Stenograma dezbaterilor

Marţi, 8 martie 2011 - Strasbourg

10. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Raport: Christel Schaldemose (A7-0033/2011)

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, aș dori să mulțumesc doamnei Schaldemose pentru raportul său, care, mai presus de toate, trebuie să fie lăudat pentru propunerea de măsuri concrete în vederea consolidării sistemelor de supraveghere a circulației în cadrul pieței comune europene de produse care sunt sigure pentru consumatorii europeni.

Este un raport din proprie inițiativă dar are meritul de a se îndrepta în direcția cea bună pentru a finaliza piața unică și protecția consumatorilor europeni. Asigurarea siguranței înseamnă furnizarea unor sisteme de trasabilitate fiabile pentru toată durata ciclului de viață al produselor. În acest sens, raportul înaintează propuneri eficiente: crearea unei baze de date cu informații privind siguranța produselor; consolidarea Sistemului Comunitar de Informare Rapidă (RAPEX) privind produsele nesigure din țări terțe; și resurse mai mari pentru a permite autorităților de supraveghere să retragă de pe piață produsele prezentând riscuri majore.

Voi încheia prin a sublinia că este de datoria noastră să ne asigure că produsele care circulă pe piața europeană sunt sigure pentru cei mai vulnerabili dintre consumatori, în special copiii, vârstnicii și persoanele cu handicap.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Doamnă președintă, au avut loc multe discuții cu privire la siguranța consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare, dar uneori uităm că obiectele uzuale de folosință zilnică pot reprezenta o amenințare la fel de gravă pentru sănătate, și, uneori, chiar pentru viață, în special în cazul copiilor mici. Instrumentul de bază utilizat pentru a monitoriza mărfurile introduse pe piață este supravegherea continuă a pieței, iar legislația corespunzătoare este esențială, în special în ceea ce privește monitorizarea comerțului electronic.

Este de la sine înțeles că o cooperare adecvată între organizațiile de consumatori, autoritățile naționale, producători și vânzători este esențială. Să nu manifestăm totuși exces de zel și să încercăm, cu calm, să analizăm definiția unui produs periculos. Să nu uităm că important este nu doar ca elementele funcționale să fie concepute în mod corespunzător și ca materialele de siguranță să fie utilizate în scopul pentru care au fost fabricate; este la fel de important să existe bun simț în utilizarea lor, și copiii care au acces la acestea să fie supravegheați în mod corespunzător. Vă mulțumesc foarte mult.

  Lara Comi (PPE). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, astăzi, Parlamentul a adoptat un raport pe tema siguranței produselor în general, care reprezintă un alt pas important în direcția consolidării protecției consumatorilor europeni.

De fapt, raportul subliniază importanța trasabilității de-a lungul ciclului de viață al produsului și solicită Comisiei să întreprindă acțiuni pentru a evalua noile tehnologii, asigurând siguranța consumatorilor la costuri optimizate. Dacă consumatorii europeni vor avea posibilitatea de a cunoaște toate aspectele unui produs, va crește gradul de conștientizare și se va consolida protecția acestora. Eu cred că noile tehnologii pot ajuta în combaterea contrafacerii, în special în sectorul textil.

Obiectivul acestui raport este acela de a proteja consumatorii, dar și de a proteja toate acele companii care operează în Europa și care nu s-au decis să-și externalizeze afacerile. Prin intermediul acestui raport, putem găsi cu siguranță o soluție excelentă la permanenta dispută cu privire la denumirea de origine non-europeană având o trasabilitate completă.

Raport: Michèle Rivasi (A7-0035/2011)

  Paolo Bartolozzi (PPE). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, adoptarea raportului întocmit de către doamna Rivasi este rezultatul unei evaluări a gestionării gripei H1N1 din 2009-2010 și urmărește să stabilească standarde generale de conduită care să se aplice pe viitor în orice situație de urgență de sănătate la nivel mondial.

După o etapă de revizuire îndelungată și fructuoasă, raportul transformă cooperarea, independența și transparența în principiile sale de bază. Acesta solicită o cooperare mai mare și mai bună între autoritățile din domeniul sănătății din statele membre și instituțiile europene, în scopul de a aborda o gestionare a riscurilor armonizată și proporțională.

Obiectivele sale reprezintă o schimbare în strategia statelor membre privind planurile lor naționale pentru gestionarea gripei, inclusiv stocurile de vaccinuri, publicarea numelor tuturor experților consultați de către autoritățile de sănătate europene, și o relație eficientă de încredere cu mass-media responsabilă cu difuzarea mesajelor de sănătate publică. Iată de ce am votat în favoarea raportului

  Marisa Matias (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, știm foarte bine ce s-a întâmplat cu gripa A iar această situație ar trebui să servească drept o lecție pentru noi toți. Nu știu dacă vă aduceți aminte cum au început toate acestea, dar adevărul este că au început într-un fel iar răspunsul ulterior a fost complet disproporționat față de amploarea problemei.

Din acest motiv este atât de important raportul votat astăzi aici: pentru că trebuie să învățăm din ceea ce s-a făcut, astfel încât să nu se repete. Avem dreptul să știm cine a luat deciziile, cum s-a întâmplat totul și cine a decis că se va întâmpla așa. Avem, de asemenea, dreptul de a ști ce țări au răspuns într-un anumit fel, și motivul pentru care acestea au răspuns într-un mod netransparent, fără a lăsa nicio urmă de îndoială, pentru că încă avem îndoielile noastre asupra existenței unei posibile afaceri. Avem nevoie de o garanție că nu rămâne nicio urmă, indiferent dacă a avut loc sau nu vreo afacere în legătură cu această gripă.

De aceea cred, doamnă președintă, că trebuie abordate toate riscurile de sănătate publică, dar nu fără a ține cont de modul în care se face acest lucru sau de cine plătește pentru acestea.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Doamnă președintă, una dintre principalele concluzii ale raportului pe care l-am votat privind evaluarea gestionării gripei H1N1 este lipsa unei evaluări independente efectuate de către organismele de sănătate naționale și europene. Acest lucru duce la decizii imprudente privind sănătatea publică. Este alarmant faptul că, în opinia fostului director al ECDC, Zsuzsanna Jakab, niciodată nu s-a acordat unui vaccin autorizație de introducere pe piață, având la dispoziție atât de puține date asupra efectelor sale. Dna Jakab a spus acest lucru ca răspuns la o întrebare cu privire la siguranța adjuvanților din vaccinul împotriva pandemiei H1N1. Este nevoie de o mai mare transparență în deciziile care afectează sănătatea umană. În Polonia, ministrul sănătății a decis să nu să achiziționeze vaccinuri și să nu pună în aplicare un program de vaccinare, în ciuda presiunii din partea mass-media și a multor alte grupuri. Oare câți s-au întrebat la ce stres au fost supuși cetățenii, fiind bombardați zilnic cu informații care le spuneau că ar trebui să se vaccineze. Oare câți s-au întrebat dacă este etic să existe o axare exclusivă pe profit, și o neglijare totală a sănătății cetățenilor și, ca rezultat, inclusiv o subminare a încrederii în recomandările oficiale privind vaccinările, menite să ne protejeze împotriva epidemiilor. Vă mulțumesc foarte mult.

Raport: Crescenzio Rivellini (A7-0023/2011)

  Antonello Antinoro (PPE). – (IT) Doamnă președintă, doamnelor și domnilor, până în prezent, recomandările adoptate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) au fost transpuse în legislația Uniunii Europene, cu titlu provizoriu, prin regulamentele anuale privind posibilitățile de pescuit. Acestea se referă la măsuri de conservare, gestionare, exploatare, monitorizare și comercializare a produselor pescărești și de acvacultură în Marea Mediterană.

Caracterul permanent al acestor recomandări solicită totuși un instrument juridic mai stabil pentru transpunerea lor în legislația UE. Prin urmare, este necesară transpunerea recomandărilor în cauză printr-un singur act legislativ în care să poată fi adăugate recomandări ulterioare. Aceasta este ceea ce am făcut astăzi, iar acest lucru va determina o mai mare certitudine juridică, reprezentând în același timp un pas important spre simplificare.

În acest moment, membrii CGPM sunt obligați să asigure punerea integrală în aplicare a măsurilor convenite, începând de la data stabilită. Transpunerea la timp a fost, prin urmare, necesară pentru a face aceste măsuri la nivel internațional direct aplicabile persoanelor fizice sau juridice de pe teritoriul UE și pentru a asigura certitudinea juridică în această privință.

  Marek Józef Gróbarczyk (ECR). – (PL) Doamnă președintă, grupul nostru a aprobat acest raport, deoarece este o componentă absolut esențială a planurilor pentru o viitoare politică comună în domeniul pescuitului. Având în vedere schimbările care ne așteaptă, regionalizarea este extrem de importantă, la fel cum este important să ne asigurăm că această politică este construită chiar pe baza acestei regionalizări.

Ne așteaptă o dezbatere pe tema capturilor aruncate înapoi în mare, o dezbatere rușinoasă asupra unei legislații prost concepute. Legislația ar trebui să se bazeze pe măsuri de acest tip, sau, cu alte cuvinte, pe regionalizare, iar noi ar trebui să creăm o politică comună în domeniul pescuitului, care să ia în considerare acest lucru. Vă mulțumesc foarte mult.

  Syed Kamall (ECR). – Doamnă președintă, dacă ne uităm la istoria acordurilor noastre comune, a politicii comune în domeniul pescuitului, a politicii agricole comune, rezultatul este desigur vizibil pentru toată lumea.

În timp ce, în unele domenii, acest lucru a determinat creșterea producției la prețuri artificiale, am fost martori și la epuizarea stocurilor noastre de pescuit și am văzut probleme cu capturile aruncate înapoi în mare. Este destul de clar că acest sistem a eșuat. Este timpul să recunoaștem că cea mai bună cale este un sistem bazat pe drepturile de proprietate și drepturile de proprietate transferabile pentru generațiile viitoare care au un interes în asigurarea resurselor pentru generația lor și pentru generațiile viitoare.

Dacă am putea practica cu adevărat statul de drept, și dacă am putea aplica drepturile de proprietate asupra politicilor în domeniul pescuitului, am avea politici durabile în domeniul pescuitului, nu doar pentru politica comună în domeniul pescuitului din UE, dar și la nivel global, și nu am avea nevoie de aceste acorduri.

  Daniel Hannan (ECR). – Doamnă președintă, în fiecare zi, mii de tone de pește mort sunt aruncate peste bordul navelor înapoi în mare. Acestea se scufundă, solzii și oasele sufocând fundul mării care suferă, după cum spune poetul național al Marii Britanii, o schimbare a mării în ceva bogat și ciudat. Măcar o dată, metafora este în întregime potrivită. Acum, Comisia Europeană s-a trezit cu întârziere, ani buni după semnalarea acestei probleme a capturilor aruncate, și a încercat să facă ceva în această privință.

Cu toate acestea, fiecare soluție propusă de Comisie ar aduce cu sine stimulente perverse: limitarea numărul de zile pe care o barcă le petrece pe mare, limitarea mărimii ochiurilor de plasă, obligarea comandanților de nave să debarce până la ultimul șprot pe care îl prind. Toate aceste lucruri se bazează pe problema existențială a politicii comune în domeniul pescuitului, care este tocmai faptul că aceasta este o politică comună: definește pescuitul ca o resursă comună pentru toate națiunile care au acces egal. Nu are nimeni dreptul de proprietate și, prin urmare, nimeni nu are un interes pentru a trata pescuitul drept o resursă regenerabilă.

Trebuie să copiem ceea ce au făcut Islanda, Noua Zeelandă și Insulele Falkland precum și alte locuri, acordând comandanților de nave un stimulent pentru conservare și drepturi de proprietate. Singura modalitate de a face acest lucru este prin restabilirea controlului național asupra apelor teritoriale.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

Raport: Anni Podimata (A7-0036/2011)

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Dle președinte, o mare majoritate din Parlament a decis încă o dată că noi, cei din acest plen, vom susține o taxă pe tranzacțiile financiare. Dintre toate taxele pe care am fi putut să le adoptăm, această așa-numită taxă Tobin este cea mai stupidă. Singurul lucru pozitiv care poate fi spus despre această taxă este că nu s-a concretizat nicicum niciodată, deoarece dacă ar fi fost bestia apocalipsei, de ce nu a fost pusă în aplicare acum mulți ani?

A fost luată în considerare pentru prima dată chiar la începutul anilor '70. Însă de câte ori există o criză, această propunere este adusă din nou la masa discuțiilor, iar după o vreme ajungem la concluzia că nu este o idee bună. Pur și simplu nu este o idee bună să introducem o taxă doar în Europa, pentru că există paradisuri fiscale, iar astfel capitalul se poate muta în altă parte în Europa. Este o taxă pe comercializare mai degrabă decât asupra profiturilor. Taxa Tobin nu este o soluție pentru nicio problemă și însuși dl Tobin a recunoscut acest lucru acum câțiva ani.

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, criza economică și financiară actuală a adus la suprafață existența unor deficiențe grave la nivelul cadrului de reglementare și supraveghere a sistemului financiar global.

În Uniunea Europeană, criza financiară a fost urmată de o criză fiscală semnificativă, iar un factor important al acesteia a fost reprezentat de presiunile excesive și, în câteva ocazii, nejustificate, ale piețelor asupra obligațiunilor naționale. Tranzacțiile pe termen scurt și cu nivel speculativ ridicat s-au aflat încă o dată în centrul crizei și au subliniat legătura clară dintre reglementările financiare ineficiente, pe de o parte, și supravegherea și sustenabilitatea finanțelor publice, pe de altă parte.

Costurile economice ale crizei nu au fost încă evaluate în totalitate. Însă ceea ce este clar deja este că lumea și UE nu-și pot permite o altă criză cu o magnitudine similară și nu ar trebui să-i permită apariția.

Pentru a oferi răspunsuri cuprinzătoare și integrate la criză, avem nevoie de mecanisme de finanțare noi și inovatoare, care să fie capabile să oprească specula și să restabilească rolul principal al sectorului financiar. Prin urmare, avem nevoie de schimbare, iar acest lucru trebuie să se facă într-un mod extrem de favorabil.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, sunt în favoarea introducerii unui impozit global pe tranzacțiile financiare. Comisia trebuie întreprindă fără întârziere o evaluare a impactului, pentru a determina dacă un astfel de impozit ar putea fi inițiat în primă fază la nivel european, iar în urma studiului, UE să ia deciziile.

În fiecare an la Londra se încasează un venit din taxe în valoare de 7 miliarde de euro prin intermediul unei taxe suplimentare asupra bursei de valori. Nu este chiar același lucru cu impozitarea tranzacțiilor despre care se discută aici, însă rezultatele de la Londra și impactul acestora sunt încurajatoare, astfel că evaluarea impactului ar trebui efectuată rapid de către Comisie, iar apoi ar trebui să luăm deciziile la nivelul UE.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, criza economică și financiară care a copleșit Europa în ultimii ani a adus la suprafață deficiențe serioase ale cadrului de reglementare.

Trebuie să pregătim noi instrumente care să poată opri specula și să restabilim rolul sectorului financiar. Trebuie să satisfacem nevoile economiei reale și să sprijinim investițiile pe termen lung, asigurând în același timp o distribuire echitabilă a poverii asupra actorilor financiari principali. În acest mod vom reuși să creăm noi resurse suplimentare pentru abordarea provocărilor la nivel global și european, cum ar fi schimbările climatice și obiectivele stabilite în Strategia Europa 2020.

Sper însă că se va acorda o mai mare atenție măsurilor referitoare la supravegherea publică și transparența sistemelor de finanțare inovatoare, deoarece acestea din urmă reprezintă o condiție sine qua non pentru introducerea lor.

  Salvatore Caronna (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, consider că adoptarea raportului elaborat de dna Podimata reprezintă un pas semnificativ înainte către o politică economică și fiscală mai echilibrată, mai progresistă și mai puternică în Europa.

Este clar acum că toata lumea din Europa, la fel ca și autoritatea de coordonare a celor 27 de țări, trebuie să aibă urgent la dispoziție instrumente economice și financiare în măsură să controleze economia și nu doar să i se supună. Din acest motiv, taxarea propusă a tranzacțiilor financiare a produs destul de multă rumoare și a polarizat în mare măsură atenția și discuțiile. Faptul că majoritatea deputaților din Parlament a votat în favoarea acestei reglementări este important și semnificativ, deoarece, pentru prima dată, lucrurile nu au fost lăsate să decurgă de la sine, ci am făcut un pas înainte.

Sper că Comisia și Consiliul vor continua pe această cale.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, criza economică actuală a adus la suprafață deficiențe majore ale cadrului de monitorizare a sectorului financiar, precum și necesitatea de a răspunde cu instrumente și politici fiscale noi.

Sistemul financiar a început să genereze profituri din tranzacții speculative și este absurd ca acest sector să nu facă obiectul niciunei impozitări. Avem nevoie de un leac, o taxă pe tranzacțiile financiare, de aceea am votat în favoarea acesteia.

În cazul altor politici cum ar fi politica energetică sau politica de mediu, Europa a reușit să fie lider mondial, devenind un exemplu și un stimul pentru alte țări din afara Uniunii Europene. Cred că trebuie să procedăm la fel și în cazul sistemului financiar. Sper că Comisia va reacționa curând, prezentând o propunere legislativă care să poată îndeplini așteptările cetățenilor, asupra cărora a căzut povara crizei.

  Lara Comi (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, introducerea unei noi taxe este întotdeauna o măsură care trebuie luată în considerare cu mare grijă. Dacă, pe de o parte, permite introducerea unui sistem de stimulente care reduce riscul și externalitățile negative, pe de altă parte, în mod sigur creează distorsiuni care pot influența negativ piețele financiare europene.

Sunt convinsă că venitul din activitățile speculative și tranzacțiile financiare trebuie impozitat, la fel cum cred, de asemenea, că este potrivit să analizăm cu atenție argumentele pro și contra și că o taxă de acest fel trebuie investigată în profunzime, astfel încât să producă efectele dorite, fără a opri generarea bogăției.

Însă trebuie să subliniez, logic, că dacă Uniunea ar acționa izolat, și-ar putea pierde competitivitatea și nu ar avea niciun mijloc practic de a induce adoptarea unui comportament similar de către ceilalți actori economici globali. Acestea sunt exact motivele pentru care sunt în favoarea impozitării, cu condiția ca aceasta să fie introdusă pe plan global și în urma discuțiilor în cadrul G20.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, astăzi am adoptat cu satisfacție măsurile propuse de dna Podimata. Pentru noi, cei din delegația italiană a Partidului Italia dei Valori din cadrul Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, acesta a fost un moment de mare satisfacție, deoarece arată că Parlamentul știe cum să-și pună în practică declarațiile de principiu.

De fapt, chiar de la dezbaterea raportului elaborat de dna Berès cu privire la criza financiară, economică și socială ne-am pronunțat în favoarea unei taxe asupra tranzacțiilor financiare. Acest lucru s-a întâmplat astăzi, astfel că suntem încântați să declarăm că am votat în favoarea acesteia, deoarece va transfera resursele financiare de la economia financiară – și, prin urmare, de la specula financiară – către economia reală. Taxa va răspunde, de asemenea, Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și va contribui la proiecte europene majore în domeniile infrastructurii, cercetării, restructurării ecologice și în cadrul sistemului nostru de producție.

  Syed Kamall (ECR). – Dle președinte, când privim retrospectiv spre această criză financiară, trebuie să ne asigurăm că am învățat unele lecții. De exemplu, trebuie să învățăm lecția că reglementarea neadecvată poate produce probleme uneori, așa cum s-a întâmplat și în cazul Actului privind investițiile comunitare din Statele Unite. Acesta a încurajat băncile să acorde împrumuturi unor clienți fără bonitate. Atunci când unul din zece astfel de clienți a intrat în incapacitate de plată, acest lucru a declanșat criza de pe piața creditelor ipotecare de tip „subprime" și am fost martorii consecințelor încă de atunci.

Trebuie să înțelegem consecințele tipăririi de bani prea ieftin și menținerii ratelor de dobândă la un nivel redus, astfel încât oamenii să facă investiții pe baza unor decizii greșite și ale nerecunoașterii faptului că banii în sine au valoare. Așa cum a afirmat economistul austriac Ludwig von Mises, dacă se iau acele decizii greșite și se fac investiții nerentabile, atunci când piața se corectează, toată lumea pierde, iar ciclul de creditare explodează. Am asistat exact la acest fenomen. De asemenea, trebuie să învățăm lecția că băncilor nu trebuie să li se mai permită niciodată să fie atât de mari încât să se prăbușească.

Dacă vom pune în aplicare această taxă pentru a strânge bani, ce mesaj le va transmite băncilor? Băncile își vor spune că pot continua să acționeze la fel ca înainte, fără o prudență adecvată și că se pot prăbuși, iar contribuabilii le vor salva.

Este momentul să învățăm lecțiile crizei financiare.

Raport: Edite Estrela (A7-0032/2011)

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, dovada clară că dreptul la cetățenia europeană nu este încă garantat se regăsește în inegalitățile grave care există încă între statele membre. Comparativ cu alte locuri, în Bulgaria sau în România dreptul la sănătate nu poate fi exercitat în aceeași măsură, deci este evident că această rezoluție, cu toate complicațiile sale, poate reprezenta un punct de referință util.

Astăzi sărbătorim Ziua Internațională a Femeii și nu există nicio îndoială că accesul la tratament și asistență este încă mult mai complicat pentru femei. Prin urmare, avem nevoie de mai multă informare, mai multă prevenire, tratament și reabilitare, precum și de moduri de viață mai sănătoase.

Sunt necesare alegeri adecvate privind modul de viață, deci trebuie să spunem nu dependențelor, obezității, alcoolului, fumatului și bolilor infecțioase. Pentru a face acest lucru, avem nevoie de o politică de coeziune reală, care să abordeze chestiunea dreptului la sănătate ca pe un obiectiv european real.

  Christa Klaß (PPE). – (DE) Dle președinte, preocuparea noastră principală trebuie să fie întotdeauna păstrarea sănătății și, în al doilea rând, ameliorarea acesteia. Educația reprezintă cheia în toate statele membre. Nutriția sănătoasă și exercițiile fizice, precum și un nivel bun de educație generală sunt deosebit de importante. În esență acesta este un aspect ce ține de competența statelor membre. Europa ar trebui să promoveze schimbul de experiență în legătură cu educația în domeniul sănătății în diferite direcții. Am votat împotriva acestui raport în ciuda faptului că conține multe idei bune. Mă opun categoric alineatelor 25, 26 și 29. Deciziile etice și morale importante alte statelor membre, cum sunt tehnicile de reproducție și avortul, nu își au locul aici. A menționa avortul în aceeași propoziție cu contracepția, fără a lua în considerare dreptul la viață, nu reflectă voința Europei creștine.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle președinte, este adevărat că inegalitățile din domeniul sănătății variază mult în cadrul Uniunii Europene. Statele membre sunt foarte diferite, la fel și practicile și tradițiile lor. Este evident că dacă privim în viitor și dorim să diminuăm diferența dintre serviciile de îngrijire a sănătății la nivelul Uniunii Europene, vom avea nevoie de mai multă formare, educație și sensibilizare cu privire la factorii care afectează sănătatea.

Evident, statutului socio-economic i s-a acordat multă atenție în acest raport, însă eu personal cred că concentrarea asupra aspectelor elementare, inclusiv accesul la serviciile de sănătate, exercițiile fizice, regimul alimentar și alte chestiuni de acest fel, este importantă. Acestea sunt elementele pe care trebuie să le subliniem ca fiind importante dacă privim în viitor și dorim să creăm o Europă mai bună și mai sănătoasă. În opinia mea, este nevoie de un schimb de bune practici.

Eu m-am abținut de la votul asupra raportului deoarece cred că acesta include și multe aspecte nerelevante. Sper că ne vom putea concentra asupra micșorării inegalităților din domeniul sănătății în general în Uniunea Europeană.

Raport: Eva Joly (A7-0027/2011)

  Syed Kamall (ECR). – Dle președinte, cred că una dintre preocupările mele majore din ultimii ani, când am discutat despre ideea impozitării la nivel internațional, a fost atacul împotriva unor țări cum ar fi Insulele Cayman, când tot ce au făcut a fost să acorde atenție sfatului pe care l-am dat cu privire la chestiuni legate de dezvoltare. Timp de mulți ani le-am spus insulelor din Caraibe și altor țări în curs de dezvoltare că trebuie să se diversifice și în alte domenii decât zahărul și bananele, să înceapă să urce pe lanțul valorii și să dobândească experiență în ceea ce privește serviciile.

Insulele Cayman au făcut acest lucru, iar acum un procent de aproximativ 40 % - 50 % din economia lor este reprezentat de servicii financiare, datorită sistemului lor de neutralitate fiscală. Nu de evaziune fiscală, ci de neutralitate fiscală. Ei nu taxează dublu sau triplu fondurile care decid să se localizeze acolo. Însă ce fac imperialiștii ipocriți ai Uniunii Europene când Insulele Cayman decid să concureze cu ei în privința impozitării? Decid să acționeze ca imperialiștii din vechime și încearcă să atace Insulele Cayman pentru că doresc să concureze cu UE. Rușine imperialismului UE!

  Nirj Deva (ECR). – Dle președinte, îmi este foarte greu să susțin raportul prietenei mele, dna Joly, deoarece a început să vorbească despre o taxă europeană și globală.

Fonduri în valoare de 880 de miliarde de dolari americani ies din țările în curs de dezvoltare prin diferite mijloace legale și ilegale și sunt depozitate în băncile europene și occidentale. În schimb, noi alocăm între 60 și 70 de miliarde din banii contribuabililor europeni țărilor în curs de dezvoltare pentru programe de eliminare a sărăciei. Dacă acei bani – acele 880 de miliarde de dolari americani care se scurg din țările în curs de dezvoltare și sunt depozitate în băncile noastre – ar fi lăsați în țările în curs de dezvoltare pentru a contribui la dezvoltarea lor, în ce măsură le-ar permite să se dezvolte mai rapid, să aibă capacități de generare a capitalului, să aibă drepturi de proprietate și practici comerciale?

Raport: Georgios Papastamkos (A7-0030/2011)

  Clemente Mastella (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, într-un moment în care Uniunea Europeană trebuie să-și reformeze politica agricolă comună, asigurarea coerenței între politica agricolă și politica comercială externă este cu atât mai importantă.

Agricultura și comerțul reprezintă, de fapt, două agende de politică ce se intersectează. Dinamica lor influențează și, într-o măsură tot mai mare, este influențată de cadre de reglementare la nivel multilateral, interregional, regional și bilateral. Însă aceste cadre de reglementare nu sunt statice; ele creează ierarhii și evoluează prin negocieri.

Diversitatea de reglementare, interesele comerciale divergente, tensiunile și disputele comerciale reflectă complexitatea politicilor agricole interne și a comerțului internațional. Întrucât agricultura nu este numai o activitate economică, ci politica agricolă și cea alimentară trebuie să servească unor obiective fundamentale, cum ar fi securitatea alimentară și siguranța consumatorilor, provocarea principală în acest moment o constituie armonizarea eficientă a preocupărilor comerciale și necomerciale.

Prin urmare, politica noastră comercială va juca un rol esențial atunci când se va decide dacă agricultura va continua să contribuie pozitiv și deplin la realizarea acestor obiective, fără a-i fi afectată dinamica.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Dle președinte, securitatea alimentară reprezintă o prioritate pentru politica agricolă comună. Pentru a obține o securitate alimentară reală, trebuie să păstrăm proporții adecvate în cadrul comerțului internațional. Trebuie recunoscut rolul-cheie al concurenței loiale în această privință. Agricultorii europeni și producătorii de alimente trebuie să îndeplinească standardele exorbitante ale UE și cheltuie foarte mulți bani pentru a-și adapta produsele în așa fel încât să îndeplinească standarde și norme restrictive.

Însă UE nu are, de fapt, niciun control asupra producătorilor și agricultorilor din țări terțe, de la care importăm cantități mari de produse alimentare. În primul rând, astfel de acorduri sunt inechitabile față de producătorii autohtoni, iar în al doilea rând, o astfel de politică este periculoasă și în ceea ce privește sănătatea consumatorilor europeni, întrucât UE nu deține un control real asupra calității acestor produse, iar acest lucru trebuie să se schimbe imediat.

  James Nicholson (ECR). – Dle președinte, în primul rând doresc să spun că am votat în favoarea acestui raport, deoarece cred că evidențiază foarte clar problemele cu care se confruntă sectorul agricol și agricultorii din Uniunea Europeană, în special în termeni de politică comercială.

Permiteți-mi să fiu foarte clar, sectorul agricol al Uniunii Europene nu trebuie sacrificat în niciun fel pentru a asigura aplicarea unor acorduri comerciale cum este cel cu Mercosur. Însă din nefericire, cred că aceasta este exact direcția spre care se îndreaptă lucrurile. Pare să existe percepția că agricultura europeană poate fi utilizată ca monedă de schimb facilă. Dacă așa stau cu adevărat lucrurile, prevăd probleme majore în multe sectoare ale agriculturii și în special în sectorul creșterii animalelor. În ceea ce privește standardele echivalente, nu trebuie să se simtă nimeni amenințat de ceea ce cerem, și anume ca importurile în UE să îndeplinească aceleași standarde ca cele pe care trebuie să le îndeplinească producătorii noștri. În mod sigur avem o responsabilitate față de consumatorii noștri să ne asigurăm că așa stau lucrurile.

Sunt foarte nemulțumit, de asemenea, de atitudinea Comisiei față de Parlament în această privință. Este inacceptabil că nu ne informează. Pe măsură ce negocierile continuă, doresc să fie luat în considerare avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală.

  Andrzej Grzyb (PPE). – (PL) Dle președinte, raportul Papastamkos aduce propuneri foarte bune. UE este angajată în numeroase negocieri comerciale multilaterale și bilaterale cu diferite grupuri, cum ar fi Organizația Mondială a Comerțului. Comerțul cu produse agricole deține un rol cheie în acest sens, în special în ceea ce privește accesul la piețele Uniunii Europene.

UE este un importator net de produse agricole. În cei patru ani de după reforma pieței zahărului, am trecut de la a fi un exportator net, la a fi un importator net. Importăm 70 % dintre produsele agricole, produse care sunt exportate de țările în curs de dezvoltare. Înregistrăm un deficit comercial față de țările Mercosur. Așa cum a afirmat dl Kalinowski, produse agricole care respectă alte standarde sunt importate pe piețele UE, în timp ce agricultorii europeni suportă costuri uriașe asociate bunăstării animalelor sau protecției mediului.

Nu putem distruge realizările politicii agricole comune, care este finanțată din bugetul UE, prin decizii care reduc eficiența acesteia. Trebuie să fim siguri că există sinergia necesară între politica agricolă comună și politica comercială pusă în aplicare de UE.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle președinte, doresc, de asemenea, să spun câteva cuvinte despre acest raport elaborat de dl Papastamkos, care este foarte detaliat. Pot afirma, de asemenea, că oferă o imagine bună și vastă asupra modului în care politica agricolă și politica comercială ale Uniunii Europene sunt intercorelate și asupra tipului de instrument de elaborare a politicilor reprezentat de politica agricolă în UE.

Este bineînțeles adevărat, lucru confirmat și de structura bugetului nostru, că agricultura reprezintă o parte importantă a acestuia. De aceea apare întotdeauna în discuție subiectul agriculturii când este vorba despre politica UE. În acest sens, merită să reținem că având în vedere că importăm multe alimente în Uniunea Europeană din diferite surse, în special din țări terțe, trebuie să respectăm aceste standarde etice. Puritatea reprezintă un aspect foarte important în această privință.

De asemenea, este important să reținem că trebuie să urmărim chestiunea producției agricole pe continentul nostru, în diferite zone, inclusiv țările periferice, precum și Finlanda, unde există niveluri foarte ridicate de experiență, produse pure ș.a.m.d. În ceea ce privește politica agricolă și, dacă în viitor vom continuă să investim în ea, va trebui să păstrăm aceste standarde etice ridicate.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dle președinte, am votat în favoarea raportului Papastamkos. Doresc să-mi exprim admirația pentru acest raport și sunt bucuros că Parlamentul European s-a declarat în mod ferm în favoarea apărării securității alimentare a Europei, care este amenințată ca urmare a concesiilor excesive din cadrul negocierilor comerciale internaționale cu privire la alimente.

Există un grup de lobby puternic în Uniunea Europeană, care depune eforturi pentru reducerea producției de alimente din Europa și creșterea importurilor de alimente din țări terțe, deoarece înregistrează profit din aceste exporturi. Acest lucru a fost evident în timpul reformei pieței zahărului, de exemplu. Uniunea Europeană nu trebuie să cedeze în favoarea acestui grup de lobby, ci să i se opună, din preocupare pentru propria noastră securitate alimentară. O politică ce ar ceda în favoarea acestui grup de lobby într-un moment în care cererea de alimente este în creștere ar reprezenta o politică suicidară pe termen lung.

  Inese Vaidere (PPE). – (LV) Dle președinte, comerțul echitabil cu produse agricole este una dintre cele mai importante forțe motrice pentru dezvoltarea economică a țărilor în curs de dezvoltare. Este esențial, de asemenea, pentru contribuția la reducerea sărăciei și prevenirea crizelor alimentare. Multe regiuni și țări din Europa sunt dependente de agricultură, în speciale cele mai noi state membre, în care agricultura primește plăți directe semnificativ mai mici față de reprezentanții vechilor state membre. Mai mult, aceste regiuni trebuie să concureze și cu producătorii latino-americani, care nu trebuie să respecte standarde de calitate la fel de stricte și care beneficiază de taxe vamale reduse. Acest tip de situație reduce semnificativ competitivitatea și profiturile agricultorilor noștri. Din acest motiv am susținut acest raport, deoarece solicită revizuirea politicii comerciale a Uniunii Europene, o evaluare periodică, aplicarea de standarde uniforme produselor agricole din țări terțe și deschiderea pieței pentru produsele agricole ale țărilor terțe numai dacă agricultorii noștri primesc compensații pentru pierderile pe care le-ar suferi în urma creșterii volumului importurilor de produse agricole din țări terțe. Vă mulțumesc.

  Syed Kamall (ECR). – Dle președinte, când vorbesc cu prietenii mei din multe dintre țările mai sărace ale lumii și îi întreb care este cel mai bun mod în care îi putem ajuta să amelioreze și să soluționeze problema sărăciei din țara lor, aceștia spun adesea că ajutorul financiar nu reprezintă un răspuns. Ceea ce i-ar ajuta ar fi ca noi să ajutăm antreprenorii din țara lor să genereze bogăție pe plan local și ca aceștia să poată face comerț cu noi, cei din Uniunea Europeană. Îi putem ajuta prin deschiderea piețelor noastre.

Una dintre problemele majore legate de această afirmație este faptul că noi avem politica agricolă comună. Statele Unite au și ele tot felul de subvenții. Deși predicăm comerțul liber, suntem ipocriți când ne închidem piețele pentru fiecare produs foarte bun din țări în curs de dezvoltare. În plus, utilizăm așa-numite standarde sanitare și fitosanitare. Bineînțeles că dorim cu toții alimente mai sigure, însă adesea aceste standarde sunt utilizate ca barieră netarifară împotriva importurilor din țările în curs de dezvoltare.

Este momentul să avem încredere în consumatori. Atâta timp cât alimentele sunt sigure, lăsați consumatorii să decidă dacă vor alimente cultivate în Europa sau în alte părți. Haideți să oprim subvenționarea industriilor neprofitabile și nefezabile din Europa.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle președinte, politica agricolă comună a Uniunii Europene nu-și are pereche din punctul de vedere al risipei, corupției, birocrației de tip bizantin, egoismului, ipocriziei și imoralității.

La sfârșitul anilor '50, ambasadorul argentinian la UE a fost numit purtătorul de cuvânt al țărilor în curs de dezvoltare. Dumnealui a spus că ei înțeleg dacă Europa trebuie să-și subvenționeze agricultorii, chiar dacă nu le place că astfel se creează o barieră pentru produsele lor, ei înțeleg acest lucru, dar ne-a cerut să nu acționăm în sensul prejudicierii intereselor lor, transferându-ne surplusul pe piețele lor. UE nu a ascultat atunci și nici de atunci încoace.

Ultimele discuții ale Organizației Mondiale a Comerțului au purtat numele optimist „Totul în afară de arme”. Desigur, acestea s-au transformat rapid în „totul în afară de produse agricole”, deoarece UE este hotărâtă să-și păstreze poziția protejată și subvenționată pentru acest sector de nișă.

Restul se deduce din ceea ce s-a întâmplat. Politica agricolă comună a existat încă din 1960. Este ceea ce a făcut UE cel mai mult timp. Dacă numai asta am putut produce – calamitatea ecologică, sărăcia, consecințele inflaționiste ale prețurilor ridicate la alimente – oare ce credem că obținem dacă dorim să acordăm acelorași instituții competențe suplimentare?

  Nirj Deva (ECR). – Dle președinte, în mod normal sunt de acord în totalitate cu ceea ce afirmă prietenul meu, dl Kamall, însă astăzi am o opinie diferită. Am ajuns la concluzia, după ce m-am gândit profund, mult timp, că securitatea alimentară este un aspect foarte important pentru creșterea populației noastre globale. Uniunea Europeană trebuie să-și asigure propria securitate alimentară. Acest lucru înseamnă auto-suficiență. Nu supra-producție, caz în care surplusul ajunge în țările în curs de dezvoltare, nici sub-producție, caz în care am lua hrana de la gura persoanelor înfometate.

Prin urmare, trebuie să vizăm auto-suficiența în Europa, auto-suficiența în Asia și auto-suficiența în Africa și în Statele Unite. Dacă programele noastre au ca obiectiv auto-suficiența, atunci orice altceva poate intra în joc în comerțul internațional. Alimentele reprezintă o chestiune cu care nu ne putem juca.

Raport: Martin Häusling (A7-0026/2011)

  Christa Klaß (PPE). – (DE) Dle președinte, am votat în favoarea raportului Häusling. Proteinele sunt esențiale pentru nutriția sănătoasă a animalelor. Europa trebuie să ia măsuri pentru asigurarea unei rezerve fiabile de proteine. Trebuie să utilizăm toate mijloacele în acest sens, de la susținerea cercetării și cultivării la informarea și instruirea agricultorilor în legătură cu avantajele practicilor consacrate și rotația culturilor. Să nu pierdem din vedere principiul dovedit al economiei circulare. Comisia trebuie să revizuiască interzicerea hrănirii cu proteine animale a nerumegătoarelor, respectând însă interzicerea canibalismului. În mod specific, trebuie să ia în considerare posibila utilizare a proteinelor animale pentru făina de oase pentru porcine și păsări de curte. Aceste materiale trebuie fabricate conform reglementărilor stricte actuale pentru protecția sănătății umane și a mediului. Surse valoroase de proteine sunt distruse în prezent numai pentru că nu am fost capabili să ne organizăm în așa fel încât să utilizăm corect aceste produse.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dle președinte, regret faptul că raportul Häusling, care este un raport bun, nu a putut obține nici acum sprijinul propriului autor, datorită amendamentelor nechibzuite. Și eu am votat împotriva adoptării sale. Cred că nu există motive pentru utilizarea amendamentelor la acest raport pentru promovarea concesiilor cu privire la OMG-uri în Uniunea Europeană și că nu trebuie să promovăm OMG-urile. Europa trebuie să apere agricultura tradițională și naturală. Culturile modificate genetic reprezintă o amenințare pentru Europa și pentru securitatea alimentară și din aceste motive sunt de acord cu raportorul. I-am urmat exemplul în această chestiune. Vă mulțumesc foarte mult.

Raport: Mariya Nedelcheva (A7-0029/2011)

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în primul rând, doresc să mulțumesc raportoarei, dnei Nedelcheva, pentru contribuția dumneaei. A vorbi despre egalitatea dintre bărbați și femei în lumea muncii în prezent nu este și nu trebuie să fie exclusiv un exercițiu de retorică.

Dimpotrivă, încadrarea în muncă a femeilor reprezintă o problemă strategică pentru Europa, atât din punct de vedere cultural, cât și economic. După cum demonstrează datele disponibile, dacă ratele de ocupare pentru femei ar fi similare cu cele pentru bărbați, produsul intern brut are crește cu 30 %. Prin urmare, criza actuală nu trebuie să ne forțeze să facem pași înapoi, ci, din contră, trebuie să ne determine să ne îndreptăm spre adoptarea de politici active privind încadrarea în muncă a femeilor. Astfel, avem nevoie de politici de ocupare punctuale, care să permită evaluarea impactului crizei asupra femeilor și luarea în considerare a unor soluții contra-ciclice.

Mai mult, acest raport are meritul de a se concentra asupra unor politici favorabile promovării ocupării femeilor, asupra problemei formării profesionale și spiritului antreprenorial în rândul femeilor. Voi încheia spunând că mai există un fenomen cu care trebuie să ne confruntăm: problema gravă a violenței împotriva femeilor. Europa are acum nevoie de o directivă cuprinzătoare privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor.

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Dle președinte, ascultând dezbaterea cu privire la cotele pentru reprezentarea femeilor în consiliile de administrație ale companiilor cotate la bursă, este clar că în Parlament se poartă din nou un război, ceea ce este într-adevăr rușinos. Nu voi ține secret faptul că mă opun în mare măsură cotelor obligatorii, în parte deoarece consider că acestea nu reprezintă un lucru bun pentru companii, dar și pentru că reprezintă un lucru rău pentru femeile calificate care vor fi automat marginalizate în consilii. Prin urmare spun „nu” cotelor. Însă putem aborda o atitudine pragmatică și putem discuta dacă nu am putea să le cerem companiilor cotate la bursă să elaboreze o politică de egalitate și unele obiective proprii, politică prin care să decidă ele însele care vor fi aceste obiective. Acesta ar fi un lucru bun pentru femeile care vor reuși să ajungă în consiliu pe baza acestei abordări, dar și pentru companii, deoarece obiectivele pe care le-ar pune în aplicare le aparțin. Consider că trebuie să încercăm să dăm dovadă de puțin pragmatism de dragul companiilor și femeilor în cauză.

  Debora Serracchiani (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea rapoartelor privind egalitatea dintre femei și bărbați și sărăcia în rândul femeilor în Europa și sunt încântată că acestea au fost dezbătute chiar în ziua în care sărbătorim cea de-a o suta aniversare a Zilei Internaționale a Femeii.

Fără a aduce atingere Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă, trebuie depuse eforturi suplimentare în ceea ce privește transpunerea adecvată a acesteia. Este suficient să spunem că deși nivelul de educație al femeilor a crescut semnificativ în ultimii ani, iar numărul femeilor absolvente este acum mai mare decât numărul bărbaților absolvenți, femeile sunt concentrate în continuare în sectoare care aparțin în mod tradițional acestora și sunt remunerate mai puțin, ocupând mai puține poziții cu responsabilitate în toate sferele societății.

Lipsa accesului la servicii de asistență pentru persoanele aflate în întreținere, cum ar fi copiii, persoanele cu handicap și persoanele vârstnice, la sisteme adecvate de concedii și la contracte cu program de lucru flexibil, toate acestea împiedică femeile să lucreze.

Doresc să închei evocând femeile din întreaga lume care se luptă pentru cele mai elementare drepturi și doresc ca Parlamentul să-și exprime solidaritatea cu asociațiile feministe iraniene care se află astăzi în stradă, invitând femeile să demonstreze fără hijab.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dle președinte, doresc să explic pe scurt de ce nu sprijin rezoluția care evaluează anul 2010 din perspectiva egalității.

Textul rezoluției sprijină egalitatea dintre femei și bărbați în multe domenii, însă în același timp susține avortul – luarea unei noi vieți. Textul intră în conflict cu rezoluțiile Națiunilor Unite care prevăd că avortul nu trebuie utilizat niciodată ca mijloc de planificare familială.

Adoptând această rezoluție, Parlamentul European nu numai că se amestecă în afacerile statelor naționale însă, mai presus de orice, ignoră dreptul la viață prevăzut în Cartea drepturilor fundamentale ale omului.

Îmi pare rău că majoritatea deputaților din Parlament a susținut acest text. Este un semnal de alarmă și fac apel la organizațiile și asociațiile naționale să adreseze proteste deputaților care le reprezintă în Parlamentul European.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dle președinte, cred că este foarte important să vorbim despre egalitate între bărbați și femei în Parlamentul European și nu numai astăzi, când sărbătorim o zi specială: trebuie să vorbim despre aceasta tot timpul. Este cu adevărat important să ne amintim că am fost creați ca bărbați și femei. Aceasta este o sursă de bogăție, însă nu înseamnă că dacă ești bărbat sau femeie, ești cumva mai rău sau mai slab: am fost, de asemenea, creați egal. De aceea este foarte important să ne asigurăm că acum, în sfârșit, în anii 2010, putem fi egali în Europa, ceea ce ar însemna că bărbații și femeile ar fi tratați în același mod pe piața muncii. Desigur, în situația actuală femeile sunt în continuare dezavantajate în ceea ce privește remunerarea și altele, iar lucrurile nu pot sta în acest fel într-o societate civilizată. În schimb, trebuie să ne asigurăm că egalitatea poate fi pusă în aplicare în adevăratul sens al cuvântului.

În ceea ce privește cotele, acestea vor fi necesare atâta timp cât nu adoptăm un model de gândire în care fiecare persoană este egală, astfel încât competența să devină factorul decisiv pe piața forței de muncă.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dle președinte, astăzi am mai adoptat o inițiativă, însă trebuie, așa cum a spus dna comisar, să trecem de la vorbe la fapte.

În ciuda măsurilor, inegalitățile persistă. Femeile au un nivel ridicat de educație. Conform celor mai recente date din universități, ele obțin rezultate mai bune, însă continuă să fie discriminate. Acesta este în special cazul femeilor cu handicap, al femeilor în vârstă și al femeilor imigrante, care sunt supuse unei discriminări duble.

Astăzi, în plus față de această inițiativă, am ascultat multe declarații, însă nu suntem pregătiți să dăm un exemplu. Este suficient să vedem care este genul președintelui Comisiei sau să privim structura reprezentării în Consiliului, președințiile prin rotație, președintele Consiliului, Președintele Parlamentului și președintele Curții de Conturi; membrii Băncii Centrale Europene, printre care, pentru prima dată, nu va exista nicio femeie; președințiile grupurilor parlamentare ale acestei instituții; sau absența femeilor din delegațiile anumitor țări.

Imaginea politicii europene rămâne masculină. Avem foarte multe de făcut. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea acestei inițiative. Cred că în acest drum dificil cotele reprezintă calea spre progres și, mai mult decât orice, cred în motto-ul cu care am început: de la vorbe la fapte.

  Inese Vaidere (PPE). – (LV) Dle președinte, deși situația drepturilor femeilor s-a îmbunătățit, trebuie să atrag atenția la cel puțin trei aspecte. În primul rând, diferențele de remunerare sunt încă semnificative și, în timpul crizei, aceste diferențe au crescut, deoarece am ales să sprijinim băncile, nu școlile și creșele, care angajează predominant femei. În al doilea rând, sprijinul pentru femei, pentru mamele în devenire și pentru noile mame este insuficient, în special în noile state membre. Există discriminare și pe piața forței de muncă. În al treilea rând, în politică, unde raportul ideal femei-bărbați ar fi 50:50, participarea femeilor este în continuare considerabil mai redusă. Același fenomen poate fi observat în cazul pozițiilor de conducere. Cred că acest raport nu va fi capabil să ofere un nou impuls rezolvării acestor probleme.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, am votat în favoarea raportului și, de asemenea în favoarea cotelor. Doresc, în acest sens, să mulțumesc dnei comisar Reding, pentru propunerea – sau poate mai potrivit ar fi să spun pentru ultimatumul pe care l-a dat – de a lua măsuri dacă nu vor exista mai multe în femei în companiile cotate la bursă, în interval de un an de-acum încolo. De fapt, acționând astfel, dna comisar nu face decât să pună în aplicare tratatele și directivele UE care afirmă că bărbații și femeile sunt egali.

Știu că cotele generează sentimente contradictorii și că nu reprezintă o democrație adecvată, însă nici situația în care ne aflăm acum nu reprezintă acest lucru, În Finlanda, cotele au fost introduse la nivelul administrațiilor locale acum 10-15 ani. A existat opoziție și s-a considerat că ar transforma femeile în ceva ieftin, după cum s-a crezut că nu există suficiente femei pentru ocuparea pozițiilor respective. S-au găsit femei, totuși, iar practica a arătat, cel puțin în Finlanda, că aceste cote la nivelul administrațiilor locale funcționează foarte bine.

  Daniel Hannan (ECR). – Dle Președinte, vă mulțumesc pentru că ați intervenit și ați prezidat această sesiune și permiteți-mi să mulțumesc personalului dumneavoastră și interpreților. Hotărârea recentă cu privire la faptul că asiguratorii nu trebuie să facă discriminări de gen în determinarea diferențelor legate de capacitatea de a conduce autovehicule sau diferențe legate de longevitate este greșită din atât de multe puncte de vedere, încât nici nu știu de unde să încep. În primul rând, să vorbim despre cheltuieli. Acestea vor reprezenta un miliard de lire sterline. Primele vor crește și mai puține persoane își vor face asigurare.

În al doilea rând, să vorbim despre jurisprudența precară, despre modul în care Curtea Europeană de Justiție emite hotărâri pe baza precedentului Curții Europene a Drepturilor Omului. În al treilea rând, să vorbim despre reaua-credință. Când s-au adoptat directivele privind egalitatea și nediscriminarea, era de la sine înțeles că vor fi permise diferențieri justificate actuarial.

Să vorbim, în al patrulea rând, despre activismul judiciar, modul în care judecătorii noștri nu au luat în considerare ce spune legea în favoarea a ceea ce ei cred că trebuia să spună legea. În al cincilea rând, să vorbim despre libertatea de contractare. Dacă vrei să îmi faci asigurare și eu accept termenii ofertei tale, nu este rolul statului să intervină între noi și să declare tranzacția noastră ilegală.

Iar în al șaselea rând, să vorbim despre argumentul asumării de competențe suplimentare. în ce fel are de-a face acest lucru cu Uniunea Europeană? În mod sigur fiecare țară își putea elabora propriile reguli privind egalitatea de gen, conform propriilor sale mecanisme și proceduri democratice. Dle Președinte, o curte de justiție având o misiune este o amenințare. O curte supremă cu o misiune este tiranie.

Raport: Rovana Plumb (A7-0031/2011)

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, sărăcia în rândul femeilor este o problemă veche care are cauze istorice și, fără îndoială, nu este produsul unei crize economice.

Prin urmare, am votat în favoarea raportului dnei Plumb, deoarece sunt convins de nevoia de a continua angajamentul ferm, atât la nivel european, cât și național, în vederea susținerii progreselor suplimentare privind egalitatea de gen. Consider că măsurile incluse în acest raport vor furniza un sprijin util – poate nu exhaustiv, însă este un pas înainte – pentru strategiile de punere în aplicare a Pactului european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați adoptat de Consiliul European și a cadrului de acțiune pentru egalitatea de șanse.

Promovarea, de către statele membre, de programe specifice pentru a încuraja includerea activă sau reinserția femeilor pe piața muncii este cea mai bună decizie în această privință. Cu toate acestea, este esențial ca aceste programe să nu fie coordonate numai la nivel local, național și european, ci să se găsească și modalități de a le coordona împreună cu parteneri din afara Uniunii Europene.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Dle președinte, femeile au făcut întotdeauna munca nevăzută: efectuarea activităților casnice și oferirea de sprijin emoțional; lucruri care nu pot fi cumpărate și pentru care nu se pot angaja persoane. Totuși, nu am apreciat acest lucru.

Acum, femeile pătrund pe piața muncii. Totuși, rămâne riscul sărăciei, situație care se înrăutățește în contextul crizei economice. Am votat pentru această inițiativă deoarece este obligația noastră să eradicăm sărăcia în rândul femeilor. Acest lucru se poate realiza prin consolidarea instrumentelor și măsurilor legislative pentru a reduce diferența de remunerare dintre femei și bărbați.

Trebuie să punem în aplicare politici active de ocupare a forței de muncă în favoarea femeilor și să revizuim sistemele de protecție socială, acordând o atenție deosebită femeilor vârstnice și celor cu handicap.

Trebuie să promovăm încadrarea femeilor pe piața muncii, deoarece aduc profituri crescute și să reducem diferența de remunerare dintre femei și bărbați, deoarece acest lucru va conduce la creșterea produsului intern brut cu 13 %, așa cum arată o serie de studii.

Este o problemă ce ține de justiție însă, în primul rând, este o ocazie de a spori competitivitatea în Europa.

Explicații scrise privind votarea

Raport: Francesco Enrico Speroni (A7-0047/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) În temeiul Codului penal și fiscal german, infracțiunea de evaziune fiscală poate fi pedepsită numai dacă contribuabilul este conștient că este vorba de un caz de evaziune fiscală și face acest lucru intenționat. În acest caz, în mod clar nu a existat nicio intenție de evaziune fiscală, deoarece suma în cauză a fost plătită în mod transparent și transferată în contul curent al unui deputat, după ce acesta a trimis o factură companiei Speakers Agency. În plus, este destul de obișnuit ca nedeclararea neintenționată a sumelor mici, ca în acest caz, să fie în general tratată exclusiv în sfera de aplicare a procedurilor administrative.

Faptul că nedeclararea a fost tratată astfel și că dl Brok nu a fost nici măcar direct informat că a fost acuzat este cu totul neobișnuit. Faptul că procurorul public nici măcar nu a determinat impozitul exact datorat – de asemenea, prin neplata dobânzii – confirmă cazul de fumus persecutionis. În aceste condiții, nu este corespunzător să se ridice imunitatea deputatului.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu raportul care susține că este necorespunzător să se ridice imunitatea deputatului. În realitate, s-au adus acuzații penale împotriva unei figuri politice cunoscute cu privire la o sumă de bani și în circumstanțe care, în cazul unui cetățean obișnuit, ar fi atras numai proceduri administrative. Este un caz de fumus persecutionis deoarece se pare că procedurile au fost inițiate cu unicul scop de a deteriora reputația deputatului în cauză.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat împotriva ridicării imunității lui Elmar Brok, deoarece s-au adus acuzații penale împotriva acestei figuri politice cunoscute cu privire la o sumă de bani și în circumstanțe care, în cazul unui cetățean obișnuit, ar fi atras numai proceduri administrative. În plus, procurorul public nu numai că a încercat să nu-i dezvăluie dlui Brok acuzațiile, în mod fals și derogatoriu și fără un motiv anume, dar a și exploatat cazul în mass-media, cauzând cele mai mari prejudicii deputatului în cauză. Cazul este unul de fumus persecutionis deoarece se pare că procedurile au fost inițiate cu unicul scop de a deteriora reputația deputatului în cauză și astfel, în aceste condiții, ar fi total necorespunzător să se ridice imunitatea deputatului.

  David Martin (S&D), în scris. – M-am abținut de la acest raport. În timp ce, pe de o parte, am cea mai mare admirație pentru activitatea dlui Brok, pe de altă parte am îndoieli serioase privind utilizarea imunității parlamentare pentru a preveni un proces juridic corespunzător într-un caz de sustragere fiscală.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Plata impozitelor este o datorie de la care niciun cetățean nu ar trebui să poată să se sustragă. Acest lucru i-a fost indicat dlui Brok. Scopul imunității nu este să ofere protecție împotriva infracțiunilor penale, ci să protejeze libertatea de exprimare. Prin urmare, sunt mulțumit că și-a rectificat greșeala.

Totuși, raportul este neplăcut din mai multe puncte de vedere. Dle Speroni, 5 000 EUR nu este o sumă neglijabilă și nimeni nu l-a obligat pe dl Brok să ajungă în această situație. Prin urmare, acuzațiile de persecuție pentru „omiterea accidentală a unei sume minore” mi se par complet nejustificate. Prin urmare, voi vota împotrivă.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Apărarea independenței mandatului deputaților în acest Parlament este responsabilitatea Parlamentului, iar această independență nu poate fi pusă în pericol. În ceea ce privește acuzațiile, deputatul a fost victima fumus persecutionis, cu alte cuvinte procedurile au fost inițiate cu unicul scop de a-l discredita pe deputatul în cauză. Prin urmare, nu sunt în favoarea ridicării imunității sale.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – În pofida faptului că, personal, nu îl agreez pe Elmar Brok din cauza comportamentului său necorespunzător și a discursurilor sale anti-ucrainene, consider că trebuie să existe motive riguroase pentru ridicarea imunității. Se cunoaște foarte bine că cererea de ridicare a imunității a fost adresată într-o scrisoare din partea procurorului public din Bielefeld în care susținea că dl Brok nu a inclus în declarația fiscală pentru anul 2005 o taxă de 5 000 EUR pentru un discurs susținut la München la 28 octombrie 2005 în cadrul „Europa Forum” organizat de HypoVereinsbank Group, pentru care trebuia să se achite un impozit de 2900 EUR. De asemenea, se știe că dl Brok nu a achitat această sumă, greșeală care a fost descoperită. Astăzi, imunitatea este utilizată ca un fel de „măciucă” pentru reglarea de conturi sau ca „mărunțiș” pentru manipularea deputaților.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Procurorul public german a solicitat ridicarea imunității parlamentare a unui deputat, dl Brok. Aceste proceduri vizează nedeclararea, în declarația fiscală, a onorariului primite pentru un discurs susținut la München, pentru care datora un impozit de 2900 EUR, sumă care acum a fost achitată. Cu toate acestea, se referă la avizul juridic potrivit căruia procedurile în cauză nu ar fi fost tratate în același mod dacă era un cetățean normal și că există semne clare de persecuție politică. În aceste circumstanțe specifice și întrucât este un caz de fumus persecutionis, am votat în favoarea neridicării imunității parlamentare a dlui Brok.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Prin acest raport, PE a hotărât să nu îi ridice imunitatea lui Elmar Brok.

Raport: Christel Schaldemose (A7-0033/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport. Funcționarea corespunzătoare a pieței interne necesită produse sigure și consumatori încrezători. Întrucât principala preocupare este să devină mai sigură, aceasta nu trebuie să constituie un obstacol în calea extinderii sale. În urma adoptării unei abordări comune de definire a specificațiilor produselor, cu progrese în ceea ce privește îmbunătățirea siguranței generale a produselor din cadrul pieței interne, încă mai sunt lucruri de ameliorat, întrucât încă se produc prea multe accidente cu consecințe tragice în acest domeniu, implicând mai ales copii.

Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor, care reglementează anumite cerințe privind siguranța produselor, a fost adoptată acum aproximativ zece ani, iar revizia acesteia este o prioritate, pentru a elimina cele două niveluri de norme divergente privind supravegherea pieței care sunt impuse și aplicate bunurilor armonizare, în funcție de prezența sau absența bunurilor de consum. Cadrul legislativ relevant cuprinde trei elemente: un nou cadru legislativ, Directiva privind siguranța generală a produselor și directive de armonizare în funcție de sector. Prin urmare, este important să se armonizeze această situație complexă.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Locuitorii UE trebuie să poată avea încredere în siguranța tuturor bunurilor vândute pe piața UE, unde trebuie să se aplice întotdeauna standarde înalte de sănătate și siguranță.

Acesta este un raport oportun și important și salut conținutul acestuia, în special în ceea ce privește schimbul de informații referitoare la studii legate de siguranța produselor, în vederea reducerii duplicării serviciilor pentru a face economie de timp și resurse.

Consumatorii europeni trebuie să fie siguri că produsele importate în UE au același standard ca cele fabricate aici și că extinderea comerțului nu va afecta siguranța produselor. Susțin solicitarea adresată în raport Comisiei de a lua mai multe măsuri în cadrul Grupului privind siguranța produselor de consum pentru a se asigura că nu se introduc materiale periculoase pe piața unică. Este esențial ca piața unică să poată gestiona piața online și impactul acesteia asupra siguranței produselor și supravegherii pieței.

Se raportează că a crescut numărul produselor cumpărate online din țări terțe și care contravin standardelor UE, prezentând un risc pentru consumatorii din UE.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document important. Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor, care reglementează cerințele generale privind siguranța produselor, a fost adoptată acum aproximativ zece ani și încă nu a fost revizuită, deși s-au produs multe schimbări la nivel global și în UE în ultimul deceniu. Încă există numeroase aspecte din acest domeniu care trebuie abordate pentru a garanta siguranța consumatorilor din UE. Produsele pentru copii necesită o reglementare extrem de atentă. În fiecare an, în UE se înregistrează accidente, uneori fatale, deoarece copiii utilizează produse nesigure. Consolidarea supravegherii pieței trebuie să fie o trăsătură de bază a revizuirii Directivei privind siguranța generală a produselor, asigurând trasabilitatea produselor și producătorilor și prevăzând și aplicând principii de standardizare, care ar facilita o protecție mai bună pentru consumatori și le-ar oferi informații mai clare și mai exacte privind produsele cumpărate.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Revizuirea Directivei 2001/95/CE urmărește să asigure un nivel înalt de sănătate și protecție pentru consumatori, acordând o atenție deosebită celor mai vulnerabili consumatori, și anume copiii și persoanele în vârstă. Urmărește să asigure transparența și supravegherea mai activă a piețelor, precum și mijloace mai rapide de intervenție, care permit ca produsele considerate periculoase să fie retrase de pe piață. Funcționarea corespunzătoare a pieței interne impune produse sigure și consumatori informați, care pot să aleagă. Din aceste motive, am sprijinit acest raport.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) În opinia mea, funcționarea bună a pieței unice europene presupune, de asemenea, siguranța produselor și încrederea consumatorilor.

Dezvoltarea liberei circulații a bunurilor și extinderea în continuare a diversității produselor nu trebuie să abată atenția de la protecția consumatorilor. În contextul globalizării piețelor, în care din ce în ce mai multe produse provin din străinătate – mai ales din China – cooperarea internațională în domeniul siguranței produselor devine o prioritate.

Directiva 2001/95/CE reglementează cerințele generale privind siguranța produselor. Totuși, transpunerea acestei directive de către statele membre nu a avut loc în mod uniform și a ridicat o serie de probleme legate atât de domeniul său de aplicare, cât și de pericolele reale asociate cu produsele. Prin urmare, consider că revizuirea acesteia este esențială, pentru a putea detecta și bloca produsele nesigure, asigurând astfel protecția deplină a intereselor cetățenilor europeni.

În cele din urmă, susțin în totalitate propunerea dnei Schaldemose de a adopta măsuri concrete în domeniul trasabilității produselor. Consider că aceste măsuri le vor permite autorităților, întreprinderilor și consumatorilor să identifice produsele care, după ce pătrund pe piața europeană, nu se dovedesc a fi sigure.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Astăzi, mai mult ca niciodată, piața unică europeană are nevoie de instrumente de reglementare care vor introduce controale uniforme privind siguranța produselor vândute în țările noastre.

Avem nevoie urgentă de acest lucru deoarece consumatorii trebuie protejați împotriva valului de produse, mai ales din țări precum China, care de multe ori sunt concepute și ambalate fără a ține cont de siguranța utilizatorului final. Trebuie să monitorizăm bunurile care intră pe piețele noastre, analizând calitatea și compatibilitatea acestora cu standardele de siguranță ale consumatorilor noștri și, în primul rând, practicile naționale în domeniul supravegherii pieței, care de multe ori sunt foarte diferite, trebuie reunite într-un singur instrument.

Prin urmare, punerea în practică a propunerilor din acest raport va însemna că vom obține cât mai curând posibil un text care să soluționeze problemele actuale ale legislației europene, în care mai multe directive se suprapun, uneori fără a acoperi toate domeniile de aplicare și toate studiile de caz posibile privind siguranța bunurilor comercializate. Se pot aștepta rezultate bune și ca urmare a schimbului de bune practici dintre statele membre, așa cum recomandă ferm raportul, în prezentarea finală a propunerilor textului dnei Schaldemose. Din toate aceste motive, voi vota în favoarea raportului dnei Schaldemose.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Produsele disponibile pe piața internă au evoluat și s-au multiplicat constant în ultimii 10 ani, cam când a fost dată directiva privind siguranța generală a produselor ce reglementează cerințele generale pentru produse pentru ca ele să nu pună pe nimeni în pericol. De aceea, propunerea de revizuire a acestei directive este mai mult decât oportună. În acest moment avem o directivă care se suprapune doar parțial pe noul cadru legislativ adoptat la jumătatea anului 2008. Prin corelarea reglementărilor am avea mai multe șanse de a atinge scopul unei piețe interne coerente, atât pentru produsele armonizate, cât și pentru produse nearmonizate, dar și de a asigura o protecție cuprinzătoare a intereselor consumatorilor. Totodată, aceste reglementări trebuie să fie total transparente, pentru ca ele să fie accesibile producătorilor. Prin urmare, este important să asigurăm eliminarea celor două niveluri suprapuse ale normelor divergente de supraveghere a pieței care se aplică bunurilor armonizate în funcție de faptul dacă acestea sunt produse de consum sau nu.

Supravegherea pieței este strâns legată de siguranța produselor, deoarece reprezintă un element esențial în asigurarea faptului că produsele sunt conforme cu cerințele stabilite în legislația comunitară de armonizare relevantă și că acestea nu sunt periculoase.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestui raport, care propune revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor. De fapt, sunt ferm convins că piața unică poate funcționa bine numai dacă întărește încrederea consumatorilor și le oferă produse sigure. Directiva europeană 2001/95/CE, care reglementează standardele generale de siguranță aplicabile bunurilor, a fost aprobată acum 10 ani: acum este timpul să o actualizăm în lumina pătrunderii de noi produse pe piață. Siguranța și protecția consumatorilor au reprezentat întotdeauna priorități pentru acțiunile noastre politice și, astfel, este esențial să se revizuiască această directivă, actualizând normele privind cerințele de siguranță pentru produse și aliniind legislația la noul cadru de reglementare.

Sunt de acord cu necesitatea de a introduce unele măsuri. Mă refer, de exemplu, la necesitatea de a consolida supravegherea pieței, de a lua măsuri concrete privind trasabilitatea produselor, inclusiv utilizarea instrumentelor tehnologice moderne pentru a crea o bază de date cu informații privind siguranța produselor de consum, și de a acorda mai multă atenție produselor pentru copii. Pe scurt, dacă aceste măsuri vor fi introduse în curând, consumatorii vor avea mai multă încredere în produsele pe care le cumpără pe piața europeană.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sprijin inițiativa de îmbunătățire și consolidare a măsurilor europene menite să asigure produse sigure pe piață, principala preocupare fiind binele și protecția consumatorilor. Consider că măsurile propuse la nivel local (producători și întreprinderi), mai ales cele legate de trasabilitate, siguranța produselor și transparența comerțului electronic, sunt aspecte relevante și esențiale în ceea ce privește eliminarea lacunelor din abordarea europeană a acestei probleme și, astfel, în ceea ce privește funcționarea corespunzătoare a pieței interne. De asemenea, aș dori să subliniez importanța cooperării dintre statele membre, care va contribui la armonizarea nivelurilor de siguranță și la consolidarea supravegherii pieței.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că este esențial pentru a garanta că toate produsele introduse pe piața unică sunt sigure, asigurând un nivel înalt de protecție a consumatorilor. Statele membre, în cooperare cu Comisia Europeană, trebuie să introducă în mod coordonat sancțiuni, inclusiv amenzi considerabile pentru operatorii economici care introduc în mod deliberat pe piața internă produse periculoase sau care nu respectă normele.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Pentru a asigura încrederea consumatorilor, este esențial să existe norme stricte privind calitatea produselor introduse pe piață, iar normele UE au încercat să atingă acest obiectiv, cu un oarecare succes. Totuși, consider că aceste norme trebuie să respecte două condiții, care de fapt sunt două fețe ale aceleiași monede: (i) pe de o parte, nu pot fi mai restrictive pentru producătorii europeni decât pentru concurenții internaționali, care introduc pe aceeași piață produse care nu respectă aceleași norme; și (ii) nu pot fi atât de exigente încât să pună în pericol competitivitatea economică. Ținând cont de aceste două constrângeri, Comisia trebuie așadar să revizuiască Directiva privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței, acordând o atenție deosebită celor mai vulnerabili consumatori, în special copiilor. Știm că, dintre numeroasele accidente care au loc deoarece produsele introduse pe piață nu sunt sigure, majoritatea includ copii, fapt ce necesită măsuri concrete legate nu numai de siguranța produsului final, ci și de caracterul său adecvat pentru publicul vizat.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se referă la necesitatea de revizuire a Directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței, adoptată acum aproape 10 ani. Pe parcursul ultimului deceniu, s-au înregistrat progrese semnificative în această privință în cadrul Uniunii Europene, așadar se recunoaște unanim că este atât posibil, cât și de dorit să se aducă îmbunătățiri unui cadru legislativ care să garanteze siguranța produselor, aducând totodată beneficii consumatorilor și întreprinderilor. În primul rând, directiva trebuie armonizată cu noul cadru legislativ. În continuare, trebuie eliminate problemele precum suprapunerile legislative în anumite domenii și neacoperirea în alte domenii din Directiva privind siguranța generală a produselor și din noul cadru legislativ.

Sunt de acord cu poziția raportoarei, potrivit căreia normele privind siguranța produselor trebuie actualizate și armonizate cu noul cadru legislativ pentru a optimiza protecția consumatorilor – prin furnizarea unor produse de calitate – și pentru a asigura transparență deplină pentru producători.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport conține o serie de orientări pentru viitoarea revizuire a Directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței. Accentul cade pe obiectivul atingerii unui nivel mai ridicat de siguranță a produselor, progres care necesită mai multă supraveghere și pentru care trebuie alocate suficiente resurse autorităților de supraveghere pentru a asigura, printre altele, trasabilitatea de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. De asemenea, se abordează problema importantă a țării de origine a unui produs și a producătorului responsabil. În afara protejării dreptului la informare a consumatorului, acest lucru protejează și industriile din țările UE. Am criticat consecințele dezvoltării și aprofundării pieței interne asupra divergențelor economice și sociale din cadrul UE. Cu toate acestea, propunerile concrete înaintate în acest raport, care se axează pe interesele consumatorilor, merită acordul nostru.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) În pofida opoziției noastre față de dezvoltarea pieței unice europene, pe care se bazează premiza acestui raport, propunerile concrete pe care le înaintează și problema esențială pe care o analizează presupun îmbunătățirea condițiilor și siguranței consumatorilor.

Obiectivul său concret este să stabilească orientări pentru revizuirea viitoare a Directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței.

Raportoarea a acordat o atenție deosebită necesității unui nivel mai ridicat de supraveghere, cu scopul atingerii unui nivel mai mare de siguranță a produselor. De asemenea, a subliniat că trebuie alocate suficiente resurse autorităților de supraveghere pentru a asigura trasabilitatea de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, având în vedere importanța sa pentru stabilirea țării de origine a produsului și identificarea producătorului responsabil ceea ce, în cazul produselor importate, protejează și industriile din Uniunea Europeană.

De aceea am votat pentru.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Având în vedere activitatea foarte bună a colegei mele daneze, dna Schaldemose, votez în favoarea raportului referitor la Directiva privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței. Sprijin acest raport deoarece include măsuri privind trasabilitatea care sunt utile pentru stoparea circulației produselor care pot fi dăunătoare pentru consumatori, precum și deoarece subliniază controlul strict al produselor din țări terțe, în special din China.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Toate mărfurile și produsele vândute pe piața UE trebuie să aibă un standard ridicat de siguranță și să protejeze consumatorii din Uniunea Europeană.

  Małgorzata Handzlik (PPE), în scris. – (PL) Siguranța produselor reprezintă una dintre principalele preocupări pentru consumatori, care nu doresc ca bunurile pe care le cumpără să prezinte un pericol pentru sănătate. Este evident că siguranța produselor depinde mai ales de producătorii și importatorii care introduc produsele pe piață. Supravegherea pieței joacă, de asemenea, un rol foarte important în garantarea faptului că pe piață ajung numai produsele care îndeplinesc standardele impuse. Parlamentul European trimite un mesaj puternic prin raportul care a fost votat, solicitând o coerență între directivele privind siguranța produselor și alte acte legislative, ceea ce va garanta o mai bună funcționare a sistemului de supraveghere a pieței și reglementări clare și transparente pentru întreprinzători, oferindu-le consumatorilor o garanție că produsul cumpărat respectă cerințele legale.

Totuși, s-a înregistrat un număr alarmant de notificări prin intermediul sistemului RAPEX, majoritatea acestora fiind legate de produse originare din China. În avizul pe care l-am elaborat asupra acestui raport în numele Comisiei pentru comerț internațional, una dintre cerințele mele este cea de accelerare a cooperării cu principalii noștri parteneri comerciali în ceea ce privește siguranța produselor și de intensificare a eforturilor de îmbunătățire a funcționării sistemului RAPEX-CHINA. Sper că accelerarea cooperării cu China va genera o îmbunătățire a calității produselor importate din China pentru piețele din UE.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor, care stabilește cerințe generale de siguranță pentru bunurile de consum la nivel comunitar, trebuie revizuită și armonizată cu noul cadru legislativ, adoptat în 2008, în special prin integrarea cu regulamentul privind supravegherea pieței. Cadrul legislativ privind siguranța produselor și supravegherea pieței constă din trei straturi de acte juridice (Directiva privind siguranța generală a produselor, noul cadru legislativ și directive de armonizare sectoriale), ceea ce conduce la incertitudini și confuzii pe piața internă. Nivelul de supraveghere a pieței diferă considerabil între statele membre și o serie dintre acestea nu alocă resursele necesare pentru o supraveghere eficientă a pieței și interpretează diferit definiția produselor periculoase, ceea ce poate crea obstacole în calea liberei circulații a bunurilor, poate denatura concurența și periclita siguranța consumatorilor pe piața internă. Actualul cadru legislativ pentru supravegherea pieței nu oferă suficientă coerență și, prin urmare, ar trebui revizuit și coordonat în continuare. M-am abținut de la a vota în favoarea acestui document deoarece consider că dacă avem în vedere numai siguranța consumatorilor, am reduce libera circulație și marea varietate de produse. Măsurile adoptate trebuie să fie adecvate însă, în același timp, trebuie să avem în vedere și siguranța consumatorilor, precum și libera circulație și varietatea produselor. De asemenea, este clar că supravegherea pieței este o activitate dificilă pentru mai multe state membre, deoarece acestea nu pot aloca resurse necesare pentru o supraveghere eficientă a pieței.

  Edvard Kožušník (ECR), în scris. – (CS) Susțin forma finală a raportului privind revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței. Salut faptul că versiunea finală nu cuprinde propuneri de a înființa alte agenții și că, prin urmare, nu va presupune un buget suplimentar. Aș dori să subliniez modul în care raportul scoate în evidență problema standardizării ca un instrument de reglementare care, în esență, cuprinde un exemplu de „reglementare inteligentă” și, prin urmare, reglementare care nu se realizează de sus în jos, ci care acționează de jos, de la părțile interesate. Tocmai din acest motiv aș dori să solicit o implicare mai mare a organismelor de supraveghere a pieței în procesul stabilire a standardelor de siguranță, deoarece aceasta este o ocazie de a garanta în mod adecvat că expertiza acestora influențează procesul de standardizare. În ceea ce privește sfera mai mare de acțiune în domeniul creării de standarde de siguranță a produselor, consider că este esențial ca accentul să cadă asupra stabilității sistemului european de standardizare, asupra simplificării standardelor europene și reducerii timpului necesar pentru crearea standardelor.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Mai întâi, aș dori să o felicit pe dna Schaldemose pentru activitatea acesteia. Raportul adoptat astăzi de Parlament vizează problema importantă a siguranței produselor și, prin urmare, a protecției cetățenilor. Angajamentul european substanțial față de protejarea consumatorilor împotriva produselor defecte și periculoase s-a concretizat deja în stabilirea de standarde eficiente, însă consider că încă se pot aduce îmbunătățiri, mai ales în ceea ce privește așa-numiții consumatori vulnerabili, precum copiii, persoanele în vârstă și cele cu handicap. În acest domeniu, consider că întărirea sistemului de supraveghere a pieței printr-o măsură de îmbunătățire a eficienței controalelor la frontieră este crucială, alături de trasabilitatea completă a produselor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. Voi concluziona reiterând nevoia de a revizui cadrul de reglementare actualmente în vigoare, reprezentat de Directiva privind siguranța generală a produselor, în conformitate cu orientările stabilite astăzi prin votul Parlamentului.

  David Martin (S&D), în scris. – Încă există prea multe produse nesigure disponibile pe piață. Salut acest raport, care afirmă că RAPEX (sistemul de alertă rapidă al UE pentru produsele de consum periculoase) necesită îmbunătățiri suplimentare. În mod specific, pentru a combate nivelul reduse de siguranță a produselor, statele membre trebuie să îmbunătățească eficiența și vizibilitatea normelor și autorităților vamale.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Deși în ultimii 10 ani s-a înregistrat un progres considerabil în materie de cerințe pentru introducerea produselor pe piața internă a Uniunii Europene, progres înfăptuit parțial datorită unei abordări comune, încă rămân multe de făcut. Într-adevăr, ar fi importantă revizuirea legislației europene actuale din acest domeniu. Este clar că Directiva privind siguranța generală a produselor, care a fost aprobată în urmă cu peste 10 ani, trebuie acum să fie revizuită. Acest lucru ar permite și respectarea prerogativelor noului cadru legislativ privind produsele, care a fost aprobat în 2008. În continuare, trebuie instituită o monitorizare mai strictă a pieței, care merge mână în mână cu siguranța produselor. Cu toate acestea, adevărata problemă de rezolvat – și adevărata prioritate a raportului – este să acorde atenție produselor destinate copiilor și produselor care sunt atrăgătoare pentru aceștia. De asemenea, ar fi recomandabil pentru Comisie să propună o reglementare corespunzătoare privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței. Aceasta ar trebui să includă elemente esențiale precum adoptarea de măsuri concrete în domeniul trasabilității, obligația ca producătorii să furnizeze o analiză detaliată a riscurilor pe parcursul etapei de concepere sau, din nou, reglementări stricte pentru vânzarea de produse online.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Consolidarea pieței interne este esențială pentru dezvoltarea economică satisfăcătoare a UE. Totuși, această aspirație este posibilă numai dacă produsele de pe piață sunt sigure și dacă există un nivel ridicat de încredere a consumatorului. Obiectivul nostru actual este acela de a asigura libera circulație, iar o varietate crescută de produse disponibile pe piață nu poate fi disociată de siguranța consumatorilor. În ultimii ani s-au înregistrat progrese considerabile în privința siguranței produselor. Cu toate acestea, sunt necesare îmbunătățiri suplimentare, mai ales în privința produselor destinate copiilor, care sunt mai susceptibile de a fi afectate când normele privind siguranța nu sunt respectate.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Acest raport, adoptat în unanimitate de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, reprezintă o contribuție a Parlamentului la revizuirea Directivei 2001/95/CE privind siguranța generală a produselor. Este important că raportul subliniază importanța revizuirii legislației europene actuale, pentru ca produsele nesigure să fie localizate și eliminate. Această măsură și altele urmăresc să ofere populației UE protecție împotriva introducerii de produse periculoase pe piață și, de aceea, am votat pentru.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Aproximativ 60 % dintre produsele raportate în sistemul RAPEX provin din China. Majoritatea produselor periculoase provin de pe o piață care este aproape imposibil de controlat de către UE. Sper că noul sistem RAPEX China va ajuta la remedierea acestei situații. UE trebuie să adopte o poziție fermă pentru a proteja consumatorii și sănătatea acestora. Produsele periculoase trebuie retrase de pe piață mai rapid și mai eficient, iar trasabilitatea trebuie îmbunătățită începând cu lanțul de producție. Acest raport se îndreaptă în această direcție, motiv pentru care am votat în favoarea lui.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Amploarea pieței europene impune reglementări eficiente și specifice pentru a asigura siguranța produselor de consum și, prin urmare, consider că UE trebuie să-și îmbunătățească propriile reglementări pentru a asigura supravegherea pieței. Raportul dnei Schaldemose, în favoarea căruia am votat, confirmă necesitatea de a revizui directiva din 2001, având în vedere dificultățile cu care s-au confruntat statele membre în transpunerea acesteia. Prin neaplicarea directivei din anul 2004, statele membre au cauzat probleme legate de supravegherea produselor și nu au garantat certificarea la nivelul la care ar fi putut face acest lucru. Sunt de acord cu atenția pe care o acordă raportul combaterii contrafacerii prin identificarea mai bună a produselor în ceea ce privește siguranța consumatorilor datorită utilizării de noi tehnologii.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Acest raport vizează revizuirea directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței. Într-un context al liberei circulații și al unei creșteri constante a varietății produselor disponibile pe piață, este esențial să nu pierdem din vedere siguranța consumatorilor. Este de datoria guvernelor și întreprinderilor să asigure un nivel mai ridicat de siguranță a produselor. Legislația la nivel european a avut deja succes, consolidând siguranța generală a produselor în cadrul pieței interne. Cu toate acestea, se mai pot aduce îmbunătățiri, deoarece în acest domeniu există lacune care compromit siguranța consumatorilor și pot avea consecințe negative. Am votat în favoarea acestui raport deoarece a trebuit să fiu de acord cu propunerile raportoarei, care a subliniat importanța revizuirii legislației europene actuale privind siguranța produselor pentru ca produsele periculoase să poată fi identificate și retrase de pe piață, în beneficiul consumatorului final. În special, as sublinia modificările normelor de siguranță pentru produsele destinate celor mai vulnerabili consumatori de pe piața internă, și anume copiii, persoanele vârstnice și persoanele cu handicap.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să o felicit pe dna Schaldemose pentru munca sa excelentă. 

Consumatorilor trebuie să li se garanteze un nivel mai ridicat de protecție împotriva produselor defecte și care pot fi periculoase. Prin acest raport, îi comunicăm Comisiei că trebuie să revizuim directiva, să consolidăm sistemul de supraveghere a pieței și să avem o supraveghere a pieței consecventă în întreaga piață unică.

Pentru a combate în mod eficient prezența produselor defecte pe piața comună, consider că este esențial să îmbunătățim controalele la frontieră, mai ales în porturi. Solicit Comisiei și guvernelor naționale să introducă sancțiuni mai stricte pentru importurile din țări terțe care încalcă standardele de siguranță.

Trasabilitatea deplină a produselor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare este un alt aspect esențial pentru a garanta capacitatea de a retrage produsele defecte de pe piață, chiar pe măsură ce sunt fabricate. În acest scop, trebuie să ne asigurăm că autoritățile vamale dispun de resurse suficiente. De asemenea, aș solicita să se acorde mai multă atenție vânzărilor online, care sunt în creștere, mai ales vânzărilor de produse care îl pot afecta direct pe consumator, precum produsele farmaceutice și alimentele.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului referitor la revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor. Într-adevăr, susțin clarificarea actualului cadru legislativ privind siguranța, care constă din trei straturi de acte juridice. Pentru a asigura că autoritățile de supraveghere a pieței nu se confruntă cu incertitudini, ar trebui să instituim un cadru european comun, aplicabil tuturor produselor care se află pe piața internă sau care sunt introduse pe aceasta. În plus, să nu uităm că, pentru a descuraja operatorii economici de la acțiuni ilegale, este important să se ia măsuri atât în ceea ce privește sancțiunile împotriva celor care introduc deliberat pe piață produse periculoase sau care nu respectă normele, cât și în privința transparenței: orice interdicție asupra produselor trebuie publicată. Acest raport cuprinde un alt element crucial: siguranța produselor dintr-o perspectivă globală. În acest context, Uniunea Europeană trebui să își propună să îmbunătățească schimburile de informații privind produsele periculoase care provin din țări terțe, precum China și India, pentru a aborda problema siguranței produselor și trasabilității înainte ca produsele să fie introduse pe piața europeană.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – O piață internă care funcționează bine presupune, de asemenea, produse sigure și un nivel ridicat de încredere a consumatorilor. Urmărind libera circulație și o varietate tot mai mare de produse pe piață, nu trebuie să pierdem din vedere siguranța consumatorilor. O privire generală asupra domeniului siguranței produselor arată că, în ultimul deceniu, s-au înregistrat progrese privind siguranța produselor în UE. Guvernele, precum și întreprinderile, își asumă răspunderea pentru a garanta produse mai sigure și, datorită legislației la nivelul UE, a existat o abordare comună a cerințelor pentru produse, care a ameliorat siguranța generală a produselor în cadrul pieței interne. Deși se înregistrează progrese, încă se pot aduce îmbunătățiri în acest domeniu. Această problemă trebuie soluționată, deoarece ar putea periclita siguranța consumatorilor sau ar putea avea chiar consecințe fatale.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Prin adoptarea acestei rezoluții, Parlamentul European subliniază cât de importantă este îmbunătățirea controalelor vamale, mai ales în porturi, pentru a combate eficient introducerea de produse defecte pe piața comună.

Textul adoptat solicită Comisiei și guvernelor naționale să introducă sancțiuni mai stricte pentru importurile din țări terțe care încalcă standardele de siguranță. De asemenea, trebuie să se acorde mai multă atenție vânzărilor online, fenomen care este în creștere, mai ales vânzărilor de produse care îl pot afecta direct pe consumator, precum produsele farmaceutice și alimentele.

Trasabilitatea deplină a produselor de-a lungul întregului lanț de aprovizionare este un alt aspect esențial pentru a garanta capacitatea de a retrage produsele defecte de pe piață, chiar pe măsură ce sunt fabricate. În acest scop, trebuie să ne asigurăm că autoritățile vamale dispun de resurse suficiente pentru a efectua controalele.

Este important de subliniat cerința ca întreprinderile producătoare să verifice riscurile posibile la adresa sănătății și siguranței chiar în etapa de concepere a produsului, precum și solicitarea ce vizează crearea unei baze de date publice cu informații legate de siguranța produselor.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Revizuirea directivei urmărește să unifice și să armonizeze standardele care se aplică bunurilor de consum și care în prezent se suprapun și diferă în ceea ce privește supravegherea pieței.

Într-o lume globalizată în care asistăm la circulația bunurilor și persoanelor, este tot mai necesar să instituim controale sistematice ale produselor vandabile.

Trebuie acordată o atenție deosebită produselor care provin din țări terțe, unde standardele de sănătate și igienă, procesele de producție și utilizarea materialelor nepermise în Europa prezintă riscul contaminării articolelor care ajung pe mesele noastre și în mâinile noastre.

În special, trebuie să testăm jucăriile copiilor noștri pentru a verifica dacă nu conțin substanțe toxice deoarece de multe ori le introduc în gură; în special astăzi, deoarece aproape întotdeauna, jucăriile sunt fabricate în China, țară care din păcate este renumită pentru costurile de producție reduse și un control slab al calității. Trasabilitatea prezintă un interes deosebit, fiind utilă pentru a întrerupe circulația produselor care ar putea să nu fie sigure pentru consumatori.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, care propune îmbunătățirea în continuare a sistemului de alertă rapidă pentru produse de consum periculoase în UE. Îmbunătățirea eficienței și vizibilității normelor vamale ne va ajuta să abordăm problema nivelului redus de siguranță a produselor, fiind în cele din urmă în beneficiul consumatorilor.

  Róża Gräfin von Thun und Hohenstein (PPE), în scris. – O piață internă sigură este o prioritate pentru cetățenii noștri, iar acest raport subliniază inadvertențele din legislația privind siguranța produselor și supravegherea pieței și din modul în care acestea sunt puse în aplicare, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Actuala lipsă de certitudine juridică, care face ca diferite instrumente juridice să se aplice pentru diferite categorii de produse, în timp ce în alte domenii există lacune, constituie un obstacol în calea siguranței pieței și a funcționării corespunzătoare a pieței unice. Directiva privind siguranța generală a produselor și normele care reglementează supravegherea pieței trebuie înlocuite cu un singur regulament, reprezentând instrumentul juridic care garantează cel mai ridicat nivel de claritate și uniformitate.

Din acest motiv, consider că aceasta este una dintre prioritățile importante care să fie incluse în raportul Correia De Campos privind actul pieței unice pentru europeni, pentru care sunt raportoare alternativă. În plus, în lumina faptului că tot mai multe persoane fac cumpărături online, legislația privind siguranța produselor și supravegherea pieței trebuie actualizată pentru a include măsuri privind vânzările online, în vederea consolidării încrederii consumatorilor în acest domeniu.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) Am votat în favoarea propunerii de rezoluție a dnei Schaldemose, deoarece acesta este un aspect important și de actualitate. Mecanismele existente legate de siguranța generală a produselor trebuie îmbunătățite, deoarece acest lucru va contribui la asigurarea unui standard ridicat de protecție pentru sănătatea și siguranța consumatorilor.

Provenind dintr-o țară aflată la o intersecție geografică, consider că această propunere este extrem de constructivă, deoarece numeroase produse importate din țări terțe nu respectă specificațiile privind sănătatea și calitatea prevăzute în mod clar de legislația UE. Vom putea fi cu adevărat eficienți și contribui la curățarea pieței și oferirea de beneficii reale pentru consumatori numai dacă aceste produse sunt supuse unor astfel de mecanisme de prevenție și supraveghere.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului privind revizuirea Directivei privind siguranța generală a produselor și supravegherea pieței deoarece, în general, susțin consolidarea supravegherii pieței în interesul unei protecții eficiente a consumatorilor. Consider că este importantă protejarea copiilor, persoanelor în vârstă și persoanelor cu handicap deoarece Comunitatea are o responsabilitate specială față de aceste grupuri. După o perioadă de zece ani, era timpul ca directiva să fie revizuită în mod detaliat pentru a include noi canale comerciale, precum cumpărăturile online.

Raport: Michèle Rivasi (A7-0035/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord că este necesară o cooperare mai bună în ceea ce privește reacția la pandemii și că se impune revizuirea planurilor de prevenție întocmite de UE și statele membre. Organizația Mondială a Sănătății trebuie să își reevalueze de urgență definiția pandemiei, ținând cont nu numai de răspândirea geografică, dar și de gravitatea sa. Consider că acest aspect ar fi mai bine gestionat prin evaluarea strategiilor recomandate de vaccinare, iar acest lucru se poate face numai dacă Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor își exercită mai eficient competențele în calitate de agenție independentă, cu resurse adecvate în acest scop.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Salut această inițiativă care dorește să asigure o mai bună vigilență și o transparență deplină cu privire la evaluarea medicamentelor recomandate în cazurile de urgență sanitară și o îmbunătățire a strategiilor de vaccinare și comunicare, pentru a preveni și a preîntâmpina pandemiile. Consider că Uniunea Europeană trebuie să aloce mai multe resurse cercetării și dezvoltării în ceea ce privește măsurile de prevenire în domeniul sănătății publice, pentru o creștere a investițiilor dedicate unei mai bune evaluări și anticipări a impactului unui virus gripal, atât în perioada dintre pandemii, cât și la începutul unei pandemii, motiv pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Uniunea Europeană a fost obligată să învețe din gestionarea controversată din 2009-2010 a gripei H1N1 în Europa, și să adopte măsurile necesare de prevenire a altor reacții disproporționate. De aceea, am votat în favoarea acestui text, care prevede mai multă cooperare, mai multă independență și mai multă transparență pentru a gestiona eficient orice pandemie viitoare. Mai multă cooperare, în sensul că acest text are în vedere revizuirea planurilor de prevenție instituite de Uniunea Europeană, o revizuire a rolurilor și responsabilităților actorilor-cheie și introducerea unei proceduri care să le permită statelor membre să achiziționeze în grup vaccinuri și medicamente. Acest text îi solicită, de asemenea, OMS să includă criteriul gravității în definiția unei pandemii. Mai multă independență, în sensul că textul prevede ca Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor să își exercite competențele în calitate de agenție independentă, pentru a dispune de studii științifice neinfluențate de companiile farmaceutice. În cele din urmă, mai multă transparență, în sensul că textul solicită evaluarea eficacității strategiilor de vaccinare. Astfel, acest text va permite o comunicare mai consecventă între statele membre.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Potrivit cifrelor furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor la sfârșitul lui aprilie 2010, gripa A(H1N1) a cauzat 2900 de morți în Europa în 2009. Aceste cifre sunt mici față de cifrele oficiale privind mortalitatea în cazul gripei sezoniere, pe care Comisia le-a estimat la 40 000 de morți într-un an mediu și 220 000 într-un sezon foarte grav. De asemenea, acestea sunt mult mai mici decât majoritatea prognozelor optimiste sugerate de serviciile de sănătate din statele membre ale UE. Pentru acest virus s-a emis o alertă de nivel maxim, declanșând în unele state membre numeroase măsuri foarte costisitoare (de exemplu costurile sunt estimate la 1,3 miliarde de euro în Marea Britanie și 990 de milioane de euro în Franța – față de 90 de milioane de euro pentru gripa sezonieră) și în aceste cazuri, disproporționate față de pericolul real al virusului. Sunt de acord că Organizația Mondială a Sănătății ar trebui să revizuiască definiția unei pandemii, care să nu se bazeze numai pe răspândirea virusului, ci și pe posibila gravitate a unei boli pentru a permite răspunsuri mai adecvate și pentru a proteja cetățenii UE împotriva pericolelor reale. Consider că în acest domeniu este necesară o mai bună cooperare între statele membre și instituțiile și organizațiile responsabile, precum și o distribuire mai transparentă a responsabilității în rândul actorilor-cheie.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Gripa A (H1N1), cauzată de virusul gripal A H1N1, a fost detectată inițial în Mexic la sfârșitul lui martie 2009 și, ulterior, s-a răspândit în mai multe țări. În mai 2009, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a atribuit un nivel moderat de gravitate gripei A (H1N1), iar în iunie același an, OMS a declarat o alertă de nivelul 6, corespunzătoare cu o etapă de pandemie. Alerta de nivel maxim declarată de OMS a condus la o serie de măsuri în Europa. În unele cazuri, acestea au fost măsuri foarte costisitoare (de exemplu, costurile au fost estimate la 1,3 miliarde de euro în Marea Britanie și 990 de milioane de euro în Franța, față de 87 de milioane de euro în cazul gripei sezoniere). Răspunsul a fost disproporționat. Fiecare stat membru a reacționat în nume propriu, fără prea multă coerență sau solidaritate. Acest raport, pe care l-am susținut, ajunge la concluziile corecte recomandând un nivel mai mare de coordonare între statele membre și instituțiile europene din domeniul sănătății, precum și clarificarea și revizuirea rolurilor și responsabilităților actorilor-cheie și structurilor de gestionare, precum și a amenințărilor de la nivel european. În cele din urmă, recunoaște nevoia de studii privind vaccinuri și medicamente antivirale care sunt independente de industria farmaceutică, inclusiv în ceea ce privește monitorizarea răspândirii vaccinului.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) În lumina reacției mai multor țări din Uniunea Europeană în privința combaterii unei posibile pandemii a virusului H1N1, sunt de acord că sunt necesare îmbunătățiri în formularea de răspunsuri bazate pe informații științifice disponibile în acest tip de situație. Prin urmare, susțin revizuirea planurilor de răspuns și prevenție în cazul unui risc de pandemie. Orice revizuire trebuie să urmărească o mai mare cooperare și coordonare între autoritățile din domeniul sănătății din statele membre și instituțiile europene. Un alt aspect pe care îl consider extrem de important este necesitatea transparenței, atât în privința produselor medicale utilizate, cât și a rapoartelor științifice furnizate de autoritățile sanitare, pentru a preveni conflictele de interes și pentru a asigura siguranța cetățenilor și furnizarea de informații pentru aceștia.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) UE era regiunea din lume cel mai bine pregătită și avea cea mai bună capacitate de reacție pentru a gestiona această epidemie, deși diferențele considerabile dintre gradul de pregătire a statelor membre și lipsa de coordonare reală între ele au subminat acest lucru. Pregătirea și reacția față de riscurile la adresa sănătății din cadrul UE țin de responsabilitatea statelor membre, așa că este esențial să se îmbunătățească cooperarea dintre ele, instituțiile și organizațiile internaționale și regionale, mai ales în etapele inițiale ale unei epidemii virale, pentru a-i evalua gravitatea și pentru a lua decizii relevante de gestionare a acesteia și pentru a adopta o abordare coerentă. Recomandările diferite formulate în UE și în statele membre în privința grupurilor țintă prioritare pentru vaccinare indică nivelul foarte ridicat de nesiguranță și punctele de vedere divergente care se mențin în ceea ce privește un răspuns adecvat. Costurile, care au fost semnificative, ar fi putut fi reduse printr-o cooperare mai bună între statele membre și între acestea și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor. Susțin necesitatea de a întocmi un cod de conduită european privind exercitarea rolului de expert științific în cadrul oricărei autorități europene responsabile de siguranță și de gestionarea riscurilor și previziuni, pentru a evita răspândirea cazurilor de corupție.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Gestionarea epidemiei de gripă H1N1, pentru care au existat avertizări anterioare, a fost un eșec. Prin urmare, ar trebui să învățăm din această criză pentru a putea gestiona mai eficient amenințările viitoare de pandemii. În mod clar, statele membre trebuie să coopereze mai mult unele cu altele, dar și cu instituțiile europene, pentru a furniza un răspuns mai eficient în cazul unei pandemii. În aceeași măsură, trebuie să clarificăm rolul structurilor de la nivelul UE care gestionează amenințările medicale și să ne asigurăm că OMS revizuiește definiția criteriilor care permit declararea unei alerte pandemice mondiale. În cele din urmă, ar părea adecvată conceperea unui sistem de achiziții publice comune de vaccinuri de către statele membre. Nu în ultimul rând: trebuie să existe o transparență totală în ceea ce privește experții care fac recomandări autorităților publice europene din domeniul sănătății, pentru a pune capăt potențialelor conflicte de interese.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Salut votul privind acest raport, pentru care am fost numită raportoare alternativă pentru Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat). De dragul celor 500 de milioane de cetățeni pe care îi reprezentăm, trebuie să învățăm din această criză pentru a putea gestiona mai eficient orice amenințări pandemice. Textul adoptat ieri este un compromis foarte bun în ceea ce privește cooperarea în materie de sănătate, independența și transparența.

Având în vedere eșecul dovedit al cooperării autentice în materie de sănătate dintre statele membre, a fost necesară adoptarea unei abordări constructive și practice care cuprinde următoarele acțiuni:

O cooperare consolidată între statele membre și o coordonare mai bună între statele membre și instituțiile europene pentru a asigura un răspuns mai eficient în cazul unei viitoare pandemii;

Clarificarea rolurilor structurilor de la nivelul UE pentru gestionarea amenințărilor medicale;

Solicitarea ca OMS să revizuiască definiția criteriilor de impunere a unei alerte globale de pandemie;

Evaluarea strategiilor de vaccinare și comunicare aplicate în statele membre pentru a recâștiga încrederea cetățenilor;

Crearea unui sistem comun de achiziții a vaccinurilor de către statele membre, pentru a preveni disparitățile;

Publicarea declarațiilor de interese ale experților care fac recomandări autorităților publice europene din domeniul sănătății, pentru a preveni orice conflicte de interese.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport, întrucât consider că este nevoie de o mai bună coordonare la nivel european în ceea ce privește răspunsul la riscurile epidemiologice. Cazul gripei H1N1 a demonstrat o gestionare defectuoasă a riscurilor la nivel mondial, în principal din cauza neadecvării corelației dintre nivelurile de alertă și pericolele reale, acest lucru ducând, printre altele, la mari risipe de fonduri. În acest context, consider că Uniunea Europeană are nevoie de implementarea unui sistem independent de evaluare a riscurilor pandemice și, de asemenea, de o mai bună coordonare în ceea ce privește gestionarea acestor riscuri. În acest context, Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor trebuie înzestrat cu capacitățile necesare pentru a putea juca un rol cât mai activ în acest domeniu.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind gestionarea gripei H1N1 deoarece subliniază importanța consolidării cooperării, independenței și transparenței din cadrul gestionării viitoarelor crize pandemice, mai ales prin aplicarea mai bună a competențelor Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor în calitate de agenție independentă.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În 2009, lumea a fost cuprinsă de teamă în fața unui virus posibil fatal și având un potențial pandemic major: gripa A. Din fericire, cele mai mari temeri legate de morbiditate și mortalitate asociate cu virusul H1N1 nu au fost confirmate. În Europa, acest virus a cauzat 2900 de morți, cu mult sub numărul celor cauzate de gripa sezonieră. Cu toate acestea, ca urmare a alertei și temerilor Organizației Mondiale a Sănătății, statele membre au luat măsuri excepționale, precum vaccinările în masă, care au reprezentat un cost substanțial pentru sistemele de sănătate. Este important să se tragă concluzii din gestionarea gripei A, nu să se sublinieze erorile. Consider că cea mai evidentă este că, chiar și în acest caz, este mai bine să se greșească prin exces decât prin omisiune. În al doilea rând, trebuie să învățăm lecții pentru viitoarele pandemii, care pot fi mai agresive, și trebuie să înțelegem cum și când să acționăm și ce măsuri să luăm.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Din fericire, potrivit datelor furnizate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor, virusul gripei H1N1 a cauzat mai puține decese decât se prevăzuse inițial, iar în prezent este considerată o boală cu un nivel scăzut de gravitate în UE. A creat un anumit grad de alarmare la începutul răspândirii, ceea ce a condus mai multe state membre să investească substanțial în programe de vaccinare care s-au dovedit a fi excesive, deoarece în țări precum Polonia, care nu a luat măsuri excepționale, rata de mortalitate a rămas la nivelul celei din țările care au organizat campanii naționale de vaccinare, cu costuri estimate la milioane de euro.

Potrivit acestui raport, „politicile de achiziționare a vaccinurilor au fost stabilite deja în cadrul unor contracte de achiziționare în avans semnate în 2007 cu unele societăți farmaceutice”. Acest lucru denotă lipsa transparenței în cadrul acestei proceduri din cauza dependenței inacceptabile a statelor membre de companiile farmaceutice. Astfel, trebuie să fiu de acord cu raportoarea, și sper că recomandările sale, mai ales cele privind certitudinea informațiilor și principiul precauției – care trebuie să fie în avantajul pacienților, și nu al companiilor – sunt luate în considerare de Comisie și de toate statele membre.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) În lumina procesului dificil al gestionării pandemiei declarate de gripă A (H1N1) și a cifrelor confirmate (2900 de morți ca urmare a gripei H1N1, față de 40 000 cauzate de gripa sezonieră în același an), raportul solicită transparență, ceea ce ni se pare lăudabil. Aceasta este legată atât de ceea ce s-a întâmplat – prin clarificarea completă a procedurilor adoptate și a responsabilităților – cât și de gestionarea situațiilor viitoare. Sunt menționate în special următoarele situații: problema achiziționării de vaccinuri și medicamente antivirale; informații privind cazurile înregistrate și gravitatea acestora; acordarea accesului la documente privind studiile clinice, protocoalele de cercetare și efectele adverse ale medicamentelor (din partea Agenției Europene pentru Medicamente) și conflicte de interese în rândul specialiștilor care formulează recomandări pentru autoritățile europene din domeniul sănătății publice. Raportul „solicită ca planurile de prevenire puse în aplicare în cadrul UE și al statelor membre în perspectiva viitoarelor pandemii de gripă să fie reexaminate astfel încât să devină mai eficiente și mai consecvente, suficient de autonome și de flexibile”. De asemenea, recomandă consolidarea cooperării dintre statele membre în acest domeniu, atât în ceea ce privește definiția gravității epidemiilor virale, cât și procesul decizional. În ansamblu, considerăm că este pozitiv și, prin urmare, am votat în favoarea sa.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) În această etapă de evaluare a modului de gestionare a gripei H1N1, avem lecții de învățat, și trebuie să recunoaștem că țările trebuie să dispună de sisteme de sănătate publică și de informare publică în domeniul sănătății publice care să poată funcționa în diferite domenii, în special:

- elaborarea și evaluarea studiilor științifice, independente de industria farmaceutică, privind eficacitatea, siguranța și raportul risc/beneficiu al vaccinurilor antivirale și al medicamentelor, precum și privind grupurile-țintă recomandate;-

- evaluarea informațiilor privind medicația recomandată în cazul unei urgențe medicale, mai ales în situații de pandemie;

- consolidarea capacității în privința gestionării și anticipării riscurilor și în privința cercetării și gestionării în aceste domenii, precum și în ceea ce privește măsurile preventive de sănătate publică.

De asemenea, este necesară îmbunătățirea cooperării dintre diferitele servicii naționale, precum și dintre acestea și instituțiile și organizațiile internaționale și regionale relevante.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Sprijin raportul dnei Rivasi referitor la evaluarea gestiunii gripei H1N1 în 2009-2010 în UE deoarece subliniază atitudinea excesiv de alarmistă a Uniunii Europene în evaluarea problemei. Susțin acordarea unui nivel suficient de atenție problemelor legate de sănătatea cetățenilor UE, însă nu adoptarea unei atitudini exagerat de alarmiste, care dă naștere la cheltuieli exorbitante în domeniul sănătății publice. De aceea am votat în favoarea raportului.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) Propunerea de rezoluție pe care am adoptat-o a pus bazele unei reflecții foarte necesare privind răspunsul Uniunii Europene la răspândirea gripei porcine.

Așa cum își amintește toată lumea, în loc de a găsi soluții comune în acel moment, statele membre s-au încăpățânat să adopte poziții individuale. Diferitele reacții ale guvernelor naționale au variat în mare măsură, de la vaccinări la scară largă până la niciun tip de vaccinare, ca în Polonia. Această experiență ar trebui să ne motiveze să îmbunătățim coordonarea dintre autoritățile naționale din domeniul sănătății și instituțiile europene, să revizuim strategiile de prevenție și vaccinare și să redefinim criteriile care justifică o alertă pandemică.

Aș dori să subliniez că o cooperare mai eficientă poate conduce nu doar la reduceri ale costurilor în gestionarea acestor crize, nu în ultimul rând prin eventuala achiziționare în grup a vaccinurilor de către statele membre, ci și, în primul rând, poate garanta că oamenii beneficiază de mai multă protecție deoarece, desigur, virusul circulă dincolo de frontiere.

În cele din urmă, sper că Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor va beneficia de sprijinul necesar pentru a continua să-și desfășoare activitatea de evaluare și controlare a urgențelor medicale în deplină independență.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul referitor la evaluarea gestiunii gripei H1N1. Cu toate acestea, aș dori să subliniez că această „gestionare” a reprezentat, de fapt, încă o capitulare în fața „principiului precauției”, care presupune acțiune înainte de o reflecție adecvată. Faptul că Directoarea generală a OMS a declarat o pandemie amenințătoare, însă a ales să nu se vaccineze, este o ilustrare grăitoare a discrepanței dintre evaluarea personală a gravității epidemiei și discursul public al celor responsabili. De la afacerea cu sângele contaminat, niciun funcționar din domeniul sănătății publice nu a mai dorit să își asume responsabilitatea.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Gripa H1N1 a fost extrem de instructivă. În primul rând, ne-a învățat cum să aruncăm banii pe fereastră. Costul acestei gripe „porcine” (900 de milioane de euro potrivit Curții de Conturi!) nu se justifică prin numărul victimelor. Au existat de 10 ori mai puține victime ale gripei H1N1 decât victime ale gripei sezoniere obișnuite. Totuși, este adevărat că cele 2 000 de victime anuale, din care majoritatea erau în vârstă sau deja bolnave, nu interesează pe nimeni. Sunt mult mai puțin exotice.

În continuare, ne-a învățat cum să ascundem foarte bine lipsa de judecată în spatele discursurilor alarmiste și a tapajului. Sute de milioane de doze au fost comandate inutil. Am organizat ceea ce trebuia să fie un program de vaccinare în masă fără a ține cont de buna judecată. Comunicarea a fost atât de exagerată și contradictorie încât francezii au întors spatele cu suspiciune ordinelor primite, și pe bună dreptate.

A existat o suspiciune a unui interes comun între cei care au luat deciziile politice și cei care au beneficiat financiar de pe urma acestora. În cele din urmă, gripa H1NI ne-a învățat că, în Franța, oricât de supus greșelilor, neglijent sau incompetent ar fi un ministru, nimic nu îl va obliga să își dea demisia. Iar evenimentele zilnice din guvernul francez dovedesc că, în această privință, nu s-a schimbat absolut nimic!-

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. – (DE) În 2009 și 2010 a existat o lipsă de transparență în modul în care am gestionat tulpina de gripă H1N1, desemnată drept pandemie de Organizația Mondială a Sănătății. Aceasta este vizată în „Raportul referitor la evaluarea gestiunii gripei H1N1 în 2009-2010 în UE”. Salut acest raport, mai ales deoarece prevede o transparență completă privind medicamentele utilizate în caz de intervenție medicală urgentă și în cazul unei pandemii.

Statele membre au acționat unilateral în comandarea și utilizarea vaccinurilor. În acest context, problema importantă este evaluarea strategiei de stocare a vaccinurilor și achiziționarea comună a vaccinurilor de către statele membre pe viitor. De asemenea, este importantă îmbunătățirea coordonării dintre autoritățile responsabile din statele membre și agențiile europene.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Datorită amendamentelor depuse de grupul meu politic, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), acest raport conține propuneri constructive pentru a ne ajuta să învățăm din criza de sănătate cauzată de virusul H1N1, în special prin consolidarea coordonării europene.

Într-adevăr, raportul inițial a cuprins o serie de inexactități și ar fi putut descuraja oamenii de la a se vaccina. Cu toate acestea, raportul în forma adoptată astăzi încearcă să restabilească încrederea cetățenilor noștri în gestionarea crizelor din domeniul sănătății. Personalul medical va trebui să se implice mai mult în elaborarea și punerea în aplicare a unei strategii de prevenire și combatere a unei pandemii. Nu mai putem permite o astfel de confuzie și suspiciune în cadrul campaniilor de imunizare.

Va fi esențială îmbunătățirea comunicării dacă se ține cont de cât de ușor circulă zvonurile fără temei științific în noile mijloace de informare în masă și pe internet. Din fericire, gripa a fost mai puțin gravă decât s-a anticipat, însă ar fi periculos să se subestimeze gradul de imprevizibilitate și gravitatea potențială a viitoarelor pandemii.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece Organizația Mondială a Sănătății trebuie să își revizuiască de urgență definiția pentru a include gravitatea unei boli în definirea etapelor unei pandemii, asigurând, astfel, reacții mai corespunzătoare. Este necesară o cooperare mai bună ca răspuns la pandemii. Planurile de prevenție trebuie revizuite, rolurile și responsabilitățile actorilor-cheie trebuie clarificate și, dacă este cazul, revizuite, și este necesară o cooperare consolidată între statele membre pentru a asigura gestionarea coerentă a riscurilor în reacția față de o pandemie în conformitate cu Regulamentul internațional din domeniul sănătății, după cum este necesară o coordonare mai strictă a statelor membre cu Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor. Trebuie introdusă o procedură care să le permită statelor membre să facă achiziții în grup în mod voluntar. Producătorii trebuie să-și asume întreaga răspundere pentru indicațiile autorizate ale produselor lor, iar acest lucru trebuie aplicat pe deplin de statele membre în toate contractele de achiziționare a vaccinurilor. Planurile de prevenție instituite în UE și statele membre pentru viitoarele epidemii de gripă trebuie revizuite pentru a fi mai eficiente, coerente și suficient de autonome și flexibile pentru a fi adaptate cât mai rapid, și de la caz la caz, la riscurile reale, pe baza informațiilor relevante actualizate. Sunt de acord că strategiile de vaccinare trebuie să se bazeze pe trei condiții pentru a avea succes: eficacitatea vaccinului, un raport pozitiv risc/beneficiu pentru vaccinuri și direcționarea către grupurile țintă.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Consider că rezoluția referitoare la evaluarea gestiunii gripei H1N1 în 2009-2010 în UE ilustrează clar greșelile făcute și, totodată, pune bazele unei gestionări proaspete, eficace a epidemiilor de gripă. Se cunoaște foarte bine că reacția la răspândirea gripei H1N1 a fost exagerată în raport cu amploarea reală a problemei. Tocmai din acest motiv, consider că planurile de prevenție a epidemiei de gripă din Europa trebuie revizuite pentru a furniza răspunsuri rapide, consecvente și eficace. În această privință, consider că este esențială consolidarea cooperării și coordonării dintre statele membre pentru a formula o abordare strategică europeană a problemei. În plus, consider că ar fi util, așa cum menționează textul rezoluției, ca experții științifici independenți care nu sunt legați de industria farmaceutică prin niciun fel de interese să se implice în acest proces, alături de operatorii din sectorul farmaceutic.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Cunoscând gravitatea gripei H1N1 și importanța sănătății cetățenilor noștri, consider că este deosebit de important acest raport, care subliniază totodată gestionarea corectă a acestor situații. Gravitatea moderată a acestei boli, care a fost confirmată încă din anul 2009 de Organizația Mondială a Sănătății, și abordarea diferită a statelor membre, care a cauzat costuri foarte mari, vânzarea vaccinelor produse în regim de urgență și revizuirea definiției pandemiei, luând în calcul nu doar criteriul extinderii geografice, ci și gravitatea sa, denotă faptul că abordarea diferită este absolut necesară. Uniunea Europeană are nevoie de mai multă cooperare, transparență și independență în ceea ce privește rezolvarea acestor situații.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Subiectul gripei apare în fiecare an nu numai pe ordinea de zi a Parlamentului European, ci și în cea a numeroase parlamente naționale. Consider că raportul Rivasi adoptă o abordare foarte largă a gripei H1N1, discutând-o la mai multe capitole precum cooperarea, independența și transparența, care vor fi absolut esențiale în cazul unei viitoare pandemii. Consider că Uniunea Europeană trebuie să adopte măsuri active și rapide, așa că am votat în favoarea adoptării raportului referitor la gestiunea gripei H1N1.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport deoarece nu am avut nicio obiecție față de conținutul acestuia. Totuși, având în vedere impactul limitat al gripei H1N1, nu înțeleg de ce Parlamentul a hotărât să îi aloce timp și resurse.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Aș dori să-i mulțumesc raportoarei pentru un raport sincer și detaliat, care conține multe mesaje alarmante. Fără îndoială, abordarea comună a UE pe parcursul pandemiei a testat potențialul acțiunilor comune, evidențiind totodată slăbiciuni esențiale, mai ales legate de prevenire, statistici obiective și achiziționarea de medicamente sigure și eficace. Recent, UE s-a confruntat de două ori cu problema unei infecții virale periculoase. Nu s-au învățat suficiente lucruri din această experiență. Salut propunerile privind o testare mai strictă a eficacității medicamentelor și solicitarea unei colectări de date obiective, precum și interesul de a proteja toți cetățenii UE, indiferent de sistemul de îngrijiri medicale. Consider extrem de importantă cerința privind finanțarea cercetării și dezvoltării, precum și norma ca întreprinderile farmaceutice să aibă un rol consultativ, nu unul decisiv. Același lucru este valabil pentru studiile și testele privind materialele de vaccinare și alte medicamente, care trebuie întocmite independent de companiile farmaceutice. De asemenea, susțin solicitarea unor norme mai stricte pentru profesioniștii și consilierii care lucrează pentru instituțiile europene. Publicul trebuie informat în mod clar și transparent, însă într-un mod care să nu producă panică, dar care să furnizeze informații calificate și ușor de înțeles. În calitate de chestor cu o responsabilitate comună pentru protejarea sănătății deputaților europeni și a angajaților Parlamentului European (PE), aș dori să afirm că măsurile noastre din PE au fost eficace, însă costisitoare.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Pe baza datelor statistice prezentate în acest raport, reacția la răspândirea gripei H1N1 a fost de fapt disproporționată față de natura reală a fenomenului, generând campanii foarte costisitoare de vaccinare în numeroase state membre. Prin urmare, raportoarea a considerat adecvat să ridice niște probleme extrem de importante, în special privind influența covârșitoare a companiilor farmaceutice. A solicitat ca studiile privind medicamentele antivirale să fie independente de companiile farmaceutice. Procedurile accelerate de autorizare și-au dovedit limitele, deoarece nu sunt disponibile dovezi științifice și, prin urmare, se utilizează încă datele publicate de industrie. De asemenea, este necesară o cooperare mai bună, pentru a solicita revizuirea planurilor de prevenție și a rolurilor actorilor-cheie și pentru a le permite statelor membre să facă achiziții în grup în mod voluntar. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) trebuie să își revizuiască cât mai repede definiția unei pandemii pentru a include virulența virusului în clasificarea sa. În această privință, vaccinul trebuie să fie eficace, trebuie să existe un raport pozitiv între riscuri și beneficii și trebuie direcționat în mod real către grupurile țintă. În cele din urmă, trebuie să se evite orice conflicte de interese deoarece acestea pot genera imediat suspiciuni ale opiniei publice legate de presiuni necorespunzătoare.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport prezintă avantajul de a condamna lipsa de transparență a Agenției Europene pentru Medicamente, precum și relațiile dintre companiile farmaceutice și experții în vaccinuri și medicamente antivirale. Astfel, este regretabil că raportul nu solicită suspendarea activităților acestei agenții până la adoptarea unei reforme reale, cuprinzătoare. Votez pentru a o încuraja pe raportoare ca data viitoare să meargă mai departe.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Gestionarea gripei H1N1 în UE a scos la iveală o varietate de dificultăți, mai ales legate de gravitatea și amploarea reale; reacția statelor membre a fost disproporționată și extrem de costisitoare comparativ cu numărul de decese înregistrate anual ca urmare a gripei obișnuite și cu sumele cheltuite de statele membre pentru combaterea sa. O analiză a gestionării gripei H1N1 în Europa ilustrează o problemă de bază: lipsa unei evaluări independente de către autoritățile naționale și/sau europene din domeniul sănătății și incapacitatea implicită de a adapta măsurile din domeniul sănătății publice în cel mai bun mod posibil și în timp real la statisticile clinice și epidemiologice reale disponibile. Astfel, sunt necesare schimbări în gestionarea cazurilor viitoare de pandemii pentru a evita o panică generalizată în rândul oamenilor, precum și costuri inutile.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Acest raport evaluează gestionarea gripei H1N1 în 2009-2010 în UE și subliniază elemente care ar trebui îmbunătățite: cooperarea, independența și transparența în gestionarea viitoarelor crize pandemice, și anume printr-o mai bună aplicare a competenței Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC).

Cu toate acestea, o singură evaluare nu este suficientă și nu am observat nicio evoluție suplimentară în domeniul reacției rapide și eficiente la epidemii de boli și nu am auzit nimic despre măsurile preventive. Ca întotdeauna, raportul este vag și general. Am votat în favoarea sa deoarece nu există alt raport.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În 2009, gripa A/H1N1 a făcut mai puține victime decât gripa sezonieră. Deși OMS a clasificat gripa H1N1 drept boală minoră, în același timp a emis o alertă pandemică de nivelul 6, cel mai înalt nivel posibil. Pentru a-și îndeplini obligațiile față de populație, statele membre UE au cheltuit miliarde pentru a combate o epidemie de gripă a cărei amenințare potențială este mai mică decât cea a gripei obișnuite. Mass-media a contribuit, de asemenea, la panică. Când o pandemie este anunțată ca fiind periculoasă însă se dovedește a fi minoră, viitoarele avertismente îngrijorătoare nu vor mai fi luate în serios. Acest lucru demonstrează clar că OMS trebuie să-și revizuiască criteriile pandemice.

Fără îndoială, buna cooperare și achizițiile comune sunt avantajoase în cazul unei pandemii, ajutând la reducerea costurilor. Totuși, dacă autorizarea de noi medicamente se realizează în grabă pentru a gestiona pandemiile iluzorii, atunci ne confruntăm cu o problemă enormă. Rolul mass-media și al companiilor farmaceutice în sporirea panicii nu a fost luat în considerare. Din acest motiv, m-am abținut de la vot.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece este dificil să se prevadă gravitatea unei pandemii și modul în care va evolua și de multe ori când izbucnește o pandemie, multe dintre deciziile luate sunt disproporționate. Prin urmare, este necesar să se acorde o atenție deosebită asigurării cooperării, independenței și transparenței. În primul rând, planurile de prevenție elaborate de UE și statele membre pentru viitoarele epidemii de gripă trebuie revizuite în mod consecvent, pentru a fi flexibile și adaptate eficient de fiecare dată când există riscul unei epidemii de gripă. În plus, trebuie să încurajăm cooperarea și coordonarea acțiunilor la nivel internațional și regional pentru a asigura în mod adecvat gestionarea riscurilor și pentru a reacționa prompt în fața riscului unei epidemii. Consider că trebuie alocate mai multe resurse financiare pentru cercetare și dezvoltare și, în acest scop, trebuie să sporim investițiile pentru a evalua și anticipa impactul unui virus gripal. Este important să garantăm transparența contractului de achiziție în avans și a procesului de livrare, eliminând corupția din acest domeniu. Trebuie să limităm influența companiilor farmaceutice, nu numai în privința distribuției, ci și a efectuării de studii privind vaccinurile și medicamentele antivirale. Experții științifici trebuie să declare public că nu au interese financiare sau de alt tip în industria farmaceutică.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului referitor la evaluarea gestiunii gripei H1N1 în 2009-2010 în UE. În multe cazuri, inclusiv în Grecia, atenția din partea instituțiilor și a statului a scăzut pe măsură ce publicitatea a crescut. Dezbaterile privind gripa au încetat, însă virusul nu numai că există în continuare; dar se dovedește mai periculos ca înainte. De exemplu, în Grecia, s-a înregistrat recent o creștere atât a cazurilor de boală, cât și a victimelor acesteia, numărul de decese depășind 100. Principala cauză raportată a fost lipsa de informații: grupuri vulnerabile, precum bolnavii cronici care ar fi trebuit să se vaccineze nu au făcut acest lucru, considerând că pericolul a trecut.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Raportul referitor la evaluarea gestiunii gripei H1N1 în 2009-2010 în UE subliniază nivelul scăzut de gravitate, în termeni statistici, pe care l-a avut boala în Europa (la nivel uman, fiecare persoană care a murit este o pierdere de neînlocuit). Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor a raportat 2900 de morți în Europa în urma infecției cu virusul H1N1 în anul 2009. Acest număr este mai mic decât estimările oficiale ale Comisiei Europene pentru numărul deceselor cauzate exclusiv de gripa sezonieră. De asemenea, numărul morților este mult mai mic decât cele mai optimiste previziuni ale serviciilor de sănătate din statele membre UE. Faptul că statele membre și instituțiile europene au acceptat nivelul maxim de alertă declarat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a condus la o serie de măsuri costisitoare și disproporționate în raport cu gravitatea gripei H1N1. Totuși, având în vedere recomandarea OMS, nu cred că s-ar fi putut lua alte măsuri. Însă acest caz mai necesită reflecție și sunt de acord cu raportoarea că UE are nevoie de mai multă cooperare între statele membre, de mai multă independență și transparență, în special privind evaluarea raportului cost/beneficiu a acestor măsuri cu un impact financiar major.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – Raportul consideră că este necesară o mai bună cooperare în răspunsul la pandemii și solicită revizuirea planurilor de prevenție întocmite de UE și statele membre. De asemenea, solicită consolidarea cooperării între statele membre și coordonarea statelor membre cu Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor. De asemenea, îi solicită de urgență OMS să revizuiască definiția unei pandemii, pe baza răspândirii geografice și gravității. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor este invitat să facă uz de competențele sale în calitate de agenție independentă și să comunice gravitatea riscurilor de infecție din UE, făcând recomandări privind cele mai bune practici în domenii precum tehnicile de gestionare a crizelor, vaccinare și strategii de comunicare. În plus, raportul solicită evaluarea strategiilor de vaccinare împotriva gripei recomandate în UE și aplicate în statele membre, cuprinzând eficacitatea vaccinurilor, raportul risc/beneficiu și diferitele grupuri țintă recomandate, în ceea ce privește utilizarea sigură și eficace și rapoartele statelor membre privind informații relevante pentru Comisie (numărul dozelor de vaccinuri achiziționate și utilizate efectiv, numărul infecțiilor cu H1N1 și numărul de morți ca urmare a infecției etc.). UE trebuie să îmbunătățească cooperarea, independența și transparența din gestionarea viitoarelor crize pandemice.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să o felicit dna Rivasi pentru munca sa excelentă. Acest raport constituie o încercare importantă de a sublinia îndoielile generate de răspunsul disproporționat la gripa porcină în Europa, precum și influența potențială a companiilor farmaceutice asupra măsurilor luate.

Am o atitudine critică față de răspunsul UE la „gripa porcină” din 2009-2010, virusul H1N1. Pentru viitor, sugerez achiziționări în grup de vaccinuri pentru a economisi bani și norme mai eficace pentru a preveni conflictele de interese, de exemplu publicând declarațiile de interese ale experților care oferă recomandări autorităților naționale în domeniul sănătății. În această privință, este de subliniat că în conformitate cu legislația europeană, răspunderea pentru vaccinuri aparține producătorilor, și nu guvernelor naționale.

De asemenea, solicit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) să își revizuiască definiția „pandemiei” și, de asemenea, să țină cont de virulența bolii și nu numai de răspândirea geografică a virusului. Pentru a-i oferi Uniunii propria capacitate de a preveni riscurile unei pandemii, Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) trebuie să i se garanteze sprijinul de care are nevoie pentru a-și realiza sarcinile în deplină independență.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Astăzi, PE a pus în lumină reacția disproporționată în cazul epidemiei de gripă porcină din Europa. Statele membre au cheltuit miliarde de euro pe vaccinuri, care au fost autorizate în grabă în pofida gravității moderate a virusului. Se știe că bugetele de sănătate sunt suprasolicitate și există probleme de sănătate mult mai importante de gestionat decât acordarea de subvenții companiilor farmaceutice. Astăzi, deputații europeni au solicitat revizuirea mecanismelor UE de reacție în domeniul sănătății. Planurile de pregătire trebuie să devină suficient de autonome și flexibile pentru a fi adaptate cât mai rapid posibil la riscurile reale. Evaluarea medicamentelor trebuie să fie pe deplin transparentă și toate declarațiile de interese trebuie publicate pentru a permite examinarea eventualelor conflicte de interese. UE a urmat orbește OMS în reacția la epidemia de gripă porcină, iar acest lucru trebuie să se schimbe. PE a solicitat o evaluare corespunzătoare a riscurilor în UE, precum și dotarea Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor cu mijloacele adecvate pentru a-și îndeplini toate sarcinile și, nu în ultimul rând, pentru a evalua gravitatea riscurilor de infecție.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Deși virulența gripei H1N1 în Europa nu a fost foarte agresivă, acest virus a cauzat până în prezent nu mai puțin de 4700 de decese.

Raportul publicat de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) observă că, în gestionarea virusului, UE nu a putut să se adapteze rapid la măsurile medicale necesare pentru a limita infecția. Acest lucru se datorează în mare parte strategiilor de prevenție adoptate în diferitele state membre, planificate în consultare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS) acum mai mulți ani, fără a fi actualizate în mod substanțial.

Pentru a preveni apariția unor astfel de situații și având în vedere criticile aspre primite cu privire la modul de distribuire a vaccinurilor, trebuie să ne concentrăm eforturile mai ales în această direcție pe viitor, optimizând procedurile de autorizare pentru comercializarea medicamentelor utilizate în caz de răspuns la crizele din domeniul sănătății.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Sprijinim raportul din proprie inițiativă, deoarece suntem cu toții conștienți că alarmismul excesiv legat de așa-numita pandemie de gripă aviară a costat UE aproape de 10 ori mai mult decât campania pentru gripa normală.

Faptul că Organizația Mondială a Sănătății a acceptat alarma fără a acționa independent prin analize ale costurilor și riscurilor întreprinse de agențiile europene, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA), a condus la campanii de vaccinare costisitoare și inutile și, în special, a încurajat populația să cumpere cantități disproporționate de materiale sterile de unică folosință și dezinfectanți. Rezultatul final în privința victimelor, care trebuie luat în considerare de legiuitor, a fost un număr mai mic decât în cazul gripei sezoniere obișnuite.

Prin urmare, este esențial ca, în termen de șase luni, Comisia să raporteze Parlamentului printr-o analiză detaliată a costurilor și beneficiilor, arătând cum intenționează să reacționeze la situații similare pe viitor. OMS trebuie să își revizuiască definiția unei pandemii pentru a ține cont atât de extinderea geografică, cât și de virulența infecției.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am sprijinit acest raport care evaluează gestionarea gripei H1N1 și solicită un mecanism comun de achiziționare a vaccinurilor. Este important să învățăm din epidemiile anterioare pentru a ne proteja mai bine pe viitor.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului după ce comisia a reușit, într-o anumită măsură, să elimine acuzațiile și erorile de judecată. Raportul este esențial și indică moduri în care UE se poate organiza mai bine pe viitor, cu mai multe măsuri comune pentru a preveni o epidemie.

  Marina Yannakoudakis (ECR), în scris. – În timp ce grupul ECR este în favoarea îmbunătățirii canalelor de comunicare și cooperare dintre statele membre privind amenințările la adresa sănătății precum epidemiile, raportul privind H1N1 face recomandări eronate statelor membre legate de circumstanțele gripei și precauțiile pe care trebuie să le ia în cazul unei alte epidemii. În raport și în expunerea de motive există o serie de aspecte discutabile care ar putea conduce la o înțelegere greșită a H1N1, a impactului său asupra societăților europene și a planurilor de răspuns ale guvernelor. Considerăm că pașii recomandați pe care un stat membru trebuie să îi parcurgă în cazul unor epidemii viitoare (de la achiziționarea de vaccinuri până la reportarea faptelor către organismele UE) nu sunt înțelepți și nu ar soluționa nicio problemă majoră asociată cu H1N1 sau cu viitoarele pandemii.

De asemenea, raportul susține că răspunderea pentru vaccinuri trebuie să aparțină producătorilor, ceea ce poate îngreuna livrarea de vaccinuri și poate estompa delimitarea răspunderii. În plus, dosarul încearcă să extindă mandatul Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și relația sa de lucru cu statele membre, ceea ce nu este de dorit, deoarece poate duce la majorarea alocațiilor bugetare. Prin urmare, Grupul ECR a votat împotriva acestui raport.

Raport: Inés Ayala Sender (A7-0048/2011)

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sprijin rezultatul favorabil al votului din cadrul comisiei privind numirea lui Harald Wögerbauer ca nou membru al Curții de Conturi, pe baza unei evaluări pozitive a CV-ului său și a răspunsurilor scrise pe care le-a oferit la chestionarul distribuit candidaților pentru postul în cauză.

  Catherine Grèze (Verts/ALE), în scris. – (FR) Astăzi fiind centenarul Zilei Internaționale a Femeii, am votat împotriva numirii dlui Harald Wögerbauer deoarece nu sunt suficiente femei în Curtea de Conturi Europeană.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am fost de acord cu această propunere, deoarece dl Harald Wögerbauer îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și s-a emis un aviz favorabil privind numirea dlui Harald Wögerbauer ca membru al Curții de Conturi.

  David Martin (S&D), în scris. – M-am abținut privind numirea dlui Harald Wögerbauer ca membru al Curții de Conturi. Am procedat astfel din cauza rapoartelor din partea colegilor legate de performanțele neclare în experiența din Curtea de Conturi din Austria.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Curtea de Conturi este o instituție de supraveghere care verifică legalitatea veniturilor și cheltuielilor Uniunii Europene, verificând buna gestiune financiară și acționând în deplină independență. În acest sens, numirea membrilor săi trebuie să se facă în funcție de criterii de capacitate și independență. Astfel, la inițiativa Consiliului, Harald Wögerbauer a fost propus pentru Curtea de Conturi. Și-a transmis CV-ul, a completat un chestionar scris și a fost intervievat de Comisia pentru control bugetar. Și-a susținut cauza suficient de bine pentru a-și justifica numirea în cadrul Curții de Conturi și pentru a-și desfășura activitatea în mod capabil și independent.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Ca urmare a reformelor constituționale impuse de Tratatul de la Lisabona în 2010, partidele de la conducere din Austria au introdus un tip de procedură standardizată de numire pentru unele posturi UE. Se pare că o serie de poziții importante lipsesc din lista de la articolul 23 litera (c) din Constituția federală a Austriei, potrivit căreia deciziile privind numirile în poziții de nivel înalt trebuie aduse cel puțin la cunoștința președintelui Austriei sau guvernul federal trebuie să ajungă la un consens cu Consiliul național privind numirile. Harald Wögerbauer, director politic al Partidului Popular Austriac, urmează să devină noul membru al Comitetului executiv al Curții de Conturi Europene. Se pare că dl Wögerbauer îndeplinește criteriile tehnice. Cu toate acestea, întrucât se pare că Partidul Popular Austriac adoptă o direcție autonomă privind deciziilor pe rol legate de personalul de la nivelul UE și acest lucru contravine principiilor democratice și solicitărilor continue de mai multă transparență în numirile UE, m-am abținut de la acest vot.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport privind numirea lui Harald Wögerbauer în postul de membru al Curții de Conturi. Toate datele prezentate, pe care s-a bazat decizia mea, indică îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, mai ales garanțiile de independență și, prin urmare, salut numirea lui Harald Wögerbauer în postul de membru al Curții de Conturi.

Raport: Crescenzio Rivellini (A7-0023/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport, deoarece mai multe recomandări adoptate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) și care sunt deja puse în practică de părțile contractante la CGPM, trebuie transpuse într-un singur instrument legislativ al UE. Această simplificare este necesară pentru a evita elaborarea de regulamente anuale în vederea actualizării legislației, cum s-a întâmplat până în prezent.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document. Obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) sunt asigurarea exploatării durabile a resurselor acvatice vii și un nivel ridicat de protecție pentru ecosistem. Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) a fost înființată printr-un acord internațional în 1949 și Comunitatea Europeană este membră a Comisiei. CGPM joacă un rol important în implementarea obiectivelor fundamentale ale politicii din domeniul pescuitului, pentru a promova dezvoltarea, conservarea și gestionarea rațională a resurselor acvatice vii, pentru a formula și a recomanda măsuri de conservare și a promova proiecte de cooperare în domeniul instruirii. Deoarece recomandările adoptate de CGPM sunt obligatorii pentru părțile contractante și Comunitatea este una dintre acestea, prevederile acordului trebuie transpuse în dreptul comunitar, asigurând consecvența și aplicarea acestei politici.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui document, care urmărește să reunească anumite măsuri adoptate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) într-un singur act legislativ al legislației UE. Până în prezent, Comunitatea Europeană a adoptat reglementări anuale în scopul adaptării normative, acest raport marcând un pas către simplificarea birocratică și administrativă, care este unul dintre obiectivele UE.

Documentul are, de asemenea, meritul de a clarifica până și aspectele exclusiv tehnice: de exemplu, acesta stabilește măsuri clare pentru restricționarea pescuitului în Golful Leilor și stabilește dimensiunea minimă a ochiurilor de plasă din Marea Mediterană și din Marea Neagră, în timp ce interzice utilizarea de drage remorcate și de traule la adâncimi de peste 1 000 de metri. Sunt de acord, de asemenea, cu amendamentul 27, care stabilește crearea unei liste anuale a navelor cu o lungime totală mai mare de 15 m, autorizate să pescuiască în zona CGPM, în urma emiterii unei autorizații de pescuit.

  Antonio Cancian (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că acesta un pas pozitiv într-un sector economic care este esențial pentru Europa, cu alte cuvinte, pescuitul. Cred că orice intervenție a UE trebuie să înceapă întotdeauna cu o analiză a nevoilor întreprinderilor locale care depind de această activitate, adesea caracterizate prin prezența IMM-urilor, atât de importante pentru economie și pentru societate.

Foarte multe zone din regiunile mediteraneene au astfel de caracteristici, fiind astfel foarte important ca propunerile legislative care vizează abordarea pescuitului din această zonă să fie inspirate în mod clar de principiul subsidiarității, astfel încât să nu riște să compromită întreg sistemul. De asemenea, sunt ferm convins că cel mai important lucru este să oferim protecție specială întreprinderilor mici și mijlocii care activează în domeniu, implicându-le în procesul de luare a deciziilor și oferindu-le cât mai multe sprijin posibil, deoarece este foarte dificil ca acestea să se dezvolte din nou. Reglementările care nu iau în considerare aceste caracteristici pot determina deteriorarea ireparabilă a piețelor mai mici, forțând o conversie în altă zonă, care ar fi foarte complicat de realizat.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu proiectul de rezoluție legislativă referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind unele dispoziții referitoare la pescuitul în zona Acordului CGPM (Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană). Pentru a preveni ca puterile Parlamentului să fie uzurpate, articolul 28 trebuie să fie eliminat din această propunere; acesta stipulează că prevederile regulamentului trebuie să fie modificate respectând procedura de comitologie, care reduce rolul Parlamentului la simpla primire a informațiilor de la Comisie în legătură cu procedurile comitetului de gestiune.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport privind zona Acordului Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM), deoarece acesta transpune într-un singur instrument legislativ al UE recomandările adoptate de CGPM și care sunt deja în vigoare în statele membre ale CGPM.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) a adoptat recomandări în sesiunile sale anuale. Scopul acestei propuneri pentru un regulament este să transpună unele dintre recomandările adoptate într-un singur instrument legislativ al UE, la care pot fi adăugate, de asemenea, recomandări ulterioare. Conținutul recomandărilor adoptate de CGPM și obligațiile care reies din acestea sunt acoperite adesea, complet sau parțial, de legislația UE adoptată anterior, fiind necesară numai transpunerea aspectelor care diferă. Regulamentul votat se va aplica tuturor activităților de pescuit comerciale și de acvacultură, desfășurate în zona Acordului CGPM de către navele de pescuit ale UE și cetățeni ai statelor membre. Acesta nu se aplică pescuitului desfășurat exclusiv în scopul cercetării științifice, care are loc cu autorizație și sub autoritatea unui stat membru. În acest caz, doar Comisia Europeană și statele membre în apele cărora se desfășoară activitatea trebuie informate în prealabil. Cred că propunerea Comisiei contravine puterilor Parlamentului cu privire la aspectul în discuție și mă refer în special la articolul 28, care trebuie înlocuit, astfel încât să se asigure atât participarea efectivă a acestei Camere la viitoare modificări ale regulamentului, cât și respectul pentru prerogativele sale.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Scopul acestei propuneri de regulament al Parlamentului European și al Consiliului este transpunerea anumitor recomandări adoptate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM). Transpunerea acestui acord într-un singur instrument legislativ al UE reprezintă un progres semnificativ, făcând posibilă îmbunătățirea controlului capturilor de specii de pești din apele acoperite, precum și cooperarea, informarea și comunicarea între Comisia Europeană, statele membre și Secretariatul executiv al CGPM. Având în vedere că este vorba de o simplificare a procedurilor, care pune capăt reglementărilor anuale și că aceste recomandări sunt deja în vigoare în țările membre ale CGPM, salut această inițiativă, cu care sunt complet de acord și aștept cu nerăbdare aplicarea satisfăcătoare a acestui regulament.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Recunoaștem și confirmăm importanța cooperării multilaterale pentru promovarea conservării și gestionării corespunzătoare a resurselor biologice marine - subiectul acestui acord. Totuși, propunerea de regulament care a fost aprobată conține o prevedere pe care o considerăm inacceptabilă și pe care dorim să o modificăm, propunând eliminarea unui paragraf din articolul 28. Deoarece această modificare a fost respinsă de majoritate, am votat împotriva propunerii finale de regulament. Aceasta urmărește să împuternicească Comisia să adopte actele delegate care ar putea afecta o parte din zona economică exclusivă (ZEE) a unui stat membru. Zona este cunoscută ca Eratosthenes Seamount și face parte din ZEE a Republicii Cipru. Această posibilitate contravine suveranității Republicii Cipru, în special deoarece aceasta este o zonă extrem de sensibilă din punct de vedere politic, având în vedere că zona în cauză este disputată, ilegal, de o țară terță care este candidată la aderarea la UE.

Fundul mării din această zonă conține resurse naturale pe care Republica Cipru are dreptul legitim să le exploateze, respectând Convenția ONU cu privire la dreptul mării. În acest context, mandatul UE nu trebuie să depășească problemele legate de politica comună în domeniul pescuitului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am acordat întotdeauna cea mai mare importanță cooperării multilaterale la nivelul promovării conservării și gestionării adecvate a resurselor biologice marine, care reprezintă subiectul acestui acord.

Totuși, propunerea de regulament care a fost aprobată conține o prevedere pe care o considerăm inacceptabilă și pe care am dorit să o modificăm, propunând eliminarea unui paragraf din articolul 28. Deoarece aceasta a fost respinsă de către majoritate, am votat împotriva propunerii finale de regulament.

Suveranitatea Republicii Cipru este pusă în discuție, cu atât mai mult cu cât aceasta este o zonă foarte sensibilă din punct de vedere politic, ținând cont că zona în cauză este disputată, ilegal, de o țară terță candidată la aderarea la UE. Fundul mării din această zonă conține resurse naturale pe care Republica Cipru are dreptul legitim să le exploateze, respectând Convenția ONU cu privire la dreptul mării. În acest context, mandatul UE nu trebuie să depășească problemele legate de politica comună în domeniul pescuitului.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Sunt de acord cu acest document, deoarece sarcinile principale ale Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) sunt promovarea dezvoltării, conservării și gestionării raționale a resurselor acvatice vii, formularea și recomandarea măsurilor de conservare și promovarea proiectelor de cooperare în domeniul instruirii. Prezenta propunere de regulament are scopul de a transpune diferite recomandări adoptate de CGPM și care sunt deja puse în practică de părțile contractante la CGPM, într-un singur act legislativ unic al Comunității. Este un pas important în direcția simplificării pentru că, până în prezent, Comunitatea Europeană nu făcea decât să adopte reglementări anuale în scopul adaptării normative. Propunerea prezintă o serie de soluții inteligente. De exemplu, cu privire la echipamentul de pescuit, propunerea de regulament specifică detaliat dimensiunea minimă a ochiurilor plaselor utilizate în Marea Mediterană (articolul 15) și în Marea Neagră (articolul 16) și interzice utilizarea dragelor remorcate și a traulelor la adâncimi de peste 1 000 de metri (articolul 17). Aceasta abordează, de asemenea, aspecte legate de navele angajate în pescuit ilegal, nereglementat și nedeclarat (INN) etc.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea raportului privind zona Acordului Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM). Prezenta propunere de regulament vizează pur și simplu transpunerea numeroaselor recomandări adoptate de CGPM și care sunt deja puse în practică de părțile contractante la CGPM, într-un act legislativ unic al Comunității, în care pot fi încorporate recomandări viitoare prin intermediul amendamentelor la legea respectivă. Este un pas important în direcția simplificării pentru că, până în prezent, Comunitatea Europeană nu făcea decât să adopte reglementări anuale în scopul adaptării normative.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Participarea UE la Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) se află la un moment de referință, ca urmare a acestei propuneri de regulament. Aceasta se dovedește, de fapt, extrem de interesantă pentru asigurarea transpunerii anumitor recomandări adoptate de CGPM într-un act legislativ unic al UE. Un astfel de act constituie un instrument juridic mult mai stabil decât cel actual și permite adăugarea recomandărilor viitoare printr-un simplu amendament la actul legislativ. Este un pas major către îmbunătățirea certitudinii juridice și, de asemenea, contribuie la simplificarea reglementărilor. Pe lângă relevanța prevederilor în materie de dimensiune minimă a ochiurilor plaselor de pescuit, articolul 28 al acestei propuneri de regulament pune în discuție și puterile Parlamentului. De fapt, se afirmă că prevederile reglementării pot fi modificate conform „procedurii de comitologie”, prin care Comisia este asistată de comitete directoare, prezidată de un reprezentant al Comisiei și compusă din reprezentanți ai statelor membre. Parlamentul ar fi astfel privat de puterile sale și, prin urmare, ar fi de dorit ca Comisia să opereze prin acte delegate, cu posibilitatea ca Parlamentul sau Consiliul să retragă puterile delegate.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Sunt de acord cu raportorul asupra necesității de a simplifica normele în domeniul pescuitului prin elaborarea unei reglementări care să poată implementa recomandările adoptate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană într-un act legislativ unic.

De asemenea, sunt de acord cu obiectivele și principiile aplicate în politica comună în domeniul pescuitului, dar cred că toate statele membre de coastă trebuie să garanteze echilibrul corespunzător între protecție și valoarea socioeconomică a ecosistemelor. Cu alte cuvinte, cred că trebuie să solicităm protecția intereselor comunităților locale, în conformitate cu un principiu general.

Regulamentul nr. 1967/2006 determină în mod detaliat echipamentul autorizat pentru pescuitul în apele din zona CGPM și în Marea Mediterană, în cazul nostru particular. Solicit Parlamentului să rețină că obiectivul protejării habitatelor noastre naturale, astfel cum se regăsește în prezent în regulamente, antrenează, uneori, consecințe grave pentru unele comunități de pescari.

În această privință, Italia așteaptă ordinul Comisiei pentru o excepție de la interdicția pescuitului a două specii particulare, care reprezintă producția principală a unei industrii dezvoltate a pescuitului. Prin urmare, aș dori să atrag atenția tuturor reprezentanților celor 27 de state membre și, prin aceștia, Comisiei cu privire la necesitatea de a lua în considerarea flexibilizarea acestor instrumente, pentru a oferi industriei locale a pescuitului cele necesare supraviețuirii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) a fost creată în 1949 printr-un acord internațional. Mandatul său acoperă Marea Mediterană, Marea Neagră și apele adiacente, încurajarea dezvoltării, conservării și gestionării resurselor biologice marine, formularea și recomandarea măsurilor de conservare și promovarea proiectelor de cooperare în domeniul instruirii. Scopul acestui proiect de regulament este, pur și simplu, să transpună anumite recomandări adoptate de CGPM și care sunt deja în vigoare în statele membre ale CGPM, într-un instrument legislativ unic al UE, la care pot fi adăugate recomandări viitoare prin introducerea de amendamente.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Raportul este destinat transpunerii numeroaselor recomandări adoptate de CGPM. Aceste recomandări se referă la măsuri tehnice. Una dintre ele reprezintă un motiv de îngrijorare pentru Comisia pentru pescuit, care consideră articolul 28 (procedura de modificare) a propunerii o prevedere foarte dubioasă, care ar putea amenința prerogativele Parlamentului și actualul echilibru instituțional prin creșterea puterilor de punere în aplicare ale Comisiei, astfel încât toate amendamentele viitoare la regulament ar fi guvernate de puterile Comisiei. Comisia pentru pescuit propune, prin urmare, ca articolul 28 să fie eliminat. Se pare că Comisia nu s-a familiarizat complet cu Tratatul de la Lisabona și se pare că unii oficiali s-au hotărât să ia decizii care ar trebui, de fapt, să fie luate de Parlament. Nu putem permite sub nicio formă acest lucru. Am votat în favoarea propunerii, deoarece cred că această imprudență din partea Comisiei este pur și simplu prea mult.

  Rolandas Paksas (EFD), în sc. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece pescuitul, în special în Marea Mediterană, este mai mult decât o simplă activitate economică; face parte din cultură și din modul de viață. Regiuni întregi depind de pescuit. Prin urmare, este necesar să acordăm o atenție deosebită pescuitului în această regiune, deoarece pescuitul în Marea Mediterană are mai multe trăsături specifice decât oriunde în altă parte și trebuie să facă obiectul unor măsuri specifice. În opinia mea, se recomandă să transpunem diferite recomandări adoptate de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană într-un act legislativ unic al Comunității, având în vedere că recomandările menționate au intrat deja în vigoare. În plus, ar fi recomandabil să stabilim măsurile tehnice, întărind restricțiile referitoare la pescuitul din Golful Leilor, înăsprind cerințele privind plasele de pescuit și emiterea autorizației de pescuit.

Sunt de acord ca navele autorizate să pescuiască dorată trebuie să fie supuse unei reglementări mai stricte și trebuie să li se interzică folosirea de drage remorcate și de traule la adâncimi mai mari de 1 000 de metri. În plus, ar fi mult mai bine să reglementăm măsuri de control, care să prevadă posibilități de inspectare a operațiunilor de debarcare și de transbordare ale navelor de pescuit ale țărilor terțe și condițiile în care statele membre nu pot permite unei nave a unei țări terțe să le utilizeze porturile. Sunt mulțumit de propunerile de a coopera activ și de a schimba informații cu CGPM.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru raportul dlui Rivellini, deoarece sunt complet de acord cu importanța simplificării reglementărilor UE. Raportul oferă oportunitatea de a transpune toate recomandările Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană într-un act legislativ unic al UE, facilitând accesul publicului la documente și ajutând agențiile relevante să facă modificări viitoare. Cred că activitatea de simplificare normativă pentru cetățeni și părțile interesate este o obligație pe care noi, în calitate de legislatori, trebuie să o efectuăm rapid și atent, pentru a le permite să înțeleagă oportunitățile pe care le oferă UE, dar, mai presus de toate, să eliminăm povara administrativă care aduce costuri atât de mari.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) a fost înființată printr-un acord internațional în 1949. Zona acoperită de acord cuprinde Marea Mediteraneeană, Marea Neagră și apele intermediare. Sarcinile principale ale CGPM sunt promovarea dezvoltării, a conservării și gestionării raționale a resurselor acvatice vii, formularea și recomandarea de măsuri de conservare și promovarea proiectelor de cooperare în domeniul instruirii. Prezenta propunere de regulament vizează pur și simplu transpunerea numeroaselor recomandări adoptate de CGPM și care sunt deja puse în practică de părțile contractante la CGPM, într-un act legislativ unic al Comunității, în care pot fi încorporate recomandări viitoare prin intermediul amendamentelor la legea respectivă. Prevederile reglementării se referă la aspecte uzuale reglementate de astfel de organizații. Titlul II tratează restricțiile asupra echipamentului și activităților de pescuit („măsuri tehnice”). Titlul III constă din „măsuri de control”, precum cerințe de raportare, inspecții etc. Titlul IV tratează cerințele de cooperare, informare și raportare pentru Comisie și pentru statele membre în vederea cooperării și a schimbului de informații cu Secretariatul executiv al CGPM.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece cred că activitatea normativă desfășurată de Comisia Generală pentru Pescuit în Marea Mediterană este esențială în vederea atingerii unui nivel durabil al pescuitului în Marea Mediterană.

Cele mai recente statistici privind rezervele de pește din Marea Mediterană au arătat că 54 % din rezervele examinate sunt pescuite excesiv. Prin urmare, adoptarea unei acțiuni legislative este o prioritate pentru protecția mediului marin, readucând exploatarea rezervelor de pește la niveluri durabile. Cooperarea completă între statele membre va fi importantă acum, deoarece acestea trebuie să pună în aplicare standarde noi cât mai curând posibil, impunând sancțiuni adecvate împotriva celor care nu le respectă.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care urmărește să simplifice dispozițiile existente legate de pescuitul în zona Acordului Mării Mediterane.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) Comunitatea Europeană și Grecia sunt membre ale Comisiei Generale pentru Pescuit în zona Acordului Mării Mediterane. Propunerea de regulament legată de anumite prevederi care reglementează pescuitul în zona Acordului CGPM vizează transpunerea într-un act legislativ unic al Comunității a anumitor propuneri adoptate de CGPM și care sunt deja puse în practică de țările membre. Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece consider că măsurile de control propuse vor proteja mediul natural și, prin urmare, vor aduce beneficii membrilor CGPM.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului referitor la propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind unele dispoziții pentru pescuit în zona Acordului CGPM. Concentrarea recomandărilor convenite într-un viitor act legislativ unic al Comunității va simplifica administrarea și va crește eficiența, ceea ce trebuie salutat. Ajustările tehnice individuale propuse reflectă cerințele moderne pentru o politică responsabilă în domeniul pescuitului.

Report: Anni Podimata (A7-0036/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt complet de acord cu acest raport, deoarece urmărește să inițieze o formă nouă de impozitare a sectorului financiar, ceea ce este o măsură urgentă în sine, reprezentând, de asemenea, o măsură în plus la instrumentele de reglementare și de supraveghere aprobate recent. În acest sens, aș dori să subliniez că „introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare trebuie să se sprijine pe o bază de impozitare cât mai largă posibil”, după cum sugerează documentul, astfel încât să includă toate tipurile de tranzacții. Printre alte beneficii, o taxă pe tranzacțiile financiare asigură o piață mai echitabilă și mai transparentă, reduce speculațiile și nivelul fraudei fiscale și distribuie povara crizei între operatorii financiari. Resursele suplimentare care provin din această măsură trebuie să contribuie la combaterea sărăciei, la încurajarea creării de locuri de muncă, la finanțarea statului social, la atingerea țintelor de mediu și a celor privind schimbările climatice și la finanțarea altor elemente care reies din strategia Europa 2020. Susțin, în schimb, necesitatea ca Comisia să analizeze oportunitatea unui viitor sistem de euroobligațiuni, precum și emiterea planificată de obligațiuni europene comune pentru proiecte ca măsură pentru stimularea investițiilor. De asemenea, susțin principiul „poluatorul plătește”. În cele din urmă, nu putem trece cu vederea sprijinul pentru dezvoltare, deoarece este important să ne respectăm angajamentul de a aloca 0,7 % din VNB-ul fiecărui stat membru pentru țările în curs de dezvoltare.

  Marta Andreasen (EFD), în scris. – Am votat împotriva raportului Podimata referitor la metodele inovatoare de finanțare deoarece acesta dorește să introducă o taxă pe tranzacțiile financiare care, deși se susține că este necesară pentru a proteja economia împotriva tranzacțiilor riscante și pentru a asigura un fond destinat unei eventuale noi crize și că va fi impusă doar comerțului cu ridicata și industriei profesionale, va fi transferată inevitabil asupra consumatorilor și a contribuabililor, care sunt deja afectați de această criză. Taxa va avea un impact cumplit asupra City-ului londonez, industria serviciilor financiare care este cel mai mare contributor la Trezorerie al Regatului Unit. Aceasta va cauza plecarea companiilor din Regatul Unit, urmată de pierderea de locuri de muncă și de venituri fiscale.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În actualul context al reducerilor bugetare, discuția privind mijloacele inovatoare de finanțare nu este doar necesară, ci și vitală. Sunt complet în favoarea introducerii taxei pe tranzacțiile financiare (TTF), în mod ideal la nivel internațional sau, dacă nu, la nivel european. Sunt încântată că această măsură a fot adoptată de majoritatea colegilor mei deputați.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Criza economică și financiară globală a relevat lacune severe în cadrul legislativ și de supraveghere al sistemului financiar global. În prezent, este clar că avem nevoie de instrumente noi care pot reduce speculațiile și pot restabili rolul principal al sectorului financiar, garantând o distribuție echitabilă și proporțională între principalii actori financiari. Trebuie să începem discuțiile privind taxarea sectorului financiar care, până în prezent, spre deosebire de alte sectoare, este în mare măsură neimpozitat. De asemenea, există o abordare ce vizează scutirea de la plata TVA a tuturor activităților financiare de bază. Sunt de acord cu introducerea TTF, care ar putea contribui la combaterea modelelor tranzacționale dăunătoare de pe piețele financiare, ar îmbunătăți eficiența pieței, ar reduce volatilitatea prețurilor și ar crea stimulente pentru ca sectorul financiar să facă investiții pe termen lung cu valoare adăugată pentru economia reală.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Prin acest vot, Parlamentul a depășit o altă piatră de hotar pe calea către reglementarea financiară globală. Am transmis un mesaj puternic în favoarea proiectelor Președinției franceze a G20. Când economia va da primele semne de redresare, va trebui să colaborăm pentru a promova un model de liberalism bine gândit și echilibrat. Stânga europeană a încercat să-și asume singură creditele pentru ideea taxării tranzacțiilor financiare. Totuși, aceasta a mers pe o direcție greșită. Europenii știu când să fie pragmatici. Votul actual arată că această noțiune depășește toate diferențele politice.

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. – (NL) Nu pot susține raportul Podimata, deoarece statele membre sunt cele responsabile pentru politica fiscală. Raportul nu ține cont de această realitate. Acesta urmărește să prescrie un număr de taxe la nivelul UE, inclusiv o taxă pe tranzacții financiare și o taxă energetică. Dacă o taxă pe sectorul financiar este necesară, veniturile pe care le generează trebuie să fie direcționate către trezoreriile statelor membre. Până la urmă, acestea sunt cele care au fost nevoite să salveze băncile. Statele membre ar face bine să utilizeze aceste venituri pentru a reduce datoria publică, în creștere pe timpul crizei. Totuși, raportul presupune fără nicio urmă de îndoială că astfel de venituri ar fi benefice pentru obiectivele politicii UE și globale. Aceasta ar include apoi cooperarea în domeniile schimbărilor climatice și dezvoltării.

În plus, raportul include un argument pentru o contribuție de solidaritate inclusă în prețul biletelor de avion, astfel încât să putem combate probleme de sănătate publică și să reducem cheltuielile din sectorul transporturilor. Accept faptul că am putea urmări aceste obiective politice utile și că ar fi recomandat să luăm în considerare alocarea de resurse suplimentare în acest scop. Totuși, având în vedere că ar afecta măsurile noastre fiscale, statele membre sunt cele care ar trebui să adopte astfel de inițiative și nu Europa, care să le dicteze de sus în jos. Mă tem că o astfel de abordare poate sta în calea cooperării fructuoase cu Consiliul.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) La mai bine trei ani după criză, elementele pentru reglementarea piețelor financiare sunt rar întâlnite. În această privință, o taxă nouă ar permite eliberarea de noi surse de finanțare și reglementarea celor mai îndoielnice practici financiare. Să clarificăm lucrurile: în prezent este imposibil de spus că ceea ce s-a întâmplat acum trei ani nu se va mai întâmpla în viitor. Suficient pentru angoase. Prin urmare, provocarea este să aflăm dacă Europa are masa critică necesară pentru a lua măsuri specifice. Cred că da și cu cât mai repede ia măsuri în acest sens, cu atât mai bine!

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Adoptarea în plen a acestui raport arată un drum pe care Uniunea Europeană pare că vrea să meargă. Deși ideea de a introduce o taxă pe tranzacțiile financiare, chiar și în cazul în care liderii G20 nu ar cădea de acord asupra unei astfel de contribuții care să fie stabilită la nivel global, pare să vină în sprijinul cetățenilor, nu pot să nu remarc faptul că acest lucru ar putea duce la efecte adverse pe termen mediu și lung. Aceste efecte constau în aceea că o astfel de taxă, instituită numai asupra capitalului stabilit în UE, va face cu siguranță ca acest capital să migreze către țări dezvoltate sau emergente din afara UE. Sau va face ca, cel puțin într-o primă fază, această taxă să fie transferată, sub formă de costuri, către consumatorul de credite sau alte servicii financiare. Oricare ar fi situația, efectul pervers este acela că UE se va apropia și mai mult de situația periculoasă în care își va pierde competitivitatea în fața altor state, precum SUA, Japonia sau statele din grupul BRIC, lucru care va încetini creșterea economică și va crea probleme inclusiv economiei reale, dependentă de surse de finanțare cât mai ieftine.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru acest raport deoarece sunt de acord cu necesitatea ca UE să caute instrumente financiare inovatoare. Astfel de instrumente ar permite UE să abordeze provocările curente, deoarece acestea ar juca atât un rol de reglementare, cât și un rol ce vizează obținerea de venituri.

S-a subliniat adesea în această Cameră că criza economică a evidențiat lipsa de reglementare și de supraveghere a sistemului financiar global. Știm, de asemenea, că contribuabilii sunt, în prezent, primii care suportă costul crizei, nu doar prin taxare directă, ci și în ceea ce privește creșterea șomajului, scăderea veniturilor, accesul redus la servicii sociale și creșterea inechităților. Sunt necesare instrumente noi, dacă dorim să găsim răspunsuri globale și integrate la criză.

Prin urmare, sunt de acord cu introducerea îndelung discutatelor euroobligațiuni, care pot conduce la gestionarea comună a datoriei prin agregarea unei părți din datoria suverană. Raportoarea propune, de asemenea, alte instrumente de finanțare, menite să reducă speculațiile: de exemplu, taxarea coerentă și eficientă a sectorului energetic și elaborarea de propuneri vizând impozitarea pentru dezvoltare, care va duce la creșterea resurselor pentru îndeplinirea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Ne confruntăm în mod constant în UE cu consecințele crizei financiare, care, în 2009, a devenit o criză bugetară, caracterizată prin emiterea excesivă de obligațiuni de stat. Totuși, în contrast cu raportul aprobat, nu văd aici presiunea pieței, ci politica bugetară iresponsabilă a multor guverne naționale care nu doresc să-și reformeze sistemele de pensii, de sănătate și de muncă. În opinia mea, a da vina pe eșecul pieței este o abordare greșită și demonstrează o lipsă de curaj în vederea confruntării cu reformele necesare. Acum, am aprobat regulamente privind o reglementare financiară și o supraveghere a pieței financiare mai stricte și trebuie să mergem mai departe și să adoptăm măsuri pentru a relansa economiile europene, de exemplu, sub forma finanțării pentru proiecte comune de infrastructură și stimulente fiscale pentru investiția în știință și cercetare. Aș dori să atrag atenția asupra introducerii TTF și a diferitelor forme de taxe bancare, deoarece aceasta ar bloca piețele financiare și ar denatura concurența. Euroobligațiunile nu sunt soluția, deoarece acestea nu fac decât să transfere lipsa de responsabilitate la nivel european, departe de controlul public, unde tentativele de cheltuieli excesive ar avea repercusiuni mult mai grave decât la nivel național. De asemenea, nu sunt în favoarea unei taxe la nivel european pe emisiile de carbon, deoarece aceasta ar impune o povară disproporționată asupra sectorului energetic, în special și, în cele din urmă, ar reduce securitatea energetică a UE.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Tranzacțiile financiare reprezintă o proporție mare a resurselor în sectorul financiar și diferitele operații speculative de pe piețele financiare au jucat un rol considerabil în criza financiară globală. Cu siguranță că nu este echitabil ca povara crizei financiare să fie suportată în întregime de contribuabili, deoarece o parte din această povară trebuie transferată sectorului financiar, astfel încât acesta să contribuie la costuri. Raportul se concentrează mai ales pe tranzacțiile care sunt foarte riscante și speculative și, prin urmare, va conduce la o responsabilitate mai mare în sectorul financiar prin viitoarea taxare a tranzacțiilor financiare, ceea ce va conduce, în mod paradoxal, la o stabilitate mai mare în sectorul financiar global. Alt motiv pentru introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare este faptul că serviciile financiare sunt scutite de la plata TVA în majoritatea statelor membre.

  Antonio Cancian (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece cred că este un pas pozitiv către viitoare instrumente financiare inovatoare, care vor susține redresarea economică europeană. Consider că este esențial ca Europa să găsească resurse pe piață pentru a finanța sectoare cheie ale economiei noastre, în conformitate cu obiectivele Strategiei Europa 2020, în special, infrastructurile de telecomunicații și energetice de transport trans-europene necesare pentru a pune capăt acestei crize.

Este esențial să impulsionăm economia europeană. Responsabilitatea UE nu este să impună și/sau să crească taxele, ci să aibă curajul să confrunte piața. Soluția este să se poată găsi forme noi de finanțare care să poată asigura îndeplinirea deplină a proiectelor în cel mai scurt timp posibil, prin crearea de fonduri ad hoc bazate pe emisiuni de acțiuni legate direct de implementare și de exploatarea economică a muncii și care sunt cunoscute ca obligațiuni pentru proiecte.

Orice TTF trebuie să fie propusă în Europa doar cu condiția introducerii la nivel global: cred că Comisia trebuie să analizeze posibilitatea introducerii unei astfel de taxe la nivelul UE, încercând să preconizeze dacă aceasta va avea consecințe negative pentru competitivitatea UE.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului, deoarece sunt de acord cu obiectivul Comisiei de a crește dimensiunea bugetului UE prin utilizarea de instrumente fiscale inovatoare și recunosc beneficiile potențiale ale creșterii finanțării sectorului privat utilizând fonduri publice. De asemenea, cred că astfel de măsuri trebuie însoțite de raportarea transparentă, alături de orientări privind investițiile, gestionarea riscului, limitele de expunere și proceduri adecvate de control și de supraveghere, stabilite într-un mod responsabil și democratic.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Salut sprijinul Parlamentului European pentru introducerea unei TTF la nivel european în timpul votului în plen. O TTF la nivel european va penaliza tranzacțiile financiare foarte speculative și inutile din punct de vedere social, asigurând Uniunii Europene un venit anual de 200 de miliarde de euro. Acest vot este împotriva pactului pentru competitivitate. În loc să penalizăm statele și cetățenii, trebuie să taxăm piețele financiare. Comisia și Consiliul trebuie să ia la cunoștință urgent acest fapt.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Susțin, cu unele rezerve, raportul Podimata referitor la instrumentele financiare inovatoare. Împărtășesc preocuparea raportoarei pentru criza economică și financiară prin care trecem și lipsa, în consecință, a investițiilor. De asemenea, sunt de acord că este de dorit ca investițiile să se materializeze într-o creștere a progresului și a inovației și că Europa trebuie să înregistreze o creștere a capacității de investiții inteligente. Mă tem, totuși, că raportul înclină, în general, în favoarea creșterii taxelor, deși în mai multe state (precum Portugalia), se confruntă deja cu poveri fiscale excesive. În versiunea sa finală, raportul solicită introducerea unei TTF (la nivel global sau, cel puțin, european), deși admite că trebuie studiate consecințele acesteia (propunând un studiu a posteriori în acest scop). Salut apărarea lansării euroobligațiunilor, care ar facilita accesul la piață pentru țările mai fragile din zona euro și opinia că acest lucru ar fi în beneficiul „tuturor statelor membre participante și al zonei euro în ansamblul ei”.

  Frédéric Daerden (S&D) , în scris. – (FR) Unele persoane nu susțin o taxă pe tranzacțiile financiare (TTF) la nivel european, deoarece aceasta ar denatura concurența de pe piețele financiare în detrimentul Europei. Nu cred că o taxă de numai 0,01 % asupra acestor tranzacții va determina investitorii să se retragă de pe cea mai mare piață financiară din lume.

Dacă ne bazăm pe G20 să ia această inițiativă la nivel global, vom aștepta la nesfârșit. Prin urmare, sunt încântat că amendamentul propus de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European în favoarea acestei TTF la nivel european a fost adoptat. Aceasta va asigura venituri estimate la 200 de miliarde de euro anual, ceea ce ar permite UE să finanțeze în mod corespunzător bugetul său, într-un moment în care membrii Consiliului și-au făcut deja cunoscută intenția de a-l reduce, în ciuda valorii adăugate care rezultă în urma cheltuielilor publice europene.

Criza, determinată de actorii de pe piața financiară, este utilizată ca un argument de guvernele noastre de dreapta pentru a solicita reduceri bugetare, în special reducerea cheltuielilor sociale. Prin urmare, cetățenii europeni ar trebui să plătească pentru greșelile pe care nu le-au făcut. TTF ar reintroduce justiția socială în deciziile europene prin consolidarea finanțelor publice și în detrimentul celor care le-au șubrezit mai întâi. Prin urmare, acesta este cel mai bun moment pentru a acționa.

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. – (IT) Criza economică și financiară a evidențiat lipsa totală de etică din acest domeniu. Paradigma noii economii sociale, prin care urmărirea bunăstării individuale este cheia pentru bunăstarea colectivă, care este suma părților sale, este evidentă în toată insuficiența sa. Conform acestei abordări, interesele individuale nu stabilesc nicio limită pentru interesul colectiv, cu atât mai puțin interesul general. Cu toate acestea, întrucât guvernul trebuie să stabilească interesul general ca un cadru de funcționare și să ofere spațiu pentru libertate și drepturi individuale, acesta trebuie sprijinit prin acest sistem fiscal echitabil și progresiv. În conformitate cu această abordare, care trebuie susținută la nivel global de UE și de toate statele G8 și G20, venitul din tranzacțiile financiare trebuie să fie comparabil cu alte venituri printr-un sistem fiscal specific care favorizează mai multă responsabilitate din partea operatorilor, împreună cu alte reguli și paradigme noi. Introducerea euroobligațiunilor concepute pentru fondul de criză și proiecte de infrastructură poate consolida capacitatea de acțiune a UE dacă acestea s-ar adăuga la bugetul UE. Cred că raportul pe care l-am adoptat se îndreaptă, deși lent, în această direcție.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Criza economică actuală a evidențiat lacunele din supravegherea sectorului financiar. Prin urmare, avem nevoie de instrumente și de politici fiscale noi. Într-adevăr, sistemul financiar a generat profituri substanțiale din tranzacțiile speculative și nu trebuie să plătească nicio taxă. Votând în favoarea unei TTF, ale căror venituri ar putea fi direcționate în mod util în ajutorul pentru dezvoltare, Parlamentul European a arătat că dorește să oprească această nedreptate. Bineînțeles, această taxă trebuie aplicată internațional, dar dacă acest lucru nu se întâmplă, ar trebui să solicităm UE să-și asume responsabilitățile prin implementarea sa în Europa. Astfel, Europa ar stabili un exemplu, atât în materie de instrumente de finanțare inovatoare, cât și pentru a da dovadă de solidaritate cu țările în curs de dezvoltare. Acum, depinde de Comisia Europeană să ne prezinte o propunere legislativă care să răspundă așteptărilor exprimate de o largă majoritate din Parlamentul European.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Salut acest vot referitor la TTF deoarece Parlamentul European solicită Uniunii să implementeze această schemă fiscală fără să aștepte o decizie ipotetică privind acest subiect la nivel global. Uniunea Europeană are cel mai mare sector financiar din lume. Prin urmare, aceasta trebuie să fie un exemplu de urmat.

Conform diferitelor studii, crearea unei taxe de circa 0,05 % pe tranzacții ar genera venituri anuale de aproximativ 200 de miliarde de euro pentru finanțarea redresării, a cooperării pentru dezvoltare și pentru protecția mediului descurajând, în același timp, speculațiile financiare. Acestea fiind spuse, rămân convinsă că avem nevoie de această taxă la nivel internațional: UE trebuie să-și încurajeze partenerii să adopte reglementări privind taxele financiare.

Spun acest lucru deoarece, dacă această taxă este aplicată doar în UE și nu la nivel internațional, de către concurenții financiari principali ai Europei, finanțele UE vor fi puternic afectate. În special, sper că se va ajunge la un compromis în acest sens în timpul Președinției franceze a G20.

  Harlem Désir (S&D), în scris. – (FR) De peste 10 ani, socialiștii europeni au luptat în Parlamentul European pentru o TTF. Această taxă ar avea multe beneficii: nu numai că ar descuraja speculațiile financiare; aceasta ar finanța, de asemenea, asistența pentru țările în curs de dezvoltare și adaptarea acestora la schimbările climatice, contribuind, în același timp, la bugetul UE.

Lumea se află acum într-o situație diferită: recesiunea a făcut ca nevoia de stabilizare a piețelor financiare să fie și mai acută, iar UE are nevoie de resurse noi pentru a depăși această recesiune - trebuie să o depășească prin redresare, nu prin austeritate.

În același timp, sentimentul general în favoarea taxei devine tot mai puternic: tot mai multe guverne susțin ideea, iar Parlamentul European a votat deja în mod repetat în favoarea introducerii unei taxe pe tranzacțiile financiare. Acest nou vot în favoarea taxei este un pas important: Parlamentul spune că trebuie să acționăm imediat la nivel european, chiar dacă nu există un acord global. Cererea Parlamentului este clară și votul a fost unul covârșitor: acum trebuie să punem vorbele în practică și să implementăm TTF.

  Lena Ek (ALDE), în scris. – (SV) Raportul referitor la instrumentele de finanțare inovatoare abordează un număr de aspecte importante. Din păcate, acesta conține propunerea ca Europa să introducă o TTF pe bază unilaterală. Cred că exemplul suedez al introducerii unilaterale a unui tip de taxă pe tranzacțiile financiare în anii '80, care a avut ca rezultat mutarea majorității tranzacțiilor cu acțiuni, obligațiuni și opțiuni la Londra, trebuie luat în considerare, astfel încât să nu facem aceeași greșeală la nivel european. Consider că există un risc mare ca efectele stabilizatoare asupra pieței financiare să nu apară, dacă UE introduce o astfel de taxă în mod independent. Riscul ca tranzacțiile cu acțiuni, obligațiuni și opțiuni să se transfere pe piețe mai puțin transparente și mai puțin deschise din afara Europei este mare. Astfel nu se vor crea condiții mai bune pentru controlul pieței financiare. Prin urmare, am votat împotriva amendamentului care propunea o taxă Tobin europeană dar, în ciuda faptului că această propunere a fost votată, am ales să votez în favoarea raportului la votul final.

Am făcut această alegere pentru că, în calitate de negociator al Strategiei Europa 2020 pentru Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, aș fi riscat altfel să subminez poziția de negociere a grupului în anumite aspecte importante pentru noi, precum importanța creării unei piețe interne reale, care să permită finanțarea proiectelor de infrastructură cu ajutorul obligațiunilor pentru proiecte europene și o soluție posibilă cu privire la o taxă europeană pe emisiile de carbon.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece pledează pentru crearea de instrumente specifice, precum introducerea unei TTF, care ar putea contribui la îmbunătățirea eficienței pieței, crescând transparența, reducând volatilitatea excesivă a prețurilor și crearea de stimulente pentru sectorul financiar în vederea efectuării de investiții pe termen lung, cu valoare adăugată pentru economia reală.

  Göran Färm, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog și Åsa Westlund (S&D), în scris. – (SV) Noi, social-democrații suedezi, suntem complet de acord cu o TTF la nivel global. UE trebuie să lucreze susținut pentru a institui un astfel de sistem. Dacă un acord internațional se va dovedi, în timp, imposibil din punct de vedere politic, alternativa introducerii unei taxe pe tranzacții în UE ar trebui analizată foarte atent. Aceasta trebuie să se bazeze pe o evaluare bine echilibrată a impactului. Comisia pregătește în prezent o analiză, dar acest lucru nu i-a împiedicat pe reprezentanții săi să anticipeze evenimentele în mai multe rânduri, exprimându-și în mod clar punctele de vedere negative cu privire la o taxă la nivelul UE. Acest lucru este inacceptabil, în opinia noastră. Prin urmare, pentru a trimite un semnal clar Comisiei că este o problemă care trebuie tratată cu seriozitate și că procesul trebuie să fie imparțial, am ales să votăm în favoarea amendamentului care se referă în mod specific la introducerea unei taxe la nivelul UE. Este foarte important să fie stabilită o bază obiectivă și foarte atent analizată pentru luarea unei decizii cu privire la acest aspect.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se referă la necesitatea de a găsi forme noi de finanțare a sectorului public la nivel mondial și european. În realitate, actuala criză economică și financiară obligă statele membre să caute venituri pentru a atenua crizele bugetare. Mijloace noi de finanțare includ taxarea sectorului financiar și a emisiilor de CO2.

În ultima perioadă, sectorul financiar și-a distorsionat obiectivele sale de finanțare a dezvoltării economiei și, sub pretextul necesității de a acoperi riscurile, a crescut ratele, obținând imediat profituri enorme, care afectează grav finanțele publice și cetățenii. Între timp, o taxă pe emisiile de CO2 ar face principiul „poluatorul plătește” mai echitabil și mai consecvent, contribuind nu numai la reducerea schimbărilor climatice, ci și la finanțarea proiectelor de investiții în acest domeniu. Sunt de acord cu existența unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivel global. Cred că introducerea acesteia la nivel european ar trebuie să fie precedată de un studiu de impact. Sunt de acord, de asemenea, cu implementarea euroobligațiunilor, deoarece cred că acestea sunt un instrument obișnuit pentru gestionarea datoriei.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport se referă la „instrumentele financiare inovatoare”. În realitate, însă, nu se distanțează de vechile poziții perimate care resping cea mai elementară justiție. Piața financiară ar fi trebuit controlată și reglementată eficient cu mult timp în urmă. Ar fi trebuit să se pună capăt speculațiilor cu mult timp în urmă, fie că implicau mărfuri, inclusiv alimente, proprietăți, beneficii și pensii sau datoria suverană a statelor (pentru a oferi câteva exemple). Totuși, Comisia Europeană refuză cu încăpățânare să meargă mai departe cu aceste propuneri, deși știe că pierderile financiare cauzate de evaziune fiscală și fraudă în Europa sunt estimate la 200 - 250 de miliarde de euro pe an, o sumă care ar fi suficientă pentru a reduce deficitele publice fără a fi necesară creșterea taxelor pe ocuparea forței de muncă – soluția veche. Aceasta refuză, de asemenea, cu încăpățânare să introducă o TTF la nivelul UE și nu face presiune pentru adoptarea acesteia la nivel global.

Același lucru se aplică existenței scandaloase a paradisurilor fiscale. Acestea ar fi căi de obținere a veniturilor pentru combaterea sărăciei și alte probleme economice și sociale persistente. Actualele estimări ale veniturilor generate printr-o TTF, chiar și la un nivel mic al acesteia, arată că s-ar obține circa 200 de miliarde de euro anual la nivelul UE.

  Carlo Fidanza (PPE), în scris. – (IT) Salut rezoluția privind instrumentele financiare inovatoare, care reprezintă contribuția Parlamentului la dezbaterea privind modul de generare de noi venituri, asigură o politică fiscală echitabilă și maximizează capacitățile de colectare a veniturilor. Susțin introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF): criza recentă - pentru care putem învinui un anumit tip de finanțe speculative - arată modul în care statele și cetățenii ajung să plătească personal pentru pagubele cauzate de alții.

O taxă pe tranzacțiile financiare ar aduce la trezoreria UE circa 200 de miliarde de euro anual și ar ajuta la reducerea activităților speculative, făcându-le mai costisitoare și, prin urmare, mai puțin atractive. Totuși, cred că această taxă trebuie instituită la nivel global și nu doar în Europa, pentru a evita crearea unui dezavantaj competitiv pentru Europa care, să nu uităm, este atractivă, fiind cea mai mare piață globală. Ar trebui, de asemenea, să salutăm sprijinul Parlamentului pentru euroobligațiuni și obligațiuni pentru proiecte, care vor promova redresarea prin stimularea economiei reale și încurajarea creării de infrastructuri vitale pentru economia europeană.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Există demult nevoia de a controla și de a reglementa eficient piața de capital, prevenind speculațiile pe o gamă foarte largă de produse, inclusiv mărfuri, tranzacții cu proprietăți, beneficii, pensii și asigurări, precum și o întreagă panoplie de instrumente derivate, inclusiv speculațiile cu datoriile suverane.

Din păcate, Comisia Europeană nu a făcut niciun progres în privința acestor propuneri, când se știe foarte bine că pierderile financiare cauzate de evaziunea fiscală și de fraudă în Europa sunt estimate între 200 și 250 de miliarde de euro pe an, acestea fiind suficiente pentru a reduce deficitele publice fără a fi necesară creșterea taxelor pe ocuparea forței de muncă.

Totuși, dacă am fi reușit introducerea unei TTF la nivel mondial și, prin urmare, la nivelul UE, precum și eliminarea paradisurilor fiscale și a produselor financiare speculative, am fi avut sume mai mari cu care să soluționăm problemele economice și sociale.

Actualele estimări ale venitului generat din TTF, chiar și la un nivel redus al acesteia, arată că circa 200 de miliarde de euro anual ar fi generate la nivelul UE.

Ținând cont de acest lucru, nu putem accepta ca o poziție clară privind crearea unei TTF să fie întârziată sub pretextul efectuării de studii și evaluări suplimentare.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Dacă sistemul financiar, responsabil pentru tranzacționarea și speculațiile imprudente, este considerat una dintre cauzele majore ale crizei financiare, atunci este corect ca cei responsabili să-și plătească partea oferind cea mai semnificativă contribuție economică. Cu toate acestea, consider că metoda sugerată în acest raport va afecta echilibrul precar al concurenței prin subminarea fundațiilor sale, deoarece ar fi trebuit aplicată la o scară globală. Din acest motiv și pentru a evita crearea unui precedent periculos cu privire la sistemul fiscal european, nu susțin raportul dnei Podimata și am votat împotriva acestuia.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Am votat pentru amendamente și pentru acele părți ale textului care au legătură cu TTF. De fapt, am votat pentru principiul determinării instituțiilor financiare să contribuie la asumarea costului recesiunii, pentru care sunt responsabile și al consolidării finanțelor noastre publice.

Totuși, problema cu acest raport, împotriva căruia am votat, este că scopul său principal, prin inovare, este să creeze taxe noi, gestionate, unde este posibil, la nivel european sau global sau cel puțin de către organismele internaționale care decid cine vor fi beneficiarii și cum vor fi utilizați banii. În plus, nu există nicio garanție că taxele pe forța de muncă vor fi reduse semnificativ. În mod similar, nu pot decât să fiu împotriva unei taxe pe emisiile de carbon, deoarece aceasta ar penaliza invariabil cetățenii mai puțin înstăriți, după cum a arătat proiectul nedrept și nepopular al dlui Sarkozy.

De asemenea, mă opun creării unei agenții europene responsabile pentru emiterea de euroobligațiuni, pentru a agrega datoria publică - acesta este un bonus real pentru inconștienții care sunt plătiți de oamenii cu mai mult bun-simț. În cele din urmă, regret că, deși partea dedicată finanțării dezvoltării critică, pe drept cuvânt, corupția guvernamentală și paradisurile fiscale, este totuși suficient de prudentă să nu denunțe practicile revoltătoare ale firmelor multinaționale și, în special, utilizarea de către acestea a prețurilor de transfer.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Raportul referitor la „finanțarea inovatoare” trimite un mesaj puternic instituțiilor financiare și, în special, industriei bancare, că este timpul să reglementăm și mai mult sectorul financiar, trăgând la răspundere administrativă și juridică băncile pentru acțiunile lor neglijente și practicile ineficiente de management al riscului. A devenit evident că piața serviciilor financiare este adesea incapabilă să se reglementeze suficient și că calitatea protecției consumatorului și a măsurilor de siguranță în sectorul serviciilor financiare necesită o îmbunătățire tangibilă și solidă, în special cu privire la aspectele de monitorizare și de supraveghere. Actualele situații pot fi utilizate ca o oportunitate pentru consolidarea industriei serviciilor financiare și pentru restabilirea încrederii cetățenilor și a consumatorilor în sector, deoarece ei sunt cei care achită acum nota de plată pentru marile gafe și pentru salvarea instituțiilor financiare majore.

Acestea fiind spuse, Comisia ar trebui, mai întâi, să evalueze impactul pe care o taxă pe tranzacțiile financiare o va avea asupra economiei europene, deoarece orice propuneri ulterioare nu trebuie să se bazeze numai pe decizii reflexe menite să trateze probleme de moment, ci trebuie să se bazeze pe o abordare pragmatică ce va rezista la testul timpului și va restabili încrederea cetățenilor europeni în piețele financiare.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Adoptarea raportului Podimata a fost șansa ca Parlamentul European să dea dovadă de sprijin fără echivoc pentru introducerea unei TTF la nivel european. Până acum, dreapta europeană a zădărnicit întotdeauna propunerile socialiștilor în acest sens, fie în comisiile parlamentare, fie în sesiunile plenare. Faptul că majoritatea deputaților europeni și, prin urmare, o parte a dreptei, au fost convinși de acest proiect, care a fost susținut mulți ani de către Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, sunt vești bune. Aceasta arată că, împreună, devenim tot mai conștienți de meritele acestui proiect. Acest vot marchează o etapă nouă în procesul de introducere a unui instrumentul financiar care ar servi, în special, la generarea de resurse proprii suplimentare pentru bugetul UE, dar ar susține, de asemenea, inițiative de dezvoltare la nivel internațional. Totuși, lupta nu s-a terminat. Deocamdată, aceasta este doar o poziție politică. Dincolo de declarațiile făcute, trebuie să rămânem vigilenți la dorința reală de a introduce această taxă a șefilor de stat și de guvern europeni, mulți dintre ei fiind de centru-dreapta,.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Luptăm de mulți ani pentru introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare. În ciuda numeroaselor rezerve pe care le-a întâmpinat această idee, adoptarea acestei rezoluții cu o largă majoritate este un pas important. Prin încurajarea taxării tranzacțiilor financiare pe plan internațional și, în orice caz, prin recomandarea creării unei astfel de taxe în cadrul UE, Parlamentul pune bazele unei noi ordini financiare globale. În plus, ar trebui să menționăm noile perspective financiare pe care le-ar oferi o astfel de taxă, deoarece introducerea acesteia ar putea general circa 200 de miliarde de euro pe an. Acest vot este o mare victorie; acum depinde de organismele internaționale să fie la fel de curajoase ca și deputații din Parlamentul European.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Socialiștii și stânga din Europa luptă demult pentru taxarea tranzacțiilor financiare. Adoptarea, cu o largă majoritate, a raportului colegei mele din Grecia, dna Anni Podimata, atestă progresul politic făcut de Parlamentul European. Este o mare victorie pentru stânga europeană și una de care pot fi mândru. Deși textul nu are niciun efect legislativ direct, marchează un pas politic decisiv înainte: de acum încolo, dreapta europeană din Parlamentul European nu va mai fi capabilă să prevină introducerea unei astfel de taxe. Acesta este un pas real în direcția federalismului bugetar, care este singura modalitate de care dispune UE de a-și atinge obiectivele în materie de creștere, de ocupare a forței de muncă și de ieșire din recesiune.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am fost de acord cu acest raport, deoarece unul dintre principalele avantaje ale instrumentelor de finanțare inovatoare este că pot aduce un beneficiu dublu, deoarece pot contribui la îndeplinirea obiectivelor politice importante, precum stabilitatea și transparența pieței financiare și oferă potențial semnificativ pentru crearea de venituri, dar efectele acestor instrumente asupra externalităților negative produse de sectorul financiare trebuie luate, de asemenea, în considerare. Sunt de acord cu prevederea și apelul la măsuri de finanțare inovatoare pentru a obține mai mult de la acest sector și a contribui la îndepărtarea poverii fiscale care apasă asupra forței de muncă. Aceasta ar putea să amelioreze eficiența pieței, să crească transparența și să reducă speculațiile, să uniformizeze volatilitatea excesivă a prețurilor, să creeze stimulente pentru sectorul financiar în vederea investițiilor pe termen lung cu valoare adăugată pentru economia reală, precum și să contribuie la finanțarea bunurilor publice globale și la reducerea deficitelor publice. Susțin ideea emiterii de euroobligațiuni comune pentru proiecte în vederea finanțării nevoilor de infrastructură semnificative ale Europei și a proiectelor structurale în cadrul Strategiei Europa 2020 și a noilor strategii UE anticipate, precum noua strategie privind dezvoltarea infrastructurii energetice și a altor proiecte pe scară largă. Euroobligațiunile pentru proiecte ar asigura, prin urmare, investițiile necesare, ar atrage sprijinul de care au nevoie și ar deveni un mecanism important pentru a beneficia la maxim de sprijinul publicului. Aceste proiecte trebuie, de asemenea, să contribuie la transformarea ecologică a economiilor noastre, deschizând calea pentru economia cu zero emisii de carbon.

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE), în scris. – (LV) O nouă TTF nu va rezolva problemele bugetare ale statelor membre ale UE. Din acest motiv, nu am susținut raportul referitor la instrumentele de finanțare inovatoare la nivel global și european. Spre deosebire de ceea ce cred unii, nu băncile vor plăti o astfel de taxă, ci clienții lor, aceiași vechi contribuabili. Într-un moment de redresare economică, nu ar trebui să introducem taxe noi; în schimb, trebuie să reducem cheltuielile bugetare. O taxă nouă ar servi doar pentru a masca incapacitatea guvernelor de a reduce cheltuielile și nu ar avea efectul dorit.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Raportul supus la vot astăzi, în Parlament, se referă la introducerea instrumentelor financiare inovatoare. Am dorit să susțin rezoluția prin votul meu, deoarece criza economică din ultimii ani a evidențiat lipsa de reglementare și necesitatea de a crea instrumente financiare noi care pot rezolva speculațiile financiare majore. Această acțiune a UE va fi capabilă, prin urmare, să restabilească fără echivoc necesitatea de a răspunde la necesitățile economiei reale prin sprijinirea investițiilor pe termen lung și prin crearea de resurse suplimentare noi în vederea confruntării și depășirii provocărilor globale și europene și îndeplinirii obiectivelor de creștere și de dezvoltare ale Strategiei UE 2020. Creșterea dramatică a tranzacțiilor financiare a demonstrat diferențele tot mai mari între finanțe și economia reală. Introducerea unei TTF, emiterea de euroobligațiuni comune și anticiparea taxei pe emisiile de carbon sunt unele dintre propunerile orientate spre crearea de procese noi, care sunt necesare pentru economia noastră dar care nu trebuie, totuși, să aibă un efect negativ asupra celor mai vulnerabili consumatori.

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris. – (PL) Salut rezultatul votului referitor la raportul privind instrumentele de finanțare inovatoare la nivel global și european. Două aspecte esențiale au fost incluse în acest raport și anume, taxa pe tranzacțiile financiare și euroobligațiunile. Acestea pot fi surse importante de finanțare pentru creșterea capacităților economice și financiare ale UE, permițându-i să implementeze proiecte mari și de importanță strategică, inclusiv proiecte de transport și energie și, de asemenea, facilitând probabil mobilizarea capitalului privat. Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European a solicitat demult o soluție similară. Sunt încântat că o majoritate clară a votat în favoarea introducerii acestor soluții inovatoare.

  Sabine Lösing și Sabine Wils (GUE/NGL), în scris. – (DE) Stânga a susținut introducerea unei TTF de mulți ani. Această idee a fost acceptată astăzi de Parlamentul European în termeni generali. Raportul din proprie inițiativă a dnei Podimata adoptat de către Parlament nu implică un răspuns definitiv la problema unei taxe pe tranzacțiile financiare. Nu este clar dacă putem aștepta o propunere corespunzătoare din partea Comisie sau, dacă da, când? Mai avem mult de parcurs înainte ca un proces legislativ să fie pus în funcțiune. În prezent, Comisia pregătește doar un studiu de fezabilitate. Una dintre condițiile cadru pentru acest studiu de fezabilitate este ca TTF să nu împiedice competitivitatea. În prezent, este foarte nerealist să ne așteptăm la introducerea unei TTF. Raportul din proprie inițiativă nu a tratat doar aspectul TTF, ci și funcționarea fără restricții a politicii concurenței în UE și introducerea unei taxe pe emisiile de carbon după modelul TVA, care să fie aplicată fiecărui produs de pe piața internă.

Nu putem accepta această taxă pe emisiile de carbon. Aceasta este o cerere a politicii de mediu a Conservatorilor, care urmăresc un mix energetic format din energie nucleară și energii regenerabile. Energia nucleară ar rămâne neatinsă de această taxă. Solicităm taxarea intrărilor de energie, care acoperă, de asemenea, energia nucleară, printr-o taxă combinată pe energia primară/emisiile de carbon. M-am abținut de la votul final deoarece nu am putut vota în favoarea unui raport care corelează o idee bună, o taxă pe tranzacții, cu măsuri care ar reprezenta o povară și mai mare pentru popoarele Europei.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − În ultimii ani, criza economică și financiară mondială a evidențiat deficiențe majore în cadrul de reglementare și supraveghere al sistemului financiar global. Tranzacțiile financiare se caracterizează printr-o creștere substanțială a volumului și printr-o discrepanță remarcabilă între volumul tranzacțiilor financiare și necesitățile economiei reale. Investițiile pe termen scurt, care sunt predominante, au condus la o volatilitate și o asumare a riscurilor excesive. Tranzacțiile speculative pe termen scurt au fost în centrul crizei respective și au subliniat legătura clară dintre reglementarea și supravegherea financiară ineficientă și sustenabilitatea finanțelor publice. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece problemele cauzate de acest comportament al piețelor au avut un impact major asupra finanțelor publice și cetățenilor europeni și nu numai. Raportul își propune crearea unor instrumente menite să reducă speculațiile, să garanteze o distribuire echitabilă a poverii între actorii financiari principali și să creeze resurse suplimentare noi pentru a răspunde provocărilor majore.

Evaziunea și frauda fiscala sunt în prezent estimate în statele membre ale UE la aproximativ 250 miliarde de euro pe an. Elementul de noutate îl reprezintă taxa pe tranzacțiile financiare care s-ar traduce în venituri de aproximativ 200 de miliarde de euro pe an pentru UE și ar descuraja tranzacțiile speculative.

  David Martin (S&D), în scris. – Votând în favoarea acestui raport, deputații din Parlamentul European răspund la apelul publicului pentru taxarea echitabilă a sectorului financiar. Sectorul financiar este, în cea mai mare parte, scutit de la plata TVA și este sub-taxat, în timp ce cetățenii obișnuiți s-au confruntat cu costurile crizei financiare, inclusiv prin contribuția de 9 500 de euro sub formă de suport guvernamental de la fiecare persoană din UE. Prin acest vot, deputații din Parlamentul European au sprijinit sutele de mii de militanți care lucrează activ pentru o taxă Robin Hood - o taxă mică pe tranzacțiile financiare, care poate aduce miliarde în vederea îndeplinirii priorităților din statele membre și a angajamentelor noastre pentru lupta împotriva sărăciei și a schimbărilor climatice la nivel internațional.

Acordul global ar fi cel mai bun mod de a introduce o astfel de taxă, dar taxa de timbru pe acțiuni din Regatul Unit demonstrează că este posibilă introducerea unei taxe pe tranzacții financiare reușite, bine proiectate, fără subminarea competitivității. O TTF coordonată la nivelul UE ar fi primul pas către o TTF globală. Este timpul pentru acțiune și UE poate conduce această campanie pentru taxarea globală mai echitabilă.

  Arlene McCarthy (S&D), în scris. – Deputații laburiști din Parlamentul European răspund la apelul publicului pentru taxarea echitabilă a sectorului financiar. Sectorul financiar este, în cea mai mare parte, scutit de la plata TVA și este sub-taxat, în timp ce cetățenii obișnuiți s-au confruntat cu costurile crizei financiare, inclusiv prin contribuția de 9 500 EUR sub formă de suport guvernamental de la fiecare persoană din UE. Prin acest vot, deputații laburiști din Parlamentul European au sprijinit sutele de mii de susținători care lucrează activ pentru o taxă Robin Hood - o taxă mică pe tranzacțiile financiare, care poate aduce miliarde în vederea îndeplinirii priorităților din statele membre și a angajamentelor noastre pentru lupta împotriva sărăciei și a schimbărilor climatice la nivel internațional. Acordul global ar fi cel mai bun mod de a introduce o astfel de taxă, dar taxa de timbru pe acțiuni din Regatul Unit demonstrează că este posibilă introducerea unei taxe pe tranzacții financiare reușite, bine proiectate, fără subminarea competitivității. O TTF coordonată la nivelul UE ar fi primul pas către o TTF globală. Este timpul pentru acțiune și UE poate conduce această campanie pentru taxarea globală mai echitabilă.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Ideea unei taxe pe tranzacțiile financiare a fost susținută de stânga ani de zile. Această idee face, în prezent, obiectul unui consens. Această concesie față de punctele noastre de vedere este binevenită. Cu toate acestea, o taxă pe tranzacțiile financiare trebuie să aibă ca scop doar promovarea interesului general al oamenilor, nu funcționarea fără restricții a liberului schimb sau a tranzacțiilor cu certificate pentru emisii de gaze cu efect de seră, pe care unii, ca și acest text, o numesc „piața carbonului”. Voi vota împotriva acestei deturnări grosolane a ceea ce era o idee bună.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Deși sunt de acord cu o mare parte a conținutului acestui raport, nu am putut vota în favoarea acestuia, din cauză că susține introducerea unei TTF (la nivel global sau, cel puțin, european), deși admite că consecințele acestei acțiuni trebuie studiate (propunând un studiu a posteriori în acest sens). Partidul pe care îl reprezint a luptat întotdeauna împotriva introducerii unei astfel de TTF în Portugalia, având în vedere efectul dăunător pe care l-ar putea avea asupra piețelor financiare. Portugalia este epuizată și nu mai poate face față altor poveri fiscale, având în vedere că, în cele din urmă, această taxă ar fi suportată de cetățeni, deoarece instituțiile financiare ar transfera-o asupra clienților lor. Introducerea unei astfel de taxe doar la nivel european ar putea determina avantaje competitive pentru alte piețe, în raport cu piețele financiare europene.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea raportului Podimata referitor la instrumentele de finanțare inovatoare la nivel global și european deoarece aceasta introduce o idee care a fost unui dintre pilonii stângii în lume: introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare. Textul ar fi putut fi, cu siguranță, mult mai curajos și fără să facă această taxă dependentă de crearea unei taxe similare la nivel global.

Organizația mea politică a susținut întotdeauna necesitatea de a crea o taxă asupra fluxului de capital internațional, precum așa-numita „taxă Tobin”. De aceea, deși propunerea făcută în raport mi se pare insuficientă, cred că este un pas în direcția potrivită.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) În timpul crizei economice și monetare globale din 2007, am reușit să observăm slăbiciunile majore ale cadrului de reglementare și de supraveghere a sistemului financiar global. Am fost în fruntea luptei din Parlamentul European pentru instrumente financiare inovatoare prin înființarea unui grup de lucru privind fezabilitatea unei taxe asupra tranzacțiilor internaționale. Sunt convins că o astfel de taxă nu ar permite doar reglementarea mai bună a sectorului financiar prin restricționarea activității pur speculative, ci ar ajuta, de asemenea, țările cele mai sărace, în special cele în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate dintre ele, să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului și să adopte măsurile necesare pentru a se adapta la schimbările climatice.

O taxă pe tranzacțiile financiare la nivel european ar putea genera venituri de circa 200 de miliarde de euro pe an în UE și aproape 650 de miliarde de dolari americani pe an la nivel global. Dacă facem progrese consistent la nivel european prin aplicarea unei TTF, am reuși să menținem mesajul puternic pe care l-am trimis în decembrie 2010 când am adoptat recomandarea numită „criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate”.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Adoptarea acestui raport ar fi primul semnal puternic al Parlamentului în favoarea unei TTP într-un moment în care Comisia are o abordare ambiguă, ambele dând dovadă de o disponibilitate de reglementare a actorilor financiari, dar scutindu-i de taxare. Trebuie să atragem atenția asupra discursului ipocrit al unor lideri de dreapta, care solicită o formă de taxare a sectorului financiar, dar numai la nivel global, unde știm cu toții că este cel mai puțin probabil să fie implementată. Comisia trebuie să dea un semnal precis și clar cu privire la faptul că taxa pe tranzacții trebuie să fie plătită de oricine. Situația în care fermierii plătesc impozite, în timp ce bancherii sunt scutiți, este inacceptabilă. Injustiția socială dă naștere invidiei și toleranța transformă instituțiile guvernamentale într-un loc de joacă creat de bănci. Am votat „pentru”.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Introducerea unei TTF este un pas în direcția potrivită și ar afecta, în principal, fondurile de investiții și produsele similare, ceea ce pare a aduce beneficii foarte reduse economiei reale. Fără îndoială că este corect ca Europa să reprezinte un exemplu de urmat - până la urmă, ar trebui să așteptăm la nesfârșit dacă am încerca să-i cooptăm și pe americani. Totuși, o TTF nu trebuie utilizată ca o oportunitate pentru a introduce o taxă la nivelul UE pe ușa din spate. Din păcate, totuși, raportul dnei Podimata ne îndreaptă exact în această direcție. Suveranitatea fiscală trebuie să revină statelor membre. Dacă Bruxelles-ul nu se poate descurca cu banii primiți, atunci trebuie să strângă cureaua. Există deja suficiente puteri care ar putea fi reglementate mai bine la nivel național decât la nivelul UE. Celelalte solicitări din raport, adică introducerea euroobligațiunilor și a taxei pe emisiile de carbon, trebuie respinse. Pe de o parte, euroobligațiunile sunt un produs care contravine oricărei rațiuni economice, în timp ce, pe de altă parte, țările din zona euro prudente din punct de vedere fiscal sunt, încă o dată, chemate pe nedrept să plătească prețul. UE ar deveni, pur și simplu, o uniune de transfer. De asemenea, o taxă pe emisiile de carbon cu obiective dubioase ar afecta economia Europei și ar distruge locurile de muncă având, astfel, un impact negativ asupra majorității popoarelor. Din acest motiv, raportul trebuie respins.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Am votat împotriva acestui raport deoarece, deși ideea unei contribuții din partea sistemului financiar care este principalul vinovat pentru criza din ultimii doi ani, pare corectă, modul în care este implementată mă nedumerește.

Trebuie să spun că salut propunerea de creare a euroobligațiunilor, care cred că pot fi un instrument util, dar am mai multe probleme cu partea principală a raportului, care se referă la introducerea unei taxe pe tranzacțiile financiare. Cred că este prea riscant să o aplicăm doar la un nivel al UE, deoarece aceasta ar putea face întregul sistem financiar al UE necompetitiv, iar operatorii ar putea să o ocolească fără prea multe dificultăți, concentrându-se pe alte piețe.

De asemenea, nu aș dori ca această taxă să deschidă calea pentru crearea unui sistem fiscal centralizat al UE, cu care nu aș fi deloc de acord.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Până acum, contribuabilul european a purtat povara financiară principală a crizei economice. Prin urmare, este important să fie utilizate alte instrumente pentru a ne asigura că actorii și speculatorii de pe piețele financiare își asumă o parte din responsabilitate. Așa este corect. Totuși, o TTF nu trebuie utilizată ca o scuză pentru introducerea taxării directe de la Bruxelles. Aceasta ar eroda suveranitatea fiscală și suveranitatea generală a statelor membre. Acest raport dă dovadă de tendințe în această direcție, motiv pentru care am votat împotrivă.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la instrumentele financiare inovatoare la nivel global și european. Europa, cu cea mai mare piață financiară din lume, încearcă, treptat, să se redreseze în urma crizei, ale cărei efecte vor fi resimțite mulți ani de acum încolo. Prin urmare, este esențial să stabilim măsuri de finanțare inovatoare, care ar asigura stabilitatea și transparența financiară. În prezent, majoritatea serviciilor financiare sunt scutite de TVA. Prin urmare, se pierd venituri semnificative în sectorul financiar și povara fiscală crește pentru forța de muncă. Cred că TTF este o măsură financiară eficientă, care ar contribui la reducerea speculației și a deficitelor publice. Ca urmare a evaluării corespunzătoare a impactului său posibil negativ asupra competitivității globale a UE, trebuie să depunem toate eforturile pentru a ne asigura că aceasta este aplicată, de asemenea, la nivel global. În plus, pentru a crește PIB-ul tuturor țărilor, ar fi de preferat să stabilim o taxă pe activele bancare, proporțională cu semnificația sistemică a instituției de credit în cauză și cu nivelul de risc implicat de o activitate. Sunt de acord cu propunerea privind emiterea de euroobligațiuni pentru proiecte care, în calitate de instrument comun de gestionare a datoriei, va contribui la atragerea investițiilor tot mai mari în proiectele de infrastructură europene. În plus, pentru a obține beneficii maxime din aplicarea taxei pe emisiile de carbon, este necesar să stabilim cerințe minime obligatorii pentru toate statele membre, prevenind ca poverile prea mari să fie transferate către consumatorii cu venituri mici.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului din proprie inițiativă al Parlamentului European referitor la instrumentele de finanțare inovatoare la nivel global și european. Criza financiară și criza datoriilor au scos la suprafață lacunele din funcționarea și controlul sectorului financiar actual. Introducerea unei TTF nu este o propunere nouă și, cu siguranță, este o propunere nepopulară în toate țările dezvoltate fără excepție, în special în cele care aplică politici de impozitare redusă. Cu toate acestea, dacă acordul global se dovedește imposibil, introducerea unei TTF în UE, dacă aceasta nu afectează competitivitatea, va contribui la îmbunătățirea modului de funcționare a acestui sector particular și, în același timp, va genera venituri publice importante. Aceasta este direcția amendamentului 2 și am votat în favoarea acestuia.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se referă la instrumentele inovatoare de finanțare la nivel global și european. Acesta subliniază măsurile pentru tratarea deficiențelor grave din cadrul de reglementare și de supraveghere pentru sistemul financiar mondial, dezvăluite de criza economică și financiară din 2007-2009. Tranzacțiile financiare sunt caracterizate, în prezent, de o creștere enormă în volum și de o discrepanță substanțială între volumul tranzacțiilor financiare și necesitățile asociate acestora din „lumea reală”. Noi modele de tranzacționare, precum investițiile pe termen scurt și tranzacționarea automată cu frecvență mare, care au avut un rol central în cadrul tendințelor financiare globale și au condus către volatilitate și asumare de riscuri excesive, merită atenția guvernelor. Acestea sunt motive suficiente pentru ca Parlamentul European, în cadrul mandatului său, să își aducă contribuția și să indice măsurile pe care le consideră adecvate pentru a rezolva situația curentă.

  Marit Paulsen, Olle Schmidt și Cecilia Wikström (ALDE), în scris. – (SV) Raportul referitor la instrumentele de finanțare inovatoare abordează un număr de aspecte importante, precum importanța creării unei piețe interne reale ca o bază pentru creșterea europeană, importanța activării finanțării proiectelor de infrastructură europeană cu ajutorul euroobligațiunilor europene, precum și o soluție posibilă cu privire la o taxă europeană pe emisiile de carbon, astfel încât să putem trece la producție durabilă în Europa. Faptul că raportul subliniază că statele membre ale UE trebuie să atingă țintele de ajutor stabilite este, de asemenea, important.

Cu toate acestea, alegem să ne abținem de la votul final deoarece nu credem că este o idee bună ca Europa să introducă o TTF în mod independent, dacă alte țări nu procedează în mod similar. Credem că exemplul suedez al introducerii unilaterale a unui tip de TTF în anii '80, care a cauzat mutarea majorității tranzacțiilor cu acțiuni, obligațiuni și opțiuni la Londra, trebuie luat în considerare, astfel încât să nu facem aceeași greșeală la nivel european.

Considerăm că există un risc mare ca efectele stabilizatoare pe care sperăm că o TTF le va avea asupra pieței financiare să nu apară, dacă UE introduce o astfel de taxă în mod independent. În schimb, riscul transferului tranzacțiilor cu acțiuni, obligațiuni și opțiuni pe piețe mai puțin transparente și mai puțin deschise, din afara Europei, este mare. Aceasta nu va crea condiții mai bune pentru controlul pieței financiare și, de asemenea, ar submina supravegherea europeană comună a pieței financiare pe care am creat-o.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Pentru a combate criza financiară globală și recesiunea majoră care a urmat-o, mai multe guverne au crescut datoria suverană la niveluri nesustenabile, cu scopul de a salva companiile financiare și a stimula economiile lor respective În același timp, băncile acumulează profituri prin diferența dintre creditele obținute de la băncile centrale la o rată a dobânzii apropiată de zero și prețul cu care acordă credite clienților și statelor. Astfel, este o obligație morală ca întreprinderile financiare să-și accepte responsabilitățile în fața crizei pe care au cauzat-o. O TTF este o cerință minimă.

Pentru cei care întârzie această responsabilitate, sub pretextul că o astfel de taxă poate fi introdusă doar la un nivel global, aș dori să spun: (1) că poziția UE s-ar consolida foarte mult prin lansarea unilaterală a acestei taxe; (2) dacă o proporție din capitalul aplicat în tranzacțiile speculative ar părăsi UE, aceasta ar determina o scădere a volatilității piețelor financiare, ceea ce ar fi benefic; (3) dacă reglementarea financiară globală nu este viabilă sau recomandată, vor fi necesare reguli sensibile privind circulația capitalului. Raportul este un pas în această direcție.

  Evelyn Regner (S&D), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului, deoarece este momentul potrivit ca UE să ofere un exemplu de urmat și să introducă o TTF la nivel european. Cred că, dacă facem acest prim pas, acesta va crește probabilitatea de atingere a obiectivului unei taxe pe tranzacțiile financiare la nivel global. Amendamentul propus de grupul meu, prin care solicitam introducerea unei TTF la nivelul UE fără întârziere (precum cele presupuse de efectuarea altor studii) a fost adoptat cu o majoritate restrânsă. Aș dori să solicit comisarului responsabil, dl Šemeta, să ia măsuri.

Rezoluția a fost adoptată cu o majoritate largă de 529 de voturi pentru, 127 de voturi împotrivă și 18 abțineri. Acesta este un semnal puternic din partea Parlamentului, care nu poate fi ignorat de Comisie sau reinterpretat pe baze neîntemeiate. Solicit președintelui Barroso să ia măsuri, să exercite dreptul Comisiei de a lua inițiativa și să ne prezinte nouă, legislativului, un proiect de propunere. Un total de 200 de miliarde de euro ar putea astfel colectat - fonduri care sunt foarte necesare și care ar trebui să fie puse la dispoziție de cei care au cauzat criza. Nu ar trebui să apelăm la contribuabili pentru a acoperi deficitele cauzate de criza financiară, ci ar trebui să solicităm ca sectorul privat să-și aducă, în cele din urmă, contribuția. Acești bani trebuie utilizați atât pentru consolidarea bugetară, cât și ca sursă separată de venit pentru bugetul UE.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Parlamentul European a reiterat astăzi apelul pentru introducerea unei TTF la nivelul UE, ca parte a unui raport referitor la instrumentele de finanțare inovatoare, adoptat de deputați. Verzii au solicitat demult introducerea unei TTF și au salutat votul, deputatul Verzilor, dl Philippe Lamberts, comentând: „Parlamentul European a continuat să facă presiuni pentru introducerea unei TTF la nivelul UE. Deși obiectivul final este introducerea unei TTF globale, există beneficii clare pentru ca UE să continue pe cont propriu. Deputații au încurajat astăzi Comisia să ia măsuri în acest scop. Verzii au promovat de mult introducerea unei TTF, atât ca un mijloc de reducere a speculațiilor dăunătoare, cât și ca o sursă nouă pentru generarea de venituri publice. Pe lângă faptul că este o posibilă sursă semnificativă de venit, într-un moment în care trezoreriile naționale sunt sub presiune, o TTF este justă din punct de vedere social. O TTF ar soluționa, de asemenea, în mod clar riscul sistemic rezultat ca urmare a tranzacționării cu frecvență mare, acționând ca o constrângere pentru speculațiile riscante. Este momentul ca Comisia și statele membre să nu mai tragă de timp.”

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Criza economică recentă a adus la suprafață deficiențele sistemului pentru reglementarea și supravegherea sectorului financiar global.

De prea multe ori, volumul acestor tranzacții a depășit cu mult necesitățile reale, cauzând speculații care, cu timpul, au făcut capitalul implicat extrem de volatil și cu risc de insolvență. Primii care au dus greul au fost contribuabilii, inclusiv prin creșterea șomajului, reducerea veniturilor, reducerea accesului la servicii sociale și creșterea inechităților.

Pentru a preveni crizele viitoare, UE trebuie să promoveze acum schimbări reale în reglementare și supraveghere, conturând un mediu financiar mai sănătos și mai robust. Ideea unei contribuții pe tranzacțiile financiare are avantaje importante, în special în urma unei crize precum cea actuală: stabilizarea piețelor, furnizarea de stimulente pentru investiții pe termen lung și asigurarea trasabilității pentru auditul tranzacțiilor individuale.

Reducerea speculațiilor, susținerea investițiilor pe termen lung și obținerea creșterii pe termen lung conform Strategiei UE 2020: este important să completăm toate acestea prin introducerea unui sistem similar de finanțare și în afara UE, pentru a nu da naștere la dezavantaje competitive împotriva noastră.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) La votarea de astăzi am primit susținere pentru raportul referitor la instrumentele de finanțare inovatoare la nivel global și european. Sigura parte care nu a primit sprijin a fost propunerea care solicita Comisiei să investigheze fezabilitatea taxei UE pe emisiile de carbon, care, ca și TVA-ul, va fi introdusă pe piața internă pentru fiecare produs. Sunt încântată să observ că a existat sprijin pentru punctele principale care solicitau Comisiei să analizeze fezabilitatea și caracterul practic al diferitelor taxe noi și al consecințelor care rezultă din acestea. Cu taxele bancare, taxele pe activitatea financiară și taxele pe tranzacțiile financiare, fiecare are propriul obiectiv economic iar potențialul lor de a aduce venituri diferă, astfel încât este important ca, înainte de impunerea de taxe suplimentare, să fie efectuată o analiză amănunțită.

S-a sprijinit ideea ca taxa pe tranzacțiile financiare să fie introdusă la un nivel cât mai extins. În același timp, deputații din Parlamentul European, inclusiv eu, am solicitat clarificări privind cine va plăti, în cele din urmă, această taxă, deoarece povara fiscală revine, de obicei, clientului care, în acest caz, ar fi investitorii din comerțul cu amănuntul și persoanele fizice. Vă mulțumesc.

  Edward Scicluna (S&D), în scris. – Am susținut raportul Podimata, care include un număr de idei bune privind o TTF la nivel global. Adevărul este că o mare parte a sectorului financiar, în special băncile de investiții, încă nu s-a reformat în urma lacunelor care au fost dezvăluite de criza financiară. Chiar și guvernatorul Băncii Angliei, dl Mervyn King, a recunoscut săptămâna trecută că costul măsurilor de austeritate adoptate în Regatul Unit și în Europa este suportat de „oameni care nu au nicio vină” în timp ce sectorul financiar s-a întors la mentalitatea anterioară.

Este corect că sectorul privat trebuie să-și plătească contribuția pentru consecințele crizei financiare și contribuie la orice salvare viitoare, ținând cont că există multe bănci care sunt considerate în continuare „prea mari pentru a cădea”. Acum, FMI și Comisia Europeană au responsabilitatea să evalueze părțile pozitive și negative ale unei taxe pe tranzacții financiare la nivel global.

  Peter Skinner (S&D), în scris. – În timpul votului de astăzi asupra raportului Podimata referitor la instrumentele de finanțare inovatoare, a fost votat un amendament separat, care solicita Comisiei să prezinte propuneri pentru o TTF la nivelul UE în absența oricărei inițiative la nivelul G20.

Am votat în favoarea amendamentului din solidaritate de grup și deoarece cred că sprijinul clar pentru conceptul unei TTF din Europa poate naște noi discuții la nivelul G20.

Totuși, menționez foarte clar că introducerea unei TTF la nivelul UE, dacă nu este implementată, de asemenea, la nivel global, creează riscuri potențiale pentru poziția competitivă a Regatului Unit ca centru financiar, care are un impact clar asupra cetățenilor din Anglia de Sud-Est. Sunt foarte prudent la ideea unei TTF doar la nivelul UE și cred că impactul oricărei propuneri trebuie să fie evaluat riguros, pentru a ne asigura că efectele pozitive le depășesc pe cele negative pentru votanții mei. Înainte de rezultatul unei astfel de evaluări de impact, resping categoric propunerile pentru o TTF de 0,05 % generalizată pe toate tranzacțiile financiare, ca fiind arbitrară și prost gândită.

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. – (DA) Am votat împotriva raportului, deoarece acesta nu garantează că o taxă pe tranzacții financiare ar fi folosită în scopul pentru care ar trebui folosită o adevărată taxă Tobin, adică pentru dezvoltarea țărilor și a investițiilor pentru combaterea schimbărilor climatice. Raportul nu precizează clar dacă taxa va intra la bugetele UE, ceea ce deschide posibilitatea apariției mai multor probleme. În primul rând, mă opun categoric creșterii resurselor proprii ale UE. În al doilea rând, vom pierde o oportunitate de a avea o taxă Tobin reală, dacă UE deține dreptul de a dispune de taxă - a se vedea propunerea Comisiei, conform căreia taxa ar trebui să finanțeze proiectele UE și lipsurile din bugetul UE. Votul meu nu trebuie interpretat ca o opoziție față de o TTF în UE. Susțin pe deplin o reală taxă Tobin. Susțin, de asemenea, elementele pozitive ale raportului, precum lupta împotriva fraudei fiscale, principiul „poluatorul plătește” și apelul la eficiența energetică.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Astăzi, am votat încă o dată în favoarea introducerii unei taxe pe tranzacțiile financiare (TTF) și am convenit că, dacă nu reușim să impunem o TTF la nivel global, UE ar trebui să facă oricum primul pas. Trebuie să profităm de acest impuls și să limităm lăcomia sectorului bancar și financiar. În cele din urmă, o criză globală necesită soluții globale și Europa, ca cea mai mare piață financiară, poate juca un rol de pionierat în această privință. O TTF poate furniza statelor membre venituri suficiente pentru a-și echilibra bugetele și a-și menține economiile în funcțiune.

Deoarece potențialul de venit al unei TTF de 0,05 % se ridică la circa 200 de miliarde de euro în UE și 650 de miliarde de dolari americani la nivel global, această taxă ar putea fi, de asemenea, o parte importantă a soluției de găsire de surse noi și durabile de venit. O TTF poate limita speculația și poate stabiliza piețele, poate crea stimulente pentru investiții pe termen lung și, deoarece fiecare tranzacție poate fi urmărită, ar putea crește transparența și ar asigura faptul că actorii financiari acceptă partea lor de cost al crizei. În plus, raportul solicită ca posibilitățile de emitere a euroobligațiunilor și de impunere a unei taxe pe emisiile de CO2 să fie examinate foarte amănunțit.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Spre deosebire de colegii mei conservatori și liberali scoțieni, am susținut acest raport, care abordează o varietate de surse de finanțare posibile, inclusiv o TTF. Acesta solicită, de asemenea, o dezbatere privind utilizarea veniturilor care pot proveni de la o TTF.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Am susținut în mod ferm introducerea unei TTF la nivel global în timpul votului asupra raportului referitor la instrumente de finanțare inovatoare la nivel global și european. Totuși, posibilitatea de aplicare a unei astfel de taxe exclusiv la nivel european trebuie să facă, mai întâi, obiectul unui studiu de fezabilitate efectuat de către Comisia Europeană. Într-adevăr, trebuie să stabilim dacă această taxă poate fi implementată la nivel european fără a avea efecte adverse asupra competitivității europene pe plan internațional.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Criza economică și financiară a adus la lumină deficiențe grave în cadrul de reglementare și de supraveghere al sistemului financiar internațional. Trebuie oferite răspunsuri la criză prin instrumente noi, care pot reduce speculațiile, pot restabili rolul sectorului financiar, pot asigura o distribuție echitabilă a poverilor și pot crea resurse noi, suplimentare pentru confruntarea cu provocările globale, precum schimbările climatice, obiectivele de dezvoltare și creșterea inteligentă, durabilă și inclusivă în cadrul Strategiei Europa 2020. Acest raport din proprie inițiativă este rezultatul unei dorințe de a găsi surse noi și inovatoare de finanțare. Instrumentele de taxare bazate pe obținerea de venituri sunt considerate insuficiente. Documentul examinează următoarele posibilități pentru instrumente de finanțare inovatoare: taxarea sectorului financiar, euroobligațiunile și taxarea sectorului energetic. Din punctul meu de vedere, este esențial să inovăm în materie de modalități alternative de finanțare care se ridică la nivelul provocărilor actuale și care sunt adaptate lumii moderne, dar nu este bine să facem acest lucru fără să studiem impactul real al acestora. La fel de importantă ca și creșterea venitului este sporirea rolului de reglementare al pieței, prin crearea de mecanisme pentru consolidarea transparenței, eficienței și stabilității acesteia. Din aceste motive, am votat în favoarea documentului în timpul sesiunii plenare.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Raportul este o insultă adusă inteligenței clasei muncitoare și clasei populare, care suferă în războiul barbar dezlănțuit asupra lor de bancheri și de reprezentanții lor politici. Acesta clarifică încă de la început că nu poate fi vorba despre taxarea capitalului: „subliniază că o creștere a ratelor și o extindere a domeniului de aplicare a instrumentelor fiscale existente... nu pot fi nici suficiente și nici nu reprezintă o soluție sustenabilă”. Totuși, pentru a păcăli lucrătorii, acesta solicită UE să adopte o „taxă pe tranzacțiile financiare” de 0,01 %, care este prezentată ca o așa-zisă „distribuire echitabilă a poverii” crizei între bancheri și lucrători și un efort de limitare a speculațiilor de capital. În același timp, este majorată taxarea directă a clasei populare sărace iar taxarea indirectă, care pur și simplu devorează veniturile clasei muncitoare și a clasei populare, depășește orice limite. Taxa pe tranzacțiile financiare nu este o taxă asupra sectorului financiar, ci este o altă taxă indirectă. Pe lângă această taxă indirectă nouă, este propusă, de asemenea, o întreagă serie de așa-numite măsuri de „finanțare inovatoare”, sau mai bine spus noi taxe asupra veniturilor clasei populare, precum „taxa pe emisii de carbon”, o „contribuție de solidaritate inclusă în prețul biletelor de avion”, chiar și o „loterie globală” pentru a combate foamea. Partidul comunist grec a votat împotriva acestui raport, subliniind că singura cale populară de ieșire din criza capitalistă este țintirea profiturilor monopolurilor.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. În opinia mea, raportul dnei Podimata este foarte bine echilibrat și foarte bine explicat și salut cele patru instrumente financiare introduse de raport. Toate cele patru măsuri sunt inovatoare și aș dori să subliniez că raportul nu se limitează doar la problema unei taxe pe tranzacțiile financiare. Ar trebui să acordăm atenție tipului de instrumente pe care le implementăm: în opinia mea, ar trebui să excludem taxa pe sectoare - precum sectorul energetic - care au un efect multiplicator asupra costurilor vieții. Astfel, pentru faza finală a acestui aspect, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare printr-un studiu de impact al eficienței și al rezultatelor potențiale generale de utilizarea acestor instrumente.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Raportul conține câteva idei bune, de exemplu, o taxă pe tranzacțiile financiare de numai 0,05 %, care ar aduce 200 de miliarde de euro la bugetul UE. În prezent, nu reușim să beneficiem de aceste sume, care ar face speculațiile mai dificile, dar nu imposibile. Întrebarea interesantă este ce va face Consiliul de Miniștri cu acest raport din proprie inițiativă. Mai avem de parcurs un drum lung.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Când cetățenii din UE se confruntă cu o factură tot mai mare pentru criza financiară, măsurile incluse în acest raport au potențialul să colecteze miliarde de euro și să reducă o parte din presiunea asupra familiilor în această situație financiară dificilă.

O taxă mică pe tranzacțiile financiare va putea fi utilizată pentru combaterea sărăciei în Regatul Unit și în toată lumea și pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice. Susținătorii acestei așa-numite taxe Robin Hood, inclusiv deputați laburiști, trebuie să amplifice acest succes și să facă presiuni în continuare asupra sectorului financiar global pentru a extinde această schemă în vederea creării unei TTF la nivel global.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei rezoluții, care urmărește să încurajeze finanțarea inovatoare cu ajutorul unei taxe pe tranzacții financiare, crescând capacitățile de recuperare ale economiei și promovând tranziția la creșterea ecologică odată cu menținerea ajutorului pentru țările în curs de dezvoltare. Criza economică a demonstrat, foarte convingător, importanța vitală a înființării guvernanței financiare globale pentru a ne asigura că nu vom mai fi supuși capriciilor capitalismului financiar necontrolat. Este ceea ce își dorește Președinția franceză a G20 și trebuie să facem tot ce putem pentru a atinge acest obiectiv. Speculațiile financiare, încurajate de lipsa de reglementare și de supraveghere, au distrus milioane de locuri de muncă, au afectat grav finanțele publice și au redus considerabil standardele de viață pentru marea majoritate a europenilor. Este momentul să trecem de la această viziune pe termen scurt a economiei, unde banii domnesc și iresponsabilitatea este omniprezentă și care ne-a condus la marginea prăpastiei, astfel încât sistemul financiar să își poată relua rolul său, acela de a fi în folosul economiei reale și al oamenilor. UE trebuie să dea un exemplu în această privință, iar rezoluția adoptată de această Cameră trimite un semnal puternic partenerilor noștri.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului dnei Podimata referitor la instrumentele de finanțare la nivel global și european. Până acum, povara crizei economice și financiare din 2007 și din anii următori a fost purtată numai de contribuabilul european. Acesta este primul raport care ia în considerare o varietate de mecanisme inovatoare, menite să garanteze faptul că jucătorii de pe piețele financiare își asumă, de asemenea, o parte din costuri. Propunerea pentru o taxă pe tranzacțiile financiare la nivel global, dacă este posibil, trebuie salutată și o schemă similară trebuie luată serios în considerare la nivelul UE, ca alternativă.

Marele avantaj al acestei taxe nu este doar venitul potențial dintr-un sector care a fost scutit total sau parțial de taxe în trecut, ci și efectul simultan de reglementare. Este binecunoscut faptul că sectorul financiar, care este construit adesea pe speculații, a devenit independent de economia reală. Prin taxarea sectorului financiar, am putea genera din nou stimulente în vederea investițiilor pe termen lung, luând, astfel, în considerare necesitățile economiei reale.

Raport: Edite Estrela (A7-0032/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport deoarece importanța reducerii inegalităților în materie de sănătate este în mod intrinsec legată de reducerea inegalităților sociale, astfel cum se arată în acest raport. Inegalitățile în materie de sănătate încep de la o vârstă fragedă și continuă pe tot parcursul vieții, transmițându-se și la alte generații. Având în vedere acest lucru, statele membre trebuie să adopte principiul „sănătate în toate politicile”. În plus, sprijin ferm recomandările raportoarei care apără atât necesitatea de promovare a unui acces universal la sănătate, inclusiv pentru migranții fără acte, cât și accesul femeilor însărcinate la protecție socială, conform legislației din propriile țări.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Raportul dnei Edite Estrela ajută la evaluarea inegalităților care există în Uniunea Europeană și a măsurilor care trebuie luate pentru a le reduce. De aceea este un raport util; unul pentru care am votat nu în ultimul rând pentru a reafirma natura inviolabilă a dreptului la avort și necesitatea unui acces facil la metodele de contracepție, într-un moment când aceste drepturi nu sunt încă efective în toate statele membre ale Uniunii Europene. Marșul către egalitate continuă.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Există inegalități semnificative în materie de sănătate între țările și regiunile din Uniunea Europeană. Din cauza crizei economice și financiare, unele state membre au luat măsuri de austeritate care au condus la o reducere a nivelului finanțării sănătății publice, prevenirii maladiilor și serviciilor de îngrijire pe termen lung. Nu toți cetățenii UE au acces la servicii medicale de calitate. Este o situație frecventă mai ales în regiunile mai sărace ale UE, unde pacienții nu au acces la asistență medicală de calitate și servicii de tratament. Există disparități majore atât în cazul rambursării medicamentelor cât și în ceea ce privește tratamentul bolilor individuale complexe, cum este boala Alzheimer, fapt care împiedică pacienții din unele state membre să obțină în țara lor medicamente rambursabile și tratamentul de care au nevoie. Consider că Comisia Europeană trebuie să ia măsuri pentru a reduce disparitățile și inegalitatea referitoare la accesul la servicii de asistență medicală cu care se confruntă oamenii din UE și să stabilească mecanisme de monitorizare a inegalităților în materie de sănătate. De asemenea, Comisia ar mai trebui să prezinte o inițiativă care să vizeze încurajarea și sprijinirea de către statele membre a unor strategii integrate la nivel național sau regional, pentru a reduce inegalitățile în materie de sănătate.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Cetățenii europeni se bucură astăzi de o viață mai lungă și mai sănătoasă. În pofida faptului că nivelurile medii de sănătate din Uniunea Europeană s-au îmbunătățit de-a lungul timpului, disparitățile în materie de sănătate există încă, atât între statele membre cât și în interiorul statelor membre din Europa. Din cauza actualei crize economice, financiare și sociale aceste disparități au tendința de a se amplifica. În calitate de raportor alternativ pentru aviz al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, am atras atenția asupra necesității de a se căuta soluții. Acestea vor implica în mod necesar toți participanții: Uniunea Europeană, guvernele naționale, autoritățile regionale și locale, operatorii din cadrul economiei sociale. Provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană ca urmare a schimbărilor demografice necesită un plan concret de combatere a inegalităților în materie de sănătate în zonele rurale.

Consolidarea mecanismului de recunoaștere a calificărilor va facilita circulația competențelor în cadrul UE și mobilitatea specialiștilor. Campaniile de promovare a unui stil de viață sănătos și programele de prevenire și depistare direcționate către grupuri determinate sunt de asemenea importante pentru reducerea inegalităților în materie de sănătate. Pentru toate motivele de mai sus, am sprijinit acest raport.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Într-un moment în care încă simțim efectele sociale ale crizei economice și financiare din societăți europene în care trăim, a fost important să votăm astăzi pentru raportul dnei Estrela referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate. Într-adevăr, acest raport ne aduce aminte că inegalitățile afectează și serviciile de sănătate și că este important să acționăm asupra cauzelor fundamentale ale acestor inegalități, astfel încât toți cetățenii europeni să poată în sfârșit să se bucure de drepturile lor sociale fundamentale. Cetățenii nu sunt egali, indiferent dacă ne referim la speranța de viață, sărăcie sau excludere socială, și nu toți sunt cu toții expuși riscurilor de sănătate. De asemenea, raportul menționează migranții fără acte, care se confruntă în mod frecvent cu dificultăți imense în accesarea serviciilor de sănătate din țările gazdă.

Așadar, noi invităm statele membre să îmbunătățească accesul la serviciile de asistență medicală pentru toți, indiferent de cetățenie și facem un apel la acestea să continue să își coordoneze politicile naționale în domeniul sănătății. Într-adevăr, accesul la asistență medicală de înaltă calitate este unul dintre cele mai importante drepturi fundamentale, astfel că ar trebui să fie o prioritate, atât pentru Uniune cât și pentru statele membre, care au încă competența în acest domeniu.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) În Uniunea Europeană există inegalități semnificative în materie de sănătate iar măsurile de abordare a acestor inegalități variază de asemenea considerabil în cadrul statelor membre. Întrucât consider că aceste diferențe în materie de sănătate pot avea o influență considerabilă asupra indivizilor pe tot parcursul vieții, acestea reprezintă o problemă care trebuie abordată cu determinare și dintr-o perspectivă politică inovatoare.

Acest raport conține soluții foarte interesante de recunoaștere a dreptului specific la sănătate al cetățenilor, concentrându-se în special asupra pregătirii populației și acoperirii serviciilor de sănătate. Consecințele sociale ale recentei crize economice și financiare sunt evidente: de când a început criza numărul șomerilor a crescut cu 5 milioane, multe familii au fost afectate de recesiune și sunt acum expuse și mai mult riscului de sărăcie sau de îndatorare excesivă. Cred că este esențial ca reducerea acestor inegalități să fie considerată o prioritate la toate nivelurile de luare a deciziilor. De asemenea, solicit Comisiei să le acorde o mai mare recunoaștere în cadrul strategiei UE 2020 și să se asigure că obiectivul de reducere a inegalităților în materie de sănătate este luat în considerare în cadrul inițiativelor viitoare.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece inegalitățile în materie de sănătate constituie o problemă care trebuie abordată de urgență. Acestea încep devreme în viață și persistă nu numai până la o vârstă înaintată, dar se transmit și generațiilor următoare. Inegalitățile cu care persoanele se confruntă la începutul vieții cu privire la accesul la învățământ, la locuri de muncă și la servicii medicale, ca și cele bazate pe gen sau pe mediul cultural de proveniență, pot avea un impact critic asupra stării sănătății oamenilor pe parcursul întregii vieți. În plus, sărăcia și excluderea socială au un impact important asupra sănătății. În multe dintre cazuri, motivele acestor diferențe de sănătate sunt evitabile și nedrepte. Pentru a aborda inegalitățile în materie de sănătate, trebuie luate măsuri specifice, în special cu privire la grupurile cele mai vulnerabile. Este esențial ca reducerea inegalităților în materie de sănătate să fie considerată o prioritate esențială, asigurându-se evaluări de impact eficiente în domeniul sănătății.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Criza a afectat grav sectorul serviciilor medicale din mai multe state membre ale UE în ceea ce privește atât oferta, cât și cererea. Cu privire la ofertă, criza economică și financiară a dus la o scădere a nivelului de fonduri alocate sănătății publice și serviciilor medicale și, pe termen lung, ca urmare a reducerilor de buget și a veniturilor mai scăzute provenite din încasarea de impozite, în timp ce cererea de servicii medicale și pe termen lung a crescut ca urmare a unei combinații de factori care contribuie la deteriorarea stării de sănătate a populației în general. Mai multe state membre au inclus în pachetele de redresare măsuri de atenuare a efectelor crizei economice asupra sectorului serviciilor medicale, investind în infrastructura din domeniul sănătății, optimizând fondurile alocate sectorului serviciilor medicale și restructurând și reorganizând sistemul de servicii medicale.

Cu toate acestea, în statele membre există diferențe mari în ceea ce privește măsurile luate în vederea combaterii inegalităților. Accesul reprezintă un aspect-cheie în cazul tuturor serviciilor publice. Colectarea și schimbul de dovezi privind strategii, politici și măsuri eficiente vor contribui la obținerea de sprijin la nivelul administrației și al diferitelor sectoare.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu afirmația raportoarei, dna Estrela, că există enorme disparități în materie de sănătate atât între persoanele care trăiesc în regiuni diferite ale UE, cât și între grupurile de populație mai avantajate și cele mai puțin avantajate. Aceste inegalități tind să înceapă la naștere și persistă până la o vârstă înaintată, fiind influențate pe parcursul vieții de accesul la învățământ, locuri de muncă și servicii medicale și pot fi exacerbate de diferențele bazate pe gen și rasă. Este esențial să reducem dimensiunea disparităților existente, care aduc atingere angajamentelor UE cu privire la solidaritate, coeziune economică și socială, drepturile omului și egalitatea de șansă, acest demers devenind astfel una dintre acțiunile prioritare din cadrul strategiei UE pentru sănătate în perioada 2008-2013. Cu toate acestea, este important să recunoaștem că politica în domeniul sănătății este responsabilitatea statelor membre, ca și instituirea sistemelor corespunzătoare de accesare a asistenței medicale de către oameni. Raportul descrie mai multe măsuri interesante dar nu examinează impactul lor financiar. Sunt dezamăgit și din cauza introducerii chestiunii avortului, care nu este o competență europeană, ci una națională.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Principiile universalității, accesul la îngrijire de înaltă calitate, echitatea și solidaritatea trebuie să devină o realitate în cadrul sistemelor de sănătate ale Uniunii Europene. De aceea, Parlamentul European a adoptat cu o largă majoritate raportul Estrela. Multe inegalități pot fi încă remarcate în cadrul sistemelor de sănătate ale celor 27 de state membre. Deputații din PE au făcut de aceea un apel la îmbunătățirea accesului universal la o asistență medicală accesibilă și de calitate. Asistența medicală de bază trebuie să fie mai puțin costisitoare și accesul la medicamente mai convenabil. Inegalitățile dintre diferite grupuri de vârstă și sociale trebuie să fie reduse. Statele membre trebuie să-și îmbunătățească eficiența cheltuielilor cu sănătatea, concentrându-se pe prevenire și oferind programe pentru grupurile cele mai vulnerabile. Din acest motiv, deputații din PE solicită Comisiei Europene și guvernelor statelor membre, să acționeze pentru a asigura în Europa un standard de sănătate adecvat modelului social european pe care îl dorim.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am ținut foarte mult să-mi manifest sprijinul pentru raportul dnei Edite Estrela referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate dintre și din țările Uniunii Europene. Acest lucru se datorează faptului că raportul menționează o serie largă de inegalități în acest domeniu din Uniunea Europeană. Aceste inegalități, care sunt nedrepte, sunt produsul atât a numeroși factori economici, de mediu și de stil de viață, cât și al dificultăților în accesarea asistenței medicale, fie din motive economice, fie din cauza distribuirii precare a resurselor medicale din anumite zone ale Uniunii. Deși politica în domeniul sănătății rămâne (în cea mai mare parte) o competență națională, noi, deputații din PE, avem datoria de a încuraja statele noastre membre să își continue eforturile de reducere a inegalităților socio-economice, reducând astfel și disparitățile din domeniul asistenței medicale.

Statele membre trebuie să se asigure că grupurile vulnerabile (persoanele cu handicap și cele în vârstă, imigranții și… femeile!) pot într-adevăr să se bucure de un acces corect la asistență medicală. De asemenea, trebuie acordată o atenție specială prevenției și informării, în coordonare cu organizațiile societății civile.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În pofida faptului că raportul conține dispoziții pe care eu le consider a fi foarte relevante, referitoare la importanța crescândă a acordării asistenței medicale pentru persoanele în vârstă și la necesitatea de a îmbunătăți cunoașterea bolilor care afectează în special persoanele în vârstă, acesta nu spune, în general, multe lucruri noi. De fapt, încercând să menționeze totul, acesta sfârșește prin a fi o listă de dorințe, la care raportoarea a adăugat, sub pretextul reducerii inegalităților în materie de sănătate, subiecte foarte diverse – fără legătură cu egalitatea în accesul la asistență medicală – cum sunt violența domestică, investigarea sistemului farmaceutic și politicile statelor membre cu privire la întreruperea voluntară a sarcinii și accesul homosexualilor la tratamentele de fertilitate. Nu cred că acesta este cadrul de abordare a acestor subiecte. Noi știm că accesul la avort și la reproducerea asistată medical pentru cuplurile homosexuale sunt subiecte controversate în statele membre și doar statele membre pot lua decizii în mod liber în privința lor. Și din acest motiv nu pot vota în favoarea raportului.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Sănătatea și speranța de viață se află în strânsă legătură cu condițiile sociale. Este esențial ca reducerea inegalităților să fie considerată o prioritate fundamentală la toate nivelurile activității politice, urmărindu-se strategia bazată pe principiul „sănătate în toate politicile” și asigurându-se efectuarea unor evaluări eficiente de impact. Inegalitățile persistă, după cum arată și faptul că în 2007 speranța de viață la naștere a indicat o variație între statele membre ale UE de 14,2 ani în cazul bărbaților și 8,3 ani în cazul femeilor. Există o necesitate de îmbunătățire a accesului universal la sisteme de sănătate și servicii de asistență medicală accesibile tuturor din punct de vedere financiar. Este important să îmbunătățim accesul la serviciile de prevenire a bolilor și promovare a sănătății ca și pe cel referitor la serviciile medicale primare și de specialitate și să reducem inegalitățile dintre diferite grupuri sociale.

În orice caz, nu am votat în favoarea raportului deoarece nu sunt de acord cu paragraful 29 care, citez „invită UE și statele membre să ia măsurile necesare pentru a elimina discriminarea împotriva femeilor în ceea ce privește accesul la tehnicile de reproducere asistată (TRA) din motive de stare civilă, vârstă, orientare sexuală, origini etnice sau culturale”.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul conține un set de orientări pe care noi le considerăm justificate și corecte. Cu toate acestea, există câteva comentarii pe care noi trebuie să le facem.

Așa-numitele politici de austeritate, care sunt profund antisociale, atât în esența, cât și în conținutul lor, cu reduceri ale investițiilor publice și diminuări ale funcțiilor sociale ale statului – în special cu privire la sănătate – exacerbează și inegalitățile în materie de sănătate, printre alte consecințe care sunt extrem de nocive din punct de vedere economic și social.

Atunci când, în numele necesității de a reduce deficitul bugetar, crește costul de accesare a serviciilor de sănătate publică, când din cauza reducerii subvențiilor de stat crește prețul medicamentelor, chiar și al celor pentru bolile cronice și atunci când este eliminat sprijinul pentru transportul pacienților la tratament și la întrevederile referitoare la asistența medicală în zone în care nu există transport public, inegalitățile în materie de sănătate vor crește, astfel cum se întâmplă în acest moment în Portugalia. Efectul acestora îl constituie faptul că persoanele cu venituri mai reduse au o dificultate crescândă în accesarea asistenței medicale.

Ar trebui să înlocuim cuvintele frumoase cu o schimbare reală a conținutului politicilor noastre, care este mult mai necesară. Trebuie să se renunțe la politicile neoliberale și să se garanteze o egalitate efectivă de șansă, nu în ultimul rând, în termeni de acces la asistență medicală.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport abordează un set de chestiuni importante, dar nu merge până în miezul problemelor care sunt cauzate acum de politicile de austeritate și de politicile antisociale, care amplifică inegalitățile în materie de sănătate.

De aceea, vorbele nu sunt suficiente! Trebuie să se renunțe la politicile neoliberale și să se acorde o importanță primordială prevenției și sănătății publice, pentru a garanta o egalitate efectivă de șansă în accesul la asistența medicală.

Trebuie să se renunțe la Pactul pentru stabilitate pentru a preveni creșterea costului de accesare a serviciilor de sănătate publică, creșterea prețurilor la medicamente, chiar și la cele pentru bolile cronice și retragerea sprijinului pentru transportul pacienților la tratament și la întrevederile medicale chiar și în zonele unde nu există transport public, toate în numele necesității de a reduce deficitul bugetar.

Noi știm că rezultatul acestor politici este creșterea inegalităților în materie de sănătate, astfel cum se întâmplă în prezent în Portugalia. Oamenii cu venituri mai reduse au o dificultate din ce în ce mai mare în accesarea asistenței medicale. De aceea, ceea ce este necesar în locul cuvintelor frumoase este o întrerupere și schimbare a politicilor, pentru a da prioritate respectului pentru drepturile omului și coeziunii economice și sociale.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) Suntem obligați să observăm că acest raport conține un număr de puncte foarte interesante referitoare la recunoașterea dreptului la sănătate în adevăratul sens (accesul la asistență, formarea populației, acoperirea serviciilor, etc.).

Cu toate acestea, nu ne putem abține să nu exprimăm anumite rezerve rezultând din contradicțiile intrinseci documentului însuși, care au generat o dezbatere amplă. Egalitatea trebuie înțeleasă în adevăratul său sens și nu prin izolarea indivizilor (în special a femeilor) de relațiile lor cu partenerii, copiii și contextul social în care sexualitatea și abilitatea de reproducere sunt de fapt exersate. Sunt de asemenea îngrijorată de proclamarea noilor drepturi, cum este dreptul la avort în condiții de siguranță, deoarece declarația reduce sau chiar anulează drepturile altora (așteptările tatălui sau speranța de viață a celui nenăscut).

În mod similar, putem sublinia unele deficiențe, cum ar fi ignorarea totală din document a operatorilor profesioniști: nu spune nimic despre rolul și responsabilitățile lor, aceștia sunt tratați asemenea unor automate și nu ca specialiști cu competențe proprii, și în primul rând, cu conștiințe proprii.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Acest raport conține câteva propuneri revoltătoare. De exemplu, acesta urmărește să dea posibilitatea personalului de asistență medicală să adopte o abordare interculturală bazată pe respectul pentru diversitate în tratamentul pacienților imigranți. Acesta mai urmărește și eliminarea discriminării în ceea ce privește accesul la tehnicile de reproducere asistată – în special a discriminării bazate pe vârstă sau orientare sexuală – susținând în același timp că trebuie să promovăm accesul universal la avort. Tema predominantă aici o constituie o sinteză a cultului morții și o inversare a valorilor. În final, acesta își propune să determine toate statele membre să stabilească un ajutor medical de stat echivalent – adică, un acces la asistență medicală gratuită pentru pacienții imigranți.

Haideți să ne reamintim că în Franța, o astfel de îngrijire este de fapt accesibilă oricărui imigrant pentru orice solicitare – intenția originară fiind aceea de a se răspunde urgențelor sau riscului de epidemii - iar condițiile unui astfel de acces sunt minime și nu pot fi verificate. Acest sistem – care nu are nici un fel de verificări și limite – permite tratamente paliative, promovează imigrația ilegală și încurajează turismul medical, la fel ca și orice tip de înșelăciune imaginabilă, cu costuri din ce în ce mai mari. Într-un moment în care spitalele și sistemele noastre medicale sunt în ruină și atunci când din ce în ce mai mulți concetățeni trebuie să se descurce fără îngrijire deoarece nu și-o pot permite, o astfel de propunere este revoltătoare.

  Louis Grech (S&D), în scris. – Am votat în favoarea raportului referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate, care abordează anumite deficiențe existente în domeniul asistenței medicale în întreaga UE-27. Raportoarea subliniază că disparitatea referitoare la sănătatea cetățenilor de pe întreg cuprinsul Uniunii, se datorează în multe cazuri diferențelor de șansă, de acces la servicii și resurse materiale, de proveniență socială, de venituri și educație; de asemenea, că astfel de diferențe au fost și mai mult exacerbate ca urmare a crizei financiare. Sunt de acord cu diversele probleme ridicate în acest raport – una dintre ele fiind sugestia ca Comisia să colaboreze cu statele membre în promovarea celor mai bune practici referitoare la stabilirea prețului și rambursarea costurilor medicamentelor, în scopul optimizării costurilor convenabile și reducerii inegalităților în materie de acces la medicamente; o alta fiind sugestia adresată statelor membre și UE de a recunoaște violența bărbaților împotriva femeilor drept o chestiune de sănătate; de asemenea, apelul adresat statelor membre de a-și adapta sistemele de sănătate necesităților celor mai vulnerabili din societate prin dezvoltarea unor metode de stabilire a onorariilor încasate de specialiștii în materie de asistență medicală, în vederea garantării accesului la asistență pentru toți pacienții. Cu toate acestea, nu sunt de acord cu referirile făcute în raport care sprijină promovarea avortului.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Era esențial ca raportul să ia în considerare inegalitățile bazate pe vârstă în materie de sănătate, ceea ce s-a și întâmplat.

Inegalitățile în materie de sănătate bazate pe vârstă rezultă într-un acces limitat la o asistență medicală adecvată și la tratamente inovatoare. Persoanele cu vârstă înaintată trebuie să poată să folosească medicamente care au fost testate în vederea eficacității și siguranței pe oameni de aceeași vârstă. Persoanele din acest grup de vârstă sunt în continuare excluse prea des de la testările clinice. Deși vârsta medie a pacienților care participă la testări clinice ale tratamentelor pentru hipertensiune este de 63 de ani, totuși 44 % dintre pacienți au fost diagnosticați pentru prima dată cu această problemă atunci când au depășit vârsta de 70 de ani.

Uniunea și statele membre trebuie să se pregătească, fără alte formalități, pentru consecințele pe care le are o populație europeană aflată în curs de îmbătrânire și să ia în considerare această schimbare demografică.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Combaterea inegalităților în materie de sănătate dintre țările și regiunile UE – inegalități care au fost exacerbate de criza economică – au devenit în sfârșit o prioritate datorită adoptării raportului dnei Estrela. În calitate de raportoare pentru aviz a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, am votat în favoarea acestui raport, care își propune să îmbunătățească accesul tuturor la asistență medicală, în mod special al celor din grupurile vulnerabile, și să sprijine cercetarea în domeniul medical și farmaceutic. De asemenea, acesta argumentează că statele membre ar trebui să pună capăt reducerilor bugetare din domeniul serviciilor de asistență medicală. Mai mult, acest raport ia în considerare aspectul referitor la gen al inegalităților în materie de sănătate și îmbunătățește accesul femeilor la asistența în materie de sănătate reproductivă. Aceste măsuri considerabile sunt doar începutul luptei împotriva inegalităților în materie de sănătate din UE.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat pentru acest raport deoarece, în pofida îmbunătățirilor realizate în materie de asistență medicală, diferența de rezultate în domeniul sănătății dintre cei aflați la vârful și cei de la baza scării sociale rămâne mare, iar în unele zone continuă să se mărească. Inegalitățile cu care persoanele se confruntă la începutul vieții cu privire la accesul la învățământ, la locuri de muncă și la servicii medicale, ca și cele bazate pe gen sau pe mediul cultural de proveniență, pot avea un impact critic asupra stării sănătății oamenilor pe parcursul întregii vieți. Combinația dintre sărăcie si alți factori de vulnerabilitate precum vârsta fragedă sau înaintată, dizabilitatea sau mediul cultural de proveniență crește și mai mult riscurile legate de sănătate și invers, o stare de sănătate precară poate duce la sărăcie și/sau la excludere socială. Este recunoscută din ce în ce mai mult legătura dintre factorii de ordin social și inegalitățile în materie de sănătate. Acest lucru înseamnă că problemele sociale sunt considerate la scară largă a fi legate de problemele de sănătate pentru care este nevoie de o reacție integrată. Consecințele sociale ale actualei crize economice și financiare au devenit acum evidente. De la începutul crizei, numărul șomerilor a crescut cu 5 milioane. Multe familii s-au confruntat cu o scădere a veniturilor lor, un număr considerabil de familii este expus sărăciei și altor forme de îndatorare excesivă, iar câteva și-au pierdut casele. Lucrătorii cu contracte pe perioade scurte de timp au fost printre primii care au fost afectați de declin. Migranții și lucrătorii tineri și mai în vârstă, în cazul cărora sunt mai multe șanse de a avea poziții inferioare, au fost afectați în mod deosebit, însă au rămas fără un loc de muncă și categorii de lucrători care înainte fuseseră relativ bine protejate. Pentru abordarea inegalităților în materie de sănătate este necesară o viziune politică inovatoare, în special în cazul persoanelor aparținând unor grupuri mai defavorizate din punct de vedere socioeconomic.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. – (FI) S-a acordat până în prezent insuficientă atenție subiectului diminuării inegalităților în materie de sănătate din Europa. Este o problemă care trebuie să fie rezolvată. Există motive diverse pentru inegalitățile în materie de sănătate dintre grupurile de populație. Acestea sunt legate, de exemplu, de condițiile de trai, educație și formare, ocupație, prevenția bolilor și serviciile de promovare a sănătății. Este bine că oamenii au început din ce în ce mai mult să înțeleagă legătura dintre problemele speciale și problemele de sănătate. Aceste probleme trebuie să fie rezolvate într-un mod comprehensiv.

Este posibil ca factorii care generează inegalitățile în materie de sănătate să fie abordați printr-o acțiune sociopolitică. De exemplu, consumul de alcool poate fi abordat prin politicile implementate la nivel național (cum sunt cele referitoare la stabilirea prețurilor și taxare), prin politica de la nivel regional (prin instituirea controalelor) și prin activități politice locale (de exemplu, prin dezvoltarea unor activități de agrement pentru tineret).

La nivel european, trebuie să schimbăm informații între statele membre cu privire la cele mai bune practici în materie de sănătate. Este important să accentuăm necesitatea de a reduce inegalitățile în materie de sănătate la toate nivelurile de luare a deciziilor. În special, este necesară cooperarea susținută dintre toate părțile implicate, pentru reducerea inegalităților în materie de sănătate.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Suntem cu toții foarte conștienți de importanța sănătății. Din nefericire, adesea suntem incapabili să o apreciem corespunzător, până când unul dintre membrii familiilor noastre sau dintre prieteni se îmbolnăvesc, sau până când noi înșine ne îmbolnăvim. Accesul la asistență medicală este doar unul dintre factorii care determină sănătatea cetățenilor oricărei țări sau zone. Alți factori care au un impact la fel de important asupra sănătății cetățenilor includ statutul ocupațional și situația materială rezultantă, accesul la învățământ, vârsta înaintată sau dizabilitatea, apartenența la un grup minoritar și mulți alții. De asemenea, stratificarea socială și divizarea arhaică în clase rezultă în diferențe disproporționate între europeni, în materie de sănătate. Prioritatea noastră și prioritatea Uniunii Europene trebuie să fie să ne asigurăm că absolut toți locuitorii continentului nostru se bucură de un acces egal la asistență medicală și să eliminăm diferențele sociale.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Sănătatea și bunăstarea cetățenilor este o prioritate pe care acest Parlament trebuie să o garanteze și protejeze. Mai mult decât atât, credem că este fundamental ca acest drept să fie garantat tuturor țărilor europene.

Inegalitățile socioeconomice, culturale și structurale creează frecvent un scenariu diversificat, în care nu toți au un acces egal la infrastructura de asistență medicală și la îngrijire medicală. Se întâmplă de aceea ca cele mei vulnerabile grupuri, imigranții, bătrânii, copiii și cei cu dizabilități, să plătească câteodată chiar cu viețile lor prețul mult prea scump al încălcării dreptului lor la sănătate. Acest lucru nu trebuie să se întâmple, nici la nivel european, nici la nivel național sau regional. Victimele unui sistem precar de asistență medicală, care din nefericire este larg răspândit, sunt la fel de nevinovate ca și cei care nu au un acces egal la infrastructura de asistență medicală.

Am votat pentru rezoluție, care sprijină atât eliminarea inegalităților dintre statele membre în ceea ce privește standardele de sănătate publică, cât și promovarea unor politici de sănătate mai eficiente și accesibile tuturor, nu doar pentru cei care le folosesc ci și pentru cei care, în calitate de angajați și personal medical, vor putea astfel să găsească condiții mai adecvate de muncă, care să le permită să lucreze mai eficient în beneficiul tuturor.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Doresc să fac cunoscut faptul că am votat împotriva raportului Estrela referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate, din cauza articolului 25 al textului care subliniază, printre altele, că Uniunea Europeană și statele membre trebuie să le garanteze femeilor dreptul la avort în condiții de siguranță.

Doresc să remarc că, deși documentul menționat mai sus ridică multe probleme importante în materie de sănătate și ne pune la dispoziție un material interesant pe care să-l folosim ca bază a activității viitoare, nu am putut vota totuși în favoarea adoptării sale, datorită referirilor la avort. Întrucât viața umană merită mai mult, subliniez de fiecare dată că avortul nu poate fi privit izolat de convingerile referitoare la consecințele faptului de a deveni activ din punct de vedere sexual.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Inegalitățile în materie de sănătate constituie o problemă care trebuie să fie abordată la nivel european. Motivele decurg în mod frecvent din diferențele în termeni de șanse, acces la servicii și resurse materiale, ca și din alegerile diferite de viață pe care indivizii le fac. Pentru a le aborda, avem nevoie de o viziune politică inovatoare.

Criza economică și financiară din ultimii ani a rezultat într-o reducere a nivelului de finanțare a serviciilor de sănătate și a îngrijirii medicale pe termen lung, ca urmare a reducerilor bugetare și a veniturilor mai scăzute provenind din încasarea de impozite, în timp ce cererea de servicii de sănătate și îngrijire medicală pe termen lung a crescut. Numeroase state membre au inclus în planurile lor de redresare măsuri cum sunt investițiile în restructurarea asistenței medicale și suplimentarea finanțării sistemului de sănătate.

Cu toate acestea, intervențiile pentru abordarea inegalităților în materie de sănătate variază într-o măsură importantă de la un stat la altul. Colectarea și schimbul de date privind strategiile, politicile și măsurile eficiente vor contribui la obținerea de sprijin din partea guvernelor.

Este esențial ca reducerea inegalităților în materie de sănătate să fie considerată o prioritate esențială, prin urmărirea unei astfel de abordări pe baza principiului „sănătatea în toate politicile” și prin asigurarea unor evaluări eficiente ale impactului, care să țină seama de rezultatele privind echitatea din domeniul sănătății.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport și salut preocuparea sa pentru inegalitatea care există în materie de sănătate printre grupurile mai dezavantajate din punct de vedere socioeconomic. Salut atenția acordată importanței locuințelor și ocupării forței de muncă ca factori cu impact asupra sănătății. De asemenea, sunt de acord că raportul atrage atenția asupra riscului mărit de obezitate, precum și asupra fumatului și consumului de alcool în cadrul grupurile socioeconomice mai defavorizate.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Doresc să o felicit pe raportoare pentru o lucrare excelentă și să îi mulțumesc pentru faptul că mi-a acceptat propunerile de amendament. Accesu legal la sănătate este unul dintre pilonii politicii noastre comune, atât în prezent,cât mai ales în viitor. Funcționarea inegală a economiilor și criza actuală nu trebuie să limiteze garantarea de șanse egale la acordarea asistenței medicale pentru cetățenii europeni, indiferent de diferențele dintre sistemele de sănătate. După părerea mea, este foarte semnificativ faptul că textul pune accentul asupra unei mai bune informări a pacienților și a unei consilieri și consultanțe juridice de bună calitate acordate imigranților, cât și altor categorii, inclusiv imigranții ilegali. Principiul fundamental trebuie să fie acela că sănătatea fiecărui cetățean este asigurată prin accesibilitate teritorială și financiară și nu exclusiv prin medicamente. Asigurarea coordonării dintre învățământul și pregătirea profesională a lucrătorilor din sănătate va fi un factor important de progres, împreună cu instituirea de standarde minime pentru calitatea și siguranța îngrijirii medicale. Raportoarea subliniază în mod corect prevenirea fumatului, a obezității și a altor afecțiuni, care sunt factori care influențează durata vieții active. Susțin cererea categorică adresată Comisiei de a încuraja statele membre să asigure și să finanțeze tratamentul pacienților cu probleme de sănătate, cum sunt boala Alzheimer, diabetul și scleroza multiplă. Tratamentul acestor probleme de sănătate nu este finanțat în unele dintre statele membre. Aceste probleme de sănătate îi afectează atât pe cei mai în vârstă, cât și pe cei foarte tineri și conduc la excludere socială.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport pune accentul asupra inegalităților în materie de sănătate dintre cetățenii UE, bărbați și femei, tineri și bătrâni, care sunt legate de o gamă foarte largă de factori: situația economică, socială, educațională și profesională și condițiile de trai. Acesta subliniază importanța menținerii și îmbunătățirii universalității și a accesului tuturor la o asistență medicală de înaltă calitate, inclusiv pentru migranții fără acte, printre alte grupuri vulnerabile. Atrage atenția asupra faptului că criza economică și financiară, împreună cu măsurile de austeritate impuse de statele membre, au avut un impact sever asupra sectorului sănătății, iar acest lucru va face ca inegalitățile să fie și mai marcante. Raportul încurajează Comisia și statele membre să dezvolte un set de indicatori comuni pentru monitorizarea inegalităților din domeniul sănătății și să continue strategia „sănătatea în toate politicile”. Acesta mai accentuează și importanța acțiunii preventive și a unei „abordări la nivel local privind îngrijirea medicală”. În lumina celor expuse mai sus și pentru a încuraja sugestiile pe care le conține raportul, am votat în favoarea sa.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Asigurarea accesului la îngrijire medicală pentru fiecare, atât pentru cetățenii UE, cât și pentru persoane care nu dețin cetățenia UE, cu sau fără documente, este un principiu de bază al siguranței publice. Cea mai bună modalitate de protejare a sănătății unei persoane este prin protejarea în ansamblu a sănătății tuturor. Salut acest raport care argumentează că sănătatea publică este indispensabilă pentru binele comun.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Raportul supus votului abordează unele subiecte importante, în principal cu privire la apărarea unei asistențe medicale egale pentru toți, o situație care, din nefericire, nu există încă în UE, în mod particular printre grupurile mai dezavantajate, cum sunt copiii, bătrânii și în unele cazuri, femeile. Cu toate acestea, cred că sunt abordate și un număr de alte subiecte care nu au nici o legătură cu sănătatea. Ceea ce mă surprinde cel mai mult este abordarea față de politicile statelor membre cu privire la întreruperea voluntară a sarcinii și accesul la tratamente de fertilitate pentru homosexuali, care în opinia mea trebuie să respecte principiul subsidiarității și să fie rezolvate într-o manieră mai puțin ascunsă. De aceea, am votat împotriva acestui raport.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea raportului Estrela referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE.

Accesul la serviciile de sănătate pentru toți cetățenii, fie ei din UE sau migranți cu sau fără acte, este unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Cei care trebuie să vadă că acest drept fundamental este garantat sunt tocmai oamenii care sunt expuși în cea mai mare măsură riscului de excludere. De aceea, am votat în favoarea acestui raport.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Inegalitățile cu care se confruntă oamenii la începutul vieții cu privire la accesul la învățământ, la locuri de muncă și la servicii medicale, precum și inegalitățile bazate pe gen și pe mediul cultural de proveniență, au într-adevăr un impact critic asupra stării sănătății oamenilor pe parcursul întregii vieți. Trebuie subliniat faptul că nimeni nu dorește să abordeze această problemă în mod serios. De aceea, raportul dnei Edite Estrela este cu adevărat oportun. Atunci când vom fi capabili să asigurăm o îngrijire medicală egală pentru toate straturile populației, societatea va deveni mai eficientă în sens economic, financiar și politic. Am votat pentru acest raport.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Sănătatea publică continuă să fie bunul nostru cel mai de preț și ar trebui privită ca o prioritate absolută de către guverne. Cu toate acestea, există încă divergențe serioase în diverse state membre din UE în legătură cu sănătatea populației. Efectele sunt deosebit de clare atunci când se iau în considerare nivelurile diferite ale speranței de viață din cele 27 de state ale UE, care pot varia cu 5,6 ani, în cazul bărbaților și cu până la 6,6 ani, în cazul femeilor. Parțial, motivele acestui fapt sunt de găsit în nivelurile reduse de educație și nivelurile ridicate de sărăcie și șomaj. De aceea, nu este foarte surprinzător faptul că valul de disponibilizări care a urmat crizei economice nu a avut un impact pozitiv asupra sănătății publice. Până la urmă, pierderea veniturilor reduce în mare măsură accesul la serviciile medicale în multe dintre țări. Nu am votat în favoarea raportului deoarece nu oferă destule detalii concrete despre strategiile de abordare a problemei.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Tentativele de a reduce inegalitățile în materie de sănătate din Uniunea Europeană pentru dezvoltarea socială și economică constantă trebuie cu siguranță salutate și de aceea am votat pentru raportul dnei Estrela. Sugestiile pentru îmbunătățirea asistenței medicale în Europa prin educația în materie de sănătate, accesul la tratament, cunoașterea datelor și folosirea mecanismelor de măsurare, monitorizare, evaluare și comunicare a informației, oferă o contribuție importantă la dezvoltarea de politici eficiente pentru reducerea inegalităților în materie de sănătate. Cred totuși în mod firesc că, în acest demers, este la fel de important să respectăm principiul subsidiarității și anumite caracteristici naționale, care cred că trebuie apărate și protejate.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Acest raport referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE prezintă diverse măsuri pe care le consider importante și valoroase. Cu toate acestea, m-am abținut de la votul final, deoarece nu am putut să fiu de acord cu faptul că UE și statele membre trebuie să garanteze femeilor accesul absolut liber la avort. Trebuie întotdeauna făcute investiții la nivelul planificării familiale și contracepției, avortul constituind doar ultima opțiune pentru situații excepționale. De asemenea, nu cred că trebuie să existe un acces liber la tehnicile de reproducere asistată, care ar trebui să facă obiectul principiului subsidiarității și nu să fie folosite ca un instrument pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, din cauza stării lor civile, vârstei, orientării sexuale sau originii etnice ori culturale.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Diferențele în cadrul UE în ceea ce privește speranța de viață diferă de la un stat la altul, variind între 14,2 ani la bărbați și 8,3 ani la femei (în România, 11,86 la bărbați și 7,38 la femei). Chiar și la nivel intern, grupuri cu un grad diferit de educație sau nivel social au perspective diferite în materie de sănătate. O creștere a ratei șomajului, precum și măsurile de austeritate ar putea agrava inegalitățile în materie de sănătate existente deja în UE. Am votat această rezoluție pentru a solicita îmbunătățirea monitorizării și măsuri preventive împotriva bolilor, precum și punerea accentului asupra grupurilor vulnerabile.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Deoarece proiectul de raport acoperă deja multe dintre subiectele relevante, nu a fost necesar să propunem multe amendamente. Deși noi, Grupul Verts/ALE, am fost cosemnatari, împreună cu raportorul și raportorii alternativi, ai unui anumit număr de amendamente, am fost totuși singurii care am încercat să introducem critica modelului actual de dezvoltare a medicamentelor întemeiat pe brevete, care conduce la prețuri ridicate ale inovării în domeniul medical și la lipsa de acces la medicamente esențiale care să fie accesibile. Am solicitat modele de noi de inovare în domeniul medical și abordarea lipsei de acces la medicamente esențiale care să fie accesibile. Am solicitat modele noi de cercetare medicală (sisteme de premiere a inovării, licențierea echitabilă, comunitățile de brevete, parteneriate public-private și condiționalitatea socială în concesionarea finanțării UE pentru cercetare), dar aceste amendamente nu au fost adoptate.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Cifrele Eurostat pentru 2010 sunt clare: există încă inegalități pronunțate între cele 27 de state membre cu privire la calitatea asistenței medicale furnizate.

Parametrii precum speranța de viață în diferite state membre arată încă o variabilitate prea mare de la o regiune la alta, demonstrând că standardele de calitate referitoare la asistența medicală sunt încă prea eterogene în cadrul UE. Accesul la învățământul primar și secundar, un loc de muncă stabil și satisfăcător, genul, mediul cultural de proveniență și accesul la asistență medicală de calitate, sunt factori care contribuie la creșterea calității vieții cetățenilor într-o măsură mai mare decât alții.

Din acest motiv, raportul trebuie să dea prioritate drepturilor celor mai dezavantajați, în special drepturilor femeilor și nevoilor specifice ale acestora.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Deși am fost de acord cu principiul de bază al raportului, mai exact că nivelul mediu de sănătate în Uniunea Europeană a continuat să se îmbunătățească în pofida diferențelor majore referitoare la asistența medicală, care se datorează sistemelor diferite din statele membre, acesta prezintă deficiențe cu privire la drepturile migranților. Aceștia sunt incluși printre cele mai vulnerabile grupuri cum sunt cei cu dizabilități, bătrânii și copii, fără a se lua în considerare faptul că mulți migranți sunt ilegali și au ajuns deci în Europa în mod necorespunzător.

Nu putem de aceea să îi avem în vedere pe migranți în același fel în care îi avem în vedere pe cei cu dizabilități, ultimii fiind un grup vulnerabil care necesită o îngrijire specială și o asistență adecvată nevoilor proprii. Raportul împarte societatea în clase – bogați, săraci, minorități etnice, bărbați, femei și copii – aplicând o metodologie învechită, în loc să vorbească despre cetățeni cu drepturi și pretinde că măsoară aceste presupuse inegalități în materie de sănătate printr-o legislație corespunzătoare.

Amendamentele aprobate au afectat în mod negativ textul, prin includerea unor subiecte diverse cum sunt schimbările climatice, violența împotriva femeilor, reproducerea asistată și accesul egal la asistență medicală pentru migranții ilegali.

  Christel Schaldemose (S&D), în scris. – (DA) În numele celor patru social democrați danezi din Parlamentul European (Dan Jørgensen, Christel Schaldemose, Britta Thomsen și Ole Christensen). Noi am votat în favoarea raportului referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE. Raportul conține multe propuneri importante pentru reducerea inegalităților în materie de sănătate. În orice caz, acesta mai propune și ca migranții fără acte să fie îndreptățiți și să li se garanteze accesul la servicii medicale în statele membre. Noi nu împărtășim acest punct de vedere. Cu toate acestea, credem că primirea tratamentului de urgență este un drept fundamental al omului, indiferent de statutul persoanei în societate.

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport pentru a sprijini abordarea raportoarei care a stabilit principii referitoare la sănătatea femeilor care trebuie cu adevărat să conteze. Multe dintre femeile din societatea europeană, în special cele aparținând minorităților etnice sau femeile migrante, cu sau fără acte, nu au drepturi esențiale la programe de sănătate și nici acces la infrastructura din domeniul sănătății, din cauza poziției lor economice și sociale în cadrul societății noastre. Deși este important să ne protejăm împotriva turismului medical, cum este din nefericire denumit, este de asemenea esențial să ne aducem aminte de angajamentul nostru față de drepturile fundamentale ale omului.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care privește diferite inegalități din statele membre și le încurajează pe acestea să continue să considere asistența medicală drept o prioritate pe parcursul crizei financiare și a redresării. Este vital ca aceste inegalități să nu crească doar pentru că guvernele caută să economisească bani.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate din UE deoarece consider că există în prezent disparități mari între statele membre în materie de sănătate. De exemplu, toate statele membre ale Uniunii trebuie să se asigure că femeile au un acces facil la metodele contraceptive și au dreptul la avort.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – Am votat împotriva acestui raport deoarece cred că nu a reușit să abordeze chiar tema enunțată referitoare la inegalitățile în materie de sănătate și a adoptat o abordare cu totul diferită. Deși există multe părți ale raportului cu care nu sunt de acord, aș dori să mă concentrez asupra libertăților acordate migranților fără acte sau clandestini, astfel cum sunt denumiți aceștia în acest raport, care în esență nu este decât o metodă de a redenumi imigranții ilegali. Raportul promovează acordarea multor libertăți civile și a celor asociate cu sănătatea pentru persoane care au intrat în mod ilegal în multe din țările UE.

Acest raport va crea multe dezavantaje pentru statele membre care se confruntă în fiecare zi cu problema imigrației, cum sunt Grecia și Italia. Nu numai că dă imigranților ilegali dreptul de a solicita un acces egal la asistență medicală, dar va deveni și motivul pentru care așa-numiții solicitanți de azil vor dori și mai mult să vină în Europa, în dorința de a beneficia de asistență medicală gratuită, care este inexistentă în majoritatea țărilor din lumea a treia.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat împotriva raportului pentru că, în mod nedeclarat, promovează din nou avortul. Ființele umane sunt creația lui Dumnezeu și noi nu ar trebui să ne propunem să fim arbitrii în chestiuni de viață și de moarte. Nu există loc pentru compromis în această chestiune. Deși poziția pe care o adopt nu este majoritară, nu îmi voi schimba punctul de vedere și voi refuza să sacrific chiar și o singură viață pentru moravurile contemporane. Am luat aceeași decizie și cu privire la diagnosticul pre-implantare.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Raportul dnei Estrela se ocupă de problema reducerii inegalităților în materie de sănătate în UE. Salut această lucrare în mod deosebit pentru că, deși criza financiară și economică actuală înseamnă că ni se cere în principal să ne ocupăm de chestiunile economice și legislative, nu ar trebui niciodată să pierdem din vedere subiecte cum sunt sănătatea, învățământul și securitatea socială. Doar dacă vom avea sisteme sustenabile în domeniul mai larg al securității sociale și al egalității de șanse, va fi posibil să implementăm obiectivele mai înalte ale Comunității, cum este strategia UE 2020. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport.

Raport: Eva Joly (A7-0027/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Având în vedere amendamentele propuse de Grupul Alianței Progresive a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, sunt de acord cu acest raport. Avem datoria de a transfera experiența noastră de guvernanță economică, astfel încât țările în curs de dezvoltare să poată să-și stabilească propriile sisteme fiscale. Aceasta este singura modalitate prin care va fi posibil să creăm un sistem fiscal mai corect și mai echitabil, să combatem evaziunea, iar ca rezultat, să promovăm un mediu fiscal internațional mai bun. De asemenea, aș scoate în evidență importanța acestui raport în sublinierea caracterului urgent al abolirii paradisurilor fiscale, o măsură fundamentală în domeniul transparenței, care va permite schimbul automat de informații fiscale atât de necesar.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Deși impozitele pot fi o sursă fiabilă și durabilă pentru finanțare, dacă există un regim de impozitare progresivă, o administrație fiscală eficace și o folosire transparentă și responsabilă a încasărilor fiscale, multe țări în curs de dezvoltare nu reușesc totuși să impună o cotă minimă de impozitare pentru a-și finanța serviciile publice. De aceea, Uniunea Europeană trebuie să coopereze cu aceste țări pentru a încuraja buna guvernanță în chestiuni fiscale. Din acest motiv am votat în favoarea acestui raport, care va permite crearea unui sistem fiscal care este stabil și mai eficient, dar și mai echitabil, pentru a reduce sărăcia în aceste țări. De asemenea, raportul va permite crearea unui mediu fiscal internațional, transparent, echitabil și bazat pe cooperare.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Țările în curs de dezvoltare se confruntă cu dificultăți în stabilirea sistemelor fiscale (stabilirea, colectarea și administrarea impozitelor). Combaterea paradisurilor fiscale este una dintre principalele provocări stabilite în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, deoarece acestea subminează instituțiile și sistemele politice ale țărilor în curs de dezvoltare. Centrele off-shore și paradisurile fiscale favorizează o scurgere ilicită de capital în valoare de 1 mie de miliarde de dolari americani anual, reprezentând o sumă de aproximativ zece ori mai mare decât fondurile pentru asistență destinate țărilor în curs de dezvoltare pentru reducerea sărăciei și dezvoltarea economică. Sunt de acord cu propunerile făcute în raport ca la alocarea asistenței financiare, donatorii să sprijine eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a îmbunătăți guvernanța fiscală și să se asigure că ajutorul este folosit în mod transparent și responsabil.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Acest raport, în acord cu Comisia, se axează asupra consolidării sinergiilor dintre politicile fiscale și politicile de dezvoltare. Pentru a obține acest lucru, Comisia a publicat de fapt două studii, iar în urmă cu un an, în acest Parlament, a fost aprobată o rezoluție având același subiect. Am votat pentru raport deoarece sprijin atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) și guvernanța sistemelor fiscale, angajamentul de sprijinire a sistemelor fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare, dialogul și cooperarea internațională în domeniul fiscal.

Cu toate acestea, este foarte corect să se arate neajunsurile care există încă referitoare la guvernanța veniturilor provenite din taxele vamale, deficiențele actuale ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și erodarea veniturilor fiscale. Cred că este potrivit ca Uniunea Europeană să facă mai mult pentru a combate ineficiențele, inclusiv să se lupte pentru a combate paradisurile fiscale, manipularea valorii schimburilor comerciale și deficiențele arhitecturii internaționale. Este momentul să reducem manipularea valorii schimburilor comerciale, „blestemul resurselor naturale” și să extindem baza de impozitare, încurajând o coordonare mai bună între contribuabili.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Globalizarea crescândă a piețelor și mobilitatea contribuabililor au făcut ca fiscalitatea să devină în zilele noastre o chestiune complicată. Este chiar și mai complex și dificil să se corecteze situația din țările în curs de dezvoltare, din cauza factorilor interni cum sunt sectoarele informale de mari dimensiuni, predominanța agriculturii, folosirea restrânsă a noilor tehnologii. Aplaud inițiativa Comisiei de a coopera cu aceste țări pentru a promova buna guvernanță în chestiuni fiscale, printr-un raport care identifică problemele și soluțiile principale într-un mod care promovează sinergiile dintre politica fiscală și cea de dezvoltare, făcându-le pe ambele mai eficiente.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Existența unor sisteme fiscale eficiente, transparente și echitabile este crucială pentru progresul țărilor în curs de dezvoltare, prin faptul că acestea contribuie la finanțarea activelor lor publice, sustenabilitatea instituțiilor lor, dependența redusă a acestora de ajutorul extern și atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. În acest context cred, pe de o parte, că UE trebuie să se concentreze asupra acțiunii împotriva paradisurilor fiscale și evaziunii fiscale (care subminează sistemele politice și economice din țările în curs de dezvoltare prin încurajarea criminalității financiare și a inegalității în redistribuirea veniturilor fiscale) și, pe de altă parte, că trebuie să stabilească un proces de cooperare și dialog cu autoritățile fiscale ale acestor țări.

De asemenea, aș dori să subliniez importanța extinderii bazei de impozitare în aceste țări. Trebuie să se remarce faptul că sistemele fiscale din țările în curs de dezvoltare se caracterizează prin aceea că se bazează pe impozitarea indirectă (în care multe din venituri provin din impozitarea bunurilor și a serviciilor), care reduce veniturile fiscale și creează ineficiență în cadrul acestor sisteme. Eforturile trebuie să se concentreze asupra dezvoltării impozitării directe. Nu mai puțin importantă este și necesitatea de a promova coerența dintre politica de dezvoltare a Uniunii Europene și politica sa comercială.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Țările în curs de dezvoltare și-au văzut resursele provenind din taxele vamale prăbușindu-se, ca rezultat al liberalizării pieței. Aceste pierderi de resurse pot fi compensate de o mai bună guvernanță și de un sistem fiscal mai echitabil și eficient. În consecință, trebuie să dezvoltăm un sprijin tehnic și juridic îmbunătățit în aceste țări, pentru a introduce un sistem fiscal echitabil, progresiv și transparent; de exemplu, trebuie să abolim toate exceptările discreționare de la plata impozitelor și regimurile preferențiale pentru multinaționale și întreprinderi miniere. Un alt mod prin care putem ajuta în continuare aceste țări, este să terminăm cu paradisurile fiscale care le obstrucționează într-o măsură importantă dezvoltarea. Un sistem fiscal mai echitabil și o mai mare siguranță juridică vor încuraja în mod clar investițiile străine private și astfel, până la urmă, creșterea economică. Totuși, toate aceste prevederi nu trebuie să conducă la o scădere a nivelului asistenței oficiale pentru dezvoltare. Trebuie să rămânem vigilenți în această privință, deoarece statele membre sunt întotdeauna tentate să reducă partea lor din PIB alocată asistenței oficiale pentru dezvoltare.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru acest raport din următoarele motive: pune accentul pe necesitatea de a aborda fenomenul concurenței în domeniul fiscal și al evaziunii fiscale în țările din sud; declară că schimbul automat de informații privind chestiunile fiscale ar trebui să fie aplicat în mod universal; subliniază importanța obligației de raportare financiară defalcată pe țări a întreprinderilor multinaționale; pledează pentru combaterea fenomenului paradisurilor fiscale, mergând dincolo de acțiunile insuficiente ale OECD și pune accentul pe necesitatea de a amplifica coerența politicilor europene în sprijinul dezvoltării.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) La baza acestui raport se află un document al Comisiei care recunoaște legătura dintre atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și buna guvernanță în materie fiscală. Obiectivul acestui raport îl constituie necesitatea de a promova sinergii mai mari între politica fiscală și politica de dezvoltare, făcându-le pe ambele mai eficiente; în acest scop, raportul identifică dificultățile existente în țările în curs de dezvoltare cu privire la mobilizarea veniturilor fiscale. De asemenea, raportul sugerează modalități prin care Uniunea poate îmbunătăți folosirea fondurilor și instrumentelor existente. Acesta subliniază importanța sprijinirii sistemelor fiscale eficiente și sustenabile, în particular prin combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, pentru a se contribui la un mediu fiscal internațional echitabil și transparent, în special prin intermediul asistenței privind luarea de măsuri împotriva paradisurilor fiscale. Aceste țări vor putea să scape de dependența lor de ajutorul internațional printr-o bună guvernanță economică care contribuie la dezvoltarea sectoarelor publice și private și la creșterea economică.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se ocupă de impozitarea și dezvoltarea din țările în curs de dezvoltare. Pentru a-și atinge obiectivele stabilite în Declarația mileniului a ONU din 2 000, aceste țări trebuie să știe cum să promoveze buna guvernanță referitoare la chestiunile fiscale, prin maximizarea întregului sprijin extern. În 2009, Comisia Europeană, care are un interes în cooperarea cu aceste țări, a publicat documentul „Taxe și dezvoltare – Cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiunile fiscale” cu obiectivul de a promova sinergiile dintre politica de dezvoltare și politica fiscală, pentru a le face pe ambele mai echitabile, transparente și eficiente. Aceeași rezoluție a fost aprobată de Parlament în 2010.

UE consideră că sistemele fiscale mai echitabile și coerente vor contribui la reducerea sărăciei și compensarea pierderii unora dintre venituri. De aceea, sprijin acest raport care solicită combaterea paradisurilor fiscale – adevărate arme de distrugere în masă pentru țările în curs de dezvoltare – combaterea criminalității economice, acțiuni împotriva evaziunii fiscale și concurenței neloiale și dezvoltarea prin bună guvernanță.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul identifică o serie de chestiuni care sunt relevante și foarte actuale, mai exact: - să facă din „lupta împotriva paradisurilor fiscale și a corupției o prioritate maximă a agendei”; - „dificultățile cu care se confruntă țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește generarea de venituri interne (…), fiind acordate scutiri multiple marilor companii naționale și străine pentru a atrage investiții”; - „taxa pe tranzacțiile financiare” la nivel internațional cu un „prim pas la nivelul UE”; - „țările cu venituri scăzute au nevoie de o capacitate de a negocia în mod eficace cu întreprinderile multinaționale” pentru a impune „controale asupra capitalului” și pentru a-și exersa deplin suveranitatea. Cu toate acestea, raportul nu este lipsit de contradicții, în special atunci când identifică problemele care se vor naște din punerea în aplicare a acordurilor de parteneriat economic, mai exact cu privire la reducerea veniturilor fiscale, dar nu adoptă o poziție clară de respingere a unor astfel de acorduri.

De asemenea, acesta nu adoptă o poziție critică esențială referitoare la responsabilitatea Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional și Organizației Comerțului Internațional pentru promovarea unor politici care favorizează distrugerea infrastructurii de producție și a serviciilor publice, creează șomaj și subminează piețele interne ale țărilor, subminând astfel și mai mult veniturile fiscale, bugetele, suveranitatea și independența.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Atunci când recunoaștem că cooperarea în domeniul fiscalității poate fi importantă, nu trebuie să ignorăm faptul că politica fiscală este un instrument esențial pentru politica economică și socială, criteriile politice și evaluările clare având un impact asupra definiției sale.

Așadar, nu Uniunii Europene îi revine sarcina de a exporta așa-numita bună guvernanță fiscală. Suveranitatea, alegerile și opțiunile țărilor în curs de dezvoltare trebuie respectate deplin, acordându-se atenția necesară situației și condițiilor lor specifice.

Între timp, așa-numitele „acorduri de parteneriat economic” pe care le-am impus țărilor în curs de dezvoltare în pofida rezistenței lor, pe lângă alte pagube serioase, limitează grav și sistemele fiscale ale acestora, prin reducerea importantă a veniturilor colectate din taxele vamale pe care o presupun.

În plus, continua existență a paradisurilor fiscale conduce în fiecare an la pierderi foarte mari de venituri pentru țările în curs de dezvoltare.

În consecință, Uniunea Europeană trebuie să-și modifice politicile și să rezolve aceste contradicții.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document deoarece identifică aspecte pozitive, astfel cum este înțelegerea clară a fiscalității, esențială pentru punerea bazelor unui sistem democratic responsabil și receptiv. Un alt aspect este faptul că UE se angajează să respecte principiul apartenenței strategiilor de dezvoltare și recunoaște că responsabilitatea principală pentru îmbunătățirea propriilor sisteme de venituri aparține țărilor în curs de dezvoltare, în funcție de propriile situații și opțiuni economice și politice. Comisia vizează să utilizeze instrumentele UE în acordarea de sprijin consolidat pentru construirea sistemelor fiscale ale țărilor în curs de dezvoltare și pentru punerea în aplicare a principiilor bunei guvernanțe în chestiunile fiscale, de exemplu, prin acordarea unei atenții sporite integrării eficace a principiilor bunei guvernanțe în chestiunile fiscale, în programarea, implementarea și monitorizarea documentelor de strategie națională și regională. Comisia sprijină standardul de raportare financiară defalcată pe țări pentru întreprinderile multinaționale, ca instrument de identificare a practicilor de evaziune și fraudă fiscală internațională. De asemenea, este important să se sublinieze faptul că o comunicare privind responsabilitatea socială a întreprinderilor va analiza modalitatea creării unui sistem de comunicare obligatorie a datelor privind guvernanța în cadrul contabilității anuale. Comisia vizează intensificarea procesului de dialog și cooperare internațională în chestiuni fiscale, în special prin sporirea participării țărilor în curs de dezvoltare în forurile internaționale relevante. Comisia insistă asupra nevoii de a încheia și de a pune în aplicare acorduri privind schimbul de informații în domeniul fiscal, inclusiv prin intermediul unui mecanism multilateral, făcând referire la modelul propus prin directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii, pe baza unui schimb automat de informații.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Sistemele fiscale corespunzătoare formează baza pentru creșterea economică sustenabilă și stabilitatea monetară. Țările în curs de dezvoltare unde astfel de sisteme nu funcționează corespunzător, sau nu funcționează chiar deloc, se confruntă cu probleme serioase, economice și politice.

Standardele juridice internaționale care sprijină funcționarea corespunzătoare a sistemelor fiscale ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra situației din astfel de țări. Să ne amintim, totuși, că nu trebuie în niciun caz să impunem altora politici fiscale, deoarece fiecare țară trebuie să decidă pentru ea însăși în privința sistemului fiscal propriu, luând în considerare condițiile sale sociale, politice și economice actuale. În consecință, haideți să sprijinim politici fiscale bune, dar nu să le impunem.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Eforturile de a face sistemele fiscale mai sustenabile, echitabile și transparente contribuie și la promovarea instituirii sistemelor democratice. Ca urmare a globalizării, a devenit dificil să impozitezi capitalul, din cauza mobilității sale la nivel internațional. Țările în curs de dezvoltare trebuie să fie sprijinite pentru a li se pune la dispoziție spațiul politic de manevră necesar pentru ca speculațiile să poată fi împiedicate și stabilitatea financiară să poată fi asigurată. Salut inițiativele comune de combatere a paradisurilor fiscale, ca și practicile care intensifică dialogul internațional dintre țările relevante. O abordare responsabilă a fiscalității va avea în mod necesar un efect pozitiv de durată asupra dezvoltării acestor țări.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport care se concentrează asupra necesității de consolidare a capacităților de bună guvernanță în sectorul fiscal pentru dezvoltare și observă că este necesar să se elaboreze un cadru de reglementare menit să sprijine cooperarea internațională în materie fiscală, dezvoltarea sectorului privat și a sectorului public, precum și creșterea economică; subliniază că raportul dintre impozite și PIB variază între 10 % și 20 % în țările în curs de dezvoltare, față de 25 % până la 40 % în țările dezvoltate; regretă că până acum donatorii au acordat un sprijin prea puțin semnificativ asistenței în materie de fiscalitate; în acest context, salută propunerea Comisiei de a consolida sprijinul acordat pentru furnizarea de asistență țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește reformele fiscale și pentru consolidarea administrațiilor fiscale care se ocupă de FED pentru statele ACP, a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare și a Instrumentului european de vecinătate și de parteneriat, precum și de a consolida sprijinul acordat organismelor naționale de supraveghere, parlamentelor și actorilor nestatali și observă că ar trebui accentuate mai puternic eforturile depuse în vederea dezvoltării de capacități în țările în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să valorifice schimburile de informații și să combată în mod eficace evaziunea fiscală prin intermediul propriilor legislații interne.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Comisia procedează bine atunci când promovează principiile și criteriile de dezvoltare ale celei mai bune guvernanțe în chestiunile fiscale, în cooperare cu țările din lumea curs de dezvoltare. Criteriile transparenței, schimbului de informații și al concurenței loiale în materie fiscală sunt fundamentale. Comisia caută să implementeze acest proces prin consolidarea sinergiilor dintre politicile fiscale și cele de dezvoltare, pentru a identifica dificultățile întâmpinate de țările în curs de dezvoltare la mobilizarea veniturilor prin impozitare. Pe de altă parte, Comisia scapă totuși din vedere câteva chestiuni care necesită un răspuns prompt. De fapt, considerăm că trebuie condusă o luptă hotărâtă împotriva paradisurilor fiscale, pentru a atinge Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, fără însă a limita în vreun fel măsurile viitoare, în special prin luarea în considerare a tratatelor privind impozitarea. Este până la urmă dezirabil ca multe dintre organizațiile internaționale să dețină un mandat specific pentru a combate paradisurile fiscale. În final, este esențial să se extindă baza de impozitare, trecându-se prin ajustarea reformei fiscale la dezvoltarea taxării directe, pentru a rezolva colectarea dificultăților care derivă din sistemul regresiv de impozitare al TVA.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Lupta împotriva întreprinderilor off-shore și a altor forme de evaziune fiscală este o necesitate. Majoritatea din acest Parlament a acordat fondurilor speculative o libertate de a opera aproape totală. În acest caz, care este sensul restricțiilor pur declarative din acest raport? Acordurile de parteneriat economic negociate într-un mod rușinos prin utilizarea presiunii, ruinează statele ACP fără a li se da posibilitatea pe termen lung de a se redresa. Raportul nu spune nicio vorbă despre toate acestea. Încă și mai grav, acesta argumentează că orice tip de naționalizare și renaționalizare ar trebui să fie abandonată. Votez împotriva acestui raport.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Este o realitate faptul că guvernanța slabă în materie fiscală este dăunătoare funcționării economice satisfăcătoare a statelor membre. Comisia recunoaște acum legătura dintre atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și buna guvernanță în chestiunile fiscale. Este de aceea imperativ ca evaziunea fiscală să fie combătută și să fie făcuți pași concreți în direcția armonizării unor astfel de măsuri în întreaga UE, fiind bine-cunoscut faptul că unele țări sunt mai eficiente decât altele în combaterea fraudei și a evaziunii fiscale.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Trebuie să ajutăm țările în curs de dezvoltare să elaboreze politici și să instituie mecanisme pentru evitarea evaziunii fiscale; acest lucru generează o mai mare transparență. De asemenea, ar trebui să transferăm experiența noastră în materie de guvernanță economică fiecărei țări în parte, pentru a le ajuta pe acestea să-și înființeze propriile sisteme fiscale. Reducerea nivelului corupției din țările în curs de dezvoltare și sporirea veniturilor acestora va genera stabilitate și echilibru. Acestea vor înlătura tensiunile și vor reduce la minimum valoarea asistenței financiare acordate de UE țărilor în curs de dezvoltare. Este un raport foarte oportun și important și de aceea am votat pentru.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Cred că este de urgență necesar un sistem fiscal eficient pentru țările în curs de dezvoltare. Ideile pe care acest raport le conține se potrivesc perfect acestui deziderat. În particular, atunci când noile sisteme fiscale sunt implementate cu sprijinul UE, trebuie să ne asigurăm că acordurile de parteneriat economic dintre UE și țările în curs de dezvoltare promovează și nu subminează acest scop. De asemenea, politica de investiții în UE trebuie să creeze un mediu de afaceri prietenos pentru investitori atât acasă cât și în străinătate. Toate măsurile luate trebuie să rezulte într-o îmbunătățire fundamentală a condițiilor de trai ale majorității populației, care acum este decuplată de la venitul provenit din vânzarea de materii prime și care este frecvent forțată să migreze. Am votat în favoarea acestui raport deoarece adoptă o viziune cuprinzătoare asupra multor factori implicați.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Există necesitatea unor măsuri specifice pentru promovarea mai bună a principiilor comportamentului responsabil în domeniul fiscalității, de exemplu, în relație cu transparența, schimbul de informații și concurența loială în domeniul fiscal. Este important ca efectele sinergice dintre impozitare și politica de dezvoltare să fie îmbunătățite. Acest raport se îndreaptă în această direcție, motiv pentru care am votat în favoarea lui.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Având în vedere faptul că țările în curs de dezvoltare au pierdut venituri importante din taxele comerciale, este foarte important să asigurăm o cooperare efectivă atât în domeniul fiscal cât și în cel al dezvoltării. Este important pentru fiecare țară să-și stabilească atât un sistem fiscal eficient și efectiv cât și politicile pentru implementarea sa, pentru că acesta este piatra de temelie a finanțelor lor publice și o modalitate de a atrage investiții. De aceea, trebuie să lăsăm țărilor în curs de dezvoltare câteva competențe discreționare în acest domeniu. Cooperarea trebuie să se întemeieze pe asistența reciprocă, fără să creeze obstacole suplimentare sau poveri pentru vreuna dintre părți. Sunt de acord cu propunerea că trebuie să ajutăm la asigurarea unei îmbunătățiri cantitative și calitative a mobilizării veniturilor țărilor în curs de dezvoltare. Asistența alocată țărilor în curs de dezvoltare trebuie să fie punctuală, eficientă și acordată doar dacă este esențială, iar țările însele nu ar trebui să aibă dreptul de a decide dacă aceasta este necesară.

Nu cred că este indicat să dăm o povară suplimentară UE și să compensăm țările în curs de dezvoltare pentru declinul veniturilor obținute din taxele vamale. După părerea mea, trebuie să stabilim o taxă pe tranzacțiile financiare, care ar limita specularea și ar face piața să funcționeze mai eficient. În plus, trebuie să facem orice efort pentru a ne asigura că această taxă este aplicată nu doar în UE, dar și la nivel global.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru raportul dnei Joly referitor la cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale, deoarece, conform strategiei UE 2020, cred că este esențial să creăm o guvernanță la nivel global, să sprijinim un dialog la nivel global și o cooperare internațională în domeniul fiscal. Sunt de acord cu raportul atunci când acesta își afirmă dorința de a mări sinergiile dintre politica fiscală și politica de dezvoltare, prin schimbul de informații în chestiunile fiscale și prin mecanisme multilaterale care fac referire la Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii, pentru a combate evaziunea și frauda fiscală. Scopul specific al cooperării în materie fiscală cu țările în curs de dezvoltare este acela de a le împiedica să devină paradisuri fiscale pentru companiile multinaționale, determinând în acest mod o distorsiune a concurenței cu efect negativ asupra dezvoltării proceselor economice, având în vedere natura interconectată a sistemului economic global.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport referitor la taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale, pentru că sunt de acord cu raportoarea asupra importanței sale pentru dezvoltarea unui sistem fiscal eficient în țările în curs de dezvoltare. De fapt, sistemul fiscal trebuie să devină piatra de temelie a finanțelor publice în țările în curs de dezvoltare. Noua politică de investiții în țările în curs de dezvoltare a UE trebuie să contribuie la stabilirea unui mediu care este mai favorabil investițiilor naționale și externe private și la crearea condițiilor pentru o asistență internațională mai eficientă. Pentru a promova creșterea, politica de investiții a UE trebuie să se axeze pe dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv prin furnizarea de microcredite, eficiența serviciilor publice, parteneriatele de tip public-privat și transferul de cunoștințe. Documentul de lucru al Comisiei Europene publicat în aprilie 2009 intitulat „Taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale” oferă indicatori și metodologii pentru promovarea sinergiilor dintre politica fiscală și politica de dezvoltare, în scopul de a le face pe ambele mai eficiente.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului deoarece recunoaște în mod clar legătura dintre atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului și guvernanța fiscală. De asemenea, acesta admite că, pentru democrație, este esențial ca fiscalitatea să se realizeze prin intermediul unui regim de impozitare progresivă. Raportul recunoaște că centrele off-shore și paradisurile fiscale urmăresc scurgerea ilicită de capital care, combinate cu regimurile fiscale la „cota zero” destinate atragerii fondurilor și a investițiilor, au ca rezultat transferul poverii asupra lucrătorilor și a familiilor cu venituri mai mici, prin reducerea atât a calității și a cantității serviciilor în țările mai sărace, cât și a abilității acestora de combate sărăcia. Sprijinirea serviciilor judiciare și anticorupție din țările aflate în curs de dezvoltare în efortul acestora de realizare a unui regim de impozitare progresivă ar putea fi un serviciu excelent oferit de către UE.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Astăzi, Parlamentul a evidențiat importanța abordării problemei care privește erodarea veniturilor fiscale în țările aflate în curs de dezvoltare, mai ales prin luarea mai multor măsuri de combatere a paradisurilor fiscale. Pentru a fi credibilă în acest sens, UE trebuie mai întâi să-și limiteze propriile paradisuri fiscale și să treacă dincolo de cadrul OCDE. Acest raport face totodată un apel la adoptarea unei convenții internaționale pentru chestiuni legate de fiscalitate care ar putea include sancțiuni atât pentru jurisdicțiile necooperante cât și pentru instituțiile financiare care operează cu paradisurile fiscale. Deputații din Parlamentul European au subliniat de asemenea necesitatea asigurării unei transparențe mai mari a îndeplinirii obligațiilor fiscale ale întreprinderilor multinaționale din țările aflate în curs de dezvoltare, mai ales în industria extractivă, prin realizarea raportării defalcate pe țări. Sprijinul UE în materie de fiscalitate ar trebui să încurajeze regimurile de impozitare progresivă, mai ales prin asigurarea unei cote echitabile din profiturile unei întreprinderi. Buna guvernanță fiscală este esențială dezvoltării, iar UE ar trebui să sprijine în acest sens țările aflate în curs de dezvoltare, în special pe fondul reducerii taxelor comerciale rezultată din liberalizarea comercială la nivel mondial. Salut sprijinul acordat de deputați acestui raport, care stabilește în mod clar propunerile legate de acest obiectiv.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea textului acestui raport deoarece sprijin idea conform căreia țările aflate în curs de dezvoltare pot fi ajutate de o sinergie mai mare între politicile fiscale și cele în materie de dezvoltare.

Conform ultimului raport al Comisiei referitor la fiscalitate și dezvoltare, fiscalitatea poate fi o sursă de finanțare a politicilor în materie de dezvoltare, mai ales dacă este bine concepută. Nu este întâmplător că numeroase țări aflate în curs de dezvoltare nu ating de fapt nici măcar nivelul minim de venituri necesar finanțării serviciilor publice de bază.

Cooperarea în vederea consolidării regimurilor fiscale și lupta împotriva paradisurilor fiscale care facilitează scurgerea ilicită de capital trebuie să se afle la baza acestor procese. Acest proces ar trebui să încurajeze obligativitatea raportării financiare pentru fiecare țară pentru a susține lupta împotriva sărăciei.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Buna funcționare a fiscalității este o condiție fundamentală pentru buna funcționare a statului. Dacă țările aflate în curs de dezvoltare doresc să opereze în economia mondială, acestea trebuie să integreze și să-și reformeze regimurile fiscale. Impozitele joacă un rol economic, politic și social important în țările democratice. Acestea nu constituie doar sursa principală de venit a statului, ci permit de asemenea realizarea celor mai importante obiective sociale. Acestea finanțează servicii de bază precum cele medicale, educația, asistența socială și pensiile.

În țările în curs de dezvoltare, veniturile fiscale pot finanța în mod sustenabil dezvoltarea lor și pot îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor acestora. Cu toate acestea, în prezent, aceste venituri nu sunt suficiente pentru a acoperi costurile serviciilor publice de bază sau pentru a combate sărăcia. În epoca globalizării, capitalul suspus impozitării este mai mobil iar barierele comerciale sunt ridicate, fapt care reduce veniturile fiscale și reprezintă o provocare nu doar pentru țările mai sărace. În ciuda beneficiilor sale evidente, liberalizarea progresivă a comerțului reduce veniturile din taxele vamale. Este important ca taxele externe să fie înlocuite cu cele percepute la nivel intern. În timp ce impozitul pe venit este principala formă de impozitare din țările bogate, contribuția acestuia este minimă în țările aflate în curs de dezvoltare. Majoritatea oamenilor sunt angajați fără forme în agricultură și au un venit neregulat, fapt care îngreunează aplicarea impozitului pe venit în mod eficient.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am susținut acest raport care se concentrează asupra importanței fiscalității în îndeplinirea politicilor în materie de dezvoltare și care sugerează modalități în care UE poate utiliza în mod mai eficient fondurile și instrumentele existente în acest scop.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Adoptarea raportului referitor la taxe și dezvoltare - cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale este deosebit de importantă în ceea ce privește eficiența asistenței pentru dezvoltare acordată țărilor în curs de dezvoltare de către statele membre ale Uniunii Europene și de Comisia Europeană. Asigurarea respectării principiilor bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (transparența, schimbul de informații și concurența loială în domeniul fiscal) și combaterea paradisurilor fiscale care împiedică dezvoltarea țărilor cu cel mai slab nivel de dezvoltare sunt necesități absolute și vor constitui o prioritate a mandatului meu.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) Am votat în favoarea acestei propuneri pentru rezoluție deoarece consider că reformarea și actualizarea regimurilor fiscale din țările aflate în curs de dezvoltare este cea mai importantă modalitate de prevenire a migrării ilicite a capitalului și de combatere a evaziunii fiscale. Acest capital, care de cele mai multe ori ajunge în paradisurile fiscale, are un impact direct asupra acestor țări, mai ales acum în perioada actualei crize economice. Ameliorarea regimurilor fiscale ne va permite exercitarea unei influențe pozitive asupra creșterii în țările în curs de dezvoltare, aplicarea unui cadru al bunei guvernanțe economice, promovarea transparenței și câștigarea încrederii cetățenilor.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului dnei Joly. Stabilirea unui regim fiscal complet funcțional este baza oricărei democrații responsabile. Acest raport face apel la sprijinirea țărilor aflate în curs de dezvoltare atunci când acestea își stabilesc asemenea structuri, pentru a promova responsabilitatea în aceste state în mod sustenabil. Până la urmă, doar asistența pentru dezvoltare nu va fi suficientă pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. De asemenea, raportul face o scurtă referire la așa-numitele „fonduri oportuniste”, care consider că ar trebui complet interzise. Nu trebuie să permitem ca asistența pentru dezvoltare să ajungă mingea de joc a jucătorilor financiari mondiali.

Raport: Georgios Papastamkos (A7-0030/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Aprob acest raport și doresc să subliniez importanța recomandărilor care reies din raportul Papastamkos, în care se afirmă că preocupările necomerciale (PNC) ar trebui să fie mai bine integrate în negocierile din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului. Nevoia unei coerențe între politica agricolă comună și politica comercială externă a UE este, de asemenea, evidentă – este foarte important să se garanteze condiții egale pentru producătorii UE pe piața mondială, fără să se încurajeze astfel concurența neloială. Dacă acestea nu se negociază, agricultorii europeni se vor confrunta în continuare cu concurența neloială și vor suferi pierderi și discriminare în comparație cu concurenții din afara Uniunii Europene.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Susțin rolul vital al sectorului agricol privind ocuparea forței de muncă și menținerea modelului agricol și alimentar european, care reprezintă o componentă strategică a economiei europene. Având în vedere că, la nivel mondial, Uniunea Europeană este cel mai mare importator de bunuri agricole, metodele de producție pentru exportul către Uniune din țări terțe trebuie să ofere consumatorilor europeni aceleași garanții în termeni de sănătate, siguranță alimentară, dezvoltare durabilă și standarde sociale minime ca cele impuse producătorilor europeni. Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că politicile agricole și alimentare trebuie să servească unor obiective fundamentale, precum securitatea și siguranța alimentară.

  Richard Ashworth (ECR), în scris. – Delegația Conservatorilor Britanici susține cu tărie principiul comerțului liber. Comerțul liber creează prosperitate și va aduce o contribuție importantă la redresarea economiilor europene. Considerăm că acest raport se concentrează mult prea mult asupra protejării piețelor agricole UE de concurența exterioară și prea puțin asupra exportării standardelor de producție. Agricultorii UE trebuie să îndeplinească standarde stricte de mediu și de bunăstare animală, în schimbul cărora sunt, în parte, recompensați prin sistemul de subvenții. Însă, foarte adesea, produsele importate în UE din țări terțe nu corespund acestor standarde înalte. Închiderea granițelor UE pentru produsele agricole provenite din țări terțe nu este o soluție.

În loc să se concentreze asupra unor soluții defensive, protecționiste, UE ar trebui să facă demersuri pentru a-și exporta standardele înalte de mediu și de bunăstare a animalelor în lume, în special prin intermediul unor piețe internaționale mai deschise. De aceea, delegația Conservatorilor Britanici a votat împotriva acestui raport.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Prin acest raport, Parlamentul European solicită în mod explicit Consiliului și Comisiei Europene să țină mai mult cont de interesele agricole în cadrul negocierilor comerciale internaționale, mai ales în discuțiile cu America de Sud, o regiune vastă de creștere a animalelor și de producție de cereale, care nu respectă întotdeauna standardele de calitate europene. După părerea mea, acesta este un raport esențial. Prin urmare, am votat în favoarea sa.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Sectorul agricol al UE are o valoare adăugată semnificativă pentru economia europeană și ocupă un rol strategic în abordarea provocărilor economice, sociale și de mediu cu care se confruntă UE. De aceea, politica comercială externă și acordurile cu importatorii străini nu trebuie să pericliteze capacitatea UE de a menține un sector puternic și vibrant. Comisia trebuie să-și asume o poziție clară în Organizația Mondială a Comerțului și să întocmească evaluări ale impactului specifice, negociind cu alte părți în ceea ce privește importarea anumitor produse pe piața UE. Trebuie să asigurăm respectarea principiului conform căruia metodele de producție ale țărilor terțe pentru exportul în UE trebuie să le ofere consumatorilor aceleași garanții în ceea ce privește sănătatea, siguranța alimentară, bunăstarea animalelor, dezvoltarea durabilă, precum și standardele sociale minime egale cu cele solicitate producătorilor din UE. Aceasta este singura metodă de a ne asigura că producătorii din UE pot concura în condiții de egalitate cu țările terțe și că interesele agricultorilor noștri sunt protejate.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Papastamkos. Comerțul internațional joacă un rol important în cadrul UE, în special în ceea ce privește situația în care agricultorii europeni sunt dezavantajați de importurile din țări terțe și de neaplicarea principiului reciprocității, care le oferă agricultorilor străini un avantaj necuvenit atunci când aceștia nu sunt obligați să respecte aceleași reglementări stricte și costisitoare precum cele impuse agricultorilor europeni pentru a activa în cadrul pieței interne, în special din punct de vedere sanitar și fitosanitar. Voi lupta în continuare pentru menținerea, în Europa, a unui nivel înalt de coerență între politica agricolă comună și politica comercială externă a UE. Această coerență trebuie să ofere modelului agricol european garanția unor condiții de egalitate, pe piața mondială, pentru producătorii UE.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Consider că este important să subliniem legătura dintre producția agricolă UE și comerțul internațional, care se reflectă prin faptul că UE este cel mai mare importator mondial de produse agricole și, totodată, cel mai mare exportator mondial de produse alimentare prelucrate. În acest context, am convingerea că facilitarea fluxurilor comerciale ar contribui la o mai mare flexibilitate a producătorilor și la o reducere a costurilor pentru schimbul de bunuri, și că acest lucru are avea un impact favorabil asupra veniturilor producătorilor, precum și asupra cheltuielilor consumatorilor. Prin urmare, nu pot fi de acord cu declarația conținută în rezoluția aprobată, conform căreia liberalizarea comerțului nu va permite eradicarea amenințării foametei din lume. Nu acesta este rolul comerțului, și nici nu poate fi. Apreciez Comisia pentru faptul că, în cadrul negocierilor Organizației Mondiale a Comerțului și al negocierilor bilaterale sau bi-regionale, a utilizat măsuri care decurg din reformele pe termen lung în curs de desfășurare, sub formă de propuneri în domeniul agriculturii, recunoscând însă întotdeauna parametrii politicii agricole comune ca fiind o limită a acțiunii sale. În acest sens, consider, din păcate, că textul aprobat al rezoluției are un accent destul de unilateral, subminând măsurile Comisiei în negocierile politice desfășurate până în prezent în ceea ce privește comerțul. Consider că orice dovadă de flexibilitate în următoarele negocieri este o oportunitate fără echivoc și un beneficiu. În ceea ce privește criticarea anumitor măsuri, cum ar fi reducerea taxelor de import percepute pentru banane sau reforma regimului zahărului, aș dori să adaug că acestea s-au bazat în primul rând pe concluziile soluționării litigiilor în cadrul OMC, care au influențat, de asemenea, parametrii măsurilor ulterioare ale UE.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu nevoia unei mai mari coerențe între politica agricolă comună și politica comercială externă în vederea asigurării modelului agricol european și, prin urmare, a condițiilor de egalitate pentru producătorii UE pe piața mondială. Echilibrarea preocupărilor comerciale și necomerciale și convergența necesară a regulamentelor sunt esențiale.

  Luigi Ciriaco De Mita (PPE), în scris. – (IT) Agricultura reprezintă un sector strategic pentru Uniunea Europeană. Deși impactul acesteia în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și PIB nu-l egalează pe cel din alte sectoare, agricultura este mai importantă pentru caracteristicile regiunilor noastre și ale tradițiilor alimentare, deoarece ne garantează autosuficiența în cazul multor ingrediente esențiale pentru producția noastră agricolă, tradițională sau nu. În plus, acest sector are un rol fundamental în apărarea și protejarea mediului și în asigurarea dezvoltării durabile a regiunilor noastre. Este evident că trebuie încheiate acorduri comerciale, în special în rundele comerciale ale Organizației Mondiale a Comerțului. Însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, Uniunea Europeană trebuie să acorde o mai mare atenție protecției calității produselor tradiționale și certificate, pentru ca acestea să poată fi protejate la nivel internațional, cu scopul de a evita frauda pe piețele străine cu produse atribuite în mod eronat țărilor noastre. Principiul de bază al raportului aprobat pare să se îndrepte în direcția cea bună.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Tratamentul necorespunzător al agriculturii europene în negocierile comerciale cu țările terțe nu mai poate continua. Acesta este subiectul raportului pe care tocmai l-am adoptat, care se referă la o serie de principii și solicită o mai bună integrare în negocieri a aspectelor necomerciale. Pe bună dreptate, raportul solicită crescătorilor de animale europeni să respecte standardele obligatorii de mediu și sănătate legate de igiena produselor, chiar dacă unii dintre concurenții lor introduc pe piața europeană produse care nu corespund întotdeauna acestor standarde. Într-adevăr, agricultorii noștri au mult prea adesea de suferit din cauza concurenței neloaiale și, prin urmare, din cauza denaturării concurenței în situația în care sunt implicate anumite țări terțe. Comisia trebuie să țină cont de avertizările Parlamentului și ale agricultorilor, în special în cazul negocierilor cu Mercosur, care riscă să pericliteze creșterea de animale din Europa, precum și producătorii de fructe și legume din regiunile ultraperiferice.

  Philippe de Villiers (EFD), în scris. – (FR) Raportul privind relațiile dintre agricultura UE și comerțul internațional ne prezintă pierderi dezastruoase de putere suferite de agricultura europeană și încearcă să alerteze instituțiile europene, care sunt responsabile pentru acest eșec.

Nu este ușor să hrănim Europa la ora actuală; Comisia a transformat politica agricolă comună în groparul sectorului agricol. Restricțiile devin din ce în ce mai apăsătoare pentru agricultori.

Întreaga putere care în trecut a aparținut agriculturii europene, precum și capacitatea sa de export, au fost reduse în mod drastic, Europa deschizându-se față de mărfuri agricole străine, produse prin metode care nu respectă standardele pe care europenii și le impun lor înșiși.

Viitorul agriculturii este în joc, iar acesta nu mai trebuie lăsat pe mâna Uniunii și a instituțiilor acesteia. Statele membre trebuie să fie capabile să-și sprijine agricultorii, spre binele tuturor.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la agricultura UE și comerțul internațional, deoarece subliniază importanța integrării preocupărilor necomerciale în dezvoltarea Agendei de la Doha, de exemplu a considerentelor sociale, a celor legate de mediu și de sănătatea umană, precum și a celor referitoare la sănătatea și bunăstarea animalelor, în scopul de a satisface cele mai înalte standarde sociale și de mediu și de a evita o pierdere de competitivitate în rândul agricultorilor din UE în contextul producției agricole mondiale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Agricultura îndeplinește funcții sociale care transcend simplele limite ale producției de alimente, cum ar fi așezările și utilizarea planificată a terenurilor, protecția mediului și păstrarea tradițiilor culturale. Sunt de părere că acestea merită în totalitate protecția și sprijinul statelor membre și a instituțiilor europene. În ciuda poziției mele favorabile față de o mai mare deschidere a piețelor, consider că, în cazul sectorului agricol, trebuie să fim deosebit de riguroși în ceea ce privește cerințele de reciprocitate și nevoia de a le garanta consumatorilor europeni securitatea alimentară. Uniunea Europeană ar trebui să țină cont de necesitatea de a echilibra valorile aflate în conflict și, în special în timpul actualei crize economice și financiare, să țină seama de impactul acordurilor comerciale pe care le semnează asupra vieților agricultorilor europeni și a exploatațiilor acestora.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Unul dintre sectoarele cele mai afectate de libera circulație a persoanelor și a mărfurilor a fost agricultura. În ciuda modificărilor constante ale politicii agricole comune (PAC) – considerată a fi un simbol al integrării europene – situația în care se află acest sector continuă să fie foarte precară, deoarece este obligat să respecte cu strictețe standarde de protecție a mediului și de siguranță a produselor și este exacerbată de actuala criză financiară. Este vorba despre un sector care se suprapune cu alte domenii, cum ar fi comerțul, mediul, industria, transportul etc., ceea ce îngreunează adoptarea unui cadru normativ care să satisfacă toți participanții. În ciuda progreselor, cum ar fi acordurile SPS (măsuri sanitare și fitosanitare) și TBT (bariere tehnice în calea comerțului), rămân încă multe lucruri de făcut.

Îmi ofer sprijinul pentru acest raport, deoarece recunoaște rolul fundamental al sectorului de produse agroalimentare în cadrul UE, un sector foarte sensibil care nu poate face față unei concurențe agresive; acest aspect trebuie luat în considerare la semnarea de noi acorduri. Cu toate acestea, sper că noul cadru economic pentru PAC va ameliora coordonarea dintre productivitate și piața internațională.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acesta este un raport plin de contradicții. Subliniază consecințele negative ale liberalizării comerțului, însă nu se opune cursului politicilor aflate la baza principalelor probleme din domeniul agriculturii în țările UE (și, de asemenea, în țările în curs de dezvoltare). Nu propune nicio modificare a acestui curs. Critică în mod just abordarea Comisiei, care plasează interesele agricole sub interesele industriei și ale sectorului serviciilor și care face concesii în ceea ce privește agricultura, cu scopul de a obține un acces mai bun pe piață [în alte zone] în țările terțe. Oferă exemple pentru consecințele dezastruoase ale acestei politici – cazul zahărului este un prim exemplu. Recunoaște că o mai mare liberalizare a comerțului mondial cu produse agricole, consolidată prin acorduri ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), nu a permis, până în prezent, eliminarea amenințării foametei în lume. Cu toate acestea, nu condamnă sau nu se opune acestei mișcări către o mai mare liberalizare și dereglementare a comerțului mondial, promovate de UE, fie în cadrul OMC sau în cel al nenumăratelor acorduri bilaterale.

Din contră, o apără. Criticăm de mult timp eșecul politicilor neoliberale. Și raportul o face, deși într-un mod foarte neuniform și, uneori, ambiguu, numai pentru a sprijini mai apoi această politica dezastroasă. Considerăm că acest lucru este inacceptabil.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am văzut multe exemple de consecințe dezastruoase pentru sectorul agricol, generate de liberalizarea comerțului mondial. Acest raport atrage atenția asupra unui număr de cazuri și nu se teme de faptul că agricultura a fost folosită drept monedă de schimb pentru promovarea altor interese în cursul negocierilor desfășurate la Organizația Mondială a Comerțului, și anume a intereselor marilor corporații de servicii și comerț internațional, precum și ale anumitor industrii high-tech.

Prin urmare, suntem în favoarea altor soluții, având în vedere că raportul nu este consecvent.

În ceea ce privește comerțul internațional, ne dorim ca acesta să se orienteze mai degrabă către o logică a complementarității decât către o logică a concurenței – între țări, producători și tipuri de producție. Ne dorim ca agricultura să se orienteze către garantarea suveranității și securității alimentare a fiecărei țări, spre deosebire de anarhia periculoasă a producției pentru o piață liberalizată.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Aș dori să-l felicit pe dl Papastamkos pentru raport și pentru excelenta colaborare, pentru care îmi ofer sprijinul. Doresc să subliniez importanța majoră a comerțului internațional în cadrul UE și să atrag tuturor atenția asupra faptului că agricultorii europeni sunt dezavantajați de importurile din țări terțe; principiul reciprocității nu este aplicat, iar deseori produsele agricole importate nu respectă aceleași reglementări precum cele impuse agricultorilor europeni, în special din punct de vedere sanitar și fitosanitar. Această problemă afectează nu numai sănătatea produselor, ci și calitatea acestora. Prin urmare, trebuie să existe o coerență între politica agricolă comună și politica comercială externă a UE. O astfel de coerență trebuie să asigure menținerea modelului agricol european, precum și condiții de egalitate pentru producătorii UE pe piața mondială.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) Susțin principalele recomandări ale acestui raport. Un punct foarte important în raport este că, adesea, Comisia Europeană face concesii în domeniul comerțului, pentru a obține un acces mai bun pe piețele din țările terțe pentru produse și servicii industriale.

În raport se mai specifică faptul că metodelor de producție a mărfurilor importate din țări terțe trebuie să li se aplice aceleași standarde de sănătate, siguranță alimentară, bunăstare a animalelor, dezvoltare durabilă, precum și standarde sociale minime care li se aplică și propriilor producători ai UE.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Deși am votat, bineînțeles, în favoarea acestei rezoluții, am intenționat ca, prin votul meu (în special cu privire la anumite amendamente) să-mi demonstrez angajamentul față de o serie de principii. Într-adevăr, am dorit să subliniez faptul că, în cadrul numeroaselor negocieri ale acordurilor comerciale aflate în curs de desfășurare cu mai mulți parteneri ai UE, este esențial să se ajungă la acorduri echilibrate, fondate pe principiul reciprocității. În acest sens, produsele importate provenite din țări terțe ar trebui să respecte norme sociale și de sănătate, precum și norme privind protecția consumatorilor, mediul înconjurător și animalele, care să fie similare cu cele pe care le avem în UE. În plus, de prea multe ori, concesiile din domeniul agriculturii se fac cu scopul de a obține un mai bun acces pe piață în țările terțe pentru produsele și serviciile industriale. Această abordare nu mai este acceptabilă și, prin votul meu, am dorit să afirm încă o dată că agricultura europeană nu trebuie să fie considerată a fi un instrument aflat la dispoziția politicii comerciale a UE. În cele din urmă, apărarea regimului UE pentru autorizarea și comercializarea OMG-urilor este un aspect căruia îi acord o importanță deosebită. Într-o perioadă în care acest regim este din ce în ce mai des atacat în cadrul OMC, este esențial să fie apărat de către Comisia Europeană.

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. – (DE) Legătura dintre politicile noastre privind comerțul internațional, dezvoltarea și agricultura este incontestabilă. Agricultura europeană se confruntă cu dificultăți din ce în ce mai mari atunci când vine vorba de exportul de produse pe piața mondială, deoarece nivelurile prețurilor sunt scăzute, iar costurile de producție din UE sunt mai ridicate. Această tendință actuală va continua să aibă un efect negativ dacă nu vor fi introduse programe de sprijin pentru agricultură. De aceea, salut acest raport din proprie inițiativă care, printre altele, prevede despăgubiri pentru agricultori în cazul în care deschiderea în continuare a pieței interne față de importuri va conduce la un dezavantaj pentru agricultori.

Acordurile cu țările terțe negociate de UE nu sunt, în sine, problematice. Însă suma totală a acestor acorduri face dificilă menținerea unor standarde ridicate în UE. Raportul din proprie inițiativă prezentat aici solicită, așadar, printre altele, o mai mare coerență a politicii agricole și a politicii comerciale comune în UE. În acest context, sprijin apelul adresat Comisiei de a efectua o evaluare a impactului asupra acordurilor comerciale și de a o publica pe aceasta înainte de inițierea negocierilor.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document deoarece, într-un moment în care UE reflectă asupra viitorului politicii agricole comune (PAC), asigurarea coerenței între politica agricolă și politica comercială externă devine esențială. Coerența dintre PAC și politica comercială externă a UE este va asigura menținerea modelului agricol european, precum și condiții de egalitate pentru producătorii din UE pe piața mondială. Cel mai important lucru pentru noi ar trebui să fie securitatea alimentară, siguranța și calitatea la un preț accesibil pentru cetățenii UE. La nivel mondial, se înregistrează o creștere a cererii de alimente, în contextul unor costurilor de producție mai mari, al unei volatilități severe pe piețele agricole, mai puține terenuri, mai puțină apă și cantități reduse de energie. O PAC puternică este, de asemenea, vitală pentru conservarea, sustenabilitatea mediului și dezvoltarea economică a zonelor rurale ale UE împotriva amenințării abandonării terenurilor și a depopulării rurale. Sectorul agricol european are o valoare adăugată clară și un rol important de jucat în cadrul Strategiei Europa 2020 de abordare a provocărilor socio-economice și de mediu cu care se confruntă UE, atât la nivel intern, cât și în calitatea sa de actor global de prim rang. Politica comercială a UE va juca un rol decisiv, stabilind dacă agricultura va continua să aducă o contribuție pe deplin pozitivă la aceste obiective. Politica comercială nu ar trebui să submineze dinamica sectorului agricol al UE. Dimpotrivă, politica comercială și politica agricolă pot și trebuie să se susțină reciproc.

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Agricultura mondială și, în special, politica agricolă europeană, sunt de o importanță majoră pentru politica alimentară și de dezvoltare. De aceea este atât de important ca schimburile comerciale internaționale din acest domeniu să fie consolidate și dezvoltate. Însă acest lucru nu poate fi realizat dacă lucrăm împotriva politicii agricole europene, ci numai dacă lucrăm în strânsă coordonare cu aceasta. De asemenea, este esențial ca standardele europene înalte să se aplice și în cazul produselor importate.

Orice altceva ar amenința cerințele stricte de calitate și siguranță din sectorul agricol european și ar avea, prin urmare, un impact negativ asupra producătorilor și consumatorilor europeni. Avem nevoie și ne dorim un comerț liber de bunuri. Însă acest obiectiv nu poate fi realizat fără cerința esențială de a avea condiții de concurență echitabile.

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) Agricultorii europeni joacă un rol important în furnizarea de alimente pentru peste 500 de milioane de oameni în Europa și în asigurarea aprovizionării cu alimente a întregii lumi. Însă, din păcate, atitudinea față de agricultori nu a fost mereu una corectă. Susțin în totalitate acordurile de liber schimb cu alte țări sau grupuri de țări dar, prin încheierea unor astfel de acorduri, nu trebuie să-i punem pe agricultorii noștri într-o situație dezavantajoasă din punct de vedere concurențial. Adevărații perdanți ai acestei concurențe neloiale vor fi cetățenii Uniunii Europene, cărora trebuie să le asigurăm accesul zilnic la produse alimentare de valoare și de înaltă calitate, la prețuri rezonabile. Destul de des, acest lucru pare a fi de la sine înțeles, fără a se lua în considerare faptul că agricultorii noștri sunt cei care oferă această garanție; agricultori ale căror venituri ajung deseori la niveluri mult mai mici decât venitul mediu din țările lor. Nu trebuie să întreprindem nimic supranatural – trebuie pur și simplu să stipulăm că produsele agricole importate în Uniunea Europeană ar trebui să respecte aceleași standarde ecologice, sociale, de bunăstare a animalelor și de siguranță cu cele impuse agricultorilor europeni. Această condiție ar fi corectă și i-ar aduce pe agricultorii care doresc să-și vândă produsele în Uniunea Europeană la același nivel de competitivitate.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) În acest raport, Parlamentul European invită Comisia să-și asume un rol mai puternic în reprezentarea intereselor sectorului agricol european și sectorului consumatorilor în negocierile comerciale internaționale. Nu ar trebui să renunțăm atât de ușor la obiectivele care caracterizează sectorul agricol al UE – standarde sociale și de calitate foarte înalte în producția agricolă și produse alimentare de cea mai bună calitate pentru populație – prin semnarea unui număr mare de acorduri economice. Sunt în favoarea deschiderii pieței pentru importurile de produse agricole numai în cazul în care se poate garanta menținerea competitivității agriculturii europene. Consider că nici în cadrul negocierilor privind Runda de la Doha nu ar trebui să se facă niciun fel de alte concesii în domeniul agriculturii. Salut cerințele clare stabilite în acest raport.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Prin intermediul votului de astăzi, transmitem un semnal puternic Comisiei: Uniunea Europeană nu poate continua să facă concesii pentru a obține accesul pe piețele țărilor terțe în detrimentul sectorului agricol! Într-un moment în care Uniunea Europeană reflectă asupra noii politici agricole comune, găsirea unor mecanisme care să poată asigura coerența între PAC și politica comercială externă devine un obiectiv principal. Sectorul agricol european garantează multe beneficii publice, inclusiv securitatea alimentară și calitatea.

Prin urmare, apărarea intereselor agricultorilor europeni trebuie să reprezinte o prioritate și mă bucur în acest sens că documentul include anumite paragrafe care garantează reciprocitatea pentru agricultorii europeni, prin intermediul aplicării acelorași cerințe exportatorilor de carne în Europa precum cele impuse agricultorilor europeni, în vederea garantării protecției consumatorului și a concurenței comerciale loiale. În această etapă a negocierilor privind acordurile Mercosur și Maroc, cred că este foarte importantă exprimarea în mod clar în fața Comisiei a preocupărilor și, de asemenea, a poziției ferme pe care o avem în ceea ce privește apărarea intereselor agricultorilor europeni și italieni.

  Constance Le Grip (PPE) , în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului dlui Papastamkos referitor la agricultură și comerț internațional. În particular, am vrut să susțin dorința Parlamentului European de a sublinia în mod insistent pericolele pe care strategia comercială a Comisiei Europene le prezintă față de agricultura din Uniunea Europeană.

Acum când are loc o serie de negocieri privind acordurile comerciale între Uniune și unii dintre partenerii acesteia (Mercosur, Canada, Ucraina etc.), este sarcina noastră să-i reamintim Comisiei Europene de necesitatea de a încheia parteneriate comerciale – în mod realist, nu naiv – care se bazează, desigur, pe principiile comerțului liber, dar și pe principiului reciprocității – atât în ​​ceea ce privește respectarea normelor sociale și de sănătate, cât și a normelor de protecție a consumatorului, mediului și animalelor - și care nu pun în pericol anumite domenii de activitate europene. Mă refer, în special, la sectorul agricol, care este de prea multe ori „sacrificat” în cursul negocierilor comerciale în favoarea produselor și serviciilor industriale.

În acest scop, Uniunea Europeană trebuie să asigure coerența între politica sa agricolă, actualmente în curs de revizuire, și politica sa comercială, pentru a menține un sector agricol puternic, asigurând astfel securitatea alimentară a cetățenilor noștri într-un context de volatilitate crescută a pieței.

  Astrid Lulling (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului colegului meu, dl Papastamkos, deoarece prezintă o viziune foarte realistă a relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și țările terțe în sectorul agricol.

Bilanțul comercial deficitar pe care îl avem în acest sector cu țările Mercosur este alarmant. Decalajul dintre exporturile noastre către și importurile noastre din aceste cinci țări s-a dublat în mai puțin de un deceniu, importurile noastre valorând acum 19 miliarde de euro, față de valoarea de numai 1 miliard de euro a exporturilor.

Comisia Europeană face mult prea adesea concesii inacceptabile în ceea ce privește produsele agricole, periclitând existența fermelor europene sub pretextul că trebuie să asigurăm un mai bun acces pe piața țărilor terțe pentru produsele și serviciile noastre industriale.

Politica externă a UE nu ar trebui să sacrifice sectorul agricol, care garantează securitatea alimentară a cetățenilor europeni, în special în contextul unei volatilități crescute a pieței. Pentru a preveni denaturarea concurenței, țările Mercosur trebuie să aplice aceleași standarde – în materie de sănătate, securitate alimentară, bunăstare a animalelor și dezvoltare durabilă – precum cele care li se solicită agricultorilor noștri care, în plus, se confruntă cu costuri sociale mai ridicate.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat împotriva acestui raport, care transmite un mesaj extrem de protecționist în ceea ce privește atitudinea Parlamentului European față de comerț. În sens literal, acest raport ar face imposibil ca UE să negocieze orice ALS semnificativ sau să completeze Runda de la Doha pentru dezvoltare.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport subliniază faptul că UE ar trebui să contribuie la securitatea alimentară mondială - felicitări pentru acest lucru! Cu toate acestea, și în ciuda menționării unei serii de consecințe devastatoare pentru agricultură a liberalizării pieței, soluțiile pe care le sugerează se îndreaptă, din nou, înspre consolidarea comerțului liber, subordonând politica agricolă intereselor Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Raportul amenință în mod explicit Argentina pentru că nu s-a supus OMC restricționând importurile de produse alimentare care concurează direct cu producătorii interni. Însă, totodată, solicită mai multe restricții UE cu privire la importuri, precum și o promovare proactivă a intereselor agricole ale UE. De asemenea, nu se face nicio referire precisă la Brazilia. Așadar, și având în vedere că acest raport acordă prioritate liberalizării și concurenței pe piețele agricole, am votat împotrivă.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului dlui Papastamkos, care transmite un mesaj puternic cu privire la ponderea pe care agricultura europeană trebuie să o aibă în cadrul negocierilor internaționale. Într-un moment în care Europa trebuie să își consolideze producția agricolă pentru a asigura securitatea alimentară, negocierile privind acordurile internaționale sunt de multe ori in detrimentul sectorului agricol. Pentru a cunoaște din timp consecințele acestor acorduri pentru agricultura europeană, ne dorim ca Comisia Europeană să efectueze și să publice evaluări aprofundate ale impactului acordurilor comerciale înainte de a iniția negocieri. În plus, standardele ridicate ale UE în ceea ce privește sănătatea, mediul și bunăstarea animalelor trebuie să se aplice produselor care intră pe teritoriul european. Controalele la frontieră efectuate de statele membre trebuie să asigure că legislația europeană este corect pusă în aplicare în acest domeniu.

  Iosif Matula (PPE), în scris. − În contextul viitorului Politicii Agricole Comune a UE este necesar să avem în vedere echilibrul între producția internă și importuri. Eforturile noastre vor trebui să se orienteze spre o mai bună concordanță între liberalizarea pieței și protejarea sectorului economic intern. Asigurarea securității alimentare la nivelul statelor membre se realizează prin menținerea unui sector agricol stabil, fără a fi periclitat de politica de comerț exterior, pe fundalul volatilității de piață crescut. Micii fermieri contribuie semnificativ la securitatea alimentară a regiunilor în care își desfășoară activitatea. Consider necesar ca acordurile comerciale privind importul produselor agricole cu țările terțe să se realizeze prin compensarea fermierilor pentru eventualele pierderi. Totodată, susțin o politică agricolă cât mai orientată, în vederea asigurării accesului produselor agricole ale UE pe piețele țărilor terțe. Promovarea produselor cu etichetă regională UE are rolul de a le face cunoscute în plan extern și, implicit, ar stimula consumul lor. Conform unor studii recente, creșterea populației la nivel global se desfășoară într-un ritm mult mai rapid decât producția mondială de cereale. Există multe regiuni UE care au capacitatea necesară de a exploata mai eficient potențialul producției de cereale și pot contribui efectiv la atenuarea acestor diferențe.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport are meritul de a se interesa de cetățenii de peste mări și de a pleda pentru securitatea alimentară. Sunt la curent cu acest lucru. Cu toate acestea, raportul susține „promovarea activă a intereselor agricole ale Uniunii Europene”, zonele de liber schimb și acordurile comerciale dintre UE și Chiquita sau Dole. Mai mult decât atât, amenință în mod explicit Argentina cu sancțiuni pentru luarea unor decizii pe care le-aș recomanda pentru propria mea țară. Votez împotriva acestui raport.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Produsele agricole sunt o parte esențială a comerțului internațional și, de aceea, trebuie tratate ca atare. Prin urmare, nu există niciun dubiu că majorarea constantă a prețurilor la alimente, determinată de creșterea prețurilor la materiile prime, reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare pentru UE. Pe de altă parte, sectorul agricol trebuie, de asemenea, să satisfacă nevoile alimentare ale unui număr din ce în ce mai mare de oameni, în ciuda faptului că se confruntă cu resurse naturale limitate și prețuri ridicate ale factorilor de producție, având și preocupări legate de mediu și de conservarea resurselor naturale, ceea ce poate conduce la denaturări ale concurenței, în special în țările dezvoltate. Luând în considerare nevoile viitoare, nu există nicio îndoială că agricultura va deveni un sector strategic – aș spune chiar un sector esențial – pentru dezvoltarea economică a UE și a întregii lumi.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU)Întrucât agricultura nu este o simplă activitate economică și întrucât politica agricolă și alimentară trebuie să servească unor obiective esențiale precum aprovizionarea cu alimente și securitatea alimentară, provocarea principală este armonizarea eficientă a considerentelor comerciale și necomerciale. UE este cel mai mare importator de produse agricole din țările în curs de dezvoltare, importând mai mult decât SUA, Japonia, Canada, Australia și Noua Zeelandă la un loc. Dacă le vom permite acestor țări un acces sporit pe piață, acesta ar putea avea efecte negative nu numai asupra agricultorilor europeni, ci și asupra țărilor în curs de dezvoltare cu nevoile cele mai acute. De aceea, UE ar trebui să adopte o abordare mai echilibrată între diferitele sectoare în cursul negocierilor comerciale și ar trebui să-și promoveze atât interesele agricole ofensive, cât și pe cele defensive. Sectorul agricol al UE deține un rol special în Strategia Europa 2020 referitoare la diferitele provocări socio-economice. Politica comercială a UE are un rol important și decisiv în a se asigura de faptul că agricultura va continua să aducă o contribuție pozitivă la îndeplinirea obiectivelor noastre. Sunt de acord că politica comercială nu trebuie să afecteze dinamica sectorului agricol al UE și, de aceea, am votat pentru acest raport.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Nu am votat în favoarea acestui raport referitor la agricultură și comerț internațional, deoarece depinde de elementul central al politicii comerciale a UE: acordurile de liber schimb.

Este adevărat că în raport există aspecte pozitive care merită un tratament special, cum ar fi evidențierea regiunilor ultraperiferice, în vederea garantării suveranității alimentare a acestora. În ciuda acestui fapt, raportul susține promovarea activă a intereselor agricole ale UE, fără a lua în considerare dezechilibrele cu partenerii săi comerciali, precum și angajamentul față de zonele de liber schimb fără a ține cont de impactul dăunător asupra oamenilor din regiunile respective. În plus, raportul amenință în mod explicit Argentina cu sancțiuni pentru adoptarea de măsuri protecționiste. Din aceste motive, m-am abținut.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În ciuda faptului că prețurile produselor alimentare au fost în continuă creștere de ceva timp – și se pare că prețul anumitor produse agricole este pe cale de a exploda ca urmare a timpului capricios, majorând prețurile combustibililor și speculațiile agricole – prețurile din magazine nu au nicio legătură cu veniturile pe care micii agricultori le obțin în urma muncii lor. Mai mult decât atât, producătorii din UE de-abia dacă pot concura pe piața mondială în ceea ce privește prețurile, pentru că standardele noastre sociale, de calitate, cele privind protecția animalelor și cele privind mediul sunt atât de ridicate – aceleași standarde pe care nu putem sau nu vrem să le verificăm atunci când importăm alimente. Dacă nu dorim ca regiunile noastre rurale să înregistreze în continuare un declin și ca numărul de agricultori să continue să scadă, amenințând astfel în mod serios autosuficiența statelor membre ale UE, atunci este momentul să încetăm să mai plătim subvenții agricole marilor concerne agricole și, în schimb, să le dăm bani celor care au cu adevărat nevoie de ei pentru a putea supraviețui – cu alte cuvinte, micilor agricultori.

Dacă acest lucru nu este posibil în cadrul UE centralizate, atunci renaționalizarea subvențiilor agricole este singura modalitate de a evolua. Raportului îi lipsește un angajament clar față de agricultorii mici și mijlocii, dintre care mulți muncesc ca sclavii pentru niște bani de buzunar. Acesta este motivul pentru care m-am abținut.

  Vital Moreira (S&D), în scris. – (PT) Am votat împotriva rezoluției Parlamentului European referitoare la agricultură și comerț internațional, deoarece consider că subordonează în întregime politica comercială a Uniunii politicii agricole, când se știe foarte bine că numai politica comercială poate garanta accesul pe piețele externe pentru industria, serviciile și chiar agricultura noastră; acest acces este esențial pentru creșterea economică și crearea locurilor de muncă în Uniune. Dacă, pe viitor, vom continua cu orientarea politică abordată de această rezoluție, va fi practic imposibil să încheiem acorduri comerciale cu țări sau regiuni cu sectoare agricole importante, cum ar fi, de exemplu, Brazilia sau India. Politica comercială comună – care afectează întreaga Uniune și toate statele membre – nu poate fi complet dependentă de interesele sectorului agricol, care, de fapt, afectează un număr limitat de state membre. Consider, de asemenea, regretabil faptul că această rezoluție include acuzații împotriva Braziliei, care sunt complet nefondate, așa cum s-a demonstrat în mod aprofundat din partea braziliană.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. – (IT) Există o legătură strânsă între viitorul PAC și politica comercială externă a UE. Acestea sunt două realități care nu pot fi separate și cărora Uniunea Europeană trebuie să le acorde o atenție deosebită.

Nu putem separa discuțiile comerciale de impactul lor asupra producției agricole în statele membre. De aceea, sunt în favoarea unei piețe liberalizate care să ia în considerare și cerințele partenerilor economici și comerciali ai UE. Însă, în același timp, sunt de părere că politica agricolă ar trebui să fie inclusă în negocierea acordurilor de monitorizare a calității produselor exportate sau importate de piețele noastre și a acordurilor privind protecția producătorilor europeni și a aprovizionării cu alimente.

Prin urmare, sunt în favoarea raportului Papastamkos. Cu toate acestea, în anumite zone ale comerțului s-a dezvoltat un dezechilibru, din cauza repartizării responsabilităților între comisia agricolă și cea comercială din acest Parlament, care ar trebui să lucreze în sinergie pentru a defini un echilibru contractual aplicabil diverselor tratate comerciale din sectorul agricol al UE.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea articolelor 49, 53 și 54 din următoarele motive. În privința primului articol, este absurd ca negocierile cu Mercosur să se desfășoare în baza unui mandat vechi de 12 ani. În ceea ce privește articolele 53 și 54, reamintesc că agricultorii europeni sunt nevoiți să respecte cele mai înalte standarde de calitate, de siguranță alimentară, de mediu și de bunăstare a animalelor și consider că ar trebui să avem aceleași pretenții de la toți partenerii noștri comerciali, în interesul fermierilor europeni, dar și în interesul consumatorilor, care trebuie protejați.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) În cadrul reuniunii plenare de astăzi de la Strasbourg, Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la agricultura UE și comerțul internațional. În ultimii ani s-au observat multe evenimente care indică o deteriorare a stării agriculturii din UE; inter alia, s-a înregistrat o scădere semnificativă în cota UE din exporturile mondiale de produse agricole. În plus, deficitul comercial de produse agricole se adâncește, iar numeroasele concesii ale UE nu au fost reciproce.

Având în vedere aspectele de mai sus, este esențial ca politica agricolă a UE și politica sa comercială comună să decidă și să convină asupra unor direcții comune în domeniul agriculturii, comerțului și dezvoltării. Documentul pe care l-am adoptat transmite un mesaj important în apărarea sectorului alimentar din UE. Condamnă dorința exagerată a Comisiei Europene de a face compromisuri și subliniază faptul că deciziile de a deschide noi piețe nu trebuie să aibă un impact negativ asupra agricultorilor din UE.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la agricultura UE și comerțul internațional. UE este cel mai mare importator de produse agricole din lume, însă cota sa în exporturile mondiale agricole este în scădere ca urmare a creșterii altor parteneri comerciali cheie din domeniul agricol și a prețurilor de pe piața mondială, care sunt scăzute, în timp ce Uniunea se confruntă cu costuri mari de producție. UE este cel mai mare importator mondial de produse agricole din țările în curs de dezvoltare și, prin urmare, este necesară protejarea intereselor agricultorilor din UE și furnizarea unui mecanism de compensare a pierderilor acestora. Agricultorii din UE trebuie să fie protejați de concurența neloială și, de aceea, standardele care se aplică în sectorul agricol al UE trebuie să se aplice și produselor exportate din țări terțe. Aceste condiții trebuie incluse în acordurile comerciale bilaterale. În plus, trebuie să existe un sprijin amplu pentru obținerea accesului pe piață al produselor UE în țări terțe. Consider că propunerea Comisiei de a acorda Pakistanului o cotă tarifară vamală zero pentru exportarea în UE a 100 000 de tone de etanol pe an pentru o perioadă de trei ani nu va oferi o asistență directă și imediată și va avea un impact negativ asupra industriei UE a energiei regenerabile. Având în vedere faptul că producția de cereale din Ucraina este foarte competitivă și se bucură de tarife reduse, Comisia trebuie să fie mai atentă aplicarea concesiilor în negocierile cu Ucraina.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Raportul referitor la agricultură și comerț internațional se concentrează asupra acordurilor comerciale dintre UE și țări terțe cu privire la produsele agricole. Comisia Europeană, care a fost criticată în mai multe rânduri pentru politica agricolă, este condamnată în acest raport de către Parlamentul European pentru faptul că ajunge prea des la concluzii nesustenabile pentru politica agricolă europeană. Am votat în favoarea raportului, deoarece consider că rolul politic al Parlamentului, pe care Comisia evită să-l consulte atunci când se discută despre relațiile comerciale cu țările terțe, este indispensabil. Sunt de acord cu solicitarea Comisiei de a suspenda acordul cu Mercosur până la elaborarea unui nou acord cu țările în cauză, pentru a garanta siguranța și calitatea produselor pentru consumatorii europeni, precum și un raport bun calitate-preț pe piețele externe.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece apără în mod evident interesele agricultorilor europeni în contextul comerțului internațional. Consider că politica comercială externă nu trebuie să prejudicieze capacitatea UE de a menține un sector agricol puternic și de a garanta securitatea alimentară într-un context de volatilitate sporită a pieței. Însă nu este neobișnuit pentru Comisie să sacrifice interesele agriculturii pentru a obține un acces mai bun al produselor și serviciilor industriale pe piețele țărilor terțe. În afară de cele de mai sus, este, de asemenea, important să se aibă în vedere faptul că sectorul agricol european este obligat să respecte cele mai înalte standarde privind calitatea, igiena produselor, metodele durabile de producție, sănătatea și bunăstarea animalelor și plantelor, trasabilitatea, controlul reziduurilor de pesticide, medicina veterinară și aditivii; aceste aspecte majorează costurile de producție și ar trebui să fie luate în considerare în cadrul negocierilor multilaterale și bilaterale. În termeni generali, consider că deciziile care deschid în continuare piața UE pentru importurile de produse agricole nu ar trebui să fie luate fără realizarea în prealabil a unor studii de impact și fără garantarea faptului că agricultorii UE vor fi compensați pentru pierderile suferite.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Politica agricolă comună (PAC) constituie un simbol al integrării europene, reprezentând una dintre cele mai dezvoltate forme ale procesului de decizie supranațional al UE. Presiunile UE interne, în sensul orientării către piață a PAC și accentul mai mare care se pune pe alte politici europene sunt în mod egal reflectate în politica comercială externă a UE, în vederea asigurării deschiderii pieței agricole în schimbul unui acces îmbunătățit pentru serviciile și produsele industriale europene pe piețele din țările terțe, precum și menținerea modelului agricol european și a unui mediu concurențial echitabil pentru producătorii europeni pe piața mondială. Rolul multifuncțional al sectorului agricol european poate servi drept catalizator al unor paradigme noi: securitate, siguranță și calitate alimentară la un preț rezonabil pentru cetățenii europeni.

La nivel global, se observă o creștere a cererii de alimente pe fondul creșterii costurilor de producție, al agravării volatilității pe piețele agricole, al scăderii suprafețelor de teren și a cantității de apă, precum și al reducerii aporturilor de energie. O politică agricolă comună puternică este fundamentală pentru menținerea, durabilitatea din punctul de vedere al mediului și dezvoltarea economică a zonelor rurale din UE pe fondul amenințării pe care o reprezintă abandonarea terenurilor și depopularea zonelor rurale.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Astăzi, în plen, am votat asupra raportului referitor la agricultură și comerț internațional.

Raportul dlui Papastamkos afirmă că politica comercială internațională nu trebuie să pericliteze capacitatea UE de a asigura securitatea alimentară, într-un context de volatilitate a pieței, sau de a asigura menținerea unui sector agricol european puternic.

Raportul condamnă abordarea adoptată de Comisie în a face concesii în agricultură în vederea obținerii unui mai bun acces pe piață, în țările terțe, al produselor și serviciilor industriale. Raportul abordează diferite teme, inclusiv evaluarea impactului, compensațiile financiare, OMC/Doha, dar mai ales acordurile comerciale bilaterale problematice, cum ar fi cele cu Maroc, Pakistan, Ucraina și, în special, Mercosur. De asemenea, consideră că reluarea negocierilor de către Comisia Europeană, fără publicarea evaluării impactului și fără inițierea unei dezbateri politice serioase cu Consiliul și cu Parlamentul European, este inacceptabilă.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Având în vedere impasul în negocierile comerciale multilaterale, UE a inițiat negocierea acordurilor comerciale bilaterale și interregionale, ca o complementare a cadrului multilateral. Ca și în cazul Marocului, în prezent există o concurență mare între SUA și UE referitoare la cine va intra mai întâi – și cu ce condiții – pe noile piețele-cheie. Colegul meu, José Bové, a reușit să conteste în mod clar abordarea acestor acorduri bilaterale în cazul Marocului în raportul său din comisia INTA, ceea ce ar putea duce la o respingere a acordului astfel cum a fost propus de Comisie. Am votat pentru.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece cred că consolidează poziția politicii agricole, o piatră de temelie a coeziunii economice și sociale europene, nu în ultimul rând din punctul de vedere al provocărilor prezentate de Strategia Europa 2020.

Până în prezent, Uniunea Europeană a fost cel mai mare importator mondial de produse agricole, provenite în special din țările în curs de dezvoltare. În ultimii zece ani, valoarea importurilor UE aproape că s-a dublat; acestea reprezintă 20 % din importurile mondiale.

Având în vedere această situație, trebuie să punem bazele unei politici comerciale europene puternice, care să pună în aplicare articolul 208 din TFUE; acesta prevede că Europa trebuie să coopereze la punerea în aplicare a politicilor de creștere în țările în curs de dezvoltare. Prioritatea este acum aceea de a asigura că politica comercială și politica agricolă europeană vor colabora într-un context global, facilitând accesul pe piețele țărilor în curs de dezvoltare și, în același timp, permițându-le acestora să încurajeze dezvoltarea economică prin intermediul acestor practici.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. − Vreau să subliniez importanța acestui raport, mai ales în contextul reformei politicii agricole comune. Eu consider că trebuie să existe o coerență între PAC și politicile comerciale. Din păcate, de foarte multe ori acordurile comerciale cu o serie de țări terțe au adus prejudicii majore unor sectoare agricole europene, cât și agricultorilor; sper, însă, ca în viitor acest lucru să nu se mai întâmple. De asemenea, vreau să atrag atenția asupra faptului că, dacă fermierii noștri sunt obligați să respecte standarde foarte înalte de calitate, mediu și bunăstare animală, ar trebui să impunem aceleași standarde și producătorilor din țări terțe care exportă în UE să respecte aceleași standarde, pentru a garanta o concurența loială.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) În votul de astăzi, am observat sprijinul care există pentru raportul referitor la agricultură și comerț internațional, care s-a concentrat, într-o mare măsură, asupra importurilor de alimente și hrană pentru animale modificate genetic. Sunt, de asemenea, foarte mulțumită de sprijinul de care s-a bucurat punctul în care Comisiei i se solicită să protejeze ferm reglementările UE privind omologarea și comercializarea organismelor modificate genetic (OMG-uri) față de cererile depuse în cadrul OMC. În esență, aceasta înseamnă că utilizarea OMG-urilor va fi în continuare strict reglementată, iar acest lucru va ameliora siguranța produselor alimentare, precum și situația agricultorilor noștri. De sprijin s-au bucurat, de asemenea, o serie de puncte privind taxele asupra importurilor diferitelor grupuri de produse agricole, precum și cerințele de calitate referitoare la aceste produse.

În afara problemelor legate de OMG, s-au discutat și aspecte generale privind siguranța produselor alimentare. De exemplu, Brazilia nu a reușit până acum să îndeplinească în mod complet standardele UE pentru producători și consumatori cu privire la siguranța alimentară, identificarea și trasabilitatea animalelor, sănătatea animală și monitorizarea bolilor. Un alt motiv de îngrijorare este utilizarea pe scară largă în Brazilia a pesticidelor, care sunt interzise în Europa, și importul produselor rezultate în Europa. Vă mulțumesc.

  Brian Simpson (S&D), în scris. – În numele ELPL (Partidul Laburist din Parlamentul European), nu am sprijinit raportul referitor la agricultura UE și comerțul internațional. Deși raportul prezintă câteva puncte relevante cu privire la protejarea intereselor industriei noastre agricole, de exemplu necesitatea de a proteja indicațiile geografice din cadrul acordurilor bilaterale și multilaterale, sunt de părere că raportul conține părți care sunt prea protecționiste și care stabilesc condiții nerealiste cu privire la negocierile actuale și viitoare ale UE referitoare la acordurile comerciale.

În plus, menținerea unor măsuri protecționiste în cadrul UE drept mijloc de protejare a producătorilor agricoli europeni de concurența externă nu este în concordanță cu poziția EPLP privind reforma PAC. Am pledat întotdeauna pentru eliminarea barierelor comerciale pentru a promova un sector agricol mai eficient și mai competitiv, pentru a furniza o ofertă mai bună pentru consumatori și pentru a crea oportunități de acces pe piață pentru țările mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea alineatelor 53 și 54 din raportul referitor la agricultura UE și comerțul internațional, deoarece cred că este de datoria deputaților în Parlamentul European să apere agricultorii și consumatorii europeni de pericolul pe care l-ar prezenta exporturile masive de produse agricole de proastă calitate, în special de produse provenite din anumite țări latino-americane. Nu trebuie să sacrificăm calitatea produselor noastre agricole din considerente pur comerciale.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Salut adoptarea raportului colegului mei, dl Papastamkos, care numește criteriile de bază după care ar trebui să se ghideze negociatorii Uniunii Europene și care subliniază faptul că aspectele necomerciale ar trebui să fie mai bine integrate în cadrul negocierilor.

De asemenea, nu mai putem accepta o situație în care crescătorii noștri de animale, care sunt constrânși de standarde de mediu și de sănătate foarte stricte (legate în special de igiena producției, producția durabilă și bunăstarea animalelor), să fie sacrificați pe altarul comerțului internațional, fiind victimele unei concurențe neloaiale și a unei denaturări rușinoase a concurenței în relație cu țările terțe care plasează pe piața europeană produse ce nu respectă condițiile de producție impuse de Uniune și care nu se confruntă cu niciun fel de consecințe din această cauză. Doresc, în același timp, să fac un apel la Comisie și la Parlamentul European să dea dovadă de vigilență maximă în cazul acordurilor care implică, în special, Mercosur, acestea amenințând în mod clar creșterea animalelor în Europa.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Echilibrul dintre politica agricolă, politica de dezvoltare și politica comercială comună este esențial pentru Uniunea Europeană. Sectorul agricol european merită o atenție specială. Politica agricolă comună este cea mai veche politică comună și trebuie să rămână viguroasă. Aș dori să vă reamintesc că acest sector îndeplinește multe roluri și trebuie să fie conectat la alte obiective sociale și politice, cum ar fi Strategia Europa 2020. Cu toate acestea, agricultura europeană nu poate exista fără relațiile externe europene, în special în ceea ce privește comerțul internațional și ajutorul pentru dezvoltare. Importanța relațiilor internaționale, nu în ultimul rând prin intermediul acordurilor precum cel dintre UE și Mercosur, se reflectă la nivel economic și politic, precum și la nivelul parteneriatelor strategice. De aceea este esențială promovarea coerenței normelor, în special în ceea ce privește problemele ce țin de agricultură. Prin urmare, am votat împotriva alineatelor 53 și 54 din acest raport. În plus, acordurile de liber schimb expun acest sector la noi provocări și la realități diferite. Aș menționa situația regiunilor ultraperiferice, care au economii fragile, bazate mai ales pe produse agricole similare cu cele ale partenerilor noștri din America Latină. Provenind eu însumi din una dintre regiunile ultraperiferice, aș dori să subliniez importanța luării în considerare a caracteristicilor specifice ale acestor regiuni, cât și a încercării de a evita compromiterea dezvoltării lor în timpul negocierilor viitoare.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − Am votat pentru raportul referitor la agricultura UE și comerțul internațional deoarece este necesar să se asigure coerența între politicile UE în domeniile agricol, comercial și al dezvoltării. Agricultura UE are un rol vital pentru ocuparea forței de muncă și menținerea vitalității în zonele rurale, iar modelul agricol și alimentar european reprezintă o componentă strategică a economiei europene. La nivel global, cererea de alimente a crescut, datorită efectelor schimbărilor climatice, creșterii costurilor de producție, reducerii suprafețelor de teren agricol și reducerii resurselor de apă potabilă. Subliniez importanța comerțului cu produse agricole pentru dezvoltarea economică și pentru eradicarea sărăciei și solicit ca UE să ia măsuri de sprijin pentru țările cele mai afectate de criză alimentară. Cota deținută de UE în exporturile agricole la nivel mondial este în declin. În acest context, consider că Acordul de asociere UE-Mercosur este un acord de maximă importanță și de aceea Parlamentul European ar trebui să fie implicat îndeaproape în toate negocierile. Solicităm ca importurile agricole în UE să ofere consumatorilor europeni aceleași garanții în termeni de protecție a consumatorilor, calitate a vieții animalelor, protecție a mediului și standarde sociale minime ca cele oferite de metodele europene de producție.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Am dorit să-mi utilizez votul pentru a-mi reafirma poziția fermă: nu trebuie să ne sacrificăm modelul agricol pe altarul considerentelor comerciale. Scopul de a deschide și de a liberaliza comerțul între Uniunea Europeană și partenerii săi nu trebuie să ne determine să revizuim cerințele pe care le avem în materie de calitate și securitate alimentară pentru a proteja consumatorii. Acesta este motivul pentru care am dorit să-mi evidențiez dorința de a vedea o reciprocitate a normelor comerciale, sanitare și sociale în relațiile noastre agricole cu țările terțe, și să nu accept concesii suplimentare fără garanții. În aceeași manieră, resping ideea potrivit căreia ar trebui să lăsăm garda jos atunci când vine vorba de apărarea intereselor agricultorilor europeni. Dacă Europa a reușit să stabilească o legătură strânsă între agricultura și teritoriul său și să atingă un nivel de excelență în producția sa agricolă, este datorită activității agricultorilor. Datoria noastră este, prin urmare, să asigurăm o concurență loială în relațiile comerciale dintre Uniunea Europeană și partenerii acesteia. De aceea pledez pentru introducerea, la nivel european, a unor mecanisme de protecție pentru agricultori, pentru a-i ajuta pe aceștia să facă față oricărei eventuale denaturări a concurenței.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului dlui Papastamkos referitor la agricultura UE și comerțul internațional. Fiind cetățean austriac, cunosc foarte bine, din proprie experiență, problemele cu care se confruntă agricultorii noștri. Agricultura europeană reprezintă un pilon de bază al Uniunii Europene, al culturii noastre comune și al spațiul nostru de viață. Raportorul invită Comisia să reprezinte interesele agricole ale UE cu mai multă fermitate și proactivitate. UE este principalul importator de produse agricole din lume. Este absolut esențial să ne asigurăm de faptul că produsele importate respectă aceleași standarde înalte de calitate ca și produsele agricole provenite din UE.

Raport: Martin Häusling (A7-0026/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez pentru acest raport deoarece sunt de acord că este necesară includerea de către Comisie a unor măsuri adecvate și specifice pentru a sprijini îmbunătățirea rotației culturilor realizate de agricultori în cadrul reformei politicii agricole comune (PAC). Reducerea deficitului de proteine în UE ar trebui să fie un element esențial al reformei PAC în favoarea fermierilor Europei și a pieței interne. Astfel de măsuri sunt extrem de utile, având în vedere că în prezent culturile proteaginoase ocupă doar 3 % din terenul arabil și că UE importă 40 de milioane de tone de proteaginoase, reprezentând 80 % din consumul intern.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Importurile de proteaginoase reprezintă echivalentul a 20 de milioane de hectare cultivate în afara Europei, adică mai mult de 10 % din suprafața arabilă a Uniunii Europene, iar aceste culturi nu sunt supuse acelorași exigențe sanitare și de mediu ca cele europene. Lacunele înregistrate în privința importurilor reprezintă un efort financiar suplimentar pentru sectorul de creștere a animalelor și pentru cel de producție de furaje, periclitând viabilitatea economică a producției interne de carne. Reechilibrarea ofertei și a consumului de cereale, proteaginoase și semințe oleaginoase în Uniunea Europeană ar avea beneficii economice majore pentru agricultori și industria alimentară a furajelor, precum și pentru îmbunătățirea varietății alimentelor sănătoase și de înaltă calitate pentru consumatori. În plus, în contextul schimbărilor climatice, culturile de plante proteaginoase pot contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin asimilarea și stocarea azotului în sol și, prin urmare, au ca efect reducerea utilizării de îngrășământ azotat de sinteză. De asemenea, aceste culturi contribuie la reducerea acidifierii solului, la îmbunătățirea structurii acestuia, la reducerea utilizării erbicidelor și la mărirea biodiversității favorabile polenizării. Am votat în favoarea acestui raport deoarece susțin ameliorarea echilibrului dintre producția de proteine vegetale și animale și, de asemenea, folosirea culturilor de proteaginoase autohtone.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) 70 % din proteaginoasele și oleaginoasele consumate astăzi de către Uniunea Europeană sunt importate, în principal din Brazilia, Argentina și din Statele Unite ale Americii. Deoarece acești producători nu sunt întotdeauna supuși acelorași constrângeri normative referitoare la mediu, sănătate și organisme modificate genetic ca producătorii europeni, Uniunea Europeană a decis să își revizuiască politica în ceea ce privește proteinele și să își sporească producția internă de proteaginoase. Acest lucru ar permite consumatorilor europeni să beneficieze de alimente care sunt mai sănătoase și mai variate. Tocmai de aceea am votat în favoarea acestui raport.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții importante. În ultimii zece ani s-a înregistrat o scădere a producției de proteaginoase în Uniunea Europeană, în timp ce piața noastră a devenit într-o mare măsură dependentă de importuri. Această situație a fost cauzată de acordurile comerciale internaționale încheiate în trecut, care au permis UE să își protejeze producția de cereale și, în schimb, a permis scutirea de taxe vamale a importurilor de oleaginoase și de proteaginoase în UE. Acest lucru a creat condițiile necesare pentru importarea avantajoasă a producției necesare și pentru asigurarea competitivității agriculturii, în special a sectorului zootehnic. Cu toate acestea, în cadrul UE, agricultorii și întreprinderile de prelucrare și-au pierdut interesul în acest sector. Numărul de programe de cercetare a proteinelor vegetale a scăzut, dezvoltarea soiurilor rezistente la boli și de înaltă performanță s-a oprit și în întreaga Europă experiența practică în producția de proteaginoase se pierde. Situația de astăzi, cu prețuri care fluctuează în permanență pe piețe, și prețul ridicat al furajelor proteice poate avea un impact negativ asupra sectorului zootehnic al UE, care este în mare măsură dependent de importuri. Comisia ar trebui să ia în considerare imediat măsuri pentru a promova producția și stocarea proteaginoaselor în UE și să ofere sprijin agricultorilor care cultivă astfel de plante, iar acest lucru ar trebui să se reflecte în reforma politicii agricole comune. Acestea ar facilita redresarea acestui sector, ar proteja veniturile agricultorilor și ar contribui la o agricultură durabilă în UE.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Dependența unor sectoare europene de piețele din afara UE este o problemă care privește nu numai materiile prime, ci și furajele.

În special, raportul dlui Häusling scoate în evidență faptul că peste 40 de milioane de tone de proteaginoase, în principal boabe de soia și furaje pe bază de gluten de porumb, sunt importate anual în Europa, reprezentând 80 % din consumul de proteaginoase al UE.

Având în vedere această stare de lucruri, eu pot vota doar în favoarea solicitărilor făcute de dl Häusling, care speră că în viitoarea PAC Europa va încuraja politicile agricole menite să elimine această dependență de importuri, fapt care va avea, evident, un impact pozitiv asupra controlului calității și durabilității lanțului de aprovizionare.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere declinul producției de proteaginoase din UE în ultimii 10 ani, trebuie să combatem urgent riscul dependenței de piețele internaționale și al volatilității prețurilor acestora. Prin urmare, susțin reformele menționate ale politicii agricole comune prin care se introduc noi dispoziții care, în plus față de sprijinirea agricultorilor în îmbunătățirea sistemelor de rotație a culturilor, promovează serviciile științifice și activitatea de cercetare pentru promovarea culturilor de proteaginoase. Aș dori să menționez, de asemenea, importanța unei abordări descentralizate a programelor de cercetare, care ia în considerare cunoștințele agricultorilor locali și sistemele de agricultură durabilă. Prin urmare, susțin propunerea Comisiei de a lua în considerare reînființarea unei unități de cercetare agricolă în cadrul Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Conform datelor incluse în acest raport, producția de proteaginoase în Uniunea Europeană a scăzut cu 30 % în ultimii 10 ani. Cu toate acestea, raportorul afirmă că: „În ansamblu, culturile de plante de proteaginoase a UE ocupă în prezent doar 3 % din suprafața arabilă... În ciuda sprijinului public... producția de legume uscate... a scăzut din nou la aproximativ 1 milion de ha în 2008. Mai mult de 40 de milioane de tone de proteaginoase... sunt importate anual, reprezentând 80 % din consumul de proteaginoase din UE.” Aceste cifre ar trebui să fie suficiente pentru a atrage atenția conducătorilor politici și să justifice o schimbare a politicii. Într-un moment în care prețurile produselor alimentare ating maxime istorice, punând în pericol securitatea alimentară, Uniunea Europeană, care își revizuiește politica agricolă comună, nu poate să ignore problema producției de proteaginoase și să nu încerce să găsească o soluție. Acest lucru trebuie să implice un angajament crescut față de aceste culturi, care, pe lângă reducerea importurilor, îmbunătățesc contribuția agriculturii la protecția mediului, deoarece culturile de proteaginoase pot reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de seră.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În conformitate cu datele publicate recent de către Comisia Europeană, producția de proteaginoase în Uniunea Europeană a înregistrat un declin enorm, în jurul a 30 %, dezvăluind faptul că ceva nu a funcționat în politica agricolă comună (PAC). Această situație obligă UE să importe peste 40 de milioane de tone de proteaginoase și este rezultatul unor acorduri de lungă durată, care permit importul de plante oleaginoase și proteaginoase scutite de taxe vamale, cum ar fi Acordul General pentru Tarife și Comerț, precum și acordul Blair House. Recentele schimbări climatice au adus acest subiect pe ordinea de zi și consider că este un element important al reformei PAC așteptată în curând. Cultivarea proteaginoaselor, împreună cu rotația extinsă a altor culturi, aduce mari beneficii, nu doar în ceea ce privește mediul, dar și pentru că reduce costurile, îmbogățind solurile cu azot.

Votez pentru acest raport, care vizează reducerea deficitului de proteine în UE și sper că recomandările acestuia, cum ar fi sprijinul pentru agricultorii care intenționează să opteze pentru culturi de proteaginoase și practică rotația culturilor, vor fi luate în considerare atunci când va fi elaborată noua PAC.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Deficitul de proteine din Europa și dezechilibrul dintre producția de proteine animale și vegetale constituie o problemă care se înrăutățește în continuare, cauzând modificări ale obiceiurilor de consum ale oamenilor, ale calității și securității alimentare, precum și criza cu care se confruntă crescătorii de animale. Raportorul prezintă cifre care sunt edificatoare și îngrijorătoare. Aceste cifre necesită acordarea de atenție problemei și luarea de măsuri pentru a o rezolva. Rădăcinile acestor dezechilibre se află în politicile agricole și comerciale în vigoare și nu se va găsi nicio soluție fără schimbări profunde ale ambelor; raportul nu face nicio mențiune în acest sens. Depășirea deficitelor și dezechilibrelor prezente trebuie să fie bazată pe sprijinul pentru sporirea și diversificarea culturilor de proteaginoase și pe o politică de înlocuire treptată a importurilor. Raportul recunoaște această nevoie și sugerează măsuri importante, pe care le considerăm pozitive, cum ar fi crearea unor condiții de piață favorabile pentru producția, vânzarea și consumul local și promovarea de modele de lanțuri de aprovizionare scurte, fără organisme modificate genetic (OMG-uri).

Cu toate acestea, deschide în același timp calea pentru soluții pe care le privim cu îngrijorare și pe care nu le putem accepta, cum ar fi ridicarea toleranței zero față de prezența în furajele importate a OMG-urilor, ceea ce pune în pericol aplicarea strictă a principiului precauției.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport caută să răspundă la problema deficitului de proteine din Europa și la dezechilibrul dintre producția de proteine de origine animală și vegetală. După cum știm, acestea reprezintă o problemă care se înrăutățește în continuare, cauzând modificări ale obiceiurilor de consum ale oamenilor, calității și securității alimentare, precum și criza cu care se confruntă crescătorii de animale.

Rădăcinile dezechilibrelor se află în politicile agricole și comerciale aflate în vigoare și nu se va găsi o soluție fără schimbări profunde ale ambelor; din păcate, raportul nu face nicio mențiune în acest sens.

Am argumenta că depășirea deficitelor și dezechilibrelor prezente trebuie să se bazeze pe sprijinul pentru sporirea și diversificarea culturilor de proteaginoase și pe o politică de înlocuire treptată a importurilor. Deși raportul recunoaște această nevoie și sugerează unele măsuri importante pe care noi le considerăm pozitive, totuși, deschide calea pentru soluții pe care le privim cu îngrijorare și nu le putem accepta, cum ar fi ridicarea toleranței zero față de prezența OMG-urilor în furajele importate, ceea ce pune în pericol aplicarea strictă a principiului precauției.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Importul de proteaginoase din țări terțe este o problemă majoră în măsura în care nu sunt garantate cerințe echivalente pentru leguminoasele importate. Aceste proteaginoase sunt utilizate în principal în creșterea animalelor, ceea ce pune în pericol sistemul de prețuri, deoarece volatilitatea prețurilor acestora pe piețele internaționale crește exponențial. Prin urmare, sunt de acord cu dl Häusling cu privire la necesitatea de a continua reducerea dependenței UE de importuri.

  Martin Häusling (Verts/ALE), în scris. – (DE) Raportul „Deficitul de proteine în UE: care este soluția la o veche problemă?” al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală a venit cu o serie de soluții excelente pentru abordarea deficitului de culturi de plante proteaginoase din UE, cum ar fi revizuirea acordului Blair House cu USA, care permite importarea proteaginoaselor fără taxe vamale din Statele Unite. Alte soluții includ introducerea culturilor de proteaginoase în rotația culturilor sau o consolidare a cercetării și consultării, precum și extinderea dezvoltării semințelor și a infrastructurilor pentru producția de proteine. Din păcate, majoritatea deputaților din trei grupuri, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni și Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa au depus amendamente împotriva acestei poziții clare adoptate de către Parlament. Aceștia solicită facilitarea importurilor de proteaginoase, în special soia, inclusiv a organismelor modificate genetic (OMG-uri), care sunt interzise în UE. Din păcate, aceste amendamente au fost adoptate cu o majoritate restrânsă într-un vot în plenul Parlamentului. Totuși, sunt convins că solicitarea creșterii importurilor de soia modificată genetic este contraproductivă pentru obiectivele noastre reale de consolidare a auto-suficienței UE. Această poziție nu reflectă dorințele unei majorități semnificative a europenilor, care resping utilizarea OMG-urilor în agricultură. Constat cu regret modelul de vot și am decis, în calitatea mea de raportor, să revin asupra raportului.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, pentru că reforma PAC trebuie să includă măsuri și instrumente noi, adecvate și fiabile care sprijină agricultorii în îmbunătățirea sistemelor de rotație a culturilor, astfel încât să scadă în mod substanțial deficitul actual de proteine și volatilitatea prețurilor. Deficitul de proteine din UE se adâncește treptat, iar UE cultivă numai 30 % din proteaginoasele utilizate pentru hrana animalelor. Culturile de proteaginoase ocupă în prezent doar 3 % din terenul arabil al UE și, prin urmare, UE este nevoită să importe 70 % din aceste culturi pentru hrana animalelor. Utilizarea extinsă a culturilor de proteaginoase în rotația culturilor oferă beneficii majore pentru agricultură și mediu și avantaje de atenuare climatică. În ceea ce privește schimbările climatice, soiurile de leguminoase pot reduce substanțial emisiile de gaze cu efect de seră prin asimilarea și fixarea azotului în sol, reducând astfel utilizarea îngrășămintelor cu azot. Cu un procent mai mare de proteaginoase în rotația culturilor se îmbunătățește fertilitatea și structura solului, reținerea nutrienților și starea de sănătate a culturilor care urmează. Amestecurile permanente de iarbă-trifoi pentru hrana animalelor și amestecurile de cereale și proteaginoase acoperă solurile mai bine, reduc astfel scurgerea nutrienților în apele subterane și râuri, și oferă condiții mai bune pentru albine și alte insecte polenizatoare. Rotația extinsă a culturilor reduce necesitatea intervențiilor pentru protecția culturilor și poate contribui la conservarea diversității speciilor și soiurilor sălbatice și cultivate.

  Peter Jahr (PPE), în scris. – (DE) Producția de proteaginoase a scăzut dramatic în Uniunea Europeană în ultimii ani. Ca urmare, suntem acum îngrijorător de dependenți într-o mare măsură de importuri. Din acest motiv, aș dori să îi mulțumesc raportorului pentru că a invitat Comisia să ia măsuri pe termen mediu și lung pentru a aborda această problemă. Cu toate acestea, atâta timp cât Uniunea Europeană nu poate produce suficient pentru sine, ar trebui să luăm în considerare, de asemenea, modificări ale prevederilor noastre privind importurile. O soluție tehnică pentru urme minore de OMG-uri în produsele proteaginoase importate ar putea garanta că piața europeană are cantități suficiente de soia disponibile.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) În forma sa actuală, politica privind culturile de proteaginoase în Europa funcționează în dezavantajul agricultorilor și producătorilor, care sunt obligați să plătească pentru acestea cote care sunt dependente de turbulențele de pe piața mondială. De asemenea, funcționează în dezavantajul consumatorilor, care cumpără carne și lapte provenite de la animale hrănite cu furaje bogate în proteine. Condițiile legate de zonă și de climă și au făcut posibil ca producția de plante bogate în proteine în UE să sufere schimbări structurale, iar astfel de modificări pot fi considerate chiar oportune în legătură cu biodiversitatea și cu măsurile pentru contracararea schimbărilor climatice. Furajele importate din țări terțe nu sunt supuse unor controale atât de riguroase cum sunt furajele europene, astfel că nu putem fi 100 % siguri de calitatea acestora sau nu putem cunoaște originea exactă a materiilor prime din care sunt produse. Deci, ar trebui să luăm măsuri prompte pentru a schimba această situație, deoarece garanțiile pe care le-am dat că produsele alimentare europene vor fi sigure, sănătoase și de înaltă calitate se vor dovedi a fi altfel cuvinte goale. Următorul pas pe care îl vom face pentru a rezolva deficitul de proteine al UE ar trebui să fie relaxarea reglementărilor privind interzicerea hrănirii animalelor cu carne și făină de oase. În cazul păsărilor și al porcilor, nu s-au constatat riscuri de răspândire a bolilor ca urmare a acestei metode de hrănire, și la urma urmei, interdicția referitoare la hrănirea cu carne și cu făină de oase a fost inițial introdusă în legătură cu encefalopatia bovină spongiformă. Posibilitatea utilizării făinii de oase în zootehnie va reduce costurile de producție, ceea ce este extrem de important, având în vedere scăderea rentabilității producției de carne. Acest lucru ne-ar permite, de asemenea, să reducem importurile de furaje bogate în proteine din America.

  Sandra Kalniete (PPE), în scris. – (LV) Multe studii arată că deficitul de proteine din Uniunea Europeană a crescut semnificativ în ultimii zece ani. Din acest motiv, dependența Uniunii Europene de proteine importate a crescut. Ca urmare a volatilității prețurilor pe piața internațională, multe sectoare sunt în pericolul potențial de nu se putea aproviziona cu proteaginoase la prețuri rezonabile. Din păcate, cu mulți ani în urmă, atunci când s-au încheiat acorduri comerciale cu alte țări, au fost create condiții de concurență nefavorabile pentru cultivarea plantelor proteaginoase în UE. Ne confruntăm cu consecințele acestor decizii necugetate în prezent și din acest motiv este important să înțelegem ce s-a întâmplat, astfel încât să putem marca direcția pe care trebuie să o adoptăm pentru a depăși deficitul de proteine. În prezent suntem angajați activ într-o reformă a politicii agricole comune (PAC). Accentul se pune aici pe sprijinul pentru agricultorii activi, protecția mediului și dezvoltarea vieții rurale. Cu toate acestea, în ceea ce privește reforma PAC, nu ar trebui să uităm și de alte aspecte. Această rezoluție subliniază că utilizarea mai mare a plantelor proteaginoase în rotația culturilor îmbunătățește semnificativ mediul agricol și ajută la atenuarea schimbărilor climatice. Consider că aceste argumente sunt suficient de convingătoare pentru ca noi să rezolvăm problemele deficitului de proteine în cadrul reformei PAC.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) UE este extrem de dependentă de importurile de furaje în sectorul zootehnic, deoarece nu produce furajele de care are nevoie. 70 % din culturile bogate în proteine necesare pentru hrana animalelor sunt importate din Brazilia, Argentina și Statele Unite. Această problemă este prezentată clar în raportul privind acest deficit de proteine și sunt necesare standarde stricte în privința furajelor. Mărfurile importate trebuie să respecte, de asemenea, standardele de calitate, de mediu și standardele sociale. În plus, materiile prime adecvate pentru producția de furaje trebuie să fie utilizate mai eficient. Este important ca dependența noastră enormă de țările terțe să fie redusă, deoarece acest lucru determină volatilitatea prețurilor și lipsa transparenței în ceea ce privește condițiile de producție. Acest lucru va reuși numai dacă noi, cei din UE, luăm din nou producția de proteaginoase în propriile mâini, așa cum propune acest raport. Cu toate acestea, mă opun în mod clar cultivării organismelor modificate genetic pe terenurile din Europa.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) A afirma că producția de proteaginoase ocupă în prezent doar 3 % din terenurile arabile ale UE și furnizează doar 30 % din proteaginoasele consumate ca furaje înseamnă a descrie o realitate pe care majoritatea oamenilor o găsesc foarte greu de înțeles.

Reducerea furnizării de proteaginoase este paradoxală într-un moment în care producția de proteine vegetale are o serie de efecte pozitive care sunt necesare pentru ecosistemul agricol, benefice pentru calitatea produselor animaliere finale și importante pentru menținerea prețurilor pieței sub control. Dezbaterea, care a început deja în comisia relevantă, este fundamentală pentru redefinirea rolului pe care îl va juca producția de proteaginoase în contextul viitoarelor provocări pentru agricultura europeană. Mă refer la lupta împotriva schimbărilor climatice și la utilizarea corectă a resurselor naturale, cărora li se acordă atenția cuvenită în această etapă a elaborării cadrului viitoarei PAC.

Am susținut acest raport, care cred că simbolizează o fază nouă, care trebuie să înceapă acum, pentru a reduce deficitul de proteine. Consider că este o prioritate crearea unui program-cadru specific pentru cercetarea agricolă descentralizată, pentru îmbunătățirea cooperării, schimbului de bune practici și pentru accelerarea procesului de înmulțire îmbunătățită a plantelor proteaginoase adaptate local, transformând acest domeniu într-unul inovator în diferitele state membre.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − În ultimul deceniu, producția de proteine vegetale a scăzut în UE - culturile de proteaginoase ocupă, în momentul de față, numai 3 % din suprafața arabilă a Uniunii Europene și furnizează doar 30 % din proteinele folosite pentru hrana animalelor. Susțin opinia raportorului, conform căreia acest fenomen trebuie schimbat, întrucât, în acest fel, vor avea de câștigat atât sănătatea umană, cât și mediul și biodiversitatea. Comisia Europeană ar trebui să elaboreze un raport privind posibilitățile și opțiunile de creștere a producției interne de proteaginoase în UE prin intermediul unor noi instrumente politice. Instituirea unui mecanism de monitorizare a originii culturilor proteaginoase importate în UE este, de asemenea, utilă.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest raport, care atrage atenția asupra deficitului de proteine în UE și asupra necesității de a reechilibra acest deficit, însă mă opun măsurilor care ar însemna creșterea subvențiilor pentru agricultori, pentru a asigura producția de proteaginoase în UE. Consider că încurajarea producției interne de proteaginoase trebuie să se realizeze în conformitate cu o PAC reformată, care ajută UE să evolueze în direcția unei agriculturi durabile și a unei orientări mai puternice către piață și, cel mai important, să se îndepărteze de subvențiile care denaturează comerțul.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris.– (CS) Declinul cultivării plantelor bogate în proteine și înlocuirea producției interne cu importuri ieftine pe scară largă poate avea în cele din urmă un impact negativ sub forma pierderii cunoștințelor practice privind tehnicile reale de cultivare. Aceasta poate duce la o reducere considerabilă a cercetării în domeniul cultivării acestor plante într-un mediu intern. Consider, de asemenea, că este important să se păstreze o varietate suficientă în ceea ce privește selecția sau gama ofertei acestor produse. Așa cum este cazul multor rapoarte sau propuneri negociate de către Parlament, este menționată aici și nevoia de produse de înaltă calitate. În ceea ce privește produsele menționate anterior, este necesar, de asemenea, să se inspecteze eșantioane reale și să se integreze această activitate cu verificarea proceselor și resurselor agricole folosite pe plan local. Verificarea calității ar trebui să fie efectuată foarte atent și minuțios în cazul importurilor, prin utilizarea unor metode de laborator moderne și prin identificarea fără echivoc a originii mărfurilor. Pentru majoritatea țărilor UE, există unele culturi tipice. În Republica Cehă, de exemplu, există mazărea, care are o lungă tradiție. Cu toate acestea, cultivarea mazării este acum în declin. Opinia Republicii Cehe este în general una favorabilă raportului prezentat.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Producția de proteaginoase în Uniunea Europeană se confruntă cu un declin tot mai semnificativ, ceea ce face ca situația să fie alarmantă. Deficitul de proteine cauzează dezechilibre nu numai în producția agricolă, ci și în cercetarea și dezvoltarea tehnicilor agricole. De fapt, agricultorii și-au pierdut treptat interesul pentru culturile de proteaginoase, ceea ce a dus la pierderea la nivel european a experienței practice legate de aceste culturi. Prin urmare, este necesar să se urmărească situația stringentă descrisă în raport și să se formuleze o strategie europeană cu adevărat integrată. Putem răspunde noilor provocări, cum ar fi schimbările climatice sau pierderea biodiversității agricole, numai dacă există o aprovizionare și un consum mai echilibrat de produse proteaginoase în cadrul UE. Sperăm, așadar, că Comisia Europeană va examina posibilitățile pentru depășirea urgenței provocate de deficitul actual de proteine printr-o reformă radicală a politicii agricole comune, care o va face capabilă să facă față noilor provocări. Ar fi, de asemenea, necesară introducerea unei plăți suplimentare, în cazul în care agricultorii utilizează o rotație obligatorie de cel puțin patru culturi diferite, inclusiv cel puțin una de plante proteaginoase. În sfârșit, ar fi necesar să se stabilească o unitate de cercetare agricolă în cadrul Direcției Generale Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul Comisiei, pentru a motiva consumatorii și serviciile de catering să facă alegeri alimentare mai ecologice.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului din proprie inițiativă privind deficitul de proteine în UE. Europa depinde în mare măsură de importurile de proteaginoase, care sunt utilizate în principal pentru hrana animalelor. Această dependență generează riscurile crescute legate de volatilitatea prețurilor de pe piețele internaționale. Pentru a combate acest fenomen, propunem ca reforma politicii agricole comune să includă introducerea de noi prevederi, pentru a ajuta agricultorii să îmbunătățească sistemele de rotație a culturilor, investiții în cercetarea semințelor de plante proteaginoase, precum și o mai bună formare a agricultorilor în privința rotației culturilor și agriculturii mixte.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Raportul Haüsling a fost unul bun. Creșterea independenței Uniunii în ceea ce privește proteinele, promovarea unor rute de aprovizionare mai scurte și ajutarea agricultorilor să contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sunt toate măsuri pe care le susțin.

Cu toate acestea, lobby-urile pro-OMG și reprezentanții acestora au reușit să transforme acest raport într-o pledoarie pentru a permite alimentelor contaminate să intre în Europa. Raportul susține, de asemenea, o revenire la proteinele de origine animală, cu toate riscurile pe care le implică aceasta. Este timpul să se mute producția de plante proteaginoase. În noua sa formă, acest raport nu ne permite să facem acest lucru. Voi vota împotriva acestui raport dacă OMG-urile și proteinele de origine animală sunt aprobate de acest Parlament.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Este esențială creșterea producției de proteaginoase – plante bogate in proteine – cu scopul de a reduce dependența de importurile de soia, deoarece astfel se menține securitatea alimentară și se aduc beneficii mediului. Există studii științifice disponibile care demonstrează beneficiile de mediu ale proteaginoaselor în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră, precum și biodiversitatea și îmbunătățirea calității solului. Este foarte îngrijorător faptul că doar 3 % din producția agricolă europeană este de proteaginoase. Este inacceptabil că importăm 80 % din necesar. Prin urmare, este foarte important să se ia măsuri pentru a schimba această situație, în cadrul ajutorului din domeniul politicii agricole comune post-2013.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Raportul Häusling privind deficitul de proteine în Europa și căutarea de soluții introduce unele elemente pozitive, cum ar fi ajutorul pentru agricultori, care contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

În ciuda acestui fapt, am votat împotriva raportului deoarece textul argumentează clar în favoarea organismelor modificate genetic și deschide complet porțile Europei pentru alimente contaminate și pentru furajele de origine animală pe teritoriul european.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Raportul solicită Comisiei să includă în reforma PAC măsuri și instrumente adecvate și fiabile pentru sprijinirea fermierilor în îmbunătățirea rotației culturilor. Acesta solicită o propunere legislativă care autorizează proteinele procesate de origine animală din măruntaie rezultate după sacrificare în producția de furaje pentru animale monogastrice (porc și păsări). În cazul în care se acordă o astfel de autorizație, ce se va schimba? Interdicția este imposibil de controlat. De ce să irosim timpul cu un raport care nu este necesar și nu este ușor de înțeles, doar pentru a mai bifa un punct în activitatea raportorului? M-am abținut pentru că nu votez pentru inițiative neclare, „născocite”.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Proteaginoasele reprezintă o parte importantă a industriei furajelor și sunt, prin urmare, un factor economic semnificativ. Cu toate acestea, cultivarea proteaginoaselor reprezintă o problemă care a generat puțin interes pozitiv în Europa. În ultimii 10 ani, s-a înregistrat o scădere de până la 30 % a acestor culturi, singura excepție fiind soia, în cazul căreia declinul a fost de doar 12 %. Doar 3 % din terenurile arabile din UE sunt utilizate în producția de proteaginoase. După cum arată studiile, acest lucru nu numai că duce la un dezavantaj economic semnificativ, deoarece rezultatul este o cotă de importuri de 80 %, însă aduce, de asemenea, dezavantaje în domeniul agriculturii. Acest lucru se datorează faptului că prin cultivarea proteaginoaselor se îmbogățește solul cu azot, ceea ce sporește ulterior fertilitatea. Sectorul cercetării suferă, de asemenea, din cauza nivelului scăzut al cererii de semințe pentru culturile proteaginoase. Spirala descendentă a început deja. Am votat împotriva acestui raport pentru că mi-e teamă că ar putea pune în pericol cultivarea semințelor tradiționale.

  James Nicholson (ECR), în scris. – Abordarea generală a acestui raport susține că, decât să importăm proteine din țări terțe, ar trebui să încurajăm agricultorii să le producă aici, în Europa. Acest punct de vedere ignoră faptul că din cauza constrângerilor naturale Europa pur și simplu nu este capabilă să producă cantitățile de soia și de porumb necesare pentru a satisface cererea agricultorilor noștri la un preț viabil. Importurile la prețuri accesibile de proteine din țări terțe, cum ar fi Statele Unite ale Americii, sunt cruciale, dacă dorim să asigurăm securitatea alimentară și să creăm condiții în care agricultorii pot câștiga un trai decent din agricultură. În plus, raportul se referă la faptul că noi ar trebui să explorăm posibilitatea de a utiliza proteinele de origine animală ca o sursă de hrană pentru animale. După experiența noastră cu EBS, nu cred că ar trebui să mergem pe acest drum și nu cred că acest lucru este necesar, dacă furnizăm cantități adecvate de soia și de porumb agricultorilor. Din aceste motive, am votat împotriva raportului.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea raportului, care ridică o serie de probleme importante în funcționarea agriculturii europene. Cu toate acestea, consider că ar trebui să punem accentul mai mult pe soluții, iar în această privință avem nevoie de mai multă deschidere către exploatarea celor mai recente și moderne soluții științifice din domeniul biotehnologiilor.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Raportul susține utilizarea organismelor modificate genetic și a făinii de oase. În general, proteinele de origine animală ar trebui să fie permise în hrana animalelor numai dacă există toate dovezile științifice și sunt stabilite toate controalele care previn efecte negative (aș dori să vă amintesc de scandalul EBS). Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Deficitul de proteine în UE este un aspect relevant și important. Având în vedere faptul că această problemă are rădăcini adânci în UE și lipsa de proteine este din ce în ce mai gravă, trebuie să facem toate eforturile pentru a ne asigura că această problemă este abordată cât mai curând posibil și că sporește producția locală de proteaginoase. Consider că această rezoluție este un pas important spre rezolvarea problemei. Cultivarea proteaginoaselor nu numai că atenuează impactul schimbărilor climatice, însă are și un efect pozitiv asupra veniturilor agricultorilor. În plus, acesta este un factor important pentru consolidarea sectorul zootehnic european, având în vedere faptul că ar reduce dependența sectorului de importurile de proteaginoase și ar crește competitivitatea. Consider că Comisia trebuie să ia măsuri imediate pentru a opri accesul pe piața UE chiar și pentru produsele agricole cu o prezență scăzută de OMG-uri. Nu putem permite nici măcar un nivel scăzut al prezenței OMG-urilor în culturile de proteaginoase pentru produse alimentare și furaje importate în UE. Sunt de acord cu propunerile pentru sprijinirea cercetării producerii și furnizării de semințe de proteaginoase și pentru un cadru pentru măsurile de dezvoltare rurală care introduc facilități îmbunătățite, descentralizate pentru producția de furaje. Consider că rotația culturilor trebuie să fie promovată activ în UE prin acordarea de sprijin financiar agricultorilor, iar acest lucru ar reduce deficitul actual de proteine și volatilitatea prețurilor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru raportul Häusling (A7-0026/2011), deoarece pledează pentru o aprovizionare cu proteine pentru hrana animalelor care contribuie de o lungă perioadă de timp la lipsa de competitivitate a agriculturii europene. În ultimii 10 ani, s-a înregistrat un deficit îngrijorător în producția de proteaginoase din Uniunea Europeană, iar acum situația este într-un declin considerabil. Principalele leguminoase uscate au scăzut cu o medie de 30 %, iar producția de soia cu 12 %. Această tendință crește dependența alarmantă deja existentă a Uniunii de importurile de proteaginoase, care sunt utilizate în principal pentru hrana animalelor, și prezintă riscuri majore, în special pentru sectorul zootehnic al UE. Problema este agravată de faptul că volatilitatea prețurilor pe piețele internaționale a crescut substanțial. Este o prioritate pentru Comisie să asigure rapid o aprovizionare cu soia fără probleme pe piața UE, furnizând o soluție tehnică în ceea ce privește nivelul scăzut al prezenței organismelor modificate genetic în proteaginoasele pentru produse alimentare și furaje importate în UE. Importurile insuficiente de soia impun povara unui cost suplimentar asupra sectoarelor zootehnic și alimentar din UE și pun în pericol viabilitatea economică a producției interne de carne.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Culturile de plante proteaginoase ocupă numai 3 % din suprafața arabilă a Uniunii (cu excepția fructelor și legumelor). Producția de legume uscate a scăzut la aproximativ 1 milion de ha în 2008. Mai mult de 40 de milioane de tone de proteaginoase, în special semințe de soia și furaje pe bază de gluten de porumb, sunt importate anual, reprezentând 80 % din consumul de proteaginoase din UE. Suprafața arabilă utilizată în afara UE pentru importurile de proteaginoase în UE reprezintă 10 % din suprafața arabilă a UE, adică 20 de milioane de ha. În privința angajamentelor UE de a contribui activ la securitatea alimentară mondială și de a combate în mod activ schimbările climatice, viitoarea politică agricolă și de dezvoltare rurală trebuie să promoveze un echilibru mai bun între producția de proteine vegetale și proteine animale, pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și scurgerii substanțelor nutritive în pânza freatică, să motiveze consumatorii, autoritățile responsabile de achizițiile publice și serviciile de catering să opteze, în alimentație, pentru o gamă de alimente mai echilibrată, mai ecologică și mai variată.

Comisia trebuie să prezinte inițiative legislative de reducere a deșeurilor alimentare în cadrul lanțului alimentar, inclusiv a deșeurilor de la sacrificarea animalelor și a lăturilor, domeniu reglementat insuficient.

  Evelyn Regner (S&D), în scris. – (DE) Ieri, am votat împotriva raportului privind deficitul de proteine din UE, deoarece cred că această problemă nu poate fi rezolvată prin autorizarea importurilor de produse modificate genetic în UE. Realitatea este că 80 % din necesarul nostru de proteaginoase deja trebuie să fie importat. Intenția inițială a raportului – determinarea unor măsuri pentru creșterea producției interne de proteaginoase, pentru a combate scăderea producției de proteine în UE – a fost denaturată.

Lobby-ul pentru ingineria genetică a reușit în mod clar să promoveze o atitudine pozitivă față de importurile de proteine modificate genetic, care a ajuns în raport prin amendamente care au fost adoptate, din păcate, de majoritatea din plen. Chiar și raportorul a fost forțat să voteze împotriva propriului său raport. În calitate de membru al Partidului Social-Democrat din Austria, eu, împreună cu colegii mei de partid din Parlament, sunt în favoarea unei politici de toleranță zero față de organismele modificate genetic.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) În sesiunea de astăzi, raportul privind deficitul de proteine în UE elaborat de către dl Häusling a fost adoptat prin vot.

UE este dependentă într-o mare măsură de importurile de proteaginoase, care sunt utilizate în principal pentru hrana animalelor. Acest lucru implică riscuri semnificative, în special pentru zootehnic european. O serie de amendamente de compromis au îmbunătățit considerabil raportul inițial.

Raportul care a fost adoptat invită Comisia să opteze pentru o viziune pe termen mediu și pe termen lung a politicii pentru culturile de proteaginoase și solicită reformarea politicii agricole comune în sensul introducerii de noi dispoziții care susțin agricultorii în îmbunătățirea rotației culturilor, precum și în sensul reducerii deficitului de proteine vegetale și a volatilității prețurilor. Raportul solicită, de asemenea, studii de cercetare a semințelor și a contribuției acestora la combaterea bolilor.

Raportul solicită Comisiei să garanteze o aprovizionare fără obstacole cu boabe de soia pe piața europeană, oferind o soluție tehnică pentru nivelul scăzut al prezenței de organisme modificate genetic în alimentele și hrana importate în UE.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Punctele cheie ale raportului sunt: crearea unui cadru pentru cultivarea și utilizarea plantelor proteaginoase în UE, pentru a înlocui importul de proteaginoase din țări terțe; renunțarea la acordul Blair House și îmbunătățirea rotației culturilor, în cadrul reformei PAC; generarea unei noi abordări științifice și îmbunătățirea formării și a facilităților pentru agricultori. Rezultatul voturilor în cadrul Comisiei AGRI a fost satisfăcător, cu excepția introducerii unei serii de amendamente de către ALDE și PPE, care au „contaminat” raportul cu amendamente ce promovează OMG-urile. Industria interesată a OMG-urilor a făcut lobby pentru atenuarea politicii de toleranță zero a UE, care nu permite intrarea pe piață a furajelor modificate genetic. Din păcate, în plen nu am putut decontamina raportul privind deficitul de proteine de atacul OMG la adresa toleranței zero. Însă majoritățile din plen au fost mult mai aproape de poziția noastră decât în cadrul Comisiei AGRI. Deci, merită să încercăm din greu să inversăm majoritățile din plen în privința aspectelor legate de OMG-uri. Dl Häusling (Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană), a demisionat din funcția de raportor.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Cele mai recente estimări privind sectorul culturilor de proteaginoase relevă în ultimul deceniu o tendință îngrijorătoare de scădere a producției de proteaginoase în Uniunea Europeană. În fiecare an, în Europa producția de leguminoase scade cu 30 %, iar producția de soia cu 12 %, de unde rezultă necesitatea de a importa 40 de milioane de tone de proteine vegetale.

Conținutul acestui raport arată că sectorul zootehnic european, care este vulnerabil la volatilitatea prețurilor, este prea dependent de capacitatea de a accesa importurile de proteine vegetale. Această dependență pune în pericol rentabilitatea economică a cărnii produse intern, care este tot mai afectată de costurile suplimentare pentru importurile de furaje, în pofida faptului că – pe lângă problema economică și în perspectiva obiectivelor climatice – producția de proteaginoase ar contribui în mod substanțial la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) În ultimii ani, cultivarea leguminoaselor a fost afectată de o scădere a producției care a dus la o dependență puternică de importurile din țări terțe, acestea fiind utilizate atât pentru hrana oamenilor, cât și a animalelor.

Pe lângă reducerea deficitului de proteine al Uniunii Europene odată ce produsele sunt recoltate, aceste culturi reprezintă un aditiv excelent pentru sol, care necesită, prin urmare, mai puține îngrășăminte chimice. Agricultura bună ar trebui să includă rotația culturilor, prin care se reduce intervenția îngrășămintelor și se menține diversitatea speciei pentru soiurile sălbatice și cultivate.

Solicităm ca viitoarea politică agricolă comună să stabilească măsuri pentru a depăși deficitul de proteine al Uniunii prin reducerea în mod constant a importurilor de proteine.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. − Am votat acest raport pentru că subliniază importanța limitării dependenței de proteaginoase din import, mai ales datorită faptului că această dependență prezintă riscuri majore pentru sectorul creșterii animalelor din Uniunea Europeană. Vreau, însă, să atrag atenția asupra faptului că OMG-urile nu sunt singura soluție la scăderea dependenței de proteaginoase importate din țările terțe. Există înlocuitori ai soiei modificate genetic care ar putea contribui la asigurarea necesarului de proteine, precum mazărea de câmp, fasolea lată și fasolea de câmp, lupinul, lintea, năutul, dar și lucerna/alfalfa și trifoiul, care, în același timp, pot reduce substanțial emisiile de gaze cu efect de seră. Totodată, nu este de neglijat potențialul de cultivare de plante proteaginoase, precum soia, din noile state membre, România și Bulgaria.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Raportul inițial al raportorului era mai bun decât textul care a fost adoptat acum. Din acest motiv, am votat împotriva textului final. A solicita Comisiei în acest moment să asigure o aprovizionare fără obstacole cu soia pe piața UE prin găsirea unei soluții tehnice pentru prezența unor cantități mici de OMG-uri în proteaginoasele destinate utilizării ca furaje reprezintă, din toate punctele de vedere, recunoașterea unei victorii majore a lobby-ului pentru agricultura intensivă. Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană pledează pentru dezvoltarea maximă a propriei producții de proteaginoase a UE. O astfel de politică ar fi bună pentru veniturile agricultorilor și ar contribui substanțial la combaterea schimbărilor climatice, la conservarea biodiversității și la fertilitatea solului.

Este esențială stabilirea unui mecanism prin care putem monitoriza originea proteaginoaselor importate și prin care putem inspecta viabilitatea practicilor agricole aplicate în țara de origine. Controalele regulate la fața locului sunt absolut necesare. Dezbaterea privind reautorizarea proteinelor de origine animală procesate din deșeuri de abator pentru a fi utilizate în producția de furaje pentru porci și păsări se poate desfășura doar în ceea ce privește securitatea (alimentară) și sănătatea publică. Interdicțiile privind reciclarea în interiorul speciei și canibalismul forțat sunt cruciale, așa cum sunt inspecțiile sigure din sectorul hranei pentru animale, precum și aplicarea corectă a legislației UE în vigoare.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Îi mulțumesc colegului meu deputat, dl Häusling, pentru raportul său important, chiar dacă sunt dezamăgit de versiunea finală, motiv pentru care eu, ca și raportorul, am votat împotriva raportului în cele din urmă. Pe de o parte, regret faptul că raportul a fost compromis prin includerea problemei toleranței zero. Apelul la relaxarea condițiilor privind importurile neautorizate de organisme modificate genetic (OMG-uri) nu rezolvă problema deficitului de proteine în Uniunea Europeană și, prin urmare, nu ar fi trebuit discutat. Pe de altă parte, trebuie neapărat să atenuăm scăderea considerabilă a culturilor de proteaginoase în Uniune și să reducem astfel dependența noastră de importuri de plante proteaginoase, care este deja alarmantă.

Aș dori să denunț în mod clar acordurile Blair House, ale căror obiective orientate spre piață au contribuit la volatilitatea extremă a prețurilor. În plus, aceste acorduri contrazic complet Protocolul de la Kyoto și obiectivele acestuia în ceea ce privește încălzirea globală. Pentru viitor, în contextul gestionării raționale și responsabile a solurilor, trebuie să integrăm proteaginoasele în ciclul de rotație a culturilor.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Am votat în favoarea adoptării raportului Häusling. Mă bucur că dl Häusling a ridicat problema deficitului de proteine în Europa și ne-a furnizat informații importante pe această temă. Este evident că problema necesită acțiune urgentă.

Proteinele reprezintă unele dintre cele mai importante componente ale dietei noastre zilnice, iar lipsa de proteine poate duce la probleme grave de sănătate. Mai mult decât atât, după cum reiese din cercetările prezentate în raport, cultivarea culturilor bogate în proteine și aplicarea pe scară largă a principiului rotației culturilor ar reduce costurile de producție și emisiile de gaze cu efect de seră.

Având în vedere obiceiurile alimentare nesănătoase ale cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, precum și lipsa de experiență a agricultorilor europeni în domeniul cultivării de plante bogate in proteine, cred că ar trebui să ne concentrăm în primul rând asupra educației. Mă gândesc aici, mai presus de toate, la sensibilizarea oamenilor cu privire la impactul pozitiv al proteinelor asupra sănătății umane (Programul de distribuire a fructelor în școli este un exemplu de program cu un scop asemănător care se pune în aplicare în prezent în cadrul Uniunii Europene) precum și, de asemenea, cu privire la dezvoltarea unui sistem de stimulente pentru agricultorii care cultivă plante bogate in proteine.

Raport: Mariya Nedelcheva (A7-0029/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport anual privind egalitatea de gen în UE în 2010 și pentru recomandările pe care le include. Actuala criză a produs efecte devastatoare pentru femei, chiar dacă sectoarele profesionale dominate de bărbați au fost lovite cel mai rău. Doresc să subliniez faptul că încă există inegalități de aproximativ 18 % între bărbați și femei în ceea ce privește salariul, cu toate că printre absolvenți se numără mai multe femei decât bărbați. Dintre măsurile necesare sugerate, doresc să subliniez dezvoltarea de planuri privind egalitatea și combaterea violenței domestice prin stabilirea unui an european dedicat acestei probleme.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Astăzi sărbătorim centenarul Zilei Internaționale a Femeii, un simbol al luptei pentru obținerea egalității sociale și eliberarea de comportamentele discriminatorii și oprimante cu care s-au confruntat și încă se confruntă femeile.

În fiecare țară din lume există percepții diferite asupra femeii; se vorbește mult despre țările islamice și despre felul în care sunt judecate și tratate femeile, lucru care este influențat și de religie. Deși din fericire noi, cei din Occident, avem o viziune egalitară a relației dintre bărbați și femei, faptele descriu o situație deranjantă. În Europa încă persistă multe inegalități în detrimentul fetelor și femeilor, și aici vorbim despre chestiuni ce țin de ocuparea forței de muncă, de viața lor privată, de sănătate și de dreptul lor de a avea acces la educație și pregătire vocațională și de a ocupa funcții în sectoare netradiționale și funcții cu grad mare de responsabilitate. Totuși, problemele nu se opresc aici: femeile nu doar se confruntă cu forme multiple de discriminare, ci sunt și victime ale violenței de toate felurile, deopotrivă psihologică și fizică.

Prin urmare, este necesar să protejăm femeile și să le oferim posibilitatea de a trăi în condiții egale din punct de vedere calitativ cu cele de care beneficiază bărbații. Egalitatea de gen nu este doar o problemă de justiție socială, ci este și una dintre condițiile prealabile pentru îndeplinirea obiectivelor referitoare la creștere durabilă, la ocuparea forței de muncă, la competitivitate și la coeziune socială stabilite în strategia Europa 2020.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Femeile din clasa muncitoare și clasa populară, tinerii, imigranții și refugiații nu au nimic de câștigat din spectacolul care le este pregătit sau din lista de dorințe și din minciunile pe care le prezintă plutocrația pentru a menține sistemul capitalist al exploatării și al muncii prost plătite și pentru a-și spori profitul. Realitatea arată clar că pretenția plutocrației de promovare a egalității între bărbați și femei la adăpostul barbariei capitaliste și al politicii UE este înșelătoare și insultătoare. Politica îndreptată împotriva claselor populare practicată de UE, de guvernele burgheze, de FMI și de alte instituții imperialiste reprezintă o lovitură dată drepturilor câștigate de femei. Șomajul în masă, reducerile salariale drastice și reducerea beneficiilor sociale, formele flexibile de ocupare a forței de muncă, creșterea vârstei de pensionare, contractele flexibile de muncă și comercializarea serviciilor sociale în domeniul sănătății, al asistenței sociale și al educației, toate acestea afectează și mai mult condițiile de trai ale femeilor și, în general, ale familiilor aparținând clasei muncitoare și clasei populare. Strategia UE 2020, guvernanța economică și disciplina bugetară a FMI și a BCE pregătesc noi măsuri îndreptate împotriva femeilor din clasa populară și cea muncitoare. Această politică trebuie combătută. Le cerem femeilor să se implice în luptă, să se alăture mișcării sindicale a clasei muncitoare și să militeze pentru obiectivele puterii populare și pentru o economie populară.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Sunt de acord cu mai multe probleme ridicate de această rezoluție, pe care am susținut-o în timpul votului. Astfel, analiza care arată că țările în care bărbații și femeile beneficiază de tratament egal pe piața muncii au avut de câștigat din punctul de vedere al dezvoltării lor socio-economice mi se pare complet justificată. După părerea mea, promovarea egalității între femei și bărbați reprezintă o cerință evidentă nu doar din punct de vedere social, ci și din punct de vedere economic.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Egalitatea între bărbați și femei constituie unul dintre principiile fundamentale ale dreptului UE. Obiectivele Uniunii Europene constau, în primul rând, în asigurarea egalității de șanse și de tratament între bărbați și femei și, în al doilea rând, în combaterea discriminării pe criterii de gen. În ciuda tuturor eforturilor depuse în privința egalității dintre bărbați și femei, chiar și astăzi în Uniunea Europeană continuă să existe inegalități în acest domeniu. Nivelul ocupării forței de muncă în rândul femeilor (58,6 %) continuă să fie mai mic decât în rândul bărbaților (70,7 %), cu toate că majoritatea studenților și absolvenților de studii superioare este reprezentată de femei. Doar unul din 10 membri din consiliile de administrație ale companiilor din UE este femeie și doar 3 % dintre funcțiile de director executiv sunt ocupate de femei.

Diferența medie dintre salariile câștigate de bărbați și cele câștigate de femei în UE continuă să fie de 18 %. Pentru ca Europa să își atingă obiectivele referitoare la creșterea durabilă, la ocuparea forței de muncă, la competitivitate și la coeziune socială, va trebui să continue să combată inegalitățile care încă există între bărbați și femei, acesta fiind motivul pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Raportul anual privind egalitatea între bărbați și femei reprezintă o oportunitate de a scoate în evidență provocările cu care ne confruntăm în aceste vremuri de criză economică și socială. Acest raport, care a fost adoptat de Ziua Internațională a Femeii, ar trebui analizat împreună cu raportul elaborat de dna Plumb cu privire la sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană. Într-adevăr, femeile se numără printre categoriile de persoane considerate vulnerabile și care au suferit din plin impactul crizei. Întrucât există mai multe femei care lucrează cu fracțiune de normă decât bărbați, pentru că efectuează ceea ce poate fi muncă ocazională în sectorul terțiar, pentru că au cariere fragmentate, pentru că, și în prezent, ele sunt mai prost plătite decât bărbații pentru același tip de slujbă și pentru că pensiile lor sunt mai mici, din toate aceste motive trebuie să ne asigurăm că femeile rămân mereu în centrul atenției noastre.

Cea mai sensibilă chestiune din acest raport s-a referit la cotele aferente femeilor în consiliile de administrație ale marilor companii, atât din sectorul privat, cât și din cel public. Fără îndoială, cotele nu sunt un panaceu, iar într-o societate ideală ne-ar plăcea ca ele să nu existe. Totuși, este evident că pentru a schimba mentalitățile oamenilor aceste cote sunt necesare.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) În raportul său anual pentru anul 2010, Comisia Europeană a evidențiat provocările cu care se va confrunta Europa ca urmare a recentei crize economice și financiare în ceea ce privește egalitatea între bărbați și femei. O consecință importantă pe care această criză a generat-o pentru femei se referă la ocuparea forței de muncă: femeile au fost afectate mai târziu decât bărbații pentru că în sectoarele care au rezistat mai mult timp în fața crizei (sănătate, educație, etc.) lucrau mai multe femei. Totuși, acum chiar și aceste sectoare riscă să fie afectate, fenomen care aduce cu sine o nesiguranță pe termen lung pentru femeile care lucrează, spre deosebire de bărbați.

Parțial din acest motiv cred că egalitatea între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă nu ar trebui să mai fie un simplu obiectiv de urmărit, ci trebuie să devină o realitate. Prin urmare, angajamentul statelor membre și al Comisiei este necesar nu doar pentru ca politica privind egalitatea între bărbați și femei să poată fi menținută ci pentru ca, mai presus de orice, cheltuielile bugetare alocate acestei politici să nu fie revizuite în sens descendent. În fine, pentru că sunt de părere că promovarea egalității se face prin educarea și instruirea cetățenilor. în special a tinerilor, doresc să atrag atenția Comisiei asupra posibilității de a reînnoi într-un moment oportun campaniile menite să crească gradul de sensibilizare cu privire la această chestiune.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, egalitatea între femei și bărbați este unul dintre pilonii fundamentali ai dezvoltării unei economii sociale și de piață eficace, așa cum i-a plăcut întotdeauna Europei să se definească. Prin urmare, sunt convinsă că trebuie garantăm, prin toate mijloacele posibile, că femeile beneficiază de același tratament și de aceleași oportunități profesionale ca cele care le sunt garantate bărbaților. Totuși, nu pot susține strategia propusă de dna Nedelcheva și nici nu pot vota în favoarea ei, pentru că sunt de părere că a avea drept punct de plecare rolul central al problemelor cu care se confruntă un singur grup etnic, și nu o analiză sistematică a tuturor opțiunilor, nu reprezintă o abordare metodologică potrivită și decisivă.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport și sunt mulțumită că Parlamentul European a atras atenția în mod special asupra problemelor legate de egalitatea de gen. Trebuie să recunoaștem că încă mai avem multe de făcut pentru a îmbunătăți poziția femeii în domeniul egalității de gen, pe piața muncii și în politică. Chestiunile legate de drepturile femeii trebuie incluse în toate domeniile de politică a Uniunii Europene, iar ideile și inițiativele bune nu trebuie să rămână doar proiecte pe hârtie, ci trebuie să fie puse în aplicare în toate statele membre ale Uniunii Europene. În raportul Parlamentului European privind egalitatea între bărbați și femei în Uniunea Europeană am stabilit, deci, că este esențial să eliminăm diferențele de salarizare între bărbați și femei, să punem capăt violenței împotriva femeilor și traficării acestora, să garantăm concedii de maternitate și să creăm condiții potrivite pentru a profita de serviciile creșelor și centrelor pentru îngrijirea copiilor și pentru a reduce sărăcia în rândul femeilor. În ceea ce privește egalitatea de gen în afaceri, trebuie să atragem atenția asupra faptului că doar 3 % dintre companii sunt conduse de femei, pentru că acestea se confruntă cu discriminare și cu obstacole care le împiedică să promoveze în carieră și să ocupe funcții de conducere. Din ce în ce mai mulți deputați din Parlamentul European sunt de acord cu introducerea unui sistem de cote, pentru că, în cazul în care companiile nu vor opera modificări pentru a îmbunătăți egalitatea de gen în afaceri, există planuri ca aceste cote să fie stipulate prin lege. Sper că, pe viitor, vom găsi soluții și măsuri care vor consolida egalitatea de gen și egalitatea de șanse pentru femei în familie și în societate.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat împotriva acestei chestiuni pentru că, deși sunt de acord cu mai multe dintre punctele adoptate, există aspecte care, după părerea mea, ar fi trebuit eliminate. Ca urmare a crizei cu care ne confruntăm, condițiile de muncă și accesul la locuri de muncă pentru femei au devenit grele. Prin urmare, sunt de acord cu chestiunea abordată în raportul Comisiei Europene referitor la nevoia de a integra egalitatea de gen în toate politicile, precum și în educația acordată copiilor europeni chiar de la vârste fragede. Violența împotriva femeilor trebuie să fie în continuarea combătută și prevenită prin campanii publice de informare și prin educare în școli. Cu toate acestea, nu sunt de acord cu introducerea cotelor în sectorul privat, cu listele cu femei vulnerabile sau cu salariul minim garantat, despre care cred că este imposibil de pus în aplicare.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Pe 8 martie, de Ziua Internațională a Femeii, doresc să o felicit pe dna Nedelcheva pentru raportul său privind egalitatea între femei și bărbați. Sunt de acord cu evaluarea sa, respectiv faptul că femeile au fost în special afectate de criza economică și financiară cu care ne confruntăm. Toate datele arată că, în ceea ce privește, inter alia, ocuparea forței de muncă, educația și asistența socială, femeile vor resimți consecințele mai mult și pentru o perioadă de timp mai mare decât bărbații.

În ceea ce privește venitul, condițiile de lucru și de recrutare, dar și accesul la ocuparea forței de muncă, situația femeilor pare să se deterioreze mai rapid decât cea a bărbaților. Prin urmare, este important să creăm oportunități noi și să consolidăm sinergiile privind egalitatea de gen, fapt ce va contribui la stimularea redresării și chiar la creșterea economică. Întrucât 2010 a fost Anul european pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, salut referirea făcută la combaterea sărăciei, acordând o atenție specială celor mai vulnerabile femei. Mi se pare regretabil faptul că stânga din Parlament a introdus aici și controversa privind avortul, fără să îi pese de jurisdicția Uniunii.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. – Salut acest raport privind egalitatea între femei și bărbați, document care reînnoiește apelul făcut de Parlamentul European pentru stabilirea unui An european de combatere a violenței împotriva femeilor, fenomen care se estimează că afectează între 20 % și 25 % dintre femei de-a lungul vieții, și solicită elaborarea unei directive privind violența împotriva femeilor. Criza economică are consecințe grave asupra femeilor, care sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie, comparativ cu bărbații. Într-adevăr, în medie, femeile sunt plătite cu 18 % mai puțin decât bărbații pentru aceeași muncă efectuată în UE, un procent care depășește 25 % în unele state membre, și sunt expuse unui risc mai mare de a avea un loc de muncă nesigur și/sau de a fi angajate cu fracțiuni de normă. În plus, femeile au mai puține șanse de a fi angajate din nou după ce își pierd locul de muncă. Prin urmare, ele beneficiază de pensii mai mici când înaintează în vârstă. Este necesar să abordăm problema stereotipurilor legate de gen, dar nu este suficient. În mod evident, contracararea unor astfel de dezavantaje necesită investiții publice serioase în centre pentru îngrijire. Totuși, obiectivele stabilite în Consiliul de la Barcelona privind serviciile de îngrijire a copilului sunt departe de a fi îndeplinite, fapt ce afectează cel mai mult familiile cu venituri mai mici. Trebuie să acordăm putere mai multor femei de la toate nivelurile de reprezentare politică din Europa. Egalitatea de gen nu este doar o chestiune ce ține de justiție, ci și o condiție necesară pentru dezvoltarea socială și economică.

  Karima Delli (Verts/ALE), în scris. – (FR) Salut votul asupra acestui raport privind egalitatea între bărbați și femei. De exemplu, din punctul de vedere al remunerației, în ciuda eforturilor legislative continue depuse la nivel european în acest sens, salariul femeilor încă este, în medie, cu 18 % mai mic decât al bărbaților, pentru aceeași muncă prestată în Uniunea Europeană. Doresc de asemenea să subliniez faptul că a fost nevoie să luptăm multă vreme în acest Parlament doar pentru a asigura menționarea unui drept fundamental cum este accesul la mijloace contraceptive. Acest tip de dezbatere de ariergardă nu ajută prea mult reputația dreptului european.

Din fericire, raportul final este unul bun. El stabilește obiectivul de a reduce diferența de salarizare la mai puțin de 5 % până în 2020 și, în special, solicită statelor membre să facă tot ceea ce le stă în putință pentru a pune în aplicare principiul „remunerației egale pentru muncă egală”, cu sancțiuni pentru statele care nu îl respectă. Solicită obiective obligatorii care să garanteze egalitatea în cazul funcțiilor corporatiste, administrative și politice cu răspundere.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Astăzi, 8 martie 2011, la centenarul Zilei internaționale a femeii, Parlamentul a avut datoria de a adopta, cu o majoritate largă, acest raport privind egalitatea între femei și bărbați în Uniune pentru 2011. Deși principiul egalității de gen este clar stipulat în Tratat și în Carta drepturilor fundamentale, nu putem să nu remarcăm faptul că acesta rămâne un obiectiv neîndeplinit. Fie că este vorba de locurile de muncă, caz în care mult mai multe femei decât bărbați prestează muncă ocazională, fie că este vorba de salarizare, femeile câștigând, în medie, cu 18 % mai puțin decât bărbații pentru funcții cu același grad de responsabilitate, sau este vorba de oportunități în carieră, femeile încă sunt blocate de celebrul plafon de sticlă. În plus, femeile sunt sancționate atunci când au copii.

Lista cu plângeri este una destul de lungă. Raportul supus astăzi la vot include răspunsuri specifice, ca de exemplu stabilirea unor obiective obligatorii pentru statele membre și sancțiuni pentru nerespectarea acestora, dar și introducerea cotelor (un rău necesar) pentru a spori puțin aspirațiile noastre către egalitate. Speranța noastră este că într-o bună zi nu va mai fi necesar să dedicăm o anumită zi în fiecare an unei categorii ce reprezintă mai mult de jumătate din populația globului.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) După cum am spus deja în acest plen, „Bărbații și femeile trebuie tratați în mod egal, acordându-le aceleași drepturi, însă luând în considerare și nevoile lor speciale. În cazul femeilor, acest lucru este cu atât mai pertinent în domenii precum sprijinul pentru maternitate și reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie”. Prin urmare, sunt mulțumit să regăsesc aici, inter alia, preocuparea pentru protejarea drepturilor privind maternitatea și pentru îngrijirea la domiciliu a persoanelor în vârstă, îndatoriri care le revin deseori femeilor din familie, îngreunându-le posibilitatea de a găsi un loc de muncă. Totuși, deși recunosc că unele dintre viziunile raportoarei sunt foarte pertinente, nu sunt de acord cu dumneaei că egalitatea de gen poate fi obținută prin folosirea sistemelor de cote. Cotele minimalizează importanța femeilor, care vor ajunge să obțină anumite funcții pentru simplul fapt că sunt femei și nu datorită talentului, abilităților sau aptitudinilor pe care le au. Prin urmare, este inacceptabil ca aceste sisteme să fie aplicate în companii private. În fine, sunt un apărător fervent al principiului subsidiarității și consider că multe dintre subiectele analizate în acest raport, deși sunt importante și relevante, trebuie să rămână sub jurisdicția statelor membre. Acesta este unul dintre motivele pentru care am votat împotriva raportului.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport urmărește să contribuie la accelerarea procesului de creare a condițiilor de egalitate între bărbați și femei în Uniunea Europeană. În această zi, când sărbătorim centenarul Zilei internaționale a femeii, doresc să salut toate femeile care au luptat pentru recunoașterea drepturilor femeii și pentru egalitate de gen de-a lungul ultimilor 100 de ani. Doresc de asemenea să îmi exprim solidaritatea față de toate femeile care sunt victime ale violenței și față de acelea care luptă în ultimul timp în Orientul Mijlociu și în Africa de Nord pentru autodeterminarea popoarelor lor. UE s-a aflat întotdeauna în prim plan în demersul de apărare a drepturilor femeii, prin urmare salut adoptarea acestui raport care urmărește să elimine multe dintre discrepanțele care încă se mențin, ca de exemplu diferențele de salarizare, accesul la educație și locuri de muncă, dificultățile în reconcilierea vieții personale cu cea profesională și distanța față de funcțiile cu putere de decizie. Prin urmare, sper că UE va trece de la teorie la practică și le va oferi femeilor posibilitatea de a-și demonstra valoarea.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Este deosebit de semnificativ faptul că dezbaterea și votul cu privire la acest raport care încearcă să atragă atenția asupra inegalităților și discriminării care încă se mențin au avut loc de Ziua Internațională a Femeii, al cărei centenar se marchează în 2011. S-au purtat multe bătălii de-a lungul acestor 100 de ani. Au fost și multe victorii. Totuși, acestea nu au fost suficiente pentru a elimina inegalitățile existente, discriminarea care persistă, din punctul de vedere al drepturilor, în accesarea locurilor de muncă, inegalitatea în salarizare, care se reflectă în valoarea pensiilor, dificultățile întâlnite în evoluția în carieră și în realizările profesionale, precum și obstacolele în calea accesului la funcții de administrare și cu putere de decizie în activitatea economică, socială și politică; tendința este ca această situație să se deterioreze pe timp de criză economică și socială.

Femeile continuă să fie victime ale discriminării pentru că sunt mame și lucrătoare, un lucru care, în plin secol XXI, este scandalos. Din aceste motive, este important să continuăm să solicităm eliminarea inegalităților și discriminării, fapt care va implica o distanțare de politicile neoliberale și un angajament serios față de politici alternative care așează problema drepturilor omului și pe cea a egalității în centrul deciziilor și politicilor UE.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) În această zi asociată cu lupta femeilor pentru recunoașterea și exercitarea drepturilor lor, ne frapează situația din ce în ce mai rea a șomajului și numărul de locuri de muncă instabile, precum și nivelul scăzut al salariilor și discriminarea din punct de vedere salarial și pe criterii de maternitate cu care se confruntă femeile angajate. Acestea capătă expresii care sunt cu atât mai șocante și inacceptabile cu cât apar în cazul generațiilor mai tinere, așa cum se întâmplă în Portugalia.

Consecința este creșterea gradului de sărăcie în rândul femeilor. Situația femeilor cu handicap, a imigrantelor și a pensionarelor, dar și cea a angajatelor plătite prost sunt în special critice, însă nu este de neglijat nici situația femeilor din comunitățile rurale, care trăiesc singure cu copiii lor.

Majoritatea celor peste 85 de milioane de persoane care trăiesc în sărăcie în Uniunea Europeană este reprezentată de femei. Nivelul de sărăcie în rândul femeilor a depășit 18 %. Prin urmare, este esențial să prevenim adoptarea, sub pretextul crizei, a unor măsuri care amenință dreptul femeilor la egalitate și la coeziunea economică și socială necesară.

Este momentul să acordăm prioritate femeilor și drepturilor lor, egalității și coeziunii economice și sociale, pentru a putea avea o societate mai bună, pentru a putea respecta cu adevărat drepturile omului și pentru a consolida progresul civilizației, la care femeile au contribuit.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Egalitatea de șanse și nediscriminarea nu înseamnă abolirea și negarea diferențelor și complementarității care există între bărbați și femei din punct de vedere al naturii, aspirațiilor și viziunii fiecăruia asupra lumii și vieții. A sublinia acest lucru nu înseamnă a promova stereotipuri. Atunci când este dusă la extrem, filosofia dumneavoastră de a nu face diferențe între sexe nu duce decât la absurditate. Duce la absurdități precum acest „drept”, pus în ghilimele, al femeilor de a lucra noaptea – sau de a fi obligate să facă acest lucru. Este un pas înapoi din punct de vedere social. Este dreptul dumneavoastră. Duce la absurdități cum este decizia Franței de a acorda bărbaților termene libere pentru pensionare, un drept care, până acum, era rezervat femeilor și care compensa – oarecum – eventualele probleme profesionale pe care le-au generat maternitatea și timpul acordat creșterii copiilor.

Acest lucru este absurd, pentru că amenință chiar existența acestui avantaj acordat femeilor. Absurdă este și foarte recenta decizie a Curții Europene de Justiție care stipulează că diferențele statistice înregistrate între femei și bărbați nu trebuie luate în considerare la calcularea primelor de asigurare, cu toate că ele formează baza de calcul pentru riscuri. Doamnelor, acesta este finalul micului avantaj financiar de care vă bucurați pentru că sunteți mai prudente la volan și pentru că trăiți mai mult. Unde se va sfârși talibanismul „egalității de gen”?

  Louis Grech (S&D), în scris. – Voi vota în favoarea acestui raport, în special pentru că promovează – într-un mod foarte hotărât și concret – principiul fundamental al egalității între femei și bărbați. Este dezamăgitor faptul că, în ciuda numeroaselor eforturi și studii făcute în acest sens, unii dintre legiuitorii naționali încă ignoră efectele distructive ale discriminării, sporind și mai mult inegalitățile de gen și punând în pericol îndeplinirea obiectivelor strategiei de la Lisabona. În contextul diferenței persistente între bărbați și femei în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă, programul de lucru, salariile și accesul la funcții de conducere, fac apel la statele membre să pună mai bine în aplicare practicile de luptă împotriva discriminării și împotriva hărțuirii. Este necesară implicarea părților interesate începând cu nivelul cel mai de jos, prin campanii de informare, apelarea la ONG-uri, dar și prin instrumente mai formale, precum includerea în contractele colective și în legislația națională a unor prevederi referitoare la egalitatea de gen.

Sunt de acord cu diversele aspecte evidențiate în raport, ca de exemplu consolidarea măsurilor de incluziune în favoarea femeilor și asigurarea prezenței acestora în poziții cu responsabilitate, promovarea ocupării forței de muncă și distribuția corectă a venitului, crearea de locuri de muncă de mai bună calitate, asigurarea accesului la servicii publice de calitate și îmbunătățirea situației sociale. Deși am spus aceste lucruri, nu pot susține alineatele care fac referire la promovarea avortului.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Sunt foarte mulțumită de adoptarea acestei rezoluții în ziua celei de-a 100-a aniversări a Zilei Internaționale a Femeii. Într-adevăr, deși principiul salarizării corecte pentru bărbați și femei este stipulat clar în tratatele UE, putem observa în prezent că femeile câștigă cu 17,8 % mai puțin decât bărbații. Această inegalitate se face simțită în toate domeniile societății: de exemplu, doar 3 % dintre companiile mari sunt conduse de o femeie, iar femeile sunt cel mai grav afectate de șomaj și de problema muncii ocazionale. De aici rezultă observația alarmantă că în 2008 se considera că 17 % dintre femeile din cele 27 de țări ale Uniunii trăiau în sărăcie. Este nevoie și de alte măsuri, ca de exemplu o mai bună distribuție a responsabilităților familiale și o mai bună protecție a femeilor față de violența domestică. Toate aceste cifre dovedesc faptul că acum este necesară introducerea unor măsuri obligatorii. Prin urmare, din acest motiv am decis să votez în favoarea stabilirii cotelor, cu toate că, în principiu, m-am opus ideii, și în favoarea elaborării unor politici de discriminare pozitivă în sfera economică și în cea politică. Trebuie să recunoaștem astăzi că nu vom realiza o egalitate reală fără politici bazate pe o dorință veritabilă de a schimba situația.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) În fiecare an, Ziua Internațională a Femeii oferă ocazia de a dezbate drepturile femeii și egalitatea de gen în Uniunea Europeană. Fără îndoială că au existat îmbunătățiri semnificative, însă este clar că încă nu am realizat complet această egalitate, nici în realitate și nici în mentalitatea oamenilor. Totuși, egalitatea reprezintă o condiție prealabilă pentru îndeplinirea obiectivelor UE în materie de creștere, ocuparea forței de muncă și coeziune socială. Astfel, am votat în favoarea acestui raport, care subliniază nevoia de a viza consecințele crizei asupra femeilor și de a le remedia. Documentul evidențiază totodată rolul educației și face apel la Uniunea Europene să combată sărăcia în rândul femeilor și toate formele de violență îndreptate în direcția femeilor. Cred că un alt aspect fundamental din acest raport se găsește la alineatul 66, care stipulează dreptul femeilor de a avea acces facil la contracepție și avort. Să ne amintim că în 11 țări ale Uniunii avortul nu este încă legalizat în totalitate.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am fost de acord cu acest raport, pentru că actuala criză economică, financiară și socială are repercusiuni dezastruoase pentru ocuparea forței de muncă, pentru condițiile de trai și, în general, pentru societățile noastre. Femeile au fost grav afectate de criză, în special în ceea ce privește condițiile lor de muncă, accesul la ocuparea forței de muncă, locul lor în societate și egalitatea de gen. Fie că este vorba de consiliile directoare ale companiile listate public sau de lumea politicii, femeile trebuie să aibă posibilitatea de a ocupa funcții corespunzătoare aptitudinilor lor. Uneori femeilor li se interzice accesul la funcții cu responsabilitate, lucru care duce la o nepotrivire între nivelul lor de pregătire și statutul pe care îl au. Întrucât 2010 este Anul european pentru combaterea sărăciei, trebuie acordată atenție specială celor mai vulnerabile grupuri de femei. Trebuie luate măsuri specifice pentru a nu lăsa femeile care sunt vulnerabile din cauza unei dizabilități sau din cauza statutului de imigrant să ajungă în situații dificile, dar și pentru a facilita integrarea acestora în societate. Promovarea egalității implică totodată combaterea violenței împotriva femeilor. Toate formele de violență fizică, sexuală sau psihologică, indiferent de gradul de gravitate, trebuie combătute și condamnate. Întrucât marcăm cea de-a 100-a aniversare a Zilei Internaționale a Femeii, doresc să transmit felicitările mele tuturor femeilor.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Am votat împotriva solicitării de a acorda acces facil la avort, prevedere menționată la alineatul 66 al textului original. Deși recunosc dreptul fiecărei persoane de a decide cu privire la propriul trup, subliniez faptul că orice decizie de a face un avort înseamnă totodată decizia de a pune capăt vieții unei alte ființe omenești. Mai mult decât atât, dacă se ia o astfel de decizie, ea trebuie să includă întotdeauna consimțământul ambilor părinți (cu excepția cazurilor când este vorba de o boală gravă sau viol). Prin urmare, solicitarea de a oferi acces facil la avort este înșelătoare și transmite societății mesajul că avortul poate fi folosit ca mijloc de contracepție și că nu este nevoie să se țină seama de valori morale și etice.

În societatea europeană de astăzi, în care oamenii sunt mai bine informați și beneficiază de acces mai facil la sistemul de sănătate decât până acum, trebuie să susținem comportamentul responsabil, care include și asumarea responsabilității pentru acțiunile făcute. Solicitarea de a oferi acces facil la avort este contrară asumării unei astfel de responsabilități. Avortul este prea des folosit ca soluție ușoară pentru o situație dificilă. UE nu trebuie să susțină astfel de comportamente, ci trebuie să respecte statele membre în virtutea principiului subsidiarității.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, care notează necesitatea de a consolida dimensiunea genului în lupta împotriva sărăciei. Întrucât 2010 este Anul european pentru combaterea sărăciei, trebuie acordată atenție specială celor mai vulnerabile grupuri de femei. Trebuie luate măsuri specifice pentru a nu lăsa femeile care sunt vulnerabile din cauza unei dizabilități sau din cauza statutului de imigrant sau minoritate să ajungă în situații dificile, dar și pentru a facilita integrarea lor în societate.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Sunt de acord cu concluziile acestui raport, atât în calitate de deputat în Parlamentul European, cât și în calitate de doctor. Problemele cauzate de politica antisocială a majorității guvernelor din statele membre ale UE se vor manifesta, mai devreme sau mai târziu, în sănătatea multor grupuri de cetățeni mai puțin puternice din punct de vedere social, în special în cazul femeilor. Ceea ce m-a convins să susțin raportul menționat anterior au fost îngrijorările cu privire la dezvoltarea sănătoasă a populației actuale și viitoare a Europei, fenomen care este direct proporțional cu calitatea sănătății și egalitatea socială a femeilor. Dacă ne pasă de viitorul Europei, cu alte cuvinte, de viabilitatea și dezvoltarea UE, nu putem încerca să rezolvăm problemele acesteia fără a garanta egalitate pentru femei. A subaprecia această chestiune înseamnă a ignora drepturile a 50 % dintre cetățenii UE. În definitiv, acest lucru ar putea însemna alienarea multor cetățeni din UE, în ciuda faptului că strategia Europa 2020 include o soluție pentru aceste probleme. UE este formată din bărbați și femei. Toți aceștia reprezintă potențialul ei și dezvoltarea ei creativă. Atâta timp cât sărăcia și excluziunea socială afectează aproape unul din șase cetățeni, după cum arată analizele statistice din UE, depinde de noi, ca deputați în Parlamentul European, nu doar să provocăm Comisia și statele membre, ci și să exercităm o presiune eficace pentru punerea în aplicare a măsurilor specifice adoptate în lupta împotriva sărăciei și împotriva măsurilor antisociale de reducere a costurilor, precum și să limităm declinul domeniului social, în special în ceea ce privește femeile.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Criza financiară prin care trecem în prezent are repercusiuni dezastruoase asupra ratei șomajului și asupra condițiilor de trai ale cetățenilor, în general, și ale femeilor în special. Gândiți-vă doar la condițiile lor de muncă, la accesul lor la ocuparea forței de muncă și la poziția lor în societatea noastră.

În raportul său pentru 2010, Comisia Europeană a evidențiat în mod corect provocările care ne așteaptă în domeniul egalității între bărbați și femei, subliniind faptul că această criză trebuie înțeleasă ca o ocazie pe care o avem pentru a reexamina rolurile specifice pe care le au bărbații și femeile în societatea noastră, în special printr-o strategie pentru integrarea lor completă în toate politicile. Acest ideal de egalitate trebuie realizat prin intermediul unor măsuri concrete și de durată, în special referitoare la educație.

Subliniem importanța rolului femeilor în funcții cu putere de decizie, care în mod tradițional sunt rezervate bărbaților. Promovarea egalității implică totodată combaterea violenței împotriva femeilor. Toate formele de violență fizică, sexuală sau psihologică, indiferent de gradul de gravitate, trebuie combătute și condamnate. Combaterea violenței bazate pe gen presupune lansarea unor campanii de sensibilizare și educarea copiilor și tinerilor cu privire la ororile acestei violențe.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că subliniază nevoia de a acorda prioritate eliminării diferențelor de salarizare dintre bărbați și femei și pentru că promovează principiul „plății egale pentru locuri de muncă egale”. Am votat în favoarea lui și pentru că solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să acorde prioritate susținerii unor măsuri obligatorii în locul unor strategii opționale privind egalitatea de gen, dar și să acorde atenție specială grupurilor de femei vulnerabile: femeile cu dizabilități, femeile în vârstă, migrantele, lesbienele, femeile bisexuale și transsexuale, femeile aparținând minorităților etnice și femeile care nu au beneficiat de educație sau au beneficiat de un nivel scăzut de educație și persoanelor pe care acestea le au în îngrijire, femeile cu dizabilități și mamele singure.

De asemenea, raportul recunoaște necesitatea ca femeile să dețină controlul asupra drepturilor lor sexuale și reproductive, în special printr-un acces mai facil la contracepție și avort. Doresc de asemenea să condamn toate actele de violență împotriva femeilor. Din păcate, acest raport este necesar în această zi de 8 martie 2011.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Raportul anual privind egalitatea între femei și bărbați din acest an se concentrează pe efectele pe care le-a avut criza economică asupra populației formate din femei, subliniind când aceste efecte afectează domenii esențiale.

Dna Nedelcheva a ales să urmeze calea formulării de propuneri și nu pe cea a cerințelor și a victimizării. Punctul de plecare pentru acțiunile specifice îl reprezintă o analiză a unor date economice colectate de pe piața muncii pentru femei, date care sunt negative. Dovezile obținute în urma studiilor anterioare arată că slăbiciunea socio-economică a femeilor are un impact asupra situației generale a economiei și cauzează pierderi cuantificabile pentru sistem. De aici rezultă că este necesară elaborarea unui plan de acțiune care, deși menit să reducă diferențele, este îndreptat spre publicul general pentru că include măsuri sistemice.

Nu sunt de acord cu partea din raport referitoare la promovarea drepturilor sexuale ale femeilor, în special fragmentul care reiterează intenția de a „facilita” avortul – mai ales având în vedere faptul că plenul a votat împotriva amendamentului oral al dlui Silvestris – care urmărea introducerea unei referiri la protecția copilului nenăscut. Acesta este un subiect sensibil care nu poate fi propus cu sloganuri cu interpretări îndoielnice. Nu accept ca libertatea femeilor și realizarea progresului social să fie obținute prin intermediul avortului.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Raportul Nedelcheva face o observație dureroasă despre progresul Uniunii în ceea ce privește egalitatea între femei și bărbați. Este trist că a trebuit să așteptăm până pe 8 martie să ne reamintim că 50 % dintre cetățenii europeni sunt femei și că dreptul lor la egalitate este neglijat în Europa.

Salut acest raport datorită dorinței sale clar exprimate de a introduce măsuri obligatorii pentru impunerea drepturilor egale. Cu toate acestea, regret faptul că elogiază strategia Europa 2020 și pensionarea la vârsta de 64 de ani, dar și faptul că afirmă că „familia este baza societății noastre”. Baza societății noastre este reprezentată de cetățenie și de lege. Trebuie să denunț acest proces care încearcă să oblige să înghițim pastile antisociale și regresive din punct de vedere cultural, care sunt pline de intenții bune, dar neputincioase.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Astăzi, marți, 8 martie 2011, am votat în favoarea raportului Nedelcheva privind egalitatea între bărbați și femei în Uniunea Europeană. Acest raport subliniază îngrijorarea cu privire la progresele insuficiente făcute de statele membre în demersul de a obține egalitate între bărbați și femei. Din acest motiv, raportul solicită statelor membre să stabilească mecanisme în vederea combaterii acestei inegalități.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Egalitatea între femei și bărbați este un principiu fundamental al Uniunii Europene. Din păcate, chiar și astăzi, între femei și bărbați persistă numeroase inegalități. Mai mult decât atât, criza financiară, economică și socială prin care trecem a afectat serios femeile din punctul de vedere al condițiilor de muncă, al accesului la locuri de muncă, al locului în societate și al salarizării.

Egalitatea între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă trebuie să devină o realitate. Politicile privind egalitatea trebuie neapărat menținute și, mai presus de orice, bugetele aferente acestora nu trebuie reduse. În plus, egalitatea între bărbați și femei trebuie să fie inclusă în toate politicile, sub forma unor măsuri specifice și durabile, în special în domeniul educației, al pregătirii și al consilierii vocaționale.

Femeile trebuie să joace un rol important și în mediile cu putere de decizie, fie că este vorba de consilii de administrație sau de funcții politice. În fine, nu pot să nu menționez subiectul îngrozitor al violenței fizice, psihologice și sexuale îndreptate împotriva femeilor. Trebuie să folosim toată energia de care dispunem pentru a combate aceste infracțiuni mârșave, indiferent de nivelul lor de gravitate.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. – (FR) În această zi, când marcăm centenarul Zilei Internaționale a Femeii și cu ocazia votului asupra acestui raport privind egalitatea între femei și bărbați, mă întreb ce fel de societate s-ar putea vitregi de 50 % din inteligența și 50 % din energia sa.

Și totuși, aceasta este lumea în care trăim, dar nu mai vrem ca lucrurile să fie așa. Mi-ar plăcea să se anunțe o campanie generală în favoarea egalității. Dacă privim sumele investite în pregătirea femeilor tinere, vom observa că diferențele existente în viața profesională continuă să crească.

Acest lucru este inacceptabil și reprezintă motivul pentru care susțin raportul supus votului: el evidențiază toate dificultățile cu care se confruntă femeile. Lupta pe care trebuie să o purtăm nu este lupta celor de dreapta sau a celor de stânga, ci este o bătălie colectivă în care toți, femei și bărbați, trebuie să conlucreze.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea articolelor care fac referire la drepturile femeilor în ceea ce privește sănătatea reproducerii și libertatea avortului. Ca deputat ales într-o țară care timp de peste 25 de ani a interzis întreruperile de sarcină, sunt deplin conștient de importanța acestui drept și de consecințele grave ale unei eventuale puneri sub semnul întrebării a acestuia.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Femeile au cu adevărat nevoie de o veritabilă libertate de opțiune în viață: ele trebuie să aibă siguranța că niciuneia dintre deciziile lor nu i se va minimaliza importanța. Un pas important în această direcție ar fi introducerea împărțirii impozitării în familie în toate statele membre, pentru ca întemeierea unei familii să nu devină o capcană a sărăciei. Totuși, stabilirea unor cote pentru femei este o mișcare greșită. Trebuie să începem cu domeniile în care femeile sunt cu adevărat dezavantajate: trebuie să avem în vedere situația întreținătorilor de familie neplătiți, ocuparea forței de muncă cu fracțiuni de normă, precum și dificultățile prin care trec multe femei care muncesc din greu pentru a face față provocărilor pe care le presupun familia și cariera. Acest raport nu abordează niciuna dintre aceste probleme, iar din acest motiv am votat împotriva lui.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Raportul anual privind egalitatea între femei și bărbați pentru anul 2010 subliniază nevoia existenței unui angajament european care să asigure egalitatea de gen într-o perioadă de criză economică ce amenință să zădărnicească eforturile depune până acum pentru susținerea drepturilor femeii. Există riscul ca șomajul și recesiunea să sporească discrepanța care există între bărbați și femei la locul de muncă. De aceea, raportul elaborat de dna Nedelcheva se concentrează pe aspectele unde se poate acționa în vederea prevenirii discriminării: asigurarea justiției financiare și economice pentru toți cetățenii, făcându-se deci referire le remunerație, venituri și pensii; acționarea în vederea creșterii cotelor pentru femei, astfel încât acestea să se bucure de o mai bună reprezentare și să își asigure drepturile personale. Totuși, cred că atunci când facem aceste lucruri trebuie să respectăm principiul subsidiarității și unele dintre caracteristicile tipic naționale, care eu cred că trebuie apărate și protejate.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Situația de criză generalizată cu care ne confruntăm în prezent afectează majoritatea europenilor, însă cel mai grav afectează femeile. În acest context, există temerea că victoriile importante, care au fost obținute încet și cu dificultate de femeile din UE, ar putea înregistra un regres, fapt care, în afară de faptul că le va afecta în mod direct și incorect, va afecta totodată și societățile noastre, care sunt întotdeauna mai sănătoase și prezintă perspective mai bune de dezvoltare atunci când asigură egalitatea de gen. Prin urmare, este important să continuăm să investim în politici privind egalitatea, îndeosebi prin aplicarea egalității între bărbați și femei în materie de condiții de muncă, niveluri de venit, acces la muncă și locul lor în societate în general. În ceea ce privește politicile privind egalitatea, acțiunea trebuie să vină din două perspective diferite, care trebuie create și menținute în așa fel încât să fie complementare: una în care să se creeze, din exterior spre interior, condiții pentru existența egalității de gen, iar cealaltă în care să se creeze, din interior spre exterior, condiții pentru emanciparea femeilor față de ceea ce le face inferioare. Acestea fiind spuse și în ciuda faptului că am fost de acord cu multe dintre afirmațiile acestui raport, m-am abținut de la votul final pentru că nu accept accesul liber generalizat la avort și nici ipoteza că avortul este o metodă contraceptivă, pentru că în mod clar nu este așa.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că el evidențiază nevoia de a acorda prioritate eliminării diferențelor de salarizare existente între bărbați și femei și promovează principiul remunerației egale pentru muncă egală. De asemenea, raportul solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să acorde prioritate măsurilor obligatorii în locul strategiilor opționale privind egalitatea de gen, dar și să acorde atenție specială grupurilor vulnerabile de femei: femeile cu dizabilități, femeile în vârstă, migrantele, lesbienelor, femeilor bisexuale și transsexuale, femeile aparținând minorităților etnice și femeile care nu au beneficiat de educație sau au beneficiat de un nivel scăzut de educație și persoanelor pe care acestea le au în îngrijire, femeile cu dizabilități și mamele singure. De asemenea, raportul recunoaște necesitatea ca femeile să dețină controlul asupra drepturilor lor sexuale și reproductive, în special printr-un acces mai facil la contracepție și avort. Raportul condamnă de asemenea toate formele de violență îndreptate împotriva femeilor. Din păcate, acesta este un raport de care este nevoie la data de 8 martie 2011.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul Nedelcheva FEMM a fost adoptat cu 366 : 200 : 32. Proiectul de raport și rezultatul final au fost bune din punctul nostru de vedere. A fost pozitiv pentru că a adoptat: reducerea diferențelor salariale dintre bărbați și femei la 0,5 % până în 2020; punerea corectă în aplicare de către statele membre a principiului remunerației egale pentru muncă egală (alineatul 27); aplicarea de sancțiuni pentru statele membre care nu respectă acest principiu (alineatul 27, amendament depus inițial de grupul Verts/ALE în cadrul comisiei FEMM); obiective obligatorii pentru a garanta reprezentarea egală a femeilor și bărbaților (alineatul 53); stabilirea de cote pentru a asigura egalitatea în consiliile de administrație ale companiilor, Spania și Franța servind drept exemplu (alineatul 53); obiective obligatorii pentru a garanta egalitatea între bărbați și femei în funcții cu responsabilitate în companii, administrații publice și instituții politice (alineatul 56); drepturi în domeniul sănătății și reproducerii, acces facil la contracepție și acces la avort (alineatul 67).

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) În ciuda faptului că se bazează pe afirmații care merită să fie sprijinite, acest raport tinde totodată spre o dorință de a recunoaște categorii speciale de cetățeni, în acest caz femeile rome, care sunt considerate a fi în special dezavantajate din cauza discriminării. Ne opunem ideii de a transforma în discriminare rasială solicitările justificate ale femeilor de a primi atenție și recunoaștere la locul de muncă în ceea ce privește participarea egală pe piața muncii, salariile și a accesul la funcții cu responsabilitate.

Nu acceptăm ideea că statele membre ar trebui să acorde atenție specială femeilor în strategia europeană privind incluziunea romilor: în primul rând, pentru că o măsură care se referă la egalitatea între femei și bărbați nu are nimic de-a face cu romii; și în al doilea rând pentru că, după părerea noastră, dacă este să vorbim despre persoane care au de suferit din cauza discriminării, atunci acestea sunt cetățenii care suferă din cauza prezenței de multe ori ilegale a populației rome.

În consecință, și având totodată în vedere solicitarea de a facilita avortul și impunerea cotelor pentru femei, noi votăm împotriva raportului.

  Birgit Schnieber-Jastram (PPE), în scris. – (DE) În legătură cu alineatul 66: după părerea mea, expresia „acces facil” merge prea departe. Totuși, pe de altă parte, opțiunile privind avortul trebuie lăsate deschise.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE), în scris. – (PL) Când am votat astăzi am aprobat multe prevederi importante ale raportului privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010. Doresc să atrag atenția în special asupra problemei egalității în afaceri.

Acesta este un pas important înainte pentru a garanta că funcțiile femeilor sunt egale cu cele ale bărbaților la nivel de management al companiilor. Obiectivul nostru este să facem în așa fel încât genul să nu fie singurul criteriu avut în vedere la numirea persoanelor din consiliile de administrație. Totuși, ne interesează să garantăm că femeile ambițioase, ale căror calificări sunt egale cu cele ale bărbaților concurenți, sunt selecționate pentru funcții deținute în mod normal exclusiv de bărbați, și asta pentru că, așa cum au arătat studiile efectuate, o astfel de atitudine ar putea contribui la un management mai bun și mai durabil al companiilor și, prin urmare, la rezultate financiare mai bune.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Am votat în favoarea adoptării rezoluției propuse în raportul Nedelcheva întrucât, după părerea mea, egalitatea de gen este o chestiune prioritară. Sunt de acord cu concluziile formulate de raportoare, care este de părere că măsurile folosite în lupta împotriva acestei probleme ar trebui aplicate la nivel european, de exemplu, prin elaborarea unor strategii și instrumente de finanțare corespunzătoare. În opinia mea, soluțiile propuse în ceea ce privește educația și comunicarea sunt extrem de valoroase, la fel cum sunt cele care urmăresc să elimine diferențele salariale și să asigure accesul la funcții de conducere.

Totuși, principala inițiativă din acest domeniu continuă să le aparțină statelor membre. Rolul Parlamentului European, în calitate de reprezentant al cetățenilor UE, este acela de a exercita presiune atât asupra guvernelor, cât și asupra Comisiei Europene și Consiliului UE, pentru a se putea lua măsuri consistente și eficace în contextul dialogului cu organizațiile implicate în lupta pentru egalitatea de gen.

Problema drepturilor egale este dezbătută din ce în ce mai pe larg în Polonia, însă, în ciuda introducerii egalității pe listele electorale, încă mai sunt multe de făcut, de exemplu, în domeniul social. După părerea mea, un imbold venit din partea UE ar fi extrem de valoros pentru țara mea.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care urmărește să rezolve problema inegalității de gen din statele membre. Este dezamăgitor să văd că la cea de-a 100-a aniversare a Zilei Internaționale a Femeii, colegii mei britanici conservatori au ales să nu susțină acest raport.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Raportul privind „egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010” prezintă o importanță deosebită pentru că astăzi sărbătorim centenarul Zilei Internaționale a Femeii. Este destul de clar că în Europa încă există diferențe considerabile între bărbați și femei. Este necesar să solicităm stabilirea unor obiective obligatorii pentru a garanta reprezentarea egală a bărbaților și femeilor în funcții cu responsabilitate, nu doar în politică, ci și în cadrul companiilor. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Alf Svensson (PPE), în scris. – (SV) Am votat împotrivă în cadrul votului de astăzi privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2010, iar astăzi este tocmai Ziua Internațională a Femeii! Mai mulți colegi ai mei din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și din alte grupuri au votat și ei împotriva raportului din proprie inițiativă – fiecare având propriile sale motive. Permiteți-mi să le expun pe scurt pe ale mele. Din punctul meu de vedere, cele mai problematice alineate sunt cele care promovează obiective obligatorii pentru statele membre în materie de cote de gen. În afara faptului că acest lucru reprezintă o încălcare de către UE a autodeterminării statelor membre, eu mă opun însăși ideii de cote. Aceasta lasă să se înțeleagă faptul că femeile nu pot fi judecate în funcție de propriile merite, așa cum se întâmplă în cazul bărbaților. Textul conține de asemenea unele fragmente referitoare la venitul minim, lucru care, fără îndoială, este o problemă care trebuie rezolvată de partenerii sociali, nu de politicieni, la nivel național sau internațional. Toate aspectele la care m-am referit mai sus au cântărit greu în alegerea mea de a vota împotriva raportului, care totuși a fost adoptat de Parlamentul European.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − Am votat pentru raportul privind egalitatea de șanse între femei și bărbați în UE-2010. Deși în UE 59 % dintre absolvenții de studii superiore sunt femei, această pondere nu o regăsim în politică sau în viața economică. În Parlamentul European doar 35 % dintre deputați sunt femei, în parlamentele naționale femeile reprezintă doar 15% dintre parlamentari și doar 3 % dintre președinții consiliilor de administrație ale principalelor companii europene sunt femei. Cotele de reprezentare a femeilor sunt importante pentru că, astfel, femeile sunt încurajate să își planifice o carieră în politică și să candideze pentru un post cu responsabilități politice, administrative sau economice. În UE există o diferență medie de salarizare de 17 % între femei și bărbați și nu există suficiente facilități pentru îngrijirea copiilor sub 3 ani. Astfel, tinerele mame sunt mai expuse contractelor de muncă cu caracter temporar sau riscului șomajului. Solicit luarea de măsuri la nivel național și european pentru a promova antreprenoriatul în rândul femeilor, precum și pentru a facilita accesul la finanțarea publică și privată. Invităm Comisia să încurajeze statele membre să promoveze în mass-media, în general, și în materialele publicitare și promoționale, în special, o imagine a femeii care să respecte demnitatea, diversitatea rolurilor și identitatea femeilor.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat împotriva raportului pentru că încearcă din nou să introducă avortul pe ușa din dos. Altfel, raportul nu este altceva decât o serie de platitudini.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului elaborat de dna Nedelcheva pe tema egalității între femei și bărbați în Uniunea Europeană. Egalitatea de gen și tratamentul egal al bărbaților și femeilor fac parte dintr-un principiu fundamental pentru UE. Cu toate acestea, discuțiile publice permanente pe tema numărului de femei din afaceri, diferența uriașă care continuă să existe în nivelurile de salarizare și numeroasele dezavantaje cu care se confruntă femeile la locul de muncă arată clar că încă mai avem mult de muncă înainte de a ajunge la egalitatea de gen. Statele membre sunt invitate să considere criza drept o ocazie de a-și vedea politicile dintr-o perspectivă diferită și de a-și intensifica eforturile în acest domeniu important.

  Marina Yannakoudakis (ECR), în scris. – Grupul ECR recunoaște faptul că principiul fundamental al egalității între bărbați și femei este clar stipulat în tratatele europene și că este un lucru pe care fiecare dintre statele membre ale UE îl respectă și îl susține. Acestea fiind spuse, nu am putut vota în favoarea acestui raport din cauza câtorva motive specifice. În primul rând, ne opunem în mod fundamental ideii de a introduce obiective și cote pentru femei în anumite profesii stabilite la nivelul UE; considerăm că acesta este un lucru pe care trebuie să îl facă statele membre. În al doilea rând, suntem reticenți în a accepta exprimarea unor chestiuni ce țin de conștiință în rapoarte politice și considerăm că statele membre trebuie să legifereze pe tema unor chestiuni ce țin de avort și contracepție. În al treilea rând, aspectele privind ocuparea forței de muncă, cum sunt de exemplu pensiile, vârsta de pensionare și remunerația, trebuie stabilite la nivel național și, deși ne declarăm în favoarea eliminării diferențelor salariale dintre bărbați și femei, nu este datoria UE să stabilească obiective prescriptive.

Raport: Rovana Plumb (A7-0031/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez pentru acest raport, care subliniază situația gravă a 17 % dintre femeile europene care trăiesc în sărăcie, în special mamele și femeile în vârstă. De asemenea, subliniază și faptul că, în 16 state membre, femeile sunt și mai mult expuse sărăciei extreme și faptului că aportul acestora la economie este subestimat periodic și plătit prost. Ar trebui să ne amintim că unul dintre obiectivele strategiei Europa 2020 este să reducă sărăcia, iar acest lucru nu poate fi obținut decât prin politici sociale și în domeniul ocupării forței de muncă, prin reconcilierea dintre viața familială și cea profesională și prin asigurarea faptului că toate femeile dispun de mijloacele necesare unei vieți demne.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Femeile sunt tot mai expuse riscului de sărăcie, în special în cazul grupurilor de femei cu nevoi speciale, cum sunt mamele singure, femeile cu handicap și femeile în vârstă, care, adesea, primesc salarii și pensii care abia se situează peste limita de subzistență. Nu merită să repetăm acest lucru ca să prevenim și să reducem riscul de sărăcie, trebuie garantată participarea egală a femeilor și bărbaților la piața forței de muncă. Din păcate, în cazul femeilor europene, este de patru ori mai probabil să lucreze cu fracțiune de normă, să încheie contracte pe durată determinată și, adesea, fac parte din economia subterană, caracterizată prin absența contractelor de muncă. Totuși, problemele legate de feminizarea sărăciei nu includ numai munca, ci și lipsa îngrijirii copiilor și a persoanelor în vârstă.

Statele membre au responsabilitatea de a pune în aplicare programe specifice care să promoveze incluziunea activă sau reintegrarea femeilor pe piața forței de muncă și oportunități specifice de învățare continuă vizând să asigur un nivel înalt de competențe și calificări. În același timp, femeilor din mediile dezavantajate trebuie să li se garanteze acces egal la sistemele de sănătate publice, precum și îngrijire ginecologică și obstetrică și locuințe decente, justiție, sport și cultură.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Această rezoluție prezintă o analiză a sărăciei în rândul femeilor, analiză pe care o împărtășesc. Nu există nicio îndoială că șomajul este o consecință a recentei crize economice, dar este și o consecință a unor factori diferiți, cum ar fi stereotipurile, diferențele de remunerare între bărbați și femei, un echilibru instabil între viața profesională și viața familială, o speranță de viață mai mare, etc. Din acest punct de vedere, sunt bucuroasă, ca și raportoarea, că a fost creat un instrument european de microfinanțare. Scopul acestuia este să faciliteze accesul la microfinanțare și să o pună la dispoziția femeilor care întâmpină greutăți în pătrunderea pe piața forței de muncă sau care doresc să desfășoare o activitate independentă sau să-și înființeze o mică întreprindere.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Din punct de vedere istoric, femeile sunt cele mai expuse riscului de sărăcie – în special mamele singure și femeile cu vârsta de peste 65 de ani. Se estimează că, în rândul femeilor, nivelul de sărăcie este de 36 %, comparativ cu 11 % în cazul bărbaților. În UE, femeile în vârstă se confruntă cu cele mai mari riscuri – o rată de sărăcie de 22 % comparativ cu 16 % în cazul bărbaților – din cauza dificultăților cu care se confruntă în procesul de accesare a sistemului de asigurare socială și de pensii.

Am votat în favoarea acestui raport. Raportoarea are dreptate când afirmă că sărăcia în rândul femeilor este ascunsă, pentru că femeile reprezintă două treimi din populația „inactivă”. Salut conținutul raportului cu privire la asigurarea faptului că femeile care îngrijesc copii, pacienți, persoane în vârstă sau persoane cu handicap nu au de suferit din cauza acestei activități, care este vitală pentru familie și comunitate.

Trebuie asigurată asistență socială adecvată pentru acest femei pe măsură ce înaintează în vârstă. Sunt de acord cu faptul că strategia Europa 2020 trebuie să îmbunătățească egalitatea de reprezentare și participare la piața forței de muncă și să sprijine pe deplin reforma politicii în domeniul ocupării forței de muncă și cel al protecției sociale pentru a asigura egalitate economică și socială pentru femei.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am susținut acest raport. Sărăcia din UE rămâne o problemă importantă și lupta împotriva sărăciei este unul dintre cele cinci obiective măsurabile ale Comisiei, propuse pentru strategia Europa 2020. Orientările integrate ale strategiei Europa 2020 (care promovează incluziunea socială și lupta împotriva sărăciei) vizează protejarea persoanelor împotriva riscului de sărăcie, iar acesta afectează în special femeile, familiile monoparentale și persoanele în vârstă, care se confruntă cu un risc de sărăcie mai ridicat decât populația generală. Politica de securitate socială și cea privind ocuparea forței de muncă joacă un rol foarte important în reducerea sărăciei suferite de populație. Statele membre și Comisia Europeană trebuie să convină asupra unor măsuri mai eficiente pentru a garanta celor mai vulnerabile grupuri ale societății drepturi la formare adecvată, incluzând instruire profesională și studii universitare, care le-ar permite să se integreze mai bine pe piața activă a forței de muncă și să oprească riscul de sărăcie.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui text. Raportul de față propune câteva măsuri de combatere a sărăciei în rândurile femeilor în Uniunea Europeană. Susțin multe dintre acestea, precum încurajarea introducerii orelor de lucru flexibile pentru femei sau reducerea diferențelor de salarizare dintre femei și bărbați pentru aceeași muncă depusă. Femeile au o situație dificilă. Ele trebuie să aibă grijă de casă, copii și soț și, în același timp, să și lucreze. De multe ori, femeile sunt victime ale discriminării la locul de muncă sau ale violenței, probleme majore încă larg răspândite la nivelul UE. Mai ales în zonele rurale și în ceea ce privește femeile rome, realitatea este cu adevărat dramatică. În aceste condiții, prin fondurile structurale trebuie create programe care să îmbunătățească șansele femeilor de a intra pe piața muncii. Acest lucru trebuie coroborat cu creșterea accesului la microfinanțare și încurajarea și dezvoltarea capacitaților antreprenoriale ale femeilor.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) În ciuda eforturilor depuse în lupta pentru egalitate de șanse între femei și bărbați, femeile din ziua de azi sunt expuse unui risc de sărăcie mai mare (17 %) decât bărbații (15 %); această diferență este mai accentuată în cazul persoanelor în vârstă (22 % dintre femei comparativ cu 17 % dintre bărbați). Riscul mai ridicat de sărăcie care le afectează pe femei este cauzat, parțial, de diferențele de remunerare între femei și bărbați. Această diferență continuă să se mențină la aproximativ 18 % în Uniunea Europeană, iar acest lucru are repercusiuni asupra venitului obținutul în timpul vieții, asupra protecției sociale și asupra pensiilor.

Acest raport, care merită sprijinul meu, invită statele membre să ia în considerare egalitatea de gen în cadrul planurilor lor de ieșire din recesiune prin promovarea și susținerea locurilor de muncă pentru femei, incluziunea specifică în piața forței de muncă a programului de lucru flexibil, a egalității de remunerare și a revizuirii sistemului fiscal și al celui de pensii.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Actuala criză economică și financiară a avut o serie de consecințe negative care au afectat standardul de viață și viața profesională ale cetățenilor și în special ale femeilor. Situația femeilor se evidențiază clar din statistici: aproximativ 17 % dintre femeile europene trăiesc în sărăcie.

Anul 2010 a fost proclamat „Anul european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale” și, prin urmare, cred că activitățile desfășurate în timpul acestui an ar trebui să ia în considerare și riscul excluziunii sociale cu care se confruntă femeile comparativ cu bărbații. Cred, de asemenea, că promovarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, care să le permită femeilor care doresc acest lucru să-și urmeze cariera sau să lucreze cu normă întreagă, ar trebui să fie un element-cheie pentru combaterea sărăciei în rândul femeilor și pentru reducerea riscurilor la care sunt expuse femeile.

Fondurile structurale și în special Fondul social european sunt instrumente-cheie, care sprijină statele membre în lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale. Prin urmare, atrag atenția Comisiei asupra oportunității de cofinanțare fie a unor programe specifice care să promoveze integrarea activă sau reintegrarea în piața muncii, fie a unor cursuri de formare vizând să dezvolte calificări profesionale specifice.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Nu intenționez să votez în favoarea acestui raport, nu din cauza obiectivelor sale, ci a metodelor descrise de colega mea deputată. Sărăcia este o molimă sistematică pentru Europa anului 2011. Confruntându-se cu criza economică, anumite grupuri au fost, cu siguranță, mai grav afectate decât altele. Cu toate acestea, nu sunt convinsă că o abordare bazată pe gen sau pe grupuri separate reprezintă soluția ideală pentru această problemă. Dimpotrivă, o problemă de o asemenea dimensiune trebuie abordată prin crearea unor cercuri virtuoase care să nu-i favorizeze pe cei puțini, ci să includă toate părțile interesate.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece trebuie să eradicăm sărăcia în rândul femeilor, care s-a accentuat ca o consecință a recesiunii. Deși criza economică și financiară a avut un impact semnificativ asupra nivelului șomajului în rândul ambelor sexe, criza a afectat cel mai mult femeile. În timpul recesiunii, salariile au scăzut semnificativ în sectoarele dominate de femei, sau femeile și-au pierdut locul de muncă. În plus, din cauza salariilor mici, femeile care ajung la bătrânețe beneficiază de pensii mai mici și, astfel, se confruntă cu sărăcia. Sărăcia în rândul femeilor, care s-a răspândit foarte mult în timpul recesiunii, în special sărăcia în rândul mamelor singure, are un impact direct asupra sărăciei în rândul copiilor pentru că, în prezent, aproximativ 20 de milioane de copii din Europa trăiesc în sărăcie. Dacă nu sunt adoptate măsuri specifice pentru reducerea sărăciei în rândul femeilor va fi imposibil să reducem sărăcia în rândul copiilor. Aș dori să subliniez faptul că trebuie să luăm în considerare egalitatea de gen atât în legislația europeană, cât și în cea națională. Statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să elaboreze programe speciale pentru incluziunea femeilor și să sprijine revenirea acestora pe piața forței de muncă. Mai mult decât atât, concediul de maternitate trebuie garantat pentru toate femeile. Din păcate, în prezent, atât maternitatea și lucrul de acasă, cât și îngrijirea copiilor și a personalelor în vârstă sau a celor cu handicap, sunt complet denigrate. Sper că, în viitor, statele membre vor lua măsuri corespunzătoare pentru a eradica sărăcia în rândul femeilor și a recunoaște importanța contribuției femeilor la dezvoltarea familiei, a societății și a economiei.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport, care a fost aprobat în acest Parlament în ziua în care am sărbătorit centenarul zilei dedicate femeilor. Conform datelor recente, chiar și în prezent, 17 % dintre femeile europene trăiesc în sărăcie și, pentru a înrăutăți lucrurile, sunt victime ale unor dezavantaje pe piața forței de muncă și în domeniul protecției sociale. În același timp, contribuția femeilor la dezvoltarea familiei, a societății și a economiei este periodic subevaluată și prost plătită.

Conform raportului anual al Comisiei, femeile sunt cele mai expuse la riscul de sărăcie și, astfel, la excluziune socială, în special femeile în vârstă, dintre care 22 % se confruntau cu riscul de sărăcie în 2008, comparativ cu 16 % dintre bărbații în vârstă și 35 % dintre familiile monoparentale și alte categorii de femei, cum ar fi cele cu handicap sau cele provenind din minoritățile etnice. Sunt în special de acord cu solicitarea dnei raportoare Nedelceva cu privire la existența unui echilibru între viața profesională și cea familială și la măsurile care trebuie luate în viitor în sprijinul mamelor singure.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției adoptate privind combaterea sărăciei în rândul femeilor prin politici în domeniul ocupării forței de muncă și cel al protecției sociale. Cu toate acestea, aș sublinia o serie de suprapuneri din cuprinsul acesteia, precum și dezacordul meu față de punctele referitoare la impozitarea comună și ajutoarele acordate pentru îngrijirea persoanelor aflate în întreținere, care contravin poziției Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat).

  Andrea Češková (ECR), în scris. – Grupul ECR recunoaște faptul că o serie de puncte din acest raport sunt necesare pentru încurajarea prezenței femeilor pe piața forței de muncă, cum ar fi, de exemplu, programul de lucru flexibil, centre de îngrijire a copilului și concedii de maternitate și salutăm apelurile de eradicare a diferențelor de remunerare între femei și bărbați. Cu toate acestea, Grupul ECR consideră că aceste domenii ale politicii ar trebui abordate la nivel național, nu la nivelul UE. Grupul ECR se opune unei Carte a femeilor, care ar fi inutilă și birocratică, precum și oricăror acțiuni de armonizare a sistemelor de securitate socială de pe teritoriul UE. Prin urmare, am hotărât să ne abținem de la votul final privind acest raport și am votat în favoarea anumitor alineate pe care le considerăm importante cum ar fi, de exemplu, alineatele 34, 58, 60, 65 și 69.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport, întrucât cred că este nevoie de o atenție sporită din partea autorităților pentru categoriile sociale vulnerabile, femeile făcând parte dintre acestea. Criza economică și financiară a afectat întreaga populație, însă unele dintre cele mai dure efecte le-au resimțit femeile în vârstă, cele din zonele rurale sau mamele singure. Uniunea Europeană și statele membre trebuie să ia în considerare aceste elemente și să contribuie la ameliorarea condițiilor sociale ale acestor categorii vulnerabile. În acest sens, obiectivul de reducere a diferențelor salariale nelegitime dintre femei și bărbați cu 1 % în fiecare an este unul legitim și trebuie pus în practică în mod real prin intermediul diverselor instrumente de la nivel național și european.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Unul dintre cele cinci obiective majore ale strategiei Europa 2020 este lupta împotriva sărăciei și, astfel, a fost necesar să analizăm sărăcia în rândul femeilor din UE. Acest raport evidențiază cauzele și consecințele sărăciei în rândul femeilor și subliniază importanța pe care obținerea egalității de gen o are pentru creșterea durabilă, locurile de muncă, competitivitate și coeziune socială. În acest moment, 17 % dintre femeile din Uniune trăiesc în sărăcie și, în ultima perioadă, această cifră a crescut simțitor comparativ cu sărăcia în rândul bărbaților. Prin urmare, conform raportului, sărăcia s-a feminizat. În conformitate cu principiul subsidiarității, Uniunea și statele membre trebuie să găsească modalități de combatere a sărăciei în general și a celei în rândul femeilor în special. Trebuie depuse eforturi în direcția unor politici în domeniul ocupării forței de muncă și cel al protecției sociale bazate pe egalitatea de gen și în direcția concilierii vieții de familie cu viața profesională. Trebuie desfășurate dialoguri cu partenerii sociali și societatea civilă care să contribuie la obținerea unei societăți tot mai egalitare.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) În 2008, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, având cunoștință de nevoia de sporire a gradului de conștientizare în rândul publicului și al statele membre cu privire la problema luptei împotriva sărăciei, au adoptat o decizie prin care anul 2010 a fost considerat Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale. În condiții de criză, de război sau de genocid, femeile și copiii sunt cei care suferă cel mai mult, și, prin urmare, merită atenție deosebită din partea societății în general și a instituțiilor în special. Instituțiile europene și statele membre sunt obligate să lupte pentru îmbunătățirea condițiilor viață ale femeilor și pentru sporirea nivelului de conștientizare al companiilor, astfel încât femeile să beneficieze de oportunități mai bune, deoarece sunt un element fundamental al pieței de muncă. Salut adoptarea acestui raport, care a confirmat că lupta împotriva sărăciei și excluziunea socială continuă să fie priorități politice pentru UE, și sper că fondurile structurale vor fi consolidate și în special Fondul social european, pentru a combate sărăcia și excluziunea astfel cum este prevăzut în strategia Europa 2020.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Când subliniem o dată istorică asociată luptei femeilor pentru obținerea drepturilor care li se cuvin, nu putem să ignorăm problemele cu care se confruntă femeile, în special femeile care lucrează: intensificarea șomajului și locuri de muncă nesigure, asociate cu salarii mici, diferențe de remunerare între femei și bărbați și discriminare bazată pe maternitate. Situațiile în care își pierd veniturile sunt tot mai numeroase, iar femeile devin tot mai sărace. Este cu adevărat critică situația femeilor cu handicap, cea a celor imigrante, a celor șomere sau a celor aflate la pensie și cea a lucrătoarelor post plătite.

Impactul măsurilor de austeritate din anumite țări cum ar fi Portugalia, Grecia și Irlanda are repercusiuni asupra vieții femeilor în calitate de lucrătoare, cetățene și mame. Este cazul reducerilor salariale, înghețarea admiterii la cursurile universitare și blocarea negocierilor colective și al reducerii îngrijirii medicale, a formării, a securității sociale și a diferitelor forme de ajutor social. Nu ajung doar afirmațiile detaliate și declarațiile de bună intenție prezentate astăzi. Este nevoie de o schimbare reală în contextul politicilor care au produs această situație.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Cred că dezbaterea, discutarea și găsirea unor soluții comune la problemele femeilor sunt întotdeauna oportune. Cu toate acestea, raportul elaborat de dna Plumb, colega mea din Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, face trimitere constantă la comunitatea romă. Consider că acest ton nu este adecvat și, cu siguranță, nu va aduce beneficii femeilor europene care lucrează dacă se ocupă numai de femeile rome. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport pentru că trebuie să eradicăm sărăcia în rândul femeilor, care s-a accentuat în timpul crizei financiare și economice. Aproape 17 % dintre femeile europene trăiesc în sărăcie; având în vedere indicatorii referitori la piața forței de muncă și la protecția socială, cauzele structurale ale sărăciei au un efect disproporționat asupra femeilor. În timpul recesiunii salariile au scăzut semnificativ în sectoarele dominate de femei, sau femeile și-au pierdut locul de muncă. În plus, din cauza salariilor mici, femeile care ajung la bătrânețe beneficiază de pensii mai mici și, astfel, se confruntă cu sărăcia. Sărăcia în rândul femeilor, care s-a răspândit foarte mult în timpul recesiunii, în special sărăcia în rândul mamelor singure, are un impact direct asupra sărăciei în rândul copiilor pentru că, în prezent, aproximativ 20 de milioane de copii din Europa trăiesc în sărăcie. Deoarece contribuția femeilor la dezvoltarea familiei, a societății și a economiei este periodic subestimată și prost plătită, este crucial să adoptăm măsuri pentru reducerea sărăciei în rândul femeilor.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) În ciuda eforturilor permanente și a campaniilor de informare, femeile continuă să fie mai sărace și mai discriminate mai des decât bărbații. Aceste situații apar chiar și în democratica noastră Uniune Europeană, care susține drepturile omului. Femeile câștigă mai puțin decât bărbații pentru aceeași activitate depusă și, în plus, există o mai mare probabilitate să fie molestate. Există o mai mare probabilitate ca ele să aibă grijă de copii și, drept urmare, să nu dispună de o sursă de venit independentă sau de bani pe care ar putea să-i folosească pentru propria dezvoltare sau să își facă un capriciu la încheierea unei zile dificile. Persoanele care se ocupă de creșterea generațiilor viitoare și de educarea tinerilor care ne vor guverna în viitor, ne vor asigura tratament medical, ne vor construi podurile și ne vor îngriji în spital, nu sunt plătite corect. În primul rând ar trebui să fie modificată legislația astfel încât să asigure acces liber la creșe și la grădinițe și oportunități pentru tinerele mame prin care acestea să-și îmbunătățească situația și să împiedice concedierea femelilor imediat după ce acestea au născut sau se întorc din concediul de maternitate. Femeile din regiunile rurale sunt în cea mai dificilă situație. Acestea trăiesc în regiuni în care veniturile sunt mult mai mici decât media din UE, sau chiar din țara în care trăiesc. Nu au acces la servicii și la bunuri culturale. Ele muncesc din greu și nu au întotdeauna posibilitatea de a-și lua concediu, de exemplu. Spectrul înfricoșător al crizei demografice ar trebui să ne mobilizeze să luăm fără întârziere măsuri pentru a îmbunătăți situația femeilor de pe continentul nostru.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Într-o zi atât de importantă, care ne amintește cât de semnificativ este rolul femeilor în societatea modernă, să susținem acest raport nu poate fi decât o datorie morală a noastră față de miile de femei care trăiesc în sărăcie.

Limita sărăciei, nesiguranța, remunerarea necorespunzătoare, discriminarea sexuală la locul de muncă: din păcate, acestea sunt expresii frecvente nu numai astăzi, ci în fiecare zi, și am prefera să nu le auzim și nici să vedem că sunt asociate cu femeile. Din păcate, realitatea este diferită și cifrele vorbesc de la sine. În toate domeniile profesionale, în orice activitate economică se întâlnesc evoluții care continuă să marginalizeze femeile prin remunerare redusă, excluziune socială și dificultate accentuată în accesarea unei vieți sociale normale.

Femeile în vârstă, femeile care au copii cu handicap, femeile cu handicap, femeile care nu își găsesc un loc de muncă: ele au sprijinul meu și pe cel al colegilor mei deputați care au votat pentru acest raport pentru ca, în viitor, expresia „feminizarea sărăciei” să nu se mai ivească în mass-media și în statisticile europene.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) Cred că raportul dnei Plumb privind sărăcia în rândul femeilor este un pas important în direcția îmbunătățirii situației femeilor din lumea modernă. Prin urmare, am votat în favoarea adoptării acestui document. Aspectele ridicate în raport includ nu numai feminizarea sărăciei, îmbinarea vieții de familie și a carierei, eradicarea sărăciei în rândul femeilor în vârstă și impactul violenței asupra situației femeilor, ci, și consider acest lucru ca fiind extrem de important, și folosirea garanțiilor de finanțare, a politicilor în domeniul ocupării forței de muncă și cel al protecției sociale ca modalități de eradicare a sărăciei.

  David Martin (S&D), în scris. – Deși sărăcia în rândul femeilor este o realitate permanentă, problema a început numai relativ recent să fie abordată în mod sistemic. Actuala criză economică, financiară și socială care afectează Uniunea Europeană, ca și restul lumii, produce o serie de efecte negative specifice, care influențează direct viața și condițiile de muncă ale femeilor, precum și locul acestora în societate în general. Acest context a așezat necesitatea unei abordări bazate pe egalitatea de gen pe primul loc al agendei Parlamentului European în cadrul raportului privind sărăcia în rândul femeilor. La nivel global, femeile sunt sărace în comparație cu bărbații. Aceasta este realitatea și în fiecare dintre statele membre ale UE, cu toate că pot fi identificate diferențe specifice în funcție de țară. Aproape 17 % dintre femei trăiesc în sărăcie. Având în vedere indicatorii referitori la piața forței de muncă și la protecția socială, cauzele structurale ale sărăciei au un efect disproporționat asupra femeilor. În același timp, se poate afirma că, periodic, contribuția femeilor la dezvoltarea familiei, a societății și a economiei este subevaluată și prost plătită.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Actuala criză financiară are consecințe negative specifice, care afectează direct viața femeilor, activitatea lor și locul lor în societate.

În prezent, aproape 17 % dintre femeile europene trăiesc în sărăcie. Înainte de orice strategie politică trebuie să existe o analiză cuprinzătoare care să ia în considerare aspectele egalității de gen: credem că integrarea acestora pe piața forței de muncă este crucială pentru eradicarea sărăciei și excluziunea socială a lor.

Promovarea unui echilibru între viața profesională și cea familială pentru a ajuta femeile care doresc să urmeze o carieră proprie sau să lucreze cu normă întreagă este unul dintre factorii fundamentali de reducere a sărăciei în rândul femeilor și a riscurilor cu care acestea se confruntă.

Solicităm noi măsuri în sprijinul mamelor care lucrează, fie facilitând căile de identificare a formelor de muncă flexibile din punctul de vedere al programului de lucru pentru a le permite să-și îndeplinească angajamentele de familie mai importante, fie asigurând servicii adecvate pentru copii, persoane în vârstă sau alți membri ai familiei aflați în întreținere.

Suntem convinși că strategia Europa 2020 va realiza această integrare a egalității de gen pentru a îmbunătăți reprezentarea și participarea egală la piața forței de muncă, modificând modelul segregării și asigurând prezența femeilor în cadrul locurilor de muncă de la înalt nivel.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) În ziua în care sărbătorim cea de-a 100-a aniversare a Zilei Internaționale a Femeii votăm două rapoarte care abordează aspecte referitoare la motivul pentru care femeile sunt prea des marginalizate și excluse din societate.

În mod tradițional, femeile se confruntă cu un risc mai mare de sărăcie, în special mamele singure și femeile cu vârsta de peste 65 de ani. Între cele cinci obiective măsurabile propuse de Comisie pentru strategia Europa 2020 se numără lupta împotriva sărăciei, raportul devenind astfel extrem de actual, în special în ceea ce privește politicile privind egalitatea de gen în lumina crizei economice și financiare care strivește Europa.

Adevărata vulnerabilitate a fiecărei femei o expune la un risc mai mare de sărăcie și excluziune socială și, prin urmare, de izolare, instituția pe care o reprezentăm devenind, astfel, obligată să instituie strategiile și programele specifice amintite în raportul dnei Plumb.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport. Toți indicatorii arată că, la nivel global, femeile sunt, în medie, mai sărace decât bărbații. În condiții de recesiune economică, persoanele care se confruntă cu riscul de a deveni sărace devin mai vulnerabile, iar majoritatea dintre acestea sunt femei. Raportul recunoaște faptul că măsurile de austeritate care se aplică pe întreg teritoriul UE vor avea efecte devastatoare asupra femeilor, în special asupra celor care se confruntă deja cu numeroase dezavantaje. Pensiile unei proporții considerabile dintre femeile din Europa cu vârsta de peste 65 de ani sunt derizorii.

Sărăcia în rândul femeilor nu este numai consecința actualei crize economice, ci și a altor factori care rezultă din stereotipurile discriminatorii legate de gen, din diferențele de remunerare între bărbați și femei și din obstacolele pentru concilierea vieții de familie cu viața profesională, care este deosebit de importantă în cazul familiilor monoparentale. Toate acestea conduc la „feminizarea sărăciei”, care trebuie eradicată de urgență.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport pentru că îmi este greu să accept că 17 % dintre femei continuă să trăiască în Europa sub limita sărăciei. Criza economică fără precedent care tocmai a lovit Uniunea Europeană nu a făcut decât să înrăutățească această situație tristă. Prin urmare, este timpul să subliniem importanța acestei probleme și să adoptăm un pachet de măsuri pentru combaterea acestui flagel. Uniunea Europeană și statele membre trebuie să oprească sărăcia și excluziunea socială a femeilor din Europa în special asigurând faptul că au acces la formare de calitate și la locuri de muncă, ajutându-le să găsească echilibrul între viața familială și cea profesională și ajutându-le să combată violența, căreia, din păcate, îi cad de prea multe ori victime. Prin urmare, sprijin acest raport din proprie inițiativă care subliniază unul dintre eșecurile democrațiilor noastre moderne: discriminarea la adresa femeilor.

  Erminia Mazzoni (PPE), în scris. – (IT) Sărăcia și egalitatea sunt două variabile inverse în cadrul unei proiecții economice. Acțiunile vizând să transforme femeile în persoane pe deplin active produc, de asemenea, o reducere a sărăciei în ansamblu.

În Europa, peste 17 % din populația de sex feminin trăiește în sărăcie. Criza economică și financiară a afectat – și este posibil să afecteze în continuare – aceste date, care sunt deja surprinzătoare. Lupta împotriva sărăciei nu este întotdeauna considerată parte a politicilor privind egalitatea de gen, iar acest lucru îi reduce importanța. Activitatea comisiilor relevante subliniază importanța de a lua în considerare aceste legături și, pe această bază, analizează acțiunile posibile. Acestea sunt incluse convenabil în strategia Europa 2020, care definește sărăcia ca pe unul dintre cele cinci obiective măsurabile ale sale.

Pornind de la cele trei dimensiuni ale sărăciei – cea a egalității de gen, cea a generațiilor și cea geografică – raportul dnei Plumb își prezintă soliditatea extraordinară și, în special, caracterul inovator în ceea ce privește planificarea procesului care va anticipa adoptarea unor măsuri de austeritate pentru a combate efectele crizei. Cele șapte domenii de interes pentru facilitarea abordării sistematice necesare prezentată în raport sunt bine definite din acest punct de vedere.

Caracterul pozitiv al propunerii nu poate să nu miște Comisia, Consiliul sau statele membre și mă aștept la un răspuns bine coordonat din partea acestora.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Sărăcia în rândul femeilor este o problemă cu adevărat serioasă, pe care UE trebuie să o rezolve. Situația de criză cu care ne confruntăm nu ne ajută să abordăm această problemă serioasă, dar trebuie să depunem eforturi suplimentare pentru a o rezolva. Deoarece eradicarea sărăciei este unul dintre obiectivele principale ale strategiei Europa 2020, trebuie să întreprindem tot ce este posibil pentru a-l atinge, în special în ceea ce privește femeile și mai ales femeile mai puțin avantajate și cele în vârstă. Prin urmare, avem nevoie de politici în domeniul ocupării forței de muncă și cel al protecției sociale care să urmărească identificarea soluțiilor pentru ca femeile să poată să concilieze viața de familie cu viața profesională. De asemenea, trebuie desfășurate dialoguri cu partenerii sociali și cu societatea civilă, pentru a realiza o societate mai echitabilă, fără diferențe.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Astăzi, 8 martie 2011, este Ziua Internațională a Femeii. Am votat în favoarea acestui raport pentru că prevenirea și reducerea sărăciei suferite de femei sunt componente vitale ale principiului fundamental al solidarității, la care Uniunea Europeană s-a angajat.

Sărăcia în rândul femeilor nu este numai consecința actualei crize economice, ci și a altor factori, cum ar fi stereotipurile, diferențele de remunerare între bărbați și femei, obstacolele create prin imposibilitatea concilierii vieții de familie cu viața profesională, speranța de viață mai mare a femeilor și, în termeni mai generali, diferitele forme de discriminare pe criterii de gen, care afectează cel mai mult femeile.

Raportul îndeamnă statele membre să pună în aplicare un mecanism de eradicare a sărăciei, a cărei imagine sunt femeile, și, prin urmare, am votat în favoarea textului.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Deși sărăcia în rândul femeilor este o realitate veche, criza economică, financiară și socială a exacerbat foarte mult această situație și acum suntem martorii feminizării sărăciei. Sărăcia este un domeniu în care diferențele dintre bărbați și femei continuă să existe. Participarea femeilor la piața forței de muncă reprezintă un mijloc de eradicare a sărăciei și excluziunii sociale. În plus, ar trebui subliniat faptul că, în același timp, trebuie să încurajăm remunerarea egală, accesul egal la posturile de responsabilitate și, de asemenea, acordarea drepturilor lor la pensii și securitate socială. Violența împotriva femeilor, inclusiv traficul de ființe umane și exploatarea sexuală, este o problemă gravă care trebuie eradicată prin orice mijloace de care dispunem.

Acest tip de violență este, de prea multe ori, una dintre cauzele sărăciei în rândul femeilor, după problemele de sănătate și pierderea locului de muncă. Atât la nivel european, cât și național, trebuie să menținem un angajament ferm față de egalitatea de gen și eradicarea excluziunii sociale prin măsuri specifice și de durată, sprijine prin măsuri financiare adecvate.

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK) Problema sărăciei în Europa este un fenomen negativ persistent care afectează numeroși europeni și în special pe femei.

Conform celor mai noi sondaje, tot mai multe femei sunt în dificultate, iar 17 % dintre femei trăiesc sub limita sărăciei. Poziția femeilor din Europa continuă să fie nesatisfăcătoare, iar situația se deteriorează din cauza crizei economice și a restructurării sectorului public, unde lucrau cele mai multe femei înainte de criză.

În contextul strategiei Europa 2020, care vizează în principal reducerea sărăciei cu 25 %, consider că trebuie depuse eforturi mai mari pentru a identifica și a elabora soluții specifice referitoare la problema sărăciei în rândul femeilor. Aș dori să subliniez contribuția neprețuită a femeilor la dezvoltarea sănătoasă a familiei și la creșterea copiilor, care nu trebuie să fie influențați negativ de discriminarea la adresa femeilor, pentru că astfel de fenomene nedorite au un puternic impact și asupra societății în sine.

Prin urmare, sprijin inițiativele care conduc la reducerea diferențelor nejustificabile și la îmbunătățirea poziției femeilor în societate nu numai într-un cadru legislativ, ci și în viața de zi cu zi.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Am examinat raportul cu mare atenție. Aș dori să subliniez principalele direcții ale luptei împotriva sărăciei în rândul femeilor: eradicarea sărăciei în rândul femeilor prin intermediul politicii privind ocuparea forței de muncă și al protecției sociale; importanța dialogului social și a societății civile în eradicarea sărăciei în rândul femeilor; importanța sprijinului financiar în eradicarea sărăciei. Este extrem de important că, în data de 8 martie, Parlamentul a adoptat rezoluții atât de importante, care oferă o rază de speranță cu privire la eradicarea nedreptății! Am votat pentru.

  Elisabeth Morin-Chartier (PPE), în scris. – (FR) Susțin raportul privind sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană pentru că prezintă măsura în care femeile sunt primele victime ale sărăciei. Invit statele europene să ia măsuri practice pentru depășirea diferențelor de remunerare între bărbați și femei.

Cât va mai trebui să acceptăm că femeile ar trebui să fie plătite mai puțin decât bărbații? De ce ar trebui ca o femeie să lucreze timp de cinci ani ca să câștige cât câștigă un bărbat în patru ani și, mai presus de toate, de ce ar trebui să devină mai săracă pe motiv că și-a crescut copiii?

Nu aceasta este societatea pe care doresc să o las copiilor și nepoților. Incertitudinile din viața profesională a femeilor cântăresc prea mult asupra lor, în special când ajung la vârsta pensionării. Europa trebuie să fie atentă să nu împovăreze și mai mult femeile, prin promovarea unei politici veritabile privind remunerarea egală.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. – (IT) Sunt surprinsă în special de sărăcia în rândul femeilor în vârstă singure. Acestea au lucrat o viață întreagă și au contribuit la formarea unei familii; dacă au lucrat, beneficiază de pensii necorespunzătoare; dacă beneficiază doar de o pensie de la stat, acest lucru este și mai rău.

Sistemele de pensii nu au fost îndurătoare cu ele. Poate că și-au întrerupt carierele ca să aibă grijă de copii, iar faptul că au lucrat cu fracțiune de normă le-a redus venitul în cursul întregii vieți profesionale. Este posibil să fi fost nevoite să-și sprijine membrii familiei care erau bolnavi, în vârstă sau cu handicap, iar bunăstarea nu a fost la înălțimea sarcinii. Aceasta nu este, cu siguranță, o situație de invidiat.

Cu ajutorul Fondului social european trebuie instituim programe care să ofere asistență și sprijin. Guvernul local – fie direct, fie prin intermediul organizațiilor neguvernamentale - ar trebui să-și asume responsabilitate pentru aceste probleme și să colaboreze cu regiunile pentru a orienta mai bine cotele care le revin din fondurile structurale. Lupta împotriva sărăciei nu ar trebui să rămână blocată pe birourile de statistică, ci ar trebui să ajungă la nivelul administrativ, mai aproape de femei, care au nevoie aceasta.

În Europa continuă să existe mult prea multe femei care au salarii mai mici decât bărbații, care își caută locuri de muncă și servicii care să le ajute să aibă grijă de copiii lor, prea multe femei care cad victime ale violenței, prea multe fete imigrante care suferă de mutilare genitală și sunt mult prea multe femei care sunt singure, în vârstă și uitate.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Sărăcia în rândul femeilor este o problemă tragică, în special în țările în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, abordarea indirectă adoptată în acest raport nu ar trebui să fie folosită ca modalitate de relaxare a politicilor în materie de migrație ale statelor membre. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Uniunea Europeană trebuie să adopte o poziție clară și să dispună de planuri care să poată fi aplicate pentru depășirea crizei economice. În acest caz, este vorba despre a proteja femeile împotriva riscului de sărăcie, despre a asigura faptul că acestea nu mai sunt, pur și simplu, o parte mai vulnerabilă a societății decât bărbații și, astfel, mai puțin capabile să depășească această criză a locurilor de muncă. Pentru a atinge obiectivele strategiei Europa 2020 privind lupta împotriva sărăciei trebuie să asigurăm faptul că femeile au la dispoziție într-o mai mare măsură resurse, politici îmbunătățite privind ocuparea forței de muncă, finanțare din Fondul social european majorată și posibilitatea obținerii unui echilibru între viața profesională și cea familială, fără a fi nevoite să renunțe la rolul lor de mame. Astfel cum am spus deja cu privire la alte rapoarte votate astăzi consider, totuși, că, atunci când punem în aplicare aceste recomandări, este oportun să respectăm principiul subsidiarității și anumite caracteristici naționale tipice, care trebuie apărate și protejate.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului privind sărăcia în rândul femeilor din UE. În actuala perioadă de criză economică, măsurile de austeritate aplicate au și ele un efect negativ asupra femeilor, punându-le într-o situație nefavorabilă pe piața forței de muncă. În Grecia, riscul de sărăcie la locul de muncă în cazul femeilor este de 10 %, mult mai mare decât în cazul bărbaților, în timp ce în Europa sărăcia în rândul femeilor din UE este de 36 % comparativ cu 11 % în cazul bărbaților. Obiectivul fundamental este eliminarea diferențelor de remunerare între cele două sexe și egalitățile produse de acestea și să luăm măsurile în sprijinul mamelor singure care lucrează, asigurând un program de lucru mai flexibil. Statele membre sunt acum invitate să creeze locuri de muncă pentru femei, acolo unde este posibil, și să le faciliteze accesul la educație superioară, astfel încât să dezvolte anumite competențe și calificări și să solicite locuri de muncă de înaltă calitate.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Au fost desfășurate destule studii și dispunem de date suficient de riguroase pentru a afirma, în mod categoric, că în termeni generali, sărăcia afectează în primul rând și în cea mai mare măsură femeile din orice societate, de la cele mai bogate – și niciuna nu a putut, încă, să elimine cu succes sărăcia din cadrul său – la cele mai sărace, în cadrul cărora sărăcia se extinde ca o boală contagioasă, care răpește speranța de viață și speranța pentru viață. Cu toate acestea, avem nevoie de o înțelegere mai bună și mai specifică asupra acestei realități din cadrul diferitelor state membre ale Uniunii Europene astfel încât să acționăm într-un mod mai bine adaptat și mai eficace în scopul comun de prevenire și reducere a sărăciei în rândul femeilor. Merită să subliniem sărăcia în rândul femeilor în sensul că dispunem și de indicatori generali specifici care indică impactul puternic al acesteia asupra materialului social al comunității: având în vedere rolul fundamental permanent al femeilor în cadrul familiei, s-a demonstrat faptul că dacă se investește mai mult în formarea lor și în promovarea lor socială, în aceeași măsură comunitatea se dezvoltă din punct de vedere socioeconomic. Eradicarea sărăciei în rândul femeilor este o obligație morală, dar și o investiție socială. Din aceste motive am votat în favoarea acestui raport privind sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. – UE se confruntă cu o criză economică, financiară și socială majoră, care ne afectează pe toți, bărbați și femei. Dar aceasta afectează în special femeile pe piața muncii și în viața lor personală, pentru că este mai probabil ca acestea să ocupe locuri de muncă nesigure, mai probabil să fie concediate și mai puțin probabil să beneficieze de securitate socială. Măsurile de austeritate puse în aplicare pe teritoriul UE au un efect deosebit de devastator asupra femeilor, care domină sectorul public atât în calitate de angajate, cât și de beneficiare ale serviciilor. Prevenirea și reducerea sărăciei în rândul femeilor sunt componente importante ale principiului fundamental al solidarității sociale față de care UE s-a angajat prin articolul 3 al Tratatului UE. Acesta implică egalitate între femei și bărbați, dreptate socială și protecție și eradicarea excluziunii sociale și a discriminării. Comisia și statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru eliminarea inegalităților între femei și bărbați în privința ocupării forței de muncă ca parte a strategiei Europa 2020. Încurajez cu tărie stabilirea unui obiectiv de reducere a diferențelor de remunerare între femei și bărbați cu 1 % pe an în vederea atingerii obiectivului de reducere cu 10 % până în 2020. Aș sublinia, de asemenea, necesitatea unor acțiuni pozitive pentru sporirea reprezentării femeilor în cadrul organismelor de decizie politică, economică și corporativă.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport. Toți indicatorii arată că, la nivel global, femeile sunt, în medie, mai sărace decât bărbații. În condiții de recesiune economică, persoanele care se confruntă cu riscul de a deveni sărace devin mai vulnerabile, iar majoritatea dintre acestea sunt femei. Raportul recunoaște faptul că măsurile de austeritate care se aplică pe întreg teritoriul UE vor avea efecte devastatoare asupra femeilor, în special asupra celor care se confruntă deja cu numeroase dezavantaje. Pensiile unei proporții considerabile dintre femeile din Europa cu vârsta de peste 65 de ani sunt derizorii. Sărăcia în rândul femeilor nu este numai consecința actualei crize economice, ci și a altor factori care rezultă din stereotipurile discriminatorii legate de gen, din diferențele de remunerare între bărbați și femei și din obstacolele pentru concilierea vieții de familie cu viața profesională, care este deosebit de importantă în cazul familiilor monoparentale. Toate acestea conduc la „feminizarea sărăciei”, care trebuie eradicată de urgență.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Raportul comisiei FEMM elaborat de dna Plumb a fost adoptat cu majoritate de voturi. Noi am susținut multe paragrafe pentru care S&D/PPE/ALDE a solicitat un vot separat. Aceste paragrafe erau, în principal, repetiții. Rezultatul final este bun. Este pozitiv pentru că s-a adoptat: eliminarea inegalităților de gen din cadrul strategiei Europa 2020 (art. 38); plata integrală a concediului de maternitate, astfel cum a fost adoptat în raportul Estrela la 20.10.2010 (art. 39); sporirea reprezentării femeilor în cadrul organismelor de decizie politică, economică și corporativă. Serviciile publice la standarde înalte (art.43) ar trebui, de asemenea, să fie compatibile cu un program de lucru cu normă întreagă. Dar este și negativ pentru că nu a fost adoptată egalitatea de gen în cadrul planurilor de redresare (art. 15).

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Am aprobat raportul privind sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană. În ultimii 10 ani, numărul femeilor care trăiesc în sărăcie a crescut disproporțional față de numărul bărbaților. Peste 84 de milioane de cetățeni ai UE trăiesc în sărăcie, iar femeile reprezintă jumătate din această cifră. Acest lucru este o consecință atât a crizei economice, cât și a diferențelor care există între remunerarea acordată femeilor și cea acordată bărbaților, a dificultăților în concilierea vieții familiale cu cea profesională, a unei durate de viață medii mai lungi și a diferitelor tipuri de discriminare bazată pe gen, căreia îi cad victime femeile. Aș solicita adoptarea unor măsuri decisive atât la nivelul UE, cât și al tuturor statelor membre, care să combată discriminarea legată de remunerare și să asigure accesul la oferte de muncă atractive. Aș dori să subliniez necesitatea de consolidare a instrumentelor juridice vizând eliminarea diferențelor de remunerare între femei și bărbați. În această privință continuă să existente discrepanțe marcante, bărbații câștigând în medie cu 20 %-25 % mai mult decât femeile, iar acest lucru conduce la apariția unor nivele înalte de sărăcie în rândul femeilor necăsătorite, al femeilor pensionate sau al văduvelor. Este esențial să fie adoptate programe UE în contextul strategiei Europa 2020 în domeniul învățării continue și al formării profesionale a femeilor, în scopul sporirii nivelului de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor. Aceste programe ar trebui să se concentreze, într-o mare măsură, pe ocupații care vor fi importante în viitor și vor elimina stereotipurile care există în domenii ale formării dominate de femei sau de bărbați, precum și pe eliminarea modelelor tradiționale ale programelor de studiu.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Feminizarea sărăciei estre un fenomen care se observă și se întâlnește tot mai des atât pe teritoriul Europei, cât și în afara granițelor acesteia și apare, între alți factori, ca urmare a vârstei, responsabilităților familiale, originii etnice și a violenței împotriva femeilor. Procentul ridicat al femeilor angajate în locuri de muncă prost remunerate sau cu fracțiune de normă înseamnă că în sărăcie trăiesc mai multe femei decât bărbați.

La nivel european ar trebui intensificată cercetarea acestui fenomen, deoarece cercetarea va permite stabilirea unor metode precise și eficace de eradicare a sărăciei și a excluziunii sociale în rândul femeilor. Metodele fundamentale folosite pentru a sprijini femeile să depășească starea de sărăcie ar trebui să completeze măsurile axate pe politica privind ocuparea forței de muncă (metode flexibile de ocupare a forței de muncă, consiliere în carieră, asigurarea furnizării de formare în vederea obținerii unor calificări mai importante și măsuri orientate către femeile care trăiesc în zonele rurale).

Formarea are, de asemenea, un rol semnificativ în combaterea acestei probleme. Potențialul financiar al UE ar trebui exploatat în acest sens și ar trebui pus accent deosebit pe corelarea aspectelor legate de gen cu planurile de depășire a crizei economice și de punere în aplicare a strategiei Europa 2020 în mod eficient. Măsurile UE în acest domeniu ar trebui să fie o formă a solidarității sociale.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am susținut acest raport, care recunoaște că, pe teritoriul UE, femeile sunt afectate mai mult de sărăcie și că trebuie să lucrăm împreună pentru abordarea acestei probleme. Am fost dezamăgită de faptul că, la cea de-a 100-a aniversare a Zilei Internaționale a Femeii, din nou, conservatorii britanici s-au opus acestui raport.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) Eradicarea sărăciei este unul dintre obiectivele propuse de Europa în cadrul strategiei 2020. Sărăcia în rândul femeilor este cauzată, într-o mare măsură, de discriminarea la adresa femeilor. Actuala recesiune a redus poziția acestora în societate, a sporit discriminarea împotriva lor și le-a împins către sărăcie. În raportul domniei sale privind sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană, dna Plumb a încercat să găsească o soluție eficace pentru îmbunătățirea poziției femeilor în societate în ansamblu și, de aceea, am votat pentru raport.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – În medie, femeile din UE câștigă cu 17,5 % mai puțin decât bărbații, iar această rată a rămas constantă în ultimii cincisprezece ani – este timpul să luăm măsuri pentru reducerea acestor diferențe de remunerare între femei și bărbați. Statele membre trebuie să pună în aplicare sistemul remunerației egale pentru aceeași muncă pentru a obține un acord echitabil pentru femei. Este vital să analizăm efectul diferențelor de remunerare între femei și bărbați asupra pensiilor acordate femeilor; în multe cazuri, dreptul unei femei la pensie rezultă din starea sa civilă. Ar trebui garantate pensii egale pentru femei și acesta este motivul pentru care am susținut propunerea de asigurare a acelorași drepturi pentru femei în cazul pensiilor și al securității sociale. Aproximativ 17 % dintre femeile din UE trăiesc sub limita sărăciei și este esențial ca politica socială și cea privind piața forței de muncă să fie adaptate astfel încât să garanteze un venit minim și dreptate socială pentru femei. Sunt de acord cu apelurile lansate către UE cu privire la majorarea finanțării prin intermediul FSE în vederea participării la eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale – este vital ca femeile să fie pe deplin integrate în piața forței de muncă.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului privind sărăcia în rândul femeilor din Uniunea Europeană. Raportul anual al Comisiei privind egalitatea dintre femei și bărbați pentru anul 2010 indică faptul că sărăcia este unul dintre domeniile în care diferențele dintre bărbați și femei sunt evidente. Criza economică, financiară și socială a condus la „feminizarea sărăciei”. Reducerile bugetare succesive și restructurarea sectorului public au pus în pericol în special locurile de muncă în care sunt angajate în principal femei. În același timp, măsurile susținute de guvern pentru depășirea crizei se concentrează în principal pe domenii ale economiei dominate de bărbați. Analiza fenomenului de „feminizare a sărăciei” solicitată de raportoare este, prin urmare, imperios necesară pentru putea fi luate contramăsurile adecvate.

Rapoarte: Mariya Nedelcheva (A7-0029/2011) și Rovana Plumb (A7-0031/2011)

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Cele două rezoluții depuse de Comisia FEMM și dezbătute în ziua aniversară a unui centenar al Zilei Internaționale a femeii arată că Parlamentul promovează și susține un tratament egal între femei și bărbați. Președintele legislativului a remarcat, de altfel, că există prea puține femei în parlamentele naționale, chiar dacă situația se schimbă când vine vorba de Parlamentul European. Mărturisesc că este și cazul României, care a trimis un procent mai mare de femei în legislativul european față de reprezentarea pe care acestea o au în Parlamentul intern. Dar dincolo de această situație, care poate fi tratată doar drept un vârf al iceberg-ului, este nevoie ca diferența de remunerație între sexe să dispară, ca mai multe femei să fie numite în funcții de decizie, iar gradul de ocupare în rândul femeilor să crească, ele fiind mai afectate de șomaj, prin politici active și realiste. Analizele arată că nu vorbim numai despre nevoia unui tratament egal între sexe, ci că aceste politici ar avea impact major asupra economiilor, în condițiile în care PIB-ul ar crește cu 30 %. Diferența medie de salarizare între bărbați și femei este, în continuare, 18 % în UE. Îndemnul adresat statelor membre de a implementa legislația privind plata egală este binevenit.