Dezbateri

Marţi, 8 martie 2011 - Strasbourg

14. Raportul de țară pentru 2010 privind Turcia (dezbatere)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declarațiile Comisiei și Consiliului privind raportul de țară pe 2010 privind Turcia.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU)Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în primul rând aș dori să spun că mă bucur foarte mult de interesul de care ați dat dovadă în ceea ce privește extinderea. Chiar dacă atât ​​statele membre, cât și țările candidate se confruntă cu provocări vizibile, cred că procesul de extindere trebuie să fie continuu și consecvent, bazându-se pe performanța înregistrată. Pentru a realiza acest lucru, ambele părți trebuie să rămână implicate. Cunoscând activitățile Parlamentului European, este clar că acesta este forul în care toți participanții sunt conștienți de importanța relațiilor noastre cu Turcia.

Este vorba de relații de lungă durată, care devin și mai puternice datorită statutului de candidat al acestei țări. În același timp, Turcia este și un actor regional important, având un rol crucial într-o serie de domenii importante, cum ar fi securitatea energetică și securitatea regională, precum și promovarea dialogului între civilizații. Între timp, evenimentele internaționale dramatice care au loc în imediata noastră vecinătate evidențiază și mai mult importanța pe care o are Turcia în domeniile mai sus menționate. Negocierile de aderare cu țara se desfășoară în conformitate cu concluziile relevante ale Consiliului European și ale Consiliului, precum și în conformitate cu cadrul de negociere. În ciuda negocierilor, care se află într-un stadiu avansat și devin, totodată, din ce în ce mai complexe, Președinția ungară se angajează să facă progrese cu privire la toate capitolele în care este posibil un progres. Activitățile sunt chiar acum în curs de desfășurare, concentrându-se în principal asupra capitolului opt - politica din domeniul concurenței.

Am încredere că partenerii noștri din Turcia își vor continua eforturile și că vom avea în curând posibilitatea de a vedea rezultate. În concluziile sale adoptate în luna decembrie a anului trecut, Consiliul a salutat angajamentul continuu al Turciei la procesul de negocieri, precum și programul său de reformă politică. Pachetul de reforme constituționale adoptat de către Turcia în 2010 reprezintă un alt pas important în direcția cea bună, deoarece acest pachet include o serie de priorități ale parteneriatului de aderare în domeniul justiției, al drepturilor fundamentale și al administrației publice. Cea mai importantă sarcină în acest moment este garantarea punerii în aplicare a reformelor în conformitate cu normele europene și prin intermediul unor consultări care să implice o arie cât mai largă de participanți, și anume toate partidele politice și organizațiile societății civile.

Importanța continuării eforturilor depuse pentru îndeplinirea criteriilor politice este și rămâne clară. Va fi nevoie de eforturi serioase în multe domenii, după cum s-a subliniat în concluziile Consiliului din 14 decembrie 2010, în proiectul de rezoluție a Parlamentului European și în raportul de țară din 2010 al Comisiei.

Permiteți-mi să evidențiez câteva dintre aceste domenii. Turcia trebuie să amelioreze în continuare respectarea drepturilor și libertăților fundamentale, în special libertatea de exprimare și libertatea religioasă, atât în ​​legislație, cât și în practică. De asemenea, vor trebui depuse eforturi suplimentare pentru a garanta respectarea pe deplin a criteriilor de la Copenhaga, printre altele cele referitoare la drepturile de proprietate, drepturile sindicale, drepturile persoanelor care aparțin minorităților, drepturile femeii și ale copilului, lupta împotriva discriminării, egalitatea de gen și lupta împotriva torturii și a tratamentului inuman.

În ceea ce privește libertatea de exprimare, zonele problematice includ restricția libertății presei, protecția insuficientă a drepturilor jurnaliștilor, precum și interzicerile frecvente și pe scară largă a site-urilor de internet, care sunt evidențiate și în proiectul de rezoluție a Parlamentului European. Permiteți-mi să mă refer acum la evenimentele din ultimele zile. În data de 3 martie, poliția din Turcia a arestat o serie de jurnaliști. Trebuie să monitorizăm cu atenție acest caz și să le reamintim în mod constant autorităților turcești de importanța afirmării continue a libertăților.

Referitor la libertatea religioasă, Turcia trebuie să furnizeze atât condițiile legislative, cât și condițiile practice pentru exercitarea acesteia. Pentru a garanta pluralismul religios în conformitate cu normele europene, este necesară o soluție juridică cuprinzătoare. În mod similar, președinția este îngrijorată de numărul mare de reportaje despre tortură și tratamente inumane și, în mod specific, abuzuri comise în afara centrelor oficiale de detenție. În vederea prevenirii încălcării drepturilor omului, implementarea strictă a documentului privind activitățile și competențelor poliției, astfel cum a fost modificat în anul 2007, trebuie să fie monitorizată. După cum subliniază proiectul de rezoluție a Parlamentului European, afirmarea Protocolului opțional la Convenția ONU împotriva torturii și a luptei împotriva impunității reprezintă etape esențiale în acest sens.

În ceea ce privește relațiile turco-kurde și problema teritoriilor de sud-est, sperăm că punerea în aplicare și continuarea procesului de deschidere democratică vor da în curând rezultatele așteptate și vor putea determina în cele din urmă dezvoltarea economică, socială și culturală a regiunii. Permiteți-mi, de asemenea, să reamintesc că Consiliul condamnă ferm actele de terorism comise pe teritoriul Turciei. De asemenea, trebuie subliniat faptul că Partidul Muncitoresc Kurd se află încă pe lista UE a grupurilor teroriste.

Trecând la relațiile dintre UE și Turcia, constat cu părere de rău că, deși i s-a solicitat în repetate rânduri, Turcia refuză în continuare să își îndeplinească obligațiile cu privire la punerea în aplicare deplină și nediscriminatorie a protocolului adițional la Acordul său de asociere. Este o problemă centrală și, prin urmare, Consiliul își menține măsurile din 2006, care, pe de altă parte, au în mod clar un impact asupra ritmului negocierilor de aderare, după cum știm cu toții.

Consiliul continuă să monitorizeze cu atenție și să revizuiască orice realizări obținute. În mod similar, nu s-a înregistrat niciun progres în normalizarea relațiilor dintre Turcia și Cipru. Consiliul se așteaptă ca Turcia să sprijine în mod activ negocierile în curs de desfășurare sub auspiciile ONU pentru soluționarea justă, cuprinzătoare și fezabilă a problemei Ciprului, în conformitate cu rezoluțiile corespunzătoare ale Consiliului de Securitate al ONU și respectând principiile fundamentale care reprezintă bazele UE. Angajamentul și contribuția Turciei sunt într-adevăr esențiale pentru o astfel de soluționare globală.

Mai mult decât atât, aș dori să subliniez că Turcia trebuie să dea dovadă de un angajament clar în ceea ce privește relațiile de bună vecinătate și soluționarea pașnică a conflictelor. Turcia este o importantă țară de origine și de tranzit pentru imigrația ilegală către UE și, din acest motiv, salutăm faptul că negocierile pentru un acord de readmisie între UE și Turcia au fost încheiate. Consiliul așteaptă cu interes semnarea cât mai rapidă a acordului și punerea în aplicare cu succes a acestuia. Cunoaștem cu toții faptul că aceasta s-a întâmplat la ultimul Consiliu Justiție și Afaceri Interne, iar acum așteptăm ca Turcia să semneze tratatul. Până atunci, Consiliul subliniază încă o dată obligația de a pune în aplicare pe deplin și în mod corespunzător acordurile bilaterale de readmisie existente.

În legătură cu uniunea vamală dintre UE și Turcia, aș dori să punctez că este timpul ca Turcia să își asume în sfârșit nenumăratele angajamente pe care nu a reușit să le îndeplinească până acum. Acestea includ barierele tehnice și administrative în calea comerțului, cerințele de înregistrare, licențele de import, ajutoarele de stat, afirmarea drepturilor de proprietate intelectuală și alte practici și dispoziții discriminatorii. Toate acestea sunt probleme care trebuie urgent rezolvate. În plus, Turcia trebuie să elimine toate restricțiile care afectează comerțul și transportul între statele membre ale UE și Turcia. Vă mulțumesc pentru răbdare și sunt dispusă să vă răspund la orice eventuale întrebări.

  Štefan Füle, membru al Comisiei – Dnă președintă, aș dori să mulțumesc Parlamentului și, în special, dnei Oomen-Ruijten, pentru raportul dumneaei referitor la Turcia. Această dezbatere și rezoluția dvs. vin într-un moment important pentru relațiile UE-Turcia, iar proiectul de rezoluție subliniază o serie de probleme de mare importanță pentru Comisie.

Comisia sprijină în continuare procesul de aderare a Turciei. Procesul de extindere încurajează reforma politică și economică în țară. Relația UE-Turcia este puternică. Turcia are nevoie de Uniunea Europeană și Uniunea Europeană are nevoie de Turcia - acest echilibru nu s-a schimbat. Uniunea Europeană este și va rămâne un jucător-cheie pentru Turcia.

Relația se bazează pe integrarea economică aprofundată: 40 % din comerțul exterior al Turciei se îndreaptă către UE și 80 % din investițiile străine directe în Turcia provin din UE. Uniunea Europeană contribuie eficient la modernizarea Turciei prin transferuri de tehnologie, participarea Turciei la programe de educație și cercetare, precum și prin sprijinul financiar de pre-aderare.

În același timp, negocierile de aderare au devenit mai lente. În plus, capitolele de negociere pe care Turcia poate urmări să le deschidă în condițiile actuale necesită reforme și ajustări semnificative. În acest context, salut cu atât mai mult progresele realizate recent, în special în ceea ce privește capitolul concurenței. Sunt convins că vom putea deschide în curând acest capitol, cu condiția ca Turcia să îndeplinească ultimele condiții rămase.

Evident că problema Ciprului influențează negocierile. Evoluțiile pozitive privind punerea în aplicare a protocolului adițional la Acordul de la Ankara sau privind discuțiile de conciliere ar avea un impact pozitiv asupra negocierilor de aderare.

Permiteți-mi să discut acum despre reformele din Turcia. Salut reforma constituțională de anul trecut și modificările legislative ulterioare aduse ca un pas în direcția cea bună. Este importantă existența unor legi corecte. Însă doar o punere în aplicare obiectivă și imparțială a noilor legi va asigura succesul reformelor constituționale. Turcia ar trebui să continue reforma constituțională. Procesul ar trebui să fie cât se poate de cuprinzător și transparent, cu participarea activă a diferitor partide politice, a societății civile, organizațiilor neguvernamentale și publicului larg.

Comisia urmărește cu îngrijorare recentele acțiuni împotriva jurnaliștilor. Independența și libertatea presei sunt de maximă importanță pentru democrație. În raportul său de țară pentru 2010, Comisia a subliniat deja numărul mare de cauze în justiție împotriva jurnaliștilor și presiunile nepotrivite exercitate asupra mass-media, care subminează, în practică, acest drept fundamental. Libertatea presei implică disponibilitatea de a asculta și, mai important, de a tolera dezacordul și diferențele de opinie. Libertatea presei înseamnă garantarea unui spațiu public pentru dezbaterea liberă, inclusiv pe internet. Proiectul de rezoluție a Parlamentului European subliniază pe bună dreptate aceste aspecte.

În ceea ce privește dreptul la libertatea religioasă, salutăm inițiativele luate în favoarea comunităților religioase nemusulmane din Turcia. Totuși, abordarea problemelor non-musulmanilor și ale elevilor necesită eforturi suplimentare și sistematice.

Permiteți-mi să trec la problema migrației. În urmă cu două săptămâni, Consiliul a aprobat acordul de readmisie UE-Turcia. Acest acord este în avantajul statelor membre ale UE, Turcia fiind o țară importantă de tranzit pentru fluxurile de migrație către UE. Evoluția privind acordul de readmisie deschide, de asemenea, pentru prima dată, perspective noi și concrete pentru continuarea cooperării cu Turcia în domeniul politicilor vizelor și migrației, cu scopul de a îmbunătăți mobilitatea și contactul în rândul cetățenilor și a întreprinderilor noastre.

Turcia și Uniunea Europeană au un interes comun de a coopera strâns în acest domeniu. Există multe motive întemeiate pentru a le oferi cetățenilor, oamenilor de afaceri și studenților turci posibilitatea de a călători în Europa: familiarizarea în continuare cu standardele europene; consolidarea comerțului UE-Turcia, atât în beneficiul Uniunii Europene, cât și în cel al întreprinderilor turcești, precum și impulsionarea atât de necesară a cooperării noastre cu Turcia. Dnă președintă, vă asigur că Parlamentul European va fi foarte implicat atât în ceea ce privește acordul de readmisie, cât și în ceea ce privește dialogul referitor la vize, în conformitate cu cerințele Tratatului.

Relațiile cu Turcia trebuie, de asemenea, să fie privite într-un context mai larg. Politica externă activă a Turciei are potențialul de a fi un atu puternic pentru Uniunea Europeană, cu condiția ca aceasta să fie dezvoltată în cadrul procesului de aderare al Turciei la UE. Uniunea Europeană este pregătită să intensifice dialogul pe care îl poartă cu Turcia pe probleme de politică externă de interes comun.

Dacă vorbim astăzi despre Turcia, nu putem ignora evoluțiile majore din regiunea extinsă. Evenimentele din Tunisia și Egipt au scos în evidență stabilitatea, prosperitatea și democrația Turciei. Cetățenii din aceste țări văd Turcia la fel cum văd Uniunea Europeană, ca pe exemple demne de urmat. Văd cum Turcia pledează pentru standardele și valorile pentru care luptă și ei și care sunt asociate cu Europa.

Să clarificăm lucrurile: deși este un exemplu pentru alții, Turciei îi mai rămân multe de făcut. Multe dintre provocările care o așteaptă sunt prezentate în raport. Aceasta este ocazia Turciei de a se apropia și mai mult de punerea în aplicare pe deplin a criteriilor politice ale Uniunii Europene. Guvernul are o responsabilitate foarte importantă de a menține o astfel de poziție privilegiată și de a oferi un exemplu în beneficiul propriilor cetățeni, dar și al regiunii în ansamblul său.

  Ria Oomen-Ruijten, în numele Grupului PPE. – (NL) Dnă președintă, dnă Győri, dle comisar, doamnelor și domnilor, această dezbatere și raportul privind Turcia vin cu trei luni înainte de alegerile parlamentare din Turcia. Mai mult decât în anii precedenți, am făcut, așadar, tot ceea ce am putut pentru a mă asigura că tonul raportului va fi foarte obiectiv și constructiv. Cele 22 de amendamente de compromis pentru votul din cadrul Comisiei pentru afaceri externe dovedesc acest lucru. Pe baza evoluțiilor de anul trecut, noi, în calitate de Parlament European, dorim să ne stabilim prioritățile, priorități pentru noul parlament turc și pentru următorul guvern. Cred că este vorba despre șase priorități.

În primul rând, o mare responsabilitate se află pe umerii guvernului și ai opoziției, și anume căutarea unui compromis și a unui consens pentru continuarea reformelor. Atât opoziția, cât și guvernul, au indicat că doresc o reformă completă a constituției și mă aștept ca acest lucru să se întâmple.

În al doilea rând, mecanismele de verificare și control reprezintă baza oricărui sistem democratic. Consolidarea unei justiții independente și imparțiale, a rolului de supraveghere al Parlamentului și, în special, a libertății presei și a libertății de exprimare necesită măsuri suplimentare. Mă îngrijorează în mod deosebit libertatea presei, dar voi reveni la aceasta.

În al treilea rând, drepturile minorităților. Doresc să felicit Turcia pentru măsurile simbolice pe care le-a luat și pentru dialogul pe care guvernul l-a căutat în mod explicit. Cu toate acestea, dialogul nu este suficient. Oamenii din sud-estul țării, elevii, minoritățile creștine, se așteaptă la ceva concret. În special declarația referitoare la Mor Gabriel dovedește că încă mai sunt multe de făcut și bănuiesc că ar fi dăunător pentru guvernul turc dacă acest caz ar trebui să fie, din nou, soluționat de către Curtea de Justiție. De aceea, trebuie să se ia măsuri pentru deschiderea democratică.

În al patrulea rând, drepturile femeii. S-au făcut multe în ultimul an, însă legile nu sunt de ajuns. Am vizitat adăposturi pentru femei. Am vorbit cu organizații turce pentru femei. Este clar că atât guvernul turc, cât și parlamentul au depus eforturi, la nivel național și local, însă lucrurile par să se blocheze atunci când se ajunge la poliție și în instanțele de judecată. Aceasta trebuie să se schimbe. Legile sunt toate foarte bune, însă punerea în aplicare este, de asemenea, importantă. Astăzi, cu ocazia aniversării centenarului Zilei Internaționale a Femeii, aș dori încă o dată să mă exprim în favoarea unei mai bune reprezentări a femeilor în parlamentul turc. Lucrurile trebuie să se schimbe în această privință în viitoarele alegeri.

În al cincilea rând, protocolul de la Ankara este vital, după părerea mea. Aici, responsabilitatea îi revine Turciei. Mai ales aici se găsește sursa blocajelor în capitolele de negociere: permiteți-mi să repet acest lucru.

În al șaselea rând, politica externă. Noi, europenii, încurajăm Turcia să joace un rol activ în regiune. Acestea fiind spuse, aș vrea să subliniez că Turcia va putea să joace un rol de punte în această privință numai atâta timp cât pilonul punții respective va rămâne ferm ancorat pe partea europeană a Bosforului. Și în această privință, dna Ashton va trebui să încerce o coordonare foarte activă cu Turcia, mai activă decât până acum. Menționez că acestea nu sunt doar prioritățile mele. Toate punctele pe care le-am semnalat au fost discutate și în societatea turcă. Acum depinde de politicieni să transforme această dezbatere în consens și compromis.

Pe scurt, încă două motive de îngrijorare. Suntem alarmați de anunțul PKK conform căruia acesta dorește încheierea armistițiului. Dl comisar a vorbit despre asta. Libertatea presei: vinerea trecută, am primit o scrisoare deschisă. Permiteți-mi să repet că oricine restrânge libertatea de exprimare într-o anumită țară lansează un atac față de cultura țării respective. Dezbaterea liberă și tolerantă este de o importanță capitală pentru orice țară.

  Richard Howitt, în numele Grupului S&D. – Dnă președintă, consolidarea democrației și a respectului pentru drepturile omului în Turcia, care ar trebui să conducă la statutul de membru cu drepturi depline al Uniunii noastre Europene, devine și mai importantă în contextul crizei cu care se confruntă țările arabe și cele din Orientul Mijlociu chiar dincolo de granițele Europei. Ar trebui să salutăm faptul că procesul de reformă din Turcia a fost impulsionat din nou și, recunoscând controversele de la ultimul referendum din septembrie, să pledăm pentru transformarea acestui impuls într-o platformă pentru reforma constituțională fundamentală, cu sprijinul, în viitor, al tuturor părților.

Susțin călduros munca dlui comisar Füle în acest sens și cuvintele sale lipsite de compromisuri din această după-amiază cu privire la libertatea de exprimare, în special pentru că, împreună cu colegii mei, reprezentanți europeni, am fost împiedicați chiar luna trecută să acționăm în calitate de observatori juridici în cauzele KCK din cadrul instanței de la Diyarbakir. Însă fac, de asemenea, apel la dl comisar să realizeze progrese în problema vizelor, în special pentru oamenii de afaceri, precum și în determinarea Turciei să-și țină promisiunile în ceea ce privește proiectul de lege privind sindicatele.

Grupul nostru social-democrat consideră că discuțiile de aderare sunt amenințate, nu de un accident de tren, ci de moartea prin strangulare. Nu s-a mai deschis niciun capitol nou de opt luni, cea mai lungă perioadă de la prima lansare a negocierilor. Vom vota mâine pentru deschiderea capitolelor privind drepturile fundamentale și sistemul judiciar, precum și asupra politicii externe și de securitate, nu pentru că vrem să fim slabi în aceste domenii, ci pentru că vrem să fim puternici. Nu procedăm astfel pentru că dorim să afectăm presiunea exercitată asupra tuturor părților pentru a obține o reconciliere privind insula Cipru.

La fel cum este nevoie de un impuls în procesul de reformă pentru Turcia, este nevoie de un impuls și în negocierile de aderare cu Uniunea Europeană.

  Alexander Graf Lambsdorff, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dnă președintă, dl Füle tocmai a spus foarte clar că Turcia și Uniunea Europeană au nevoie una de cealaltă. Suntem vecini importanți, suntem aliați în NATO, iar multe persoane de origine turcă locuiesc în state membre ale Uniunii Europene. Trebuie să dăm dovadă de respect reciproc. Sprijin ferm facilitarea eliberării vizelor pentru oamenii de afaceri și pentru studenți, așa cum ați spus-o și dvs. Sunt, de asemenea, în favoarea integrării mult mai strânse a Turciei în structurile politicii comune de securitate și apărare. Aș dori să văd că Cipru pune un capăt blocadei sale din această regiune. Când privim înspre Africa de Nord, este evident că Turcia reprezintă un model pentru multe țări din regiune. Toate aceste lucruri sunt foarte bune.

Însă apoi ajungem la procesul de aderare și descoperim că multe capitole sunt blocate. Este extrem de dificil să deschidem capitole noi. Au mai rămas doar trei capitole, iar capitolul privind concurența se află aproape în stadiul de a fi deschis. Ce se va întâmpla când se vor deschide ultimele capitole? Nu vor mai avea Turcia și Uniunea Europeană nimic să-și spună? Cu siguranță nu se poate întâmpla așa ceva! Prin urmare, trebuie să ne gândim foarte atent cum să progresăm cu procesul de aderare și dacă putem sau nu să păstrăm procedura actuală, care implică faptul că Parlamentul va comenta asupra raportului de țară al Comisiei prin intermediul unei rezoluții.

Raportul nostru pentru 2010 este foarte critic, dar, în același timp, constructiv. Se concentrează asupra drepturilor fundamentale, care sunt evidente, în special pentru liberali: libertatea presei, libertatea de exprimare și de întrunire, demonstrațiile studențești, drepturile sindicale și libertatea religioasă. De ani de zile solicităm îmbunătățiri în ceea ce privește libertatea religioasă, însă mult prea puține progrese au fost realizate. Arestarea lui Ahmet Șık și Nedim Șener și intervenția în activitatea fundațiilor politice din Turcia reprezintă ne îngrijorează în mod deosebit. Acest lucru este acoperit de primul criteriu de la Copenhaga. Este o problemă principală, fiind criteriul politic. Dacă Turcia nu poate progresa cu constituția sa democratică internă, cred că ne vom confrunta în continuare cu probleme serioase în anumite domenii, în afară de impasul din cadrul Consiliului.

În termeni diplomatici, avem nevoie de Turcia și Turcia are nevoie de noi. În termeni democratici, în Turcia mai rămân încă multe de făcut.

  Hélène Flautre, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dnă președintă, aș dori să profit de această ocazie pentru a-i mulțumi dnei Oomen-Ruijten pentru munca pe care a depus-o în vederea furnizării unei documentații riguros detaliate și a elaborării în bună-credință a unui raport care are scopul de a transmite mesaje politice clare, în special în ajunul alegerilor legislative din Turcia, iar eu susțin această muncă.

Acest raport – spre deosebire de dvs., dnă ministru, dar este de înțeles – subliniază libertatea de exprimare și libertatea mass-media. Din păcate, acest lucru este în mod evident foarte necesar, iar evenimentele actuale ne transmit același mesaj prin arestările recente ale jurnaliștilor Nedim Șener și Ahmet Șik în contextul anchetelor Ergenekon și Sledgehammer. Am depus un amendament în acest sens și vă invit să sprijiniți aceste eforturi pentru a-i permite Parlamentului nostru să-și exercite cea mai mare vigilență posibilă pe acest subiect crucial al libertății presei, care afectează și problema independenței sistemului judiciar și elaborarea noii constituții.

Cu toate acestea, aș dori să vă pun următoarea întrebare politică: când constatăm asfixierea procesului de aderare și blocajul capitolelor care sunt decisive pentru progresul în domeniul libertăților fundamentale, al independenței sistemului judiciar și al noii constituții, nu observăm că decizia noastră și cea a Consiliului de a sancționa prin închiderea, și imposibilitatea de a deschide sau închide capitole reprezintă, astăzi, factori complet contraproductivi?

Nu este deloc logic ca Uniunea Europeană să se priveze de unul dintre principale leviere de acțiune în Turcia, și anume de negocieri – în special cele referitoare la capitolele 22, 23 și 24 – și aș dori să solicit Consiliului să examineze din nou această situație, deoarece, în mod evident, se pare astăzi că procesul de aderare a fost luat ostatic prin intermediul acestor sancțiuni, care, până la urmă, nu pot avea un efect decât în cazul în care procesul de aderare va fi continuat într-un ritm energic. Or, toată lumea poate vedea că acest lucru nu se întâmplă. Ne aflăm, așadar, într-o situație politică extrem de îngrijorătoare, într-un moment în care Turcia este considerată de către toate țările de la sud de Mediterană drept o sursă de inspirație pentru propria lor tranziție democratică.

Nu solicit luarea unei decizii cu privire la aderarea Turciei. Solicit ca deciziile pe care le luăm la toate nivelurile să fie absolut coerente cu fiabilitatea, credibilitatea, seriozitatea și loialitatea procesului nostru de negociere, care astăzi este pus sub semnul întrebării.

  Geoffrey Van Orden, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, înțeleg că există viziuni diferite cu privire la aderarea Turciei, atât între, cât și în cadrul grupurilor politice din acest Parlament, inclusiv în grupul meu. Viziunea mea personală a fost întotdeauna foarte încurajatoare față de aspirațiile Turciei către Europa. Sigur că există preocupări, dar aș spune că, având în vedere turbulențele pe care le vedem acum în Africa de Nord și Orientul Mijlociu, și în contextul unei amenințări continue din partea terorismului islamist, nu a fost niciodată mai important pentru noi să transmitem un semnal pozitiv Turciei, și anume că este binevenită în clubul democrațiilor europene.

I-aș ruga, în special, pe prietenii noștri ciprioți și greci să renunțe la abordarea lor unilaterală cu privire la problema Ciprului, să fie mai imparțiali și să ajungă la un acord cuprinzător cu turcii, înainte să fie prea târziu. Criticăm Turcia pentru Protocolul adițional – am auzit din nou același lucru în această după-amiază din partea președinției în exercițiu – însă nu se menționează nimic despre nepunerea în aplicare a deciziei Consiliului UE din 26 aprilie 2004.

Turcia este un membru-cheie al Alianței Atlantice, o democrație cu un rol esențial la frontiera dintre Est și Vest și o țară care se schimbă rapid, cu o rată a creșterii care o plasează în rândul liderilor mondiali. Așadar, haideți să acționăm! Să nu pierdem Turcia în această etapă!

  Takis Hadjigeorgiou, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Dnă președintă, mă voi abține de la a comenta argumentele dlui Van Orden, în primul rând pentru că nu vreau să-mi folosesc timpul în acest fel și, în al doilea rând, pentru că dumnealui – și nu pentru prima dată – confundă făptașul cu victima în cazul Ciprului. Suntem în favoarea aderării Turciei, dacă aceasta este voința poporului său și cu condiția îndeplinirii tuturor criteriilor de aderare.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, Turcia trebuie să găsească o soluție politică reală la problema kurdă și să elibereze sutele de primari și consilieri locali kurzi deținuți în închisorile sale, și trebuie să lucreze la instaurarea statului de drept, recunoașterea genocidului armean și rezolvarea problemelor cu Grecia, în special în Marea Egee.

Cu privire la Cipru, trebuie să înceteze să se ascundă în spatele a ceea ce s-a întâmplat în 2004. Suntem deja în 2011. Trebuie să redea de îndată orașul Famagusta locuitorilor săi – vorbim despre un oraș european cu o istorie europeană ce datează de mai multe mii de ani, un oraș care a fost abandonat timp de aproape patru decenii – și să înceapă retragerea imediată a trupelor sale de ocupație din Cipru.

În încheiere, aș dori să vă reamintesc de protestele ciprioților turci care, dle Van Orden, solicitau Turciei să le dea o mai mare putere de decizie în chestiunile care-i privesc. În schimb, Eroglu a cerut aducerea protestatarilor în fața instanței. Turcia trebuie să respecte dorințele ciprioților turci, permițând efectuarea unui recensământ în zona ocupată, punând un capăt colonizării și permițând ca numele orașelor și ale satelor să fie indicate pe hartă astfel cum au fost timp de mii de ani.

  Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD. – (EL) Dnă președintă, doresc s-o felicit pe dna Oomen-Ruijten pentru textul pe care l-a prezentat, care oferă o imagine echilibrată și exactă a situației din Turcia. Apreciez, în special, poziția dlui Füle. Mesajul care reiese din raportul dnei Oomen este că Turcia trebuie să-și îndeplinească în întregime obligațiile față de Uniunea Europeană dacă dorește să adere la Uniune. Dacă nu dorește să adere la Uniunea Europeană, ar trebui să spună acest lucru, deoarece, în cazul unei țări mari ca Turcia, sunt împotriva dezbaterii la nesfârșit a problemei și a discuțiilor desfășurate strict în termeni diplomatici. În orice caz, în ciuda mesajului clar al Europei față de Turcia, aceasta acționează într-un mod contradictoriu. Este ca și cum ar exista o problemă între conducerea politică și regimul militar. În același timp, aceasta când dă dovadă de bune intenții față de vecinii săi, când transformă Marea Egee într-un câmp de luptă, cu avioane și nave turcești care trec și încalcă zilnic granițele terestre și aeriene ale Greciei.

Respectăm Turcia și poporul turc, dar suntem de părere că este timpul ca Turcia să dea dovadă de puțin respect pentru vecinii săi și pentru ideea europeană conținută în Tratatul de la Roma.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Dnă președintă, vorbim aici despre Turcia, însă dl prim-ministru Erdoğan ar prefera mai degrabă o Uniune turco-arabă. Turcia este un bun prieten al dictatorului Ahmadinejad. Turcia nu mai dorește să fie o țară laică. Turcia continuă să ocupe nordul Ciprului și Turcia nu mai este un prieten al Israelului. În schimb, a optat pentru frăția musulmană a Hamasului. Turcia se concentrează din ce în ce mai mult asupra lumii islamice.

Doamnelor și domnilor, când vom termina, în sfârșit, cu această prefăcătorie? Europa nu vrea Turcia și Europa nu vrea islamul. Dl Sarkozy a spus-o deja. Dna Merkel a spus-o deja, iar majoritatea cetățenilor europeni nu doresc, nici ei, ca Turcia să devină membră a Uniunii Europene. Turcia s-a umilit ani de zile în schimbul banilor din partea Uniunii Europene și a promisiunii de aderare la UE. Însă o cultură islamică retrogradă nu are ce căuta în Europa. Dle prim-ministru Erdoğan, sunteți un bărbat adevărat sau doar un laș servil? Cât timp veți mai continua să umiliți poporul turc? Alegeți varianta onorabilă de a pleca și încetați să faceți acest lucru.

  Ioannis Kasoulides (PPE). – Dnă președintă, cei care sprijină aderarea Turciei la Uniunea Europeană, sau unii dintre ei în acest Parlament, simt datoria de a sprijini amendamentele împotriva Ciprului. Turcia rămâne fără capitole, iar procesul de aderare riscă să fie blocat. 14 capitole sunt înghețate, deoarece Turcia refuză cu încăpățânare să extindă Protocolul de la Ankara.

O încheiere cu succes a actualelor negocieri privind soluționarea ocupației Ciprului va face ca 14 capitole să devină, în mod automat, disponibile. Ban Ki-moon a îndemnat toți actorii internaționali să se concentreze asupra eforturilor pentru o astfel de soluționare. Votul în favoarea amendamentelor precum cel din 26 aprilie privind schimburile comerciale directe într-un Cipru divizat, deși ar fi inutil într-unul unit, încurajează intransigența și eșecul eforturilor de a găsi o soluție, perpetuând înghețarea capitolelor. Hărțuirea Ciprului nu va duce Turcia nicăieri.

  Raimon Obiols (S&D). – (ES) Dnă președintă, cred că mâine va deveni clar că Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European a căutat cel mai amplu consens posibil în Parlament, deoarece dorim să avem o abordare predominant omogenă în toate instituțiile Uniunii.

De ani de zile, acest proces de negociere a fost util pentru avansarea reformelor politice și economice în Turcia: cu contradicții, blocaje și progrese, dar, în general, a fost util. Acesta ar putea fi acum momentul adevărului, după cum ne reamintesc schimbările care au loc în prezent în Marea Mediterană.

În intervenția sa recentă în fața Comisiei pentru afaceri externe, comisarul Füle a pledat pentru un nou realism care să evite o viziune strict de scurtă durată. Tocmai de acest nou realism avem nevoie în procesul de negociere cu Turcia: prudență maximă, dar și angajamentul și seriozitatea care sunt necesare pentru a evita încetinirea procesului și pierderea credibilității, precum și insinuările excesive; și pentru a spune clar și răspicat că acordurile și angajamentele trebuie respectate și că toate acestea necesită o abordare fermă din partea tuturor celor implicați.

Să sperăm că în următorul raport vom putea constata realizarea unui nou progres în acest proces de negociere.

  Graham Watson (ALDE). – Dnă președintă, acțiunea oamenilor din țările islamice de astăzi este destul de similară cu înlăturarea de către poporul turc a dictaturii partidului unic în 1950. La fel ca și Turcia, Egiptul ar putea să descopere că răsturnarea statului profund este mult mai dificilă și, de aceea, cazul Ergenekon și alte investigații similare sunt atât de importante.

Liberalii din acest Parlament îi doresc dlui Erdoğan și guvernului său mult succes în crearea unei adevărate democrații și în ancorarea acesteia la clubul nostru european al națiunilor democratice. Uniunea vamală a fost de mare succes, iar aderarea Turciei la Uniunea Europeană se poate bucura de același succes.

Regretăm stagnarea procesului de aderare și, deși Turcia trebuie să suporte o parte din vină, rea-credința anumitor state membre – după cum a dezvăluit WikiLeaks – este o rușine pentru Uniunea noastră. În ceea ce privește problema Turciei, dl Sarkozy nu vorbește în numele Europei mai mult decât o face în cazul Uniunii sale pentru Mediterana. Vizita sa la Ankara a fost incendiară și este păcat că creștin-democrații germani nu urmează sfatul lui Max Fischer și nu se uită în oglindă, pentru că AKP-ul de astăzi este imaginea în oglindă a CDU-ului german din 1950 – nu creștin-democrat, ci islamic-democrat – și acesta este fără îndoială motivul pentru care comisarul spune că înțelege și împărtășește frustrările Turciei.

Acest raport este sincer, prea sincer pentru unii. Turcia are multe de făcut, însă noi avem multe de pierdut dacă nu primim cu căldură și dacă nu lucrăm cu democrații islamice precum Turcia și Indonezia.

  Paweł Robert Kowal (ECR). – (PL) Dnă președintă, aș dori s-o felicit pe dna raportoare pentru un raport interesant și echilibrat, deși am îndoielile mele cu privire la anumite aspecte. Nu știu, de exemplu, dacă ar trebui să se pună accentul pe creșterea implicării Turciei în Caucazul de Sud.

Aceasta este o regiune care necesită politici deosebit de delicate și de echilibrate. Trebuie însă spus că schimbarea de atitudine față de eforturile Turciei este ceea ce contează cel mai mult. Tot ceea ce rezultă din punerea în aplicare a Acordului de asociere, care este un bun vestitor al extinderii cooperării Turciei cu Uniunea Europeană, ar trebui să fie privit cu speranța că reprezintă o șansă pentru viitor și că porțile către Europa sunt deschise, inclusiv pentru Turcia.

Acest lucru ar trebui să fie spus astăzi foarte clar în acest Parlament, în special deoarece ne așteptăm la posibilitatea ca consultările și cooperarea privind evenimentele din Africa de Nord să se dovedească a fi un aspect cheie al bunei cooperări cu Turcia. Obiectivul principal pe care trebuie să-l realizăm astăzi este, prin urmare, acela de a demonstra valoarea Turciei ca partener al UE în domeniul energetic și ca partener politic al UE în viitor.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (EL) Dnă președintă, recesiunea s-a agravat, dând un nou impuls luptei dintre centrele imperialiste de control al piețelor și al surselor de energie și canalele utilizate pentru transmiterea acestora.

Evenimentele din Libia și recenta descoperire de petrol în Marea Mediterană, incluzând conflictele astfel provocate, demonstrează acest lucru. În același timp, NATO și Uniunea Europeană își intensifică intervențiile în zonă. Turcia, pe de altă parte, încearcă să își îmbunătățească poziția strategică într-o zonă în care conflictul este răspândit, iar rezistența se întețește. Acestui scop i-a servit revizuirea recentă a Constituției, care a fost primită cu atât entuziasm de către Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. În același timp, Turcia își continuă însă ocupația în nordul Ciprului, încălcările în Marea Egee, precum și încălcarea flagrantă a drepturilor fundamentale ale omului și a libertăților democratice. Lucrătorii din Turcia știu că nu au nimic bun de câștigat de la Uniunea Europeană, pentru că lucrătorii și oamenii sunt privați de drepturi fundamentale în Uniunea Europeană și pentru că Uniunea Europeană continuă, la fel ca și în trecut, să sprijine o serie de regimuri reacționare din zonă.

  Lorenzo Fontana (EFD). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în cazul în care chestiunea Turciei ar fi fost un pur economică, cred că înțeleg că probabil nu ar fi fost nicio problemă. Însă există într-adevăr probleme serioase, deoarece chestiunea Turciei nu este, în mod evident, doar o chestiune economică.

Am dori să subliniem în special problema toleranței religioase, care, din păcate, nu există în Turcia, nu numai pentru că am putea menționa asasinarea unor preoți, inclusiv italieni, cum ar fi monseniorul Luigi Padovese și Don Andrea Santoro, dar și pentru că delegații turci din cadrul unei reuniuni recente a Consiliului Europei au votat, din păcate, împotriva unei propuneri de condamnare a atacurilor asupra creștinilor din întreaga lume.

Ni se pare de necrezut și ne întrebăm cum putem accepta o țară care nu consideră libertatea religioasă ca fiind o valoare fundamentală. Ne întrebăm, de asemenea, cum e posibil ca adjunctul dlui Erdoğan, dl Babacan, să fi declarat că Uniunea Europeană este un „club creștin”. La ce se aștepta? În plus, nu consideră că poate nu „clubul creștin european” este problema, ci lipsa de drepturi religioase din interiorul Turciei?

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dnă președintă, dle Füle, există un proverb turc care spune că: „Oamenii se reflectă în acțiunile lor. Cuvintele nu înseamnă mult.” Cu toate acestea, susținătorii Turciei s-au lăsat înșelați de cuvinte frumoase, cuvinte goale. Raportul pentru 2010 privind progresele înregistrate este, în realitate, un raport de prezentare a lipsurilor. Acesta arată că Turcia este orice altceva decât pregătită să adere la Europa. Drepturile fundamentale există de multe ori doar pe hârtie și există restricții semnificative privind libertatea de exprimare. Acest lucru a fost confirmat de arestarea recentă a doi jurnaliști. Nu au existat schimbări în ceea ce privește discriminarea împotriva minorităților etnice și religioase, cum ar fi kurzii și creștinii. Prim-ministrul Erdoğan acuză în mod ipocrit țările europene de islamofobie, în ciuda faptului că musulmanii sunt liberi să-și practice religia aici, spre deosebire de creștinii din Turcia. Disputa privind exproprierea mănăstirii Mor Gabriel demonstrează încă o dată acest lucru. Deși declară exact opusul, guvernul Erdoğan continuă procesul de islamizare. Știm acest lucru.

Un sondaj recent arată modul în care turcii văd, de fapt, UE. Sunt pentru aderarea la UE, dar, în același timp, privesc europenii cu multă neîncredere. Ar trebui să întrerupem cât mai repede negocierile de aderare.

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Dnă președintă, dnă Győri, dle Füle, comparațiile dvs. istorice nu pot fi mai eronate, dle Watson. Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP) nu trebuie comparat cu partidul care, la sfârșitul erei naziste, a readus Germania la un guvern democratic și la statul de drept. Este de-a dreptul alarmant, în special fiindcă partidul german în cauză a fost în cooperare și în coaliție cu liberalii în perioada anilor 1950.

Sunt în favoarea unor relații puternice între Turcia și Uniunea Europeană. Turcia are o importanță strategică pentru noi, dar nu cu orice preț. În primul rând, nu putem aboli condițiile de aderare, inclusiv libertatea de exprimare, un sistem judiciar independent, drepturile minorităților și libertatea religioasă. Aceasta s-a clarificat în rapoartele Comisiei și în raportul dnei Oomen-Ruijten. În al doilea rând, nu trebuie să punem în pericol capacitatea de integrare a Uniunii Europene. Trebuie să găsim alte metode. În al treilea rând, Turcia este cea care trebuie să se asigure că acest proces nu este obstrucționat și care trebuie, de exemplu, să respecte în sfârșit promisiunile făcute în contextul Protocolului de la Ankara.

Turcia este în poziția de a face clar faptul că integrarea în cadrul Uniunii Europene este posibilă. Însă atunci când dl Erdoğan afirmă într-un discurs în Germania că turcii cu cetățenie germană trebuie să fie loiali în primul rând Turciei, avem o problemă serioasă în ceea ce privește integrarea. Aceasta este expresia unui mod de gândire specific, fiind, de asemenea, un mijloc de formare a acestuia.

De aceea, sunt de părere că Turcia nu este încă pregătită. Cu toate acestea, am invitat Turcia să colaboreze în mod constructiv cu noi în contextul acordului Berlin Plus și în alte domenii, cu scopul de a crea legături mai strânse. Exemplul Mor Gabriel este inclus în această chestiune.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Graham Watson (ALDE). – (DE) Dnă președintă, aproximativ două sau trei milioane de germani și britanici trăiesc în sudul Spaniei, dle Brok. Ce ar spune acești oameni dacă guvernul spaniol le-ar impune ca copiii lor să învețe limba spaniolă înainte de a învăța limba germană sau engleză? Bineînțeles că s-ar opune. Nu poți pur și simplu să spui, în Germania, că oamenii trebuie să învețe mai întâi limba germană. Sigur că aceștia ar trebui să învețe ambele limbi, însă Germania are încă un drum lung de parcurs pentru a ajunge la o adevărată politică de integrare.

  Elmar Brok (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle Watson, sigur că pentru persoanele care trăiesc în Germania și intenționează să se întoarcă în țara lor de origine, prima limbă va fi cea maternă. Cu toate acestea, persoanele care doresc să preia cetățenia germană și să rămână permanent în Germania trebuie să învețe mai întâi limba germană, pentru a avea o șansă de a se descurca la școală, de a beneficia de o educație și, prin urmare, de a avea o carieră de succes și de a fi integrate în societate. În acest caz, problema limbii are prioritate. Trebuie să facem distincția între cei care merg în străinătate în concediu de iarnă și cei care doresc să rămână permanent într-o altă țară. Distincția aceasta privește integrarea. Nu poți compara persoanele care merg în Mallorca în vacanță cu cele care doresc să preia cetățenia unei țări și să locuiască acolo permanent.

  Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Dnă președintă, dle comisar, procesul de aderare a Turciei la Uniunea Europeană continuă să fie de o importanță strategică, atât pentru Europa, cât și pentru Turcia. Acest proces este un indicator al credibilității Europei și al intențiilor Turciei de a efectua reformele democratice necesare. Însă faptele contrazic intenția declarată de către guvern de a realiza schimbări democratice. Am urmărit cu îngrijorare arestările succesive din ultimele zile ale unor jurnaliști. La 20 februarie, jurnalistul Nedim Șener, cunoscut pentru atitudinea sa critică față de modul în care poliția a abordat asasinarea jurnalistului armean, Hrant Dink, a fost arestat, împreună cu șase colegi ai săi. Aceștia au fost cu toții deținuți, sub acuzația apartenenței la o organizație teroristă, ridicând astfel numărul jurnaliștilor aflați în închisoare la peste o sută. Ceea ce pare a fi în cele din urmă adevăratul delict în aceste cazuri este atitudinea lor critică la adresa guvernului Erdoğan, și nu anumite activități criminale.

Uniunea a sprijinit eforturile guvernului de a elimina para-statul. Cu toate acestea, acest lucru nu poate fi folosit drept un alibi pentru restricționarea libertăților personale, în special a libertății de opinie. Fac apel la dl comisar Füle să ne spună cum intenționează să reacționeze Comisia la aceste evenimente.

  Andrew Duff (ALDE). – Dnă președintă, regret foarte mult faptul că procesul aderării Turciei este blocat. Turcia nu reușește să realizeze progresele pe care le dorim, problema Ciprului rămâne de nerezolvat, Franța și Germania sunt implacabile față de aderarea Turciei, iar în acest Parlament există în mod evident idei preconcepute împotriva Turciei.

Ne confruntăm cu o puternică criză strategică. Europa pierde Turcia și Turcia pierde Europa. Ceea ce trebuie să facem este să dedicăm anul 2011 unui nou parteneriat real, construit pe o reevaluare radicală a adevăratelor interese ale ambelor părți.

  Evžen Tošenovský (ECR). – (CS) Dnă președinte, raportul pentru 2010 privind progresele înregistrate de Turcia este cu siguranță unul dintre cele mai complexe pe care le-am discutat aici. Însă, în ciuda acestei complexități, nu ar trebui să ne lăsăm influențați de prejudecăți justificate istoric. Evenimentele recente din Turcia constituie în mod incontestabil factori inacceptabili din perspectiva principiilor democratice europene. Trebuie, cu atât mai mult, să intensificăm negocierile cu Turcia. Turcia are o importanță geopolitică fundamentală pentru Europa în ceea ce privește regiunea complexă a Orientului Mijlociu. Sigur că nu trebuie să abuzăm de această poziție. Dacă însă purtăm un dialog deschis și principial cu Turcia, acest lucru poate duce la o mai bună înțelegere a normelor democratice. Dezvoltarea economică din ultimii ani a Turciei a fost de-a dreptul remarcabilă, industria sa devenind un partener important al companiilor europene în multe domenii. Așadar, este important ca aceste relații economice să fie dublate de relații politice corespunzătoare cu Uniunea Europeană, cu o perspectivă clară asupra viitorului. Dacă Turcia este cu adevărat interesată să adere la UE, nu poate lua măsuri precum cele pe care le-am văzut recent. Sprijin cu convingere, din mai multe motive, continuarea procesului de apropiere a Turciei la UE.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Dnă președintă, trebuie să încetăm să utilizăm termenul de „raport privind progresele” atunci când vorbim despre negocierile cu Turcia. Este un termen impropriu, deoarece Turcia nu a făcut niciun progres important în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor pentru aderarea la UE.

Suntem complet blocați cu dosarul Cipru, deoarece turcii refuză în continuare să se conformeze obligațiilor lor și continuă ocupația militară ilegală a părții de nord a insulei. Nu au fost înregistrate progrese nici în domeniul drepturilor democratice. Oamenii sunt persecutați pentru exprimarea opiniilor lor, site-urile sunt blocate și creștinii și alți non-musulmani sunt subminați în orice mod imaginabil. Când membrii acestui Parlament pun întrebări în acest sens, Comisia răspunde, iar și iar, că urmărește îndeaproape și cu îngrijorare situația din Turcia. Cu toate acestea, nu a luat nicio măsură specifică, iar negocierile se prelungesc la infinit.

Este un secret bine-cunoscut că, în discuțiile particulare, mulți dintre susținătorii aderării Turciei din cadrul Comisiei, al statelor membre, precum și al Parlamentului, recunosc faptul că întreaga idee este un dezastru. Haideți, așadar, să încetăm să ne mai păcălim pe noi înșine, să încetăm să înșelăm opinia publică din Europa și pe cetățenii turci și să punem în sfârșit un capăt negocierilor cu Turcia.

  Elisabeth Jeggle (PPE). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, sunt de acord cu evaluarea critică și, prin urmare, onestă, a negocierilor de aderare din actualul raport de țară privind Turcia. S-au făcut multe promisiuni de la începutul negocierilor, însă s-au realizat foarte puține progrese concrete. Având în vedere caracterul pronunțat islamic al țării, toate comunitățile religioase creștine și celelalte comunități nemusulmane trebuie să aibă drepturi egale, ceea ce înseamnă libertatea de a-și practica propria religie fără a fi discriminate. Din punctul meu de vedere, acest element este esențial. Turcia trebuie să se oblige să realizeze o separare completă între stat și religie și să accepte religiile neislamice. Cazul mănăstirii Mor Gabriel este un exemplu al acestei probleme.

Aș dori să le readuc aminte statelor membre ale Uniunii Europene de obligația pe care o au de a-i solicita ferm Turciei, în toate negocierile, să susțină drepturile universale ale omului și, în special, libertatea religioasă.

  Wolfgang Kreissl-Dörfler (S&D). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, este adevărat că negociem cu Turcia aderarea acesteia la UE, nimic altceva, iar eu sunt în favoarea aderării Turciei. Salut reformele pe care guvernul turc le-a inițiat în ultimul an. Cu toate acestea, Turcia trebuie, de asemenea, să-și îndeplinească în sfârșit obligațiile și să pună în aplicare Protocolul de la Ankara, pentru a permite avansarea negocierilor. Nu trebuie să acuze în mod constant UE sau Ciprul pentru impas, așa cum vă place dvs. să o faceți, dle Erdoğan.

Turcia trebuie să pună în sfârșit un capăt practicii de a aresta jurnaliștii care au o atitudine critică la adresa regimului. Ahmet Șık, Nedim Șener și alții trebuie să fie protejați de caracterul arbitrar al justiției. Acestea sunt doar câteva dintre cerințele pentru deschiderea capitolului 23. Dle Erdoğan, trebuie să faceți o declarație clară în această privință, nu să pledați împotriva integrării conaționalilor dvs. și să răspândiți viziunea dvs. pan-turcă în jurul lumii, așa cum ați făcut-o la Düsseldorf. Iată la ce ne așteptăm din partea dvs. Sigur că și UE trebuie să contribuie la succesul negocierilor și să arate că este pregătită să accepte noi membri. Ambele părți trebuie să-și facă temele. Dar un lucru este clar. Mingea este acum în terenul dvs., acum e rândul dvs. să acționați.

  Metin Kazak (ALDE). – Dnă președintă, sunt conștient că acest raport este foarte controversat și că atingerea unui compromis în cadrul acestui Parlament poate deveni, uneori, o sarcină extrem de dificilă, dar ar trebui să încercăm în continuare să purtăm dezbateri echilibrate și faptice.

În primul rând, să ne amintim că Acordul de la Ankara a asigurat cele patru libertăți de circulație, precum și uniunea vamală dintre Turcia și UE. De asemenea, mai multe hotărâri CEJ, precum și regimurile existente ale vizelor pentru alte state candidate, au dovedit că liberalizarea vizelor pentru cetățenii turci, în special pentru oameni de afaceri și studenți, ar trebui să fie clar susținută în acest raport.

În al doilea rând, ar trebui să încurajăm un nou impuls cu privire la stagnarea situației din Cipru. Punerea în aplicare a deciziei Consiliului din 26 aprilie 2004 ar încuraja foarte mult Turcia să implementeze Acordul de asociere CE-Turcia. Acesta nu numai că ar duce la avantaje economice și politice pentru ambele părți, dar le-ar și permite tuturor locuitorilor insulei să practice un comerț liber, eliminând actualele standarde duble din UE. Este timpul să arătăm că Parlamentul European poate să determine o schimbare.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dnă președintă, aderarea Turciei la Europa ar fi una dintre cele mai mari greșeli istorice comise vreodată. Ni s-ar alătura o țară de 80 de milioane de locuitori, care ar avea pretenții la bugetul european, la procesul european de luare a deciziilor și la politica externă. Unde ar duce toate acestea se poate vedea din relațiile Turciei cu Hamas, Hezbollah și Iran.

Aderarea Turciei ar avea un efect negativ și asupra integrării. Suntem deja martorii acestui lucru. Prim-ministrul Erdoğan le-a solicitat recent migranților turci din Germania să învețe în primul și în primul rând limba turcă. Eu consider, însă, că dacă locuiești în Germania, ar trebui să ai ca prioritate învățarea limbii germane.

Agenda dlui Erdoğan este cea a unui partid islamic iar balanța s-ar dezechilibra și în acest punct dacă Turcia ar adera la UE. Ar trebui să ne ocupăm de milioane de oameni care, din păcate, nu sunt familiarizați cu fundamentele iudeo-creștine ale Europei și care ar vrea să le schimbe pe acestea. Haideți, așadar, să ne asigurăm că raportul de țară pentru 2010 va fi ultimul. Haideți să punem un capăt acestor negocieri inutile! Un parteneriat privilegiat, aceasta este soluția care ar combina părțile cele mai bune ale celor două lumi.

  Emine Bozkurt (S&D). – (NL) Dnă președintă, progresul și încrederea reciprocă vor apărea doar în momentul în care atât Turcia, cât și Uniunea Europeană își vor fi îndeplinit angajamentele luate. Deschiderea unor noi capitole de negociere va determina exact noul tip de dinamism pe care vrem să-l vedem în termeni de progrese în domeniul drepturilor omului și al justiției.

Libertatea presei este o preocupare majoră. Protejarea acestei libertăți, care a trecut prin vremuri dificile, este un atu important. Într-o democrație, presa are un rol important în a-i controla pe cei care sunt a putere. În mod evident, Turcia are și ea responsabilitatea importantă de a pune în aplicare legislația UE dar, la rândul ei, Europa are responsabilități, cum ar fi respectarea angajamentelor din Acordul de asociere privind libera circulație a persoanelor și concluziile Consiliului din aprilie 2004 privind Ciprul.

În cele din urmă, cu ocazia aniversării centenarului Zilei Internaționale a Femeii, aș reflecta puțin la drepturile femeilor în Turcia. S-au făcut multe îmbunătățiri din punct de vedere juridic, însă fac apel la guvernul turc să facă absolut totul pentru a asigura punerea în aplicare corectă a acestora și – având în vedere viitoarele alegeri – să răspundă la apelul Parlamentului European de a crește numărul femeilor aflate în funcții reprezentative.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Dnă președintă, cred că este evident că Turcia va oferi beneficii potențiale imense în ceea ce privește propria noastră politică față de regiune, referitoare atât la Caucaz, cât și la Orientul Mijlociu. Politica nouă și neobișnuit de activă a Turciei față de regiune ridică în mod evident întrebarea dacă aceasta va fi o politică turcă sub pavilion european sau dacă va fi, de fapt, o politică europeană, sprijinită de Turcia. În ambele cazuri avem de a face cu o perspectivă valoroasă.

Consider că această cooperare ar trebui să treacă la un nivel mult mai pragmatic, cât mai curând cu putință, și că discuțiile foarte prelungite privind statutul de membru frustrează, în mod complet inutil, ambele părți. Există diverse motive pentru care acestea au durat atât de mult, iar perspectivele pentru încheierea lor nu sunt prea pozitive la ora actuală. Astăzi, aș dori să-mi exprim recunoștința pentru raportul depus de dna Oomen-Ruijten, care este un document bine-echilibrat, ca de obicei. Sunt mulțumit, în special, de faptul că aspectele legate de libertatea religioasă a creștinilor din Turcia au fost atât de bine prezentate. Aceasta continuă să fie o problemă, implicând personalitatea juridică a comunității creștine, restituirea proprietății și oportunitățile pentru formarea profesională a clerului. Ar trebui să reținem aceste lucruri.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE). – (PL) Dnă președintă, aș dori să încep prin a-i mulțumi dnei Oomen-Ruijten, care, încă o dată, a elaborat un raport foarte cuprinzător privind progresele înregistrate de Turcia. În fiecare an, Comisia Europeană adoptă un „pachet de extindere”, iar noi elaborăm, pe baza acestui pachet, un raport de evaluare a progreselor în vederea aderării la Uniunea Europeană realizate de fiecare țară candidată pe parcursul ultimelor 12 luni. În evaluarea Comisiei, Turcia îndeplinește în mod suficient criteriile politice. Reformele constituționale recente au oferit oportunități pentru îmbunătățiri în multe domenii, cum ar fi sistemul judiciar și drepturile fundamentale. Pachetul de amendamente la constituție aprobat în referendumul de anul trecut este un pas în direcția cea bună, însă elaborarea și adoptarea acestor reforme nu au fost precedate de un proces de consultare care să implice partidele politice și societatea civilă. Faptul că reforma creează o bază pentru numirea unui Ombudsman și crearea unei instituții naționale pentru drepturile omului este foarte salutabil.

Acum va fi esențial să garantăm că aceste noi propuneri vor fi puse în aplicare în mod transparent și pe baza unor proceduri democratice, în conformitate cu standardele europene. Din păcate, relațiile Turciei cu vecinii săi umbresc în mod neîntrerupt procesul de negociere. Consider că, dacă Turcia va da dovadă de bunăvoință, va crea un climat favorabil pentru negocierile în curs privind Ciprul și va sprijini aceste negocieri, contribuind în mod concret la găsirea unei soluții cuprinzătoare a problemei, se va bucura de o primire mai caldă pe scena europeană și internațională. Vă mulțumesc.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D). – (EL) Dnă președintă, doresc să comentez, în special, problema Ciprului, așa cum a fost prezentată în propunerea de rezoluție a dnei Oomen-Ruijten. A trecut un an și colonizarea continuă, prezența armatei de ocupație continuă în Cipru, și nu numai atât; de aproape o lună, vedem cum ciprioții turci protestează împotriva prezenței trupelor turcești pe insulă și împotriva situației economice din zona ocupată, cauzată de prezența armatei ocupante turcești.

Ce a răspuns prim-ministrul Turciei? Că motivul pentru care aceasta se află în Cipru nu sunt ciprioții turci, ci interesele strategice ale Turciei.

Valorile morale și principiile Uniunii Europene nu vor permite sacrificarea Ciprului pe altarul progreselor înregistrate de Turcia în vederea aderării și trebuie să spun că, astfel cum un coleg socialist i-a amintit Parlamentului – și acest lucru îmi dă frisoane – nu Ciprul a fost cel care a invadat Turcia; Turcia a fost cea care a invadat Ciprul. Să nu uităm acest lucru.

(Aplauze)

  James Elles (ECR). – Dnă președintă, aș dori să mă alătur celor care au felicitat-o pe dna raportoare pentru raportul foarte cuprinzător și echilibrat, dar mă alătur și celor care au menționat deja că acesta nu este mai deloc un raport privind progresele: ar trebui să fie, mai degrabă, un raport privind situația Turciei.

Pentru a sublinia faptul că acesta este un catalog ce cuprinde foarte puține progrese cu privire la problemele majore aflate în discuție, raportoarea enumeră cu prudență la punctul 40 necesitatea retragerii trupelor turcești din Cipru; la punctul 47, așa cum au făcut-o și alți vorbitori, deplânge faptul că Turcia nu a implementat protocolul adițional; iar apoi, ceea ce alții nu au menționat, se referă la blocajul cooperării strategice NATO-UE dincolo de acordurile „Berlin plus”.

Cred că este foarte important ca Uniunea să nu renunțe la niciuna dintre aceste probleme și să nu deschidă alte capitole de negocieri până când nu vom vedea că Turcia este un partener pregătit în această discuție. Sau poate că, până la urmă, privind acest întreg proces, ne putem întreba dacă există spirit de conducere de ambele părți pentru a finaliza acest proiect sau dacă a fost doar o idee a secolului XX, care, în secolul XXI, nu mai are niciun sens.

  Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dnă președintă, dle ministru, dle comisar, Turcia este o țară mare, de o importanță strategică, însă este pregătită pentru Europa? Nu, nu încă. Este Europa pregătită pentru Turcia? Nu, nu încă. Și-a abandonat Turcia aspirațiile privind aderarea? Nu, nu încă. Trei întrebări și trei răspunsuri, dle comisar, care prezintă în mod realist punctul critic de cotitură la care a ajuns Turcia pe calea sa spre aderare. Acestea rezumă, de asemenea, relația complicată dintre Turcia și Europa. Din motive istorice, politice și culturale, această relație a oscilat întotdeauna între încredere și suspiciune, atracție și repulsie. Expresia politică a acestei realități este drumul lung și dureros spre aderare al Turciei.

În ciuda progreselor remarcabile ale Turciei, aceasta ne oferă în continuare motive de îngrijorare în ceea ce privește drepturile omului. Ezită încă la orice mică obligație față de Uniunea Europeană. Refuză să-și normalizeze relațiile cu unul dintre statele membre, Republica Cipru; menține amenințarea războiului împotriva unui alt stat membru, Grecia, și refuză să recunoască și să pună în aplicare Convenția privind dreptul mării.

Recent, aroganța conducerii turce i-a înfuriat chiar și pe ciprioții turci. La rândul său, Europa trimite în continuare mesaje ambigue cu privire la aderare, care nu sunt de niciun ajutor. Prin urmare, avem nevoie de o poziție mai clară. Numai respectarea deplină a angajamentelor făcute poate și – așa este corect – trebuie să ghideze Turcia pe calea aderării. Însă, dacă vrem să fim corecți, trebuie să fim și stricți cu Turcia.

În încheiere, felicitările mele dnei Oomen-Ruijten pentru raportul său, în favoarea căruia voi vota, și fac apel la colegii mei să facă același lucru.

  Michael Cashman (S&D). – Dnă președintă, sunt mândru să mă ridic și să salut progresele realizate de Turcia pe calea aderării sale la UE. Mă număr de mult timp printre susținătorii aderării Turciei. Aceasta este în interesul UE și, da, în interesul Turciei. Putem opta pentru o viziune îngustă, populistă sau putem da dovadă de spirit de conducere și de viziune. Acest spirit de conducere și această viziune sunt menite să aducă Turcia în UE, acolo unde îi este locul.

Au existat unele evoluții pozitive, dar în același timp mai rămân multe de făcut. Voi oferi câteva sugestii constructive. Trebuie luate mai multe măsuri pentru a combate discriminarea și pentru a promova egalitatea indiferent de sex, rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, vârstă și orientare sexuală. Aceasta ar trebui garantată prin lege. Prin urmare, solicit autorităților turce să reintroducă trimiterea la identitatea sexuală în proiectul de lege privind combaterea discriminării și inegalității.

Timpul trece. Aș putea să vorbesc mult timp despre acest subiect. Merită să ne amintim că Turcia este o țară modernă, ​​seculară și că, în Turcia, femeile au primit dreptul la vot cu mult timp înainte de femeile din anumite părți ale UE – un lucru de care ar trebui să ne amintim atunci când privim înapoi la peste o sută de ani de feminism.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă președintă, transformarea Turciei într-o veritabilă democrație pluralistă bazată pe protecția drepturilor omului și libertățile fundamentale pare a fi o continuă provocare.

Turcia nu a făcut niciun progres semnificativ față de anul trecut în ceea ce privește punerea în aplicare a reformelor și respectarea criteriilor de la Copenhaga, a căror respectare deplină este o condiție esențială pentru aderarea la UE. Neajunsurile persistă, mai ales în sistemul judiciar, unde dreptul la un proces echitabil și rapid nu este încă garantat, în domeniul drepturilor minorităților și al drepturilor femeilor și, de asemenea, în aspectele legate de libertatea religioasă, libertatea de exprimare, o presă liberă și lupta împotriva corupției. Absența libertății religioase este deosebit de evidentă.

Turcia trebuie să amelioreze coordonarea politicii sale externe cu politica externă a UE, și, astfel, să arate că împărtășește valori și interese comune cu UE. O ocazie specifică ar putea fi, de exemplu, sprijinul pentru eforturile UE de a împiedica Iranul să achiziționeze arme nucleare și semnarea statutului Curții Penale Internaționale, pe care Turcia continuă în mod evident să o amâne. De asemenea, mă aștept ca Turcia să fie mult mai activă în soluționarea problemei Ciprului, retrăgându-și forțele militare din acest teritoriu ocupat.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dnă președintă, vă mulțumesc mult pentru că mi-ați permis să pun o întrebare. Din păcate, acum este puțin prea târziu. După cum ați văzut, dl Cashman a părăsit deja Camera. Am câteva întrebări importante pe care aș fi dorit să le adresez dlui Cashman. V-aș ruga să vă asigurați că, atunci când un deputat are posibilitatea de a pune o întrebare în cadrul procedurii cartonașului albastru, acestuia să i se dea imediat cuvântul. Altfel, se poate întâmpla ca deputatul căruia i se adresează întrebarea să fi părăsit sala, astfel cum tocmai s-a întâmplat. Însă poate că voi avea șansa de a lua cuvântul în cadrul procedurii „catch-the-eye” și aș dori să vă mulțumesc anticipat pentru acest lucru.

  Eleni Theocharous (PPE). – (EL) Dnă președintă, dle ministru, dle comisar, după cum spune dna Oomen-Ruijten, pe bună dreptate, în raportul său, Turcia nu poate adera la Uniunea Europeană înainte ca problema Ciprului să fie rezolvată, înainte ca ocupația să fie ridicată, înainte ca armata să părăsească Ciprul; Turcia este ea însăși cea care sugrumă procesul de aderare. De aceea, dle comisar, oricine dorește să ajute Turcia ar trebui să asculte mai ales la ceea ce se spune de către ciprioții turci, care în prezent protestează, nu pentru schimburile comerciale directe sau pentru traducere, așa cum am auzit astăzi în decizia din 26 aprilie, ci pentru ca Ciprul să fie eliberat de sub ocupație și pentru ca ei, personal, să fie eliberați și salvați. Nu cred, dle comisar, că Turcia poate adera printr-un proces de distrugere a Ciprului, iar cei care doresc să ajute Turcia trebuie să înceteze să fie porniți împotriva Ciprului. Acesta este un element de bază pe care trebuie să-l respectăm cu toții, pentru că, dacă problema Ciprului nu este rezolvată în mod corect, aceasta va fi dezastruoasă pentru însăși Uniunea Europeană.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, trebuie să recunosc că munca excelentă, remarcabilă a dnei Oomen-Ruijten ne-a angajat într-o dezbatere care, totuși, continuă să fie însoțită de o doză importantă de ipocrizie atunci când abordăm subiectul Turciei.

Nu reușim să depășim această ipocrizie, dar poate că am reuși s-o gestionăm mai bine dacă am lua în considerare câțiva factori generali de context. Primul este că trebuie să recunoaștem că nu am reușit, sau poate că nici măcar n-am încercat, să inițiem o strategie reală în raport cu țările de pe malul sudic al Mediteranei. Chestiunea Turciei este strâns legată de acest aspect.

Când ne-am dus în misiunea noastră în Tunisia acum câteva zile, singurul partid islamist, alNahda, ne-a spus destul de sincer că a găsit inspirație în partidul AKP al lui Recep Tayyip Erdoğan, așadar oamenii văd într-un fel Turcia ca fiind o fațadă spre Europa, însă nu știu dacă fațada opusă, Europa, este dispusă s-o ia în considerare.

Trebuie să ne întrebăm ce atitudine să adoptăm în ceea ce privește Turcia: merită să fim pe deplin sinceri și să trecem rapid la forme de parteneriat privilegiat care să implice întreaga zona mediteraneană sau merită să ezităm în continuare și să ne amânăm decizia la infinit, până când turcii, cu mândria lor caracteristică, ne vor refuza o dată pentru totdeauna, complicând astfel și mai mult situația din Mediterană?

Cred că noi suntem cei care ar trebui să luăm o decizie și că nu trebuie să așteptăm ca alții să o facă. Avem responsabilități specifice și trebuie să ni le asumăm în totalitate. Trebuie să avem curajul de a spune „da” sau „nu”, iar atunci vom vedea că această situație va avea un rezultat pozitiv.

  Andrey Kovatchev (PPE). – (BG) Dnă președintă, o felicit pe dna Oomen-Ruijten pentru munca dumneaei. Considerăm că Turcia este un partener euro-atlantic important. De aceea, sunt sigur că, în ciuda opiniilor noastre contradictorii, suntem cu toții de acord că avem nevoie de o Turcie pregătită pentru reformă, democratică, laică și europeană.

Personal, sunt profund preocupat de riscul ca politica internă și externă a Turciei să ia o turnură islamică. Putem vedea că o parte din sistemul politic din Turcia nu are deloc intenția de a adera la principiul separării stricte dintre religie și politică, pronunțat de către Atatürk.

Europa trebuie să ajute Turcia să depășească divizarea internă a societății sale, ceea ce include îmbunătățirea situației minorităților și a relațiilor cu vecinii săi. Sigur că nu putem să acuzăm numai Turcia. Vecinii săi trebuie, de asemenea, să facă un pas în această direcție.

Mă aștept să lucrăm în parteneriat la toate problemele comune de interes general, în special cooperarea în cadrul NATO și infrastructura energetică. În cele din urmă, sper și mă aștept ca Turcia să semneze cât mai curând posibil acordul anticipat de readmisie cu Uniunea Europeană, fără nicio întârziere și fără a impune condiții suplimentare.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dnă președintă, posibila aderare a Turciei la UE ar atrage după sine ample consecințe economice, politice și culturale, consecințe cu care UE nu s-a mai confruntat până acum la nicio extindere. În ciuda diferențelor față de cultura, tradiția și valorile europene, Turcia nu este o țară fundamentalistă, iar religia este expresia liberă a fiecărui individ.

Nu putem nega încercarea Turciei de a îndeplini criteriile de aderare la UE, chiar dacă, bineînțeles, este de dorit ca aceasta să ia măsuri mai intensive pentru a contribui la soluționarea litigiilor dintre ciprioții turci și greci. O soluție la problema Ciprului ar putea, de asemenea, să aducă cu sine o mai mare stabilitate, prosperitate și securitate în Mediterana de Est și să contribuie într-o oarecare măsură la accelerarea procesului de aderare a Turciei la UE.

În încheiere, aș dori să spun un lucru. Ne aflăm aici, doamnelor și domnilor, la fel ca și colegii noștri din Comisie și Consiliu, pentru a fi cinstiți, iar dacă afirmăm că Turcia îndeplinește treptat criteriile, atunci nu trebuie să vorbim în prealabil despre un parteneriat privilegiat. Ar fi mai bine să-i spunem Turciei direct că, în ciuda îndeplinirii tuturor criteriilor, nu va deveni pe membru al UE. Consider că așa ar fi corect din partea noastră.

PREZIDEAZĂ: ROBERTA ANGELILLI
Vicepreședintă

  Jelko Kacin (ALDE). – (SL) Dnă președintă, dnă Győri, dle comisar, schimbările politice semnificative și profunde la care am asistat ne amintesc că, deși lumea arabă trece printr-un proces de democratizare, conștientizăm tot mai mult vulnerabilitatea aprovizionării cu energie și dependența noastră față de energie.

Turcia este exemplul cel mai important, evident și convingător al existenței unei democrații funcționale în lumea arabă și, desigur, este un exemplu de economie care se dezvoltă în permanență. Totuși, atât Uniunea Europeană, cât și Turcia sunt afectate de problema nerezolvată din Cipru. Mai multe capitole importante rămân blocate în cazul Turciei. Astăzi, trebuie să evidențiem urgența inițierii cât mai curând a dialogului pe probleme energetice și trebuie să le transmitem clar prietenilor noștri ciprioți din Nicosia că inițierea acestui dialog va fi atât în beneficiul nostru, cât și în beneficiul Ciprului și al Turciei. Blocarea acestui dialog este nefavorabilă pentru Cipru, Turcia și pentru întreaga Uniune Europeană, pentru stabilitatea în regiunea respectivă și pentru stabilitatea piețelor mondiale.

De asemenea, dacă am lansa acest dialog anul acesta am demonstra, prin acțiunile noastre, că Uniunea Europeană își poate atinge obiectivele și poate recunoaște provocările și problemele trecutului și ale viitorului. Dacă nu reușim să depășim acest impas, vom fi simpli spectatori, ineficienți și lipsiți de orice putere.

  Charles Tannock (ECR). – Dnă președintă, drumul Turciei către aderarea la UE este plin de obstacole. Unul dintre acestea constă, desigur, în nerespectarea protocoalelor adiționale la Acordul de la Ankara, în nerecunoașterea și ocuparea îndelungată a teritoriului cipriot.

Este inacceptabil refuzul guvernului Turciei de a deschide porturile și aeroporturile în vederea comerțului cu Republica Cipru și doresc să menționez și că această țară ar putea avea o abordare mai constructivă față de Armenia, inclusiv în ceea ce privește redeschiderea frontierei comune cu Armenia și recunoașterea masacrului asupra cetățenilor armeni din 1915. Mai mult, eforturile UE de a preveni construirea unei bombe nucleare de către teocrația islamistă de la Teheran ar putea fi puse în pericol de sprijinul politic destul de evident acordat de Turcia Iranului. Acest lucru este regretabil.

Mă preocupă, de asemenea, ostilitatea sporită față de Israel, aliatul nostru, demonstrată atât de episodul flotilei spre Gaza, cât și de observațiile oficiale publicate de Turcia. Turcia menține închisă mănăstirea ortodoxă greacă de la Halki, fără vreun motiv aparent și le refuză creștinilor siriaci drepturile comunitare depline. Sunt convins că Turcia trebuie să-și dubleze eforturile, dacă vrea să progreseze în continuare către UE și valorile acesteia.

  Kyriacos Triantaphyllides (GUE/NGL). – (EL) Dnă președintă, dintre toate problemele cu care se confruntă Turcia în drumul său spre aderare, potrivit raportului dnei Oomen-Ruijten, căreia îi mulțumesc, precum problema comunității kurde, problema comunității armene, libertatea presei și necesitatea respectării drepturilor femeilor, problema Ciprului este cea mai tangibilă.

O țară candidată la aderare nu poate ocupa un teritoriu ce aparține Uniunii Europene. Dacă Turcia dorește să-și continue drumul către aderare, trebuie să își retragă trupele din Cipru și să pună capăt ocupării ciprioților turci și greci.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, aș dori să încep prin a aplauda eforturile depuse de administrația turcă în vederea alinierii structurilor sale politice la un sistem european al valorilor. Pe de altă parte, nu putem ignora problemele care încă există în domeniul drepturilor omului, în special în ceea ce privește drepturile minorităților și ale femeilor și suprimarea libertății religioase.

Totuși, cea mai gravă problemă pare a fi faptul că Turcia încă ocupă aproape 50 % din teritoriul unuia dintre statele membre ale Uniunii, Cipru. Prin urmare, UE este implicată indirect într-un conflict militar cu Turcia. Acest conflict i-a făcut pe mulți locuitori ai Ciprului să-și piardă locuințele și, deocamdată, nu se întrevede o soluție pentru această situație nelegitimă.

Cred, deci, că dialogul dintre Bruxelles și Istanbul trebuie să fie mai deschis, pentru ca prietenii noștri turci să înțeleagă că drumul către UE trebuie să respecte cu strictețe anumite criterii. Dacă prietenii noștri turci consideră că nu sunt pregătiți să respecte aceste criterii ale UE, ar trebui să recunoască acest lucru cu onestitate și să propună o alternativă adecvată pentru o coexistență corespunzătoare.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dnă președintă, prezentul raport este mult prea tolerant. Citez, „trebuie depuse eforturi semnificative pentru asigurarea drepturilor fundamentale”. Scriitorul Orhan Pamuk a reușit să nu fie supus urmăririi penale pentru atitudinea eretică asupra istoriei Turciei doar datorită faimei sale internaționale. Legea respectivă încă este în vigoare. UE ar putea tolera suprimarea dreptului la o opinie academică eretică, într-un stat membru?

Apoi, raportul declară că nu s-au înregistrat progrese în direcția normalizării relațiilor cu Cipru. Altfel spus, Turcia încă ocupă, cu forțe armate, regiunea nordică a acestei țări, arogându-și în mod abuziv proprietățile ciprioților greci, necinstindu-le și jefuindu-le lăcașurile de cult și cimitirele. Dacă Turcia nu își retrage trupele în mod necondiționat, nu înapoiază proprietățile ocupate abuziv și nu repară daunele pe care le-a produs, nu ar trebui să avem niciun fel de relații cu această țară, cu atât mai puțin nu ar trebui purtate negocieri privind aderarea sa la Uniunea Europeană.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dnă președintă, dezbaterea a fost într-adevăr bună și utilă și a reflectat o diversitate de opinii și viziuni.

După cum ați subliniat mulți dintre dumneavoastră, dacă Turcia își îndeplinește toate obligațiile de aderare, iar dacă noi ne păstrăm angajamentul și seriozitatea, vom putea evita o mare parte a frustrărilor menționate de dumneavoastră și vom putea înregistra progrese.

Totodată, sunt de acord cu cei care susțin că promovarea protocolului adițional, a Acordului de la Ankara și înregistrarea de progrese în discuțiile privind situația din Cipru ar contribui la stimularea negocierilor în vederea aderării.

De asemenea, sunt de acord cu cei care au arătat că regulile jocului nu trebuie schimbate pe parcurs. Permiteți-mi să clarific acest aspect. Nu consider că acesta este un joc, ci un proces serios. Sunt convins că, la finalul acestui proces, cea mai mare parte a cetățenilor Uniunii Europene și Turciei vor vedea în mod clar avantajele aderării la Uniunea Europeană a unei Turcii noi și moderne.

Doresc, de asemenea, să observ faptul că raportul pentru acest an este într-adevăr unul foarte echilibrat. Apreciez faptul că raportoarea a reușit, în mare măsură, să țină cont de necesitatea unei analize cuprinzătoare, care să nu se rezume la prezentarea în Parlament a unei liste de incidente și probleme. Am observat același lucru și în dezbaterea de astăzi.

Sunt, totodată, de acord cu cei care susțin că soluția pentru o serie de probleme se află în mâinile partenerilor turci.

Susțin inițierea dialogului privind capitole cum ar fi Capitolul 15 privind energia și, mai ales Capitolul 23, privind sistemul judiciar și drepturile fundamentale. Mai ales Capitolul 23 are o importanță deosebită. Cred că atât Turcia, cât și Uniunea Europeană sunt interesate să rezolve aceste aspecte importante.

S-a spus că 14 capitole sunt blocate din cauza Protocolului de la Ankara. Permiteți-mi să fac un comentariu personal. Consider că există o diferență între capitolele blocate în mod unilateral și cele blocate la recomandarea Comisiei, ca urmare a neasumării de către Turcia a angajamentului privind uniunea vamală, iar apoi convenit de către statele membre, prin consens. Capitolele 23 și 15 se numără printre cele blocate la nivel unilateral.

În final, permiteți-mi să abordez un subiect care ne preocupă foarte mult în această perioadă, și anume situația libertății presei în Turcia. Joia trecută am formulat o declarație clară, cu scopul de a le transmite colegilor noștri turci că legislația turcă nu oferă suficiente garanții pentru libertatea de exprimare, conform Convenției Europene a Drepturilor Omului și Curții Europene a Drepturilor Omului și pentru a evidenția faptul că Turcia trebuie să-și modifice de urgență cadrul juridic, pentru a îmbunătăți exercitarea libertății presei, în mod semnificativ și la nivel practic.

Am ridicat această problemă și în cadrul discuțiilor purtate vinerea trecută cu dl Davutoğlu, ministrul turc al afacerilor externe. Permiteți-mi să fac încă o observație. Cred că este important să nu ne sfiim să fim critici în cazul în care constatăm probleme. Totuși, este important să ajutăm Turcia să-și modifice legislația astfel încât să corespundă Convenției menționate anterior.

Mă gândesc la o modalitate de a implica atât Consiliul Europei, cât și OCDE în acest proces și voi informa Parlamentul cu privire la rezultatele acestor consultări și în legătură cu procedura pe care o recomand.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc foarte mult pentru această dezbatere. S-au prezentat numeroase argumente, atât pro cât și contra, referitoare la cât de pregătită este Turcia și la întregul proces de aderare. Acestea arată complexitatea situației și dificultatea activității desfășurate de dna Oomen-Ruijten. Consider că dumneaei a desfășurat o activitate excelentă, întocmind un raport care reflectă foarte bine dificultatea evaluării situației și a pregătirii Turciei.

Există, însă, aspecte asupra cărora suntem de acord și, din punctul meu de vedere, dezbaterea a reflectat această situație. Consider că acordul există nu numai la nivelul partidelor, ci și din partea Comisiei și a Consiliului. Primul aspect se referă la faptul că avem nevoie de o Turcie europeană și avem tot interesul de a contribui la dezvoltarea acestui proces. Vorbim aici despre un partener strategic. Este extrem de important ca această țară, cu un teritoriu european redus, să ne fie prietenă. De asemenea, acesta este, în mod indubitabil, un proces bazat pe condiții, iar Turcia trebuie să își respecte obligațiile asumate, trebuie să îndeplinească standardele și așteptările pe care le-am formulat, pentru ca negocierile să poată evolua. De asemenea, nu există nicio îndoială că Turcia trebuie să depună eforturi pentru a avea relații bune cu vecinii. Acesta este un aspect indiscutabil în cadrul oricărei negocieri de aderare.

Am putut constata că există o dezbatere cu privire la progresele înregistrate și la activitățile finalizate de Turcia. Consider că nu putem pune sub semnul întrebării realizările reformei constituționale și că s-au înregistrat anumite progrese în ceea ce privește situația minorităților. Desigur, mai sunt foarte multe de făcut. Libertatea presei, situația femeilor sau funcționarea sistemului judiciar sunt câteva exemple în acest sens. Dacă dorim să impulsionăm negocierile de aderare, trebuie să ne analizăm domeniul de acțiune. După cum a menționat dl comisar Füle, au rămas deschise încă 13 capitole și am reușit să închidem doar unul, în timp ce 16 capitole au fost blocate și deocamdată nu se pot înregistra progrese în acest sens. De facto putem lucra asupra a trei capitole, și anume cele referitoare la concurență, achizițiile publice, politica socială și ocuparea forței de muncă. Cel mai bine întocmit este capitolul privind concurența, deoarece s-au înregistrat numeroase progrese în acest sens în timpul mandatului Președinției belgiene pentru ca noi să putem deschide acest capitol. Comisia lucrează, cu sprijinul nostru necondiționat, pentru a putea deschide cel puțin acest capitol în timpul mandatului Președinției maghiare. Din nou, Turcia trebuie să îndeplinească numeroase condiții în acest sens. Am încredere că se vor înregistra progrese în această privință și nu aș dori să mai treacă luni de zile până să putem deschide un alt capitol.

Mulți dintre dumneavoastră au declarat că ar fi binevenită o evoluție în ceea ce privește vizele. Voi fi sinceră. Președinția maghiară ar încuraja Comisia să inițieze acest dialog, însă știm cu toții că, la reuniunea Consiliului, situația nu a fost extrem de clară în această privință și mai multe state membre și-au exprimat dubiile. La fel ca Președinția maghiară, cred că ar fi în interesul nostru să se lanseze acest dialog. S-au făcut câteva referiri la libertatea religioasă și la persecutarea creștinilor. Consiliul a fost criticat pentru că nu s-a ocupat de această problemă. Deși este o problemă care ține de competența dnei Ashton, în calitate de președintă a Consiliului Afaceri Externe, doresc să vă informez că această problemă a fost adăugată pe ordinea de zi a Consiliului Afaceri Externe în luna ianuarie. La momentul respectiv nu se ajunsese la un acord, însă, în luna februarie, Consiliul Afaceri Externe a adoptat o rezoluție prin care se condamnă persecutarea tuturor minorităților religioase și, implicit, a creștinilor, deci Consiliul s-a ocupat de fapt de această problemă.

În final, doresc să vă adresez tuturor o întrebare, fiindcă discutăm cu toții despre ce a făcut Turcia, dacă a făcut destule și dacă depune eforturi suficiente în vederea aderării. Să ne gândim și la toți factorii care depind de noi. Trebuie să recunoaștem că Europa nu trece printr-o perioadă propice pentru incluziune. Ne uităm la ceea ce se întâmplă în Africa de Nord, însă dacă analizăm ceea ce se întâmplă în interiorul Uniunii Europene sau chiar în vecinătatea sa imediată, ne dăm seama că Turcia este doar una dintre cele cinci țări candidate la aderare. În ce măsură putem susține toate aceste procese? Cât de pregătiți suntem să încheiem negocierile de aderare cu Croația? Cât de pregătiți suntem să acceptăm România și Bulgaria în spațiul Schengen? Cât de pregătiți suntem să sprijinim greu încercata comunitate europeană a romilor? Integrarea se află pe ordinea de zi în nenumărate contexte.

Europa a devenit oarecum introvertită. Spun acest lucru cu multă deschidere. Există o reticență față de extindere. Trebuie să ne admitem propriile opinii publice, trebuie să analizăm cu onestitate cât de deschiși suntem în aceste privințe. Cred că, poate, ar trebui să gândim pe termen mai lung. Dacă analizăm interesul pe termen lung al Uniunii Europene, și anume acela de a-și păstra atractivitatea pentru cetățenii UE și pentru vecini, indiferent că este vorba de Turcia sau de țările nord-africane, cred că trebuie ca Europa să-și redobândească atitudinea de incluziune. Desigur, această incluziune nu trebuie să fie necondiționată și nu trebuie să facem rabat de la criteriile pe care trebuie să le îndeplinească țările candidate. Din punctul meu de vedere, Uniunea Europeană s-ar confrunta cu o dificultate majoră dacă Turcia și-ar pierde interesul față de ea.

  Ria Oomen-Ruijten (PPE). – Dnă președintă, aș dori să repet, în primul rând, că am întocmit raportul cu mare atenție. Aș dori să formulez următoarea solicitare de respectare a Regulamentului de procedură: doresc să le solicit colegilor deputați să nu depună noi amendamente fiindcă, dacă dorim să putem purta o dezbatere obiectivă în această privință, dacă dorim ca plenul să-și asume un angajament important...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinta. – Am primit o propunere de rezoluție⁽¹⁾ prezentată în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc miercuri, 9 martie 2011.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. – Salut pașii efectuați până în momentul de față de către Turcia, dar subliniez faptul că încă mai sunt progrese importante de făcut. Sunt necesare măsuri concrete în domenii precum libertatea presei, statutul femeilor în societatea turcă, dialogul între partidele politice și mai ales recunoașterea Ciprului, acesta fiind stat membru al UE. Acest conflict cântărește foarte mult în negocierile de aderare a Turciei la UE, de aceea Turcia trebuie să dovedească voința reală de soluționare a diferendului.

Cu toate acestea, consider că negocierile de aderare a Turciei trebuie să avanseze, pentru a încuraja reformele din această țară, având în vedere că Turcia reprezintă un model pentru țările arabe. Turcia ar ajuta la răspândirea stabilității în regiunile volatile dincolo de granițele sale estice și sudice.

De menționat este și importanța pe care o are Turcia pentru Uniunea Europeană, Turcia reprezentând un actor esențial în ceea ce privește domeniul energetic. Integrarea Turciei în UE poate fi benefică ambelor părți, atât pe termen scurt și mediu, cât mai ales pe termen lung.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. – Vreau să salut progresele importante realizate de Turcia în vederea aderării la Uniunea Europeană. Cred că această țară a arătat că are întreaga determinare pentru a îndeplini toate criteriile pentru a fi membru deplin al UE, iar rolul nostru este să o sprijinim. Mulți dintre colegi au adus astăzi în discuție problema drepturilor fundamentale, dar aș vrea să întreb de ce acest raport nu cere Consiliului să deschidă negocierile pe capitolul Justiție și drepturi fundamentale? Acest capitol este blocat de Consiliu, cu toate că este cel mai important în vederea aducerii Turciei la standardele UE de democrație. Dragi colegi, mâine trebuie să votăm în favoarea amendamentului care cere deschiderea acestui capitol. Altfel, Parlamentul European va trimite semnale negative către Turcia, care ne vor afecta credibilitatea.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL), în scris. – (CS) Ne despart doi ani de o aniversare importantă. Anul acesta se împlinesc 48 de ani de când Turcia a devenit candidată la aderarea la UE. Fără îndoială, s-au întâmplat multe lucruri între timp. Dezvoltarea economică a țării, împreună cu deschiderea piețelor UE, au avut de spus un cuvânt important. Acest stat are, însă, probleme în numeroase privințe, care îngreunează crearea statului turc modern. Tratatul din 1924 prevede în mod clar că cetățenii care îmbrățișează credința islamică sunt turci, în timp ce aceia care îmbrățișează altă credință sunt greco-catolici. Tratatul nu recunoaște alte etnii. Iată că ceea ce a fost considerat un element de progres în 1924, și anume recunoașterea faptului că o persoană putea avea altă religie decât cea islamică, are, astăzi, conotații diferite. În Turcia, declararea altei etnii decât cea turcă nu este deloc un proces ușor, indiferent că este vorba despre etnia kurdă, cercheză sau despre oricare altă naționalitate care există în mod clar în această țară de foarte mult timp, însă a cărei recunoaștere în viața reală, inclusiv în ceea ce privește promovarea drepturilor etnice, este încă departe. Principalele aspecte ale situației problematice a negocierilor, din acest moment, sunt: nerezolvarea ocupării Ciprului, inactivitatea cu privire la rezoluția ONU asupra situației din Famagusta și nerespectarea sarcinilor ce rezultă din rapoartele anterioare. Rolul redus al armatei este un aspect pozitiv doar dacă forțele seculare rămân la putere. Altfel, ar putea fi pusă în pericol stabilitatea întregii regiuni.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – Apreciez efortul depus de colega mea, Ria Oomen-Ruijten, în elaborarea raportului, dar îmi rezerv dreptul de a nu fi de acord cu întregul său conținut. În primul rând, consider că, în cazul capitolelor pentru care pregătirile tehnice au fost deja îndeplinite, negocierile de aderare ar trebui să înceapă. Motivul e simplu: în acest fel am putea avea un dialog care să împingă Turcia spre adoptarea acquis-ului comunitar. Recunoscând progresele realizate de Turcia în îndeplinirea criteriilor tehnice de deschidere a negocierilor privind Competiția, trebuie să spunem, de asemenea, autorităților de la Ankara că sunt necesare eforturi suplimentare în această privință. De asemenea, consider că deschiderea capitolului de negocieri privind Justiția și Drepturile Fundamentale poate oferi contextul ideal pentru a motiva Turcia să avanseze pe drumul reformelor în acest domeniu, ceea ce este, cred, scopul nostru comun. Consider, de asemenea, că ar trebui să cerem Consiliului să intensifice dialogul cu Turcia în domeniul politicii externe, deoarece, mai ales în contextul recentelor evenimente din Africa de Nord, această țară poate reprezenta un aliat care să încurajeze democratizarea și dezvoltarea din zonă.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) În fiecare an are loc o dezbatere privind aderarea Turciei la UE. De regulă, problemele discutate sunt aceleași: Turcia înregistrează un oarecare progres în alinierea la cerințele UE, însă acesta nu este suficient de satisfăcător pentru a se indica în mod clar o dată aproximativă a aderării sau pentru a stabili dacă, de fapt, această țară va adera vreodată la Uniune. Schimbările ce au avut loc deja sunt benefice, însă faptul că UE nu adoptă o poziție clară cu privire la aderarea Turciei reprezintă o sursă de frustrare pentru autoritățile și cetățenii turci. Desigur, nu putem avea pretenția ca statele membre să aibă opinii identice în această privință, însă nehotărârea noastră înseamnă că UE nu dă dovadă de credibilitate. Cetățenii turci sunt din ce în ce mai neinteresați de aderarea la UE. Este posibil ca această țară să înceapă să-și caute noi aliați și să se îndepărteze de Occident, ceea ce ar reprezenta un dezavantaj pentru Europa. Turcia este partenerul nostru strategic pe probleme economice, regionale și energetice și este, de asemenea, o forță militară importantă și o prezență esențială în Orientul Mijlociu. Domeniile problematice sunt întotdeauna aceleași: drepturile omului și libertățile civile, drepturile femeilor și ale minorităților naționale, statul de drept, reforma judiciară, corupția, libertatea presei și libertatea de exprimare. În pofida tuturor eforturilor depuse, situația în aceste domenii se află cu mult în urma standardelor europene. Accelerarea procesului de negocieri depinde de rapiditatea și eficiența cu care Turcia poate îndeplini condițiile ce i-au fost impuse, dar și de tipul de aderare pe care Europa i-l propune acestui stat.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE), în scris. – (PL) Fără îndoială, aderarea Turciei la Uniunea Europeană este un aspect controversat, care are mulți opozanți, dar și mulți susținători. Totuși, este indubitabil faptul că, în cadrul procesului de europenizare a Turciei, în urma căruia s-a stabilit cadrul de negociere pentru aderarea Turciei la 3 octombrie 2005, s-au desfășurat numeroase reforme democratice. Deschiderea negocierilor poate fi considerată un succes nu numai pentru Turcia, ci și pentru Europa, deoarece principalul motiv al Turciei de a desfășura aceste reforme a constat în ambițiile sale europene. Deși recunoaștem progresele semnificative înregistrate de Turcia până în prezent, nu trebuie, însă, să uităm că există numeroase probleme care îngreunează integrarea acestei țări în UE. Acestea se referă mai ales la reformele constituționale, libertatea presei, drepturile femeilor și protecția minorităților naționale. Un stat democratic modern trebuie să se bazeze pe principiul separării puterilor cu păstrarea echilibrului între funcția executivă, cea legislativă și cea judiciară, pe respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special a libertății de exprimare, precum și pe un cadru juridic care să garanteze drepturile femeilor și egalitatea de gen. Am salutat anunțul făcut de guvernul turc și de opoziție cu privire la dorința de a efectua reforme care să transforme Turcia într-o democrație pluralistă pe deplin dezvoltată și sper că toate partidele politice și societatea civilă vor fi implicate în acest proces constituțional.

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Turcia joacă un rol strategic, ca forță stabilizatoare în regiunea Caucazului și Orientului Mijlociu. Totodată, ea este o componentă esențială a planului de diversificare a rezervelor de combustibil ale Europei. Politicile guvernului turc pot servi drept model țărilor arabe din regiune. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să adopte în continuare o abordare activă cu privire la construirea unor relații pozitive cu Turcia, inter alia, mărind finanțarea acordată pentru investițiile comune strategice în domeniul energiei, precum gazoductul Nabucco și sprijinind dezvoltarea relațiilor comerciale. UE trebuie să demonstreze că recunoaște progresele înregistrate de guvernul turc în ultimii ani în direcția integrării în Uniunea Europeană. Totuși, există încă numeroase aspecte care îi impun UE să exercite presiuni asupra Turciei, iar avansarea negocierilor este exclusă până când aceste probleme nu vor fi rezolvate. Menționez în acest sens reconcilierea și reunificarea Ciprului, acceptarea de către guvernul turc a responsabilității pentru genocidul împotriva armenilor și dezvoltarea sistemului democratic.

(1) A se vedea procesul-verbal