Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2011/2570(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0158/2011

Dezbateri :

PV 09/03/2011 - 15
CRE 09/03/2011 - 15

Voturi :

PV 10/03/2011 - 9.4
CRE 10/03/2011 - 9.4
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2011)0097

Stenograma dezbaterilor
Miercuri, 9 martie 2011 - Strasbourg Ediţie JO

15. A 16-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (Geneva, 28 februarie - 25 martie 2011) (dezbatere)
Înregistrare video a intervenţiilor
PV
MPphoto
 

  Președinte. – Următorul punct este declarația Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate cu privire la sesiunea a 16-a a Consiliului Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (Geneva, 28 februarie – 25 martie 2011).

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dle președinte, mă bucur că avem șansa în această după-amiază să dezbatem, de asemenea, activitatea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului și, într-un anumit sens, să analizăm modul în care putem consolida impactul global al acestuia.

După cum probabil distinșii deputați știu, m-am adresat Consiliului săptămâna trecută, împreună cu mulți miniștri de externe din întreaga lume. Din motive evidente, cu acest prilej, situația din Libia s-a aflat în centrul discuțiilor noastre.

Mă bucur că comunitatea internațională a trimis un semnal politic puternic și unit cu privire la încălcările continue ale drepturilor omului în Libia. Deja înainte de convorbirile la nivel înalt, Consiliul solicitase o anchetă și recomandase suspendarea calității de membru în Consiliu a Libiei – care, după cum știți, a fost confirmată de Adunarea Generală printr-o decizie unanimă.

Toate acestea reprezintă o dovadă că instituțiile multilaterale se pot ridica la înălțimea mandatului lor și pot acționa în ceea ce noi numim timp real. Așa cum am subliniat în comentariile mele de acolo, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului are responsabilitatea de a garanta că intențiile declarate sunt traduse în acțiuni reale și progres real. Consider că dna Pillay, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, pe care am întâlnit-o la Geneva, imprimă exact direcția corectă din punct de vedere politic pentru a face schimbări în teren. Ceea ce este important în cele din urmă nu este numărul de rezoluții adoptate, ci rezultatele din lumea reală, care contează pentru oamenii care au nevoie de acestea.

De asemenea, am subliniat faptul că drepturile omului sunt universale. Am arătat că noi, în Europa, respingem acuzația că într-un fel UE încearcă să „exporte” așa-numitele valori europene către alte țări. Dreptul la liberă exprimare, libertatea de întrunire, justiția și egalitatea nu sunt drepturi europene: acestea sunt drepturi universale. Nu trebuie să cădem niciodată în capcana de a crede că oamenii din alte părți ale lumii – fie că este vorba de Africa, Asia sau America Latină – ar trebui să fie mai puțin interesați de recunoașterea drepturilor lor. Din acest motiv, vorbim și acționăm împotriva încălcării drepturilor omului, oriunde apar acestea.

De asemenea, recunoaștem că drumul Europei privind protecția drepturilor omului nu a descris o linie dreaptă și că sunt necesare eforturi constante și în interiorul Europei. În Consiliul pentru Drepturile Omului, suntem gata să discutăm despre propriile noastre provocări, să împărtășim experiențe și să oferim sprijin celor care lucrează pentru îmbunătățirea respectării drepturilor omului pretutindeni în lume.

Avem mai multe priorități pentru sesiunea a 16-a a Consiliului pentru Drepturile Omului și am discutat în mod activ aceste priorități cu partenerii noștri.

UE va prezenta o inițiativă privind libertatea religioasă sau de credință. În fața numărului tot mai mare de acte de discriminare religioasă și violență din ultimele luni din diferite părți ale lumii, trebuie să trimitem un mesaj puternic, colectiv împotriva intoleranței religioase și în favoarea libertății de religie sau de credință pentru toți oamenii de pretutindeni.

De asemenea, vom depune rezoluții privind Birmania/Myanmar și Republica Populară Democrată Coreeană. Considerăm că în ambele cazuri gravitatea și numărul de încălcări ale drepturilor omului justifică extinderea mandatelor respectivilor raportori speciali ai ONU.

UE sprijină, de asemenea, inițiativa de a crea un raportor special privind situația drepturilor omului în Iran, după cum au propus mai multe țări și regiuni. Ne preocupă foarte mult situația din ce în ce mai gravă a drepturilor omului în Iran. Acest lucru a fost evidențiat de către Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului, dna Navi Pillay. O preocupare deosebită reprezintă numărul în creștere dramatică de cazuri de pedeapsă cu moartea – peste 100 până acum în acest an, așa cum am discutat în dezbaterea noastră anterioară – și reprimarea celor care își exercită drepturile la libertatea de exprimare și de întrunire.

Considerăm că Consiliul ar trebui să abordeze situația din Egipt într-o manieră corespunzătoare, ținând seama de situația care evoluează rapid în această țară. UE salută invitația Egiptului către dna Pillay de a trimite membri ai biroului său în țară. Sperăm că această misiune va fi inițiată fără întârziere.

De asemenea, UE se implică alături de autoritățile tunisiene în prezentarea în comun a unui proiect de rezoluție cu privire la stimularea asistenței tehnice a ONU privind drepturile omului în contextul tranziției în curs de desfășurare.

Alte situații cheie care trebuie să fie abordate în această sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului sunt Belarus, în cazul căruia suntem profund îngrijorați de numărul de deținuți politici, Republica Democratică Congo, unde există rapoarte tulburătoare privind continua încălcare a drepturilor omului, în special violența sexuală larg răspândită, precum și Coasta de Fildeș.

Permiteți-mi să închei prin a sublinia încă o dată importanța Consiliului pentru Drepturile Omului pentru UE: dezbaterile, rezoluțiile și raportorii. Însă în final, acestea sunt doar constatări. Ce contează cu adevărat sunt rezultatele. Adevăratul test este dacă vom schimba ceva la fața locului. Din acest motiv, UE va munci din greu pentru a consolida Consiliul pentru Drepturile Omului și în special capacitatea acestuia de a aborda situațiile stringente. Acesta este un obiectiv cheie al procesului de revizuire în curs de desfășurare. Vom continua să facem presiuni pentru un rezultat ambițios.

 
  
MPphoto
 

  Laima Liucija Andrikienė, în numele Grupului PPE. – Dle președinte, aș dori să profit de această ocazie pentru a exprima sprijinul meu deplin pentru decizia luată de Adunarea Generală a ONU la 1 martie de a suspenda statutul de membru al Libiei în Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Cred că acest lucru trimite un semnal puternic, nu numai colonelului Gaddafi, ci și regimului său și altor țări din lume unde încălcările drepturilor omului sunt frecvente și răspândite.

În raportul meu cu privire la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și la rolul UE în cadrul acestuia – adoptat de această Cameră în februarie 2009 – am susținut cu tărie introducerea unor criterii de aderare pentru acest important organism al ONU.

În cazul Libiei, Adunarea Generală a ONU a acționat în conformitate cu rezoluția Parlamentului European și a luat o decizie corectă și în timp util.

În ceea ce privește sesiunea a 16-a, aș dori să atrag atenția în mod deosebit asupra procesului de revizuire a Consiliului. Este important ca statele membre ale UE și Serviciul european pentru acțiune externă să se angajeze activ în revizuirea din 2011 a Consiliului, pentru a consolida respectarea mandatului acestuia.

UNHRC ar trebui să devină mai mult un avertisment timpuriu și un mecanism preventiv. De asemenea, este necesar un proces de revizuire transparent și exhaustiv, care să includă ONG-urile, societatea civilă și toate părțile interesate relevante.

Nu în ultimul rând, aș dori să salut înființarea Direcției pentru drepturile omului și democrație în sistemul SEAE. Înființarea Serviciului european pentru acțiune externă ne oferă, de asemenea, o ocazie unică de a eficientiza acțiunea noastră privind protecția drepturilor omului în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Prin urmare, doresc să încurajez Înaltul Reprezentant să se asigure că eforturile europene în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului sunt bine coordonate și că statele membre ale UE care aparțin acestui organism sunt mai unite și mai eficiente ca oricând.

 
  
MPphoto
 

  Richard Howitt, în numele Grupului S&D. – Dle președinte, voi începe prin a saluta numirea de ieri a Mariangelei Zappia în funcția de șef de delegație la Geneva. Numirea sa contribuie la îmbunătățirea egalității de gen în cadrul Serviciului european pentru acțiune externă. Așteptăm cu nerăbdare să lucrăm cu domnia sa.

Parlamentul nostru va fi prezent într-un moment crucial pentru revizuirea Consiliului pentru Drepturile Omului, ca un punct de sprijin la nivel mondial pentru respectarea drepturilor omului, evaluarea universală periodică a tuturor membrilor ONU, independența experților săi sau așa-numitele proceduri speciale și rolul consolidat al participării societății civile. Acestea sunt caracteristicile principale ale Consiliului, pe care ar trebui să ne străduim să le protejăm cu orice preț.

Sunt dezamăgit de faptul că documentul final pentru grupul de lucru referitor la revizuire omite orice declanșator independent pentru sesiuni speciale, că nu există o cerință pentru ca statele membre să justifice eșecul de a răspunde la recomandări și că nu există absolut nicio prevedere pentru abordarea situațiilor specifice ale țărilor. Este ironic faptul că această sesiune va aborda situația a șapte țări diferite. După cum face în cazurile de Libiei și Coastei de Fildeș, UE trebuie să continue să găsească modalități creative în cadrul regulilor existente pentru a se asigura că cei care încalcă drepturile omului nu vor putea scăpa de responsabilitate.

Pentru a arăta în această dezbatere că Înaltul Reprezentant chiar răspunde la întrebări, îmi permiteți să îi adresez trei întrebări? În primul rând, având în vedere ceea ce a afirmat despre Republica Democratică Congo, vor sprijini europenii desemnarea unui deținător de mandat special pentru această țară? În al doilea rând, acceptă faptul că, la un moment dat, trebuie să se ia o hotărâre în legătură cu respectarea sau nu a standardelor internaționale de către investigațiile palestiniene și israeliene în cazul raportului Goldstone, cu o deliberare cu privire la sesizarea posibilă a Curții Penale Internaționale în cazul în care nu sunt respectate? În al treilea rând, va depune UE o obiecție la rezerva Pakistanului cu privire la articolul 40 – obligația de a raporta – din Pactul internațional privind drepturile civile și politice?

În concluzie, consider că suspendarea Libiei din Consiliul pentru Drepturile Omului creează un precedent istoric pentru respectarea drepturilor omului în sistemul ONU, care reprezintă o lumină la capătul tunelului în aceste zile întunecate.

 
  
MPphoto
 

  Marietje Schaake, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului are potențialul de a aborda încălcările din ce în ce mai stringente și complicate ale drepturilor omului din întreaga lume în diferite țări – Iran, Belarus, Birmania, Tunisia, Libia etc., există prea multe pentru a fi menționate toate – însă și teme orizontale, cum ar fi drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transsexuale, libera exprimare, violul ca o crimă de război, precum și rolul apărătorilor drepturilor omului.

Într-un sens, Consiliul ONU pentru Drepturile Omului este într-o poziție similară cu cea a UE și trebuie să acționeze ca un actor global. Însă ambele organisme suferă de aceeași problemă – o lipsă a credibilității și, uneori, standarde duble, nefiind capabile să acționeze suficient de repede. Până acum, Uniunea Europeană nu a fost dispusă să își examineze suficient propriile antecedente în domeniul drepturilor omului, de exemplu participarea sa la predări și lipsa libertății presei în unele dintre statele noastre membre.

Până săptămâna trecută, Libia a fost membră a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului. Însă a fost eliminată pe bună dreptate. Acesta este un precedent foarte important.

 
  
MPphoto
 

  Heidi Hautala, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle președinte, cu o acțiune decisivă și în timp util în ceea ce privește Libia, UE și Consiliul pentru Drepturile Omului au arătat într-adevăr că pot acționa atunci când este necesar. Acestea chiar pot acționa. Pot demonstra că diferite grupuri regionale se pot alătura și pot dovedi că nu este necesară divizarea Consiliului.

Astăzi, nu mai există niciun motiv împotriva continuării cu o acțiune privind Iranul, Coreea de Nord, Republica Democratică Congo, Sudanul și Birmania.

Această ocazie este importantă și din alt motiv. O primă revizuire cuprinzătoare a metodelor de lucru ale Consiliului s-a încheiat și, ca și colegii mei, mă simt dezamăgită de faptul că Consiliul nu a reușit să aprecieze importanța revizuirii.

UE s-a pregătit bine, însă nu a reușit să câștige sprijinul altora. Însă cel puțin independența comisarului pentru drepturile omului și a procedurii speciale nu a fost deteriorată, astfel încât aceasta este deja o realizare în condițiile actuale.

În cadrul oricăror discuții viitoare ale lucrărilor Consiliului, Uniunea Europeană trebuie să fie capabilă să construiască alianțe și să ajungă la alți parteneri. Aceasta trebuie să fie, de asemenea, dispusă să asculte și capabilă să realizeze compromisuri. Consider că am avut o participare foarte bine-venită din partea Înaltului Reprezentant în cadrul reuniunii de acum câteva săptămâni. Dnă Înalt Reprezentant, vă salut pentru că ați făcut acest pas și pentru prezentarea foarte impresionantă de acolo.

Voi trece acum la ultimul meu punct: performanța UE. După crearea Direcției pentru drepturile omului și democrație în Serviciul european pentru acțiune externă, delegația UE de la Geneva va avea un rol central în politica UE în domeniul drepturilor omului în lume. Aceasta are nevoie de resurse sporite, iar activitatea sa trebuie să fie integrată în toate domeniile politicii externe a UE.

Sunt foarte onorată să conduc delegația Parlamentului European la a 16-a sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului săptămâna viitoare, în acest moment critic.

 
  
MPphoto
 

  Willy Meyer, în numele Grupului GUE/NGL.(ES) Dle președinte, dnă Ashton, ați început lucrul cu lumea în derută; o lume în mijlocul crizelor financiare, alimentare și energetice declanșate de încercări de a reglementa piețele. Adevărul este că dificultățile sunt rezultatul abordării fundamentale, prin care o piață liberă nereglementată ne ordonează viața: acest lucru a cauzat probleme serioase în domeniul drepturilor omului, atât în țările dezvoltate, cât și în cele în curs de dezvoltare. Aceasta este problema noastră, una pe care nu am reușit să o rezolvăm, și totuși nu există semne de regândire a politicii economice care conduce întreaga umanitate către o cale fără ieșire.

Consider că aceasta este o problemă care trebuie rezolvată în primul rând, apoi urmează exploatarea cinică a drepturilor omului de către Uniunea Europeană și politicile noastre externe și de vecinătate, care necesită o revizuire cuprinzătoare în lumina transformărilor din Africa de Nord.

Am dat impresia – în politica externă pe care ați moștenit-o – că ne preocupă mai mult comerțul liber decât drepturile omului. Niciodată nu am aplicat articolul 2 din acordurile de asociere: nici cu Tunisia, nici cu Egipt, nici în acordurile de asociere pe care căutăm să le încheiem cu colonelul Gaddafi, prim-ministrul Netanyahu sau cu regele Mohamed al VI-lea. Acest articol nu a fost niciodată pus în aplicare, ceea ce dă impresia că nu suntem interesați de stricta conformitate cu obligațiile privind drepturile omului prevăzute în acordurile de asociere. Această problemă încă trebuie să fie rezolvată și sper că la un moment dat, Parlamentul și Uniunea Europeană vor lua măsuri.

 
  
MPphoto
 

  Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD.(EL) Dle președinte, dnă comisar Ashton, nu voi spune că omul este ipocrit, însă voi spune că este contradictoriu. Întreaga filozofie a lumii, toată literatura, toate persoanele cu educație, și noi toți aici, în acest Parlament, recunoaștem drepturile omului și totuși, așa cum ați afirmat, jumătate din membrii ONU încalcă drepturile omului. Vorbim, însă nu punem în aplicare ceea ce susținem verbal. Știm că de dragul ideilor mărețe am devenit cei mai mari criminali ai omenirii.

Aceasta fiind situația, salut a 16-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și am încredere că, odată cu evoluțiile actuale și cu lecțiile pe care le-am învățat din experiență, acesta va adopta rezoluții fundamentale. După cum știți, sunt avocat de patruzeci de ani și am înțeles și sunt convins de faptul că respectarea drepturilor omului reprezintă un mod de viață și nu este ușor de impus. Vă rugăm să adoptați o politică fundamentală în privința acestei probleme.

 
  
MPphoto
 

  Inese Vaidere (PPE).(LV) Dle președinte, Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului este o platformă internațională unică, creată pentru promovarea drepturilor omului și democrației în lume. Programul său de lucru este greu și extrem de important. S-au realizat multe lucruri bune, inclusiv trimiterea unei misiuni speciale în Egipt și decizia privind Libia. Cu toate acestea, Consiliul poate fi adesea acuzat de lipsa rigorii politice, a măsurilor proactive și a unei reacții rapide. Tocmai din acest motiv, în primul rând, este foarte important să se efectueze o evaluare obiectivă și transparentă a activității Consiliului. Consiliul trebuie să își îmbunătățească modul de lucru, în scopul de a lucra eficient în privința unor probleme pe termen lung, precum cele pe care le putem observa în Iran, Belarus, Rusia și în alte locuri, precum și pentru a reacționa rapid la situații excepționale, cum ar fi...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

...De asemenea, ar trebui promovat între sesiuni un dialog activ între membrii Consiliului. Politica blocurilor de țară, care începe să domine lucrările Consiliului, trebuie să fie eliminată, deoarece aceasta conduce la o examinare selectivă a problemelor și pune în pericol autoritatea și credibilitatea politică a acestuia. În al doilea rând, acesta trebuie să poarte un dialog mai activ cu societatea civilă și cu organizațiile neguvernamentale. În al treilea rând, aș dori să subliniez necesitatea unui rol mai activ pentru Uniunea Europeană cu privire la Consiliul pentru Drepturile Omului, în care ar trebui să adoptăm o poziție comună. Tocmai din acest motiv fac apel la Înaltul Reprezentant pentru a se asigura că avem o reprezentare clară și puternică și că activitatea noastră este coordonată cu cea a Consiliului. La rândul său, Serviciul european pentru acțiune externă trebuie să prezinte Parlamentului, inclusiv Subcomisiei pentru drepturile omului, rapoarte periodice și o evaluare a activității Consiliului. O provocare importantă cu care se confruntă în prezent Consiliul pentru Drepturile Omului este aceea de a încuraja procesul de schimbare democratică pașnică în Orientul Mijlociu. Acesta trebuie să depună eforturi pentru a preveni răspândirea radicalismului, ceea ce ar înrăutăți situația drepturilor omului în regiune, ar amenința securitatea internațională și, de asemenea, dreptul Israelului de a exista. Din acest motiv, misiunea din Egipt trebuie să fie urmată de noi misiuni în alte țări din Orientul Mijlociu, unde protestele au fost chiar mai agresive și situația politică este chiar mai complexă.

Vă mulțumesc.

 
  
MPphoto
 

  Jörg Leichtfried (S&D).(DE) Dle președinte, Baroneasă Ashton, doamnelor și domnilor, drepturile omului, libertatea și egalitatea sunt mult prea importante pentru noi toți pentru a permite jocuri, pentru ca acestea să fie puse în balanță împotriva intereselor puternice și pentru ca, poate, interesele comerciale să prevaleze asupra acestor valori, care sunt atât de importante. Acestea merită angajamentul nostru deplin și este deosebit de important pentru comunitatea internațională să ajute în chestiunile legate de drepturile omului în mod rapid, eficient și bine direcționat.

Consiliul pentru Drepturile Omului este pe drumul cel bun aici. Am văzut că misiunea din Tunisia a avut un rost, la fel ca misiunea din Egipt. Pierderea statutului de membru al Libiei în Consiliul pentru Drepturile Omului a fost un semnal adecvat și important că lucrurile nu pot continua în acest mod. Cu toate acestea, este adevărat, de asemenea, că misiunile, rezoluțiile și probabil alte lucruri care se întâmplă în acest fel au fost reduse la zero. Aveți dreptate, Baroneasă Ashton: nu este suficient să decidem să facem ceva, trebuie să avem grijă, de asemenea, ca ceea ce decidem să se și pună în aplicare. Uniunea Europeană ar putea aduce în continuare o contribuție mai mare aici decât o face în prezent.

Cu toate acestea, este esențial, de asemenea, ca Organizația Națiunilor Unite să accepte că după Tratatul de la Lisabona, poziția Uniunii Europene s-a schimbat. Baroneasă Ashton, aș dori să vă rog să vă asigurați că în special cei care s-au numit întotdeauna prietenii noștri și cei pe care îi numim prietenii noștri și față de care manifestăm un mare respect (mai ales atunci când vine vorba de politică comercială) își aduc aminte în viitor că sunt prietenii noștri și nu întorc spatele Uniunii Europene la nevoie, așa cum au făcut-o la votul din septembrie.

 
  
MPphoto
 

  Charles Goerens (ALDE).(FR) Dle președinte, în cadrul acestei dezbateri vom sublinia încă o dată importanța de a pune...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

drepturile sociale, culturale, civile și politice pe picior de egalitate. Foarte bine. Din păcate, a satisface pe deplin această cerință – una legitimă, cu siguranță – nu este chiar atât de ușor în realitate. De ce suntem în imposibilitatea de a face drepturile omului din a doua generație la fel de obligatorii ca și cele din prima generație? Deoarece drepturile omului tradiționale – cele care își au rădăcina în Revoluția franceză – sunt codificate în mod corespunzător astăzi, ceea ce nu este cazul, din păcate, pentru drepturile sociale, de exemplu. Însă nu ar trebui să fim fataliști. Uniunea Europeană, cu bateria sa de instrumente, poate contribui cu toată greutatea de care dispune, în special în cadrul Organizației Națiunilor Unite, pentru a spori textele privind drepturile care nu sunt codificate încă în mod corespunzător și, în special, drepturile sociale. Aș adăuga că odată cu cooperarea pentru dezvoltare și ajutor umanitar, această cerință devine mai puțin nerealistă.

 
  
MPphoto
 

  Marek Henryk Migalski (ECR).(PL) Dle președinte, dnă Ashton, mărturisesc că nu am fost un mare susținător al dvs. când ați preluat poziția eminentă pe care o dețineți astăzi, dnă Ashton, însă trebuie să spun că astăzi sunt plăcut surprins de cel puțin trei lucruri pe care le-ați menționat în discursul dvs. Aș dori să subliniez acest lucru și să vă felicit. Ei bine, în primul rând ați subliniat universalitatea drepturilor omului. Sunt pe deplin de acord că indiferent de locul în care ne aflăm – la Strasbourg, în Libia, Rusia sau Iran – această universalitate trebuie să fie respectată întrutotul. Sunt foarte mulțumit de faptul că suntem pe aceeași lungime de undă. Al doilea lucru este că ați subliniat intoleranța religioasă sau mai degrabă lupta împotriva acesteia. Într-adevăr, rezoluția Parlamentului European invită reprezentanții statelor membre să abordeze această chestiune. Sunt foarte încântat că ați subliniat acest lucru. Al treilea lucru pentru care sunt mulțumit în calitate de membru al delegației pentru relațiile cu Belarus este că ați evidențiat posibilitatea unei intervenții în chestiuni referitoare la Belarus, unde sunt încălcate drepturile fundamentale ale omului. Există posibilitatea înființării unui Consiliu regional. Sunt foarte bucuros că sprijiniți acest lucru, deoarece este ceva ce ar trebui să facem. Vă mulțumesc.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell (PPE). – Dle președinte, salut oportunitatea de a participa la această dezbatere și pot să spun de la început că apreciez informarea organizată de către Înaltul Reprezentant ieri cu privire la aspecte legate de Libia.

Șase milioane de evrei au fost uciși în al Doilea Război Mondial aici, în Europa. Între cele două războaie mondiale – Primul Război Mondial și al Doilea Război Mondial – 60 de milioane de europeni au fost uciși, pe lângă oamenii din toate celelalte părți ale lumii care au murit.

Potrivit unei ediții recente a revistei The Economist, există un deficit de 100 de milioane de femei din cauza avorturilor bazate pe gen. Acest lucru nu are legătură cu avortul pentru că viața unei femei este în pericol sau pentru că aceasta este în pericolul de a face un avort ilegal. Acest lucru se datorează faptului că este de gen feminin.

Ieri a fost ziua femeii. Acest lucru nu a fost menționat aici. Când va fi depășită corectitudinea politică, astfel încât să putem avea dezbateri respectuoase aici, astfel încât să nu ne întoarcem capul în altă direcție, așa cum s-a întâmplat în prima jumătate a secolului trecut, astfel încât să putem ridica aceste probleme, astfel încât să întrebăm de ce se întâmplă acest lucru?

Acest Parlament s-a făcut de rușine. A votat împotriva unui amendament împotriva finanțării infanticidului, împotriva finanțării avortului coercitiv. Cum în numele lui Dumnezeu am putut vota împotrivă? M-am săturat de această corectitudine politică, care nu permite dezbaterea unor teme în acest Parlament într-o manieră respectuoasă, care permite exprimarea unor opinii diferite.

Vreau să știu de la Înaltul Reprezentant dacă are de gând să ridice această problemă în ONU?

Permiteți-mi să spun în concluzie că atitudinea și unele dintre deciziile Curții Drepturilor Omului de aici din Strasbourg, care nu este o instituție a Uniunii Europene, mi se par absolut extraordinare.

Când vom putea discuta această problemă? De ce nu a întrebat ieri nicio femeie despre deficitul de 100 de milioane de femei care au dispărut din cauza avorturilor bazate pe gen? Este greșit și nu ar trebui să existe niciun dezacord în această Cameră, în special privind acest subiect.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Véronique De Keyser (S&D).(FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, de ziua femeii, poate că nu ați observat că în raportul membrului grupului dvs., dna Nedelcheva, avortul nu a fost un subiect tabu, a fost abordat și dezbătut și s-a votat în mod democratic asupra acestui subiect. Nu este un subiect tabu; aceasta este o democrație.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell (PPE). – Dle președinte, cunosc poziția dnei De Keyser cu privire la această temă și o respect. Este mai mult decât am auzit de la domnia sa în ceea ce privește punctul meu de vedere.

Trebuie să avem dezbateri respectuoase în această Cameră, unde oamenii ascultă opiniile celorlalți și apoi trag concluzii. Nu am auzit pe nimeni din partea socialistă sau liberală să ridice în această Cameră problema avorturilor bazate pe gen. Nu numai că nu au ridicat această problemă, ci au votat împotriva unei rezoluții împotriva finanțării infanticidului sau avortului coercitiv supuse la vot în această Cameră. Aceasta este o situație rușinoasă în istoria acestui Parlament, pentru acele persoane care au cauzat-o.

Permiteți-ne să purtăm o dezbatere respectuoasă în acest Parlament. Asta ar trebui să însemne această Uniune Europeană – unitate în diversitate.

(Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 

  Annemie Neyts-Uyttebroeck (ALDE). – Dle președinte, desigur, eu respect opiniile dlui Mitchell. La fel ca majoritatea, dacă nu ca toți deputații acestui Parlament, deplâng faptul că în anumite societăți din lume, fetușii de gen feminin sunt avortați, cu acordul mamei sau sub constrângere.

Cu toate acestea, mă tem că prin amestecarea acestei probleme cu cea a libertății de reproducere, dl Mitchell complică problema. În cazul în care aceasta ar fi limitată la faptul că fetușii de gen feminin sunt avortați, ar putea fi mai ușor să ajungem la un acord.

 
  
MPphoto
 

  Gay Mitchell (PPE). – Dle președinte, aș dori să mulțumesc onoratului deputat pentru această remarcă. Dacă am manifesta mai mult respect față de pozițiile fiecărei părți și am încerca să ajungem la un numitor comun, am constata că putem face multe pentru a reveni asupra acestui subiect, însă, vă rog, am putea cu toții să judecăm cu mintea deschisă?

Mi se pare într-adevăr greu de crezut că Parlamentul ar vota împotriva unui amendament împotriva finanțării avorturilor coercitive și a infanticidului. Haideți să purtăm acest fel de discuții și să vedem ce putem face pentru a opri aceste avorturi bazate pe gen. Putem avea dezacorduri în alte domenii.

Eu personal nu am nicio problemă cu asistența pentru sănătatea reproducerii; atunci când vine vorba de subiectul avorturilor am obiecții din motive foarte temeinice și aș fi fericit să le dezbatem. Nu sunt un căpcăun; nu vin din trecut. Am o opinie bine gândită în acest sens și aș fi fericit să o discut cu oricine. Le mulțumesc deputaților pentru ceea ce au afirmat.

 
  
MPphoto
 

  Maria Eleni Koppa (S&D).(EL) Dle președinte, Baroneasă Ashton, sesiunea Consiliului pentru Drepturile Omului se desfășoară în acest an în umbra evenimentelor din Africa de Nord și din lumea arabă în general, din care putem învăța foarte multe. Noi, Europa, trebuie să ne asigurăm că facem față provocării. Aceasta este, prin urmare, o oportunitate pentru noi să realizăm o evaluare fundamentală a Consiliului, astfel încât să îmbunătățim în continuare metodele de lucru ale acestuia și să evidențiem sprijinul nostru pentru independența și rolul acestuia în apărarea drepturilor omului în lume.

În aceste vremuri de schimbare istorică în partea noastră de lume, mesajul universalității drepturilor omului este mai actual ca oricând. În același timp, însă, toți jucătorii internaționali trebuie să lucreze la eliminarea practicii standardelor duble atunci când vine vorba de invocarea drepturilor omului. Trebuie să fim corecți și consecvenți. Așa cum salutăm adoptarea recentă a rezoluției care condamnă încălcările drepturilor omului în Libia, trebuie să adoptăm aceeași poziție fermă în privința colonizării ilegale continue a zonelor ocupate din Palestina.

 
  
MPphoto
 

  Sari Essayah (PPE).(FI) Dle președinte, aș dori să aduc un omagiu dlui Mitchell pentru discurs, deoarece dreptul primar al fiecărei fete și al fiecărui băiat este dreptul de a se naște în această lume.

Consiliul pentru Drepturile Omului este principalul organism al ONU responsabil pentru drepturile omului, iar acum, în sfârșit, trebuie să facem un demers critic pentru a evalua starea și politicile sale. În cel mai bun caz, Consiliul ar putea avea un rol decisiv ca promotor al drepturilor omului și al democrației. Din păcate, activitatea acestuia este caracterizată prin standarde duble, selectivitate, politizare și crearea de blocuri în domeniul drepturilor omului.

Este tipic faptul că Consiliul a fost foarte aproape de adoptarea rezoluției privind progresele înregistrate (gândirea progresistă!) în situația drepturilor omului în Libia. Printre țările care au oferit recunoaștere Libiei se numără Iran, Coreea de Nord, Egipt, Sudan și Pakistan. Au vreo greutate declarațiile acestor țări? Nu ar trebui să fie aceste țări următoarele excluse din Consiliul pentru Drepturile Omului? Doar faptul că o astfel de rezoluție a fost luată în considerare arată cât de ignorantă a fost sau a dorit să fie comunitatea internațională în ceea ce privește situația din Libia.

Cu toate acestea, de-a lungul ultimelor decenii, aproximativ două treimi din rezoluțiile acuzatoare pe care le-a adoptat Consiliul pentru Drepturile Omului au vizat Israelul, care este totuși singura democrație în acea zonă a Orientului Mijlociu. În același timp, a ignorat starea precară a drepturilor femeilor și minorităților din toate țările arabe din jur. Activitatea Consiliului pentru Drepturile Omului nu va avea credibilitate, cu excepția cazului în care această activitate se schimbă, împreună cu metodele de lucru.

 
  
MPphoto
 

  Raimon Obiols (S&D).(ES) Dle președinte, nu doresc să repet remarcile importante făcute deja de către colegii mei deputați, așa că voi adăuga doar că mă bucur să aud de implicarea dnei Ashton în sesiunea Consiliului pentru Drepturile Omului, care a avut loc în acest moment foarte important.

Sperăm că sesiunea va constitui un pas înainte, permițând Uniunii Europene să facă acțiunile sale mai coerente, să le promoveze mai bine, pentru a ajunge la poziții comune cu privire la toate aspectele privind drepturile omului, și să utilizeze Consiliul pentru Drepturile Omului pentru a pune bazele unor coaliții cu țările, societatea civilă și organizațiile internaționale relevante, în sensul realizării unor progrese reale în domeniul drepturilor omului, precum a afirmat dna Ashton în discursul său. Sperăm, de asemenea, că Uniunea Europeană va fi în măsură să susțină caracterul universal al drepturilor omului în fața argumentelor relativiste și că va realiza în cele din urmă ceva în timpul vieții noastre; sperăm că va realiza ceva comparabil cu abolirea universală a sclaviei din trecut, și anume, abolirea universală a pedepsei cu moartea.

 
  
MPphoto
 

  Salvatore Iacolino (PPE).(IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, nu există nicio îndoială că inviolabilitatea drepturilor omului este adevărata esență a tuturor societăților, care dă într-adevăr naștere valorilor democratice. Din acest motiv, reuniunea Consiliului pentru Drepturile Omului care va avea loc la Geneva trebuie să aibă priorități precise și adecvate: desigur, acest lucru include combaterea discriminării în diversele sale forme – rasială, sexuală, religioasă, pe baza orientării politice – în timp ce, pe de altă parte, există, de asemenea, problema protecției minorităților și a grupurilor vulnerabile.

Climatul în care are loc reuniunea Consiliului este unul deosebit de delicat. Suntem cu toții la curent cu ceea ce se întâmplă în Africa de Nord și, mai presus de toate, în Libia. Astăzi, într-o dezbatere lungă, am ascultat și am salutat în mare măsură discursurile Baronesei Ashton. Cu toate acestea, există, de asemenea, problema din Orientul Mijlociu și, în același timp, Tratatul de la Lisabona ne îndeamnă să adoptăm o poziție mai puternică și mai decisivă în favoarea Uniunii Europene.

Avem nevoie de fermitate și de solidaritate, care trebuie să fie orientările pentru acțiuni concrete și decisive, pentru că, la urma urmei, libienii, tunisienii și marocanii doresc să rămână acolo unde trăiesc în prezent. Pentru a face posibil acest lucru, va trebui să acționăm rapid.

Aș dori să fac o remarcă finală, care este, de asemenea, o întrebare pentru Baroneasa Ashton: am ascultat discursurile dvs., după cum tocmai am spus, și în mare parte le-am salutat. O formă de discriminare gravă se referă la religie: ținând cont de faptul că violențele cele mai sângeroase din ultimul timp au avut loc împotriva creștinilor, cum este posibil să nu fi menționat creștinofobia în intervenția dvs.?

 
  
MPphoto
 

  Norica Nicolai (ALDE). - Nu știu dacă această sesiune care se derulează în momentul de față va fi un succes sau un eșec, dar știu că această dezbatere ar fi meritat să aibă loc cu mult mai devreme, pentru ca, la sesiune, Uniunea Europeană să aibă o voce coerentă, articulată și, mai ales, de eficiență. Este un semnal foarte dificil dat cu această reformă care începe acum, parte la New York, parte la Geneva, dat unei lumi care se schimbă și are o mare problemă cu un eșec al unui anumit tip de politică în ceea ce privește drepturile omului.

Cred, stimați colegi, că va trebui să discutăm foarte serios acest mecanism instituțional creat de ONU, sigur, fără să dăm priorități unor anumite drepturi, dar trebuie să îi discutăm eficiența și, mai ales, să ne gândim dacă nu ar merita să fie unul din organismele globale de prevenție imediată și, în acest context, cred că nu trebuie să ne limităm doar la a constata ceea ce s-a întâmplat până acum, ci a încerca să și prevenim. O altfel de abordare a problematicii drepturilor omului cred că este iminentă.

 
  
MPphoto
 

  Charles Tannock (ECR). – Dle președinte, faptul că Libia a fost membră a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului ne spune tot ceea ce avem nevoie să știm despre această organizație discreditată și politizată. Dictatura de 42 de ani a lui Gaddafi a zdrobit sistematic orice vestigii ale drepturilor omului din această țară și am văzut acum consecințele culturii violenței pe care s-a bazat regimul său de domnie a terorii.

Cu toate acestea, ar fi nedrept să se excludă doar Libia. Și alte state în care se încalcă drepturile omului se bucură de statutul de membru al Consiliului, inclusiv China, Cuba, Arabia Saudită, Pakistan și Uganda, unde homosexualii sunt persecutați. În mod bizar, chiar s-a luat în discuție la un moment dat prezidarea Comisiei pentru egalitatea femeii de către Iran. UNHRC își petrece, de asemenea, o mare parte din timpul său defăimând aliatul nostru democrat, Israelul.

Cu toate acestea, consider, dacă mă gândesc mai bine, că acest Consiliu este tot ce există în materie de drepturi ale omului la nivelul ONU, așa că trebuie să ne angajăm, deși suntem pe deplin conștienți de contradicțiile inerente ale calității de membru a regimurilor nedemocratice în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului.

 
  
MPphoto
 

  Struan Stevenson (ECR). – Dle președinte, aș dori să-i spun Baronesei Ashton că nu i-a răspuns colegului meu, Jan Zahradil, în ultima dezbatere privind Iranul cu privire la problema din tabăra Ashraf. Cele 3400 de persoane de acolo sunt supuși torturii psihologice. Aceasta este o încălcare a drepturilor omului. Oferim 1,2 miliarde de euro pentru reconstrucția Irakului și totuși, de fiecare dată când adoptăm o rezoluție în această Cameră, de fiecare dată când adoptăm o declarație scrisă cu o mare majoritate, suntem pur și simplu ignorați de guvernul irakian și de cohortele lor iraniene.

În ultimul an, aceștia torturează psihologic oamenii din tabăra Ashraf cu 210 difuzoare în care urlă propaganda și amenințările la un nivel înalt de decibeli timp de zile și nopți. Le interzic răniților și persoanelor care mor de cancer accesul la medicamente și la spital.

De ce nu spunem: „Opriți-vă sau nu veți mai obține ajutor, nici bani, de la acest Parlament”?

 
  
MPphoto
 

  Diane Dodds (NI). – Dle președinte, aș dori o întreb pe dna Înalt Reprezentant, în lumina tuturor evenimentelor care au loc în Libia în acest moment și a mâhnirii mult-lăudate pe care o afișăm pe bună dreptate în legătură cu încălcarea drepturilor omului în Libia, dacă va sprijini cauza acelor persoane din Regatul Unit care au rude, prieteni și persoane dragi care au fost omorâte în explozii cu Semtex sau care au fost ucise de arme furnizate de colonelul Gaddafi și de regimul său criminal din Libia. Le va sprijini cauza în oricare nou regim care va prelua puterea în conflictul din Libia?

 
  
MPphoto
 

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE).(ES) Dle președinte, în contextul dezbaterii noastre cu privire la situația actuală a drepturilor omului și ținând cont de ultimul raport discutat, aș dori să adresez următoarea întrebare dnei Ashton.

Având în vedere situația actuală din unele țări din Africa de Nord și din regiune, considerați că acesta este momentul potrivit să se deschidă o delegație a Uniunii Europene în Iran?

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dle președinte, din nou, aceasta a fost o dezbatere foarte interesantă și completă, care a ridicat un număr mare de probleme față de care onorații deputați au sentimente foarte puternice.

În primul rând, aș dori să mulțumesc tuturor stimaților deputați pentru energia si pasiunea cu care au desfășurat această dezbatere. Mă gândesc la faptul că au trecut doi ani de la publicarea raportului dnei Andrikienė privind dezvoltarea Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, inclusiv rolul UE, și rezoluțiile care au fost adoptate de la elaborarea raportului. Aș dori să-i mulțumesc pentru comentariile sale cu privire la munca pe care o depunem în cadrul Serviciului european de acțiune externă și la începuturile activității noastre în domeniul drepturilor omului.

De asemenea, sunt foarte încântată să văd că dna Hautala va participa la sesiunea Consiliului. Consider că este extrem de important, având în vedere cunoștințele și competența domniei sale, că va putea participa. De asemenea, sper că va sprijini eforturile pe care le-am făcut pentru a ne asigura că activitatea Consiliului se îmbunătățește și se intensifică. Am auzit criticile făcute în această privință. Cred că noi toți am muncit din greu la revizuire pentru a încerca să o facem cât mai temeinică. Cu siguranță, nu a ajuns chiar acolo unde am fi dorit, însă acum că am văzut transferul la New York al unor discuții, putem continua să lucrăm și acolo. Acesta este într-adevăr un domeniu de lucru în care parlamentarii care lucrează cu noi pot avea o influență majoră. Am deplină încredere în puterea dnei Hautala de a impulsiona lucrurile în această privință.

Aș dori să abordez unele dintre întrebările care mi-au fost adresate. Voi începe cu dl Howitt, pentru că domnia sa a spus că au fost trei în special. În ceea ce privește Republica Democratică Congo, suntem în favoarea unei rezoluții ferme și într-adevăr, am spus că ar trebui să fie un mandat specific acum, în această situație specială. În ceea ce privește Goldstone, încercăm să ne angajăm pentru a găsi o rezoluție consensuală. Asta facem în momentul de față. În Pakistan, am făcut un demers la 5 martie în privința articolului 40 în special, care este punctul vizat.

Pentru stimații deputați care au vorbit în mod specific despre libertatea de religie și de convingeri, mai întâi permiteți-mi să spun că vorbesc într-adevăr despre tragediile teribile ale comunităților creștine de pretutindeni din lume acolo unde au loc aceste tragedii. Ideea mea generală este că noi credem în dreptul la libertatea de religie și convingeri, indiferent de religie sau de convingerile în cauză. Este important să continuăm să facem aceste declarații cât se poate de clar când vedem acte de terorism sau atacuri asupra oricăror religii, inclusiv asupra creștinismului.

Echipa mea tocmai s-a întâlnit cu un grup de deputați pentru a vorbi despre ceea ce ar trebui să mai facem în această privință. Am spus deja că ne propunem să facem ceva în această sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului în mod special în acest sens, deoarece este atât de important.

Îmi cer scuze că nu am răspuns în legătură cu tabăra Ashraf. Aveam intenția să fac acest lucru, însă am întors foaia prea rapid. Cred că avem în total 3000 de persoane – sau poate 3400, cifra variază – și ținem legătura săptămânal cu ONU, care, după cum știți, vizitează tabăra. Aceștia mă asigură că nevoile de bază sunt îndeplinite. Există probleme cu adevărat dificile, după cum știe foarte bine onoratul deputat, dacă ne uităm la ceea ce poate fi făcut în legătură cu tabăra Ashraf. Sunt foarte conștientă de opiniile foarte diferite pe care le auzim în această privință. Cu toate acestea, stimatul domn are deplină dreptate când spune că trebuie să ne asigurăm că drepturile oamenilor nu sunt încălcate și că trebuie să asigurăm sprijinul umanitar. Facem într-adevăr acest lucru – deci știu despre rapoartele săptămânale. Acesta nu este un lucru accidental. Acesta se datorează faptului că ne angajăm în legătură cu această temă și cu guvernul de acolo pentru a încerca să ne ocupăm de situație în cel mai bun mod posibil.

De asemenea, sunt de acord că acum este important să avem o delegație puternică la Geneva. Din nou, dna Hautala aduce în discuție în mod expres faptul că tocmai am numit un nou șef de delegație. Am vorbit cu echipa când am fost la Geneva. Am împărțit delegația în două, astfel încât o parte să se poată concentra asupra problemelor, în special ale Organizației Mondiale a Comerțului, iar cealaltă să se poată concentra mult mai mult asupra agențiilor ONU.

În conversațiile mele în acest sens, și eu vorbesc clar despre necesitatea de a gândi mai bine și mai creativ despre modul în care ne desfășurăm activitatea la Geneva. Trebuie să construim alianțe pentru drepturile omului și să avem posibilitatea de a vorbi cu partenerii din întreaga lume, în cazul în care putem face cauză comună în privința unora dintre cele mai importante probleme care ne privesc. Sper că vom putea avansa în acest sens în următoarele săptămâni și luni.

Aș dori să închei cu aceasta, am fost foarte mișcată de ceea ce a afirmat dl Salavrakos, și anume că drepturile omului sunt un mod de viață. Probabil că așa este. Eu descriu situația ca fiind una foarte simplă: pentru ca drepturile omului să-ți fie recunoscute, singura condiție este să fii om și prezent. Nu există alte criterii care ar trebui să se aplice. Cred că în tot ceea ce facem este foarte important să nu uităm acest principiu fundamental foarte simplu.

Stimați deputați, vor exista multe aspecte asupra cărora nu vom cădea de acord, multe aspecte care creează – așa cum am văzut – pasiune adevărată și îngrijorare, însă credem că abilitatea de a putea dezbate aceste aspecte și de a pune mult suflet în lupta pentru drepturile omului aflată la baza convingerilor noastre sunt absolut esențiale.

În ultimul rând, nu am luat nicio decizie cu privire la deschiderea unei delegații în Iran. Aceasta este parțial o chestiune de resurse, însă, desigur, vă voi ține la curent în această privință, stimați deputați.

Între timp, aș dori să mulțumesc tuturor pentru această dezbatere și să vă asigur, stimați deputați, că voi face tot ceea ce pot pentru a face Consiliul pentru Drepturile Omului cât mai eficient posibil și – chiar mai important decât acest lucru – pentru a reprezenta cât mai eficient Parlamentul European și Uniunea Europeană în probleme ce țin de drepturile omului.

 
  
MPphoto
 

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE).(ES) Dle președinte, nu am înțeles întrutotul răspunsul dnei Ashton. Nu sunt sigur dacă mi-a răspuns, dacă a spus că va răspunde la o dată ulterioară la întrebarea mea dacă este momentul potrivit să se deschidă o delegație a Uniunii Europene în Iran, având în vedere preocupările actuale privind drepturilor omului sau, într-adevăr, nu a existat niciun răspuns. Deoarece nu am înțeles răspunsul, aș dori să repet întrebarea.

 
  
MPphoto
 

  Catherine Ashton, Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dle președinte, pentru a răspunde dlui Salafranca Sánchez-Neyra, încercam să spun că există două probleme. Una ține în mod inevitabil de resurse. A doua este că acest lucru va necesita luarea unei decizii și prezentarea unor propuneri de către mine, evident, nu în ultimul rând Comisiei, cu privire la deschiderea unei delegații. Va exista o discuție în cadrul Consiliului pentru Afaceri Externe și Parlamentul va adopta, de asemenea, o poziție în acest sens. Nu am avut discuții cu nimeni despre realizarea acestui lucru în prezent. După cum bine știți, în momentul de față, angajamentul meu față de Iran privește în mare măsură convorbirile pe tema nucleară și problematica drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 

  Președinte. – Am primit șase propuneri de rezoluție(1) depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc la prânz, joi, 10 martie.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

 
  
MPphoto
 
 

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Având în vedere situația actuală din Africa de Nord și luând în considerare faptul că drepturile omului sunt încălcate mai mult ca oricând pretutindeni în lume, activitatea UNHRC trebuie să fie reformată. UNHRC trebuie să acționeze la timp și să reacționeze eficient la noile provocări. Din păcate, nu aceasta este realitatea. Problema ar putea fi parțial rezolvată dacă ar avea loc reuniuni suplimentare, dincolo de sesiunile actuale. Mai mult, UNHRC trebuie să își revizuiască în mod serios condițiile pentru membri, pentru a se asigura că aceștia îndeplinesc criteriile minime. Este rușinos faptul că dictaturile precum Libia pot să ocupe atât de ușor un loc în organismul menit să protejeze drepturile omului. Mai mult ca oricând, credibilitatea UNHRC este pusă la îndoială de comportamentul motivat politic. Prin intermediul SEAE, UE are acum oportunitatea de a vorbi cu o singură voce și de a funcționa ca un actor global. Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant trebuie să se asigure că acțiunile sunt coerente și că are loc o coordonare eficientă între reprezentanțele UE din Geneva și New York. Nu există nicio alternativă practică la politica externă a UE bazată pe valori.

 
  
MPphoto
 
 

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Nu se poate adopta nicio rezoluție convingătoare și eficientă în timp ce drepturile omului sunt încălcate puternic în cadrul Uniunii Europene. Toate declarațiile și cuvintele rostite cu voce tare se transformă în cinism și subminează baza luptei împotriva nedreptății globale și a minciunilor. Uniunea Europeană nu ar trebui să dea sfaturi țărilor terțe în timp ce, pe propriul său teritoriu, și anume în Letonia, guvernul tratează rezoluția Parlamentului din 11 martie 2004 cu dispreț și batjocură. Nu este acceptabil să se ceară altor țări să facă ceea ce Uniunea Europeană nu poate cere Republicii Letone să facă. Cum poate fi numită UE „unită” atunci când regulile nu sunt valabile pentru toate statele membre? Până la punerea în aplicare a rezoluției privind cei 335 000 de non-cetățeni letoni, nu are sens solicitarea unor schimbări în domeniul drepturilor omului în țările terțe. Aceasta este o batjocură crasă la adresa democrației și a drepturilor omului.

 
  
MPphoto
 
 

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris.(PL) Este de salutat faptul că în programul celei de-a16-a sesiuni a UNHRC, alături de problema generală a respectului pentru drepturile omului, au fost incluse rapoarte și întâlniri ale grupurilor de experți în domeniul drepturilor copilului, violenței împotriva femeilor, drepturilor minorităților naționale, etnice, ale minorităților religioase și lingvistice, precum și în domeniul luptei împotriva terorismului. De asemenea, în sesiune va fi prezentată o declarație transregională cu privire la drepturile persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale și transsexuale. UNHRC are nevoie de noi instrumente juridice pentru monitorizarea continuă a încălcărilor constante ale drepturilor omului și pentru a reacționa rapid la situațiile de urgență care apar din cauza situației politice din întreaga lume (Tunisia, Egipt, Iran, Belarus). Prin urmare, eu susțin ideea propusă în rezoluția pentru „declanșatoare” independente, care vor permite un răspuns prompt la crize în domeniul drepturilor omului. Salut înființarea noii Direcții pentru drepturile omului și democrație, precum și crearea unui Grup de lucru pentru drepturile omului din cadrul Consiliului UE cu sediul la Bruxelles, deoarece acesta va permite o mai bună coordonare și monitorizare a politicii UE privind drepturile omului. Un rol important ar trebui să fie jucat de reprezentantul special al UE la nivel înalt pentru drepturile omului. Între sesiuni ar trebui organizate întâlniri ale grupurilor de experți UNHRC, iar sesiunile ar trebui să fie mutate în alte regiuni, inclusiv în locuri în care conflictele sunt în curs de desfășurare în prezent. În cele din urmă, fac apel, de asemenea, la statele membre ale UE să respecte drepturile omului în propriile politici interne, pentru că nerespectarea acestora slăbește poziția Uniunii în cadrul UNHRC.

 
  
  

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreședinte

 
  

(1) A se vedea procesul-verbal

Aviz juridic - Politica de confidențialitate