Stenograma dezbaterilor

Joi, 10 martie 2011 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: MIGUEL ANGEL MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreședinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.00)

2. Legislația privind mass-media din Ungaria (propuneri de rezoluție depuse): consultați procesul-verbal

3. Respectarea mecanismelor naționale de stabilire a salariilor și a pensiilor (dezbatere)

  Președinte. – Primul punct pe ordinea de zi este declarația Comisiei privind respectarea mecanismelor naționale de stabilire a salariilor și a pensiilor.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Dle președinte, aș dori să mulțumesc stimaților deputați pentru această ocazie de a risipi unele neînțelegeri întâlnite pe scară largă în ceea ce privește programul irlandez.

Întrebarea Grupului S&D, care a generat această declarație, stârnește îngrijorarea stimabililor deputați prin faptul că anumite condiții de politică economică stabilite în Memorandumul de înțelegere al programului de ajustare economică pentru Irlanda sunt în conflict juridic cu articolul 153 alineatul (5) din tratat. Alineatul respectiv exclude adoptarea unor dispoziții în materie de remunerare în conformitate cu articolul 153, adică în domeniul politicii sociale. Cu toate acestea, programul de ajustare economică pentru Irlanda nu este un program de politică socială și nu este adoptat în conformitate cu articolul 153. Este un program de asistență financiară instituit împreună cu guvernul irlandez pentru a restabili încrederea internă și externă și pentru a elimina buclele de feedback primejdios între criza financiară și cea fiscală. Prin urmare, este întemeiat pe articolul 122 alineatul (2) din tratat, care permite asistența financiară din partea Uniunii în cazul în care un stat membru este serios amenințat de dificultăți grave, cauzate de evenimente excepționale aflate în afara controlului său.

Rolul Memorandumului de înțelegere este de a specifica condițiile de politică economică care servesc drept punct de referință pentru evaluarea performanței politicii irlandeze în timpul programului de asistență financiară. Statul membru are control deplin asupra acestor condiții de politică economică și asupra punerii lor în aplicare. Aceste condiții sunt angajamente ale statului membru asumate chiar de către stat. Nu este vorba de o acțiune a UE în domeniile respective. Într-adevăr, multe dintre condiții, cum ar fi reducerea salariului minim, au fost deja incluse în planul național de redresare al guvernului irlandez, care a fost publicat la 24 noiembrie 2010, înainte de începerea programului.

Scopul condițiilor referitoare la politica pieței muncii în Irlanda este de a crea locuri de muncă și de a evita șomajul pe termen lung în rândul grupurilor celor mai vulnerabile. Reducerea salariului minim face parte din acest pachet mai larg de măsuri și trebuie să fie analizată împreună cu politicile și eforturile de activare pentru modernizarea sistemului de prestații. Evaluând reducerea unuia din cele mai mari salarii minime din Uniunea Europeană - este, de exemplu, al doilea cel mai mare din zona euro - și deși în Irlanda a existat o ajustare salarială semnificativă în economie în privința salariului minim și a salariilor în general, care au scăzut cu 3 % în termeni reali în 2008, urmând o creștere de 0,3 % în 2009, trebuie menționat faptul că cele mai multe dintre ajustările pieței muncii au luat forma pierderilor de locuri de muncă. De fapt, reducerea salariului minim a readus doar statu-quoul dinainte de 1 ianuarie 2007, adică înainte de criză.

Cealaltă condiție menționată în întrebare este o revizuire independentă a negocierilor colective sectoriale. Motivul reexaminării este de a discuta corectitudinea și eficiența condițiilor de muncă, atât pentru angajați, cât și pentru angajatori în diferite sectoare. Aș dori să subliniez faptul că Irlanda are o tradiție îndelungată de consultare tripartită privind politica economică și socială și că pactele succesive între guvern și partenerii sociali, începând cu anii 1980, au fost larg recunoscute drept factori importanți în succesul economiei irlandeze.

Revizuirea este o ocazie pentru partenerii sociali de a-și exprima opiniile și de a defini forma politicii, iar anunțul acesteia a fost salutat ca atare. Am deplină încredere că revizuirea va fi efectuată de către guvernul irlandez într-un mod care recunoaște importanța dialogului social, include toți partenerii sociali și este în conformitate cu dreptul comunitar.

În cele din urmă, condițiile din Memorandumul de înțelegere cu privire la reforma structurală nu sunt doar despre piața muncii. Acestea conțin, de asemenea, măsuri importante pentru a deschide piețele de produse, precum sectoarele și profesiile excesiv de reglementate. Aceste reforme ar putea avea un efect major asupra prețurilor pentru clienți și asupra productivității, care sprijină puterea de cumpărare a gospodăriilor.

  Gay Mitchell, în numele Grupului PPE. – Dle președinte, aș dori, de asemenea, să-i mulțumesc dlui comisar. Ieri a fost votat un nou guvern național pentru redresare în Irlanda. Fine Gael și Labour fac parte din grupurile PPE și, respectiv, S&D în acest Parlament. Una dintre problemele cele mai importante de pe ordinea de zi a noului program de guvernare va fi renegocierea unor elemente ale programului de sprijin din partea UE/FMI pentru Irlanda.

În prezent, mulți irlandezi se tem că aceste condiții convenite de către guvernul de atunci, în cadrul programului de sprijin UE/FMI, sunt prea stricte și reprezintă o povară grea pentru cetățenii obișnuiți, care au fost nevoiți să suporte greul pentru greșelile băncilor - atât irlandeze, cât și europene - și ale guvernului. Ar trebui să observăm faptul că noul guvern a fost de acord să inverseze reducerea salariului minim. Cu toate acestea, știm că redresarea nu poate avea loc fără sacrificii. În Irlanda, s-au întâmplat aceleași lucruri în anii 1980. Sunt necesare multe dintre condițiile severe stabilite de programul UE/FMI dacă dorim să restabilim soliditatea finanțelor publice. Un copac trebuie curățat pentru a da roade.

Salut sprijinul Comisiei pentru o reducere a ratei dobânzii, după cum a declarat comisarul Rehn. Acest lucru ar trebui să se întâmple cât mai curând posibil și solicit Comisiei să se ocupe în curând de acest lucru. Comisarul a subliniat că toate măsurile sunt analizate în raport cu efectul acestora asupra creșterii, competitivității și sustenabilității finanțelor publice pe termen lung. Accept acest lucru. Nu putem purta întreaga povară care ni s-a cerut să o purtăm dintr-o dată. Poporul irlandez și-a luat responsabilitățile care îi revin în această privință; de fapt, au luat și responsabilitățile altor popoare, deoarece nu ni s-a dat altă alternativă. Ceea ce au făcut nu este doar pentru Irlanda, dar și pentru Europa și mai ales pentru zona euro. Nu dorim să fie ultima picătură care umple paharul. Vă rog să oferiți poporului irlandez instrumentele; vom face treaba noi înșine, dar vă rugăm să nu vă așteptați ca poporul irlandez să poarte o sarcină pe care nu este în măsură să o poarte. Prin urmare, solicit comisarului să aibă în minte aceste comentarii, în special în următoarele zile și săptămâni.

  Stephen Hughes, în numele Grupului S&D. – Dle președinte, acest memorandum solicită o reducere de 1 euro pe oră a salariului minim în Irlanda și, după cum am aflat, o reexaminare a sistemului de acorduri salariale colective care îi protejează pe cei cu remunerație mică.

Nu cred că această ingerință poate fi justificată. Tratatul solicită Comisiei să promoveze dialogul social, nu să-l submineze. Articolul 152 impune respectul pentru autonomia partenerilor sociali, nu acest tip de interferență, iar articolul 153 exclude în mod expres intervenția UE. Comisia nu poate alege ierarhia articolelor în acest sens.

Memorandumul insistă apoi asupra reducerii prestațiilor sociale, a serviciilor publice cheie, a locurilor de muncă în sectorul public și a pensiilor din sectorul public. Cum pot fi justificate aceste cerințe în raport cu un tratat care impune Uniunii să urmărească eliminarea inegalităților, promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare și combaterea excluziunii sociale? Singurul răspuns onest este faptul că aceste lucruri nu pot fi împăcate, iar problema este că aceste lucruri au devenit acum regula generală, după un rezultat al analizei anuale a creșterii.

Oamenii vor respinge ideea unei Europe bazate doar pe austeritate. Nu vor tolera implicațiile profunde pentru politicile sociale, cu salarii mai mici, o protecție a ocupării forței de muncă mai mică, standarde sociale slabe, servicii publice reduse și impunerea vârstelor de pensionare mai mari. Dacă dorim să continuăm să exacerbăm anti-europenismul, atunci invit Comisia să continue în această direcție. Dacă nu, o rog să oprească imediat această absurditate.

  Marian Harkin, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, comisarul ne spune că Memorandumul de înțelegere a fost elaborat în conformitate cu articolul 122, partea a 2-a. Aș dori să-l întreb pe dl comisar ce se întâmplă atunci când un articol din tratat este în contradicție directă cu alte articole din tratat; după cum a întrebat Stephen Hughes, cum ne hotărâm asupra ierarhiei? Este în contradicție cu articolul 153.

De asemenea, este în contradicție cu articolul 9, clauza socială, pe care am citat-o de multe ori în acest Parlament atunci când am vorbit despre pachetul de austeritate din Irlanda, unde se spune că în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă și lupta împotriva excluziunii sociale etc. Iar la articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale, se prevede că lucrătorii au dreptul de a negocia și de a încheia acorduri colective și, în cazurile de conflicte de interese, dreptul de a recurge la acțiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă. Mulți lucrători irlandezi ar observa că, în prezent, se află în această situație. Cum facem față contradicției între diferitele articole din tratat?

O altă întrebare pentru dvs., dle comisar: spuneți că Memorandumul de înțelegere a fost în întregime responsabilitatea guvernului irlandez și că Comisia a convenit sau a fost de acord?

În cele din urmă, să presupunem aici că aveți puterea să faceți toate acestea - și ne spuneți că o aveți; de ce nu se face niciun efort pentru a reduce sau elimina bonusurile bancare? De ce nu s-a depus niciun efort pentru a se asigura că cei din partea de sus a grilei de salarizare și-au plătit contribuția lor? Cum se face că acest euro este dedus din salariul minim? Sunt întru totul de acord cu cele spuse de dl Stephen Hughes: acest lucru alimentează sentimentul anti-european. Cetățenii observă ceea ce se întâmplă. Observă modul în care lucrează Comisia în acest proces și ceea ce observă este că cei cu salariul minim, cei care sunt în contracte colective, sunt cei afectați de aceste planuri de austeritate.

În final, dle comisar, principala mea întrebare este: cine decide? Curtea de Justiție? Cine decide când articolele din tratat sunt în contradicție sau atunci când Comisia acționează în așa fel încât aceste articole intră în conflict unul cu celălalt?

  Marije Cornelissen, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle președinte, înțeleg urgența Comisiei în abordarea crizei economice și nivelul ridicat al datoriei care reprezintă o amenințare pentru stabilitatea monedei euro. Înțeleg că sunt impuse condiții pentru țările care trebuie să facă uz de mecanismul european de stabilizare financiară. Cu toate acestea, mi se pare că instituția Comisiei este destul de selectivă în privința măsurilor și condițiilor pe care le consideră permise în această criză.

Pe de o parte, aproape nicio măsură nu pare a fi legală atunci când vine vorba de consolidarea fiscală prin reducerea cheltuielilor. De îndată ce Irlanda a folosit pachetul de salvare, salariul minim și nivelurile de pensii au fost primele variabile ajustate, în ciuda faptului că aceste aspecte nu intră în mod explicit în competențele UE. Pe de altă parte, Comisia se ascunde în spatele lipsei de competență a UE pentru a nu se atinge de impozitul pe profit excepțional de mic din Irlanda, pe când dacă acesta ar fi mărit ar putea, de asemenea, îmbunătăți substanțial veniturile publice din Irlanda. La urma urmei, reducerea cheltuielilor nu este singura modalitate de a obține un buget echilibrat.

Înțeleg faptul că această criză necesită măsuri excepționale, dar de ce se grăbește într-atât Comisia să ajusteze salariile minime, care afectează lucrătorii care câștigă cel mai puțin, când trebuie să analizăm măsurile care fac sistemul bancar și financiar să plătească? Am impresia că instituția Comisiei interpretează competențele UE într-o manieră foarte unilaterală și, îndrăznesc să o spun, de dreapta. Această abordare directă inspiră euroscepticism. Se pare că UE acționează ferm în domeniul politicii ocupării forței de muncă și sociale numai în momente de criză și atunci face acest lucru prin impunerea unor reduceri ale salariilor și a cheltuielilor sociale.

UE poate recâștiga încrederea doar dacă Comisia dă dovadă de aceeași hotărâre în stabilirea corectă a standardele sociale minime și a garanțiilor sociale pentru marile reduceri impuse oamenilor. Da, vrem guvernanță economică, dar vrem guvernanță echilibrată, cu viabilitate fiscală, dar și cu garanții sociale. Dacă nu, cei vulnerabili vor plăti prețul pentru un haos pentru care nu sunt responsabili.

  Thomas Händel, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, pachetele de salvare au fost menite să protejeze statele membre ale UE de insolvență. Cu toate acestea, acestea copleșesc cetățenii cu programe severe de austeritate și permit autorilor să scape basma curată. Pe deasupra, Comisia intervine în prezent și în politica salarială națională.

Dle Hahn, este destul de absurd și mă întristează atunci când aud argumente formale ca ale dvs., conform cărora acest lucru nu este deloc menit să fie o măsură socio-politică. Această poziție este complet inacceptabilă. Politica salarială nu intră în sfera de competență a UE. Această politică din partea Comisiei este în contradicție totală cu ideea acestei Uniuni Europene. UE nu a fost niciodată menită să fie despre concurența salariilor și dumping-ul social. Această politică a Comisiei vorbește despre inflexibilitatea salariilor, care urmează să fie reduse. Aceasta prevede că salariile ar trebui să reflecte condițiile de piață. Este ca un om orb care descrie un elefant. Oamenii care scriu astfel de lucruri nu înțeleg sistemele de acorduri colective. Acestea intervin în libera negociere colectivă și reduc la absurd autonomia partenerilor sociali despre care se vorbește atât de mult și dialogul social.

Aș dori să clarific faptul că i se solicită acestui Parlament să se asigure că se menține politica autonomă privind acordurile colective, să protejeze dialogul social și să prevină o mai mare degradare a securității sociale. Avem nevoie de măsuri pentru a preveni o politică de austeritate contraproductivă, nu de măsuri punitive.

  Derek Roland Clark, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, acest lucru depășește granițele Irlandei. Doar cu o lună în urmă, am reamintit Parlamentului că pensiile se află exclusiv în competența statelor membre și aici vorbim din nou despre aceleași mecanisme de coordonare și de stabilire a pensiilor. În prezent, pensiile sunt aproape întotdeauna legate de venituri, prin urmare observăm aici o încercare de armonizare a salariilor? Sper că nu, pentru că și tratatele spun că salariile rămân în competența exclusivă a statelor membre.

Este foarte bine să se spună că „egal” trebuie să însemne remunerare egală, dar ar trebui oare ca toți lucrătorii care au același loc de muncă să primească același salariu pe întreg teritoriul UE? Luați „clima” drept exemplu: menținerea unei case încălzite în apropiere de Cercul Arctic necesită mai mulți bani decât în țările mediteraneene. Dacă adăugăm hainele de iarnă, curățarea zăpezii și tot restul, este evident că dacă am plăti toți lucrătorii la fel, unii ar rămâne cu mai mulți bani decât ceilalți. Bineînțeles, salariile nu pot fi egale. Intențiile Comisiei în elaborarea planurilor de a încuraja statele membre să introducă o politică privind salariul minim în cadrul UE și să stabilească mecanisme de pensionare contravin tratatelor. Nu sunt surprins: așa lucrează UE.

O politică salarială a pensiilor armonizată nu este doar un vis; este ilegală. Lăsați-o, după cum o cer tratatele, în competența guvernelor alese ca al meu de la Westminster și ca cel din Irlanda.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle președinte, pentru noi Irlanda este o lecție istorică tragică. La început, această țară a fost întotdeauna arătată ca țară „exemplu” și model pentru noile state membre ale Uniunii, deși în acel moment, erau permise și încurajate politici foarte greșite și acestea au dus la bule enorme în sectorul imobiliar cărora trebuie să li se facă față, sectorului bancar i s-a permis să devină o lege în sine și nu s-a acordat nicio atenție prevenirii dumping-ului competitiv în domeniul impozitării.

Dle comisar, suntem de aceeași naționalitate. Știm de exemplu cât de mulți scriitori austrieci au descoperit brusc că sunt irlandezi, deoarece nu trebuie să plătească prea mult impozit acolo. Ce au făcut la acel moment presupusele forțe extrem de pro-europene? Absolut nimic! Au spus „această țară este un exemplu deosebit”.

Toate acestea s-au năruit acum complet. Acest balon s-a dovedit a fi acum exact ceea ce mulți oameni au spus tot timpul că este. Încă o dată avem o situație în care - și nu sunt singurul care gândește astfel - sentimentul anti-european este ațâțat de faptul că permitem continuarea politicilor greșite, în acest caz, prin impunerea acestui pachet greoi în Irlanda. Dle comisar, spuneți că statul membru se angajează în acest sens. Cu toate acestea, știm din experiența noastră de la programele Băncii Mondiale și ale Fondului Monetar Internațional - și ceea ce observăm în prezent în Irlanda nu e prea diferit de acestea că, în cele din urmă, aceste țări nu au de ales.

Dacă ar fi să facem un pas înapoi și să spunem „păcat că Irlanda nu a respins Tratatul de la Lisabona și a doua oară”, atunci am putea ajunge la un mod de gândire total diferit. Am putea observa că, odată cu această construcție europeană, avem de-a face cu ceva care ar putea fi asemănat cu un vehicul, partea din față este un Porsche în timp ce partea din spate este o bicicletă. Aceste două lucruri nu se potrivesc. Trebuie să fie mai puternice.

Dacă dorim să prevenim destrămarea Europei, avem nevoie de fapt de ceva de genul unei Constituții pentru Europa. Avem nevoie de valori de referință clare care să se aplice cu adevărat pentru toată lumea. Avem nevoie de guvernanță economică. Această abordare fragmentară - înainte, înapoi, lateral - nu va funcționa, și, în cele din urmă, dle comisar, cel mai probabil va sfârși printr-un dezastru, mai degrabă decât în ceea ce lucrăm eu și marea majoritate a acestui Parlament, și anume, o Europă pașnică, funcțională și, de asemenea, unită.

  Philippe Boulland (PPE). – (FR) Dle președinte, o spun ca să se știe, date fiind criza și explozia bulei imobiliare și a creditelor, statul irlandez a trebuit să intervină pentru a sprijini băncile. Deficitul public irlandez, soldul bugetului acumulat de administrațiile centrale și locale și, în special administrațiile de securitate socială, a fost estimat la 32 % din produsul intern brut (PIB) în 2010. Dacă guvernul irlandez, care întâmpină dificultăți pentru a-și refinanța piețele, dorește să aibă acces la împrumuturi de la mecanismul european de stabilizare financiară și de la Fondul european de stabilitate financiară, acesta va trebui să îndeplinească cerințele de reformă socială și fiscală, chiar dacă aceste domenii se încadrează sub principiul subsidiarității. În opinia noastră, nu există nicio contradicție aici. Ca doctor, aș spune că, în caz de febră, nu are niciun sens să prescrii la întâmplare medicamente antipiretice, fără a încerca să tratezi cauza. În ceea ce privește alocarea acestor fonduri, acest stat ar trebui să își pună finanțele în ordine astfel încât să își corecteze deficitul excesiv și greșelile din trecut.

Acest plan de austeritate ar trebui să stimuleze PIB-ul cu 10 % în următorii patru ani. Ca și în cazul unei persoane fizice, căreia banca i-ar face un credit de nevoi personale dacă îndeplinește condiția de solvabilitate fără a se implica în gestiune și în viața privată a acesteia, Uniunea Europeană poate împrumuta Irlanda, pe baza solvabilității consolidate. Fără să intervină în viața lor privată, banca va încuraja o persoană fizică să negocieze, de exemplu, o creștere salarială, sau să împrumute din altă parte. Astfel, prin respectarea subsidiarității, Uniunea Europeană, pe baza unui Memorandum de înțelegere, întocmit cu Fondul Monetar Internațional (FMI), consideră că această solvabilitate necesită reducerea salariului minim legal și o ajustare a pensiilor, totuși cu măsuri fiscale printre acestea. Rămâne la latitudinea Irlandei să aleagă dacă dorește sau nu să pună în aplicare aceste măsuri. Nu lasă frâu liber Uniunii Europene să intervină în domeniile care intră sub incidența subsidiarității, ceea ce face posibil, de exemplu, să impună un salariu minim european, ceea ce ar fi un lucru periculos, ci mai degrabă se asigură de protecția stabilității din zona euro printr-un proces de garantare reciprocă. Desigur, Irlanda trebuie ajutată, precum și alte state aflate în dificultate, ceea ce, de asemenea, ne protejează pe noi, dar nu cu orice preț, mai ales acela de a observa un stat în imposibilitatea de a-și achita împrumuturile, slăbind astfel cetățenii acestuia și cetățenii din întreaga Uniune Europeană.

  Președinte. – Aș dori să vă menționez tuturor că dacă vă rostiți discursurile într-un ritm foarte rapid, interpreții întâmpină probleme în a ține pasul cu dvs.. Întrucât sunt responsabil în materie de multilingvism, aș dori să subliniez faptul că Biroul Parlamentului European studiază, în prezent, un nou sistem.

În momentul de față, interpreții indică președintelui că nu pot să țină pasul, iar președintele are apoi sarcina dificilă de a vă întrerupe. Sistemul pe care îl analizăm în prezent ar însemna că fiecare dintre dvs. ar avea la locul său un semnal luminos care să vă avertizeze când interpreții nu pot urmări discursul, astfel încât președintele nu trebuie să vă întrerupă, ci, în schimb, dvs. ați fi informat în mod direct.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Dle președinte, Memorandumul de înțelegere în legătură cu problemele de pe piața muncii se bazează foarte clar pe o teorie economică simplistă, potrivit căreia salariile mai mici vor „degaja piața”, cu alte cuvinte, vor elimina șomajul. Acest lucru este un adevărat nonsens. Teoria nu este susținută de practica reală. Și aș dori să atrag atenția Comisiei asupra revizuirii Forfás a competitivității costurilor forței de muncă în Irlanda, întocmită la sfârșitul anului trecut, care spune că firmele, în general, preferă concedierile, mai degrabă decât reducerile salariale, deoarece dăunează moral mai puțin. Dacă dorim să analizăm de ce au avut loc mai multe concedieri decât reduceri salariale în Irlanda, acesta ar fi motivul.

Aș face un apel la Comisie pentru a se conforma cu legislația europeană și pentru a nu mai interveni în problemele pieței muncii din Irlanda. După cum spuneți, în Irlanda avem o lungă tradiție de acorduri de parteneriat social. Într-adevăr, aceasta reprezintă motivul pentru care nu a existat violență pe străzi în Irlanda: deoarece partenerii sociali și guvernul s-au întâlnit și au luat măsuri pentru a regla piața muncii și pentru a adapta condițiile pentru a ne garanta un dram de speranță pentru redresare în urma crizei actuale.

Această tradiție a asigurat progresele înregistrate în Irlanda, dar în general, programul nu reușește să facă ceea ce și-a propus să facă, adică să ajute economia Irlandei să crească. Aceasta nu crește. De fapt, aceasta este în scădere, iar acest program trebuie să fie în general renegociat. Aș sugera, în special, eliminarea chestiunilor referitoare la piața muncii. După cum s-a arătat deja, guvernul irlandez, al cărui membru este partidul meu, a declarat deja că va inversa reducerea salariului minim după cum s-a convenit în acest program.

Poate că acest lucru nu vă mulțumește, dar asta urmează să se întâmple. De asemenea, puteți fi siguri că încercarea dvs. de a vă implica în Actul Acordurilor de Muncă Înregistrate („Registered Employment Agreements”), care există de mai bine de 50 de ani, nu va însemna o interferență, după cum sperați, pentru că actualul guvern este hotărât ca parteneriatul social să își joace rolul tradițional în garantarea faptului că avem pace și progres industrial.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, tendința din cadrul UE de a spori presiunea asupra statelor membre crește foarte mult, sub pretextul crizei, cu scopul de a devaloriza salariile și de a crește exploatarea celor care lucrează, pentru a asigura profituri și câștiguri tot mai mari pentru grupurile economice și financiare, dezvăluind întreaga cruzime antisocială a capitalismului.

Dacă nu ar fi fost votate criteriile iraționale ale Pactului de stabilitate, cu propunerile de așa-numita guvernanță economică și așa-numitul pact de competitivitate, în special încercarea de a preveni creșterea salariilor odată cu inflația și creșterea vârstei legale de pensionare, am fi avut atacuri și mai grave cu privire la drepturile sociale și ale muncii.

Ceea se întâmplă deja în acest domeniu în anumite țări, precum Portugalia, Grecia sau Irlanda, și ceea ce este de cel mai grav, sunt reducerile salariale și blocarea pensiilor, chiar și a celor mai mici pensii și a celor sub pragul de sărăcie. În cazul Portugaliei, este programată deja o reducere a salariului național minim pentru începutul acestui an. S-a considerat că 500 de euro este o sumă prea mare pe lună și s-a decis să se reducă cu 15 euro, în ciuda faptului că mai mult de 13 % dintre femeile care lucrează primesc doar această sumă, comparativ cu 6 % din lucrătorii bărbați. Acesta este un exemplu clar de discriminare instituționalizată și efectul așa numitelor măsuri de austeritate pe care Comisia, împreună cu Consiliul și guvernele din țările noastre, le pune în aplicare, cu exacerbarea ulterioară a inegalității sociale, discriminării, devalorizării muncii și creșterii sărăciei, în timp ce continuă indulgența privind speculațiile financiare și paradisurile fiscale. Prin urmare, ne exprimăm solidaritatea față de lucrătorii tineri și profesorii care vor protesta în cursul următoarelor sfârșituri de săptămână, inclusiv sâmbătă, 12 martie, și în timpul marii demonstrației naționale a Confederației Generale a Muncitorilor din Portugalia (CGTP), la Lisabona la 19 martie. Acestea vor continua lupta împotriva acestor politici antisociale.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Hans-Peter Martin (NI). – Dle președinte, având în vedere ceea ce ne spuneți, vă rugăm să ne spuneți aici, în acest Parlament cum s-au schimbat atitudinile față de Uniunea Europeană în Portugalia? A scăzut procentul persoanelor în favoarea apartenenței la Uniunea Europeană? Cum s-a schimbat sentimentul general față de UE? Se pot face multe paralele între Portugalia și Irlanda - la început, a fost marea euforie a anilor 1970, cu perspectiva aderării, apoi finanțarea corespunzătoare. Observați, de asemenea, și în Portugalia bule imobiliare similare cu cele care au fost înregistrate în Irlanda?

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, chestiunea este interesantă în acest sens: este evident faptul că aceste politici UE provoacă, de asemenea, o revoltă majoră în Portugalia și, prin urmare, la sfârșitul săptămânii viitoare, tinerii și profesorii vor ieși în stradă pentru a demonstra împotriva acestei politici. La 19 martie, Confederația Generală a Muncitorilor din Portugalia va organiza o demonstrație majoră împotriva acestor politici antisociale, care urmează să aibă loc la Lisabona. Desigur, acest lucru se reflectă în comportamentul poporului portughez, deoarece țara a intrat deja în recesiune, iar condițiile de viață se înăspresc pentru lucrători și popor, se exacerbează inegalitatea, iar sărăcia este, de asemenea, în creștere. Uniunea Europeană, Comisia și Consiliul ...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Marita Ulvskog (S&D). – (SV) Dle președinte, prin stabilirea cerințelor pentru salarii mai mici, Comisia a subminat dreptul de negociere al partenerilor sociali și a afectat atât direct, cât și indirect, stabilirea salariilor, lucru care este în mod explicit exclus din sfera de competență a Comisiei. Acesta nu este altceva decât un atac frontal asupra influenței partenerilor sociali și este contrar Cartei drepturilor fundamentale, care include dreptul de a încheia acorduri colective.

Acesta nu este doar un incident izolat care se limitează la Irlanda, dar se repetă de nenumărate ori. Vorbind despre „costul unitar al forței de muncă” în loc de salarii, Comisia încearcă să eludeze limitele stabilite prin tratat. Comisia Europeană pur și simplu a redesenat harta. Aceasta a întocmit o hartă nouă și un nou set de reglementări prin care statelor membre și partenerilor sociali le sunt preluate acum sarcinile lor și contrar tuturor regulamentelor, li se dictează ceea ce au de făcut. Despre aceasta este dezbaterea și aceasta abia a început.

Acționând în acest fel, UE se îndepărtează și mai mult de o bază democratică și de legitimitate, care de obicei, în alte contexte, sunt cuvintele-cheie atunci când discutăm viitorul Uniunii Europene. Înțelegem că există unele persoane care creează probleme - inclusiv în acest Parlament - care deja încep să pescuiască în aceste ape tulburi. Cu siguranță, nu este vorba despre acest lucru.

  Cornelis de Jong (GUE/NGL). – (NL) Dle președinte, foarte puțini oameni din Țările de Jos au măcar o idee că noi discutăm aici la Bruxelles despre salariile și pensiile lor. În prezent, suntem martorii a ceea ce se întâmplă în Irlanda, dar, în același timp, eu aud, de asemenea, tot felul de propuneri prezentate Consiliului European pentru eliminarea indexării salariilor și pentru maximizarea creșterilor salariale, bazate pe creșterea productivității forței de muncă etc.

Din păcate, se pare că ne confruntăm mereu cu o tăcere grăitoare atunci când vine vorba despre acorduri cu privire la standardele europene pentru salariul minim și nu am auzit nicio propunere menită să garanteze că lucrătorii pot obține locuri de muncă bine plătite sau că pot obține locuri de muncă cu normă întreagă, în loc de muncă plătită per proiect sau contracte în așteptare. Sunt îngrijorat de impactul discuțiilor actuale privind oamenii obișnuiți, dar sunt, de asemenea, îngrijorat de imaginea Uniunii Europene. Arată într-adevăr ca și cum am acorda atenție doar intereselor instituțiilor financiare, speculatorilor și afacerilor de succes. Dle comisar, Comisia are de gând să ia măsuri pentru a schimba această imagine și să se asigure că este privită ca o instituție care reprezintă, de asemenea, interesele oamenilor obișnuiți?

  Sylvana Rapti (S&D). – (EL) Dle președinte, dle comisar, ne-ați oferit o rețetă care spune două lucruri: în primul rând, că ar trebui să eliminăm contractele colective și, în al doilea rând, că ar trebui să reducem și mai mult salariul minim.

Aceasta este rețeta oferită în mod constant fiecărui pacient. Unul dintre pacienți este Grecia. Ați vizitat de curând Grecia, în timpul unui eveniment organizat de Partidul Socialist. Ați observat și simțit situația existentă și întrebarea mea pentru dvs. este următoarea: ați simțit că funcționează rețeta în cazul Greciei? Am fost acolo și eu sunt din partidul socialist care conduce în prezent țara și face tot ce îi stă în putință pentru a scoate țara din situația foarte dificilă cauzată de guvernele de dreapta și a fost nevoit să facă concesii cu privire la problema acordurilor colective, iar eu vă spun că încă nu am observat rezultate. Dvs. spuneți că faceți toate acestea pentru cetățenii europeni, pentru consumatori, dar, dacă consumatorii primesc salarii mai mici, nu vor avea ce să cheltuie și, prin urmare, nu vor ajuta la stimularea creșterii. Dvs. știți mai bine decât mine că acesta este un cerc vicios, deoarece insistați să ne oferiți o rețetă care nu face altceva decât să distrugă demnitatea lucrătorilor, o rețetă care duce la o lipsă de locuri de muncă decente și viabile. Vă rog să includeți indicatorii sociali alături de indicatorii economici.

  Jutta Steinruck (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, uneori am senzația că ar trebui să încercați toate aceste soluții chiar asupra Comisiei însăși, pentru a putea vedea ce impact aveți de fapt asupra Europei. În urma discursului dvs., am rămas cu impresia că, într-adevăr, Comisia stă într-un turn de fildeș. Cetățenii Europei - lucrătorii, persoanele cu salarii mici și pensionarii - plătesc într-adevăr pentru greșelile anterioare, iar dvs. interpretați după bunul plac legislația și competențele.

La 19 octombrie anul trecut, am primit un răspuns la o întrebare pe care am adresat-o Comisiei prin care se confirma în mod explicit faptul că salariile minime, și salariile în general, sunt în responsabilitatea statelor membre. Răspunsul afirmă foarte insistent acest lucru. Vă rog să îl citiți. Nu este acceptabil ca dvs. să-mi oferiți acest tip de răspuns atunci când era un lucru bun pentru angajatori și apoi pur și simplu să schimbați abordarea atunci când credeți că altceva este bine. Acest lucru îi va face într-adevăr foarte nefericiți pe cetățenii europeni. Colegul meu deputat tocmai a menționat acest lucru. Vă atingeți de codeterminare. Slăbiți sindicatele. Nu acesta este răspunsul ieșirii din criză și dvs. sunteți pe deplin conștient de acest lucru. Cei care au cauzat criza trebuie să fie, de asemenea, cei care vor plăti pentru aceasta.

(Aplauze)

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Dle președinte, confruntate cu condițiile crizei economice, statele au dificultăți financiare pentru punerea în aplicare a angajamentelor pe care și le-au asumat. Nu există îndoială asupra faptului că variază capacitatea acestora de a depăși criza și că trebuie găsite modalități de echilibrare a bugetului și de reducere a deficitului bugetar. Cu toate acestea, dle comisar, chiar trebuie să facem acest lucru în detrimentul celor care sunt cei mai gravi afectați? Este corect din punct de vedere moral ca Comisia Europeană să facă presiuni asupra guvernelor pentru reducerea salariului minim, a pensiilor sau a altor prestații sociale? Dle comisar, v-ați exprimat opinia cu privire la Memorandumul de înțelegere cu Irlanda. Cu toate acestea, aș dori să vă reamintesc că ați semnat un memorandum similar cu Letonia, prin care ați făcut presiuni asupra guvernului leton pentru a reduce pensiile care erau deja mici. S-au redus pensiile în Letonia, dar Curtea Constituțională a Letoniei a declarat că legea fundamentală a țării nu permite acest lucru și pensiile au fost restabilite la valoare inițială. Prin urmare, atunci când se iau astfel de decizii și se semnează asemenea memorandumuri, trebuie analizate foarte bine atât consecințele juridice, cât și cele sociale.

  Evelyn Regner (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar Hahn, propunerile prezentate acum pot fi comparate cu punerea unui rucsac mare pe spinarea tuturor celor care deja întâmpină dificultăți, spunându-le că trebuie să alerge mai repede cu el în spate. Cum ar trebui să se întâmple acest lucru? Propunerile pentru negocieri salariale descentralizate sunt abuzive, de neconceput și sunt o tactică de diversiune, întrucât este atât de dificil să impozitezi activele fiscale și speculațiile financiare, iar șefii de stat sau de guvern nu reușesc să obțină o adevărată coordonare macroeconomică. În acest sens, în Parlamentul European am stabilit deja un punct de referință foarte diferit în această săptămână, cu votul nostru privind impozitul pe tranzacțiile financiare.

Aș dori să vă reamintesc tuturor principiul economiei sociale de piață așa cum este prevăzut în Tratatul de la Lisabona. Concepția mea asupra economiei sociale de piață este destul de diferită - nu ar include negocieri salariale descentralizate, de fapt, din contră. Sistemele de negocieri salariale descentralizate sunt contrare unei politici salariale bazate pe solidaritate și, în loc să conducă la un decalaj mai mic între bogați și săraci, conduc dimpotrivă spre unul mai mare. Cu alte cuvinte, ar trebui să facem exact contrariul.

Prin urmare, aș dori să repet în mod expres ceea ce a spus colega mea, dna Steinruck - nu putem repeta acest lucru suficient de des: trebuie să luăm mai multe măsuri pentru a aborda cauza crizei; să-i facem pe cei care au cauzat criza să plătească într-o măsură mai mare; și să ne concentrăm asupra acestora pentru rezolvarea acestor probleme, inclusiv prin intermediul unor măsuri legislative.

  Elena Băsescu (PPE). - Referitor la alinierea costurilor unitare cu forța de muncă și cu nivelul productivității, consider că ar trebui să ne concentrăm pe condițiile cadru și mai puțin pe indicatori. Nu este clar că putem realiza această aliniere. Productivitatea depinde, în primul rând, de factori precum stocul de capital acumulat care este extrem de diferit. Se observă diferența categorică dintre România și Germania. . Aceasta se datorează calității diferite a politicilor economice de-a lungul timpului, iar asemenea decalaje nu se pot recupera peste noapte. Țara mea a făcut eforturi în direcția reformei pensiilor și asistenței sociale. Doresc, astfel, să sugerez includerea unor prevederi de acest tip în pactul de competitivitate. Susțin necesitatea corelării vârstei de pensionare cu evoluțiile demografice. Trebuie avut în vedere impactul pe care o politică coerentă și realistă în domeniul pensiilor o are asupra finanțelor publice.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Înțeleg foarte bine principiul subsidiarității, însă cred că pensiile au ieșit din sfera preocupării naționale fiind astăzi subiect de dezbatere la nivel european. Vorbim despre sisteme de pensii nesustenabile ca urmare a unor provocări comune de tipul crizei financiare, a îmbătrânirii populației și a scăderii ratei natalității. Principiul solidarității între generații riscă să devină unul perimat, cetățenii fiind îndemnați să cotizeze la pensii private. Cum rămâne, însă, cu cei care nu mai dispun de suficient timp pentru a cotiza la astfel de pensii? În plus, cetățenii europeni depind de pensiile publice. În România salariul minim brut pe economie este de aproximativ 160 de euro. De aceea, investirea în pensii private sau economisirea, din punctul meu de vedere, sunt utopii. Consider că este nevoie de o mai mare implicare a Comisiei Europene prin propunerea unui nivel minim atât pentru salarii, cât și pentru pensii la nivel european, iar un prim pas în această direcție l-ar putea constitui o analiză comparativă a sistemelor de pensie.

  Marisa Matias (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, dle comisar, suntem aici pentru a discuta despre salarii și propuneri privind vârsta de pensionare. Aceste propuneri sunt total nedrepte, pentru a nu spune mai mult. Acestea sunt abuzive, deoarece insistă asupra unor strategii care, nu de puține ori, s-au dovedit deja că eșuează. Ceea ce se întâmplă în Irlanda, Grecia, Portugalia, Spania, Italia și cine știe în câte alte țări, întrucât lista este fără sfârșit, este diferit de la țară la țară, dar există anumite lucruri în comun. Unul dintre lucrurile pe care le avem în comun este un transfer fără precedent al valorii muncii către capitalul financiar. Nu putem accepta acest lucru. Un alt lucru pe care îl avem în comun este faptul că lucrătorii, pensionarii sunt cei care plătesc pentru această criză, împreună cu o generație de lucrători cu locuri de muncă instabile, care nu au nicio garanție în societatea în care trăiesc. Prin urmare, aș dori să închei prin a spune, dle președinte și dle comisar, că nu putem continua să condamnăm oamenii la sărăcie. Sper sincer că ...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Liisa Jaakonsaari (S&D). – (FI) Dle președinte, o tendință europeană în creștere, în prezent, este populismul de dreapta, al cărui ingredient de bază este opoziția față de UE. De unde provin aceste sentimente anti-UE? Acestea izvorăsc din faptul că o Europă socială devine umbrită de o „Europă de piață”. Toate propunerile Comisiei de astăzi atacă fie sistemul de remunerare, fie cel de pensii. Există sentimentul că flexibilitatea remunerației ar putea ajuta în vreun fel. Nu o va face: din contră, va duce la deflație.

Este foarte important ca întreaga legislație să fie determinată de o clauză socială permanentă, astfel încât ideea unei Europe sociale va reveni din nou în prim-plan. Este important să conștientizăm că vârsta de pensionare va crește dacă există îmbunătățiri în viața profesională, dar aceasta nu poate fi mărită prin intermediul legislației venite de sus.

  Alfreds Rubiks (GUE/NGL) . – (LV) Dle președinte, din păcate, nici Irlanda, nici Grecia nu sunt singurele state. Letonia a fost probabil primul stat care a trecut prin aceste dificultăți, care au fost cauzate de activitatea băncilor. În Letonia s-a redus salariul minim și este mai mic decât nivelul de subzistență. Au fost reduse pensiile, împreună cu suma minimă neimpozitabilă. Oamenii protestează. În această perioadă, Letonia a pierdut o cincime din populația sa. o cincime a emigrat și lucrează în străinătate. Fondul Monetar Internațional, care se presupune că salvează Letonia, a stabilit condiții draconice. Acesta a permis utilizarea banilor pentru salvarea băncilor, să fie puși de o parte bani pentru următoarea potențială salvare a băncilor, dar nu a permis ...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Frédéric Daerden (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, aș dori să-mi exprim sprijinul pentru dl De Rossa. Recomandările făcute Irlandei de către Fondul Monetar Internațional (FMI) reflectă, din păcate, o tendință răspândită în rândul factorilor de decizie politică de la cel mai înalt nivel, care este aceea de a face lucrătorii europeni să plătească pentru o criză pe care nu ei au cauzat-o.

Un alt exemplu este analiza anuală a creșterii a Comisiei, care recomandă creșterea vârstei legale de pensionare corelând-o cu speranța de viață. Parlamentul și-a exprimat recent dezacordul cu privire la acest subiect în raportul său referitor la Cartea verde privind pensiile. Un alt exemplu este pactul competitivității care a fost propus și care solicită eliminarea indexării salariilor în funcție de inflație, inclusiv în țara mea, Belgia.

Dat fiind această situație, salut implicarea sindicatelor, de exemplu ieri în Ungaria sau la Bruxelles la 29 septembrie. Este timpul ca membrii Comisiei să asculte mesajul lucrătorilor europeni, dacă nu doresc să lărgească distanța dintre ei și cetățeni, care vor crede din ce în ce mai puțin în proiectul european.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Dle președinte, în primul rând, aș dori să mulțumesc tuturor pentru contribuțiile lor. Pot să vă promit că acordăm o atenție deosebită fiecăreia dintre acestea. Permiteți-mi mai întâi să spun câteva cuvinte despre importanța și relevanța dialogului social.

Recunoaștem pe deplin importanța dialogului social și a relațiilor industriale constructive. Ne-am angajat permanent cu partenerii sociali, atât la nivelul UE, cât și în țările individuale. De exemplu, comisarul Rehn s-a întâlnit personal cu liderii sindicali din Irlanda la începutul lunii noiembrie, după cum au făcut-o și funcționarii Comisiei, ai BCE și ai FMI atunci când au negociat programul la sfârșitul lunii noiembrie. Vor continua să se implice în următoarea misiune din aprilie și cu ocaziile următoare. Apropo, contrar unor acuzații, Comisia nu a forțat Irlanda să reducă salariul minim sau cheltuielile sociale. Aceste măsuri au fost deja prezentate chiar de către fostul guvern irlandez în planul său de redresare națională, împreună cu alte măsuri fiscale și structurale care vizau stabilitatea economică, creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Temeiul juridic al condițiilor de politică economică este articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 407/2010 de instituire a unui mecanism european de stabilizare financiară și articolul 2 alineatul (2) din Decizia de punere în aplicare nr. 2011/77/UE a Consiliului privind acordarea de asistență financiară din partea Uniunii pentru Irlanda. Încă o dată, ambele sunt întemeiate pe articolul 122 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Simplul fapt că acele condiții ale politicii economice din Memorandumul de înțelegere se referă la diverse probleme care sunt legate de politica socială nu pune în discuție temeiul juridic al actului. Nu pare a fi nicio contradicție cu articolul 152 sau articolul 153 alineatul (5). Articolul 152 este o dispoziție generală, care nu exclude eventuala necesitate de măsuri specifice, având consecințe sociale. În plus, această dispoziție nu creează drepturi subiective pentru partenerii sociali. Articolul 153 alineatul (5) este o limită în ceea ce privește conținutul de măsuri care pot fi adoptate în conformitate cu articolul 153, și anume politica socială. Întrucât Memorandumul de înțelegere nu este adoptat pe baza articolului 153, nu se aplică această limită.

Dispozițiile titlului X, politica socială, nu pot fi ignorate. Acestea trebuie să fie luate în considerare, dar acest lucru nu înseamnă că, drept consecință a articolului 153 alineatul (5), nu poate fi adoptată nicio măsură care are un efect asupra salariilor pe baza articolului 122. Măsurile pentru Irlanda adoptate în temeiul articolului 122 nu reglementează problemele. Acestea prevăd condiții legate de acordarea asistenței din partea Uniunii. Acest lucru este în mod explicit permis de articolul 122 alineatul (2). Prin urmare, nu există nicio problemă juridică în ceea ce privește principiul atribuirii de competențe.

Mai general, problema condițiilor de politică economică nu ține de competențele UE în domeniul politicii sociale sau salariale. Condițiile incluse în program acoperă o gamă largă de domenii politice și, de cele mai multe ori, competența revine statului membru. Condițiile politicii economice ale programului sunt angajamentele statului membru convenite cu UE și FMI cu privire la măsurile pe care le vor lua statele membre în schimbul finanțării din partea UE/FMI.

Ca un comentariu final, Comisia recunoaște pe deplin faptul că orice program de asistență financiară are în mod normal consecințe sociale. Cu toate acestea, obiectivul principal al condițiilor specifice de politică economică legat de un astfel de program este de a evita consecințe sociale mult mai grave prin redresarea țării pe calea creșterii durabile și creării de locuri de muncă.

  Proinsias De Rossa (S&D). – Dle președinte, aș dori să vă solicit ajutorul pentru a identifica atunci când un comisar se află aici, în acest Parlament, și spune, pe de o parte, că Irlanda nu este obligată să își reducă salariul minim sau să reducă protecția socială și apoi continuă să spună că acordul este o condiționalitate; dacă acestea sunt condiționări pentru primirea ajutorului - nu este o contradicție fundamentală și o înșelătoare ...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. – Îmi cer scuze, dle De Rossa, știți că vă respect și vă simpatizez foarte mult, dar nu putem redeschide dezbaterea. Opinia dvs. trebuie să fie respectată, la fel cum trebuie să fie și cea a comisarului în această privință, și fiecare dintre noi trebuie să facă față contradicțiilor care ar putea apărea.

Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. – Conform Eurostat, în ianuarie 2011, venitul minim lunar variază între 123 EUR în Bulgaria, 157 EUR în Romania și 1758 EUR în Luxembourg. În 20 din cele 27 de state membre venitul minim este stabilit prin lege sau printr-un acord intersectorial național. În 11 state membre venitul minim este cuprins între 100 și 400 EUR/ lună, în 5 state membre între 550 și 950 EUR/ lună, iar în 6 state membre acesta depășește 1100 EUR/ lună.

Dezvoltarea și consolidarea pieței interne asigură accesul întreprinderilor la cei peste 500 de milioane de consumatori europeni. Menținerea decalajului dintre nivelurile venitului minim din statele membre constituie însă o bariera atât pentru accesibilitatea companiilor europene la consumatorii europeni, cât și pentru accesibilitatea acestora la produse și servicii de calitate. Consider deosebit de important dialogul social pentru asigurarea echității sociale și pentru asigurarea unui trai decent pentru toți cetățenii europeni.

Solicităm Comisiei și statelor membre să garanteze plata egală la muncă egală pe piața internă a forței de muncă, ridicarea barierelor privind libera circulație a lucrătorilor și analizarea posibilității de asigurare a unui salariu minim, convenit prin lege sau prin negociere colectivă, care să garanteze cetățenilor europeni un trai decent.

4. Prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de dl João Ferreira, în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, referitoare la prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om (O-000044/2011 - B7-0201/2011).

  João Ferreira, autor. – (PT) Dle președinte, dle comisar, au trecut doi ani de când, în februarie 2009, Comisia a lansat o comunicare privind o abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om. S-a subliniat importanța acestei probleme. De atunci, diverse dezastre au lovit Europa și au avut consecințe negative foarte grave asupra populației, terenurilor, economiei și mediului.

În termeni generali, comunicarea Comisiei a urmat o abordare corectă, deși una necorespunzătoare, după cum a considerat Parlamentul. În plus, Comisia amână punerea în aplicare a angajamentelor luate în această comunicare.

Un exemplu în acest sens este angajamentul său de a întocmi o listă de măsuri preventive care ar urma să fie finanțate de către Uniunea Europeană și puse în aplicare de către statele membre. După doi ani, unde este această listă? Comisia are de gând să aștepte următorul cadru financiar multianual pentru a o prezenta? Încă doi ani de acum înainte?

Între timp, în luna septembrie a anului trecut, Parlamentul a adoptat un raport privind chiar această chestiune. Acest raport prezintă un set de recomandări importante. Este important să spunem că acest raport a fost precedat de o dezbatere mult mai largă, nu doar aici, în Parlament, dar și cu o gamă largă de actori de la nivel național, regional și local, care operează în diferite faze de gestionare a dezastrelor.

Raportul a strâns, de asemenea, o mulțime de informații privind experiența de pe urma acestor catastrofe de la oamenii care au fost afectați de dezastre pe parcursul ultimului an. Aici, aș dori să menționez câteva dintre punctele specifice ale raportului, dintre multele pe care le conține. Au fost definite o serie de acțiuni ca obiective pentru un sprijin special acordat statelor membre, în vederea remedierii situațiilor de risc în domenii precum gestionarea pădurilor, protecția și apărarea litoralului, reabilitarea și protecția bazinelor hidrografice, protecția și reorganizarea zonelor locuite care sunt mai vulnerabile la diferite tipuri de dezastre, precum și susținerea activității agricole în zonele afectate de depopulare și supuse riscului de dezastre naturale.

Cum a inclus Comisia, sau cum se gândește să includă aceste domenii în lista de măsuri care urmează să fie întocmită? Raportul propune, de asemenea, crearea asigurărilor publice agricole în Europa și instituirea unui sistem de compensație minimă pentru agricultorii afectați de dezastre.

Observ că acest lucru este foarte diferit de actuala posibilitate ca statele membre să subvenționeze asigurarea pe plan intern, cu bilanțul de sănătate al PAC. Se propun asigurări finanțate din fondurile comunitare egale în ceea ce privește protecția împotriva dezastrelor, pentru toți agricultorii, indiferent dacă aceștia provin din statele membre cele mai defavorizate sau din țările bogate.

După cum știm, dezastrele sunt complet nedrepte și acestea au aproape întotdeauna cel mai mare efect asupra celor care sunt cel mai puțin capabili să se apere, fie că vorbim despre oameni sau despre țări. Dacă există un domeniu în care trebuie asigurată expresia concretă a solidarității UE, precum și principiul coeziunii, acesta este protecția populației, a economiei și a mediului, în fața dezastrelor.

Prin urmare, aș dori să întreb ce va face Comisia pentru a reduce dezechilibrele existente între regiunile și statele membre în acest domeniu, cu alte cuvinte, ajutând la îmbunătățirea mijloacelor de prevenție în regiunile și statele membre cu o expunere mai mare la riscuri și o capacitate economică redusă. Un alt domeniu abordat în raport este consolidarea sistemelor de alertă rapidă în statele membre, precum și stabilirea legăturilor existente între diferitele sisteme de alertă rapidă. Ce măsuri s-au luat deja în acest domeniu? Ce măsuri se vor lua ulterior? În final, merită să amintim că, trecând mai departe de la capitolul prevenire și ținând cont de experiența câștigată în urma dezastrelor recente, devine imperativ să revizuim reglementările, astfel încât Fondul de solidaritate să permită o mobilizare mai flexibilă și mai promptă a acestui instrument.

Ce a făcut deja Comisia, sau ce va face pentru această revizuire? Îmi aduc aminte că acum un an, Madeira a fost lovită de un mare dezastru care s-a soldat cu decese și un nivel ridicat de pagube materiale în rândul infrastructurilor strategice și al echipamentelor de bază. A trecut un an și Madeira încă nu a primit niciun cent drept ajutor din partea UE. Ce va face Comisia pentru a schimba această situație, întrucât regulamentul Fondului de solidaritate spune în prezent „ar trebui să contribuie la restabilirea rapidă a condițiilor normale de viață și ar trebui să acționeze rapid și eficient pentru a ajuta, cât mai repede posibil, în mobilizarea serviciilor de urgență”? Unde este rapiditatea când, un an mai târziu, Madeira încă nu a primit niciun cent drept ajutor din partea UE?

Pentru a încheia, dle președinte, îndemn încă o dată Comisia să considere vastul consens pe care l-a atras acest raport atunci când a fost votat și discutat, ca fiind un semn clar că aceste recomandări, recomandările cuprinse în acest raport, urmează să fie puse în practică. Multe dintre aceste recomandări au fost deja incluse în rezoluțiile anterioare ale Parlamentului, dar, din păcate, nu s-a făcut nimic, iar în special Comisia poartă responsabilitatea pentru această întârziere.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Dle președinte, doresc să mulțumesc Parlamentului pentru oportunitatea de a face schimb de opinii privind prevenirea dezastrelor și, în special, dlui Ferreira pentru permanentul său interes în domeniu.

Dezastrele de anul trecut au fost un memento folositor al faptului că UE și statele sale membre trebuie să-și intensifice activitatea de prevenire a dezastrelor. Trebuie să fim ambițioși. Știm cu toții că merită investițiile în prevenirea dezastrelor. În același timp, asigurarea unor investiții rentabile și sporite în prevenirea dezastrelor este o provocare.

În prezent, evaluăm eficacitatea instrumentelor de finanțare existente în UE. De asemenea, întocmim un catalog al măsurilor preventive care ar putea fi luate în considerare de către statele membre pentru finanțare din partea UE.

Obiectivul nostru este de a spori impactul finanțării UE și de a accelera punerea în aplicare a sprijinului Fondului regional. Evaluăm, de asemenea, instrumente de finanțare inovatoare, cum ar fi asigurarea comună pentru partajarea riscurilor. Investițiile eficiente în prevenirea dezastrelor vor ajuta la salvarea de vieți, la limitarea pagubelor și, în cele din urmă, la economisirea banilor.

De asemenea, există acțiuni în curs pentru a ne îmbunătăți cunoștințele despre dezastre. Am lucrat cu Agenția Europeană de Mediu pentru un raport de evaluare a frecvenței dezastrelor în Europa și a impactului acestora asupra oamenilor, economiilor și ecosistemelor. Avem nevoie, de asemenea, de evaluări clare și transparente a riscurilor cu care ne confruntăm.

La 21 decembrie anul trecut, am emis un document de orientări privind evaluarea și cartografierea riscurilor la nivel național pentru a stimula statele membre să încurajeze o vastă cultură de gestionare a riscurilor. Elaborarea unor politici cuprinzătoare de gestionare a riscurilor va necesita implicarea tuturor actorilor. Frecvența și intensitatea ridicată a dezastrelor din Europa ar trebui, de asemenea, să stimuleze mai mult statele membre să investească în pregătire și să-și sporească capacitatea.

Pe lângă elementele de prevenire, este la fel de important ca statele membre, și Europa în ansamblu, să fie în măsură să ofere cel mai bun răspuns posibil. În octombrie anul trecut, am subliniat propunerea noastră politică pentru o capacitate europeană de răspuns în caz de dezastre. Obiectivul nostru este de a îmbunătăți eficiența, coerența și vizibilitatea răspunsului UE în caz de dezastre.

  Richard Seeber, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, solidaritatea este cuvântul potrivit pentru început. Atunci când au loc dezastre - fie că sunt provocate de om sau sunt naturale - trebuie să fim uniți în Europa. Acest lucru este fundamental pentru integrarea europeană.

Al doilea cuvânt-cheie pe care trebuie să-l menționăm aici este rapiditatea. Este important să oferim ajutor rapid, deoarece asistența rapidă este cea mai eficientă formă de asistență.

Cu toate acestea, în al treilea rând, trebuie să subliniez că, în primul și în primul rând, statele membre sunt responsabile pentru protejarea populației de dezastre, în măsura în care se poate. Trebuie să examinăm modul în care folosim într-un mod mai eficient și mai eficace resursele europene și, de asemenea, fondurile care ne sunt disponibile. Cu toate acestea, ar trebui să subliniez faptul că numeroase state membre solicită resurse europene pentru a ascunde faptul că ele însele iau măsuri nepotrivite.

Ce putem face la nivel european? Avem două elemente principale de resurse: în primul rând, Fondul european de dezvoltare regională, pentru care este responsabil comisarul Hahn, și, în al doilea rând, Fondul agricol, în privința căruia am putea utiliza mai bine fondurile care sunt deja disponibile. Prevenirea este cheia. Adică, foarte multe dezastre, în special inundațiile, ar putea fi prevenite prin mijloace adecvate de amenajare a teritoriului. Avem deja o directivă privind inundațiile, în legătură cu care a fost evident că am putea obține de fapt foarte multe cu resursele pe care le avem dacă am lua măsurile corecte - precum cartografierea, evaluarea riscurilor și, ca o a treia măsură, crearea de planuri preventive de acțiune.

Aș dori ca, pe lângă măsurile de prevenire pe care le-a întocmit, Comisia să se ocupe, în special ,de aspectele privind seceta și lipsa apei. În aceste domenii, încă ne lipsește un instrument, precum Directiva privind inundațiile, și am putea face multe lucruri în acest sens.

În ceea ce privește catalogul măsurilor de prevenire, trebuie să spun că integrarea este cu siguranță crucială în această privință; cu alte cuvinte, să încercăm să luăm în considerare aceste aspecte în alte domenii politice. Sub supravegherea Comisiei, statele membre trebuie să redacteze și hărți de risc pentru toate zonele.

  Edite Estrela, în numele Grupului S&D. – (PT) Dle președinte, aceasta este o dezbatere recurentă în Parlament. Din păcate, dezastrele naturale sau cele provocate de om devin din ce în ce mai frecvente și mai devastatoare.

Deși responsabilitatea pentru prevenirea dezastrelor revine în primul rând statelor membre, Uniunea Europeană poate avea o contribuție importantă. Există anumite instrumente comunitare pentru a sprijini această activitate de prevenire a dezastrelor.

Cu toate acestea, este important ca aceste instrumente să fie evaluate astfel încât să putem identifica mai bine lacunele. În plus, mecanismele de finanțare trebuie, de asemenea, să fie îmbunătățite. S-a menționat deja aici, dar aș dori să reiterez faptul că, în cazul Madeirei, nu s-a făcut nicio promisiune de ajutor și este evident că victimele acestei catastrofe nu pot aștepta pentru totdeauna.

De asemenea, Comisia a fost invitată de mai multe ori să elaboreze orientări comunitare privind cartografierea riscurilor. Aș dori, de asemenea, să subliniez importanța realizării unui inventar complet al surselor de informare, deoarece nu se poate proceda în mod corespunzător dacă nu există informații precise.

Unele dintre sugestiile și propunerile prezentate în raportul Ferreira erau cuprinse în raportul meu, care a fost adoptat de către Parlament în 2006, iar Comisia încă nu a oferit un răspuns la multe din aceste propuneri. Prin urmare, aș dori să întreb comisarul dacă poate oferi un raport cu privire la activitatea desfășurată până în prezent în legătură cu instituirea Observatorului european al secetei și, de asemenea, cu privire la directiva privind incendiile forestiere.

  Catherine Bearder, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, verile sunt mai calde și furtunile mai intense. Precipitațiile sunt mai neregulate și există mai multe secete care cauzează incendii care pun în pericol viața pe continentul nostru. În ultimii ani abia, dacă a scăpat o țară din fața unui dezastru natural și acest lucru fără a pune la socoteală catastrofele provocate de om, precum cel de la Cernobîl și, mai recent, barajul toxic din Ungaria.

Cetățenii se așteaptă de la reprezentanții lor aleși să asigure planificarea pentru ca protecția lor să fie eficientă, de încredere și la îndemână. Am avut multe promisiuni și rapoarte din partea Comisiei, și totuși puține acțiuni concretizate. Ni s-a promis înregistrarea de progrese în înființarea unei rețele de servicii naționale competente în statele membre. În 2009 s-a promis o hartă a resurselor, care să fie ușor accesibile și gata de utilizare în caz de dezastru. Autoritățile naționale ar trebui să fie invitate să pună echipamentul de bază în regim de așteptare, la dispoziție pentru asistență europeană rapidă atunci când este necesar.

În regiunea mea, în Bracknell, deținem un centru de prognoză meteo pe termen mediu de renume mondial. Informațiile sale asistă marinarii, avioanele și planificatorii de urgență dintr-o gamă de surse în timp real din întreaga lume, dar avem nevoie de mai mult decât aceste tipuri de facilități. Trebuie să știm unde sunt echipele de servicii pregătite în caz de urgență. Trebuie să știm unde sunt proviziile alimentare, corturile și păturile în caz de urgență.

Trebuie să știm unde sunt instalațiile care vor salva viețile cetățenilor Uniunii noastre atunci când au nevoie de acestea. Comisia trebuie să prezinte aceste planuri acum. Dezastrul de mâine poate fi chiar după colț.

  Marisa Matias, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle președinte, aș dori să încep prin a spune că susțin în totalitate ceea ce au spus colegii mei deputați. Prevenirea dezastrelor naturale și a celor provocate de om este de o importanță foarte mare și în creștere, iar Comisia ne prezintă în mod sistematic o serie de obiective pentru procedură și coordonare în timp.

Cu toate acestea, există o problemă foarte complicată, pe care am menționat-o deja. Fondul de solidaritate este instrumentul care răspunde în mod normal acestor situații, dar o face după o perioadă de timp foarte, foarte lungă, de la nouă luni la un an, și aceasta după dezastru. După cum s-a menționat deja, și voi continua să repet acest lucru întrucât vom continua să repetăm acest lucru oricât va fi necesar, în cazul Madeirei, acolo a avut loc un dezastru cu un an în urmă și încă nu au primit niciun ajutor.

Prin urmare, aș dori să subliniez această întrebare din nou: nu este timpul pentru Comisie să revizuiască procedura fondului propriu și a modelului de finanțare? Cum putem menține un fond care să facă față situațiilor excepționale din ce în ce mai drastice? Nu știm unde se va întâmpla, dar știm că se va întâmpla, iar schimbările climatice ne demonstrează acest lucru. Prin urmare, nu se poate aplica excepția la o situație care apare în mod regulat.

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) Dle președinte, mai există mult loc pentru îmbunătățiri cu privire la mecanismele actuale de prevenire a dezastrelor naturale și a celor provocate de om.

În timp ce în cazul măsurilor preventive luate împotriva dezastrelor naturale, trebuie să încercăm în special să îmbunătățim sistemele de monitorizare a fenomenelor naturale - fie ele schimbări în starea vremii sau mișcări tectonice - și apoi să îmbunătățim modelele matematice pentru evaluarea și prognoza modificărilor, a consecințele acestora și a mecanismelor legate de avertizare sau evacuare ulterioară, în cazul dezastrele provocate de om, putem lucra mult mai eficient.

Întrucât suntem conștienți de riscurile diferitelor activități umane, în special activitățile comerciale care amenință mediul înconjurător, știm cum să reducem într-un mod preventiv riscul unui posibil dezastru care rezultă din îndeplinirea oricărei activități predispuse la riscuri prin intermediul unor bune măsuri reglementare. Cu toate acestea, un cadru de reglementare preventiv, la fel ca sistemele de supraveghere, de control, sancțiunile și reprimarea, trebuie să fie cuprinzător și trebuie să fie pus în aplicare cu deplină minuțiozitate și atenție.

În interesul protecției sănătății și a vieții cetățenilor noștri, trebuie, prin urmare, să lucrăm în mod sistematic pentru a îmbunătăți aceste mecanisme de protecție împotriva dezastrelor.

  Ville Itälä (PPE). – (FI) Dle președinte, putem aproba ceea ce s-a spus aici. Dezastrele au continuat să crească în număr. UE ar putea face cu adevărat o mulțime de lucruri în acest sens: schimb de informații, sprijin și solidaritate. Desigur, în acest caz, se câștigă valoare adăugată, lucru care este de așteptat din partea Uniunii în ceea ce privește aceste chestiuni.

Cu toate acestea, eu însumi aș dori să profit de această oportunitate și să adresez o întrebare dlui comisar. Cu trei sau patru ani în urmă, a avut loc un mare incendiu forestier în Rusia, care a rezultat în pagube masive provocate de fum în țara mea, Finlanda. Mulți oameni au suferit de fapt probleme grave de sănătate cauzate de acest fum. La momentul respectiv, Parlamentul European a decis aici să facă apel la Comisie pentru a negocia un acord cu Rusia privind modul în care UE ar putea oferi asistență în astfel de cazuri și ar oferi ajutorul necesar de care Rusia avea nevoie atunci, dar pe care nu a fost de acord să-l accepte. Aș dori să știu dacă Comisia a avansat în vreun fel în această chestiune și dacă a pus în aplicare măsuri.

Dezastrele nu se limitează doar la UE: acestea apar, de asemenea, dincolo de frontierele noastre și au deseori un impact asupra statelor membre ale UE. Aș dori să știu ce progrese s-au înregistrat cu Rusia în acest sens.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în ultimii 15 ani, numărul de dezastre naturale și a celor provocate de om a crescut în mod semnificativ și observăm fenomene care sunt mai severe și mai frecvente în aproape toate statele Uniunii Europene, având consecințe grave asupra economiei, infrastructurii și ecosistemelor.

Avem nevoie de o abordare urgentă a UE pentru dezvoltarea de politici de prevenire și pentru identificarea și adaptarea instrumentelor financiare corespunzătoare. Fondul de solidaritate al Uniunii Europene și fondurile naționale nu mai sunt capabile să facă față dezastrelor frecvente.

L-aș întreba pe dl comisar, care este prezent aici, când va fi posibilă furnizarea unor informații și a unei hărți a zonelor de risc, după cum s-a anunțat în comunicarea acestuia din 23 februarie 2009? În final, regret că Directiva privind solurile pentru îmbunătățirea gestionării terenurilor a fost blocată de ceva timp de către Consiliu.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - După dezastrul ecologic din Ungaria, din octombrie anul trecut, eu am ridicat nu o dată, în atenția Comisiei Europene, problema prevenirii dezastrelor în industria extractivă. În domeniul minier, impactul accidentelor poate fi, adesea, unul transfrontalier. Cu atât mai mult, Uniunea Europeană este obligată să se asigure că se iau toate măsurile posibile pentru a reduce riscul de accidente și pentru a îmbunătăți viteza și eficiența reacțiilor în cazul în care, totuși, acestea se produc.

Ca răspuns la interpelările mele, am primit confirmarea Comisiei că deșeurile deversate în mediu, inclusiv în Dunăre, în cazul accidentului din Ungaria, erau de fapt toxice, deși acest fapt fusese inițial negate de autorități. Este un exemplu cât se poate de clar de reglementări care nu se aplică, ia această situație trebuie să se schimbe cât mai rapid.

Comisia Europeană are datoria de a acționa urgent în urma rezoluției adoptate anul trecut de Parlament, care solicită interzicerea folosirii tehnologiilor bazate pe cianuri în minerit, deoarece ele prezintă amenințări transfrontaliere uriașe la adresa ecosistemelor.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Raportul referitor la o abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om, aprobat în septembrie 2010, conține câteva referiri importante care vizează direct agricultura. În special, raportul face referire la faptul că producția agricolă este vulnerabilă în fața fenomenelor climatice precum seceta, înghețul, grindina, incendiile forestiere, inundațiile, alunecările de teren și altele. Raportul conține, totodată, o serie de sugestii importante vizând atenuarea consecințelor acestor probleme; autorul a menționat, deja, ideea unor asigurări pentru agricultură.

Eu doresc să atrag atenția asupra importanței unei gestionări eficiente a acestor provocări, mai ales în contextul unei viitoare politici agricole comune care își propune pentru agricultură atât un rol alimentar, cât și un rol semnificativ în privința protecției mediului.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dle președinte, în octombrie anul trecut, Ungaria a primit asistență de specialitate și resurse materiale pentru a face față daunelor cauzate de dezastrul nămolului roșu, dar nu a fost furnizată nicio asistență concretă. A fost extrem de dificil să se explice oamenilor de ce se poate oferi asistență umanitară cetățeniilor din țările din afara UE, dar nu și statelor membre ale UE. Este evident că principiul „poluatorul plătește” trebuie să fie aplicat în caz de dezastre industriale, dar în majoritatea acestor cazuri, aceste companii nu au suficienți bani. Comisia a promis să facă obligatorii asigurările de răspundere pentru mediu pentru toate societățile implicate în activități periculoase. În același timp, propun - cu o reglementare adecvată - ca Fondul de solidaritate să fie deschis până la atenuarea parțială a catastrofelor industriale, subliniez, parțială ...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, conceptul de prevenire a dezastrelor, în special atunci când este vorba despre prietenii noștri maghiari, merită în mod clar o mare atenție deoarece ceva nu a mers bine atunci am fost confruntați cu dezastrul nămolului toxic din Ungaria, în octombrie anul trecut. În raportul său, Comisia a constatat deficiențe evidente din partea autorităților locale, care nu au reușit să clasifice apele uzate periculoase și au făcut greșeli majore în legătură cu lucrările de construcție la rezervor. De asemenea, Comisia a constatat că Catalogul european al deșeurilor - Directivele privind deșeurile miniere - nu au fost transpuse în legislația maghiară. Prin urmare, este important ca statele membre individuale să includă în mod obligatoriu standardele europene în standardele lor juridice.

În plus față de prevenirea dezastrelor, aplicarea corectă a acestor standarde europene este, de asemenea, importantă, după cum sunt schimbul de bune practici și ajutorarea statele membre să se ajute singure. Mai ales în acest An al voluntariatului, este important și corect pentru statele membre să se îndrepte spre un fel de transformare a lor după exemplul acelor state membre care dețin pe bază de voluntariat la nivel național brigăzi de pompieri, servicii de salvare etc.

  Iosif Matula (PPE). - Una dintre cele mai mari provocări actuale cu care se confruntă Uniunea Europeană o constituie creșterea intensității și a consecințelor dezastrelor naturale. Conform statisticilor, în ultimii douăzeci de ani, 953 de dezastre produse în Europa au provocat aproape 90 000 decese și pierderi economice de 269 miliarde de dolari.

Pentru a putea contracara efectele provocate de aceste fenomene, este necesară o hartă a riscurilor și un plan coerent de gestiune a factorilor de mediu. Păstrarea și extinderea zonelor împădurite, precum și a zonelor verzi din mediile urbane trebuie să reprezinte o prioritate pentru noi toți. Este esențial să acordăm importanța cuvenită acțiunilor de informare și educare a populației în scopul prevenirii efectelor catastrofelor. Ziua internațională pentru reducerea riscului dezastrelor naturale reprezintă un bun exemplu în acest sens. De asemenea, consider că trebuie eficientizate toate instrumentele...

(Președintele întrerupe vorbitorul)

  Luís Paulo Alves (S&D). – (PT) Dle președinte, preocupările exprimate aici cu privire la prevenirea și răspunsul la dezastre reprezintă o chestiune foarte delicată și importantă pentru popoarele noastre, care nu pot și nu trebuie să aștepte.

Vorbim despre situații extrem de delicate care se referă la siguranța persoanelor și a proprietății acestora și care, de multe ori, ne afectează din cauza pierderii de vieți, distrugerii de familii, precum și ruinării mijloacelor de trai. Cu toate acestea, toate demonstrațiile au puțină importanță în comparație cu tragediile, care, prin intermediul mass-mediei, ne afectează pe noi toți și ne fac conștienți de faptul că nu putem rămâne în urmă cu munca pe care ar trebui să o întreprindem pentru a evita, reduce sau pentru a asista mai bine aceste situații.

Dle comisar, colegii mei deputați au subliniat această problemă foarte bine. Acesta este un caz în care UE poate arăta mai bine publicului că este acolo, pentru a-i ajuta să prevină dezastrele și, mai presus de toate, să ofere sprijin atunci când aceștia au cea mai mare nevoie și sunt în situația cea mai vulnerabilă, în cazul în care se întâmplă.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, dle comisar Hahn, suntem foarte conștienți de factorii care au dus la o creștere a numărului de dezastre în ultimii ani: știm despre schimbările climatice, industrializarea explozivă în țările în curs de dezvoltare și populația mondială aflată în creștere, printre alte lucruri.

Cu toate acestea, se întâmplă ca multe dezastre să fie pur și simplu cauzate de om și, în această privință, trebuie să spunem că trebuie aplicat principiul „poluatorul plătește”. Să apelezi imediat la ajutor din partea Uniunii este calea greșită. Cu toate acestea, se solicită într-adevăr solidaritatea europeană, atunci când dezastrele apar cu adevărat ca urmare a unui act de forță majoră, atunci când se întâmplă adevărate dezastre naturale. În această privință, nu există nicio îndoială că solidaritatea noastră europeană ar trebui să înceapă cu prevenirea - de exemplu, în legătură cu structurile de protecție pentru prevenirea avalanșelor, apărarea împotriva inundațiilor, cartografierea și sistemele de monitorizare.

În plus, trebuie cu adevărat să avem ceva de genul un „serviciu european pentru dezastre” care să poată fi utilizat când este nevoie de asistență foarte rapidă pentru a evita consecințele cele mai grave.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, se vorbește foarte mult astăzi despre cuvinte recurente, dar cuvântul recurent cheie este primul cuvânt folosit: prevenirea. După cum spune vechea zicală „prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” și bineînțeles trebuie să încercăm și să prevenim dezastrele naturale pe baza tendințelor recente, să stabilim un fel de prognoză și să punem în aplicare acțiuni de prevenire.

De asemenea, avem nevoie de un fel de mecanism de asigurare transeuropean, deoarece, în caz contrar, zonele afectate nu își vor putea permite asigurarea. De exemplu, în zona mea, în orașul Clonmel, asigurarea a crescut de șase ori din cauza riscului de inundații.

În cele din urmă, aș dori să întreb câte state pot spune de fapt că s-au conformat recomandărilor Comisiei, în special în ceea ce privește Directiva privind inundațiile? Știu că aceasta nu s-a aplicat în mod corespunzător în țara mea. Și statele trebuie să își asume responsabilitatea, la fel ca și Comisia. Lucrând împreună, putem cel puțin să atenuăm dificultățile.

  Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dle președinte, dle comisar, noi toți tragem o singură concluzie de pe urma incendiilor forestiere masive, catastrofale care lovesc aproape în fiecare vară statele membre din sudul Europei și de pe urma cărora Grecia are experiențe terifiante și traumatizante: cuvântul-cheie în Europa în rezolvarea promptă și eficientă a dezastrelor naturale și provocate de om este „solidaritatea”. În plus, Tratatul de la Lisabona a introdus o clauză de solidaritate pentru furnizarea de asistență statelor membre care suferă de pe urma dezastrelor naturale.

Trebuie să ne pregătim pentru aplicarea corectă și eficientă a acestei clauze. În caz contrar, ar fi ca și cum am ignora 70 % din cetățenii europeni care așteaptă să beneficieze de asistența pe care o oferă Uniunea Europeană în cazul în care țara lor se confruntă cu un dezastru natural. Este important să nu lăsăm presiunile bugetare să afecteze politica și finanțarea pentru cetățeni în ceea ce privește prevenirea dezastrelor.

De asemenea, este important ...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, în primul rând, aș dori să mulțumesc tuturor pentru amplele contribuții la dezbatere. Ori de câte ori s-a apelat direct la competența colegei mele, dna Georgieva, vă vom oferi răspunsuri în scris, de exemplu, în ceea ce privește statutul discuțiilor și al negocierilor cu Rusia privind chestiunile de informare și monitorizare.

Cu toate acestea, aș dori să profit de această ocazie - întrucât Fondul de solidaritate al Uniunii Europene intră în atribuțiile mele - pentru a vă spune că acest fond este un instrument care a fost creat cu șapte sau opt ani în urmă și nu este finanțat de la buget. Ori de câte ori se produce un dezastru, trebuie urmat un proces foarte complex - în primul rând, există o evaluare și apoi există, de asemenea, procedura de codecizie a Parlamentului European și a Consiliului - care poate duce la întârzieri.

În cazul particular al Madeirei, pot să vă spun că, în următoarele 14 zile, vom obține o semnătură și o sumă de bani. Întârzierea a fost, de asemenea, cauzată de faptul că statul membru a întârziat cu furnizarea multor informații necesare. Și acest lucru trebuie avut în vedere. În final, trebuie, de asemenea, să fim în măsură să demonstrăm și trebuie să fie posibil să se verifice pentru ce au fost folosite de fapt fondurile. Cu toate acestea, ar trebui să se continue, de asemenea, dezvoltarea structurii Fondului de solidaritate. Au loc discuții în acest sens în cadrul Comisiei.

Sincer, problema evaluării secetei este relativ dificil de inclus. Situația este diferită în ceea ce privește dezastrele tehnologice, de exemplu. Aceste probleme trebuie să fie reevaluate prin prisma experienței acumulate în ultimii ani.

În ceea ce privește fondurile prevăzute în domeniul fondurilor structurale de exemplu, sunt disponibile pentru întreaga Europă pentru perioada financiară actuală un total de 7,5 miliarde de euro pentru prevenirea riscurilor și măsurile corespunzătoare de protecție a mediului. Din acest total, aproximativ 20 % au fost deja alocate unor proiecte specifice.

Ca deputați europeni pentru o circumscripție electorală sau Land, știți la fel de bine ca și mine că de multe ori apar probleme administrative între regiuni și state membre, deoarece nu este clar cine este responsabil pentru ce. În practică, acest lucru duce de multe ori la întârzieri în punerea în aplicare a proiectelor. Depășirea acestor probleme ar fi o realizare importantă, deoarece este în interesul popoarelor și a regiunilor ca noi să utilizăm efectiv banii care au fost puși la dispoziție și să nu ne împiedicăm de probleme administrative sau birocratice sau să permitem acestor probleme să ducă la întârzieri.

În cele din urmă, aș dori să spun că intenționăm de fapt să prezentăm la sfârșitul anului o propunere legislativă privind modul în care putem adopta o abordare mai concentrată în ceea ce privește modul în care monitorizăm și răspundem în caz de dezastre în întreaga Europă. Aș dori să vă mulțumesc încă o dată pentru angajamentul dvs. și persistența asupra acestei chestiuni și aș dori să vă rog, de asemenea, să continuați - și voi încheia prin a spune acest lucru - să acordați un nivel ridicat de atenție la punerea în aplicare și la utilizarea resurselor financiare care sunt, în principiu, disponibile în statele membre.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ádám Kósa (PPE), în scris. – (HU) În comunicarea sa din 23 februarie 2009, intitulată „O abordare comunitară în privința prevenirii dezastrelor naturale și a celor provocate de om”, Comisia și-a asumat, printre altele, sarcina de a corela sursele de informații disponibile și existente privind dezastrele și măsurile de prevenire. Aș dori să profit de această ocazie pentru a menționa că modul în care a gestionat guvernul Noii Zeelande notificarea celor care sunt surzi și au deficiențe de auz în timpul celui mai recent dezastru este un exemplu inspirator care trebuie să fie pus în practică. La sfârșitul anului 2010, guvernul Noii Zeelande a publicat mai multe materiale, precum și un DVD, care pregătea pentru un posibil dezastru actorii afectați, autoritățile și populația care utilizează limbajul semnelor. Această practică a salvat vieți, precum și bunuri. Potrivit organizațiilor civile locale și Federației Mondiale a Surzilor (www.wfdeaf.org), guvernul din Queensland și Autoritatea de Comunicații și Media din Australia (ACMA) ar trebui să fie mândri - în ciuda tragediilor care, din păcate, tot au avut loc - de succesul obținut de pregătirea excelentă și de cooperare și, în special, de furnizarea de comunicare în direct și imediată persoanelor cu deficiențe de auz. Având în vedere acest lucru, sper că Comisia va examina bunele practici din acest stat din afara UE și va populariza și promova punerea acestora în aplicare în statele membre, precum și în sfera de aplicare a resurselor UE.

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreședinte

5. Criza provocată de cenușa vulcanică (dezbatere)

  Președinte. - Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Marian-Jean Marinescu și Mathieu Grosch, în numele Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) referitoare la criza provocată de cenușa vulcanică (O-0198/2010 - B7-0015/2011),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Saïd El Khadraoui, în numele grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, referitoare la criza provocată de cenușa vulcanică (O-000052/2011 - B7-0204/2011),

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de Gesine Meissner, în numele Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, referitoare la criza provocată de cenușa vulcanică (O-000049/2011 - B7-0202/2011) și

- întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei de către Roberts Zīle, în numele Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, referitoare la criza provocată de cenușa vulcanică (O-000051/2011 - B7-0203/2011).

  Marian-Jean Marinescu, Autor. − Erupția vulcanică din aprilie anul trecut a dus la închiderea multor sectoare ale spațiului aerian european. Criza care a urmat a afectat peste 10 milioane de călători și a avut grave repercursiuni economice; datorită lipsei de coordonare între instituții, lipsei de specificații și de flexibilitate, precum și din cauza neexploatării la maxim a resurselor tehnice soluționarea crizei cenușei vulcanice a lăsat de dorit.

Am spus atunci și susțin în continuare că este extrem de important să se ia măsurile necesare pentru a ne asigura că o nouă erupție vulcanică nu va avea aceleași repercusiuni. Răspunderea pentru siguranța unui zbor, inclusiv pentru evitarea unei zone cu cenușă trebuie să aparțină operatorului și echipajului. Operatorilor trebuie să li se furnizeze date corecte pentru a putea aplica soluții optime. Piloții sunt pregătiți să facă față condițiilor de zbor extraordinare și au experiența necesară pentru a evalua riscul și a lua decizii legate de redirecționarea zborului.

Pentru ca acest proces să funcționeze cât mai bine, este nevoie de câteva elemente: trebuie îmbunătățite supravegherea și prognoza, trebuie investit mai mult în echipamentele de la sol și din aer. Structura tehnică trebuie să poată furniza date corecte în timp real și prognoze stabile, iar tehnologia actuală poate asigura acest lucru. Utilizarea mai multor centre de colectare și transmitere a acestor informații va îmbunătăți evaluarea riscurilor și planificarea corespunzătoare a zborurilor. Pentru ca operatorilor să le parvină aceste informații necesare în luarea deciziilor, rolul instituțiilor implicate în managementul crizei trebuie clarificat.

Organismul de reglementare trebuie să fie responsabil pentru supraveghere, centrele de consultanță pentru cenușă vulcanică sunt responsabile cu notificarea furnizorilor de servicii de navigare aeriană despre erupții și despre zone cu risc crescut. Furnizorii de servicii trebuie să informeze echipajele avioanelor asupra zonelor cu risc mare de contaminare cu cenușă. Părțile implicate trebuie pregătite pentru un management eficient al crizelor prin exerciții de simulare.

Consider că este absolut necesar ca EASA să elaboreze specificațiile necesare care să clarifice responsabilitățile și controlul pe plan operațional. Realizarea cerului unic european și implementarea SESAR ar facilita extrem de mult luarea unor decizii și ar reduce considerabil efectele în cazuri de criză. Cred că acestea sunt punctele esențiale care trebuiesc rezolvate pentru a ne asigura că suntem pregătiți să gestionăm o astfel de situație cu succes în viitor.

  Brian Simpson, autor.- Dle președinte, salut ocazia pe care ne-o oferă această întrebare cu solicitare de răspuns oral de a reexamina problemele cu care s-au confruntat călătorii și majoritatea industriei aeronautice anul trecut, în timpul crizei provocate de norul de cenușă din Islanda.

Ceea ce a devenit clar anul trecut a fost faptul că statele membre și UE în ansamblu nu au avut niciun plan pentru o astfel de eventualitate, datele utilizate au fost incomplete, meteorologii nu au putut sau chiar nu au vrut să ajute, iar toată lumea a perfectat arta de a da vina pe altcineva și a adoptat o politică de aversiune față de risc, în locul unei politici de gestionare a riscurilor.

Ca să fiu sincer dle președinte, anul trecut, statele membre și-au pierdut cumpătul. Dar, dle președinte, acesta a fost atunci. Ce va fi în viitor? Avem un plan global care să acopere următoarea erupție vulcanică? În cazul în care aceasta va avea loc, statele membre vor fi coordonate la nivelul Uniunii Europene în viitor? Și mai important, înainte de a da un sfat, vor implica industria aeronautică și companiile aeriene în special? Trebuie să evităm greșelile lipsite de sens făcute anul trecut: o țară își închidea spațiul aerian, iar o alta îl ținea deschis, acest lucru ducând la haos, confuzie și la consecințe economice enorme.

În final, dle președinte, vulcanul islandez a evidențiat un lucru major: a consolidat argumentele în favoarea cerului unic european mai bine decât ar fi făcut-o orice alt politician. Rolul nostru este de a dezvolta și de a obține de urgență rezultate în această direcție, chiar dacă, ca de obicei, statele membre se întorc la vechile lor obiceiuri de a se urni greu în acest proiect extrem de necesar.

  Gesine Meissner, autoare - (DE) Dle președinte, tocmai am discutat despre dezastre naturale la punctul precedent de pe ordinea de zi. În acest caz, a fost vorba despre o forță a naturii care a blocat complet traficul aerian. Eyjafjallajökull – probabil că toată lumea cunoaște acum acest vulcan - a erupt anul trecut și a blocat o mare parte a traficului aerian. Întâmplător, am observat încă o dată în timpul discursului precedent faptul că avem un președinte excelent al Comisiei pentru transport și turism, deoarece ceea ce aveam de gând să spun este foarte similar cu ceea ce a afirmat și dumnealui. Voi încerca acum să schimb oarecum discursul meu.

A fost într-adevăr haos - dl Simpson a spus deja acest lucru. Ca europeni, cu capacități tehnologice de înaltă performanță și cu multe aspecte deja coordonate, am fost de fapt fără ajutor când a venit vorba să gestionăm și să găsim soluții pentru acest dezastru. Am realizat că sunt prea puține acorduri în vigoare. Am instituit mai apoi un grup operativ. Chestiunile care ne-au preocupat cu privire la acest fapt au fost dacă grupul operativ are deja realmente niște rezultate valide care ar putea fi discutate și dacă acesta a publicat deja vreun studiu. Eu, cel puțin, nu am cunoștință de niciunul. Au fost consultați chiar toți experții internaționali din domeniul unor astfel de erupții vulcanice? La urma urmelor, după cum am discutat deja anul trecut în ședință plenară, sunt alte părți ale lumii în care erupțiile vulcanice sunt mult mai frecvente decât în Europa și locuitorii acestor regiuni reușesc cumva să aibă informații actualizate și să coordoneze toată situația.

Mai există și altceva care mă preocupă. La 4 mai s-a menționat în Consiliul miniștrilor transporturilor faptul că avem nevoie de un sistem de transport european interconectat. Acesta poate, desigur, ajuta în asemenea cazuri. Cât de departe am ajuns în ceea ce privește capacitatea noastră de a reacționa mai bine în cazul unei noi erupții vulcanice? Bineînțeles că nu o putem prevedea. Se va întâmpla pur și simplu.

Mai am încă o întrebare: știm exact de ce tehnologie am avea nevoie ca să fim capabili să gestionăm mai bine această situație? În Germania, avem în prezent la toate stațiile meteo dispozitive adecvate care adună informațiile și care sunt capabile să transmită aceste informații actualizate foarte rapid, atât persoanelor responsabile de la companiile aeriene, cât și piloților, astfel încât aceștia să poată decide dacă este sigur sau nu să zbori.

Un alt aspect care nu a fost menționat încă și pe care îl consider important în acest context este următorul: această criză provocată de cenușă și de problemele ulterioare pe care le-a creat pentru industria transportului aerian a afectat 10 milioane de pasageri și, bineînțeles, și multe companii. Unii pasageri au fost blocați și nu și-au putut continua călătoriile. Prin urmare, se pune întrebarea care este situația actuală a drepturilor pasagerilor. Avem drepturi pentru pasagerii care folosesc transportul aerian, dar am impresia că, în cazul de față, acestea nu au fost folosite la maximum. Poate că ar trebui să revizuim încă o dată aceste drepturi ale pasagerilor.

Există multe întrebări legate de acest aspect. Dle Hahn, nu știu dacă veți fi capabil să răspundeți la ele acum, deoarece transportul nu ține de domeniul dvs. În caz contrar, sunt sigură că la întrebările pe care le-am adresat în completarea celor cu solicitare de răspuns scris se poate răspunde mai târziu. Veți observa că această temă reprezintă un motiv serios de îngrijorare pentru noi. La urma urmelor, transportul aerian este foarte important și din această cauză avem nevoie de un cer unic european.

  Roberts Zīle, autor. – (LV) Dle președinte, nu aș dori să repet ceea ce au deja spus ceilalți deputați, dar, de fapt, de ce punem această întrebare acum? A trecut aproape un an de la aceste evenimente și e posibil ca acestea să fie pur și simplu uitate. Totuși, am vrut să ne asigurăm de faptul că această chestiune este încă importantă pentru Comisie și așteptăm ca dl comisar să ia o măsură în privința acestor chestiuni, ca lecție învățată din erupția vulcanică de anul trecut. De fapt, aceasta a dovedit faptul că piața aviației reprezintă probabil piața internă a Uniunii Europene într-o măsură în care nicio altă modalitate de transport n-a reprezentat-o vreodată. Acest lucru înseamnă, pe de altă parte, faptul că luarea deciziilor, precum și pregătirea lor, necesită probabil un proces care diferă de cele necesare celorlalte modalități de transport. Este o problemă legată de lipsa a acestor informații și de neparticiparea operatorilor în procesul de luare a deciziilor, precum și de faptul că deciziile sunt luate la nivelul fiecărui stat membru. În principiu, desigur, aceasta are un temei juridic. Totuși, chiar dacă fac parte dintr-un grup politic care sprijină întotdeauna principiul subsidiarității, cu acest prilej cred că, luând în calcul situația reală de anul trecut, ar trebui să analizăm pe baza acestui exemplu posibilitatea ca deciziile să fie luate într-o măsură mai mare la nivel european. Pasagerii sunt preocupați și de faptul că diferite companii aeriene se comportă într-un mod diferit față de pasageri și nu este întotdeauna foarte simplu să obții despăgubiri de la aceste companii aeriene prin intermediul instanțelor de judecată. În mod clar, n-ar trebui să existe situația în care companii aeriene diferite ies din această criză în mod diferit și cu costuri diferite. În cele din urmă, cel de-al treilea lucru pe care vreau să-l subliniez reprezintă învățămintele care pot fi trase din această criză, și anume faptul că în Uniunea Europeană există diverse „insule”, ca să zicem așa, care nu sunt legate prin diferite modalități de transport de alte state membre ale Uniunii Europene. Acest lucru înseamnă că, atunci vom planifica harta TEN-T anul acesta și buget TEN-T pentru următoarea perspectivă financiară, precum și bugetul pentru politica de coeziune, ar trebui să permitem investiții în alte modalități de transport, astfel încât să putem uni aceste „insule” cu restul Uniunii Europene. Vă mulțumesc.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. - Dle președinte, erupția vulcanului Eyjafjallajökull din Islanda în aprilie 2010 a avut un impact deosebit care a impus UE să acționeze de urgență. Comisia a propus, prin urmare, acțiuni imediate pentru a coordona poziția UE și pentru a consolida cadrul de reglementare. Acest lucru face din Europa un partener mai puternic la nivel global.

Comisia este angajată activ în activități practice de ameliorare a metodologiilor existente în aviație cu privire la evitarea norilor de cenușă vulcanică. De exemplu, Comisia a lansat o invitație specifică în cadrul celui de-al Șaptelea Program-cadru numită „Sprijin tehnologic pentru coordonarea crizelor din sistemul de transport aerian ca urmare a perturbărilor cauzate de evenimente majore”. În paralel, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) pregătește norme pentru cerințele de navigabilitate și de evaluare a riscului pentru siguranța în zbor într-un spațiu aerian contaminat cu materiale vulcanice.-

Din punct de vedere operațional, s-a dezvoltat o abordare în colaborare strânsă cu AESA. Această abordare reflectă practicile din alte părți ale lumii. Principiile directoare sunt următoarele: în primul rând, compania aeriană este responsabilă de siguranța operațiunilor sale. Înainte de opera într-un spațiu aerian contaminat cu cenușă vulcanică, compania aeriană trebuie să elaboreze o evaluare a riscului pentru siguranță, iar aceasta trebuie să fie acceptată de autoritatea sa de supraveghere. Acest proces trebuie să fie repetat atunci când apar schimbări importante.

În al doilea rând, compania aeriană trebuie să demonstreze faptul că sursele de informații pe care le utilizează în evaluarea riscului pentru siguranță sunt corecte. De asemenea, trebuie să își demonstreze competența și capacitatea de a interpreta aceste date în mod corect. Înainte de începerea operațiunilor, compania aeriană trebuie să obțină de la producători informații specifice cu privire la sensibilitatea aeronavei la efectele cenușii din aer și la impactul cenușii asupra navigabilității acesteia. Acest lucru trebuie să se reflecte în evaluarea riscului pentru siguranță.

Când avem de-a face cu evenimente majore ca acesta, este deosebit de important, printre altele, ca deciziile să fie luate în colaborare cu statele membre și sectorul relevant. Pentru asigurarea unor acțiuni cuprinzătoare și coordonate, Comisia, împreună cu Eurocontrol, a înființat celula europeană de coordonare a aviației în caz de criză, în urma reuniunii din 4 mai 2010 a Consiliului miniștrilor transporturilor. De la crearea sa, celula s-a întrunit de mai multe ori pentru a-și dezvolta structurile și procedurile. Pentru a verifica și testa funcționalitatea sa în timp real, această celulă va participa la un exercițiu de simulare a unei erupții vulcanice planificat pentru data de 13 și 14 aprilie 2010, sub egida organismului specializat al ONU responsabil pentru aviația civilă, OACI.

Criza provocată de cenușa vulcanică a evidențiat importanța crucială a cerului unic european. Prin urmare, Comisia a accelerat aplicarea acestuia, de exemplu, prin adoptarea sistemului de performanță pentru cerul unic european și a obiectivelor de performanță asociate pentru întreaga UE, prin adoptarea normelor de punere în aplicare pentru funcțiile de gestionare a rețelei, prin desemnarea administratorului de rețea, prin adoptarea normelor de aplicare și a materialelor orientative pentru blocurile funcționale de spațiu aerian, prin numirea fostului deputat, dl Georg Jarzembowski, în funcția de coordonator al blocurilor funcționale de spațiu aerian și prin finalizarea extinderii competenței AESA , așteptată în aprilie 2011, pentru regulamentul privind siguranța în domeniul gestionării traficului aerian.

Prin urmare, dați-mi voie să închei prin a spune că, în continuare, Comisia lucrează la aceste probleme foarte complexe și tehnice. Comisia lucrează împreună cu AESA, OACI, statele membre și cu industria ca să asigure siguranța spațiului aerian european.

  Mathieu Grosch, în numele Grupului PPE – (DE) Dle președinte, dle Hahn, bineînțeles, consider răspunsul dvs.ca fiind răspunsul Comisiei și nu mă aștept să răspundeți la întrebările specifice adresate astăzi de Comisia pentru transport și turism.

Un lucru a fost clar: peste 100 000 de zboruri au fost anulate, iar 300 de aeroporturi și mai mult de 10 milioane de pasageri au fost afectați. Trebuie să învățăm o lecție dintr-un astfel de eveniment. Acesta este și scopul întrebării pe care o adresăm astăzi, deoarece a existat un apel prompt la coordonare, iar acest lucru categoric nu s-a întâmplat. Nu este posibil să improvizezi acțiuni coordonate într-un interval de 24 de ore. La aceste întrebări vrem răspunsuri astăzi, și nu doar Parlamentul dorește aceste răspunsuri; și cetățenii europeni vor acest lucru.

Primul lucru pe care vrem să-l aflăm este dacă s-au îmbunătățit sau nu informațiile referitoare atât la efecte, cât și la locul apariției acestor fenomene.

În al doilea rând, ce rol vor juca organismele UE în această privință în viitor și ce putere decizională vor avea acestea? Vom continua să avem 27 de hotărâri existente simultan, sau Comisia are deja alte propuneri, și în ce măsură vor fi implicate aici companiile aeriene? Această întrebare s-a ivit foarte des.

Comitetul de criză se presupune că se va întruni - se întrunește și va efectua teste. Ar fi foarte important pentru acest Parlament, deci și pentru cetățenii europeni, să fie informați de rezultatele acestor teste.

Când vine vorba de coordonare este important ca aceasta să fie stabilită și în afara UE. Trebuie să cădem de acord asupra unor structuri la nivel internațional, de vreme ce spațiul aerian și, de asemenea, unele dezastre nu cunosc granițe în acest sens.

Un alt factor important în ceea ce ne privește îl reprezintă pasagerii. Vorbim de 10 milioane de pasageri, dar acești 10 milioane de pasageri nu sunt doar turiști care au fost nevoiți sau au fost bucuroși să-și prelungească vacanța; au existat și oameni care trebuiau să ajungă acasă sau care trebuiau să ajungă urgent undeva. În acest caz, nu ne putem referi doar la drepturile pasagerilor; mai degrabă, suntem obligați să lucrăm într-un mod coordonat și să furnizăm alternative și o mai mare utilizare a altor modalități de transport. De exemplu, avem nevoie de o alocare mai rapidă a rutelor feroviare atunci când este necesar. Acest lucru nu poate fi improvizat într-un interval de 24 de ore. Dorim să adresăm aceste întrebări în numele cetățenilor și de asemenea, al pasagerilor. Nu este doar o chestiune de clarificare a drepturilor lor.

Nu în ultimul rând - iar dvs. ați menționat acest lucru - blocurile funcționale ale spațiului aerian, sau BFSA-urile, cum mai sunt numite: propunerea este de a avea șapte în loc de 27. Asta ar putea funcționa. Totuși, astăzi, m-aș hazarda să prezic faptul că nu vom reuși să realizăm acest lucru până în 2012, deoarece statele membre nu vor acest lucru. În această privință, trebuie, de asemenea, să transmitem un semnal extern foarte explicit că o reducere a numărului de blocuri ale spațiului aerian este absolut necesară. Și acest lucru ar putea funcționa. Dle Hahn, vă invit să veniți la Maastricht - nu este foarte departe pentru dvs. Acolo, cooperarea dintre trei sau patru țări în ceea ce privește limita superioară a spațiului aerian este deja în funcțiune. Acela este locul unde se rezolvă toate problemele ridicate de state. Mergeți acolo, recomandați-l Comisiei și folosiți-l ca model pentru Europa, pentru cele șapte BFSA-uri. Apoi vom putea să reglementăm acest lucru în douăsprezece luni.

  Edit Herczog, în numele Grupului S&D. - Dle președinte, deoarece nu sunt membră a Comisiei pentru transport, unii deputați s-ar putea întreba de ce sunt așa dornică să vorbesc chiar despre acest lucru. Dar, la fel ca alții, am fost o victimă a norului de cenușă vulcanică. Călătoream spre Baku și am putut să mă întorc doar cu mari dificultăți.

Acest lucru îi privește pe toți cetățenii europeni. A fost un prilej pentru Europa să-și arate valoarea adăugată - iar noi am eșuat. Cred că cetățenii europeni au înțeles faptul că UE nu era încă pregătită să ia o singură decizie, dar trebuie să ne asigurăm că suntem pregătiți să luăm o decizie unică cu ocazia următorului caz similar. De aceea, cred că este imperativ să avem un cer unic european. Cu toții suntem de acord asupra acestui lucru.

Chiar dacă nu sunt membră a Comisiei pentru transport, aș dori să menționez faptul că este nevoie nu doar de un cer unic european, ci și de o infrastructură europeană asociată acestuia. De aceea, aici, în această sesiune plenară, aș dori să atrag atenția asupra faptului că Galileo și GMES sunt necesare deoarece reprezintă o potențială infrastructură europeană importantă dacă le putem construi astfel încât să răspundă la aceste nevoi. Acesta este motivul pentru care lucrăm să obținem liniile bugetare pentru aceste chestiuni, dar trebuie să le explicăm mai bine cetățenilor europeni de ce sunt necesare aceste proiecte.

De aceea am vrut să iau cuvântul ca să subliniez faptul că, pe lângă politicile europene, este nevoie de o infrastructură europeană în acest domeniu.

  Nathalie Griesbeck, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle președinte, dle comisar, cu mai puțin de un an în urmă, trei sute de aeroporturi au fost închise în Europa în 23 din cele 27 de state ale Uniunii. Acest lucru a cauzat pierderi financiare considerabile și, mai presus de toate, la fel cum au semnalat antevorbitorii, mai mult de 10 milioane de oameni, care nu erau cu toții turiști, au trebuit să-și amâne cursa și să-și găsească o altă modalitate de transport.

Acesta a fost rezultatul pagubei cauzate de un eveniment în întregime natural, care ne-a plasat într-un context important în relația cu natura și care a cauzat o paralizare fără precedent a spațiului aerian al Europei.

Este dificil, bineînțeles, să prevezi o erupție vulcanică, și mai cu seamă, formarea unui nor de cenușă vulcanică, este și mai dificil decât, bineînțeles, prezicerea unui episod de ninsoare. Totuși, criza provocată de acest nor evidențiază toate neajunsurile și deficiențele gestionării traficului aerian din Uniune, precum și slăbiciunea și lipsa unor instrumente de gestionare.

Pe baza acestor trei factori, aș dori să prezint trei propuneri de redresare: în primul rând, în ceea ce privește necesitatea comodalității; în al doilea rând, în ceea ce privește necesitatea ca metoda comunitară să răspundă la asemenea provocări; în al treilea rând, și bineînțeles, în centrul preocupărilor noastre, în legătură cu drepturile pasagerilor, care constituie principala noastră preocupare.

În ceea ce privește primul element, această criză a evidențiat faptul că este absolut necesar să consolidăm comodalitatea în transportul european, de vreme ce norul a evidențiat nu doar limitele sistemului aviatic la nivel european, ci mai ales limitele transportului feroviar, deoarece numeroși călători n-au reușit să găsească o alternativă. După cum s-a demonstrat în cadrul studiilor efectuate pe parcursul anului trecut, cu o comodalitate mai mare amploarea crizei nu ar fi fost așa de mare, iar paralizarea ar fi fost ceva mai mică.

În ceea ce privește al doilea element, ca și în criza financiară și în dezbaterile pe care le avem asupra comparației dintre metoda comunitară și abordarea interguvernamentală, aici, în domeniul transporturilor, abordarea interguvernamentală sau răspunsul fragmentat a 27 de state membre nu va rezolva dificultățile pe care le-am întâmpinat și care pot reveni, ci mai degrabă soluția este reprezentată de o metodă cu adevărat comunitară. Aceasta ar necesita consolidarea competențelor Eurocontrol în cadrul unui sistem comunitar și, bineînțeles, după cum s-a mai afirmat, finalizarea de urgență a cerului unic european.

În al treilea rând, sunt pasagerii, care se află în inima și în centrul preocupărilor noastre ...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

După cum am spus în introducerea mea, ați înțeles că ceea ce am lăsat la final este problema crucială.

  Eva Lichtenberger, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, în primul rând, aș dori să mulțumesc Comisiei - ceea ce nu fac des - pentru că se concentrează în mod consecvent asupra siguranței, chiar în fața protestelor unor companii aeriene, care au încercat să elucideze problema pentru că asemenea probleme au un impact financiar. Totuși, siguranța trebuie să constituie principiul de bază și în viitor. Câteva îmbunătățiri pe care le putem obține la nivel european sunt totuși necesare.

De exemplu, ce ziceți de îmbunătățirea sistemelor noastre comune de măsurare? Avem acum strategii care se aplică pentru a afla cum și cu ce diviziune a muncii pot fi măsurate asemenea incidente poluante, astfel încât putem să emitem mai rapid afirmații demne de încredere ? Știu că acest lucru este extrem de dificil de făcut, îndeosebi din cauza condițiilor meteorologice, dar aș dori să știu dacă s-a făcut vreun progres aici cu privire la coordonare, astfel încât să facem măcar măsurători și să le evaluăm conform acelorași criterii.

În general, această criză provocată de cenușa vulcanică, a arătat cât de vulnerabil este sistemul de transport aerian ultraechipat în prezent - fapt evident deja pentru toți în aeroporturile noastre. În condiții normale de operare, două sau trei întârzieri provoacă o întreagă serie de consecințe, făcând din ce în ce mai dificilă utilizarea serviciului în condiții normale de funcționare, ca să nu mai vorbim de cazul în care apare o problemă suplimentară determinată de evenimente meteorologice externe sau de ceva asemănător cu o criză provocată de un nor de cenușă vulcanică; situația devine un haos total în aceste condiții. Nu avem niciun sistem tolerant la erori, iar acest domeniu trebuie să fie, de asemenea, îmbunătățit, deoarece un sistem este bun doar atunci când are capacitatea de a răspunde într-o mod tolerant la erori în cazuri relevante.

De asemenea, a devenit evident faptul că ne confruntăm cu o deficiență serioasă, mai exact, cu o lipsă generală de cooperare între sistemele de transport rutier, feroviar și aerian. Tocmai pentru că avem o cooperare deficientă, nu prea a fost posibil să se ia pe loc măsuri compensatorii adecvate.

În ceea ce privește cerul unic, a cărui necesitate a devenit aici evidentă - întrucât o serie de măsuri coordonate ar fi fost în orice caz mai bune - aș spune că, atât timp cât fiecare stat membru este convins de faptul că el este unicul care și-ar putea controla singur spațiul aerian în mod eficient și că celelalte sunt absolut incapabile să facă acest lucru - și vorbesc aici despre spațiul aerian din Europa Centrală - nu vom putea face niciun progres în această privință. Acest egocentrism afectează cooperarea europeană și, în cele din urmă, și ideea de Europa. Trebuie să fim clari în această privință.

  Jacqueline Foster, în numele Grupului ECR. Dle președinte, s-a mai spus în această dezbatere, dar eu voi repeta, faptul că suntem cu toții conștienți de dimensiunea perturbării provocate de norul de cenușă vulcanică. După cum s-a menționat, peste 100 000 de zboruri au fost anulate, zeci de milioane de pasageri care călătoreau în scop turistic și de afaceri nu și-au putut respecta planurile de călătorie, au fost amânate sau anulate transporturi de bunuri și mărfuri, au fost afectate întreprinderi, iar carierele noastre europene și aeroporturile au suferit pierderi financiare catastrofale. Una peste alta, acesta eveniment a provocat pagube de peste 2 miliarde de euro companiilor aeriene europene. Instituții din Europa și din statele membre care erau responsabile de rezolvarea unor astfel de probleme au fost paralizate complet și, la drept vorbind, dacă n-ar fi fost o problemă așa de serioasă, ar fi fost practic ridicolă.

În tot acest haos, un lucru era clar: transportul aerian este extrem de important pentru economia europeană și, ca indivizi, depindem de o industrie viguroasă și eficientă a transportului aerian, în care siguranța echipajului și a pasagerilor este prioritară. Ca atare, sunt încântată să susțin această întrebare cu solicitare de răspuns oral, nu în ultimul rând pentru că în timpul dezbaterii noastre plenare precedente referitoare la această problemă am solicitat Uniunii Europene să analizeze cele mai bune practici internaționale care tratează cenușa vulcanică și, mai ales, am evidențiat America, care a folosit întotdeauna o practică mai cumpătată în această privință. Am salutat cu siguranță faptul că, în evaluarea crizei, Comisia a acceptat faptul că Europa trebuie să revizuiască procedurile prin intermediul Organizației Internaționale a Aviației Civile.

Cea mai bună practică internațională ne spune că responsabilitatea abordării pericolelor potențiale legate de cenușa vulcanică trebuie transferată operatorilor aerieni ca parte a sistemului lor de gestionare a siguranței. Rolul autorităților este de a audita sistemul de gestionare a siguranței al companiei aeriene și de a se asigura de faptul că acesta îndeplinește standardele de siguranță. Aceasta este procedura aplicată de SUA și de alte țări care au reușit să facă față unor erupții vulcanice fără perturbări majore în traficul aerian.

Este esențială o conducere unită clară și hotărâtă și avem nevoie ca Agenția Europeană de Siguranță a Aviației să se asigure de faptul că statele membre ale UE își adaptează procedurile existente pentru a garanta că operatorii companiilor aeriene vor prelua această responsabilitate și vor fi sprijiniți în luarea unor astfel de măsuri în viitor.

În cele din urmă, criza de anul trecut din aprilie și mai a evidențiat în mod clar faptul că trebuie să insistăm cu prioritate asupra punerii integrale în aplicare a cerului unic european și a programului SESAR. Atât industria europeană, cât și contribuabilii au investit deja sume imense în aceste proiecte și, ca legislatori europeni, trebuie să insistăm în continuare asupra unor reforme bine echilibrate, rentabile și structurale. Salut comentariile de astăzi ale dlui comisar. Să sperăm că avansăm acum într-un mod pozitiv.

  Juozas Imbrasas, în numele Grupului EFD.– (LT) Dle președinte, de vreme ce și astăzi discutăm despre criza provocată de cenușa vulcanică, s-ar părea că acest subiect este încă relevant, iar întrebările rămân fără răspuns. Am înțeles că vulcanii nu urmează nicio regulă și nu putem exclude circumstanțe neprevăzute. Toate acestea sunt despre supraviețuirea industriei aviației, dar aeronavele sunt împiedicate nu doar de vulcani, ci și de furtuni, zăpezi și fenomene similare. Este lesne de înțeles faptul că este imposibil să eliminăm, să oprim sau să prevedem tot ceea ce se poate întâmpla în domeniul aviației. În mod clar, siguranța aeronavei, viețile oamenilor și mobilitatea lor trebuie să primeze în considerentele noastre cele mai importante.

Sunt mulțumit de faptul că se urmărește un program cuprinzător prin aplicarea inițiativei cerului unic cu scopul de a moderniza gestionarea traficului aerian. Sunt de acord cu colegul meu deputat care tocmai a afirmat faptul că e nevoie de punerea în aplicare a unei infrastructuri comune. Totuși, dacă tot vorbim despre acest lucru, aș dori să spun că astăzi ar trebui să luăm în considerare și să discutăm despre dezvoltarea unui mijloc de transport alternativ. Trebuie să obținem un progres mai mare în acest domeniu. Această criză a avut un impact deosebit asupra statelor membre estice ale Uniunii Europene, care au rămas separate de o parte a Europei de Vest și, spre deosebire de celelalte state membre ale Uniunii Europene, nu au avut suficiente șanse de a alege mijloace alternative de transport. Știm acum că trebuie să stabilim de urgență un sistem alternativ secundar de mobilitate, rețele transeuropene, rețele feroviare, o alternativă la transportul aerian, așa cum s-a procedat în mod înțelept în privința rețelelor electrice și de telecomunicații. De aceea, având în vedere perspectivele financiare, trebuiesc stabilite obiective mai ambițioase atunci când analizăm rețelele transeuropene. Transportul terestru și, mai presus de orice, transportul feroviar ar trebui să poată să înlocuiască transportul aerian mai ușor dacă acesta din urmă este dezafectat. A venit timpul să luăm în considerare alternative specifice și să le aplicăm pe acestea cât mai curând cu putință.

  Diane Dodds (NI). - Dle președinte, la fel ca alți deputați de aici, nu sunt membră a Comisiei pentru transport și turism, dar vin din Irlanda de Nord, o insulă de la marginea Europei. Așadar vă puteți imagina ce importanță vitală au niște conexiuni aeriene și maritime bune, nu doar pentru economia noastră, ci și pentru călătoriile noastre personale.

Am fost ocupată în ultimele luni, chiar și în această săptămână, cu ultimele cazuri ale unor alegători ai mei care au fost afectați de această criză specială. În momentul crizei provocate de norul de cenușă vulcanică, costurile erau estimate la peste 200 de milioane de lire pe zi doar la zborurile din Regatul Unit. De aceea, ca să evităm acest lucru, trebuie să avem o cooperare mai strânsă și cunoștințe mai vaste de bună practică, astfel încât să avem un plan pregătit ca să prevenim perturbările viitoare și impactul dezastruos asupra economiei.

După cum am mai spus, am avut multe plângeri din partea alegătorilor mei, marea majoritate se refereau la companiile aeriene, la tratamentul lor față de aceste persoane și la faptul că nu și-au recunoscut obligația de a oferi asistență. Aș dori să solicit Comisiei să analizeze și această problemă.

  Ville Itälä (PPE). – (FI) Dle președinte, noi, bineînțeles, am luat la cunoștință poveștile triste pe care le-am auzit în momentul formării norului de cenușă. Mulți oameni n-au reușit să ajungă la înmormântarea rudelor lor, la nunțile copiilor lor sau la evenimente similare. Acestea au fost incidente foarte personale, regretabile, nemaivorbind de costurile financiare suportate de suferința a 10 milioane de oameni. După cum observați, de fapt nu a funcționat nimic.

Am fost în imposibilitatea de a răspunde că UE are o soluție pentru aceste situații, iar aici, președintele Comisiei pentru transport și turism a afirmat corect că acest risc nu ar fi putut fi anticipat, nu ar fi putut fi controlat, iar întreaga situație a fost mai degrabă de un haos total.

Acum, Comisia ar trebui să ofere publicului răspunsurile pe care acesta le vrea cât mai repede posibil: răspunsurile cu privire la existența unor soluții tehnice sau dacă acestea vor fi descoperite de companiile aeriene. Dacă acestea există, care ar putea fi ele? Care vor fi drepturile pasagerilor în viitor, dacă va apărea aceeași situație în care oamenii nu pot zbura cu avionul sau să ajungă acasă? Când va exista un cer unic european eficient? Răspunsurile de care au nevoie oamenii, bineînțeles, trebuie să vină cât mai repede, astfel încât acest lucru să nu mai continue mult timp. Care este planul de rezervă? Ce mijloace de transport urmează a fi utilizate? De această dată, oamenii au ieșit în pierdere. Alții au comandat taxiuri din Spania spre Finlanda, plătind taxe de mii de euro. Această situație nu se poate repeta în viitor: ar trebui să existe un plan de lucru pentru modul în care oamenii pot fi serviți mai bine în privința acestor aranjamente alternative.

În această ordine de idei, aș dori să ridic o altă problemă menționată aici, un alt fenomen natural de amploare: zăpada. Zeci de mii de oameni au fost reținuți în aeroporturile din Europa când a nins. În țara mea, Finlanda, există ninsori puternice neîntrerupte și înghețuri aspre, dar lucrurile funcționează. De aceea trebuie să facem ca și aeroporturile europene să funcționeze corespunzător, ceea ce nu este prea dificil, iar noi nu putem renunța pur și simplu: chestiunile ar trebui tratate astfel încât să garanteze accesul cetățenilor la justiție.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Erupția vulcanică din Islanda, dar și căderile masive de zăpadă care au avut loc anul trecut, au perturbat grav traficul aerian european, având consecințe economice și sociale semnificative. Pentru a evita pe viitor astfel de situații, aș dori să întreb Comisia care sunt principalele noi reglementări pe care le are în vedere pentru a întări cadrul legislativ privind drepturile pasagerilor care călătoresc cu avionul.

În ciuda centrelor de expertiză în domeniul norilor de cenușă vulcanică din Londra și Toulouse, care fac parte din sistemul internațional de nouă astfel de centre stabilite de ICAO și a Centrului londonez specializat în emiterea de hărți de risc privind norii de cenușă vulcanică, este nevoie să îmbunătățim infrastructura europeană și printr-un sistem de măsurare în timp real a concentrației norilor de cenușă vulcanică.

Regulamentul 1070 din 2009 privind îmbunătățirea performanței sistemului aviatic european impune statelor membre să ia măsurile necesare pentru a garanta punerea în aplicare a blocurilor funcționale de spațiu aerian până la 4 decembrie 2012.

Întreb Comisia dacă implementarea cerului unic european va respecta calendarul stabilit. De asemenea, Uniunea Europeană are nevoie de asigurarea comodalității și de un sistem de rezervare și emitere a biletelor pentru trasee europene care implică mai multe mijloace de transport. Uniunea Europeană are nevoie de un sistem de cale ferată de mare viteză care să lege toate capitalele și marile orașe europene.

  Liam Aylward (ALDE). - Dle președinte, criza provocată de cenușa vulcanică anul trecut a provocat anularea a aproape 100 000 de zboruri, ducând la un haos total pentru pasageri. Este vorba despre efectul pe care l-a avut criza asupra pasagerilor, asupra acestui lucru aș dori să atrag atenția Comisiei astăzi.

Au fost afectați peste 10 milioane de oameni, iar anulările au dus la costuri economice semnificative pentru mii de pasageri. Deși aeroporturile dispun de semne și broșuri care îi informează pe călători de drepturile lor, acestea nu prea sunt de folos atunci când ne confruntăm cu anulări sau de perturbări majore ale călătoriilor cum au fost cele cauzate de norul de cenușă. În temeiul legislației UE, pasagerii au dreptul la informare și asistență din partea companiei aeriene.

Totuși, în realitate, majoritatea pasagerilor a căror călătorie a fost întreruptă vor petrece mult timp și vor cheltui mulți bani în depistarea informațiilor, căutând bilete alternative de călătorie sau compensații din partea companiilor aeriene. Aceasta este o chestiune în care Comisia trebuie să fie mai eficientă. Cea mai mare frustrare întâmpinată de pasagerii aflați în situații de genul acesta este încercarea de a obține informații, încercarea de a intra în contact cu companiile aeriene. Deși sunt conștienți de drepturile lor, acest lucru le este de puțin ajutor dacă sunt abandonați într-un aeroport sau în așteptare la o companie aeriană.

Deși apreciez faptul că în timpul crizei provocate de cenușa vulcanică companiile aeriene s-au aflat sub o presiune nemaiîntâlnită în a avea de-a face cu mii de pasageri - și trebuie să admit că unele au făcut-o într-un mod admirabil - în general, este foarte greu ca oamenii să primească informații și asistență când e nevoie de ele.

Haosul provocat în transport de condițiile meteorologice nefavorabile din decembrie 2010 demonstrează același lucru. Pasagerii au nevoie de informații actualizate, dar mai trebuie să ajungă și la companiile aeriene pentru a-și exercita drepturile. Companiile aeriene, serviciul de informații și relații cu clienții din aeroport trebuie să fie mai accesibil pentru pasagerii a căror călătorie a fost perturbată. Nu este îndeajuns să îi informezi pe cetățenii Uniunii Europene în legătură drepturile lor; aceștia trebuie să fie asistați în exercitarea acestor drepturi în perioadele de haos în transport.

  Michael Cramer (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, acesta a fost un dezastru natural care a avut consecințe teribile pentru mulți oameni. Totuși, dacă îl comparăm cu inundațiile și cu uraganele simultane din Australia sau cu cutremurul din Christchurch, Noua Zeelandă, noi cu toții am scăpat teferi. Siguranța a avut prioritate absolută, și pe bună dreptate. Comisarul Kallas a luat decizia corectă în acordul cu miniștrii transporturilor ai statelor membre ale UE.

Nu pot înțelege critica adresată companiilor aeriene. Ele au suferit în mod clar o pierdere - s-a menționat o cifră de 2 miliarde. Totuși, este greșit să stabilim responsabilitatea în funcție de faptul dacă zborurile continuă sau nu în cadrul companiilor aeriene. Această decizie trebuie luată la nivel politic. Siguranța trebuie să constituie prioritatea de top. Imaginați-vă dacă un avion s-ar fi prăbușit din cauza norului de cenușă vulcanică. Am fi avut o dezbatere complet diferită, și anume, cât de iresponsabil a fost faptul de a permite chiar și unui singur avion să decoleze.

Avem nevoie de un plan B, după cum s-a menționat foarte corect, iar sistemul feroviar este alternativa. Ca rezultat al scutirii lor de la plata impozitului pe combustibil, companiile aeriene primesc 30 de miliarde de euro anual de la contribuabilii europeni. Acești bani trebuie investiți în sistemul feroviar, măcar o parte din ei, astfel încât să avem o alternativă în eventualitatea unui dezastru de acest gen.

Siguranța înainte de toate - asta așteaptă oamenii, și pe bună dreptate. La fel ar trebui să fie și pe viitor.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle președinte, această situație a arătat, de fapt, că Europa nu a fost pregătită de criză. În ciuda a ceea ce auzim în această Cameră, experții spun că reacția noastră a fost exagerată, iar unele zboruri ar fi putut fi permise. Totuși, acest lucru arată amploarea stării de paralizie în care ne-am aflat. Bineînțeles, antevorbitorii mei care vorbeau despre o anumită alternativă sub forma dezvoltării sistemului feroviar au dreptate. Acest lucru este evident. În domeniul aviației, răspunsul la această problemă este cu siguranță o mai bună coordonare și consolidare a rolului Agenției Europene de Siguranță a Aviației. În plus, este bine că în noiembrie, Parlamentul European a adoptat un regulament adecvat în acest domeniu. A fost un pas în direcția cea bună.

  Béla Kovács (NI). – (HU) Dle președinte, erupția vulcanică ne forțează să reconsiderăm prioritățile de transport. A venit timpul să preferăm calea ferată în transportul pe distanțe medii de până la 1500 km, pentru care se pot folosi în funcție de necesități subvenții, taxe și alte mecanisme de reglementare. Un considerent important este faptul că pe piața internă se observă o cerere semnificativă de modernizare a liniilor de cale ferată, precum și de fabricare a materialului rulant, ambele putând crea numeroase locuri de muncă. Având în vedere duratele de check-in și de transfer din aeroporturi, avioanele - în comparație cu trenurile de mare viteză - oferă un beneficiu minim de timp, dar cauzează o poluare considerabilă cu dioxid de carbon și o poluare fonică. Chiar dacă nu putem preveni erupțiile vulcanice, putem să îmbunătățim tehnologiile folosite în prezicerea lor și modul în care evaluăm situația rezultată. Totuși, o soluție reală poate fi oferită numai prin transformarea politicii în domeniul transportului, al energiei și al industriei, deoarece erupțiile vulcanice nu cauzează întreruperi, sau doar întreruperi pe plan local, ale transportului feroviar.

  Christine De Veyrac (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, cum mulți dintre noi tocmai au afirmat, erupția vulcanului islandez din aprilie anul trecut a constituit o dovadă dureroasă a fragmentării și ineficienței cerului european. Fiecare dintre noi din această Cameră a fost afectat în mod direct. Cinci milioane dintre cetățenii noștri au fost izolați, neavând la dispoziție nicio altă modalitate alternativă de transport. La un an de la acel eveniment excepțional, nu s-a concretizat nicio măsură nouă la nivel european.

Dle comisar, ați spus că un prim exercițiu de criză, legat de cenușa vulcanică, este programat la 13 și 14 aprilie sub coordonarea Eurocontrol, a Organizației Internaționale a Aviației Civile (OIAC) și a Asociației Internaționale de Transport Aerian (AITA), dar este esențial faptul că Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) trece la conducere în coordonarea măsurilor de siguranță la nivel european.

Este evident faptul că informațiile furnizate de graficele de abordare vizuală (VAC) din Londra și Toulouse trebuie îmbunătățite folosind tehnologii mai moderne. După cum am văzut anul trecut în aprilie, informațiile pot fi contradictorii și pot determina fiecare stat membru să decidă închiderea propriului spațiu aerian, din motive care țin mai degrabă de emoții decât de informații.

În acest context, rolul AESA este vital în propunerea unei interpretări armonizate a informațiilor, precum și în asigurarea centralizării și diseminării corecte a informațiilor. Dincolo de informațiile furnizate de VAC, AESA trebuie să pună la punct un mecanism de colectare a datelor disponibile în cooperare strânsă cu statele membre, companiile aeriene și piloții acestora.

Această centralizare a informațiilor și coordonarea tuturor celor implicați va preveni haosul și neconcordanțele pe care le-am trăit anul trecut. Deci mă aștept ca, împreună cu AESA, Comisia să fie capabilă să prezinte propuneri precise în viitorul apropiat, care vor fi integrate în punerea în aplicare deplină a cerului unic european.

  James Nicholson (ECR). - Dle președinte, criza provocată de cenușa vulcanică a provocat disfuncționalități uriașe în decursul lunilor aprilie-mai anul trecut. După cum a afirmat dna Foster, mulți dintre noi au realizat cât de dependenți suntem de călătoriile aeriene moderne. Desigur, atunci când veniți din țara din care vin eu, unde este imposibil să ajungi la serviciu fără să folosești avionul, atunci acest lucru te aduce cu picioarele pe pământ. Toți cei care au călătorit în zilele acelea probabil că au multe de povestit, iar unii oameni au fost grav afectați. În plus, pierderile economice suferite de companiile aeriene și de alte întreprinderi, ca urmare a zborurilor anulate și a pasagerilor izolați, au fost substanțiale.

Oamenii au spus că acest lucru se poate întâmpla din nou. Consider că trebuie să ne pregătim pentru acest lucru, deoarece lipsa de decizie a fost evidentă. Dați-mi voie să fiu foarte sincer: ca cineva care zboară în fiecare săptămână, când sunt deasupra la o distanță 39 000 de picioare, vreau, înainte de toate, să fiu în siguranță, deci nu pun la îndoială niciodată siguranța. Trebuie să ne asigurăm de faptul că siguranța pasagerilor este supremă. Consider că ar trebui să sprijinim această situație în ansamblu.

  Artur Zasada (PPE). – (PL) Dle președinte, o voi spune din nou: 100 000 de zboruri anulate, 10 milioane de pasageri care nu au ajuns la destinație, 2 miliarde de euro pierderi pentru companiile aeriene. Nu-mi amintesc să se fi întâmplat vreodată vreo paralizare similară a traficului aerian în Europa. Comisia Europeană, sub presiunea opiniei publice și a industriei aviației, a anunțat acțiuni prompte și decisive încă din aprilie anul trecut. Din nefericire, cenușa vulcanică s-a așezat, iar ambițiile Comisiei au scăzut odată cu aceasta. Până în prezent, nu a fost elaborat un plan european de gestionare a crizelor pentru situații similare. Încă nu s-a putut ajunge la un acord asupra unei poziții comune între experții în materie de siguranță, producătorii de aeronave, companiile aeriene și autoritățile de reglementare a pieței. De aceea, este necesar să vă adresez următoarele întrebări astăzi: ce s-a făcut în această privință pe parcursul ultimului an? Dacă ar avea loc o erupție vulcanică similară astăzi, am reacționa diferit față de anul trecut? Când ni se vor prezenta măsuri concrete?

Purtăm un dialog cu privire la cerul unic european, la scannere pentru corp și lichide și la proceduri necesare în caz de catastrofe naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice sau un atac sever al iernii. Între timp, traficul aerian de deasupra Europei continuă să crească an de an. Timpul pentru discuții ia sfârșit. Cerul european are nevoie de soluții imediate și bune pentru viitor și recomand Comisiei să ducă la bun sfârșit acest lucru. Vă mulțumesc.

  Ismail Ertug (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, cenușa vulcanică de anul trecut ne-a arătat într-o manieră impresionantă care ne sunt punctele slabe. Prin urmare, se pune întrebarea cum ar trebui să procedăm în asemenea situații în viitor. Este, bineînțeles, în primul rând o chestiune de siguranță a acelor oameni care se îmbarcă într-un avion. Desigur, trebuie să ținem seama de cum intenționăm să facem față pierderilor financiare. Prin urmare, întrebarea mea adresată Comisiei este - dle Hahn, poate i-o puteți transmite și dlui Kallas - în termeni specifici, ce planificăm? Aș susține faptul că este foarte important pentru noi să preluăm coordonarea când vine vorba de testarea zborurilor și limitarea valorilor. Este foarte important să știm care avion poate decola și când.

Mai am o observație, dle comisar: este foarte important - iar acest lucru a fost menționat de mai multe ori - să instituim cerul unic european. Cum intenționează Comisia să facă presiuni asupra statelor membre pentru ca acestea să își îndeplinească obligația în privința acestui proiect? La urma urmei, și-au pus semnăturile pe acesta.

Un alt punct important, la care s-a făcut referire de mai multe ori astăzi, este ce se întâmplă acum în privința drepturilor pasagerilor în transportul aerian. Avem Regulamentul (CE) nr. 2061 din 2004. Ce intenționează să facă Comisia în această privință? Suntem conștienți de problema pierderilor financiare suferite de diferitele companii aeriene. Aș dori să subliniez încă o dată faptul că avem nevoie de alternative la transportul aerian, iar prin aceasta mă refer la sistemul feroviar. Sunt, de asemenea, unul dintre cei care cred că trebuie să legăm orașele mari - capitalele europene - între ele. Și în acest caz, răspunsul este că avem neapărată nevoie de o implicare mai mare din partea Europei.

Aș fi încântat dacă Comisia ar acorda atenție acestor lucruri.

  Carlo Fidanza (PPE). – (IT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să-i mulțumesc dlui Marinescu pentru că a insistat atât de mult asupra organizării acestei dezbateri.

La aproape un an de la eveniment, ne întrunim aici să discutăm această chestiune delicată, care a cauzat daune mari pasagerilor și întreprinderilor, atât din sectorul aerian, cât și, să nu uităm, din alte sectoare.

De aceea consider că este necesar să adoptăm două direcții de abordare. Pe de o parte, să intensificăm coordonarea dintre autorități și părțile interesate, abordând în cele din urmă reforma Eurocontrol, care nu este, bineînțeles, un organism care raportează direct instituțiilor europene, dar care a fost, în orice caz, crucial în gestionarea și lipsa de gestionare eficientă a acestei crize.

Caracterul inadecvat al modelelor pur matematice, care au dus autoritățile și statele la închiderea aproape totală a spațiului aerian chiar și atunci când nu era nevoie, a fost demonstrat. În lipsa unui model testat în practică și a unor tehnologii mai avansate, un exces de precauție a dus la daune și inconveniente foarte grave.

În plus, trebuie să facem progrese decisive în ceea ce privește cerul unic european, dezvoltând mai rapid toate blocurile funcționale din spațiul aerian (BFSA-uri) pentru a reduce fragmentarea din gestionarea spațiului aerian și a asigura gestionarea mai eficientă a acestora. Pe de altă parte, este necesară garantarea drepturilor călătorilor. În această privință, sper Directiva revizuită privind pachetele de servicii pentru călătorii să poată fi prezentată de Comisie cât mai curând posibil, pentru clarificarea cadrului de garanții și răspunderi în cazul situațiilor deosebite și, de asemenea, orice altă schimbare privind reglementarea drepturilor pasagerilor atunci când situații extraordinare sunt tergiversate.

Ar mai fi necesar - precum au mai spus și alți colegi deputați - să lansăm un plan de urgență care să furnizeze mobilitate alternativă, modalități alternative de transport în cazul în care apare o situație similară.

  Dominique Riquet (PPE). – (FR) Dle președinte, aș dori să le mulțumesc deputaților care au vorbit mai înainte evidențiind toate neajunsurile integrării transportului aerian european în legătură cu folosirea spațiului aerian, a structurilor terestre și a rețelelor comerciale. Aș dori să subliniez, mai exact, aspectele care nu au legătură cu spațiului aerian și pe care le-a evidențiat criza cenușii vulcanice; și anume: lipsa unor rețele alternative la transportul aerian, în mod special, rețele feroviare, cum s-a menționat în această dimineață, și, mai presus de toate, lipsa unor sisteme informaționale integrate care să le permită pasagerilor să găsească informații cu privire la disponibilitatea formelor alternative de transport.

Acest accident trebuie să ne stimuleze să lucrăm în direcția dezvoltării unor modalități de transport alternative, eficiente și competitive. În această privință, revizuirea primului pachet legislativ în domeniul transportului feroviar, precum și relansarea politicilor de infrastructură prin intermediul rețelelor de transport transeuropene ar trebui să meargă în această direcție.

În plus, invit Comisia să analizeze cu atenție deosebită posibilitatea stabilirii unei interfețe unice de informare și rezervare pentru toate modurile de transport interconectate.

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE). – (PL) Dle președinte, Europa nu a fost pregătită pentru un asemenea haos, iar instituțiile responsabile de gestionarea crizelor nu și-au îndeplinit sarcina. Ca urmare a interzicerii zborurilor, companiile aeriene au pierdut zilnic 400 de milioane de dolari. La biletele vândute pierdute ar trebui să se adauge costul cazării, masa și transportul pentru pasagerii care au fost izolați în aeroporturi.

Activitatea vulcanică și seismică nu este o noutate pentru lume, iar în viitor sunt posibile alte erupții vulcanice. Din păcate, nu există nicio soluție potrivită pentru asemenea situații. În astfel de momente, Uniunea Europeană ar trebui să se concentreze asupra asigurării mijloacelor de transport alternative pentru cetățeni. O soluție bună, ca parte a rețelelor TEN-T instituite în Uniune, va fi crearea unei rețele comune de conexiuni feroviare și îmbunătățirea transportului feroviar de mare viteză. Acesta ar fi cu siguranță mai eficient în a ajuta la rezolvarea problemelor de acest gen. Vă mulțumesc.-

  Karin Kadenbach (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Hahn, nici eu nu sunt membră a Comisiei pentru transport și turism, dar cred că este important pentru noi toți să învățăm din criza provocată de cenușa vulcanică. După cum s-a mai spus astăzi, „siguranța înainte de toate” trebuie să fie principiul călăuzitor atunci când vine vorba de găsirea unor soluții. Trebuie să dezvoltăm rețeaua feroviară și trebuie să dezvoltăm o rețea feroviară europeană. Totuși, avem nevoie și de o formă de coordonare generală pentru transportul de persoane și de marfă, indiferent dacă acesta se face pe calea aerului, cu trenul sau pe căi rutiere, în caz de cutremure, nori de cenușă, inundații sau dezastre similare.

Punctele de contact naționale, similare celor pe care le stabilim acum în sectorul sănătății pentru îngrijirea pacienților transfrontalieri, ar părea să reprezinte o soluție aproape evidentă la această problemă - puncte de contact naționale la care se pot adresa oameni de toate generațiile. Realitatea este că, în prezent, se poate observa și o anumită inegalitate între generații în transportul aerian. Este aproape imposibil zilele acestea să obții informații fără internet. Ar trebui să colaborăm și în rezolvarea a acestei chestiuni.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). - Dle președinte, așa cum au afirmat mulți dintre colegii mei, criza provocată de cenușa vulcanică în 2010 a cauzat întreruperi semnificative în traficul aerian și daune economice, daune care încă nu pot fi cuantificate. Peste 10 milioane de pasageri au fost afectați direct pentru că au fost anulate 100 000 de zboruri în întreaga Europă. Eu vin din Irlanda, iar pasagerii aerieni irlandezi au întâmpinat dificultăți extreme din cauza acestui nor de cenușă, deoarece Irlanda nu are puncte de trecere terestre cu Europa continentală. A trebuit să trec marea, să iau trenuri, taxiuri și mașini ca să ajung aici la Strasbourg, lucru care mi-a luat peste 24 de ore fără somn. Bineînțeles, acesta este un preț mic; trebuie să ne asigurăm de faptul că siguranța este cea mai importantă.

Situația a evidențiat totuși, imensa necesitate a unor politici comune. Salut inițiativele recente ale dlui comisar Kallas de punere în aplicare a cerului unic european și de stabilire a unui spațiu aerian funcțional. Salut, de asemenea, declarația de astăzi a dlui comisarului Hahn și susțin pe deplin aceste măsuri, întrucât cenușa vulcanică nu cunoaște granițe politice și geografice.

  Ádám Kósa (PPE). – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, după cum a arătat deja colegul meu deputat, dl Marinescu, criza provocată de cenușa vulcanică a demonstrat faptul că Europa nu a fost pregătită nici strategic, și nici tehnologic, pentru această situație. Aș dori să atrag atenția Comisiei asupra faptului că acest lucru a avut un efect puternic asupra diseminării informațiilor și asupra accesului la acestea. Din cauza haosului din comunicații, efectele negative ale crizei au fost resimțite de grupuri dezavantajate cum ar fi familiile cu copii mici și persoanele cu handicap, care nu au fost capabili să reacționeze în mod corespunzător. Întreb Comisia dacă, după aprilie 2010, și într-o situație similară de criză, fiecare cetățean care călătorește va avea acces la informații adecvate în vederea exercitării în mod corespunzător a dreptului la informație.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. - Dle președinte, aș dori să le mulțumesc stimaților deputați pentru înțelegerea de care au dat dovadă știind că nu sunt familiarizat cu această problemă. Dlor deputați, aveți dreptate în privința faptului că Siim Kallas, colegul meu și vicepreședinte al Comisiei, face o treabă grozavă și veți primi răspunsuri scrise la întrebările dvs. acolo unde este necesar. Acestea fiind spuse, aș dori să vă mulțumesc pentru dezbaterea interesantă, mai ales că, la fel ca dvs., am fost afectat personal de evenimente în diverse moduri. De aceea aș dori să închei afirmând următoarele.

Criza de anul trecut provocată de cenușa vulcanică a evidențiat clar că trebuie să lucrăm împreună la găsirea unor soluții pentru a evita repetarea închiderii spațiului aerian la care am fost martori. Dar - la fel cum am afirmat și în aprilie anul trecut - măsurile adoptate în acest sens nu pot diminua nivelurile de siguranță pentru care industria aviației este cunoscută în întreaga lume.

Situațiile de criză nu sunt o noutate pentru Uniunea Europeană, iar răspunsul UE la criză a fost prompt și eficient. A arătat importanța unei acțiuni europene centralizate într-o situație de criză pe scară largă. Analizând mai cu seamă evenimentul Eyjafjallajökull, conceptul, scopul și obiectivele inițiativei cerului unic european au fost încă o dată evidențiate. După cum afirmă Consiliul de Miniștri, trebuie să accelerăm punerea ei în aplicare pentru a obține toate beneficiile aplicării sale.

Din perspectiva Comisiei, atenția se concentrează pe asigurarea unei abordări armonizate și pe aplicarea măsurilor convenite în situații de criză viitoare. Acest lucru va fi în avantajul tuturor cetățenilor din Europa. Intenția noastră este de a revizui drepturile pasagerilor aerieni în 2012. Și nu în cele din urmă, participarea industriei este esențială pentru a facilita o abordare coordonată a procesului decizional.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  David Martin (S&D), în scris.- Închiderea unor sectoare mari ale spațiului aerian european în aprilie și mai anul trecut ca urmare a erupției vulcanice din Islanda a cauzat perturbări grave ale traficului și pierderi economice și a afectat 10 milioane de pasageri în mod direct. Cred că responsabilitatea primară pentru siguranța zborurilor le revine operatorilor. Prin urmare, trebuie să li se furnizeze date exacte. Piloții sunt antrenați să gestioneze condiții extraordinare de zbor, manualele de siguranță ale companiilor aeriene comerciale sunt revizuite, supervizate și confirmate de autoritățile de reglementare, iar companiile aeriene au experiența necesară de operare în zone vulcanice, așa cum se arată de registrele lor de siguranță. Prin urmare, operatorul companiei aeriene (pilotul) ar trebui să fie responsabil de evaluarea riscului și de asigurarea siguranței zborurilor, de exemplu, prin alegerea rutelor sau decizia de a redirecționa aeronava dacă este necesar, luând în considerare toate informațiile disponibile (furnizarea mai multor informații și a unui echipament tehnic îmbunătățit la bordul aeronavelor). Sper că Comisia va colabora cu autoritățile competente pentru a se asigura că, în viitor, li se va permite să își continue munca.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. – (PL) Astăzi, în Parlamentul European a avut loc o dezbatere cu privire la criza provocată de cenușa vulcanică. Erupția vulcanică din Islanda de anul trecut a dus la perturbări serioase ale traficului aerian în Europa. Aceasta a provocat pierderi economice majore și a afectat în mod direct 10 milioane de pasageri. Cu siguranță, nu este în interesul Uniunii să reziste forțelor naturii, dar o mai bună predicție a posibilității producerii unei crize similare în viitor ar permite cu siguranță reducerea pierderilor economice și ar duce la un confort mai mare pentru cetățenii Europei.

În timpul dezbaterii, au existat discuții referitoare la progresele înregistrate în punerea în aplicare a investițiilor în echipamente tehnologice și sisteme de transfer de date pentru asigurarea unor prognoze meteo în timp real. S-au adresat Comisiei Europene întrebări cu privire la transparența proceselor decizionale în colaborare și la o mai bună coordonare a răspunsurilor. S-au analizat, de asemenea, consecințele creșterii traficului aerian în viitor și măsurile care trebuie luate pentru ca Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) să fie responsabilă de îndeplinirea schimbărilor operaționale.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris.– (PT) Dezastrele naturale au crescut atât în intensitate, cât și în frecvență. Cazul recent al norului de cenușă vulcanică înregistrat în Islanda, în aprilie și mai anul trecut, a afectat grav întregul spațiu aerian european, iar pe durata acestuia 75% din rețeaua de aeroporturi a fost inactivă, ceea ce a dus la pierderi economice serioase și a afectat aproximativ 10 milioane de pasageri.

Pentru a preveni eventualele întreruperi ale traficului aerian, trebuie să identificăm de urgență măsuri de gestionare a crizelor. Acest lucru înseamnă că este nevoie de investiții în echipament tehnologic terestru și aerian care să furnizeze informații exacte în timp real. În plus, este vital să se definească rolul și funcțiile diverselor instituții în gestionarea crizelor, astfel încât să existe o coordonare concertată pentru a evita pierderi mai mari ale diverselor părți implicate. Acest eveniment arată faptul că este crucial ca dezvoltarea integrării spațiului aerian european să se facă prin intermediul inițiativei cerului unic european. Continua creștere a traficului aerian, fragmentarea spațiului aerian european și evenimentele neprevăzute, cum ar fi norul de cenușă vulcanică, arată faptul că UE ar trebui să își coordoneze și să își armonizeze procedurile aeriene, astfel încât să îmbunătățească sectorul aerian european.

(Ședința a fost suspendată la ora 11:35 și a fost reluată la ora 12:00.)

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

6. Declarația Președinției

  Președinte. – Stimați colegi, doamnelor și domnilor, dragi oaspeți, mâine, 11 martie, vom celebra pentru a șaptea oară Ziua europeană a victimelor terorismului. Această zi este dedicată celor peste 5 000 de victime ale terorismului în Europa. Teroriștii declară război împotriva civililor. Aceștia atacă în locuri în care oamenii obișnuiți ar trebui să se simtă în siguranță în țările lor. Este un gest rușinos, necinstit și plin de lașitate. De aceea terorismul nu poate fi niciodată justificat. Noi europenii suntem puternici și uniți. Nicio organizație teroristă sau criminală nu poate să ne slăbească credința în valorile care stau la baza Europei noastre unite.

Doamnelor și domnilor, vă rugăm să ne ridicăm și să ținem un minut de reculegere pentru victimele terorismului.

(Deputații din Parlament s-au ridicat și au ținut un minut de reculegere)

7. Crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații (declarație scrisă): consultați procesul-verbal

8. Accidentele în care sunt implicate camioane de tonaj greu (declarație scrisă)

  Președinte. – Pentru a începe, am să vă citesc două declarații scrise. Prima a fost prezentată de dl Tarabella, dna Bastos, dl Canfin, dna Vergiat și dna Weber cu privire la stabilirea statutului european pentru societăți mutuale, asociații și fundații. Aceasta a fost semnată de majoritatea deputaților care compun Parlamentul. Prin urmare, în conformitate cu articolul 123, aceasta va fi transmisă destinatarilor și publicată, indicând numele semnatarilor, în secțiunea Texte adoptate aferentă acestei ședințe.

A doua declarație scrisă a fost prezentată de către dna Hall, dna Ayala Sender, dna Durant, dl Koch și dna Wils, cu privire la coliziunile vehiculelor grele de mărfuri. Aceasta a fost semnată de majoritatea deputaților care compun Parlamentul. Prin urmare, în conformitate cu articolul 123, aceasta va fi transmisă destinatarilor și publicată, indicând numele semnatarilor, în secțiunea Texte adoptate aferentă acestei ședințe.

  Mike Nattrass (NI). – Dle Președinte, având în vedere ceea ce tocmai am discutat, aș dori să spun că s-a intensificat securitatea în această clădire și aș dori să adresez mulțumirile noastre bărbaților și femeilor care ne protejează. Aș dori să ne asigurați că se continuă în mod serios ancheta privind încălcările securității la Bruxelles, care implică uneori arme de foc. Aceste încălcări au expus unui mare risc personalul și oaspeții noștri și chiar pe noi înșine. Aș putea avea, de asemenea, asigurarea dvs. că managementul superior va fi tras la răspundere, după caz​​, și că acești soldați nu vor fi sacrificați pentru protecția generalilor?

(Aplauze)

  Președinte. – Aș dori să vă asigur că această chestiune este menținută sub supraveghere constantă în vederea consolidării securității în Parlamentul nostru.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, în legătură cu semnarea Declarației scrise nr. 84/2010, aș dori, desigur, să le mulțumesc tuturor cosemnatarilor mei. Dnei Bastos din Grupul PPE; Dl Canfin din Grupul Verts/ALE; Dna Vergiat din Grupul GUE/NGL; și dna Weber din Grupul ALDE. Împreună, am reușit să strângem o majoritate de semnături.

Mulțumesc actorilor economiei sociale care au luat măsuri și care au făcut posibil ca acest Parlament să trimită un semnal clar Comisiei pentru a recunoaște, în cele din urmă, un statut european unic pentru asociații, fundații și societăți mutuale.

(Aplauze)

9. Votare

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

9.1. Legislația privind mass-media din Ungaria (B7-0191/2011) (vot)

- Înainte de votare:

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Președinte, înainte de votarea planificată pentru rezoluția referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria, aș dori să atrag atenția colegilor mei deputați asupra celor mai recente evoluții ale situației și să înaintez o propunere concretă.

Cu patru zile în urmă, Parlamentul maghiar a adoptat amendamentele - toate amendamentele - solicitate de către Comisia Europeană, în pofida votului negativ al deputaților maghiari socialiști și verzi. Dna comisar Kroes a fost prezentă în timpul votării și a anunțat că versiunea amendată a legii este în concordanță cu legislația europeană și, în special, cu Carta drepturilor fundamentale. Cu toate acestea, rezoluția grupurilor de stânga, care va fi supusă la vot la prânz, nu ia deloc în considerare aceste lucruri. Textul este practic același cu cel de acum trei săptămâni și nu face nicio mențiune cu privire la votul Parlamentului maghiar. Întrebarea mea este următoarea: Parlamentul acesta trăiește în lumea reală sau într-una imaginară? Este această rezoluție îndreptată împotriva guvernului maghiar sau împotriva Comisiei Europene, care nu mai are nicio problemă cu legea?

(Aplauze)

În special, l-aș întreba pe președintele grupului liberal: aveți sau nu aveți încredere în dna comisar Kroes?

Grupul PPE consideră că acest Parlament și-ar pierde credibilitatea dacă ar adopta texte care nu corespund realității. Trebuie să devenim un teatru pentru soluționarea cazurilor politice naționale?

(Aplauze)

Având în vedere aceste condiții, Grupul PPE își retrage rezoluția și solicită și celorlalte grupuri să facă același lucru. Este în joc credibilitatea Parlamentului.

  Președinte. – Doamnelor și domnilor, propunerea este foarte clară. După cum am înțeles, Grupul PPE și-a retras rezoluția. Prin urmare, avem doar o rezoluție care a fost prezentată de mai multe grupuri politice. Aș dori să solicit reprezentanților grupurilor politice să își prezinte comentariile în acest sens.

  Hannes Swoboda, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, dl Daul a vorbit despre realitate. Ei bine, este o realitate faptul că guvernul maghiar sau Parlamentul maghiar a modificat legea, și că acesta este un lucru bun, pentru că îmi aduc aminte de dezbaterea din acest Parlament, atunci când unii deputați au spus - inclusiv dvs., dle Daul - că nu trebuia modificat nimic; totul era în regulă. Dintr-o dată, acum trebuie să fie modificat.

(Aplauze din partea stângă)

Cu toate acestea, este de asemenea o realitate - și puteți citi totodată aceste lucruri - că atât reprezentantul pentru libertatea presei din cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), cât și reprezentantul Consiliului Europei spun că aceste amendamente sunt necorespunzătoare. Aceasta este realitatea, dle Daul. Aceasta este realitatea.

(Aplauze din partea stângă)

La întâlnirea grupului nostru, pe care am prezidat-o ieri seară, am discutat despre lege și amendamente și - la fel ca OSCE și Consiliul Europei - am ajuns la concluzia că aceste modificări sunt necorespunzătoare. Indiferent de decizia luată astăzi - indiferent dacă veți câștiga dvs., dle Daul, sau noi - nu vom renunța la lupta pentru libertatea mass-mediei, dle Lange. Dacă se întâmplă acest lucru, este treaba dvs.

(Aplauze din partea stângă)

Libertatea mass-mediei este un element inviolabil al democrației. Vrem democrație și vrem libertatea mass-mediei. Prin urmare, vă rugăm să votați astăzi în acest sens. Știm că există, de asemenea, unii deputați din grupul dvs. care sunt de acord cu noi. Trebuie să luptăm pentru libertatea mass-mediei - în Ungaria și, de asemenea, în alte părți.

(Aplauze din partea stângă)

  Președinte. – Doamnelor și domnilor, stimați colegi, după cum am înțeles, cele patru grupuri politice nu își retrag declarația lor. Am putea termina dezbaterea aici și trece la votare, dar am înțeles că Grupul ALDE din Parlamentul European, dorește de asemenea să facă o declarație. Aveți cuvântul.

  Alexander Graf Lambsdorff, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle Președinte, am fost abordați în mod special aici. Bineînțeles, avem încredere în activitatea dnei comisar Kroes. Analiza dumneaei asupra legislației derivate a fost exemplară. Am fi dorit ca respectivul comisar care a analizat legislația primară să își fi îndeplinit sarcina la fel, deoarece aici este problema.

(Aplauze din partea stângă)

Realitatea situației include acele lucruri menționate de către dl Swoboda, și anume că, în opinia atât a Consiliului Europei, cât și a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), amendamentele sunt necorespunzătoare. Viceprim-ministrul și ministrul pentru Administrație Publică și Justiție din Ungaria, dl Navracsics, a recunoscut el însuși că nu era o modificare semnificativă a legislației privind mass-media. Aș putea menționa protecția surselor jurnalistice, care rămâne încă nereglementată, sau componența și competențele autorității în domeniul mass-mediei. Toate acestea sunt aspecte care încă trebuie discutate.

Prin urmare, aș dori să declar, în numele Grupului ALDE, că nu vom retrage propunerea de rezoluție, ci solicităm mai degrabă ca votul să aibă loc.

  Președinte. – Doamnelor și domnilor, vom vota cu privire la rezoluția celor patru grupuri politice.

9.2. Țările vecine de la Sud, în special Libia, inclusiv aspecte umanitare (B7-0169/2011) (vot)

- Înainte de votare:

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Dle Președinte, există un nou element neașteptat care nu apare în rezoluție, și fac apel la Parlament să mi se alăture în exprimarea indignării și a îngrijorării noastre. Acesta se referă la ceea ce s-a întâmplat cu echipa de jurnaliști de la BBC care au fost reținuți ilegal și torturați, și, de asemenea, supuși unor execuții simulate, și care au văzut mulți alți libieni reținuți în închisoare, în condiții total inumane.

Acest lucru arată, de asemenea, că în Libia jurnaliștilor nu li se permite să își desfășoare activitatea în mod liber. Aceasta este o chestiune importantă, și fac apel la Parlament să ni se alăture în exprimarea indignării și a îngrijorării noastre, pe care trebuie să o transmitem Consiliului.

  Președinte. – Dna Gomes, aveți în minte un anumit amendament? Putem lua în considerare numai un amendament specific, nu un apel general.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Dle Președinte, informația pe care o dețin este că Grupul liberal ar dori să propună amendamentul oral, asupra căruia s-a căzut de acord, dar dacă nu se întâmplă astfel, voi fi mai mult decât încântată să îl transmit mai departe.

  Președinte. – În regulă, am înțeles. Este un comentariu general. Vă mulțumesc.

  Michał Tomasz Kamiński (ECR). – (PL) Dle Președinte, cu tot respectul, am auzit că ați spus că rezoluția a fost adoptată, dar nu am văzut rezultatul, cel puțin nu pe ecranul meu sau pe cel de la scaunul din fața mea. Cred că ar trebui să ni se dea și rezultatele, mă refer la rezultatul specific al acestui vot.

  Președinte. - Iată rezultatul: 316 persoane au votat pentru, 264 au votat împotrivă și 33 de persoane s-au abținut.

  József Szájer (PPE). – Dle Președinte, aș dori să reamintesc Parlamentului standardele duble pe care le aplicăm. În cazul legislației privind mass-media din Ungaria, un eveniment care a avut loc luni nu a fost reflectat în rezoluția noastră.

Acum încercăm să includem ceva care s-a întâmplat doar ieri. Acesta este un standard dublu evident pe care îl aplică acest Parlament, și este un lucru regretabil și inacceptabil.

- - Înainte de votul asupra amendamentului 11:

  Guy Verhofstadt (ALDE). – Dle Președinte, fac acest lucru în numele tuturor liderilor de grup și, de asemenea, al celor mai mulți dintre coordonatori, pentru că ieri, după dezbateri, a existat sentimentul general că punctul 11 trebuie consolidat. Amendamentul oral pe care îl prezint este următorul: „Invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să stabilească relații cu Consiliul național interimar de tranziție și să înceapă procesul de a le oficializa, astfel încât să încurajeze tranziția către democrație, asigurându-se implicarea unui spectru larg de reprezentanți ai societății libiene și abilitarea femeilor și a minorităților în procesul de tranziție, și să o sprijine în zona eliberată, astfel încât să elibereze populația și să răspundă nevoilor umanitare de bază ale acesteia, inclusiv asistența medicală”.

Aceasta este amendamentul oral prezentat în numele liderilor celor șapte grupuri și, de asemenea, al tuturor coordonatorilor cu care s-a ajuns la un acord.

(Amendamentul oral a fost acceptat)

9.3. Abordarea UE privind Iranul (A7-0037/2011, Bastiaan Belder) (vot)

- Înainte de votul asupra punctului 6:

  Bastiaan Belder, raportor. – (NL) Dle Președinte, la inițiativa Grupului S&D din Parlamentul European, și cu aprobarea și acordul celorlalte grupuri, propun includerea următorului amendament oral după punctul 6:

„Condamnă cu fermitate detenția ilegală a liderilor opoziției iraniene, Mir Hossein Mousavi și Mehdi Karoubi, împreună cu soțiile acestora, de către forțele de securitate iraniene și solicită eliberarea imediată și necondiționată a acestora; subliniază faptul că detenția a fost efectuată cu încălcarea legislației iraniene; condamnă atitudinea autorităților iraniene față de opoziția care își exercită dreptul legitim de a protesta și își afirmă solidaritatea față de poporul iranian cu privire la aspirațiile democratice ale acestuia; deplânge ipocrizia guvernului iranian, care a recurs la forță excesivă, intimidare și arestări arbitrare împotriva demonstranților pașnici care au demonstrat în semn de solidaritate cu poporul egiptean, la 14 februarie 2011, în timp ce pretindea că sprijină libertatea în Egipt”;

(Amendamentul oral a fost acceptat)

- Înainte de votul asupra considerentului N:

  Anna Ibrisagic (PPE). – (SV) Amendamentul oral se referă la eliminarea unui singur cuvânt, și acesta este cuvântul „iar”. Voi citi textul în limba engleză și apoi vă voi explica de ce:

–„întrucât relațiile dintre Iran și Turcia au cunoscut o intensificare remarcabilă;” se elimină cuvântul următor „iar”, și considerentul continuă „Iranul profită de aliații săi cu sau fără caracter statal, respectiv Siria și grupările Hezbollah și Hamas, precum și Frăția musulmană, pentru a destabiliza regiunea”.

– (SV) Vrem să ștergem cuvântul „iar” din mijloc deoarece nu dorim să creăm o legătură între relațiile dintre Turcia și Iran și relațiile Iranului cu Hezbollah si Hamas.

(Amendamentul oral a fost acceptat)

9.4. A 16-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (Geneva, 28 februarie - 25 martie 2011) (B7-0158/2011) (vot)

- Înainte de votare:

  Heidi Hautala, președinta Subcomisiei pentru drepturile omului. – Dle Președinte, am niște vești foarte bune în ceea ce privește drepturile omului. Candidatul la Premiul Sakharov, Haitham al-Maleh, un avocat sirian pentru drepturile omului în vârstă de 80 de ani, a fost grațiat și eliberat în urmă cu două zile. Acesta este un exemplu minunat al modului în care Parlamentul European poate consolida drepturile omului.

Acum că este din nou liber, Haitham al-Maleh este entuziast cu privire la obiectivul său de a ajuta la eliberarea miilor de prizonieri politici din Siria.

(Aplauze puternice)

  Președinte. – Vă mulțumim pentru că ne-ați dat această veste. Ne-a dat cu siguranță un impuls important în ceea ce privește activitatea noastră.

- Înainte de votul asupra punctului 8:

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dle Președinte, aș dori pur și simplu să subliniez că, atunci când a fost supus la vot punctul 8 din textul original, traducerea franceză a indicat că acesta era punctul 19. Prin urmare, a existat o neînțelegere privind instrucțiunile de vot.

  Președinte. - Vom analiza această chestiune. Vă mulțumesc pentru comentariu.

PREZIDEAZĂ: DIANA WALLIS
Vicepreședintă

  Fiona Hall (ALDE). – Dnă președintă, aș dori doar să profit de ocazie pentru a le mulțumi celor 400 de colegi din acest Parlament care au semnat declarația scrisă 81; de asemenea, aș dori să mulțumesc personalului meu pentru munca asiduă și serviciilor care s-au ocupat de declarația scrisă pentru sprijinul lor, dar, mai presus de toate, aș dori să mulțumesc susținătorilor, a căror dăruire a făcut posibil acest lucru.

Sunt mândră să fiu deputat într-un Parlament în care cetățenii obișnuiți pot veni să își dovedească nevinovăția, iar deputații europeni pot asculta și pot fi convinși. Aceasta este democrația în toată puterea sa și arată că Parlamentul European nu este distant față de oamenii săi.

10. Explicații privind votul

  Președintă. – Am ajuns acum la explicațiile privind votul.

Explicații orale privind votul

Propunere de rezoluție B7-0191/2011

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dnă președintă, am votat în favoarea rezoluției prezentate în comun de Grupul Socialiștilor Europeni, în principal pentru motivul că nu s-au schimbat multe în ceea ce privește importanța și actualitatea rezoluției, chiar dacă în Ungaria au fost efectuate anumite modificări între elaborarea rezoluției și votul de astăzi asupra ei.

În primul rând, aș dori să subliniez dezamăgirea noastră provocată de faptul că Comisia a decis de la bun început să se concentreze doar asupra a trei aspecte legate de controversata legislație privind mass-media din Ungaria. Insistăm asupra faptului că, după ce guvernul maghiar și Parlamentul s-au ocupat de aceste trei aspecte într-un mod relativ acceptabil, Comisia ar fi trebuit să continue cu monitorizarea îndeaproape a conformității legislației maghiare privind mass-media cu legislația europeană - și anume, Carta drepturilor fundamentale, în special.

Am dori, de asemenea, să facem apel la autoritățile maghiare ca, în viitoarele modificări ale legislației, să se angajeze într-o măsură mai mare alături de părțile implicate, inclusiv alături de societatea civilă, pentru că aceasta este singura modalitate în care o lege poate fi elaborată într-o țară cu adevărat democratică. În acest fel, contribuțiile și recomandările vor fi, cu siguranță, stimulante, fie că sunt ale noastre - ale Parlamentului European, ale Comisiei sau ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa - fie că sunt ale Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, cu siguranță toți deputații în acest Parlament, care susțin principiile Uniunii Europene, consideră că libertatea mass-mediei este foarte importantă. Această libertate, desigur, atrage după sine responsabilitate. Cu toate acestea, am votat împotriva acestei propuneri.

Informațiile pe care le-am primit cu privire la această problemă și care au fost expuse aici arată că Comisia a înaintat solicitări Ungariei, Ungaria a răspuns solicitărilor și a modificat în consecință legislația privind mass-media. În opinia mea, acest lucru ar fi trebuit să fie suficient. În acest sens, eu sunt de părere că nu ar trebui să devină o problemă politică în acest fel, unde stânga politică este evident împotriva dreptei sau indiferent de situație: tuturor trebuie să li se aplice aceleași standarde în această chestiune. Dacă Comisia a acceptat acest amendament depus de Ungaria, atunci și eu îl accept. Consider că aceasta este o chestiune de principii de bază și, astfel, mă tem că am votat împotriva acestui raport depus de propriul meu grup, sau împotriva ideii lui, deoarece cred că Ungaria a făcut exact ce i-a cerut Comisia să facă.

  Daniel Hannan (ECR). – Dnă președintă, înainte de a ne pronunța cu privire la libertatea mass-mediei în Ungaria, am putea binevoi să ne uităm la ceea ce facem noi, în calitate de Parlament.

Poate ar trebui să ne gândim la sutele de mii de euro din subvenții publice pe care le acordăm Uniunii Europene a Jurnaliștilor; poate ar trebui să ne gândim la zecile de mii de euro pe care le cheltuim în fiecare săptămână pentru călătoriile aeriene ale reporterilor locali, în special către Bruxelles și Strasbourg, pentru a îi face să se simtă bine; și poate ar trebui să ne gândim la modul în care zeci de corespondenți acreditați la Bruxelles primesc venituri secundare în calitate de consilieri pe probleme de mass-media, sau de editori ori scriitori pentru ziarele distribuite în mod gratuit și finanțate prin fonduri ale UE.-

Daca aș fi un cetățean maghiar, aș avea dubii serioase nu doar cu privire la legislația privind mass-media, ci și la tendințele autocratice ale guvernului; dar eu nu sunt cetățean maghiar, nu este treaba mea.

Sunt totuși un deputat în acest Parlament, și cred că modul pur și simplu propagandist în care folosim banii contribuabililor este un lucru care ar trebui să jignească principiile noastre fundamentale de decență, corectitudine și democrație. Ar trebui să eliminăm parul din ochiul nostru, înainte să începem să ne preocupăm de paiul din ochiul Ungariei.

Propunere de rezoluție RC-B7-0169/2011

  Lara Comi (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestei importante rezoluții. Este esențial ca Uniunea Europeană să depună toate eforturile, în cadrul competențelor sale, pentru a pune capăt situației de urgență, în coordonare cu Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, cât mai repede posibil.

Exprimarea unei condamnări clare, propunerea unei zone de interdicție aeriană, instituirea unui embargo asupra armelor și a altor sancțiuni, furnizarea de ajutor umanitar, evacuarea cetățenilor europeni, asigurarea asistenței pentru populația civilă afectată, toate acestea sunt totuși măsuri ex post care urmăresc doar oprirea dezastrului.

Cu toate acestea, Uniunea Europeană trebuie să joace un rol politic mai puternic pe scena internațională și să fie capabilă să abordeze provocările majore. După ce ne confruntăm cu situația de urgență, cred că ar trebui să ne oprim și să reflectăm asupra modului în care UE poate acționa în viitor în vederea prevenirii situațiilor în care democrațiile slabe se descompun și se transformă în catastrofe umanitare.

  Tunne Kelam (PPE). – Dnă președintă, am votat, bineînțeles, în favoarea acestei rezoluții. Dar cred că este urgent ca Consiliul European, care se reunește mâine, să acționeze cât mai curând și mai decisiv cu putință, în primul rând, pentru a stabili o zonă de excluziune aeriană deasupra Libiei, astfel încât să împiedice guvernul libian să continue să își ucidă cetățenii și, în al doilea rând, pentru a stabili relații cu Consiliul național interimar. Am adăugat acest apel la rezoluția noastră.

Dar, în total, cred că trebuie subliniat un pasaj din rezoluție: că schimbările de natură revoluționară ce au avut loc în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu indică faptul că impactul pozitiv al UE asupra regiunii și credibilitatea sa în zonă vor depinde de capacitatea sa de a duce o politică externă comună coerentă, principială și favorabilă noilor forțe democratice.

  Pino Arlacchi (S&D). – Dnă președintă, am votat în favoarea rezoluției. Aș dori să subliniez faptul că Parteneriatul pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene, lansat recent de Comisie, este un prim pas remarcabil în direcția cea bună.

UE a fost în mare parte absentă la începutul crizei din Africa de Nord și al tranziției către democrație, dar acum se pare că a început să fie mai activă și mai eficientă în acest domeniu.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dnă președintă, poporul libian, înainte de oricine altcineva, trebuie să aibă dreptul de a decide viitorul țării sale. Deoarece noțiunile de democrație și de libertate adevărată provin de la oameni, ele nu pot fi forțate din exterior.

În cadrul summitului extraordinar al Consiliului European, care se va desfășura mâine, trebuie să se ajungă la un acord privind rolul UE în regiune. UE ar trebui să facă tot posibilul pentru a sprijini valul de democrație din lumea arabă. Nu trebuie pierdut niciun moment: trebuie să trecem de la vorbe la fapte. UE trebuie să fie consecventă în politica sa și să își recunoască responsabilitatea în zonă acum și pe termen lung. Dacă vor continua atacurile împotriva populației civile, și așa pare să se întâmple, UE trebuie să negocieze un mandat și măsuri ale ONU pentru a crea o zonă de excluziune aeriană deasupra Libiei în vederea evitării unei catastrofe umane. De asemenea, trebuie să păstrăm opțiunea intervenției militare în această situație.

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, asistăm la sfârșitul unuia dintre cele mai lungi regimuri din istoria postbelică. Cu toate acestea, Muammar al-Gaddafi nu s-a putut hotărî să prezinte o demisie de onoare și, pentru a-și menține regimul dictatorial, a declarat război împotriva propriului său popor. Întorcând armele împotriva cetățenilor, el a pus sub semnul întrebării temelia pe care se bazează civilizația modernă. A comis o crimă împotriva umanității. Prin urmare, ne confruntăm cu obligația de a sprijini poporul libian în lupta sa pentru libertate, democrație și drepturile fundamentale ale omului.

Trebuie să luăm măsuri în cooperare cu ONU pentru a reinstaura stabilitatea în Libia și pentru a-i pedepsi pe cei vinovați de infracțiuni, inclusiv pe colonelul Gaddafi. Deosebit de urgentă este necesitatea de a asigura ajutor umanitar civililor și de a oferi adăpost refugiaților libieni. În urmă cu 25 de ani, administrația președintelui Reagan a încercat să pună capăt regimului lui Gaddafi. Astăzi trebuie să luăm toate măsurile admisibile în temeiul dreptului internațional pentru a-l îndepărta din funcție, așadar sprijin rezoluția Parlamentului.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dnă președintă, am votat în favoarea acestei rezoluții, deși cred că ea conține anumite elemente îngrijorătoare. În primul rând, vreau să spun că grupul meu s-a întâlnit cu reprezentanții forțelor libiene de opoziție săptămâna aceasta și aceștia au declarat că nu au dorit intervenția armată a Occidentului. Au specificat foarte clar acest lucru. Cred că UE nu ar trebui să fie naționalistă în această chestiune, și că ar trebui să acționeze împreună cu ONU și cu țările arabe.

În ciuda acestui fapt, prezenta rezoluție vorbește despre intervenție umanitară, care, de prea multe ori, din păcate, înseamnă intervenție armată. Parlamentul adoptă, de fapt, o poziție în favoarea intervenției, deși cu utilizarea unei retorici subtile.

Cealaltă preocupare a mea este această zonă de excluziune aeriană, care, mă tem, va duce la bombardarea Libiei. Cred că aceasta ar trebui să fie o misiune condusă de Organizația Națiunilor Unite, cu participarea întregii lumi arabe, a Africii și a UE.

  Daniel Hannan (ECR). – Dnă președintă, cei care solicită intervenție militară - și o zonă de excluziune aeriană este, desigur, o formă de intervenție militară, care presupune, așa cum se întâmplă, o disponibilitate de a doborî la sol dispozitivele aeriene - ar trebui să își amintească trei lucruri. În primul rând, după cum am auzit, opoziția libiană nu dorește intervenție străină. Există afișe peste tot în Benghazi afirmând acest lucru. În al doilea rând, regimul Gaddafi chiar vrea intervenție străină: aceasta ar justifica argumentul dictatorului că el își apără țara împotriva cotropitorilor străini. În al treilea rând, nu ne putem permite acest lucru. Prima navă din zonă după începerea crizei umanitare a fost HMS Cumberland din țara noastră, care se afla în zonă deoarece era pe cale să fie scoasă din uz! Și flota noastră maritimă încă are o capacitate mai mare decât cea a majorității celorlalte state membre.

Ar fi putut exista un argument pentru o lovitură directă împotriva regimului Gaddafi în anii '80, când era clar implicat în acte de terorism internațional. Este surprinzător faptul că cei care solicită acum o anumită formă de intervenție nu au fost în favoarea unei astfel de acțiuni atunci când ar fi fost justificată, în temeiul normelor de drept internațional. Este dezgustător spectacolul tuturor acestor conducători europeni care lingușesc și salivează în jurul acestui regim îngrozitor. Ne-am făcut singuri destul de multe probleme prin intervențiile noastre de până acum. Cred că am făcut destul.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dnă președintă, salut rezoluția, și, prin urmare, am susținut-o. Nu este de ajuns totuși să adoptăm o rezoluție.

Săptămâna trecută, în Egipt, patru mii de musulmani au atacat un sat de copți nu departe de Cairo. Ei au ars două biserici și nu au lăsat pompierii să intre în sat. Armata nu a vrut să intervină la început. Atunci când au intervenit în cele din urmă, reprezentanții musulmani i-au alungat, spunând că totul era în ordine. Cei 12 000 de creștini care locuiesc în sat au fost plasați sub regim de stare de asediu.

A fost un moment în care Europa știa cine era bun, cine era rău și de ce. Mulțumită sprijinului acestor oameni buni, lideri precum Havel, Walesa și Carnogursky au fost pregătiți pentru căderea comunismului. Astăzi, cu toate acestea, politicienii UE dau mâna cu dictatorii și închid ochii la persecutarea creștinilor. Ei nu gândesc în termeni de bine și rău, pentru că pragmatismul nu recunoaște astfel de categorii. Până când acest lucru se va schimba, am putea face mai mult rău decât bine pentru Africa de Nord.

Raport: Bastiaan Belder (A7-0037/2011)

  Pino Arlacchi (S&D). –Dnă președintă, am votat în favoarea acestui raport deoarece face distincția clară între cele două dosare principale privind Iranul: încălcările drepturilor omului de către actualul guvern și programul nuclear iranian.

Raportul susține abordarea bidirecțională a Consiliului față de chestiunea nucleară: pe de o parte, sancțiuni și, pe de altă parte, o ofertă de dialog.-

Este indispensabil să denunțăm încălcările extrem de grave ale drepturilor omului care au loc astăzi în Iran. Autorii, care aparțin în principal instituțiilor de stat, acționează cu impunitate.

În același timp, ar trebui să evităm apelurile iresponsabile pentru o intervenție armată internațională împotriva tiraniei curente. Un atac armat împotriva Iranului în numele drepturilor omului ar putea fi considerat de către toți iranienii, indiferent de orientările lor politice, ca un atac împotriva țării și o încălcare suplimentară a drepturilor lor fundamentale.

Singurul câștigător într-o astfel de eventualitate ar fi dl Ahmadinejad.

  Tunne Kelam (PPE). – Dnă președintă, după ce am votat în favoarea acestei rezoluții, cred că acum este momentul să aplicăm regimului de la Teheran aceeași abordare pe care am aplicat-o Libiei și colonelului Gaddafi. Cu alte cuvinte, cultivarea speranțelor de consolidare a încrederii nu mai constituie o opțiune realistă. Ar trebui să sprijinim mai mult opoziția din Iran. Sunt îngrijorat în special de tabăra opoziției de la Ashraf, care se află sub asediu și sub presiune din iulie 2009. Situația umanitară de acolo este intolerabilă. Parlamentul a adoptat o rezoluție în aprilie 2009 și o declarație scrisă în luna noiembrie a anului trecut pe tema acelei tabere, și aș sfătui-o pe Baroneasa Ashton să transmită acest mesaj serios Consiliului European de mâine.

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, Iranul, condus de guvernul lui Mahmoud Ahmadinejad, reprezintă un motiv de neliniște gravă din cauza ambițiilor nucleare ale conducătorilor acestuia. Refuzul continuu de a coopera cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică și absența conexă a monitorizării programului nuclear iranian fac necesară luarea în considerare a unor măsuri categorice în ceea ce privește Iranul.

Având în vedere faptul că acesta este un regim autoritar, trebuie să luăm în calcul posibilitatea ca el să reprezinte o amenințare pentru alte țări, în special pentru cele învecinate. Temeri speciale sunt provocate de retorica împotriva Israelului, pe care președintele Iranului o exprimă de ceva timp. Consider că poziția autorităților iraniene privind această chestiune este inacceptabilă și o condamn în mod categoric. Votând în favoarea rezoluției, îmi exprim opoziția față de politica externă agresivă a Iranului, și, de asemenea, solicit eliberarea prizonierilor politici, o încetare a persecuției apărătorilor drepturilor omului și începerea cooperării cu organizațiile internaționale, inclusiv cu organismele ONU. Susțin, de asemenea, eforturile diplomatice ale Turciei și ale Braziliei în urmărirea unei soluționări a chestiunii nucleare.

  Daniel Hannan (ECR). – Dnă președintă, revoluția iraniană din 1979 va fi văzută cândva ca un eveniment epocal, la fel ca Revoluția franceză din 1789 sau cu Revoluția rusă din 1917. Asemenea lor, aceasta s-a revărsat imediat peste granițe și a încercat să se extindă în toată lumea; asemenea lor, a desconsiderat toate normele stabilite ale dreptului internațional, ale suveranității naționale, ale jurisdicției teritoriale.

Care a fost actul de semnare a revoluției? A fost asediul Ambasadei SUA. Acum opriți-vă și gândiți-vă pentru o clipă cât de extraordinar a fost acel lucru, având în vedere precedentul relațiilor dintre țări. Chiar și în cel de Al Doilea Război Mondial, când ideologii complet opuse s-au luptat să se elimine una pe cealaltă, diplomații erau evacuați în mod pașnic prin intermediul țărilor neutre. Dacă Statele Unite ar invada Cuba mâine, se presupune că ar exista un schimb pașnic de personal diplomatic. Ceea ce anunțau iranienii era faptul că normele lor nu se potriveau cu ale noastre; lor nu le mai păsa de ideea suveranității de stat și au continuat așa cum au început, sponsorizând milițiile de la hanatele de pe Drumul Mătăsii până în Balcani și chiar până la Buenos Aires.

Ne-am afla într-o poziție mai puternică de a condamna un astfel de regim, dacă noi, în Uniunea Europeană, am avea puțin mai mult respect pentru principiul suveranității naționale și pentru principiul autodeterminării naționale.

  Gianni Vattimo (ALDE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, am dorit să explic de ce m-am abținut de la votul final privind raportul referitor la Iran, deoarece, deși sunt de acord cu toate criticile împotriva nerespectării drepturilor omului în Iran, în special în ceea ce privește pedeapsa cu moartea, persecutarea minorităților sexuale, precum și nerespectarea libertății de predare în școli și universități, cu toate acestea, sunt convins că o mare parte dintre știrile și informațiile la care se referă acest raport provine direct de la moara propagandistică a SUA și nu pot avea încredere în ea.

În cele din urmă, în calitate de democrat liberal, în vreme ce sunt convins, desigur, că Iranul are tot dreptul să urmărească dezvoltarea cercetării nucleare în scopuri pașnice, nu i-aș nega nici dreptul de a deține arme nucleare într-o regiune unde singura putere care le are și căreia îi este permis să le aibă este un stat rasist, colonialist ca Israelul.

Propunere de rezoluție RC-B7-0158/2011

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, în ceea ce privește această rezoluție a ONU referitoare la drepturile omului, aș dori să spun că este foarte important ca noi, cei din Uniunea Europeană, să apărăm drepturile omului până la capăt. Din păcate, această rezoluție referitoare la drepturile omului nu a fost bine echilibrată. Când o citiți, și în special când citiți punctul 19, aveți sentimentul că un singur stat, Israel, este condamnat mult prea mult și că oamenii încearcă să arunce vina în această privință pe această țară.

Suntem cu toții conștienți de situația prezentă în Orientul Mijlociu. Țările de acolo trec prin răscoale, în care mii de oameni nevinovați și-au pierdut viețile. În acest sens, aceasta ar fi trebuit să fie o rezoluție referitoare la drepturile omului, nu la Orientul Mijlociu. Dacă scopul ar fi fost acela de a găsi un echilibru aici, în loc de a încerca să dăm vina pe Israel în acest mod tendențios, ar fi trebuit făcută o mențiune, probabil, referitoare la Gilad Shalit, soldatul israelian care a fost privat de drepturile sale timp de 1 720 de zile ca prizonier al arabilor palestinieni sau Hamas.

Când emitem aceste declarații privind drepturile omului, trebuie să vizăm o abordare echilibrată, echitabilă. Acesta este singurul mod în care acestea pot fi continuate în mod durabil și care ne va permite, de asemenea, să ne păstrăm credibilitatea ca apărători ai drepturilor omului, atât în Europa, cât și în afara ei.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă președintă, am fost încântat de faptul că propunerile de rezoluție referitoare la drepturile omului au fost adoptate, și a fost corect ca Uniunea Europeană să facă acest lucru. Dar am de adus o scurtă explicație.

– Dnă președintă, în ceea ce privește amendamentul 2, alineatul 8, din grupul nostru colegii irlandezi și cu mine am votat în favoarea lui deoarece considerăm că instalațiile sanitare și, mai presus de toate, apa curată constituie un drept fundamental al omului și, din propria mea experiență de activitate voluntară în Africa, am văzut diferența pe care accesul la apă dulce o aduce în viața indivizilor. Așadar, eu consider că, prin acceptarea acestuia ca drept fundamental al omului, se poate crea situația urgentă de a asigura că toți cetățenii din lume au acces, mai presus de toate, la apă curată.

– (GA) Prin urmare, am fost încântat de faptul că acesta a fost adoptat - acest lucru este ceea ce am avut de spus.

Explicații scrise privind votarea

Propunere de rezoluție B7-0191/2011

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Această propunere de rezoluție a fost adoptată ținând seama de situația îngrijorătoare a legislației privind mass-media din Ungaria, care pune sub semnul întrebării cerința de relatare echilibrată pentru toți furnizorii de servicii mass-media audiovizuale, respectul pentru proporționalitate și drepturile fundamentale la exprimare și informare. Acest lucru înseamnă că Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și Parlamentul au preocupări comune legitime cu privire la faptul că această legislație contravine standardelor internaționale privind libertatea de exprimare, eliminarea independenței politice și financiare pentru serviciile publice de mass-media, sau domeniului de aplicare a regulamentului. Aceste preocupări sunt chiar mai îngrijorătoare având în vedere avertismentul emis de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliul Europei. Pe baza acestor constatări, recomandările din această propunere ar trebui să fie adoptate, întrucât acestea se referă la revizuirea legislației privind mass-media pe baza observațiilor din partea Comisiei, a OSCE și a Consiliului Europei, și ar trebui să îndemne Comisia să elaboreze, până la sfârșitul anului, un proiect de directivă privind libertatea și pluralismul mass-mediei, în scopul de a aborda cadrul legislativ inadecvat al UE și de a evita, astfel, situații similare în viitor.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Pluralismul și libertatea mass-mediei constituie unul dintre principiile fundamentale ale UE, care garantează libertatea de a exprima opinii și de a primi și a comunica informații fără control, imixtiuni sau presiuni din partea autorităților publice. Organizațiile internaționale și-au exprimat îngrijorarea cu privire la legislația maghiară privind mass-media, și, după efectuarea unei anchete, Comisia Europeană a concluzionat că aceasta este incompatibilă cu Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, precum și cu acquis-ul communitar în general. Sunt de acord cu propunerea din rezoluție potrivit căreia autoritățile maghiare trebuie să revizuiască în continuare legislația privind mass-media pe baza observațiilor formulate de Comisia Europeană, de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și de Comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, de Comitetul de Miniștri și Adunarea Parlamentară ale Consiliului Europei, pentru a asigura conformitatea acestei legi cu legislația UE și valorile europene, precum și cu standardele privind libertatea, pluralismul și independența presei.

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Guvernul maghiar a derulat o activitate adecvată în ceea ce privește gestionarea întregii rumori care înconjoară această lege controversată, clarificând astfel faptul că libertatea presei și pluralismul mass-mediei au fost și rămân piloni fundamentali în Ungaria. Comisia Europeană a avut realizări bune aici. În plus, pe bună dreptate, Comisia va continua să monitorizeze această problemă, nu numai în Ungaria, ci în toate statele membre ale Uniunii Europene.

Inițiativa, anunțată de dna comisar Kroes, de a reuni diferitele părți interesate pentru a forma un grup de experți, care va fi apoi însărcinat cu abordarea situației pluralismului mass-mediei în Europa, este un important pas înainte. Acest grup va ajuta Comisia în conturarea unor pași noi pentru peisajul mass-media. Am fost însărcinați cu garantarea pluralismului mass-mediei și a libertății presei în Europa. Prin urmare, presupun că Parlamentul European va contribui în mod activ la acest lucru.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR)Democrația nu este deloc o chestiune de fapt. Ea evoluează, progresează și, din păcate, de asemenea, regresează de-a lungul timpului. Cu toate acestea, la acest nivel, măsurile maghiare privind mass-media reprezintă un serios pas înapoi. Acordul tuturor progresiștilor europeni a permis inițial ca problema să fie pusă în fruntea agendei politice europene, ceea ce reprezintă un lucru bun. Acum este o chestiune care ține de precizie și fermitate cu privire la punctele care continuă să reprezinte o problemă. Independența guvernanței mass-mediei și libertatea de exprimare nu sunt negociabile.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece legislația maghiară privind mass-media ar trebui suspendată și revizuită pe baza observațiilor și propunerilor din partea Comisiei, a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și a Consiliului Europei, pentru a se asigura că aceasta este pe deplin în conformitate cu legislația UE și cu valorile și standardele europene privind libertatea, pluralismul și guvernanța independentă a mass-mediei. În plus, Parlamentul European reamintește că respectivele criterii de la Copenhaga pentru aderarea la UE, așa cum au fost stabilite în 1993 în cadrul Consiliului European de la Copenhaga, cu privire la libertatea presei și libertatea de exprimare, ar trebui să fie susținute de toate statele membre ale UE și puse în aplicare prin intermediul legislației relevante a UE. Astfel, Parlamentul European invită autoritățile maghiare să restabilească independența guvernanței mass-mediei și să oprească imixtiunile statului în ceea ce privește libertatea de exprimare și relatarea echilibrată. Mai mult decât atât, cred că reglementarea excesivă a mass-mediei este contraproductivă, punând în pericol pluralismul efectiv în sfera publică. În plus, Parlamentul invită Comisia să propună o inițiativă legislativă privind libertatea, pluralismul și guvernanța independentă a mass-mediei înainte de sfârșitul anului, cu scopul de a defini cel puțin standardele minime esențiale și de a asigura,a garanta și a promova un nivel adecvat al pluralismului mass-mediei și al guvernanței independente a acesteia în statele membre ale UE.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Pluralismul și libertatea mass-mediei constituie cu siguranță un pilon important al statului democratic de drept. Legislația privind mass-media din Ungaria merită critici, dar am văzut că guvernul maghiar a fost vizat și atacat în mod pripit și neîntemeiat și acest lucru nu ar fi trebuit să aibă loc, mai ales la începutul Președinției maghiare a Uniunii Europene. Cu toate acestea, mă bucur că parlamentul maghiar a aprobat recent amendamente la legislația sa controversată privind mass-media pentru a aborda punctele propuse de Uniunea Europeană, și în acest sens, a răpit avântul acelor ideologi care incitau la tensiuni. Cerința-cheie ca „relatarea echilibrată” să nu se aplice în cazul site-urilor de internet, al blog-urilor, al dezbaterilor și buletinelor informative străine a fost îndeplinită. Acum Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze în continuu aplicarea legislației. Ar trebui să se acorde importanță unui dialog constructiv care a avut loc între Ungaria și UE și care a condus la aprobarea amendamentelor legislative.

Mass-media și jurnaliștii străini care lucrează în Ungaria nu mai sunt amenințați cu sancțiuni mari pentru încălcarea legislației maghiare privind mass-media, dar există „alte consecințe juridice”. Cu toate acestea, proprietarii instituțiilor maghiare de mass-media sunt în continuare supuși unor sancțiuni, inclusiv cei care și-au transferat în mod oficial sediul în alte țări din UE cu scopul de a evita legislația privind mass-media din Ungaria. Deși am putea să nu fim de acord cu acest amendament, el ține în totalitate de competența parlamentului maghiar, iar reprezentanții UE ar trebui să îl respecte.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Libertatea de exprimare a fiecărui individ, libera circulație a informațiilor, precum și libertatea și pluralismul mass-mediei sunt pietrele de temelie ale integrării europene și ale valorilor sale de bază. Dezvoltarea și punerea în aplicare a unui cadru de reglementare pentru mass-media ar trebui să respecte standardele democratice de organizare și de guvernanță a sistemelor de comunicare. Fac apel la autoritățile maghiare să restabilească guvernanța independentă a mass-mediei și să pună capăt imixtiunii statului în exercitarea libertății de exprimare. Reglementarea excesivă a mass-mediei este contraproductivă, deoarece afectează negativ pluralismul efectiv din domeniul public. Fac apel la autoritățile maghiare să implice toate părțile interesate în reformarea legislației privind mass-media, inclusiv partidele de opoziție și societatea civilă, astfel încât acestea să poată participa într-un mod semnificativ la reforma acestei legislații, care reglementează un astfel de aspect fundamental pentru funcționarea societății democratice.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Libertatea și pluralismul mass-mediei sunt drepturi fundamentale care garantează libertatea de a exprima opinii și de a primi și a comunica informații fără niciun fel de imixtiune sau presiune din partea autorităților publice. Comisia Europeană, în calitate de gardian al tratatelor, și-a exprimat îngrijorarea și a solicitat informații din partea Ungariei privind o posibilă încălcare a acestui drept, și anume, faptul că legislația maghiară privind mass-media nu s-ar conforma Directivei serviciilor mass-media audiovizuale.

Am fost încântat să aflu că la 7 martie parlamentul maghiar a adoptat amendamente care au fost convenite între guvernul său și Comisie, deși nu pot înțelege de ce socialiștii și partidul ecologic maghiar au votat împotrivă. Având în vedere declarațiile dnei comisar Kroes, se pare că nu mai există nicio îndoială că Ungaria a urmat recomandările Comisiei, precum și că versiunea modificată a legii în cauză respectă legislația europeană.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Libertatea presei nu poate admite niciun compromis; acesta este mesajul pe care Parlamentul a dorit să îl transmită nu numai către Budapesta, ci și către Comisia Europeană. Parlamentul European a adoptat o rezoluție care solicită guvernului maghiar să suspende și să realizeze o „reexaminare urgentă” a pachetului controversatei legislații maghiare privind mass-media, chiar dacă a fost modificat recent sub presiunea partenerilor săi europeni. Cu toate acestea, există încă îngrijorare, în special în ceea ce privește Consiliul mass-mediei, organismul responsabil pentru supravegherea mass-mediei, care este compus în întregime din persoane care sunt aliniate cu partidul dlui Orban. În realitate, acest organism de supraveghere este instrumentul perfect pentru cenzurarea mass-mediei. Din acest motiv, Grupul ALDE, garant al libertății de exprimare a cetățenilor în UE și în întreaga lume, a solicitat să se pună capăt intervenției statului, în scopul de a restabili independența mass-mediei.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluții întrucât consider că Uniunea Europeană trebuie să fie promptă în direcția prevenirii și combaterii oricăror posibile atacuri la adresa valorilor fundamentale ale democrației, libertatea de exprimare fiind una dintre acestea. Cred că este fundamental ca Ungaria, ca și alte state membre cum este Romania, să își revizuiască atitudinea față de presă, în acord cu principiile democratice stipulate în Carta Drepturilor Fundamentale a UE și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la legislația privind mass-media în Ungaria, întrucât libertatea presei este una dintre valorile fundamentale ale UE. Cred că Comisia ar trebui să examineze în mod detaliat dacă legislația maghiară privind mass-media este conformă cu legislația europeană, în special cu Carta drepturilor fundamentale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Cred că nu are niciun sens ca Parlamentul să emită un aviz cu privire la această chestiune într-un moment în care au fost oferite toate garanțiile libertății de exprimare, inclusiv de către prim-ministrul maghiar, dl Orban. Mai mult, aceasta este o chestiune de principiu, așadar mă voi abține de la evaluarea actelor politice, legislative și jurisdicționale care se află strict în competența legislativă, executivă și judiciară a autorităților unui stat membru, altul decât statul meu.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Libertatea de exprimare și de informare, inclusiv libertatea de a exprima opinii și libertatea de a primi și a comunica informații fără imixtiuni sau presiuni sunt valori sociale pentru care mulți s-au luptat de-a lungul anilor, inclusiv în Portugalia. Comuniștii au fost, și sunt acum, în prima linie a acestei lupte. Din păcate, există încă motive ca lupta să continue în diferite țări ale UE. Pluralismul și libertatea mass-mediei continuă să provoace îngrijorare în diferite state membre. Adesea se uită faptul că unii dintre factorii care contribuie la acest lucru sunt modul în care dreptul de proprietate asupra instituțiilor mass-media este concentrat în mâna a câtorva mari grupuri de afaceri, atacul asupra drepturilor profesioniștilor mass-media și existența unor relații de lucru din ce în ce mai precare. Pe lângă acest lucru, în multe țări există încă imixtiuni din partea puterilor politice, și acesta este un motiv de îngrijorare.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Libertatea de exprimare și de informare, cu pluralismul mass-mediei care decurge de aici, inclusiv libertatea de a exprima opinii și de a primi și a comunica informații fără niciun fel de imixtiune sau presiune din partea autorităților publice, a fost realizat de civilizație.

Din păcate, cu toate acestea, în diferite țări din UE, vedem de multe ori atacuri asupra acestor drepturi fundamentale. Pluralismul și libertatea mass-mediei continuă să provoace îngrijorare în diferite state membre, în special în Ungaria, Italia, Bulgaria, România, Estonia și altele. Chiar și în Portugalia au fost raportate mai multe cazuri de atac la adresa pluralismului mass-mediei, care nu fac nimic pentru a onora democrația.

Cu toate acestea, nu suntem de acord că există o politică a imixtiunilor politice permanente din partea UE în guvernanța fiecărei țări, după cum se menționează la anumite puncte. În acest sens am votat cu privire la rezoluția referitoare la legislația privind mass-media din Ungaria, ținând seama de aspectele sale pozitive și negative.

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. – (DE)Sunt convins că o foarte largă majoritate din Parlamentul European va susține drepturile fundamentale ale mass-mediei. Acum aceste drepturi sunt puse în discuție în rezoluție, deși nu au fost luate în considerare amendamentele la această lege care au fost adoptate săptămâna aceasta în parlamentul maghiar. Prin urmare, aș fi vrut ca toate rezoluțiile care au fost întocmite la Budapesta înainte de acest vot să fie retrase pentru ca acestea să fie mai întâi actualizate și numai ulterior dezbătute și supuse la vot. În consecință, votul din Parlamentul European nu a mai avut nimic de-a face cu libertatea presei, care ar trebui să aibă prioritate absolută, ci a fost pur și simplu o probă de rezistență între grupuri.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Aprob pe deplin adoptarea acestei rezoluții propusă de stânga europeană care critică caracterul inadecvat al amendamentelor depuse de Ungaria la legislația sa privind mass-media, în timp ce dreapta le salută. Deși dna Kroes pare mulțumită, de asemenea, de aceste schimbări, Parlamentul European consideră că Comisia s-a axat doar asupra câtorva aspecte tehnice în detrimentul Cartei drepturilor fundamentale. De asemenea, nu numai că rezoluția noastră se adresează Ungariei, dar constată că, din păcate, libertatea și pluralismul mass-mediei pot fi compromise în țările cu guverne conservatoare. În acest sens, deputații în Parlamentul European au demonstrat că sunt conștienți de faptul că drepturile și libertățile fundamentale, care reprezintă înseși principiile democrațiilor și ale Uniunii Europene, trebuie să fie respectate.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece autoritățile maghiare trebuie să reinstituie independența guvernanței mass-mediei și să înceteze imixtiunea statului în ceea ce privește libertatea de exprimare și relatarea echilibrată. Reglementarea excesivă a mass-mediei este contraproductivă, punând în pericol pluralismul efectiv în sfera publică.

  Timothy Kirkhope (ECR), în scris. – ECR susține cu tărie o mass-medie liberă și pluralistă în întreaga Uniune Europeană și subliniază importanța libertății de informare pentru toți cetățenii europeni. Cu toate acestea, având în vedere situația în continuă schimbare care vizează legislația maghiară privind mass-media și lipsa oportunității de a se reuni cu Comisia în urma noilor amendamente la această lege care au fost adoptate săptămâna aceasta, suntem de părere că acum nu este momentul oportun pentru a avea o altă rezoluție pe această temă. Din acest motiv, Grupul ECR s-a abținut.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție deoarece cred că legislația maghiară privind mass-media trebuie să fie suspendată urgent și revizuită pe baza observațiilor și propunerilor Comisiei, ale OSCE și ale Consiliului Europei, pentru a asigura că aceasta este pe deplin în conformitate cu legislația UE și cu valorile și standardele europene privind libertatea presei, pluralismul și guvernanța independentă a mass-mediei.

  Iosif Matula (PPE), în scris. − Susțin modificarea prevederilor din legea maghiară a presei considerate de către Comisia Europeană drept mai puțin democratice și salut modificările aduse actului normativ de către guvernul de la Budapesta. Nu am votat, însă, rezoluția semnată de grupurile politice S&D, ALDE, Verzi și GUE deoarece măsurile propuse mi se par excesive dacă ținem cont de legi similare din alte state membre, dar care n-au fost sancționate public. Categoric, presa liberă reprezintă măsura gradului de democratizare a unei societăți. În Uniunea Europeană, este notoriu faptul că libertatea de exprimare este, practic, neîngrădită. Nu trebuie să confundăm, însă, acest drept fundamental cu libertatea de a profera orice informații, fără consecințe, fără responsabilitate și în lipsa unor probe concludente. Tocmai de aceea este nevoie de legi clare care să stabilească limitele în care trebuie să se încadreze orice demers jurnalistic. Legea presei din Ungaria a fost elaborată în acest context, ca urmare a directivei europene în domeniu. Mai mult, cred că trebuie să vorbim în cunoștință de cauză pe marginea subiectului legii maghiare a presei, având în vedere că putem fi induși în eroare de interese partizane și dispute politice.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Această propunere de rezoluție este inadecvată atât în ceea ce privește calendarul, cât și forma sa, întrucât toată lumea știe că, în urma criticilor inițiale făcute cu privire la legislația privind mass-media din Ungaria și a recomandărilor înaintate de către Comisie, guvernul maghiar și-a revizuit poziția și a modificat toate elementele din lege care au fost ținta criticilor din partea Comisiei. Prin urmare, legea votată de parlamentul maghiar la 7 martie a fost o versiune care a corespuns perfect cu legislația europeană. De aceea nu înțeleg insistența stângii de a vota asupra acestei propuneri, prin urmare, am votat împotrivă.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat în favoarea rezoluției B7-0191/2011 deoarece cred că noua legislație privind mass-media din Ungaria nu oferă o garanție suficientă a libertății de exprimare și a pluralismului, și, prin urmare, este contraproductivă pentru instituirea pluralismului efectiv în sfera publică.

Guvernul maghiar ar trebui să ofere o garanție efectivă pentru libertatea și pluralismul în mass-media, și, prin urmare, ar trebui să anuleze legislația sau să o modifice în mod substanțial, pe baza observațiilor și propunerilor Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ale Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei, ale Consiliului Uniunii Europene și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și prin intermediul unei dezbateri deschise, transparente, la care pot participa toate părțile interesate, organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) și cetățenii.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Libertatea de exprimare și, prin urmare, libertatea presei, sunt unele dintre cele mai importante drepturi fundamentale. Trebuie să lucrăm neobosit pentru a le păstra, chiar și atunci când exprimarea anumitor opinii ne deranjează. Această libertate este, de asemenea, libertatea noastră și este o garanție a exercitării libere a mandatului nostru. Transparența nu este posibilă fără o mass-medie liberă. Există o tentație mare de a încerca să controlăm informațiile și pe jurnaliști, inclusiv în democrațiile noastre occidentale. Informațiile libere și profesioniste sunt întotdeauna de preferat „zvonurilor”, care adesea înlocuiesc presa atunci când aceasta din urmă este cenzurată.

Mijloacele moderne de comunicare în masă joacă un rol absolut esențial în viața democratică și sunt fundamentale pentru asigurarea accesului universal la informații, la divertisment și la viață socială. Prin urmare, ceea ce eu numesc un „stat drept” trebuie să își asume responsabilitatea pentru sprijinirea dezvoltării unei mass-medii libere, atât pe plan intern, cât și pe plan internațional, promovând pluralismul informației și bogăția creației culturale, precum și facilitând accesul tuturor la acest conținut.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Este cunoscut faptul că, în conformitate cu observațiile și propunerile formulate de Comisia Europeană, de OSCE și de Consiliul European, legislația privind mass-media din Ungaria ar trebui să fie revizuită cât mai curând posibil cu scopul de a asigura corespondența sa cu legislația UE și cu virtuțile și standardele europene legate de libertatea de informare a mass-mediei, de pluralismul și independența mass-mediei.

Noua legislație este învinuită deoarece implică faptul că ar exista doar o singură persoană numită responsabilă pentru gestionarea mass-mediei și a telecomunicațiilor naționale. Noua legislație subminează pluralismul și libertatea mass-mediei și elimină independența politică și financiară a acesteia. Toate cauzele care conduc la un astfel de rezultat negativ ar trebui examinate.

Eventual permisivitatea guvernelor care conduc unele dintre statele membre ale UE au dat guvernului Ungariei iluzia faptului că normele adoptate în comun pot fi încălcate cu cinism. De exemplu, guvernul leton încă nu a pus în aplicare Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2004. Și ce s-a întâmplat drept urmare? Nimic până acum. Este posibil ca guvernul maghiar să fi fost inspirat de „independența” letonă. Am votat „pentru”, în speranța că s-a spart gheața.

  Tiziano Motti (PPE), în scris. – (IT) Atacurile stângii europene împotriva legislației privind libertatea presei, adoptată recent în Ungaria ar trebui să fie citite în contextul unei piese de teatru în care instrumentele puse la dispoziție de către instituțiile noastre sunt adesea folosite într-un mod abuziv și instrumental pentru a sprijini campaniile internaționale sau naționale de dezinformare politică și mediatică. În acest caz, aceste atacuri sunt complet deplasate, pentru că dezbaterea a fost deschisă, dar și închisă: guvernul maghiar a acceptat imediat observațiile formulate de Comisia Europeană și, la începutul lunii ianuarie 2011, dl prim-ministru Orban a declarat că legislația privind mass-media va fi modificată în conformitate cu aceste observații. Atacul împotriva țării care prezidează Uniunea Europeană într-un moment când ar trebui să fie sprijinită în îndeplinirea atribuțiilor sale are ca efect slăbirea Uniunii în ansamblul său și privarea de autoritate a acesteia. Refrenul constant al lipsei libertății presei este un lucru vechi, așa cum sunt referințele continue și anacronice la situația italiană, în care, paradoxal, cele mai importante ziare sunt controlate de instituțiile mediatice de stânga și informațiile circulă liber, uneori prea liber, pe internet.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) În urma amendamentelor adoptate de parlamentul maghiar săptămâna trecută, legislația maghiară este acum complet în conformitate cu legislația UE și cu dispozițiile privind drepturile fundamentale, astfel cum a convenit și Comisia Europeană. Ca atare, propunerea comună de rezoluție este acum redundantă, motiv pentru care am votat împotriva ei.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) După cum am avut șansa să spun atunci când am luat parte la dezbaterea asupra priorităților Președinției maghiare, acestea sunt aspecte ale chestiunilor interne din Ungaria, care pot fi reglementate, la fel ca înainte, ca parte a unei relații sănătoase, normale între Comisie și guvernul și parlamentul maghiar. Ca susținător al libertății, în special al libertății de exprimare și a presei, nu pot fi decât încântat de rezultate.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Această lege a fost efectiv concepută cu intenția de a restrânge activitățile mass-mediei în Ungaria și de a limita controlul critic la adresa guvernului, ca parte a restricțiilor mai largi asupra pluralismului în Ungaria. Acest lucru este în conflict direct cu principiile fundamentale ale UE, astfel cum este prevăzut în tratate și în Carta drepturilor fundamentale. Comisia și Consiliul trebuie să continue să facă presiuni pentru revizuirea completă sau retragerea legii pe această bază.

Parlamentul a precizat în mod clar că Comisia nu ar trebui să cedeze pur și simplu în fața guvernului maghiar în ceea ce privește această problemă crucială. Legislația maghiară privind mass-media trebuie să fie văzută, de asemenea, doar drept cea mai recentă încercare de a limita libertatea mass-mediei în Europa. Aceasta subliniază nevoia urgentă ca Comisia să prezinte propuneri legislative robuste pentru susținerea acestei valori de bază a UE.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat împotriva acestei rezoluții deoarece cred că grupurile politice de stânga care se află în acest Parlament au exploatat o problemă politică națională, care, în orice caz, a fost deja rezolvată, astfel cum reiese din recentul acord dintre guvernul maghiar și Comisia Europeană.

Cred că astfel de probleme naționale nu ar trebui să fie puse în discuție în cadrul acestui Parlament, întrucât acestea sunt responsabilitatea directă a fiecărui stat membru. În fond, este corect și adecvat să protejăm libertatea și pluralismul informațiilor, ca valoare fundamentală a tuturor țărilor Uniunii Europene, dar libertatea mass-mediei nu trebuie să contrazică morala publică și, mai presus de toate, nu trebuie să invadeze viața privată a nimănui.

Industria știrilor ar trebui să fie mai conștientă de consecințele pe care le poate avea asupra vieții și libertății cetățenilor o utilizare dezechilibrată a puterii și a influenței sale. Acest lucru se datorează faptului că libertatea personală a fost anulată de prea multe ori în numele libertății presei.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Sunt foarte mulțumită de faptul că această rezoluție a fost adoptată, subliniind angajamentul Parlamentului European față de libertatea de exprimare și independența mass-mediei în toate statele membre.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluție. Deși Ungaria și Comisia Europeană au ajuns la un acord cu privire la punctele invocate de Comisie, susțin apelul făcut de către colegii mei deputați pentru o examinare aprofundată a textului de lege. Progresele înregistrate de Comisie sunt deosebit de selective și preocupările exprimate de Parlament și de diverse organizații internaționale, cum ar fi OSCE și Consiliul Europei, au fost în mare parte ignorate. Îngrijorarea cu privire la numirea, componența și competențele autorității mass-mediei, în special, este perfect de înțeles. Libertatea presei este o parte prea importantă a democrației noastre pentru a fi supusă unor interpretări restrictive din punct de vedere juridic.

  Joachim Zeller (PPE), în scris. – (DE)Am votat împotriva acestei rezoluții depuse de Grupul GUE/NGL, Grupul S&D, Grupul Verts/ALE și Grupul ALDE. Autorii propunerii nu sunt la fel de preocupați de libertatea mass-mediei din Europa cum sunt de denigrarea unui guvern civic, care a fost ales cu o majoritate covârșitoare de poporul său și care are sarcina dificilă de a reconstrui o țară care a fost grav afectată ca urmare a proastei gestionări a guvernului socialist anterior. Nici Comisia Europeană nu a putut depista încălcări grave ale libertății mass-mediei în legislația maghiară, care, întâmplător, a fost deja modificată. Stânga europeană vede foarte repede paiul din ochiul guvernelor care nu sunt socialiste, dar nu acordă nicio atenție parului din ochii guvernelor socialiste.

Este greu de înțeles poziția liberalilor germani care, prin această rezoluție, solicită o reglementare a peisajului mass-mediei la nivel european, întrucât reprezentanții mass-mediei germane și europene consideră că această propunere, în special, este o restricție a libertății mass-mediei și o încălcare a principiului subsidiarității.

Propunere de rezoluție RC-B7-0169/2011

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea prezentei propuneri de rezoluție, deoarece cred că regimul lui Gaddafi ar trebui să fie distrus imediat, având în vedere modul în care acesta reprimă populația libiană în cadrul protestelor sale politice și pentru a preveni alte decese. Îmi amintesc că în Consiliul de Securitate al ONU comunitatea internațională a aprobat în unanimitate decizia de a impune sancțiuni acestui regim. Eu sprijin ferm Rezoluția 1970/2011 a Consiliului de Securitate al ONU și măsurile pe care le va lua Consiliul de Securitate, inclusiv embargoul, interzicerea echipamentelor utilizate pentru represiunea internă și înghețarea fondurilor persoanelor implicate în abuzuri ale drepturilor omului, atrăgând atenția asupra necesității de a pune în aplicare Rezoluția UE-Africa, care permite înghețarea bunurilor ilegal dobândite. Un gest ca acesta este necesar din partea instituțiilor financiare europene și a statelor membre, ca parte a interdicției privind activitatea de mercenar. Sunt necesare acțiuni umanitare rapide și eficiente din partea UE și a ONU. Aș dori să închei prin a spune că evenimentele din Libia, Egipt și Tunisia solicită o schimbare de paradigmă a politicii externe europene în ceea ce privește țările sud-mediteraneene și aș dori să îmi arăt solidaritatea față de libieni.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Protestele masive din numeroase țări arabe au arătat că regimurile nedemocratice și autoritare nu pot garanta o stabilitate credibilă, iar valorile democratice sunt elemente centrale ale parteneriatelor economice și politice. UE are un interes vital într-o Africă de Nord democratică, stabilă, prosperă și pașnică, dar evenimentele recente din Libia, Egipt și Tunisia au evidențiat nevoia urgentă a unei revizuiri a politicii externe a UE față de regiunea mediteraneeană. UE trebuie să își revizuiască politica de susținere a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism pentru punerea în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului în toate acordurile cu țări terțe. Sunt de acord că revizuirea politicii europene de vecinătate trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența sistemului judiciar, respectarea libertăților fundamentale, pluralism, libertatea presei și combaterea corupției.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei rezoluții ce reprezintă un pas în direcția potrivită în ceea ce privește reacția Uniunii Europene la revoluția, care degenerează în război civil, din Libia. Revoluțiile sunt un vis care devin realitate, dar războiul civil este un coșmar. Acum, când oponenții pierd teren sub focul trupelor și al mercenarilor lui Gaddafi, iar colonelul trimite emisari în capitalele europene în încercarea de a-și salva regimul, trebuie să arătăm poporului libian că îi suntem alături.

Am ascultat apelul pe care Consiliul național interimar de tranziție l-a făcut la 5 martie. Este de datoria noastră să susținem această alternativă și să protejăm poporul libian împotriva forțelor regimului. Fără prezența militară directă pe teritoriul libian, trebuie să avem în vedere o zonă de interdicție aeriană. Însă, decizia revine ONU. Totuși, această opțiune ar putea fi avută în vedere doar cu acordul explicit al Ligii Arabe. La nivel politic și diplomatic, trebuie să garantăm că Colonelul Gaddafi este izolat și să ajutăm poporul libian să-și recâștige în cele din urmă libertatea.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Evoluția dramatică din Libia și Africa de Nord continuă să pună în pericol granițele Europei: de fapt, criza umanitară din Libia s-ar putea transforma într-un val de migrație fără precedent în istorie.

Potrivit unor estimări recente, tulburările politice din Africa de Nord ar putea determina aproximativ 300 000 de refugiați să ajungă pe malurile sudice ale Uniunii. Sunt de acord și sprijin, prin urmare, apelul lansat de șase state membre mediteraneene ale UE pentru crearea unui Fond de solidaritate pentru a contribui la atenuarea efectelor generate de imigrație. Sprijin crearea unui sistem european comun de azil, precum și distribuirea echitabilă a costurilor legate de imigrare între statele membre. În plus, în scopul de a limita imigrarea în masă spre Europa, solicit analizarea posibilității de a trimite de ajutoare umanitare către populația afectată, pentru a sprijini atât procesul de democratizare, cât și creșterea economică în regiune.

Așadar, solicit Comisiei să pregătească un plan de urgență care analizeze, de asemenea, modalitățile prin care putem gestiona chiar și cel mai înfricoșător scenariu în care un număr masiv de imigranți decide să se îndrepte spre nord, până la țărmurile Europei. În opinia mea, un astfel de plan de urgență trebuie susținut de principiul solidarității între statele membre ale UE.-

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Recentele proteste din mai multe țări arabe arată că regimurile nedemocratice și autoritare nu pot asigura o stabilitate credibilă și că valorile democratice joacă un rol-cheie în parteneriatele economice și politice. Aș dori să solicit o colaborare strânsă cu grupul de lucru creat pentru a coordona reacția UE la criza din Libia și restul regiunii mediteraneene. Uniunea pentru Mediterana trebuie să se adapteze la vremuri și circumstanțe noi și să reflecteze și să acționeze în legătură cu evenimentele recente, cu scopul de a prezenta propuneri referitoare la o modalitate mai bună de promovare a democrației și a drepturilor omului în statele membre ale acesteia și în regiune, care includ Libia, și referitoare la posibile reforme prin care rolul său să devină mai puternic, mai coerent și mai eficace.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea Rezoluției referitoare la vecinătatea sudică, în special cu Libia, inclusiv aspecte umanitare, deoarece consider că colonelul Gaddafi ar trebui să abandoneze imediat puterea, astfel încât să permită o tranziție politică pașnică și să prevină orice altă vărsare de sânge. Condamn în mod vehement încălcările drepturilor omului în Libia și, în special, reprimarea violentă a demonstranților pro-democrație, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, și aș dori să-mi exprim solidaritatea cu poporul libian.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Exact în ziua votării acestei rezoluții, încă nu este clar în ce direcție se vor îndrepta revoluțiile care au încercat să răstoarne regimuri autoritare rămase la putere vreme îndelungată în toată Mediterana. În cazul Libiei, știrile despre succesele și eșecurile rebelilor și ale forțelor care sprijină încă regimul dictatorial al lui Gaddafi sunt contradictorii, iar acestea par să se confrunte cu un adevărat război civil. Cu toate acestea, există multe surse care denunță violența brutală fără precedent și reprimarea condusă de regimul libian, precum și numărul mare de victime pe care acest regim se presupune că le-a cauzat. Organizația Națiunilor Unite a condamnat în mod întemeiat atrocitățile comise. Astăzi, este clar că rebelii nu doresc să trăiască sub regimuri care nu le respectă drepturile și care nu asigură un minimum de respect pentru normele democrației și ale statului de drept. Uniunea Europeană nu se poate izola de ceea ce se întâmplă. În primul rând, ar trebui să ceară încetarea violențelor, să persevereze în condamnarea acestora și în sancționarea celor responsabili, să îi sprijine pe cei care luptă pentru valorile noastre comune și să se încerce să dea dovadă de solidaritate, precum și să urmărească mai îndeaproape și să înțeleagă mai bine aspirațiile, dorințele și tendințe mișcărilor care tânjesc după schimbare.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această rezoluție este îngrijorătoare și inacceptabilă. Acest lucru este valabil mai ales în contextul celor mai recente evenimente din Libia, care arată mai bine ca niciodată cât este de imperios să se găsească o soluție politică pașnică, fără imixtiuni externe. În fața desfășurării periculoase și severe a acțiunilor, care, în loc să contribuie la reducerea tensiunii, sunt destinate să pregătească actele de agresiune ale SUA și ale NATO împotriva Libiei, majoritatea deputaților din Parlament aprobă acte intervenționiste, agresive și de ocupație în Libia. Orice agresiune împotriva acestei țări, indiferent de pretexte și mandate, are consecințe serioase asupra oamenilor care deja trăiesc într-o situație de tensiune și insecuritate profundă. Aceasta ar aduce prejudicii grave tuturor celor din Libia care continuă să lupte pentru drepturile lor, pentru democrație, suveranitate și pace, și ar introduce elemente serioase de instabilitate și de conflict în regiune. Orice atac militar asupra Libiei, care ar fi inseparabil de obiectivele de a controla resursele naturale ale libienilor, va fi îndreptat nu numai împotriva poporului libian, ci împotriva întregii populații din regiune care s-a ridicat și continuă să lupte pentru drepturile sale sociale si politice, pentru libertate, democrație și suveranitate și independență reală a țărilor lor.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Dorim să ne exprimăm profunda noastră îngrijorare cu privire la cele mai recente evenimente din Libia, dar pledăm pentru o soluție pașnică și politică, fără interferențe externe. Din păcate, rezoluția Parlamentului European sprijină acum intervenția militară, din moment ce nu se poate avea o zonă de interdicție aeriană fără intervenție militară.

Prin urmare, această rezoluție, în loc să contribuie la o soluție pașnică, pare că vizează pregătirea actelor de agresiune ale SUA, NATO și poate ale UE împotriva Libiei. Am dori astfel să ne exprimăm opoziția fermă față de orice intervenție militară externă în această țară.

Orice agresiune împotriva Libiei, indiferent de pretexte și mandate, va avea consecințe grave asupra oamenilor care deja trăiesc într-o situație de tensiune și insecuritate profundă; aceasta ar aduce prejudicii grave tuturor celor din Libia care continuă să lupte pentru drepturile lor, pentru democrație, suveranitate și pace, și ar introduce elemente serioase de instabilitate și de conflict în regiune.

Orice atac militar asupra Libiei din partea SUA și a aliaților săi, care ar fi inseparabil de obiectivele de a controla resursele naturale ale libienilor, va fi îndreptat nu numai împotriva poporului libian, ci împotriva întregii populații din regiune care s-a ridicat și continuă să lupte pentru drepturile sale sociale și politice, pentru libertate, democrație și suveranitate și independență reală a țărilor lor. Sprijinim aceste lupte. Prin urmare, am votat împotriva acestei rezoluții.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Această rezoluție, adoptată cu o mare majoritate și la care am contribuit, arată că Parlamentul European nu păstrează tăcerea față de situația din Libia. Dimpotrivă, prin poziția sa, invită Uniunea Europeană, statele membre, precum și pe baroneasa Ashton să îi sprijine propunerile. Acesta promite sprijinul său poporului libian și susține, printre altele, recunoașterea Consiliului național interimar de tranziție din Libia și înființarea unei zone de interdicție aeriană în conformitate cu un mandat al Organizației Națiunilor Unite și în coordonare cu Liga Arabă și Uniunea Africană. De asemenea, condamnă în termenii cei mai duri încălcările drepturilor omului comise de regim în Libia și solicită colonelului Gaddafi să se oprească imediat. Singurul meu regret este problema refugiaților și a imigranților, care, cred eu, nu a fost luată în considerare în mod adecvat și prezentată ca o provocare comună pentru aceste țări și pentru Uniunea Europeană.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece UE trebuie fie implicată și să sprijine vecinătatea sudică, în mod specific dezvoltarea statului de drept, buna guvernanță și premisele constituționale și electorale ale unei democrații stabile, pașnice și pluraliste în regiune. Uniunea pentru Mediterana trebuie să se adapteze la vremuri și circumstanțe noi și să reflecteze și să acționeze în legătură cu evenimentele recente, cu scopul de a prezenta propuneri referitoare la o modalitate mai bună de promovare a democrației și a drepturilor omului în statele membre ale acesteia și în regiune, care includ Libia, și referitoare la posibile reforme prin care rolul său să devină mai puternic, mai coerent și mai eficace.

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Am susținut rezoluția referitoare la vecinătatea sudică, care acordă o atenție specială situației din Libia. În Libia, persoanele care luptă pentru libertatea țării lor sunt ucise. Noi ar trebui să le ajutăm. Rezoluția noastră nu le ajută deoarece îl condamnă fără echivoc pe dictator și îi sprijină pe cei care doresc să facă schimbări fundamentale în Libia.

Nu știm când sau cum se va sfârși războiul civil. Ne-am dori să se încheie rapid și cu victoria forțelor pro-democrație. Uniunea Europeană ar trebui ia legătura fără întârziere cu Consiliul național interimar de tranziție și să înceapă procesul de recunoaștere oficială. Aceasta ar trebui să îi încurajeze pe libieni să facă schimbări și să se îndrepte spre democrație. Vă mulțumesc.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut impulsul spre democrație în Libia și în țările învecinate. Fac apel la respectarea deplină a drepturilor omului în regiune. Totuși, m-am abținut de la a vota această rezoluție din cauza solicitării pe care o conține referitoare la crearea unei zone de interdicție aeriană. Pentru a pune în aplicare o zonă de interdicție aeriană ar trebui să bombardăm locațiile antirachetă ce sunt o amenințare pentru viața civililor. De asemenea, am permite regimului să afirme că Occidentul atacă Libia în loc să încerce să apere poporul libian.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Negocierile necesare în situația actuală [în Libia] trebuie să se desfășoare într-o manieră rațională și adecvată. Într-un astfel de context, s-ar putea adopta măsuri suplimentare adecvate, pe baza unei analize amănunțite a situației. Aceste măsuri ar putea să ofere posibilitatea unei soluții directe și a unui sprijin în domeniul social și în alte domenii. Scopul ar fi să se găsească o soluție care va avea o viziune clară, bine întemeiată și pe termen lung, ceea ce va ajuta la păstrarea suveranității acestei țari și care va fi în mod corect tolerantă cu tradițiile sale. Eventuala instituire a mult discutatei zone de interdicție aeriană este una dintre măsurile care, după cum s-a spus, ar trebui să fie aplicată în primul rând cu scopul protejării civililor. În acest context, consider că este important ca mandatul să fie acceptat în mod clar de cât mai multe țări posibil și, în special, ar trebui să fie în conformitate cu mandatul Consiliului de Securitate al ONU. În pregătirea propunerilor de rezoluție, bogăția resurselor naturale din această țară nu ar trebui să fie singurul factor de influență.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat în favoarea textului și măsurilor propuse privind spațiul aerian, în scopul de a-i ajuta pe oamenii care luptă împotriva tiranului care îi bombardează. Am votat în următorul cadru strict: toate actele de război, cum ar fi crearea unei zone de interdicție aeriană, pot fi decise doar de către ONU. Această acțiune trebuie să fie plasată sub autoritatea comandamentului militar al ONU și doar al acestuia. Toate deciziile trebuie luate în consultare cu organizațiile din Uniunea Africană și Liga Arabă. Sunt total împotriva ideii americane de bombardare preventivă și împotriva intervenției NATO. Orice altă evoluție ar necesita un text diferit și dispoziții diferite.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Ce se întâmplă în Libia este total inacceptabil și comunitatea internațională trebuie să ia măsuri mai concrete, care să semnifice suspendări automate pentru toate tipurile de atacuri împotriva civililor. Un război civil în Libia pare îngrijorător de iminent și trebuie evitat cu orice preț. UE trebuie să își asume un rol principal în acest proces și să ajute la găsirea unor soluții pentru a evita exacerbarea conflictului care are loc în prezent în această țară.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Am votat împotriva rezoluției comune a Parlamentului European referitoare la Libia, deoarece solicită instituirea unei zone de interdicție aeriană deasupra țării, care este primul pas spre intervenția militară. Nu putem susține în nici un caz soluția militară pentru criza libiană sau pentru orice altă criză. Am fost extrem de critici cu privire la intervențiile militare din Irak și Afganistan și nu trebuie să facem aceeași greșeală acum. Exemplele celor două țări ar trebui să ne învețe că violența naște doar mai multă violență, care, în final, are consecințe devastatoare pentru civili.

În cazul Libiei, condamn violența pe care Gaddafi o folosește împotriva poporului său și simpatizez cu mișcările de protest ale oamenilor. Totuși, cred că în Libia soluția trebuie să se bazeze pe încetarea violenței și pe canale diplomatice.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Revoluția libiană a fost lansată în numele libertății, al demnității și al democrației, de tineri conduși de un sentiment de statalitate. Nu putem decât să sprijinim această aspirație minunată, impresionantă și să îi condamnăm cu fermitate pe cei care încearcă să o suprime prin forță, fără ezitarea de a ucide și răni mii de civili.

Sper foarte mult că ONU, în coordonare cu Liga Arabă și Uniunea Africană, va da un mandat pentru crearea unei zone de interdicție aeriană peste Libia, în scopul de a proteja populația împotriva posibilelor atacuri. De asemenea, sper că Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, baroneasa Ashton, va stabili relații cu Consiliul național interimar de tranziție cât mai curând posibil, pentru ca acesta să fie recunoscut ca interlocutor legitim în așteptarea alegerilor democratice.

De-a lungul ultimelor câteva săptămâni am asistat la răsturnarea spectaculoasă și promițătoare a cadrului geopolitic al acestei regiuni extrem de sensibile. Sunt convins că acum se deschide o perspectivă fără precedent, care creează condițiile necesare pentru soluționarea pașnică a conflictului dintre Israel și Palestina. Trebuie să profităm de această oportunitate pentru a scăpa Orientul Mijlociu de un conflict care a provocat deja prea multă durere, tragedie, resentimente și neînțelegere.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Sunt „nespus de bucuros” de numărul declarațiilor zgomotoase și al expresiilor de condamnare! Unde ați fost înainte? Gaddafi s-a născut ieri? Nu a existat teroare în Libia? Astăzi, cinismul unor lideri ai UE provoacă o senzație de dezgust! Până de curând, toți liderii celor mai mari state membre ale UE îmbrățișau regimul liderului libian și se făceau agreabili față de acesta. Iar astăzi sunt gata să-l răstignească pe Gaddafi! Este mai bine să nu se intervină în afacerile interne ale unei alte țări, nu-i așa? Să-i lăsăm pe libieni să-și rezolve problemele ei înșiși, altfel vom ajunge să vedem o rebeliune pe scară largă în țările arabe! M-am abținut de la vot.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În lupta pentru păstrarea puterii, Gaddafi folosește artilerie din ce în ce mai grea (cum ar fi bombardarea rebelilor) și nu se teme de o moarte cumplită. Aceste măsuri au fost condamnate în termenii cei mai duri de către lumea din afară, iar Parlamentul European solicită o zonă de interdicție aeriană în scopul de a opri bombardierele lui Gaddafi împotriva civililor, recunoașterea Consiliului național interimar de tranziție și mișcarea pro-democrație în calitate de reprezentantă legală a poporului libian, precum și încheierea tuturor relațiilor cu Gaddafi. Rămâne de văzut dacă șefii de stat sau de guvern se vor conforma acestui apel. Din cauza posibilelor reinstalări și distribuții a imigranților în Europa, m-am abținut de la vot.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am votat în favoarea acestei rezoluții comune referitoare la actuala situație din Libia.

Regimul Gaddafi a comis prea multe abuzuri și încălcări grave împotriva populației și cred că este de datoria noastră să adoptăm o poziție comună europeană puternică. Măsurile propuse în rezoluția adoptată sunt un pas în direcția cea bună, începând de la închiderea spațiului aerian deasupra Libiei, și anume, crearea unei zone de interdicție aeriană, pentru a preveni eventuale atacuri aeriene ale regimului asupra populației civile.

Simt că trebuie să fie o obligație pentru comunitatea internațională și mai ales pentru Uniunea Europeană să stabilească relații cu Consiliul național interimar de tranziție al insurgenților, pentru a contribui la inițierea unui proces de democratizare în țară. A venit timpul ca Europa să afirme cu hotărâre că trebuie să se pună capăt acestei situații dramatice, care ar putea avea repercusiuni grave pe întreg teritoriul UE, începând cu un val masiv de migrație în Italia, în special, și în Europa în general.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Gravitatea situației cu care se confruntă în prezent oamenii din Libia, victime ale represiunii violente a regimului Gaddafi care a cauzat nenumărate decese, răniri și refugiați, necesită o acțiune concertată și hotărâtă a comunității internaționale, iar UE ar trebui să își asume un rol conducător și să adopte o poziție fermă în a-i condamna pe cei responsabili pentru atrocitățile comise, în adoptarea și punerea în aplicare a sancțiunilor și măsurilor adecvate, precum și în sprijinirea aspirațiilor democratice legitime ale acestui popor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Consider că punctele 10 și 11 (astfel cum au fost modificate), sunt deosebit de importante în acest text:

„10. subliniază că UE și statele sale membre trebuie să-și onoreze responsabilitatea de a proteja, pentru a salva civilii libieni de atacuri armate la scară largă; subliniază că niciuna dintre opțiunile prevăzute în Carta ONU nu poate fi exclusă; invită Înaltul Reprezentant și statele membre să fie pregătite pentru o eventuală decizie a CS al ONU privind măsuri suplimentare, inclusiv posibilitatea instituirii unei zone de excluziune aeriană pentru preîntâmpina astfel un atac împotriva populației civile din partea guvernului; subliniază că orice măsuri aplicate de UE și de statele sale membre ar trebui să respecte mandatul ONU și să se bazeze pe coordonarea cu Liga Arabă și cu Uniunea Africană, încurajând ambele organizații să coordoneze eforturile internaționale;

11.invită Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să stabilească legături cu Consiliul național de tranziție și să înceapă procesul de oficializare a acestora astfel încât să încurajeze o tranziție către democrație, asigurând implicarea unui spectru larg de reprezentanți ai societății libiene și să acorde mai multe drepturi femeilor și minorităților în procesul de tranziție, precum și să sprijine acțiunile CNIT în zonele eliberate, pentru a ușura situația grea a populației și a asigura acesteia minimul necesar, inclusiv asistența medicală;”.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Prin intermediul acestei rezoluții, Parlamentul European solicită guvernelor UE să recunoască Consiliul național interimar de tranziție în calitate de autoritate oficială a opoziției libiene.

Rezoluția aprobată îndeamnă UE să se pregătească pentru posibilitatea înființării unei zone de interdicție aeriană pentru a-l împiedica pe colonelul Gaddafi să atace populația și pentru a ajuta la repatrierea celor care fug de violență. De asemenea, cred că este important din punct de vedere strategic ca Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, baroneasa Ashton, să stabilească contacte cu reprezentanți ai Consiliului național interimar de tranziție în scopul de a accelera procesul de recunoaștere oficială a acestui organism. Este momentul ca colonelul Gaddafi să renunțe la putere și să pună capăt încălcării sistematice a drepturilor omului care funcționează în țara sa.

  Ernst Strasser (PPE), în scris. – (DE) La punctul 15: cu privire la articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, mai rămâne ca eu – precum guvernul austriac – să susțin solidaritatea în mod voluntar. Ar trebui să fie la latitudinea statelor membre – în funcție de capacitățile fiecăruia – să decidă cât de mult se poate extinde această solidaritate.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European referitoare la Libia, care este un mesaj clar de susținere politică a revoluției libiene. În primul rând, Parlamentul European și-a exprimat solidaritatea cu poporul libian și a condamnat încălcările drepturilor omului și represiunile violente comise de regimul Gaddafi.

Zona de interdicție aeriană este prevăzută la punctul 10 din rezoluție și este încadrată sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, pentru a împiedica regimul să atace populația civilă, în coordonare cu Liga Arabă și Uniunea Africană. Totuși, acest punct poate fi obiectul unor interpretări diverse. Pentru unii, acesta se referă pur și simplu la împiedicarea planurilor lui Muammar al-Gaddafi de a trage asupra populației civile. Această interpretare îi poate conferi un rol preventiv în ceea ce privește împiedicarea planurilor de a ucide populația libiană. Pentru alții, acesta este primul pas spre o posibilă intervenție militară.

M-am abținut de la vot în ceea ce privește acest punct ambiguu.

Salut, așadar, adoptarea acestei rezoluții, deși regret că nu recunoaște erorile din trecut ale Uniunii în relațiile cu Libia, inclusiv pe tema imigrației.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea propunerii comune de rezoluție. Ca vecin apropiat și fiind sub obligația de a respecta principiile de drept internațional, care includ și dreptul popoarelor la autodeterminare, este esențial să oferim asistență pentru persoanele din Africa de Nord. Totuși, metoda pentru a face acest lucru trebuie să fie aleasă cu grijă: cererea Consiliului național libian interimar de tranziție de a ne abține de la intervenția militară directă trebuie, de asemenea, să fie respectată, astfel încât situația umanitară a civililor să nu se agraveze.

Raport: Bastiaan Belder (A7-0037/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestui raport deoarece consider că guvernul iranian ar trebui să respecte cerințele legitime ale poporului său legate libertățile fundamentale și îmbunătățirea condițiilor economice și sociale, împreună cu dorința de cooperare a Iranului cu comunitatea internațională. Abordarea care urmează să fie adoptată de UE ar trebui să trateze problema drepturilor omului ca factor fundamental, pe de o parte, și, pe de altă parte, să recunoască rolul Iranului în stabilizarea regiunii, cu condiția ca aceasta să își normalizeze relațiile cu vecinii și alți actori internaționali, să renunțe la programul său nuclear și să amelioreze condițiile democratice și umane. De asemenea, sunt de acord cu poziția Consiliului privind o abordare duală a problemei nucleare: pe de o parte sancțiuni, dar oferind dialog pe de altă parte. Ca ultimă observație, aș spune că UE nu ar trebui să acționeze simplist prezentând această problemă Iranului doar din perspectiva programului nuclear, ci ar trebui să țină seama de problema drepturilor omului și a potențialului acestei țării de a aduce stabilitate în regiune.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Dle președinte, părțile dureroase ale problemei iraniene sunt încălcarea gravă a drepturilor omului, în special folosirea pedepsei cu moartea ca metodă de pedepsire.

Deși la 12 mai 2010, UE a solicitat din nou Iranului să introducă un moratoriu asupra pedepsei cu moartea, în conformitate cu Rezoluțiile 62/149 și 63/168 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, Iranul continuă să dețină recordul mondial pentru execuțiile de copii și femei și execuțiile din motive de orientare sexuală.

Programul nuclear controversat suscită o profundă îngrijorare din cauza lipsei transparenței și a refuzului de a coopera cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică, precum și a nerespectării obligațiilor asumate în temeiul Tratatului de neproliferare nucleară.

O altă problemă se referă la telecomunicații și internet, care sunt în mod constant întrerupte în detrimentul obligației internaționale de a apăra libertatea de informare. Prin urmare, sprijin acest raport și sper să văd o îmbunătățire a situației în foarte scurt timp.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Republica Islamică Iran (denumită în continuare Iran), se confruntă cu o serie de provocări de guvernare, de la lupta pentru putere dintre facțiuni concurente în cadrul elitelor conducătoare ale țării, la un disconfort social și economic general, un mediu de securitate regională problematic și creșterea nemulțumirii populare în țară. Politicile promovate de regimul iranian nu răspund la cererile justificate ale cetățenilor iranieni. Nemulțumirea populară împotriva guvernului iranian, ca urmare a situației socioeconomice grave, combinată cu lipsa libertății și a unui minim respect pentru demnitatea umană din țară reprezintă principalele provocări pentru supraviețuirea regimului. În plus, continuă să existe un număr mare de cazuri de încălcare a drepturilor omului în țară. Potrivit rapoartelor anuale privind pedeapsa cu moartea în Iran, numărul execuțiilor din 2009 a fost cel mai mare din ultimii 10 ani, făcând din Iran țara cu numărul cel mai ridicat de execuții pe cap de locuitor din lume. Sunt de acord cu solicitarea pe care raportul o adresează Iranului de a aboli definitiv pedeapsa cu moartea pentru infracțiuni comise înaintea vârstei de 18 ani și de a-și modifica legislația care încalcă convențiile internaționale referitoare la drepturile omului, pe care Iranul le-a ratificat, inclusiv Convenția cu privire la drepturile copilului și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și cu solicitarea ca Iranul să publice statistici oficial cu privire la aplicarea pedepsei cu moartea.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru acest raport, deoarece cred că Iranul ar trebui să încheie orice forme de discriminare, care afectează în special femeile. Drepturile omului și drepturile fundamentale continuă să fie încălcate cu impunitate în Iran. Autoritățile iraniene ar trebui să pună capăt odată pentru totdeauna tuturor formelor de tortură sau oricărui alt tip de tratamente crude, inumane, în drept și în practică.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Iranul are o istorie îndelungată și bogată, precum și o identitate specială care ar trebui să fie luată în considerare într-un moment când preocupările legate de recentele evoluții sociale și politice din această țară sunt în creștere. Fără a renunța la valorile europene și la prioritatea acordată democrației și drepturilor omului, consider că nu trebuie să închidem canalele de dialog cu Teheranul și că ar trebui să existe o încercare de a motiva, astfel, schimbările de care această țară are atâta nevoie. Constat cu îngrijorare recentele atacuri împotriva membrilor opoziției și sper că regimul iranian înțelege cât de contraproductivă este această atitudine și cât de probabil este să fie izolați pe plan internațional.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Încă o dată, dorim să precizăm că nu împărtășim, ci condamnăm o imagine restrictivă și primară a drepturilor omului. Adesea, UE acționează într-un mod ipocrit față de acestea, în scopul de a ascunde obiective foarte diferite. Dacă lucrurile nu ar sta așa, multe dintre considerațiile și criticile aduse s-ar extinde și către alte țări din regiune, cum ar fi Israelul sau Arabia Saudită și s-ar aplica aceleași criterii care sunt aplicate acum Iranului.

Este important de menționat că existența păcii și securității în regiune este incompatibilă cu ocuparea continuă a teritoriilor palestiniene de către Israel și cu politica de ajutor acordată acestuia de către SUA și NATO, cu complicitatea UE. Rezoluția neglijează să menționeze acest lucru.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Încălcarea drepturilor omului este un act condamnabil în Iran sau în oricare altă țară din lume. În acest raport, majoritatea Parlamentului recurge la ipocrizie comună, folosind o presupusă apărare a drepturilor omului pentru a masca faptul că scopul său este să protejeze interesele economice strategice ale marilor puteri, în special petrolul, și nu libertatea poporului iranian. Invocarea acestei libertăți este un simplu pretext. Dacă obiectivul ar fi respectarea efectivă a drepturilor omului și securitatea regiunii, ar trebui să se demaște această situație și în alte țări din zonă, cum ar fi Israelul și Arabia Saudită și să se aplice aceleași criterii în aceste țări.

În plus, raportul ascunde amenințarea la adresa păcii și securității din regiune care apare din ocupația continuă a teritoriilor palestiniene de către Israel și din politica de ajutor acordată de Statele Unite ale Americii și NATO.

Suntem împotriva oricărui amestec în chestiunile interne ale oricărei țări, indiferent dacă acestea sunt contrare suveranității naționale sau dreptului internațional. Prin urmare, suntem împotriva manipulării sau utilizării anumitor forțe sau partide de opoziție iraniene și împotriva campaniilor care încearcă să protejeze interesul UE și al aliaților săi, mai degrabă decât interesele poporului iranian.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Raportul dlui Belder subliniază într-o manieră pragmatică toate lucrurile referitor la care UE ar trebui să fie îngrijorată în ceea ce privește Iranul. Teste nucleare necontrolate, lipsa libertăților fundamentale, un climat ostil pentru investițiile străine, abuzuri ale guvernului și dezbinări între lideri și societatea civilă. Cred că acestea sunt motive suficiente pentru a vota în favoarea adoptării de către UE a unei atitudini pragmatice față de un actor important pentru contextul regional din Orientul Mijlociu și pentru a susține raportul domnului Belder.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea prezentului document deoarece schimbarea democratică nu poate fi impusă din afară sau prin mijloace militare, ci trebuie să fie realizată printr-un proces democratic pașnic. După cum știți, riscurile de proliferare asociate programului nuclear iranian rămân în continuare o sursă majoră de îngrijorare pentru Uniunea Europeană și comunitatea internațională, lucru exprimat foarte clar în multe rezoluții ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Influența stabilizatoare pe care Iranul ar putea să o recâștige ar fi benefică pentru întreaga regiune, cu condiția ca acesta să-și normalizeze relațiile internaționale, în special, cu vecinii săi, să risipească odată pentru totdeauna toate preocupările legate de obiectivele sale nucleare reale și să garanteze respectarea drepturilor omului și a democrației.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care condamnă situația drepturilor omului din Iran și solicită luarea unor măsuri pentru a împiedica Iranul să devină o putere nucleară. Sunt îngrijorat de faptul că rezoluția recunoaște că „ Iranul are dreptul de a îmbunătăți uraniu”, fapt care, desigur, este corect în conformitate cu normele AIEA, dar care, având în vedere impasul continuu în care se află negocierile, este contrar rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU.

  Clemente Mastella (PPE), în scris – (IT) Regimul președintelui Ahmadinejad continuă să încalce cu impunitate drepturile fundamentale ale poporului iranian, în timp ce guvernul în sine este zguduit de o serie de incertitudini. Pe de o parte, populația speră într-o schimbare democratică, în timp ce, pe de altă parte, guvernul și parlamentul iranian sunt deranjate de prezența unor facțiunilor în cadrul elitelor care concurează pentru putere. Cu toate acestea, fără îndoială, schimbările democratice nu pot fi impuse din exterior, ci trebuie să fie rezultatul unui proces democratic și pașnic, cedând, în cele din urmă, în fața solicitărilor de bunăstare și libertate ale recentelor mișcărilor populare iraniene. De asemenea, chestiunea nucleară reprezintă încă o problemă. În ceea ce ne privește, UE ar trebui să caute o soluție diplomatică, bazată pe o abordare care combină presiunea cu dialogul normal. Ar fi recomandat ca, de exemplu, Consiliului European să contribuie la înghețarea activelor persoanelor ce au legătură cu programele nucleare și de înarmare ale Iranului. În viitor, relațiile dintre UE și Iran ar trebui, totuși, să se concentreze pe analizarea numeroaselor cazuri de încălcare a drepturilor omului. Pe scurt, Uniunea ar trebui să utilizeze toate mijloacele aflate la dispoziția sa pentru a elabora o poziție univocă a Uniunii Europene și a le permite iranienilor să știe că ne gândim la viitorul lor. Drepturile omului ale acestora sunt și drepturile noastre.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Când abordăm evoluția politică și socială actuală a Iranului trebuie să ținem seama de trecutul istoric și cultural al acestuia. Încălcarea continuă a drepturilor omului în Iran este un motiv de îngrijorare, dar nu poate împiedica un dialog cu acesta, destinat să pună capăt unor astfel de incidente; trebuie să fim proactivi în căutarea de soluții care le va pune capăt. Atacurile recente asupra membrilor opoziției sunt îngrijorătoare și este necesar să convingem regimul iranian că un astfel de comportament duce doar la o izolare internațională mai mare.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. – (HU) Guvernul iranian se confruntă în ultima perioadă cu provocări serioase, determinând din ce în ce mai multe nemulțumiri publice. Forțele de securitate au răspuns cu o forță brută și au arestat protestatari pașnici; instanțele au lansat procese-simulacru în masă împotriva studenților, oamenilor de știință, activiștilor pentru drepturile femeii, avocaților, jurnaliștilor și membrilor clerului. Numeroși iranienii au fost executați pentru motive politice și un număr neștiut dintre aceștia au rămas în închisoare. Iranul este una dintre cele trei țări cu cel mai mare număr de execuții la nivel mondial. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a elimina discriminarea negativă și represiunea socială în Iran, cât mai curând posibil, asigurându-ne astfel că țara poate face primii pași în direcția schimbării democratice. Totuși, acest lucru nu poate fi realizat din exterior sau prin mijloace militare; trebuie să fie un proces pașnic și democratic, acesta fiind motivul pentru care susțin această propunere cu votul meu.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) În ciuda faptului că acest raport a fost puțin îmbunătățit după un număr de amendamente, am votat împotrivă, pentru că pledează pentru o politică de sancțiuni care, în opinia mea, nu va îmbunătăți situația poporului iranian; în realitate, lucrurile stau exact invers. În opinia mea, raportul Parlamentului European ar trebui să diminueze tensiunea acumulată, nu să o sporească, pentru că în eventualitatea în care canale diplomatice vor fi epuizate, situația deja complicată a poporului iranian se va agrava. Consider că amenințările adresate Iranului de comunitatea internațională nu sunt cel mai bun mod de a găsi un compromis rezonabil în disputa privind programul nuclear. De aceea, am votat împotriva acestui raport.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Am susținut această rezoluție, pentru că, în ciuda problemei nucleare, raportorul nu s-a ferit să vorbească despre situația internă a țării, despre aspirațiile poporului către o democrație mai profundă și despre situația drepturilor omului.

Avem datoria de a nu dezamăgi o populație tânără, o populație care aspiră să trăiască în democrație și să respecte ideile celuilalt. Trebuie să sprijinim un popor care urmărește să creeze un stat de drept, pentru a oferi generațiilor viitoare un destin bazat pe toleranță, libertate, justiție și prosperitate. Trebuie să denunțăm violurile, crimele, execuțiile sumare, arestările arbitrare și hărțuirea ca fiind inacceptabile.

Orice încălcare a drepturilor omului este inacceptabilă. Cu toate acestea, de la realegerea președintelui Ahmadinejad, în iunie 2009, am constatat o creștere a numărului cazurilor de încălcare a acestor drepturi. Iranul are cel mai mare număr de execuții pe cap de locuitor din lume. Este a doua țară după China în ceea ce privește aplicarea pedepsei cu moartea prin lapidare în ceea ce privește numărul de execuții, și în primul rând, pe cap de locuitor. Este timpul ca Iranul să-și îndeplinească obligațiile asumate în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de acesta din proprie voință.

  Miroslav Mikolášik (PPE), în scris. – (SK) Iranul, ca parte semnatară a Tratatului de neproliferare a armelor nucleare, pentru o lungă perioadă de timp, și-a ignorat cu aroganță angajamentele, în special, prin ascunderea operațiunilor sale nucleare. Dacă Iranul dorește să mențină relații bune cu UE și cu alte state democratice, trebuie să elimine fără echivoc toate îndoielile cu privire la scopul programului său nuclear.

De asemenea, consider că UE ar trebui să fie îngrijorată de consolidarea relațiilor dintre Iran și Turcia, care asigură Uniunea că recunoaște valorile comune în efortul de a adera la UE, dar, în același timp, afișează o simpatie deschisă pentru regimul iranian.

Aș dori să spun că Iranul deține recordul mondial pentru numărul de minori executați, precum și numărul de execuții pe cap de locuitor. Procesele-simulacru ale oponenților politici și pedeapsa extrem de crudă prin lapidare, care este folosită legal în Iranul de astăzi, precum și alte forme de tratamente și de pedepse crude și inumane sunt caracteristice unui regim care merită o condamnare morală dură.

În afară de ceea ce s-a menționat deja, prioritățile UE trebuie să includă o presiune constantă cu privire la declararea unui moratoriu privind execuțiile până când pedeapsa cu moartea va fi abolită, solicitarea ca încălcarea drepturilor omului să nu mai rămână nepedepsită și, desigur, încetarea acțiunilor de destabilizare a regiunii.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Este hilar și, în același timp, foarte trist să se discute despre respectarea drepturilor și libertăților într-o țară condusă de o persoană care amenință să măcelărească Statele Unite ale Americii, Europa și Israelul. Nu are nici un sens să se negocieze cu aceasta despre drepturile și libertățile omului și valori. Astfel de oameni înțeleg numai noțiunea de putere. Trebuie să încetăm să fim ceremonioși și să trecem de la cuvinte la fapte. Izolare completă, sancțiuni severe și o poziție clară și consecventă vor da rezultate. Mahmoud Ahmadinejad este un pericol pentru societate la nivel mondial.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. – (IT) Lipsa de transparență a guvernului iranian și cooperarea limitată cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică cu privire la programul nuclear sunt departe de a fi liniștitoare.

Deteriorarea situației drepturilor fundamentale ale omului și capacitatea sa de a destabiliza regiunea prin intermediul Hezbollah și Hamas sunt elemente care se adaugă la îngrijorarea pe care Iranul o răspândește în întreaga lume. Fraudă electorală, reprimarea violentă a demonstrațiilor și execuții, care se ridică la 680 în 2010 (de două ori mai multe decât în anul precedent), precum și arestarea liderilor opoziției, nu lasă îndoieli cu privire la utilizarea de către regim a puterii și a violenței. Sancțiunile UE din 26 iulie 2010, în conformitate cu cele ale ONU, au fost necesare și adecvate. Uniunea trebuie să acorde mai multă atenție politicii nucleare a Iranului în scopul de a monitoriza evoluțiile din domeniul conflictului.

UE ar trebui să sprijine diplomația internațională pentru protecția drepturilor omului. Dubla abordare păstrează ușa deschisă pentru dialog, dar este nevoie de cel puțin două persoane pentru a avea un dialog, iar în lipsa bunăvoinței Iranului, sancțiunile ar trebui consolidate și mai bine direcționate. Nu putem accepta o asemenea creștere continuă a numărului execuțiilor și faptul că politica nucleară a Iranului nu mai poate fi controlată de comunitatea internațională.

  Mariya Nedelcheva (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul dlui Belder. Solicităm de prea mult timp schimbarea regimului din Iran. Drepturile omului sunt în mod constant încălcate de creierele din spatele regimul actual, indiferent dacă vorbim despre condițiile scandaloase în care sunt ținuți locuitorii din tabăra opoziției de la Ashraf, despre încălcarea constantă a drepturilor femeilor, despre discriminarea homosexualilor sau despre cenzurarea artiștilor etc.

La nivel european, ceea ce putem face este să aplicăm sancțiuni eficiente împotriva liderilor regimului. Totuși, aplicarea sancțiunilor nu este de ajuns. Oamenii din țară care se luptă să își apere drepturile omului trebuie să fie încurajați. Uniunea Europeană nu ar trebui să îi susțină pe toți apărătorii drepturilor omului din Iran? Actualul impuls spre democrație din Africa de Nord ar trebui extins în Iran.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport care prezintă situația gravă care se petrece în Iran, denunțând practicile de represiune și încălcările sistematice ale drepturilor omului comise de către autoritățile iraniene și subliniind necesitatea de a căuta cu seriozitate o soluție diplomatică la problema nucleară. În special, aș dori să mă alătur mesajului de solidaritate cu poporul iranian, care solicită în mod legitim schimbarea democratică în țară în urma alegerilor prezidențiale din 2009.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Acesta este primul raport al Parlamentului referitor la Iran de la raportul Gahler în 2001. Din moment ce toate negocierile privind acordurile dintre UE și Iran sunt suspendate de ani de zile, singura cale ca Parlamentul să-și exprime o poziție mai în profunzime privind această țară este printr-un raport din proprie inițiativă, care a fost inițiat printr-o propunere a Grupului Verzilor. EFD a avut această sarcină.4 grupuri politice (Grupul Verzilor, S&D, ALDE și GUE) au formulat amendamente comune la acest proiect, într-o mare măsură adoptate, deși cu o majoritate fragilă.

Aspectele importante sunt: UE stabilește contacte cu Iranul (punctul 32), caz în care, în ceea ce privește fondul controversei dacă delegației Parlamentului European în Iran ar trebui să i se permită să călătorească în Iran, textul solicită acum – contrar dorințelor raportorului – contacte cu o gamă largă de actori, fără a face o trimitere directă la delegație; sancțiunile (punctul 42), în care textul solicită sancțiuni specifice pentru principalii responsabili de încălcarea drepturilor omului – până în prezent, există sancțiuni numai cu privire la persoanele ce au legătură cu dosarul nuclear; și deschiderea unei delegații a UE la Teheran – în paralel cu aproape toate statele membre care au reprezentanță în țară.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Susțin textul acestui raport deoarece evidențiază principalele aspecte care fac din Iran una dintre țările cele mai periculoase de pe scena internațională, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere umanitar.

Țara este devastată acum de utilizarea arbitrară a violenței de către forțele de securitate, care răspund demonstrațiilor pașnice cu o represiune nemiloasă prin arestarea a mii de manifestanți. Această utilizare gratuită a violenței a cauzat deteriorarea progresivă a drepturilor fundamentale ale omului ale poporului iranian, care este supus continuu unui sistem punitiv contrar oricărei convenții privind drepturile civile și politice ale omului.

De parcă acestea nu ar fi fost suficiente, pedeapsa cu moartea prin lapidare este încă în vigoare în această țară, cu un număr crescând de execuții, ca să nu mai vorbim de faptul că nu avem încă nicio dovadă că instalațiile nucleare din țară sunt utilizate exclusiv în scopuri pașnice.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Suntem în favoarea acestui raport pentru că se referă la problema iraniană cu tenacitatea și severitatea necesară, evidențiind contrastele din țară și refuzul de a accepta ca această situație să continue. Regimul iranian aplică în mod constant represiuni împotriva oricui îndrăznește să se revolte împotriva absolutismului, de obicei prin aplicarea pedepsei cu moartea.

De fapt, aceasta este țara care deține recordul pentru cel mai mare număr de copii și de execuții pe cap de locuitor din lume. De asemenea, este de reținut că de multe ori pedeapsa cu moartea se realizează prin lapidare pentru infracțiuni minore, precum acuzațiile de adulter și apostazie. De asemenea, raportul scoate în evidență represiunea creștinilor și a comunității Baha'i.

Iranul continuă să-și piardă credibilitatea internațională din cauza retoricii politice și a sprijinului agresiv acordat fundamentalismului islamic. De asemenea, doresc să subliniez acțiunile continue de violență psihologică și fizică la care refugiații disidenți din Camp Ashraf sunt supuși în mod continuu de către guvernul iranian.

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Mă bucur că dl Belder a fost capabil să prezinte acest raport Parlamentului și să introducă cu succes elemente referitoare la drepturile omului în Iran, în special, condamnarea puternică a detenției liderilor opoziției iraniene, Mir Hossein Mousavi și Mehdi Karoubi, și a soțiilor acestora.

Totuși, nu sunt de acord cu faptul că „Iranul are dreptul de a îmbunătăți uraniu”, care este permis în temeiul normelor AIEA dar, având în vedere impasul continuu în care se află negocierile, este contrar rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am susținut acest raport deoarece cred cu tărie că guvernul iranian ar trebui să răspundă pozitiv la solicitările poporului iranian privind libertățile de bază și îmbunătățirea condițiilor sociale și economice. Prin acest raport, Parlamentul European condamnă folosirea pedepsei cu moartea, precum și folosirea excesivă a altor numeroase abuzuri asupra drepturilor omului.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului dlui Belder referitor la abordarea UE privind Iranul. Împărtășesc preocupările majorității europenilor în ceea ce privește programul nuclear al Iranului și asigurările regimului iranian că va fi folosit numai în scopuri civile. În pofida acestora, consider că, în colaborare cu țările terțe din sectorul energetic, Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze doar surse de energie durabile, ecologice și sigure pentru a-și păstra obiectivele de protecție climatică. De asemenea, sprijin părerea colegilor mei deputați că UE ar trebui să elaboreze o strategie mai amplă privind Iranul, care, pe lângă chestiunea nucleară, abordează și situația drepturilor omului și alte aspecte importante.

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru raportul dlui Belder pentru că, în ciuda numeroaselor probleme legate de politica internă și externă a Iranului, cum ar fi, de exemplu, posibila utilizare a armelor nucleare, lipsa de transparență în anumite decizii ale guvernului și, în unele cazuri, nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului, cred că o politică bazată exclusiv pe sancțiuni nu poate aduce mari beneficii.

Prin urmare, cred că este important ca Uniunea Europeană să protejeze și, în cazul în care este posibil, să mențină forme de dialog cu guvernul de la Teheran.

Propunere de rezoluție RC-B7-0158/2011

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez necondiționat pentru această rezoluție comună care subliniază importanța problemelor discutate cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților, la promovarea apărării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la drepturile copilului, și care, în același timp, combate terorismul. Aș dori să atrag atenția asupra concluziilor, și sunt de acord că UE ar trebui să își consolideze practica de a vorbi pe o singură voce, care i-ar spori vizibilitatea și influența ca actor global, și că delegațiile de la Geneva și New York trebuie să îmbunătățească coerența, vizibilitatea și credibilitatea acțiunilor UE în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC). Sunt de acord cu rezoluția, care afirmă că statele membre care ar trebui să încurajeze UNHRC să acorde o atenție egală tuturor formelor de discriminare, inclusiv pe motive de sex, rasă, vârstă, orientare sexuală, religie sau convingeri. De asemenea, sunt de acord cu revizuirea, care subliniază necesitatea ca UNHRC să fie mai activ ca mecanism de alertă rapidă și de prevenire, să mențină procedurile speciale și să protejeze independența postului de Înalt Comisar pentru Drepturile Omului, precum și să mențină finanțarea necesară, în scopul de a-și păstra birourile regionale.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Uniunea Europeană și statele sale membre sunt angajate să garanteze respectarea drepturilor omului în propriile lor politici. Prin urmare, este foarte important ca UE să fie capabilă să-și asume o poziție puternică și influentă în cadrul organizațiilor internaționale și, în special, în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, asigurând punerea în aplicare eficientă și consecventă a politicii privind drepturile omului pe plan internațional. Sunt de acord că activitatea și mandatul UNHRC trebuie să fie revizuite, permițând metodelor de lucru ale Consiliului să fie evaluate și îmbunătățite, astfel încât să se poată reacționa cât mai eficient și mai sistematic posibil la încălcările drepturilor omului. În mai multe rânduri, din cauza absenței instrumentelor adecvate, UNHRC nu a putut abordeze prompt și la obiect situațiile grave de încălcare a drepturilor omului. Prin urmare, UNHRC ar trebui să i se confere competența de a răspunde atât situațiilor de durată, cât și situațiilor de urgență, prin extinderea setului de instrumente privind drepturile omului, prin utilizarea grupurilor speciale nu numai în sesiuni, ci și între sesiuni. La rândul său, UE trebuie să facă din UNHRC o prioritate și să se coordoneze mai bine între statele membre, ceea ce ar permite UE să-și utilizeze mai bine influența în cadrul sistemului mai amplu al ONU și ar facilita luarea deciziilor și coordonarea în domeniul drepturilor omului.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea prezentei propuneri de rezoluție, deoarece Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să garanteze respectarea drepturilor omului în propriile politici, iar poziția Uniunii Europene în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (UNHRC) ar trebui să fie mai puternică și mai eficace. Prioritățile pentru sesiunea Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și revizuirea din 2011 sunt necesare, deoarece numai atunci putem să evaluăm modul în care Consiliul pentru Drepturile Omului și-a pus în aplicare mandatul și să determinăm metodele de lucru care ar trebui îmbunătățite astfel încât UNHRC să fie mult mai eficient și să răspundă prompt la cazurile de încălcare a drepturilor omului. Parlamentul European regretă faptul că, în mai multe rânduri, UNHRC nu a putut gestiona situațiile grave privind drepturilor omului într-o manieră urgentă și oportună din cauza absenței unor instrumente adecvate și urmărește în mod activ crearea unor mecanisme speciale pentru ca UNHRC să răspundă prompt la crizele legate de drepturile omului, de exemplu, în Orientul Mijlociu, Iran și Belarus. În plus, este foarte important ca UNHRC să fie mai bine dotat pentru a răspunde atât situațiilor de durată, cât și situațiilor de urgență, eventual prin extinderea setului de instrumente privind drepturile omului, prin utilizarea grupurilor speciale nu numai în sesiuni, ci și între sesiuni. De asemenea, Parlamentul invită statele membre UE să se implice în mod activ în procesul de revizuire din 2011 a UNHRC pentru a consolida conformitatea cu mandatul său.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece cred că programul celei de a 16-a sesiuni ordinare a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului prezintă aspecte care sunt de o importanță deosebită. Doresc să subliniez importanța agendei, care include rapoartele privind „drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice” și „promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului”, precum și reuniuni ample cu privire la drepturile copilului.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) A 16-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturilor Omului va avea loc într-o perioadă istorică deosebit de turbulentă, care subminează chiar componența acestuia, având în vedere că unii dintre membrii săi nu respectă dispozițiile Declarației Universale a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite și nu promovează și nu protejează drepturilor omului, în conformitate cu misiunea sa. Uniunea Europeană trebuie să participe activ la această sesiune și să facă totul pentru a se asigura că viziunea sa asupra caracterului universal al drepturilor omului, bazată pe demnitatea umană devine din ce în ce mai răspândită și aplicată efectiv în fiecare țară din lume. Desemnarea unui înalt reprezentant european pentru drepturile omului poate contribui la o vizibilitate mai mare a pozițiilor Uniunii și a insistenței cu care statele membre ale Consiliului susțin strategia „același mesaj pe mai multe voci”, și are potențialul de a dezvolta un sprijin din ce în ce mai mare pentru pozițiile europene.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Parlamentul European a avut mult timp o politică de standarde duble în ceea ce privește drepturile omului. De asemenea, este bine cunoscut faptul că are o concepție îngustă și egocentrică privind declarația adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948: Declarația Universală a Drepturilor Omului. Din nou, în acest raport, este clar modul selectiv în care diferite țări sunt menționate. Țările cu care UE întreține relații economice și diplomatice și cărora le atribuie o importanță strategică nu au fost menționate din cauza intereselor strategice pe care acestea le servesc, în ciuda cazurilor grave de încălcare a drepturilor omului care au loc în aceste state. Exemple de astfel de țări includ Israelul, Columbia și Maroc, pentru a numi doar trei, de pe continente diferite. În ceea ce ne privește, nu avem o vedere restrictivă asupra drepturilor omului.

Luăm în serios întregul conținut al declarației, pe care îl simțim, cel mai important, inspirat din intervenția noastră politică. În cele din urmă, ne opunem ideii ca Uniunea Europeană să aibă un loc permanent în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite pentru simplul motiv că nu ar avea sens, având în vedere spiritul și principiile organizației, cuprinse în Carta Organizației Națiunilor Unite. ONU este, și trebuie să continue să fie, o organizație de state independente și suverane.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Selectivitatea practicată în raport cu anumite țări, criticată în acest raport, și natura egocentristă a acestei dezbateri sunt evidente. Utilizarea ipocrită a acestui raport este evidentă, deoarece țările cu care UE are relații economice și diplomatice bune și cele care au o importanță strategică nu sunt criticate, în ciuda faptului că încalcă drepturile omului, inclusiv, de exemplu, Columbia și Honduras. Nu există nicio solicitare ca Marocul să înceteze ocupația Saharei de Vest sau Israelul să înceteze ocupația Palestinei.

Mai mult decât atât, nu putem sprijini ideea ca Uniunea Europeană să aibă un loc permanent în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite deoarece ONU este o organizație alcătuită din state suverane și independente, iar Uniunea Europeană nu este un stat conform Cartei ONU.

Apărarea drepturilor omului, inclusiv faptul că sunt indivizibile și nu pot fi clasificate și că reprezintă o condiție preliminară pentru respectarea drepturilor persoanelor și pentru dreptate socială autentică, pace, libertate și democrație, formează cadrul acțiunii noastre politice. Puteți conta pe noi în ceea ce privește apărarea drepturilor omului, dar nu contați pe noi pentru exercitarea ipocriziei.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului este o platformă unică specializată în drepturile universale ale omului și un forum special ce se ocupă cu drepturile omului în cadrul sistemului ONU și îi revine responsabilitatea și sarcina de a consolida promovarea, protecția și respectarea drepturilor omului în întreaga lume. Aș dori să subliniez importanța celei de a 16-a sesiuni a UNHRC și în special a procesului de revizuire a UNHRC, care oferă o oportunitate unică pentru a evalua modul în care Consiliul și-a pus în aplicare mandatul și reprezintă o ocazie pentru ca acest Consiliu să își consolideze metodele de lucru în scopul de a răspunde mai eficient și sistematic la cazurile de încălcare a drepturilor omului. Salut faptul că agenda celei de a 16-a sesiuni include, printre altele, rapoartele privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice, precum și promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în combaterea terorismului, precum și întâlniri ample cu privire la drepturile copilului.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Cea de-a 16-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului oferă o ocazie unică pentru evaluarea modului în care Consiliul și-a îndeplinit mandatul și, în același timp, o posibilitate de îmbunătățire a metodelor de lucru ale Consiliului în vederea unor reacții mai eficiente și mai sistematice la situațiile de încălcare a drepturilor omului. Consider esențială crearea, în cadrul Consiliului UE, a unui Grup de lucru pentru drepturile omului care să includă experți în drepturile omului din toate cele 27 de state membre ale UE, cu sediul la Bruxelles.

De asemenea, extrem de utilă ar fi numirea unui reprezentant special la nivel înalt al UE pentru drepturile omului. Îmi exprim speranța că SEAE, în special delegațiile UE de la Geneva și New York, vor spori pe viitor coerența, vizibilitatea și credibilitatea acțiunilor UE din cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, prin dezvoltarea capacității UE de a interacționa și de a coopera pe plan interregional.

  Thomas Mann (PPE), în scris. – (DE) Tocmai am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European referitoare la prioritățile celei de 16-a sesiuni a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Rezoluția noastră este deosebit de semnificativă pentru că ne-am adus astăzi aminte de suprimarea protestelor pașnice împotriva ocupației violente a Tibetului în urmă cu 52 ani. Dalai Lama și-a anunțat ieri retragerea din viața politică – acest lucru reprezintă o pierdere istorică. Există puțini oameni care sunt priviți cu mare admirație atât de propriul popor, cât și de lume în general și care, în același timp, sunt atât de plăcuți de cei din jur precum Sfinția Sa. Prin retragerea din viața politică, Dalai Lama nu renunță în niciun fel la responsabilitatea sa. A declarat că va continua să se dedice rolului său spiritual în ceea ce privește preocupările poporului tibetan. Sfinția Sa va transfera puterile politice prevăzute în Constituția tibetană către guvernul ales în mod liber aflat în exil. În acest fel, încă o dată, va consolida democrația poporului tibetan exilat, care este răspândit pe toate continentele lumii. La 20 martie, va fi ales un nou prim-ministru și un nou parlament. Voi asista la alegerile din Elveția, în calitate de observator. Noi, europenii, trebuie să consolidăm în continuare democrația și drepturile omului pentru poporul tibetan.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut această rezoluție care accentuează interdependența drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale și subliniază faptul că accesul la apă este un drept al omului. Salut în special adoptarea amendamentului 19 care solicită acțiuni ulterioare în temeiul raportului Goldstone.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) În aceste vremuri grele cu care ne confruntăm, în special în regiunile din Africa de Nord, cea de a 16-a sesiune a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului are o importanță capitală. Prin urmare, Uniunea Europeană va trebui să joace un rol activ în această sesiune și să ia toate măsurile pentru a se asigura că viziunea sa asupra caracterului universal al drepturilor omului, bazată pe respectarea demnității umane, este urmată de fiecare țară din lume. De asemenea, este importantă pentru UE numirea unui înalt reprezentant european pentru drepturile omului pentru ca părerea sa privind apărarea drepturilor omului să fie din ce în ce mai răspândită.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Din păcate, nu am putut vota în favoarea acestei rezoluții a Parlamentului European referitoare la prioritățile celei de a 16-a sesiuni a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, pentru că aceasta stabilește conține mai multe puncte cu care nu sunt de acord.

Rezoluția solicită o coordonare cu Statele Unite ale Americii în domeniul drepturilor omului, salută numirea Marocului în calitate de cofacilitator în cadrul Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și încurajează UE să mențină „poziții comune” în ceea ce privește anumite țări. De asemenea, insistă asupra virtuților instrumentelor financiare comunitare, care sunt doar un exemplu al modului în care UE manipulează un astfel de aspect important precum drepturile omului, prin finanțarea acelor grupuri care garantează interesele europene în țările terțe.

După părerea mea, acestea sunt motive suficiente pentru a nu vota pentru această rezoluție și, prin urmare m-am abținut.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Tulburările din Maghreb ne oferă un memento foarte puternic că drepturile omului nu sunt ușor de apărat și că, adesea, intră în conflict cu interesele economice și/sau militare. În mod similar, se iau măsuri în numele luptei împotriva terorismului, dar acestea nu sunt compatibile cu drepturile omului. În această privință, UE trebuie, de asemenea, să-și analizez propriul comportament – de exemplu, în cazul survolărilor ilegale ale CIA. În ciuda acestor neajunsuri, este important mai ales ca UE să se dedice protecției drepturilor omului. Protecția drepturilor minorităților, în special îmbunătățirea situației creștinilor și a altor minorități religioase din țările musulmane, trebuie să fie o preocupare deosebită a Uniunii Europene, deoarece creștinii, în special, sunt supuși unor persecuții severe și sunt principalele victime ale violenței religioase. Având în vedere acest lucru, am votat pentru.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului joacă un rol foarte important în lumea întreagă în ceea ce privește abordarea problemelor referitoare la drepturile omului. Procesul de revizuire este o ocazie excelentă pentru a evalua modul în care Consiliul și-a pus în aplicare mandatul. Sunt de acord cu propunerea ca UE să vorbească într-un singur glas în ceea ce privește probleme abordate. În plus, statele membre trebuie să se angajeze activ în revizuirea activității Consiliului. Salut faptul că agenda celei de a 16-a sesiuni ordinare include rapoarte cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice, cu privire la drepturile copilului, precum și la combaterea terorismului. Totuși, pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale oamenilor, trebuie luate în considerare în cadrul sesiunii aspecte referitoare la dreptul la apă și instalații sanitare. Trebuie să asigurăm un mecanism eficient pentru a pune în aplicare și a proteja acest drept fundamental al omului. Trebuie să depunem toate eforturile pentru a ne asigura că angajamentele asumate în acest domeniu sunt puse în aplicare pe plan internațional și că fiecare persoană are acces la apă potabilă și instalații sanitare.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Respectarea, promovarea și protejarea caracterului universal al drepturilor omului face parte din acquis-ul juridic, etic și cultural al UE și constituie una dintre temeliile unității și integrității acesteia. Prin urmare, să se facă eforturi pentru a crește vizibilitatea și eficacitatea acțiunii Uniunii Europene și a statelor sale membre, fiind vital să se asigure că Uniunea Europeană se angajează să participe activ la această a 16-a sesiune importantă a Consiliului pentru Drepturile Omului (UNHRC), precum și în procesul de revizuire a UNHRC, care va avea loc în 2011.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Un raport bun în care, printre altele, Parlamentul salută faptul că agenda celei de a 16-a sesiuni ordinare include rapoarte privind „drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice” și „promovarea și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în combaterea terorismului”, precum și întâlniri ample cu privire la drepturile copilului; salută, de asemenea, numirea, în acest an, a unor raportori speciali pentru aceste subiecte-cheie și ia act de rapoartele care urmează să fie prezentate de către raportorii speciali cu privire la tortură și la alte tratamente crude, inumane sau degradante, cu privire la libertatea de religie sau credință și cu privire la situația apărătorilor drepturilor omului; invită statele membre ale UE să contribuie activ la aceste dezbateri.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece evidențiază rolul important pe care UE îl joacă în colaborarea cu Consiliul pentru Drepturile Omului. Având în vedere recentele evenimente din Libia, este esențial să continuăm campania de promovare a drepturilor omului și să încercăm să le apărăm la nivel internațional.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) M-am abținut la votul final privind această rezoluție atât pe motive de fond cât și de procedură.

Textul rezoluției consolidează noțiunea unei politici de standarde duble a UE în ceea ce privește drepturile omului, în special cu privire la problema încălcării drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate. Puținele amendamente prezentate pe această temă, pe care le-am susținut, nu ascund faptul că Uniunea refuză să pună în aplicare orientările raportului Goldstone.

Grupul Confederal al Stângii Unite Europene/Stânga Verde Nordică a prezentat propria rezoluție pentru sprijinirea universalității drepturilor omului în toate domeniile sociale, economice și culturale.

Pe de altă parte, provocarea acestei rezoluții a fost de a vota cu privire la mandatul delegației Uniunii Europene la Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului pentru cea de a 16-a sesiune a acestuia, deși sesiunea a început deja la 28 februarie, iar baroneasa Ashton a ținut mai multe discursuri.

Votarea acestei rezoluții când sesiunea Consiliului pentru Drepturile Omului a început deja nu prea are sens; Parlamentul European ar fi trebuit să își prezinte poziția într-o etapă anterioară.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la prioritățile celei de a 16-a sesiuni a Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Împărtășesc opinia că Consiliul pentru Drepturile Omului ar putea fi extrem de valoros în calitate de „mecanism de alertă rapidă” și de prevenire și mă aștept ca Serviciul de acțiune externă să se implice în consecință în acest organism. În ceea ce privește revizuirea Consiliului pentru Drepturile Omului, evident că susțin, la rândul meu, apelul la un proces complet și, mai presus de toate, transparent.

  Președintă. – Aici se încheie explicațiile votului.

11. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Ședința a fost suspendată la ora 12.55 și a fost reluată la ora 15.00.)

PREZIDEAZĂ: RAINER WIELAND
Vicepreședinte

12. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

13. Componența comisiilor: consultați procesul-verbal

14. Dezbatere privind cazuri de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept (dezbatere)

14.1. Pakistan - asasinarea lui Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorități

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea referitoare la șase propuneri de rezoluție privind Pakistanul - asasinarea lui Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorități⁽¹⁾.

  Jean Lambert, autor. – Dle președinte, cred că toți am fost profund șocați și îngroziți de asasinarea ministrului Shahbaz Bhatti, nu numai pentru că este o persoană cunoscută de noi în acest Parlament: a făcut vizite aici, s-a întâlnit cu mulți dintre noi; dar și pentru că aceasta este o altă asasinare, extrem de simbolică, a unei persoane care căuta reconcilierea și colaborarea între toate minoritățile din Pakistan.

De asemenea, ar trebui să ne prezentăm condoleanțele nu numai față de familia sa, ci și față de toate familiile celor care au fost uciși în atacurile teroriste din Pakistan. În această săptămână, am văzut două astfel de atacuri, care au ucis și au rănit mai multe persoane decât, de exemplu, atentatele cu bombă de la Londra.

Întreaga populație suferă, iar intimidarea subminează democrația în Pakistan. Asistăm la o schimbare în datele demografice ale anumitor circumscripții, de exemplu, Quetta, deoarece intimidarea are efectul de a izgoni populația.

Rezoluția noastră este importantă dacă dorim să continuăm și să sprijinim activitatea, în termeni de toleranță și înțelegere reciprocă. Aș dori să subliniez faptul că avem nevoie de acest lucru și în Uniunea Europeană, unde, după părerea mea, anumite declarații ministeriale recente nu au adus niciun folos. Așadar, ne așteptăm la leadership în Pakistan și în Uniunea Europeană.

  Marietje Schaake, autoare. – Dle președinte, în ciuda cererii înaintate de ministrul pakistanez pentru minoritățile religioase, Shahbaz Bhatti, pentru mai multă protecție după numeroase amenințări, un asasin a reușit să îl omoare la 2 martie. Considerația noastră se îndreaptă nu numai spre cei dragi lui, dar și spre tot poporul pakistanez care dorește o societate mai tolerantă. Aceasta este o lovitură grea pentru Pakistan, precum și pentru umanitate în general.

De ce au refuzat autoritățile pakistaneze cererea ministrului de acordare a unei mașini oficiale antiglonț, precum și solicitarea de a alege el însuși gărzile de corp în care avea încredere? Solicitând reforme ale legilor privind blasfemia inumană, acesta a fost un apărător al drepturilor omului.

De asemenea, dorim să aducem un tribut pentru activitatea lui Naeem Sabir Jamaldini, coordonatorul Comisiei pentru drepturile omului din Pakistan, care a fost ucis la 1 martie.

Avem nevoie de acțiuni concrete, cum ar fi anchetele, inclusiv în interiorul guvernului. Acestea trebuie să aibă loc în conformitate cu standardele internaționale, deoarece trebuie să se pună capăt impunității. Uniunea Europeană ar trebui să monitorizeze situația și să încerce să finanțeze societatea civilă prin intermediul Instrumentului pentru democrație și drepturile omului.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, autoare. – (PL) Dle președinte, în ultimele 10 luni, Parlamentul European a adoptat un total de trei rezoluții privind libertatea religioasă în Republica Islamică Pakistan.

În mai 2010, am vorbit despre acest subiect aici, la Strasbourg, în prezența ministrului pentru minorități, Shahbaz Bhatti. Astăzi, în Parlament, dezbatem circumstanțele morții sale. Asasinarea unui funcționar de stat de rang înalt, care a avut loc la 2 martie, înseamnă doar un singur lucru: în Pakistan, nimeni nu este în siguranță cu islamiștii radicali. Sunt în pericol nu numai cei care critică legea arhaică ce prevede pedeapsa cu moartea pentru blasfemie religioasă, dar și cei care sprijină în mod public victimele intoleranței, cum ar fi dl Bhatti.

După 10 luni, se poate observa că actuala politică a Uniunii Europene față de Pakistan nu are efectele dorite. Prin urmare, susțin ideea din rezoluția noastră de a organiza mese rotunde privind situația minorităților din Pakistan. Consider că Serviciul european de acțiune externă, recent înființat, trebuie să reacționeze în mod clar la evenimentele din Islamabad înainte ca și mai mulți oameni să devină victime și înainte să fie prea târziu.

  Eija-Riitta Korhola, autoare. – (FI) Dle președinte, Shahbaz Bhatti și întreaga sa familie sunt un exemplu uimitor a ceea ce pot realiza oamenii curajoși, cu principii și loiali. Deținea postul abia de șase luni când Parlamentul pakistanez a adoptat o reformă semnificativă care a garantat o cotă de ocupare a funcțiilor publice în proporție de 5 % pentru minoritățile din țară. Aceasta a fost doar una dintre numeroasele reforme democratice pe care Bhatti le-a încurajat și de care guvernul pakistanez ar trebui să fie foarte mândru.

Cea mai importantă dintre toate acestea este probabil „Dialogul interconfesional armonios”, pe care a început-o la nivel local și care a avut drept scop atenuarea tensiunilor și rezolvarea problemelor care dau naștere terorismului. Am văzut în idee ingredientele pentru Premiul Nobel pentru pace și sper că activitatea de promovare a drepturilor omului și a democrației în Pakistan nu va înceta, chiar dacă elementele extremiste au obținut o victorie temporară atunci când l-au eliminat pe cel mai strategic activist pentru drepturile omului din țară. Dacă dialogul are succes într-o țară care este un centru al islamismului radical, efectele pozitive se vor transmite peste tot în lume.

Cu doar o lună în urmă, m-am întâlnit cu dl Bhatti. Am vorbit despre posibila sa moarte. Nu era naiv. A înțeles foarte bine la ce ar putea duce actul de curaj. Voi muri în scurt timp, a spus domnia sa, dar între timp voi încerca să modific legislația nedreaptă cât pot de mult. Voi muri, dar legea va rămâne și va afecta viețile a milioane de oameni.

(Aplauze)

  Peter van Dalen, autor. – (NL) Dle președinte, mă tem că situația din Pakistan se înrăutățește. Pare să aibă loc atac după atac, iar guvernul pare să fi pierdut voința de a interveni. În luna ianuarie a anului trecut, guvernatorul Taseer a fost asasinat, iar săptămâna trecută, singurul ministru federal creștin, dl Bhatti, a fost asasinat, de asemenea. Uniunea Europeană și statele membre mențin legături cu Pakistanul în multe feluri. Cooperarea este în curs în ceea ce privește Afganistanul, ajutoare în valoare de multe sute de milioane ajung în țară pentru educație și reconstrucție și se depun eforturi pentru a favoriza dialogul interconfesional.

Cu toate acestea, a venit timpul să punem piciorul în prag. Sistemul educațional din Pakistan trebuie să fie reformat, iar predicarea în rândul copiilor a urii împotriva creștinilor trebuie să fie oprită. Ajutorul pentru reconstrucție după inundații ar trebui să fie distribuit în mod echitabil, iar acest lucru îi include pe cei care nu sunt musulmani. Nu este doar în interesul Occidentului. Dacă guvernul pakistanez și serviciile de securitate nu țin situația sub control, țara se va scufunda în mocirla extremismului. Mai este foarte puțin timp pentru a schimba cursul lucrurilor.

  Rui Tavares, autor. – (PT) Dle președinte, există adesea multe lucruri pe care le putem realiza aici în Parlamentul European în rezoluțiile noastre privind probleme urgente, dar în cazuri ca acestea, unde există cel puțin două probleme în ceea ce privește libertatea de exprimare și libertatea religioasă în țări precum Pakistan, există cel puțin două lucruri pe care trebuie să le realizăm pentru a ne face auzită vocea.

În primul rând, aș dori să transmit apărătorilor toleranței din Pakistan și apărătorilor libertății religioase din Pakistan că nu sunt singuri. Acesta este un obiectiv foarte modest, dar cred că este un prim pas spre o anumită demnitate și respect în dezbatere, iar acest mesaj va ajunge la cei din Pakistan care susțin libertatea religioasă, astfel încât primul lucru pe care aș dori să îl facem este să le spunem că nu sunt singuri.

Al doilea lucru pe care aș dori să îl fac este să clarific guvernului pakistanez faptul că nu îi poate opri pe extremiștii din Pakistan să creadă că vorbesc în numele tuturor, deoarece acesta este cercul vicios în care cad adesea țările atunci când vine vorba despre legi privind blasfemia, așa cum este cazul în prezent în Pakistan sau cum a fost cazul, de exemplu, în Indonezia. Ne confruntăm cu o minoritate de extremiști care vociferează foarte tare și care, în cele din urmă, încep să creadă că vorbesc în numele tuturor pentru că reușesc să intimideze restul societății. În consecință, în acest caz, dacă guvernele nu sunt în prima linie pentru a apăra libertatea în propriile țări și pentru a lupta împotriva impunității și dacă guvernele nu impun un bastion de demnitate, întreaga țară va risca să fie afectată de intoleranță.

Prin urmare, guvernul pakistanez trebuie să investigheze pe deplin asasinarea lui Shahbaz Bhatti și trebuie să efectueze anchete până ajunge la concluzii, astfel cum a făcut în cazul guvernatorului din Punjab. Ceea ce cu siguranță nu poate face este să permită coruperea investigațiilor prin tipul de practici pe care poliția și serviciile secrete pakistaneze le-au folosit în anchete, care au distrus investigațiile, chiar și pe cele referitoare la asasinarea fostului prim-ministru, Benazir Bhutto. Prin urmare, este vital ca guvernul pakistanez să garanteze că extremiștii nu își asumă sarcina unui discurs public și, în ceea ce ne privește, să ne menținem solidaritatea cu apărătorii toleranței din țară.

  Mario Mauro, în numele Grupului PPE. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Shahbaz Bhatti a fost ucis în numele așa-numitelor legi privind blasfemia de către un grup de fundamentaliști care, așa cum se întâmplă din ce în ce mai mult, a folosit numele lui Dumnezeu pentru a-și promova propriile sisteme de putere.

Prin această rezoluție, dorim să îl aplaudăm și să îi mulțumim lui Shahbaz Bhatti pentru exemplul pe care ni l-a dat de-a lungul anilor. Sper că un sacrificiu atât de dureros servește drept avertisment guvernelor Uniunii Europene și Înaltului Reprezentant pentru politica externă, astfel încât acțiunile specifice să poată înlocui puținele cuvinte care au fost rostite cu o astfel de lipsă de forță până în prezent.

De fapt, în ultimele luni, Uniunea Europeană, sau mai degrabă Consiliul și Comisia, spre deosebire de Parlament, au pierdut timp discutând dacă ar trebui să includă sau nu cuvântul „creștin” în condamnările lor slabe, în timp ce creștinii continuă să fie sacrificați în mod brutal, de multe ori pentru că s-au apropiat de Occident, chiar dacă nu este nimic occidental în ceea ce-i privește. Prin urmare, cred că Comisia și Consiliul ar face bine să își îndrepte privirile spre Parlament cu această ocazie.

  Catherine Stihler, în numele Grupului S&D. – Dle președinte, și eu doresc să aduc omagiu pentru curajul și activitatea lui Shahbaz Bhatti. Știu că mulți colegi din acest Parlament l-au cunoscut personal, iar determinarea sa de a lucra pentru comunitățile minoritare din Pakistan, de a le susține drepturile, este un exemplu pentru noi toți. Adevărul este că și-a dedicat viața acestui scop; știa că amenințările erau în creștere, iar curajul său ar trebui să fie recunoscut. Și-a pierdut viața, iar noi, cei din acest Parlament, am pierdut un prieten.

Așadar, ce putem face? Cred că există o serie de puncte importante în această rezoluție. De o importanță deosebită este punctul 13 privind apelul la instituțiile competente ale UE de a include problema toleranței religioase în societate. De asemenea, aș face apel la Comisie să aducă în discuție și problema drepturilor omului în cadrul reuniunilor, precum și în aspectele legate de comerț. Punctul 19 referitor la instituțiile și la guvernul Pakistanului este de asemenea important, ca și cererea de recunoaștere a democrației și a drepturilor omului.

Cred că, la sfârșitul zilei, cu toții am dori să ne asigurăm că sunt transmise condoleanțele noastre și sper că Președintele Parlamentului va trimite o scrisoare personală mamei lui Shahbaz Bhatti. Funeraliile sale au avut loc săptămâna trecută și cred că acest lucru este de asemenea important.

  Anneli Jäätteenmäki, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, asasinarea dlui Bhatti este cea de-a doua asasinare a unui înalt funcționar pakistanez în curs de două luni. Asasinarea atât a dlui Bhatti, cât și a guvernatorului Salman Taseer trebuie anchetată riguros, iar făptașii trebuie aduși în fața instanței.

În afară de asasinarea dlui Bhatti, aș dori să luăm în considerare un alt aspect delicat privind drepturile omului din Pakistan, și anume situația din provincia Balochistan. Minoritatea din Balochistan continuă să fie persecutată și, conform organizației Amnesty International, cel puțin 90 de activiști din Balochistan - profesori, jurnaliști și avocați - au dispărut sau au fost asasinați. Alte persoane, cum ar fi personalul umanitar, profesorii, jurnaliștii și funcționarii guvernamentali, au făcut de asemenea obiectul unor persecuții și amenințări.

Parlamentul European și UE trebuie să trimită un mesaj clar către Pakistan și să îndemne guvernul pakistanez să facă tot posibilul pentru a evita acest tip de situație.

  Nicole Kiil-Nielsen, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle președinte, aceste asasinate sunt, desigur, intolerabile, dar ceea ce este mai intolerabil este climatul de impunitate care există, în ciuda creșterii atacurilor. Din păcate, cetățenii din Pakistan și familiile victimelor nu se pot aștepta la multe de la un sistem judiciar care este afectat de corupție, de intimidare, cu anchetatori și procurori slab pregătiți. Investigațiile durează ani de zile și se bazează pe legi discriminatorii. Dimensiunea penală a sistemului judiciar, în special, trebuie să fie reformată și să dobândească credibilitate reală atât la nivel național, cât și internațional.

Potrivit unui sondaj de opinie efectuat în universități de către Heinrich Böll Foundation, tinerii pakistanezi consideră că credibilitatea sistemului judiciar este mai importantă pentru supraviețuirea țării decât forța militară sau sistemul parlamentar.

Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să utilizeze toate instrumentele necesare aflate la dispoziția sa pentru a consolida cooperarea judiciară cu Pakistanul.

  Charles Tannock, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, în Pakistan se sting una câte una vocile reformei și progresului. Shahbaz Bhatti știa că era în pericol, atât în calitate de creștin într-o țară în care intoleranța religioasă este în floare, cât și în calitate de ministru pentru minorități care a denunțat fără teamă legile draconice privind blasfemia din țara sa. Cu toate acestea, a refuzat să fie intimidat de fanaticii islamiști care l-au amenințat cu moartea.

Cu doar două luni mai devreme, guvernatorul din Punjab, Salman Taseer, fusese asasinat de propriile sale gărzi de corp, dar lui Bhatti nici măcar nu i-au fost prevăzute gărzi de corp și, prin urmare, a reprezentat cea mai ușoară țintă pentru teroriștii înarmați din greu care l-au ucis atunci când se îndrepta către o ședință de cabinet.

De ce nu era dl Bhatti însoțit de ofițeri de protecție armată? Aceasta este una dintre numeroasele întrebări pe care trebuie să le adresăm președintelui Zardari. Sper că poate răspunde. Sper că Vicepreședintele/Înaltul Reprezentant va face presiuni pentru a oferi un exemplu de împotrivire față de radicalizarea alarmantă din societatea pakistaneză.

Mai presus de toate, aceasta este o tragedie umană. Un om de un mare curaj și principii și-a pierdut viața, iar noi, în calitate de democrați, îi onorăm numele și îi salutăm realizările vieții sale astăzi, în această dezbatere. Trimitem condoleanțele noastre celor dragi lui în aceste momente de durere.

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) Dle președinte, dispozițiile din dreptul islamic Sharia prevăd literalmente că oricine ofensează Islamul va fi condamnat la moarte.

Nu știu ce acțiuni pot fi considerate o insultă la adresa Islamului în lumea islamică, dar cazurile de asasinare a apărătorilor drepturilor omului și ale libertăților religioase din Pakistan, precum și din alte țări islamice, ne arată faptul că unii lideri spirituali islamici privesc valorile civilizației noastre, care conferă oamenilor o mare libertate de decizie, ca o amenințare la adresa credinței lor și nu ezită să declare, în conformitate cu legislația lor, o fatwa împotriva tuturor celor care promovează în mod deschis respectarea drepturilor omului și a libertăților civice pe teritoriul lor.

Shahbaz Bhatti, un ministru din guvernul pakistanez, Salman Taseer, guvernator al provinciei Punjab, sau Sabir Jamaldini, coordonator al Comisiei pentru drepturile omului din Pakistan, au devenit pentru noi victime nevinovate ale aplicării fanatice a legii islamice. Exemplul acestor victime ar trebui să terorizeze nu numai poporul pakistanez de la a solicita o mai mare libertate, ci și pe politicienii care vor conduce țara spre reformarea sistemului politic, astfel încât aceștia să respecte în continuare un set de norme provenite din timpurile medievale.

Cu toate acestea, dacă nu dorim să provocăm conflicte între politicienii reformiști din țările islamice și autoritățile lor religioase, ar trebui, după părerea mea, să ne străduim să găsim o platformă pentru un dialog constructiv cu liderii spirituali islamici în ceea ce privește coexistența pașnică a civilizațiilor...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle președinte, discutăm despre asasinarea unui ministru al guvernului și a unui om care și-a mărturisit rădăcinile creștine și a fost catolic. Vorbim despre un alt asasinat în Pakistan, care arată că, de fapt, autoritățile de acolo nu controlează situația, iar aceasta este o problemă. Nu putem spune în prezent că președintele sau guvernul pakistanez au dat dovadă de rea-voință. Problema noastră este legată de faptul că nu sunt în măsură nici măcar să garanteze securitatea persoanelor care fac parte din structurile guvernamentale, dar care mărturisesc o credință diferită de restul țării. Aceasta este tragedia din această țară, care, pas cu pas, devine din ce în ce mai agresivă și mai plină de ură față de alte religii decât Islamul. Aceasta este o problemă reală. Sunt sigur că ar trebui să vorbim despre acest lucru.

  Președinte. – A sosit momentul procedurii „catch-the-eye”.

Foarte mulți deputați mi-au indicat - și deoarece unii dintre deputați și reprezentanți ai grupului sunt prezenți aici, voi menționa acest lucru acum - că avem nevoie de mai multă flexibilitate când vine vorba de aceste dezbateri de urgență, atunci când atât de mulți deputați sunt în mod evident interesați de un subiect anume. Într-o anumită măsură, voi ține acum seama de proporția în care deputații sunt înscriși ca vorbitori în dezbaterile de mai târziu.

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Dle președinte, cu o săptămână înainte de a fi ucis, am vorbit cu Shahbaz Bhatti în biroul său de la Islamabad și era conștient de pericolul în care se afla. Cu toate acestea, era preocupat mai mult de impresia lui că, în special în ultimele luni, mai ales în legătură cu asasinarea lui Salman Taseer, guvernatorul din Punjab, mulți oameni au bătut în retragere în fața amenințării extremiștilor. Miniștri, parlamentari, jurnaliști, avocați, chiar și activiști pentru drepturile omului, care s-au implicat întotdeauna înainte, se tem acum să se ridice împotriva amenințării acestor extremiști.

Cred că trebuie să facem apel la toată lumea din Pakistan pentru a se ridica împotriva acestei intoleranțe, deoarece, în caz contrar, vor fi înlăturați împreună sau individual. Sherry Rehman, acel politician curajos care a prezentat amendamente la legea privind blasfemia, se află în mod deosebit în pericol. Prin urmare, fac apel la Parlamentul din Pakistan să o protejeze acum, aprobând în cele din urmă amendamentele la legea privind blasfemia pe care le-a propus. Acest lucru ar oferi un semnal clar că rămânem uniți împotriva extremismului.

  George Sabin Cutaș (S&D). - Asasinarea ministrului pakistanez pentru minorități, dl Bhati, intervine în plină controversă privind amendarea legii care prevedea pedeapsa cu moartea pentru blasfemie în această țară, modificare pe care acesta o susținea. Consider că intoleranța care stă la baza legilor referitoare la penalizarea blasfemiei a condus și la regretabile asasinate ale unor personalități care se luptau pentru libertatea de expresie și credință în Pakistan. Totodată, cazul dlui Bhati a fost condamnat de o mare parte a societății pakistaneze în lumea politică, în media și de către oameni cu origini etnice și convingeri religioase variate, iar acesta este un semnal pozitiv. Guvernul acestei țări are, prin urmare, datoria de a preveni repetarea cazurilor de violență bazate pe intoleranță și de a-și continua eforturile pentru respectarea valorilor democratice înscrise în Constituția pakistaneză, a principiilor universale ale drepturilor omului și a libertății de gândire.

  Constance Le Grip (PPE). – (FR) Dle președinte, și eu am fost profund cutremurată de asasinarea, întreprinsă cu lașitate, la data de 2 martie 2011, a dlui Shahbaz Bhatti, ministrul creștin pentru minorități din guvernul pakistanez.

Acest asasinat terorist urmează altor numeroase asasinate ale unor cetățeni pakistanezi curajoși, toleranți, care sunt pasionați de drepturile omului și apărători ai acestora, atât bărbați, cât și femei.

Încă o dată, facem apel la guvernul din Pakistan să facă tot posibilul pentru a elucida acest asasinat laș și pentru a garanta protecția cu adevărat eficientă a persoanelor amenințate de extremiștii fanatici religioși. Mă gândesc firește, în primul și în primul rând, dar nu numai, la dna Sherry Rehman.

Încă o dată, fac apel insistent către toate instituțiile competente ale Uniunii Europene pentru a include în negocieri o clauză de garantare a respectării libertății religioase și a drepturilor omului, în vederea pregătirii unor acorduri de cooperare viitoare, inclusiv a acordului de cooperare între Uniunea Europeană și Pakistan.

(Aplauze)

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE). – (PL) Dle președinte, încă o dată, discutăm despre problema încălcării drepturilor omului în Pakistan, de data aceasta din cauza asasinării recente a ministrului guvernului Shahbaz Bhatti, care s-a opus legislației privind blasfemia din țară și a apărat drepturile minorităților religioase. S-a opus intoleranței și discriminării religioase.

Rezoluția Parlamentului European referitoare la această crimă sordidă este expresia noastră de opoziție față de exterminarea religioasă brutală aflată în creștere în Pakistan și mărturisește, de asemenea, fără echivoc, că nu lăsăm în voia sorții minoritățile religioase, ale căror drepturi sunt foarte frecvent încălcate. Este de datoria noastră să condamnăm nelegiuirile care amenință libertatea și viața altor oameni. Prin urmare, aș dori să subliniez cât de important este sprijinul acordat organizațiilor neguvernamentale care luptă pentru drepturile omului în eforturile lor pentru o mai mare democratizare în Pakistan și pentru încetarea violenței.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Dle președinte, în ianuarie, am deplâns asasinarea guvernatorului din Punjab, Salman Taseer.

Câteva săptămâni mai târziu, aceste acte de violență au continuat cu asasinarea, la 2 martie 2011, a dlui Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorități din guvernul pakistanez.

Vicepreședintele Comisiei, dna Ashton, a condamnat ferm asasinatul și și-a exprimat îngrijorarea profundă față de climatul de intoleranță și de violență din Pakistan legat de dezbaterea legilor controversate privind blasfemia.

Dl Bhatti a fost singurul creștin din guvernul pakistanez și un binecunoscut susținător al respectării drepturilor omului și a libertății religioase. A fost una dintre puținele voci rămase care au îndrăznit să vorbească și știa că se află sub amenințare după asasinarea lui Salman Taseer. Totuși, acest lucru nu l-a oprit de la a-și apăra drepturile care, la urma urmei, sunt consacrate în constituția pakistaneză.

Vicepreședintele Comisiei, dna Ashton, a invitat guvernul pakistanez să își asume responsabilitatea și să ofere protecție adecvată persoanelor aflate în funcții oficiale sau din societatea civilă, care sunt amenințate.

Uniunea Europeană salută declarația prim-ministrului Jamali, conform căreia guvernul va face tot posibilul pentru a-i aduce pe vinovați în fața justiției. Respectul nostru se îndreaptă spre dl Jamali pentru că a participat la funeraliile dlui Bhatti.

Acum guvernul trebuie să își respecte angajamentele și să aducă în fața justiției pe făptașii și instigatorii unor astfel de infracțiuni. Dl Bhatti și dl Taseer au fost critici fățiși ai legilor privind blasfemia și au condus eforturile de modificare a acestora. Cu toate acestea, în climatul predominant de după asasinarea lui Taseer, amendamentele au fost retrase din parlament.

Legile privind blasfemia, care prevăd pedeapsa cu moartea, sunt incompatibile cu valorile comune pe care dorim să le promovăm în relațiile noastre cu Pakistanul. De asemenea, au condus la erori judiciare și la discriminare împotriva minorităților religioase.

În timp ce noi oferim o susținere fermă guvernului democratic din Pakistan și vom face tot ce putem pentru a-l ajuta în încercarea de a face față unui val fără precedent de acte teroriste, membrii săi ar trebui să protejeze principiile la care au aderat. Libertatea religioasă sau a convingerilor este un drept universal uman; libertatea de opinie și de exprimare sunt intrinsec legate de aceasta.

Consiliul tocmai a adoptat concluziile ce reamintesc angajamentul UE de a garanta aceste drepturi fundamentale și de a intensifica eforturile de promovare și de protejare a acestor drepturi pretutindeni și pentru toată lumea.

  Președinte. – Am primit șase propuneri de rezoluție⁽²⁾ depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc la sfârșitul dezbaterilor.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. – (PL) Aș dori să transmit condoleanțe familiei ministrului pakistanez pentru minorități asasinat, Shahbaz Bhatti. Sper că făptașii acestei crime vor fi rapid reținuți și pedepsiți în mod corespunzător. Acest incident brutal, a cărui victimă a fost un oficial de stat de rang înalt care lupta pentru drepturi egale pentru minoritățile din Pakistan, este încă o dovadă a situației foarte dificile din această țară. Din nefericire, politica noastră actuală nu a adus rezultatele așteptate. Având în vedere acest lucru, Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri specifice, care vor ajuta la creșterea respectului pentru litera legii și a democrației în Republica Islamică Pakistan.

După părerea mea, o intensificare semnificativă a activității noastre, prin organizarea și susținerea unor reuniuni anuale UE-Pakistan privind situația minorităților din Pakistan, cu implicarea Parlamentului European, poate aduce beneficii tangibile. În conformitate cu textul rezoluției pe care am adoptat-o astăzi, aprob pe deplin sprijinul financiar acordat din partea noastră organizațiilor care apără drepturile omului și care luptă împotriva legilor privind blasfemia. Sper că vom fi capabili să creștem amploarea acestui sprijin. Sper, de asemenea, că vom fi capabili, cu ajutorul unor instrumente diplomatice adecvate, să convingem guvernul pakistanez să respecte dispozițiile consacrate în clauza privind democrația și drepturile omului din Acordul de cooperare între Uniunea Europeană și Republica Islamică Pakistan.

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorități din Pakistan, a încercat să reformeze legile privind blasfemia din țară și a fost ucis. Talibanii pakistanezi au revendicat crima și au promis aceeași soartă tuturor celor care vor mai critica legile privind blasfemia. Este timpul pentru măsuri ferme pentru a proteja reformatorii și apărătorii drepturilor omului care își riscă viața pentru libertate. Fac apel la Consiliu și la Serviciul european de acțiune externă pentru a asigura protecția celorlalți apărători ai drepturilor omului aflați în situație de risc în Pakistan și pentru a investiga în mod eficient și în timp util asasinarea ministrului Shahbaz Bhatti. Vinovații trebuie să fie aduși în fața justiției, iar răspunsul guvernului trebuie să fie ferm pentru a avea un efect de descurajare.

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Pierderea unui susținător al libertății religioase este o nenorocire; pierderea a două asemenea persoane este de-a dreptul neglijență. Atunci când am discutat despre asasinarea guvernatorului Salman Taseer, am formulat avertizări privind ascensiunea extremismului religios în Pakistan. Cu mai puțin de două luni mai târziu, s-a produs o altă tragedie. Mișcarea talibanilor din Punjab a revendicat responsabilitatea pentru asasinarea ministrului Shahbaz Bhatti. Cererea sa de utilizare a unei mașini antiglonț fusese refuzată de autoritățile pakistaneze. O astfel de neglijență din partea autorităților le face complice la crimă. Aș dori să sper că Uniunea Europeană va aborda asasinarea acestor funcționari de rang înalt din Pakistan cu autoritățile de acolo și va face apel la acestea să abroge legile privind blasfemia care au provocat escaladarea violenței religioase.

  Tadeusz Zwiefka (PPE), în scris. – (PL) În urmă cu două luni, în plen și, de asemenea, în cursul unei dezbateri privind drepturile omului, am condamnat atacul asupra guvernatorului provinciei Punjab, Salman Taseer. Subiectul discuției a fost același ca cel despre care vorbim astăzi - încercări de reformare a legislației controversate privind blasfemia. Cele două evenimente tragice sunt strâns legate unul de celălalt, pentru că victimele au lucrat împreună în numele minorităților naționale din Pakistan, inclusiv minoritățile religioase, și în apărarea celor care au căzut victime ideologiei intoleranței răspândite de talibani.

Din păcate, lumea occidentală poate doar să observe radicalizarea în creștere a atitudinilor din țară, unde, cu mai puțin de un deceniu în urmă, Benazir Bhutto introducea reforme democratice. Pakistanul se scufundă în haos - talibanii terorizează țara și desfășoară atacuri cu o frecvență crescută, precum cel care a avut loc în Punjab, la 8 martie, de exemplu, în care 25 de persoane au fost ucise.

Au apărut acum rapoarte privind următoarea persoană pe care extremiștii au condamnat-o la moarte - deputată în Parlamentul pakistanez, fostă jurnalistă și susținătoare a drepturilor femeilor, a minorităților religioase și a libertății de exprimare, Sherry Rehman. Ea a fost cea care a prezentat Parlamentului pakistanez un proiect de modificare a legislației privind pedepsele pentru blasfemie. La următoarea perioadă de sesiune, vom condamna oare un atac împotriva sa?

(1) A se vedea procesul-verbal

(2) A se vedea procesul-verbal

14.2. Belarus, în special cazul lui Ales Michalevic și al Nataliei Radin

  Președinte. – Următorul punct este dezbaterea privind șase propuneri de rezoluție referitoare la Belarus, în special cazul lui Ales Mikhalevich și al Nataliei Radina⁽¹⁾.

  Raül Romeva i Rueda, autor. – (ES) Dle președinte, cred că este important să ne amintim că nu este prima dată când vorbim despre Belarus în acest Parlament și, din acest punct de vedere, această rezoluție este importantă în măsura în care condamnă în mod clar arestările și trimiterea în închisoare a membrilor opoziției și încălcarea drepturilor fundamentale la care aceste persoane au fost supuse.

Libertatea de exprimare, libertatea de întrunire și libertatea de mișcare în țări precum Belarus ar trebui să fie o prioritate și, prin urmare, este necesar să se solicite eliberarea imediată și necondiționată a acestor oameni, care nu pot fi numiți altfel decât prizonieri politici.

În al doilea rând, cred că este de asemenea important să se condamne - și rezoluția face acest lucru - utilizarea torturii în aceste țări, ca și în altele, la modul cel mai puternic, mai dur, mai clar și mai ferm posibil, chiar și atunci când acest lucru are loc în Uniunea Europeană, fapt care, din păcate, se întâmplă uneori. Cu toate acestea, într-o țară în care relațiile noastre de vecinătate continuă să se dezvolte și cu care ne consolidăm relația, folosirea torturii ca o formă de tratament în penitenciare, mai ales atunci când este alimentată de motivație politică, este un lucru care cere respingerea noastră totală și condamnarea completă.

În cele din urmă, aș dori, de asemenea, să condamn deschis pedeapsa aplicată tânărului activist din rândul opoziției doar pentru că a luat parte la demonstrațiile de la 19 septembrie 2010. Cred că Parlamentul are dreptate când se poziționează în mod clar împotriva acestor opțiuni și insist ca vocea sa să fie auzită.

  Marietje Schaake, autoare. – Dle președinte, un număr mare de personalități ale opoziției, inclusiv foști candidați prezidențiali, dar și jurnaliști și apărători ai drepturilor omului, au fost arestate după evenimentele de la 19 decembrie 2010 de la Minsk și sunt reținute de atunci în centre de detenție ale KGB-ului. Au existat rapoarte privind tortura și mărturisirile forțate sub amenințarea KGB-ului. Aceste evoluții se încadrează într-un model mai amplu de represiune și procese motivate politic împotriva activiștilor opoziției, societății civile, mass-mediei și apărătorilor drepturilor omului, care continuă și în prezent.

Facem apel urgent la autoritățile bieloruse pentru a permite opoziția politică, societatea civilă, libertatea de exprimare și pluralismul media. Statul de drept trebuie să fie respectat. Autoritățile din Belarus ar obține credibilitatea dacă ar începe imediat investigații efectuate în conformitate cu standardele internaționale, cu experții internaționali. Trebuie să avem în vedere măsuri restrictive, inclusiv sancțiuni economice aplicate companiilor deținute de guvernul din Belarus, dar sperăm că acest lucru nu va fi necesar. Ne-am bucura dacă mai multe țări ale comunității internaționale s-ar alătura apelului la astfel de acțiuni, deoarece status quo-ul este inacceptabil.

  Kristian Vigenin, autor. – Dle președinte, Belarus este atât de des pe ordinea noastră de zi și acest lucru este pentru că ne pasă, pentru că vrem să vedem un Belarus democratic, în care drepturile omului sunt respectate. Am totuși impresia că mesajele pe care le trimitem atât de des autorităților din Belarus nu sunt auzite - nici cele din partea Parlamentului European, nici cele din partea Consiliului European. Deciziile Consiliului nu au avut niciun efect până în prezent asupra situației din Belarus.

După un an de progrese foarte modeste, data de 19 decembrie 2010 a devenit un punct de cotitură pentru Belarus. De atunci, țara a căzut în autoizolare: acest lucru poate salva regimul o perioadă de timp, dar este în detrimentul viitorului națiunii bieloruse. Acest lucru trebuie să fie înțeles și nu vom înceta să reamintim aceasta lui Lukașenko și prietenilor săi. Sper că președintele Lukașenko va lua act cum se cuvine de evenimentele din țările vecine de la sud și va înțelege că singurul comportament responsabil este democratizarea și reformele sociale și economice din țară.

Noi, cei din Parlamentul European, nu vom renunța; solicităm eliberarea imediată și necondiționată a tuturor protestatarilor reținuți și renunțarea la toate acuzațiile motivate politic. În același timp, încă mai credem că Belarus are timp să se schimbe; colaborăm cu ceilalți cinci vecini estici pentru a găsi o soluție care să conducă la democratizare și la crearea unei situații în Belarus în care să poată avea loc alegeri libere și corecte la sfârșitul acestui an sau la începutul anului viitor.

  Jacek Protasiewicz, autor. – (PL) Dle președinte, declarația sinceră și emoționantă formulată de Ales Mikhalevich cu aproape două săptămâni în urmă, în care a dezvăluit metodele de tortură folosite de KGB-ul bielorus împotriva oponenților politici ai lui Aleksandr Lukașenko, a provocat un șoc. Este șocant faptul că, în secolul XXI, o țară europeană care a început cooperarea cu Uniunea Europeană, ca parte a Parteneriatului estic, utilizează metode caracteristice nazismului și stalinismului.

Rezoluția noastră este expresia șocului și a jignirii noastre, precum și a solidarității noastre cu cei care sunt persecutați. Astăzi, aș dori să transmit de aici trei mesaje. Primul mesaj este adresat lui Ales Mikhalevich, dar și lui Anatoli Labiedzka și Mikhail Statkievich, care se află în închisoare: vă admirăm curajul; suntem cu dvs. și nu vă vom părăsi.

Al doilea mesaj este adresat lui Alexander Lukașenko: începeți să arătați respect pentru convențiile internaționale pe care țara dvs. le-a ratificat, inclusiv Declarația comună a Parteneriatului estic de la Praga, și încetați persecuția cetățenilor dvs.

Al treilea mesaj este pentru dna Ashton: este timpul pentru sancțiuni economice, deoarece numai în acest fel putem schimba modul în care este persecutată opoziția în Belarus.

Vă mulțumesc.

  Ryszard Czarnecki, autor. – (PL) Dle președinte, Belarus este o țară care are o frontieră comună cu Uniunea Europeană, dar care pare a fi la o distanță de 1 000 de ani de aceasta. Este ca și cum Belarus ar fi locuită de oameni care sunt ghidați de standarde diferite. Totuși, nu este cazul. Există și europeni care trăiesc acolo - oameni care doresc să simtă că trăiesc într-o Europă comună. Problema este președintele țării, care folosește metode cunoscute de la Uniunea Sovietică în urmă cu câteva decenii - ceea ce ne oferă președintele Lukașenko este o călătorie unică în trecut. Spre deosebire de dl Vigenin, care a intervenit cu puțin timp în urmă, sunt de părere că ar trebui să credem în vocea noastră europeană și în faptul că Parlamentul și Uniunea Europeană pot face presiuni asupra autorităților din Belarus, astfel încât acestea să respecte drepturile omului. Aceasta nu este neapărat o problemă de politică, ci de morală și etică fundamentale. Astăzi ar trebui să spunem fraților noștri din Belarus că nu sunt singuri.

  Rui Tavares, autor. – (PT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, au existat mereu rapoarte referitoare la cazuri privind drepturile omului din afara Uniunii Europene, așa că am să îmi permit, în această dezbatere urgentă, să încep cu votul nostru de astăzi cu privire la libertatea presei din Ungaria, sau mai degrabă din Uniunea Europeană, deoarece respectarea drepturilor fundamentale în cadrul Parlamentului nostru și a drepturilor omului în afara Uniunii Europene sunt legate în mod inextricabil.

Având în vedere că am reușit să discutăm problemele cu care ne confruntăm în Uniunea Europeană într-un vot care a divizat acest Parlament și l-a împărțit în două și care ne-a dat o activitate intensă în ultimele două luni, ne putem confrunta acum cu președintele Lukașenko din Belarus, ținând capul sus. Putem spune președintelui Lukașenko că trebuie să înceteze represiunea demonstrațiilor, reprimarea oponenților săi și represiunea presei în propria țară, deoarece el însuși reprezintă un guvern care crede că deține monopolul asupra dreptului de a decide ceea ce este corect și ceea ce este greșit, ceea ce este echilibrat, ceea ce este neutru și ceea ce este obiectiv, nu numai prin afirmațiile sale, dar și prin cele ale opoziției și cele ale presei străine. În urma represiunii demonstrațiilor din decembrie, l-am văzut pe președintele Lukașenko înfruntând presa internațională cu o aroganță profundă.

De aceea cred că putem spera că vocea Parlamentului European, vocea Comisiei și vocea Consiliului vor fi auzite în Belarus și că vom obține o autoritate morală, dincolo de cea pe care trebuie, de asemenea, să o păstrăm prin exemplul nostru din acest Parlament.

  Eduard Kukan, în numele Grupului PPE. – (SK) Dle președinte, în timpul întâlnirii de săptămâna trecută din Bratislava a Grupului de la Visegrad, ministrul afacerilor externe din Slovacia, care prezidează în prezent grupul, a transmis un mesaj clar președintelui Lukașenko din Belarus. Atâta timp cât există chiar și un prizonier politic în închisorile din Belarus, țara se poate aștepta să fie complet izolată în Europa.

Chiar și astăzi, din păcate, la trei luni după alegerile prezidențiale, situația din țară este în continuare critică. Oameni cu viziune democratică sunt investigați, arestați, închiși și reținuți în condiții inumane, la fel ca cele despre care am discutat astăzi, fără posibilitatea asistenței juridice și fără posibilitatea vizitelor din partea membrilor familiei.

Prin urmare, este de asemenea important ca UE să adopte o poziție mai dură față de ultimul dictator din Europa. De asemenea, poate fi necesar să se extindă domeniul de aplicare a sancțiunilor economice pe care le punem în practică, deoarece toate dovezile sugerează că, deși dure, cuvintele nu vor îmbunătăți situația cetățenilor din Belarus.

  Justas Vincas Paleckis, în numele Grupului S&D. – (LT) Dle președinte, această rezoluție este un semnal clar pentru autoritățile din Belarus că Uniunea Europeană nu poate și nu va tolera restricțiile privind dreptul de a demonstra și nu va tolera nici deținuții politici din țară, în special tortura din centrele de detenție. Bruxelles își intensifică ajutorul acordat societății civile din Belarus, organizațiilor neguvernamentale, mass-mediei independente și studenților. În plus, ca o chestiune de urgență, trebuie să eliminăm vizele scumpe care îi împiedică pe cetățenii din Belarus să călătorească în Uniunea Europeană, să reducem taxa și să negociem o relaxare a regimului vizelor. Cred că, în această situație, ar fi totuși util ca o delegație a Parlamentului European să călătorească în Belarus, în ciuda faptului că există obstacole, iar dacă o delegație întreagă nu este în măsură să călătorească, atunci deputații din Parlamentul European ar trebui să călătorească acolo individual pentru a înțelege mai bine situația și pentru a exercita o oarecare influență.

  Kristiina Ojuland, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, în luna ianuarie am adoptat o rezoluție privind Belarus. Nu este deloc un semn bun că trebuie să ne exprimăm în mod repetat îngrijorarea cu privire la situația de acolo, fără a avea vreo reacție pozitivă din partea autorităților din Belarus.

Deși Uniunea Europeană a restabilit sancțiuni și a adoptat o poziție dură față de regimul Lukașenko, drepturile fundamentale, cum ar fi libertatea de întrunire și de exprimare, sunt în continuare nerespectate și călcate în picioare. În plus, rapoartele privind tortura continuă, mentală și fizică, a prizonierilor politici și încercările de recrutare a informatorilor KGB oferă Uniunii Europene un semnal clar că regimul Lukașenko nu a primit mesajul nostru de data trecută.

Poate că ar trebui să vorbim și să spunem și mai clar că situația din Belarus este inacceptabilă. Aș dori să solicit Comisiei să prezinte un raport cu privire la măsurile suplimentare care pot fi luate împotriva regimului Lukașenko.

De asemenea, aș dori să solicit întreprinderilor europene și investitorilor să se retragă din Belarus dacă nu doresc să folosească bani proveniți din criminalitate și să sprijine în mod direct sau indirect regimul criminal al lui Lukașenko.

  Marek Henryk Migalski, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle președinte, dna Ojuland are dreptate atunci când spune că are impresia că vorbim întotdeauna despre același lucru și nu vedem niciodată rezultatele așteptate. Cu toate acestea, din păcate, domnia sa a greșit când a spus că există o unanimitate în rândul nostru în această privință. Aș dori să vă rog pe toți cei de aici să vorbiți cu o singură voce și să vorbiți la fel de hotărât ca dl Protasiewicz, care a transmis un semnal clar pentru toți cei care luptă pentru libertate și democrație în Belarus că suntem alături de ei și care a dat un avertisment clar regimului din Belarus că ceea ce face este inacceptabil. Ei bine, alături de acea voce, care ar trebui să fie susținută de toată lumea, există și alte opinii exprimate și, din păcate, de către unul dintre autorii rezoluției, potrivit cărora incidentele de tortură au loc în Belarus la fel ca în unele țări europene și în unele dintre statele membre ale Uniunii Europene. Acest lucru este inacceptabil. Dna Ojuland are dreptate când spune să suntem ascultați și că nu numai noi ne ascultăm reciproc, ci că există și alte persoane care ne ascultă. Dacă vor continua să existe astfel de opinii divergente, atunci eu cred că vom continua să fim ineficienți. Vă mulțumesc foarte mult.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle președinte, ultimul dictator din Europa, Lukașenko, conduce Belarus cu o mână de fier de peste 16 ani. Mass-media și sistemul judiciar din țară se află sub controlul său suveran, iar el nu ezită să le folosească pentru a înăbuși opoziția politică, așa cum am văzut în recentele alegeri prezidențiale frauduloase din decembrie. La acea vreme, trupele speciale și poliția, desigur, au dispersat în mod violent demonstrațiile și sute de oameni au fost arestați, inclusiv aproape toți candidații la președinție din rândul opoziției.

Cererile UE de eliberare a prizonierilor politici și de încetare a violenței împotriva cetățenilor au fost complet ignorate de către administrația Lukașenko. În prezent, este imperativ ca UE să introducă sancțiuni economice mai drastice, deoarece Lukașenko a exploatat pur și simplu programul Parteneriatului estic și toate beneficiile politicii de vecinătate. Nu putem accepta asemenea încălcări brutale ale drepturilor omului nicăieri în lume, și cu atât mai puțin în regiunile izolate din Europa.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dle președinte, de fapt nu trebuie să trecem dincolo de granițele Europei pentru a găsi țări care încalcă drepturile fundamentale. În Belarus, puteți fi puși sub acuzare și puteți merge la închisoare doar pentru că ați participat la un protest, ați candidat la alegeri sau v-ați exprimat opinia. Conștiința politică a poporului și activismul civic nu sunt o povară pentru societate: acestea ar trebui să fie ceva care o îmbogățește.

Este totuși dificil să credem că democrația ar putea fi consolidată în Belarus doar prin intermediul constrângerii UE. Există, de asemenea, necesitatea unui dialog la nivel de bază și a participării în cadrul societății civile. UE ar trebui să sprijine dezvoltarea democratică în Belarus și să continue să organizeze proiecte culturale și educaționale cu ajutorul său. Serviciul european de acțiune externă ar trebui să monitorizeze în mod activ evoluțiile din Belarus și să îi sprijine pe cetățenii din Belarus, astfel încât valorile europene să poată fi, de asemenea, internalizate acolo.

(Aplauze)

  Cristian Dan Preda (PPE). - Acum două zile, pe 8 Martie, de Ziua Internațională a Femeii, Natalia Rodina nu a putut să se bucure de această sărbătoare pentru că era sub arest la domiciliu. În aceeași zi, Ales Mikhalevich își sărbătorea în închisoare a 53-a aniversare. Asta pur și simplu pentru că este un om liber, un om care a îndrăznit să intre în competiția prezidențială și, într-o dictatură ca Belarusul, sancțiunea pentru astfel de gesturi de libertate este cea a restricției de mișcare, a trimiterii în închisoare. Din rezoluția noastră aș vrea să subliniez două puncte care mi se par foarte importante: mi se pare că trebuie să susținem extinderea măsurilor restrictive impuse de Uniune, pentru a include pe listă procurorii, judecătorii și membrii poliției secrete implicați în recentele încălcări ale drepturilor omului din Belarus și cred, de asemenea, că, în al doilea rând, trebuie să facem tot ce este posibil pentru a sprijini societatea civilă din această țară, ea ne poate da o speranță.

(Aplauze)

  Elena Băsescu (PPE). - Doresc să-mi încep intervenția prin a face un apel la autoritățile din Belarus să înceteze cenzurarea forțelor democratice și a presei independente. Propun, de asemenea, redeschiderea biroului OSCE din Belarus.

Drepturile omului au suferit o grea lovitură cu prilejul alegerilor prezidențiale din decembrie 2010. Manifestațiile opoziției împotriva fraudelor electorale au fost înăbușite fără milă de către forțele de ordine. Printre cei arestați se numără unul dintre candidații la președinție, Ales Mikhalevich. Acesta a făcut publice torturile la care a fost supus în închisoare, fapt negat însă de autorități. Tot atunci au fost vizați și jurnaliștii apropiați opoziției. În ciuda interdicției de a da declarații, ei au confirmat afirmațiile lui Mikhalevich în speranța de a atrage atenția UE asupra situației critice din Belarus. Condițiile în care arestările au avut loc sunt neclare, iar tratamentul la care declară că au fost supuși reprezintă încălcări grave ale drepturilor omului.

  Krzysztof Lisek (PPE). - (PL) Dle președinte, dle comisar, aș dori să îmi exprim mulțumirile sincere pentru că mi-ați oferit oportunitatea de a vorbi, pentru că acum câteva zile, când am vorbit cu Ales Mikhalevich, pe care am avut ocazia și onoarea de a-l cunoaște și cu care sunt prieten de peste un deceniu, i-am promis că voi face tot posibilul pentru a lua cuvântul astăzi. Deși știu că nu este locul potrivit pentru a trimite mesaje personale, aș dori să spun: „Ales, suntem alături de dvs., după cum a spus dl Protasiewicz”.

Cred că astăzi este foarte important să spunem opoziției că îi vom sprijini - și trebuie să spunem acest lucru nu doar opoziției. Este important să spunem acest lucru celor care sunt implicați în persecuții - procurorilor care efectuează investigații după cum li se dictează, judecătorilor care dau sentințe nedrepte, directorilor locurilor de muncă care concediază oamenii pentru activitatea lor politică, rectorilor universităților care exmatriculează studenții pentru că participă la demonstrații - ar trebui să spunem tuturor: „Vom ține minte. Ne vom aminti ce faceți și cum vă comportați astăzi și va veni o vreme când veți suferi cu toții pedepsele pe care le meritați”. <BRK>

  Corina Crețu (S&D). - Doresc să mă alătur și eu celor care solicită Consiliului, Comisiei și comunității internaționale să-și intensifice sprijinul în favoarea societății civile și a opoziției democratice din Belarus, ca reacție la evenimentele petrecute după decembrie 2010.

Arestarea și detenția a peste 600 de activiști ai societății civile, jurnaliști, profesori și studenți și a majorității candidaților la președinție, ai liderilor opoziției democrate, precum și folosirea disproporționată a forței în urma manifestațiilor organizate în semn de protest față de alegerea lui Lukashenko, reprezintă elemente tipice ale unei dictaturi și un profund dispreț față de respectarea drepturilor omului. Cazul lui Ales Mikhalevich, unul dintre oponenții președintelui Lukashenko, care a fost torturat în timpul arestului preventiv, ca și al jurnalistei Natalia Radin, sunt semnificative pentru o realitate pe care suntem datori să o contracarăm, susținând eforturile societății civile din Belarus, ale presei independente și ale opoziției de a promova democrația.

  Charles Tannock (ECR). – Dle președinte, faptul că, în Belarus, poliția secretă a președintelui Lukașenko este încă numită KGB ne spune tot ce trebuie să știm despre mentalitatea și metodele sale. La douăzeci de ani de la prăbușirea Uniunii Sovietice, el rămâne arhetipul homo sovieticus, un om puternic a cărui dependență de putere este la fel de puternică precum instinctele sale de zdrobire a disidenței.

Lukașenko a folosit KGB-ul sau utilizează KGB-ul ca un instrument politic de reducere la tăcere a protestului popular, inclusiv cazul lui Ales Mikhalevich și al Nataliei Radina, care au urmat unei alte alegeri prezidențiale fraudate, dezamăgitoare de anul trecut din decembrie. Mai mult de 700 de persoane au fost arestate. Abundă poveștile privind activiștii din opoziție care au fost răpiți, deținuți pe cale extrajudiciară și apoi torturați mental și psihologic de către KGB.

Belarus contează pentru noi atât de mult, deoarece este o țară europeană și a devenit un fel de Cuba la ușa noastră proprie. Dacă UE are forță morală în lume în ceea ce privește promovarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept, aceasta trebuie să înceapă cu siguranță chiar în Europa, în continentul nostru. Nu contest necesitatea de a lua legătura cu regimul Lukașenko. O politică a scaunului gol ar fi contraproductivă pentru UE, dar trebuie să sporim sprijinul acordat opoziției din Belarus și să consolidăm sancțiunile inteligente aplicate de către UE lui Lukașenko și acoliților lui din KGB.

  Eija-Riitta Korhola, autoare. – (FI) Dle președinte, evenimentele din ultimele luni din Belarus arată clar modul în care drepturile civile și politice continuă să fie încălcate sistematic de către guvern. Arestările susținătorilor opoziției din decembrie reflectă modul în care se încearcă să fie reduși la tăcere adversarii lui Lukașenko, folosind mijloace violente.

Trimiterea în închisoare a lui Ales Mikhalevich și a șase candidați prezidențiali din opoziție sub pretextul nejustificat că au provocat demonstrații violente contravine drepturilor politice. În mod similar, trimiterea în închisoare a jurnalistei Natalia Radina, pentru mai mult de o lună, face ca probabilitatea liberei exprimări a opiniei în Belarus să fie o realitate și mai îndepărtată.

Trebuie să luăm în serios acuzațiile de tratament inuman și tortură din închisorile KGB-ului, făcute de Mikhalevich, Radina și alții, iar acestea ar trebui să fie investigate de către un organ imparțial. Vreau să reamintesc Belarus de angajamentele internaționale asumate prin ratificarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice și a Convenției ONU împotriva torturii și, în consecință, de responsabilitatea pe care o are față de comunitatea internațională și, în special, față de proprii cetățeni.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Dle președinte, suntem îngrijorați cu privire la înrăutățirea situației din Belarus, care, din păcate, nu este o surpriză. Detenția și urmărirea penală pe scară largă a activiștilor societății civile, inclusiv a candidaților la președinție, în perioada postelectorală, ne-au determinat să ne așteptăm la sentințe dure pe viitor. În prezent, știm deja patru cazuri în care persoanele au fost condamnate la mai mulți ani de închisoare. Ne temem că în lunile viitoare vor urma mult mai multe astfel de exemple, implicând până la 40 de persoane care sunt puse acum sub acuzare. Mai mult, am fost îngroziți de rapoartele privind tortura și relele tratamente aplicate persoanelor deținute din motive politice, inclusiv fostului candidat la președinție, Mikhalevich.

Toate aceste evenimente josnice pot determina o actualizare a răspunsului nostru din Uniunea Europeană. Situația actuală este următoarea: după cum știți, UE a reacționat la alegerile frauduloase din 19 decembrie și la represiunea ulterioară prin punerea a aproape 160 de oameni pe o listă de sancțiuni. Acesta a fost un mesaj foarte clar și puternic de condamnare adresat autorităților. În același timp, Comisia și Serviciul european de acțiune externă au propus rapid noi instrumente dedicate de asistență pentru a oferi sprijin de urgență victimelor represiunii, familiilor lor și societății civile, până la o valoare de 1,7 milioane de euro. Această asistență este acordată cu un accent inițial pus pe acordarea de asistență juridică și consiliere pentru victimele represiunii și pe sprijinirea organizațiilor societății civile și a campaniilor civice.

De asemenea, finalizăm reorientarea asistenței noastre pe termen mediu în Belarus pentru a spori sprijinul acordat societății civile. Comisia își mărește de patru ori ajutorul acordat societății civile din Belarus pentru perioada 2011-2013, ajungând la o sumă totală de 15,6 milioane de euro, acordând o atenție deosebită consolidării mass-mediei independente și sprijinirii studenților, inclusiv prin menținerea finanțării acordate Universității Europene de Științe Umaniste.

Acum este timpul să reflectăm la necesitatea unui răspuns suplimentar. Înaltul Reprezentant a emis o condamnare imediată după prima sentință de la 18 februarie și a reamintit faptul că motivele politice nu își aveau locul într-un proces legal. De asemenea, UE a condamnat cu fermitate, în cadrul OSCE, sentințele dure și acuzațiile de tortură și discută problema în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului.

În cele din urmă, Uniunea Europeană va discuta dacă ultimele evenimente necesită continuarea extinderii listei noastre de sancțiuni pentru a adăuga nume noi, cum ar fi cele responsabile pentru emiterea ultimelor sentințe și pentru conducerea celor mai recente represiuni. UE este pregătită să ia în considerare măsuri suplimentare specifice în toate domeniile de cooperare, după caz.

Rezoluția Parlamentului va constitui cu siguranță o contribuție folositoare și oportună la reflecțiile și discuțiile noastre. Le mulțumesc deputaților pentru atenție.

  Președinte. – Am primit șase propuneri de rezoluție⁽²⁾ depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc la sfârșitul dezbaterilor.

(1) A se vedea procesul-verbal

(2) A se vedea procesul-verbal

14.3. Situația și patrimoniul cultural al regiunii Kashgar (Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang, China)

  Președinte. – Punctul de pe ordinea de zi este dezbaterea referitoare la șase propuneri de rezoluție privind situația și patrimoniul cultural din Kashgar (Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang, China)⁽¹⁾.

  Tunne Kelam, autor. – Dle președinte, uigurii au devenit, practic, o minoritate în patria lor istorică. Au nevoie de sprijin internațional pentru a-și păstra cultura și identitatea. De fapt, soarta orașului antic Kashgar este nesigură. Un program de modernizare a planificat pentru demolare până la 85 % din orașul vechi tradițional Kashgar. Este important să se prevină înlocuirea cetății istorice cu blocuri de apartamente moderne. În cazul în care autoritățile chineze sunt serioase în a ne convinge că totul va fi bine, vor trebui, în primul rând, să convingă populația autohtonă din Turkestanul de Est că patrimoniul său cultural va fi într-adevăr respectat și că limba uigură va fi predată în școli, la un nivel egal cu limba chineză.

Fac apel la autoritățile chineze să accepte eventuale contribuții ale ICOMOS, care are o experiență impresionantă în gestionarea peisajelor urbane istorice, și solicit guvernului chinez să accepte să acorde orașului Kashgar statutul de patrimoniu mondial al UNESCO, care va include multe situri culturale de-a lungul vechiului Drum al Mătăsii.

  Marietje Schaake, autoare. – Dle președinte, sub pretextul reformei și dezvoltării, orașul antic Kashgar situat pe Drumul Mătăsii este în curs de demolare. Nu este doar o lovitură adusă patrimoniului cultural mondial, ci, mai presus de toate, orașul este foarte important pentru populațiile uigură și hui, precum și pentru diversitatea culturală a Chinei în ansamblu, care acum va fi distrusă.

China și-a intensificat eforturile de stimulare a relațiilor prin diplomație culturală în întreaga lume, dar nimeni nu va fi interesat de o cultură comercializată, omogenizată a unei țări care are o astfel de diversitate culturală.

Din motive de oportunitate economică și de relații durabile cu restul lumii, respectul pentru drepturile omului și ale minorităților, în sensul cel mai larg, este esențial. Îndemnăm guvernul chinez să analizeze posibilitatea includerii orașului Kashgar în candidatura comună cu Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan pentru desemnarea Drumului Mătăsii drept patrimoniu mondial al UNESCO.

Înaltul Reprezentant ar trebui să intensifice dialogul privind drepturile omului cu China și să îl facă mai orientat spre acțiune și mai eficient.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, autoare. – (PL) Dle președinte, dezbaterea de astăzi cu privire la drepturile minorităților etnice din China vine la o zi după ce Dalai Lama a anunțat oficial că demisionează din rolul său politic în Tibet. În următoarele luni, ar trebui să urmărim cu atenție evoluția situației politice de acolo. Astăzi, însă, vorbim despre un alt grup minoritar, care suferă discriminări în China - populația uigură musulmană. China își justifică politica față de aceștia prin necesitatea de a combate terorismul, iar pentru autoritățile chineze, persecuția populației uigure înseamnă, de asemenea, distrugerea patrimoniului cultural al uigurilor. Rapoartele privind reconstrucția orașului Kashgar sunt deosebit de îngrijorătoare. Acest lucru va însemna, în practică, distrugerea centrului său istoric, unul dintre exemplele cele mai interesante și mai bine conservate ale arhitecturii musulmane din Asia Centrală, care atrage peste un milion de turiști în fiecare an și ar fi eligibil pentru includerea în lista patrimoniului mondial al UNESCO în cazul în care China ar candida la acest statut.

Sunt convinsă că serviciul diplomatic al Uniunii Europene își va demonstra eficiența în discuțiile cu autoritățile chineze și le va aminti acestora de necesitatea de a respecta drepturile minorităților etnice și de a le proteja patrimoniul cultural. Vă mulțumesc.

  Frieda Brepoels, autoare. – (NL) Dle președinte, este clar că Kashgar este un simbol, prin excelență, al identității culturale uigure din provincia chineză Xinjiang. La 27 ianuarie, am organizat o conferință la Bruxelles, unde am aflat despre impactul pe care îl au asupra populației uigure planurile distructive de urbanizare chineze. Este, într-adevăr, un caz în care, sub pretextul securității publice și al modernizării, China dorește să păstreze intact nu mai mult de 15 % din orașul original și, de fapt, să transforme Kashgar într-un muzeu imens în aer liber. Cred că este timpul să avem un răspuns puternic la acest lucru, înainte de a fi prea târziu.

După reprimarea demonstrațiilor din Urumqi, în iulie 2009, acest Parlament a solicitat autorităților chineze să depună toate eforturile pentru a prilejui un dialog deschis, permanent și respectuos cu uigurii și pentru a urmări o politică economică mai integrată și mai cuprinzătoare în zona lor, menită să încurajeze implicarea locală și, mai presus de toate, protejarea identității culturale uigure. Din păcate, politica chineză actuală din Kashgar se dovedește a fi chiar opusul a ceea ce s-a dorit să fie atunci. Este ilustrativ modul în care Partidul Comunist Chinez abordează diversitatea culturală, nu numai prin distrugerea orașului Kashgar, în timp ce populației locale îi este negat dreptul de exprimare în această problemă, ci, de asemenea, prin refuzul chinezilor de a permite orașului Kashgar să concureze pentru patrimoniul mondial al UNESCO.

  Charles Tannock, autor. – Dle președinte, mottoul UE este „Unită în diversitate”. Din păcate, un astfel de sentiment nu rezonează în Republica Populară Chineză, ai cărei conducători comuniști sunt obsedați de unitate, dar nu acordă multă atenție celebrării diversității.

Fără îndoială, încercarea de a impune cultura majoritară chineză Han în rândul minorităților de mici dimensiuni din țara cea mai populată din lume cauzează multă tensiune și resentimente. Știm deja despre suprimarea din ultimii 60 de ani a culturii tibetane budiste antice; acum vedem cum planează aceeași amenințare deasupra orașului Kashgar din agitata provincie Xinjiang.

Timp de 2 000 de ani, Kashgar a fost un oraș înfloritor pe Drumul Mătăsii, cu o bogată cultură central asiatică, unică și în continuă dezvoltare, dar acum se confruntă cu demolarea și reconstrucția masive. Este greu să scăpăm de ideea că acest lucru este încercarea Beijingului de a se impune împotriva voinței separatiștilor uiguri.

Personal, nu am vreo susținere sau simpatie pentru cauza separatistă, ai cărei susținători, mă tem, au legături cu al-Qaeda, dar îndemn guvernul chinez să se mai gândească. Distrugerea unui oraș antic precum Kashgar ar consolida pur și simplu decizia tuturor celor care ar dori să instige la violență împotriva statului.

  Rui Tavares, autor. – (PT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, ca să fiu sincer, din cele trei dezbateri urgente care au loc în această după-amiază, aceasta este, într-adevăr, singura în care ne simțim foarte neputincioși. Am vorbit despre Pakistan și Belarus și avem motive să credem că Uniunea Europeană are nu numai autoritatea morală, ci, de asemenea, influență sau putere asupra autorităților externe pentru a încerca să garanteze, cel puțin, că sunt pe drumul cel bun.

De fapt, atunci când vorbim despre China, știm că această influență este redusă, deoarece multe lucruri afirmate în acest Parlament contrazic ceea ce fac guvernele europene din capitalele noastre: adică, ceea ce fac dl Sarkozy, dna Merkel sau politicienii din țara mea, Portugalia, cum ar fi dl Sócrates, care foarte recent a deturnat o demonstrație împotriva autorităților chineze, astfel încât premierul, care făcea o vizită la Lisabona, să nu dea ochii cu cei care protestau împotriva regimului său. Cu alte cuvinte, însăși Europa este cea care participă în mod repetat la această lume de vis sau lume fantastică, pe care și-o creează liderii chinezi, în care nu există opoziție și în care un model de dezvoltare se potrivește tuturor și este același în Beijing, Shanghai, Guangzhou, în Xinjiang regiunea uigură autonomă sau în Tibet.

Prin urmare, este foarte dificil pentru Parlamentul European să afirme ceea ce vom spune astăzi, care este, de asemenea, ceea ce este scris în rezoluția noastră: facem apel la autoritățile de la Beijing să oprească acest genocid demografic comis împotriva uigurilor; facem apel la ele să păstreze diversitatea culturală și etnică a regiunilor care alcătuiesc China; și le cerem să păstreze locurile de valoare arhitecturală sau de patrimoniu. Cu toate acestea, liderii țărilor noastre se aruncă în brațele liderilor chinezi, iertându-i pentru tot ce au făcut în țara lor, și le oferă frâu liber în numele unui model de dezvoltare pe care îl respectăm, în cele din urmă, doar la un nivel de bază. Prin urmare, s-a demonstrat încă o dată faptul că autoritatea morală începe să prindă contur la ea acasă și că, în orice caz, atunci când noi, cei din Uniunea Europeană, vorbim despre alții, vorbim, în primul rând, despre noi înșine și trebuie să ne revizuim atitudinea față de China.

  Bernd Posselt, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, după cum s-a spus deja, uigurii nu sunt o minoritate, ci un popor cu o cultură antică a Drumului Mătăsii, care treptat a cedat sub presiunea legislației chineze, care inițial era foarte laxă. Uigurii sunt sprijiniți, în special, de Congresul Mondial Uigur cu sediul la Munchen, iar patrimoniul cultural din Kashgar este susținut de mișcarea Scutului Albastru, al cărei președinte, Karl von Habsburg, a fost aici, la Strasbourg, în această săptămână pentru a ne oferi informații.

Dacă vom sprijini uigurii, haideți să facem acest lucru prin intermediul unui apel prietenos față de chinezi, deoarece uigurii sunt amenințați cu etnocid cultural. În plus, China, în calitate de cea mai veche națiune culturală din lume, ar trebui să recunoască în mod clar că una dintre caracteristicile unui popor cultural este protecția și respectul pentru alte culturi, mai ales atunci când vine vorba despre culturile mici, într-un imperiu uriaș. Chinezii trebuie doar să aplice propria constituție, care prevede în trei locuri că acest patrimoniu cultural trebuie să fie conservat.

Prin urmare, aș dori să spun foarte clar că dorim unele concesii de la partenerii noștri chinezi în această problemă - dorim protecția patrimoniului cultural al uigurilor.

  Corina Crețu, în numele grupului S&D. – Personal, cred că trebuie să ne ferim în acest caz de judecățile din perspectivă unilaterală. Există riscul unui partizanat contraproductiv, atât în raport cu situația de pe teren, cât și pentru parteneriatul Uniunea Europeană - China. Violențele sângeroase din ultimii ani din Xinjiang sunt dovada elocventă că recurgerea la forță este alternativa cea mai nefericită, de aceea cred că este de datoria noastră să încurajăm dialogul interetnic.

În opinia mea, rezoluția Parlamentului European nu trebuie să aducă atingere dreptului autorităților chineze de a-și apăra integritatea țării și siguranța tuturor cetățenilor, în special în fața amenințării teroriste într-o regiune în care Al Qaida încearcă să fie prezentă. Este evident că trebuie să încurajăm dezvoltarea echilibrată la nivel național, atât din punct de vedere economic, cât și demografic

(Aplauze)

  Kristiina Ojuland, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, este binecunoscut faptul că Uiguria este în pericol iminent de a deveni un al doilea Tibet. Republica Populară Chineză a anunțat o „reformă internă periculoasă în Kashgar”, al cărei scop este de a demola 85 % din orașul vechi din Kashgar.

Un asemenea filistinism trebuie să fie oprit, iar Uniunea Europeană trebuie să insiste ca autoritățile din Republica Populară Chineză să nu distrugă acest sit cultural important de pe vechiul Drum al Mătăsii. Declarația ONU privind drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale, etnice, religioase și lingvistice, precum și constituția Republicii Populare Chineze trebuie să fie respectate, chiar și de către Beijing.

Republica Populară Chineză exercită din ce în ce mai mult sinicizarea minorităților etnice, cum ar fi uigurii și tibetanii. Este un genocid cultural care are loc în secolul al XXI-lea, pe care pur și simplu nu îl putem accepta.

  Jaroslav Paška, în numele Grupului EFD. – (SK) Dle președinte, cercurile oficiale chineze au considerat mult timp că este supărător să facă trimiteri la alte culturi și civilizații vechi și importante ale căror monumente sunt astăzi situate pe teritoriul chinez.

Kashgar este centrul uigurilor musulmani - una dintre cele mai numeroase minorități etnice din China. Timp de milenii, chinezii au încercat să cucerească teritoriile uigurilor și, de multe ori, au eșuat în lupta lor de a supune aceste meleaguri. Chiar și astăzi, prin urmare, există o anumită rezervă în poziția administrației chineze și un efort de a suprima orice manifestare a tradițiilor și a identității culturale care sunt legate de monumentele culturale bogate ale uigurilor și ale orașului Kashgar.

Nu sunt sigur dacă organismele oficiale chineze sunt astăzi capabile să accepte filozofia conform căreia statul chinez actual este construit nu numai pe tradițiile și istoria imperiului chinez, ci, de asemenea, pe tradițiile și istoria altor popoare. Comportamentul chinezilor față de Tibet și față de monumentele uigure din Kashgar stă mărturie cu privire la faptul că China de astăzi este incapabilă să aprecieze contribuția importantă pe care alte popoare și alte culturi au adus-o statului său comun.

Prin urmare, este corect să afirmăm de pe această poziție că noi, spre deosebire de autoritățile chineze, apreciem și prețuim toate monumentele culturale importante situate pe teritoriul Republicii Populare Chineze, precum și pe cele din Tibet și din Kashgar.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, Kashgar este un oraș de trei milioane și jumătate de locuitori, un pic mai mic decât populația întregii insule a Irlandei. Este mai aproape de Bagdad decât de Beijing. Se află pe principala rută comercială a Drumului Mătăsii și are unele dintre cele mai bine conservate situri ale arhitecturii islamice, dintre care unele sunt îngropate în deșert. De asemenea, are cel mai mare mormânt moschee din China și este o comoară, nu există nicio îndoială cu privire la acest lucru. Cu toate acestea, după cum s-a menționat anterior, se află sub o mare amenințare, sub pretextul că chinezii doresc să modernizeze orașul din cauza sensibilității sale la cutremure. Acest lucru nu este acceptabil pentru noi, deoarece suntem de părere că s-ar pierde o mare comoară.

Ce putem face în această privință? Probabil foarte puțin, dar cel puțin este importantă evidențierea acestui lucru astăzi. După cum am spus, putem cere ca acesta să fie inclus printre siturile patrimoniului mondial al Drumului Mătăsii. De asemenea, am putea probabil conștientiza opinia publică cu privire la comorile care se găsesc acolo, astfel încât locuitorii să le poată păstra pe viitor. Ar fi o pierdere pentru umanitate, dar o pierdere și mai mare pentru China.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dle președinte, această rezoluție se referă de fapt la menținerea unui patrimoniu cultural important și la dreptul popoarelor minoritare la identitatea lor culturală. Orașul antic Kashgar este unul dintre orașele islamice cele mai bine conservate din Asia Centrală. Istoria bogată a orașului Kashgar datează de pe timpul dinastiei Han din China, iar orașul a fost un jalon important pe Drumul Mătăsii. Acesta lega Asia de Europa. Întreaga regiune Xinjiang are o însemnătate culturală enormă pentru întreaga lume.

China trebuie să ia măsuri pentru a face din Kashgar un sit al patrimoniului mondial al UNESCO și pentru a conserva zona pentru generațiile viitoare. Serviciul european de acțiune externă ar trebui să garanteze, de asemenea, faptul că strategiile locale extind dreptul la identitatea sa culturală. Delegația Uniunii Europene în China ar putea aloca, de asemenea, fonduri pentru a susține tradițiile minorităților Kashgar și identitatea lor culturală.

  Monica Luisa Macovei (PPE). – Dle președinte, generațiile viitoare depind de acțiunile noastre de astăzi pentru a proteja siturile atemporale cum ar fi Kashgar. Kashgar este un pilon fundamental al istoriei Islamului în China.

În 2009, guvernul chinez a anunțat un program de reconstrucție urbană care intenționează să demoleze 85 % din vechiul oraș Kashgar și să îl înlocuiască cu apartamente moderne. Demolarea ar trebui să fie oprită. Urbaniștii ar trebui să identifice un plan de dezvoltare care să conserve vechiul oraș Kashgar. Întregul Drum al Mătăsii din China ar trebui să fie înscris în programul pentru protecția patrimoniului mondial al UNESCO, la care a aderat China în 1985. Fac apel la Comisie și la Consiliu să aducă în discuție aceste probleme pe lângă autoritățile chineze.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – Dle președinte, patrimoniul cultural este esențial pentru păstrarea identității. Acest lucru este evident în Europa, în China și oriunde în lume, iar autoritățile chineze știu acest lucru. Cu toate acestea, am văzut, de exemplu, cum au distrus în mod intenționat acest patrimoniu, adică această identitate, în mai multe locuri cum ar fi Tibetul, iar acum fac același lucru în locurile uigure precum Kashgar.

Acesta este motivul pentru care este atât de important să ne explicăm încă o dată poziția și să îndemnăm guvernul chinez să oprească imediat distrugerea culturală care pune în pericol supraviețuirea arhitecturală a orașului Kashgar și să efectueze o anchetă profesională cuprinzătoare în privința metodelor de renovare sensibile din punct de vedere cultural. Acest lucru nu este inutil: credibilitatea unui guvern se bazează de asemenea pe modul în care tratează minoritățile. Dacă China dorește să fie credibilă în sfera internațională, este important ca minoritățile, cum ar fi uigurii, să fie tratați în mod corespunzător, cu respectul adecvat și în conformitate cu standardele umane.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle președinte, dle comisar Hahn, este evident că identitatea și cultura trebuie să fie plasate în centrul atenției la nivel global. Chiar în această săptămână, Karl Habsburg ne-a explicat cât este de important, în căutarea identității, nu numai ca acest patrimoniu cultural să fie disponibil pentru uiguri, ci, de asemenea, să fie un bun de preț la nivel mondial. China ar trebui să facă o concesie în această privință. De exemplu, am semnat recent un acord cu orașul Wenzhou care permite efectuarea de investiții directe în dolari pe viitor. Observ aici o oportunitate de a se acorda atenție și acestei regiuni, precum și o oportunitate ca cetățenii din diferite orașe și regiuni ale Chinei să aibă drepturi egale. Relațiile internaționale pot oferi într-adevăr mult ajutor în această privință.

  Sari Essayah (PPE). – (FI) Dle președinte, nu există respect pentru drepturile fundamentale ale minorităților etnice din China, fie ele tibetane sau uigure. Este tipic faptul că Partidul Comunist Chinez refuză să sprijine orașul Kashgar în încercarea sa de a concura pentru statutul de patrimoniu mondial al UNESCO. În ultimii ani, China a oferit sprijin pentru un proiect internațional de adăugare a siturilor culturale de pe Drumul Mătăsii pe lista patrimoniului mondial, dar Kashgar în sine nu a fost pe această listă pentru că este casa uneia dintre minoritățile cele mai numeroase din China, uigurii.

Dimpotrivă, China intenționează să demoleze zone întinse din oraș, susținând că se teme pentru siguranța locuitorilor, dar organizațiile culturale, civile și pentru drepturile omului consideră acest plan drept o încercare de a zdrobi în mod brutal cultura uigură. Partidul Comunist Chinez trebuie să recunoască faptul că cetățenii din China sunt diferiți din punct de vedere cultural și trebuie să aibă, de asemenea, dreptul la autonomie culturală.

  Elena Băsescu (PPE). - Centrul vechi al orașului Kashgar este în pericol, iar odată cu el, reperul istoric al minorității uigure din China. Politica adusă de așa-zisa reorganizare urbană duce la dispariția treptată a identității acestui grup, care și-a construit cultura în jurul cetății de pe drumul mătăsii. Cred că mutarea populației uigure din locuințele tradiționale și demolarea Kashgarului sunt măsuri care încalcă drepturile minorităților. Mai mult, orașul este considerat a fi cel mai bine păstrat exemplu de arhitectură islamică din Asia Centrală. Străzile și clădirile Kashgarului pot fi restaurate pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale locuitorilor. Întrebarea este de ce nu investesc autoritățile în astfel de lucrări. Recomand includerea centrului vechi în lista patrimoniului cultural universal UNESCO, ca parte a drumului mătăsii. De asemenea, fac apel la guvernul chinez să oprească demolarea orașului și să caute soluții alternative.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). – (FI) Dle președinte, datorită poziției sale izolate, Kashgar, situat la granița de vest a Chinei, precum și uigurii care locuiesc acolo, au reușit să își păstreze tradițiile lor vechi timp de secole. Prin urmare, orașul atrage sute și mii de turiști în fiecare an. Având în vedere locația sa strategică, administrația chineză încearcă acum să controleze mai eficient regiunea pentru a garanta un acces mai bun la piețele energetice din Asia Centrală.

Desigur, China are dreptul să se dezvolte din punct de vedere economic, dar drepturile grupurilor minoritare, fragile cum sunt, trebuie să fie protejate. Este posibil să se dezvolte Kashgar în așa fel încât modul de viață al uigurilor să poate fi garantat în continuare. Siguranța clădirilor și a infrastructurii în caz de cutremur poate fi îmbunătățită fără a pune în aplicare planuri de distrugere, în procent de 85 %, a orașului antic și fără ca uigurii să fie forțați să se mute în noi zone rezidențiale și să asiste la fragmentarea societății lor.

Prin urmare, ar trebui să fie oprită această distrugere nesăbuită a orașului antic, iar uigurii ar trebui să fie consultați cu privire la dezvoltarea locului unde au trăit în mod tradițional. În caz contrar, cultura lor exotică, fascinantă este în pericol de a fi complet distrusă.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle președinte, aș dori să spun că trebuie salutat faptul că Parlamentul European vorbește din nou despre uiguri, o minoritate musulmană care suferă de discriminare în China. Aș dori să reamintesc tuturor că a existat deja o rezoluție a Parlamentului European cu privire la acest lucru și că ar trebui să ne exprimăm, de asemenea, punctul de vedere în ceea ce privește alte minorități religioase care sunt persecutate în Republica Populară Chineză, cum ar fi minoritatea creștină. Catolicii se confruntă cu o discriminare foarte severă acolo. Autoritățile comuniste de la Beijing au desemnat structuri ecleziastice speciale care nu sunt recunoscute de Biserica catolică oficială. Cred că această discuție foarte necesară și importantă poate constitui, astăzi, o voce în apărarea tuturor minorităților religioase din China. Cred că este nevoie cu adevărat de o astfel de voce.

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – Dle președinte, conservarea patrimoniului cultural este în mod evident de o importanță centrală pentru asigurarea protecției și continuarea tradițiilor și a modului de viață a unei minorități. În plus, distrugerea bunurilor culturale importante are potențialul de a da o lovitură serioasă, nu numai moștenirii și patrimoniului arheologic al minorității în cauză, ci și patrimoniului cultural în general. În acest sens, Uniunea Europeană urmărește cu îngrijorare reabilitarea orașului vechi Kashgar din Regiunea Autonomă Xinjiang din China. Semnificația orașului Kashgar ca centru de cultură pentru minoritatea uigură din China nu poate fi supraevaluată. Kashgar este conceput ca fiind la fel de important ca Ierusalimul pentru evrei, musulmani și creștini.

Cartea albă privind Xinjiang din 2009 a guvernului chinez a declarat că reabilitarea orașului Kashgar este necesară pentru a-l proteja de cutremure sau de incendii. Acesta este un obiectiv lăudabil. Societatea civilă, atât în China, cât și pe plan internațional, și-a exprimat îngrijorarea profundă cu privire la metodele utilizate. Există o preocupare serioasă că aproximativ 85 % din orașul vechi poate fi demolat. Într-adevăr, multe clădiri notabile, inclusiv unicul madrasah Xanliq, par să fi fost deja distruse. De asemenea, este îngrijorător faptul că aproximativ 200 000 de persoane pot fi alungate din casele lor tradiționale și se pare că nu a existat nicio consultare a locuitorilor afectați sau că aceștia au fost consultați doar într-o mică măsură.

Există temerea că demolarea structurilor care au stat la baza culturii uigure timp de mai multe sute de ani ar putea avea un impact grav asupra conservării culturii lor în următorii ani. De asemenea, este regretabil faptul că China a ales să nu propună Kashgar ca sit de patrimoniu mondial, în ciuda statutului său unic, deoarece acest lucru ar permite UNESCO să se implice în procesul de reabilitare. În orice caz, înțelegem că UNESCO a făcut declarații autorităților chineze în ceea ce privește impactul dezvoltării asupra patrimoniului și culturii tradiționale din Kashgar. Uniunea Europeană împărtășește în totalitate aceste preocupări și va face apel la autoritățile chineze să coopereze cu UNESCO pentru a se asigura că orice reabilitare a Kashgar respectă cele mai bune practici internaționale în acest domeniu.

De asemenea, Uniunea Europeană va face apel la autoritățile chineze pentru a se asigura că locuitorii din Kashgar sunt pe deplin consultați cu privire la viitorul orașului și că opiniile lor sunt luate în considerare.

  Președinte. – Am primit șase propuneri de rezoluție⁽²⁾ depuse în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc la sfârșitul dezbaterilor.

(1) A se vedea procesul-verbal

(2) A se vedea procesul-verbal

15. Votare

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

15.1. Pakistan - asasinarea lui Shahbaz Bhatti, ministrul pentru minorități (RC-B7-0166/2011)

15.2. Belarus, în special cazul lui Ales Michalevic și al Nataliei Radin

15.3. Situația și patrimoniul cultural al regiunii Kashgar (Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang, China)

  Președinte. – Aici se încheie votarea.

16. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

17. Poziția Consiliului în prima lectură: consultați procesul-verbal

18. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

19. Decizii privind anumite documente: a se vedea procesul-verbal

20. Declarații scrise înscrise în registru (articolul 123 din Regulamentul de procedură): consultați procesul-verbal

21. Transmiterea textelor adoptate în cursul prezentei ședințe: consultați procesul-verbal

22. Calendarul următoarelor ședințe: consultați procesul-verbal

23. Întreruperea sesiunii

  Președinte – Declar suspendată această sesiune a Parlamentului European.

(Ședința a fost închisă la ora 16.30)

Secțiunea privind politica socială a programului președinției ungare precizează că aceasta intenționează să propună instaurarea Anului european dedicat familiei. Consiliul intenționează să pună accentul pe concilierea vieții profesionale cu viața de familie.

Care este, concret, anul propus pentru această acțiune și ce politici sunt prevăzute în acest context? Sunt disponibile studii și date privind impactul crizei economice asupra unei vieți de familie normale?

Având în vedere relația dintre această inițiativă și problemele demografice ale Europei, care sunt proiectele președinției pentru a ajuta familiile numeroase? Având în vedere că fondul social european finanțează inițiativele statelor membre ce vizează, în general, politicile de protecție a familiei, intenționează Consiliul să-i propună Comisiei să prezinte o inițiativă concretă și cu obiective precise pentru familiile numeroase (o familie numeroasă este, conform legislației elene, o familie cu cel puțin patru copii)?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Onorați deputați, aș dori să vă mulțumesc pentru adresarea acestei întrebări, care este de interes special pentru Președinția maghiară.

După cum ați subliniat în mod corect, Președinția maghiară a prezentat un serie de activități în domeniul politicii familiei sub titlul „Politica familiei și schimbările demografice”. Acestea includ o inițiativă prin care anul 2014 va fi Anul european al familiilor, construit pe rezultatele Anului european de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale (2010). Președinția crede cu tărie că trebuie acordată atenție specială familiilor. Îmbunătățirea situației sociale a familiilor poate avea o influență pozitivă asupra tendințelor demografice actuale și va contribui, cu siguranță, la consolidarea coeziunii sociale.

În ceea ce privește impactul crizei asupra situației sociale a familiilor, Președinția a studiat cu interes informațiile disponibile despre politicile familiei, în special, prin diferite rapoarte pregătite de Comitetul pentru protecție socială și Comisia Europeană. Pentru a aprofunda cunoștințele referitoare la aceste chestiuni, Președinția maghiară va organiza în perioada 28-29 martie o conferință a experților legată de „Impactul muncii și al reconcilierii familiale asupra dinamicii demografice” și la 1 aprilie, Președinția va găzdui o întâlnire neoficială a miniștrilor responsabili de problematica familială și demografică. Vor fi abordate chestiuni referitoare la familii și Strategia Europa 2020, precum și posibilități de consolidare a cooperării în domeniul politicii familiei. În acest cadru al acțiunilor care abordează provocarea demografică, Președinția maghiară pregătește inițiativa referitoare la „Anul european al familiilor 2014”.

Deși chestiunile referitoare la familie sunt, în primul rând, un domeniu care ține de competența statelor membre, politicile familiei sunt încorporate ferm în valorile și tradițiile noastre comune și există un domeniu considerabil pentru cooperare la nivelul UE. Acțiuni cum ar fi cele propuse de Președinția maghiară pot, de asemenea, să ofere valoarea adăugată opțiunilor și soluțiilor de politică la nivel național. Președinția speră că inițiativa sa referitoare la „Anul european al familiilor 2014” va primi un sprijin larg. Cu siguranță, obiectivele și măsurile detaliate ale Anului european al familiilor vor trebui dezbătute și hotărâte într-o etapă ulterioară.

Este Președinția ungară în măsură să comunice poziția sa cu privire la solicitarea anumitor țări de armonizare a impozitului pe profit

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Impozitarea directă rămâne în principal în competența statelor membre. Cu toate acestea, în câteva cazuri, impozitul pe profit a făcut obiectul legislației și al coordonării UE, atunci când acest lucru a fost necesar pentru funcționarea pieței interne.

În ceea ce privește legislația UE, Consiliul a adoptat câteva directive referitoare la fluxurile de venituri transfrontaliere (Directiva 90/435/CEE⁽¹⁾ privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora și Directiva 2003/49/CE⁽²⁾ privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe) și la fuziunea transfrontalieră a grupurilor internaționale de societăți (Directiva 90/434/CEE din 23 iulie 1990⁽³⁾ referitoare la fuziuni). De asemenea, a fost adoptată Directiva 77/799/CEE⁽⁴⁾ privind asistența reciprocă.

În ceea ce privește coordonarea, din 1998, Grupul pentru codul de conduită din cadrul Consiliului se reunește regulat pentru a evalua măsurile posibil dăunătoare din domeniul impozitării întreprinderilor. În consecință, un număr semnificativ de măsuri fiscale dăunătoare a fost identificat și retras. În cele din urmă, în iunie 2010, Consiliul a adoptat Rezoluția referitoare la coordonarea normelor privind societățile străine controlate (SSC) și a normelor de capitalizare redusă din cadrul Uniunii Europene, care, de asemenea, are ca scop coordonarea politicilor statelor membre în domeniul impozitării directe.

În privința activității viitoare în domeniul impozitului pe profit, Comisia, în programul său de lucru pentru 2011, planifică să prezinte o propunere pentru o bază de impozitare consolidată comună pentru societăți, asupra căreia Parlamentul European va fi consultat.

În acest context, orice idee asupra ratelor impozitului pe profit sunt propuse doar de câteva state membre. Conform Tratatului, măsurile legislative ale UE în domeniul fiscal necesită o propunere din partea Comisiei și unanimitate în cadrul Consiliului, care poate adopta directive după consultarea Parlamentului European.

Președinția ungară începe într-o perioadă în care redresarea economică este, încă, neuniformă și mai are nevoie de timp pentru a se intensifica în cadrul Uniunii. În urma problemelor apărute în zona euro, statele membre au hotărât să modifice Tratatul de la Lisabona pentru a da un caracter permanent mecanismului de stabilizare financiară instituit pentru a ajuta Grecia și Irlanda. Unul din obiectivele noii președinții este de a face să avanseze aceste negocieri. Ați putea să prezentați pe scurt măsurile pe care intenționați să le adoptați?

Președinția ungară intenționează, de asemenea, să întreprindă noi acțiuni în direcția coordonării politicilor economice ale statelor membre, inclusiv prin lansarea „semestrului european”, o perioadă de șase luni în care proiectul de buget al fiecărei țări va fi examinat de către UE în scopul stabilirii unor posibile dezechilibre. Ar putea Consiliul să prezinte pe scurt criteriile care vor fi aplicate în scopul stabilirii unui dezechilibru în bugetul unui stat membru?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO)Consiliul European din 16-17 decembrie 2010 a decis că Tratatul privind funcționarea UE trebuie să fie modificat pentru a recunoaște competența statelor membre din zona euro de a crea un mecanism permanent de soluționare a crizelor pentru a asigura stabilitate financiară în zona euro. De asemenea, a mandatat miniștrii finanțelor din statele membre din zona euro și Comisia să finalizeze lucrările cu privire la acordul interguvernamental de instituire a viitorului mecanism european de stabilitate până în martie 2011. Cum această activitate este interguvernamentală, nu intră în competența Președinției maghiare.

În privința așa-zisului „semestru european”, acesta a fost aprobat de către Consiliu în concluziile sale din 7 septembrie 2010 și implică monitorizarea simultană a politicilor bugetare și a reformelor structurale ale statelor membre, în conformitate cu normele comune, pe o perioadă de șase luni în fiecare an. Semestrul european este aplicat pentru prima dată anul acesta.

Statele membre și-au prezentat deja proiectele de programe naționale de reformă în 2010, iar Comisia a prezentat Consiliului principale concluzii ale primei Analize anuale a creșterii la 13 ianuarie 2011⁽¹⁾. Această analiză subliniază măsurile prioritare care trebuie adoptate de statele membre și stabilește priorități în trei domenii principale, și anume, consolidarea stabilității macroeconomice, reforme structurale pentru stimularea ocupării forței de muncă și măsuri de consolidare a creșterii conform Strategiei „Europa 2020”.

La 18 ianuarie 2011, Consiliul a prezentat o revizuire a proiectelor de programe naționale de reformă și a avut un schimb de opinii referitor la Analiza anuală a creșterii prezentată de Comisie.

La 15 februarie, Consiliul a adoptat concluzii privind orientarea fiscală și macroeconomică.

În conformitate cu foaia de parcurs stabilită de Președinția maghiară, la 28 februarie, Consiliul și-a exprimat punctul de vedere cu privire la Analiza anuală a creșterii prezentată de Comisie și va discuta, la 7 martie, Raportul comun privind ocuparea forței de muncă, în perioada 10-11 martie, Obiectivul de cercetare și dezvoltare și, în 14 martie, schimbările climatice. La 21 martie, Consiliul va fi invitat de către Președinție să aprobe Raportul de sinteză care stabilește mesajele principale bazate pe activitatea desfășurată în formațiunile relevante ale Consiliului, cu scopul de a-l transmite Consiliului European.

În privința bugetelor statelor membre, Consiliul a convenit, la 15 februarie, asupra respectării stricte a recomandărilor Consiliului în contextul procedurii deficitului excesiv. Statele membre care se confruntă cu deficite bugetare structurale foarte mari sau niveluri ale datoriei publice care cresc rapid trebuie să își concentreze eforturile de consolidare fiscală la începutul perioadei. În plus, toate statele membre trebuie să mențină în mod clar creșterea cheltuielilor din afara măsurilor discreționare prevăzute în privința veniturilor sub rata pe termen mediu a potențialului de creștere a PIB-ului până când își ating obiectivul bugetar pe termen mediu. În același timp, trebuie să acorde prioritate cheltuielilor care favorizează creșterea și să promoveze eficiența cheltuielilor publice.

Potrivit Consiliului, care sunt șansele Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei de a începe anul acesta negocieri de aderare cu Uniunea Europeană sau de a cunoaște data de deschidere a acestor negocieri?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) În concluziile sale din 14 decembrie 2010, Consiliul și-a reafirmat angajamentul neechivoc referitor la perspectiva europeană a Balcanilor de Vest, perspectivă reconfirmată deja la reuniunea la nivel înalt pe tema Balcanilor de Vest, organizată la Sarajevo, la 2 iunie 2010, și care rămâne esențială pentru stabilitatea, reconcilierea și viitorul regiunii. În același timp, Consiliul a reafirmat necesitatea unei condiționalități echitabile și riguroase, în cadrul Procesului de stabilizare și asociere și conform consensului reînnoit privind extinderea aprobat de Consiliul European la reuniunea din 14 și 15 decembrie 2006.

Consiliul a reamintit că, prin realizarea unor progrese solide în reforma economică și politică și prin îndeplinirea condițiilor și cerințelor necesare, țările cu statut de potențial candidat care au mai rămas Balcanii de Vest trebuie să dobândească statutul de stat candidat, conform meritelor lor proprii, având ca obiectiv final aderarea la Uniunea Europeană. Un palmares satisfăcător al unei țări în punerea în aplicare a obligațiilor sale conform acordurilor de stabilizare și asociere, inclusiv a prevederilor referitoare la comerț, este un element esențial pentru ca UE să analizeze o candidatură la aderare.

Consiliul a salutat progresul realizat de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în domeniile-cheie ale reformei, cum ar fi reforma sistemului polițienesc, deși într-un ritm inegal. Țara continuă să își îndeplinească angajamentele asumate în cadrul Acordului de stabilizare și asociere. Consiliul se așteaptă ca acest elan prielnic agendei reformelor să fie menținut. Trebuie să se facă în continuare progrese în chestiuni cum ar fi dialogul între actorii politici, reforma administrației publice și judiciare, lupta împotriva corupției, libertatea de expresie și îmbunătățirea mediului de afaceri. Punerea în aplicare a Acordului-cadru de la Ohrid rămâne un element esențial al democrației și statului de drept în această țară.

Consiliul este de acord cu evaluarea Comisiei în ceea ce privește faptul că această țară a ajuns la un nivel suficient de îndeplinire a criteriilor politice și a luat act de faptul că Comisia și-a reiterat recomandarea referitoare la deschiderea negocierilor de aderare cu Fosta Republica Iugoslavă a Macedoniei. Consiliul și-a afirmat în concluziile sale disponibilitatea de a reveni la această problemă în timpul Președinției maghiare și a reiterat faptul că este esențial să se mențină relații de bună vecinătate, inclusiv o soluție negociată și reciproc acceptată în ceea ce privește problema numelui țării, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite. De asemenea, Consiliul a salutat dialogul la nivel înalt aflat în desfășurare și și-a exprimat dorința ca acesta să aducă rezultatele rapide⁽¹⁾.

Ar dori Consiliul să indice ce anume intenționează să facă pentru a împiedica islamiștii radicali să acceadă la putere în Egipt și în Tunisia?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) În ceea ce privește evoluțiile din Egipt și Tunisia la care se referă stimatul deputat din Parlamentul European în întrebarea sa, Consiliul European, Consiliul (Afaceri Externe), precum și președinții Consiliului European și Comisiei Europene și Înaltul Reprezentant au salutat, într-o declarație comună, modul pașnic și demn în care poporul tunisian și poporul egiptean își exprimă aspirațiile lor legitime, democratice, economice și sociale care sunt în conformitate cu valorile pe care Uniunea Europeană le promovează pentru sine și întreaga lume. S-a subliniat faptul că aspirațiile democratice ale cetățenilor trebuie abordate prin dialog și reformă politică, cu respectarea deplină a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și prin alegeri libere și corecte.

Consiliul este hotărât să sprijine pe deplin procesele de tranziție către o guvernare democratică, pluralism, oportunități mai bune pentru prosperitatea economică și incluziunea socială și o stabilitate regională consolidată.

La 4 februarie 2011, Consiliul European a declarat că se angajează într-un nou parteneriat implicând sprijin mai eficient în viitor pentru acele țări care urmăresc reformele politice și economice. În acest context, Consiliul European l-a invitat pe Înaltul Reprezentant să dezvolte un pachet de măsuri destinat să acorde sprijin european proceselor de tranziție și transformare (consolidarea instituțiilor democratice, promovarea guvernării democratice și a dreptății sociale și sprijinirea pregătirii și desfășurării de alegeri libere și corecte); și să stabilească o legătură între politica europeană de vecinătate și Uniunea pentru Mediterana, pe de o parte, și aceste obiective, pe de altă parte.

La 7 iulie 2010, Comisia European a publicat o Carte verde intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”. Parlamentul European a adoptat, de asemenea, o poziție cu privire la această chestiune.

Programul Președinției ungare a Consiliului Uniunii Europene din acest semestru nu menționează chestiunea pensiilor, deși este una dintre prioritățile și problemele actuale majore, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europene. În plus, guvernul maghiar a adoptat o nouă decizie, cea de a transfera economiile din cel de-al doilea pilon al pensiilor în primul pilon. Are Ungaria, care deține Președinția Consiliului, intenția de a prezenta inițiative similare celorlalte state membre? Și consideră că aceste inițiative ar permite garantarea viabilității pensiilor?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) În iunie 2010, Consiliul a adoptat concluziile cu privire la raportul comun interimar referitor la pensii pregătit de Comitetul de politică economică (EPC) și Comitetul pentru protecția socială (SPC). În aceste concluzii, Consiliul și-a reafirmat angajamentul față de obiectivele comune privind pensiile viabile și adecvate și față de strategia cu trei componente pentru abordarea consecințelor economice și bugetare ale îmbătrânirii. Acest lucru are ca scop reducerea datoriei într-un ritm mai rapid, creșterea ratelor de ocupare a forței de muncă și ale productivității și reforma pensiei, a sistemelor de sănătate și de îngrijire pe termen lung.

După prezentarea Cărții verzi a Comisiei și finalizarea raportului comun EPC-SPC, Consiliul a dezbătut problema la 17 noiembrie 2010 și a subliniat provocarea pe termen lung pe care o prezintă populația îmbătrânită pentru caracterul viabil și adecvat al pensiilor, agravată de situația economică actuală. La reuniunea Consiliului EPSCO din decembrie s-au adoptat concluziile Consiliului în acest context.

Dezvoltarea sistemelor de pensii este o problemă pe termen lung. În consecință, acest lucru trebuie să fie menținut constant pe ordinea de zi, acum și în viitor. Acesta este motivul pentru care, la reuniunea sa din 7 martie, Consiliul EPSCO a dezbătut concluziile preliminare ale consultării referitoare la Cartea verde intitulată „Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”. Consiliul a avut un schimb prolific de opinii asupra celor mai presante dileme ale sistemelor europene de pensii. Principalele aspecte discutate au fost, pe lângă vârsta de pensionare, problematica interconectată a adecvării, viabilității și securității, alături de condițiile speciale modelate de impactul constrângerilor bugetare. Concluzia principală a dezbaterii a fost că, deși cele mai multe state membre au considerat necesară consolidarea ulterioară a coordonării la nivelul UE în domeniul sistemelor de pensii, în același timp, au stabilit că pensiile și vârsta de pensionare sunt chestiuni care țin de competența exclusivă a statelor membre.

Consiliul a accentuat urgența continuării punerii în aplicare a reformelor structurale, conform Strategiei Europa 2020, pentru a sprijini consolidarea fiscală, a îmbunătăți perspectivele de creștere, a consolida stimulentele la locul de muncă, a asigura piețe de muncă flexibile și a extinde durata vieții active.

În concluzie, deși este necesar să se facă o analiză amplă a politicilor de pensii folosind actualele cadre de coordonare a politicii la nivelul UE, modelul sistemelor de pensii, precum și furnizarea pensiilor rămân în competența statelor membre.

Îmbunătățirea sprijinului acordat victimelor infracțiunilor reprezintă o componentă importantă a Programului de la Stockholm. În special, chestiunile referitoare la asistența acordată victimelor infracțiunilor transfrontaliere în Europa constituie motive de reală îngrijorare pentru cetățenii UE. Există puține proceduri practice prin care se oferă sprijin sau consiliere victimelor și familiilor care se confruntă cu consecințele infracțiunilor și prejudiciilor grave suferite în străinătate. Personal, eu depun în momentul de față eforturi pentru a ajuta un alegător al cărui fiu a fost victima unui atac violent în timpul unei vacanțe în Creta. Există o reală nevoie de acțiuni la nivelul UE în acest domeniu dacă se dorește respectarea promisiunii referitoare la crearea unei Europe a cetățenilor.

Doamna comisar Reding a anunțat un pachet de măsuri referitoare la protecția victimelor faptelor penale. Pe lângă aceasta, programul Președinției ungare a Consiliului menționează protecția victimelor faptelor penale.

Ar putea Consiliul să prezinte mai multe detalii cu privire la aceasta și să ofere mai multe informații cu privire la măsurile pe care intenționează să le adopte pentru a proteja victimele faptelor penale?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Președinția maghiară a Consiliului acordă o mare importanță protecției victimelor criminalității, care este, de asemenea, stabilită în Programul de la Stockholm („O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățeniilor și pentru protecția acestora”) drept un obiectiv-cheie pentru Uniune. Într-adevăr, în acest program, Consiliul European a subliniat că este important să se ofere sprijin special și protecție juridică persoanelor care sunt cele mai vulnerabile sau care se găsesc în situații de expunere deosebită, cum ar fi persoanele supuse unor violențe repetate în relațiile apropiate, victimele violenței bazate pe gen sau persoanele care sunt victimele altor tipuri de infracțiuni într-un stat membru, altul decât statul de cetățenie sau de reședință. Președinția insistă asupra faptului că este necesară o abordare integrată și coordonată a victimelor, conform Programului de la Stockholm și Concluziilor Consiliului privind o strategie menită să asigure respectarea drepturilor persoanelor care sunt victime ale infracționalității și să îmbunătățească sprijinul acordat acestora, adoptate în octombrie 2009.

În pregătirea unei astfel de abordări integrate, Președinția va organiza un seminar cuprinzător, planificat pentru 23-24 martie 2011 la Budapesta, sub titlul „Protejarea victimelor în cadrul UE: drumul de parcurs”, în care vor fi abordate o gamă largă de chestiuni referitoare la viitoarele inițiative legislative și nelegislative în acest domeniu.

De asemenea, Consiliul așteaptă prezentarea pachetului de măsuri al Comisiei privind protecția a victimelor, în special în contextul procedurilor penale, la reuniunea din 12 aprilie 2011 a Consiliului Justiție. Imediat ce acest set de propuneri va fi prezentat în mod oficial, Consiliul îl va examina cu prioritate și va stabili o listă cuprinzătoare de puncte de acțiune pe care statele membre trebui să le întreprindă pentru a-și respecta angajamentul asumat prin Programul de la Stockholm de a consolida protecția victimelor în UE. Această listă se va concentra asupra viitoarelor propuneri ale Comisiei, în special, revizuirea Deciziei-cadru 2001/220/JHA a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale, dar, de asemenea, va depăși această sferă. Președinția planifică să includă aceste puncte de acțiune într-o „foaie de parcurs” a Consiliului, pentru a asigura coerența inițiativelor viitoare în acest domeniu, atât prin măsuri legislative, cât și nelegislative. Președinția planifică să adopte foaia de parcurs cu ocazia reuniunii din 10 iunie 2011 a Consiliului Justiție.

Cunoaște Consiliul studiul realizat de Agenția Federală pentru Mediu din Germania (Bundesumweltamtes), potrivit căruia becurile economice prezintă riscuri de intoxicație în cazul în care sunt sparte în mediul casnic, din cauza mercurului pe care îl conțin? Ce concluzii trage Consiliul din acest studiu?

Este dispus Consiliul să-și reexamineze decizia de retragere din circulație a becurilor tradiționale incandescente?

Ce părere are Consiliul despre posibilitatea de a suspenda interdicția asupra becurilor tradiționale, cel puțin asupra celor destinate uzului casnic

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Consiliul este angajat în protejarea sănătății omului și mediului de scurgerile de mercur și compușii lui și este conștient de preocuparea pe care onorabilul deputat o exprimă în întrebarea sa. În prezent, Consiliul examinează revizuirea Strategiei comunitare privind mercurul pe baza Comunicării Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 7 decembrie 2010⁽¹⁾.

Acțiunea 8 din această revizuire descrie în detaliu acțiuni și măsuri care vizează conținutul de mercur folosit în becurile luminoase eficiente din punct de vedere energetic, care au fost introduse la nivelul UE în urma interzicerii progresive a becurilor incandescente de pe piața UE, prevăzută de Directiva privind proiectarea ecologică din 2005, modificată în 2009. Revizuirea se referă, de asemenea, la avizul Comitetului științific privind riscurile de sănătate și de mediu (SCHER) cu privire la prezența mercurului în anumite becuri eficiente din punct de vedere energetic, care concluzionează că este puțin probabil ca spargerea unei astfel de lămpi să prezinte riscuri de sănătate pentru adulți. Pentru moment, Consiliul nu cunoaște niciun alt studiu care afirmă contrariul.

Cu toate acestea, Consiliul consideră important ca statele membre și Comisia să continue să studieze și să crească gradul de sensibilizare a tuturor părților interesate, inclusiv a publicului larg, cu privire la impactul mercurului asupra sănătății și mediului, și să disemineze informațiile despre activitățile aflate în derulare la nivelul UE în acest domeniu.

În inițiativa Small Business Act a UE se afirmă că „IMM-urile dinamice vor fortifica Europa în fața incertitudinii cauzate de globalizarea actuală”. IMM-urile joacă un rol deosebit de important, întrucât reprezintă 70% din întreaga forță de muncă ocupată din zona euro. Poate descrie Consiliul ce măsuri sunt luate la nivelul UE pentru a sprijini IMM-urile europene? Accesul la finanțare este în prezent un obstacol major pentru IMM-uri. Ce măsuri pot fi luate la nivelul UE pentru a ajuta IMM-urile să rămână viabile și competitive?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Comunicarea Comisiei din 23 februarie 2011 privind revizuirea „Small Business Act” pentru Europa conține măsuri de reducere a sarcinii administrative, de eliminare a barierelor în calea operațiunilor transfrontaliere eficiente în cadrul pieței unice, de facilitare a activităților IMM-urilor pe piața globală și de îmbunătățire a accesului la finanțe pentru IMM-uri. Președinția intenționează să se concentreze asupra acestei comunicări și să prezinte Consiliului spre adoptare, în mai 2011, un proiect de concluzii referitoare la aspecte precum:

aplicarea principiului „ o singură dată”, prin care să se evite situațiile în care autoritățile publice adresează IMM-urilor aceleași întrebări de mai multe ori,

reducerea „suprareglementării” de către statele membre, conform principiilor „reglementării inteligente”,

evaluarea sistematică a impactului legislației folosind un „test IMM”,

prezentarea într-un moment bine stabilit în fiecare an a planificării legislației referitoare la întreprinderi,

aplicarea principiului „gândiți mai întâi la scară mică” și a procedurilor administrative care afectează IMM-urile.

Acțiunile existente vor fi dezvoltate ulterior conform Strategiei Europa 2020, în următoarele domenii:

concretizarea reglementării inteligente pentru IMM-urile europene,

preluarea unei abordări ample pentru consolidarea accesului la piață al IMM-urilor,

sprijinirea IMM-urilor în vederea contribuției acestora la o economie eficientă din punct de vedere al resurselor, și

promovarea antreprenoriatului, a creării de locuri de muncă și a creșterii favorabile incluziunii.

În privința accesului la finanțe, mai multe instrumente introduse de statele membre pentru asigurarea unui acces mai simplu și mai echitabil la împrumuturi bancare s-au dovedit deja eficiente.

La nivelul UE, instrumentele financiare ale Programului-cadru pentru competitivitate și inovație (CIP), cu un buget total de 1,1 miliarde de euro pentru perioada 2007-2013, permit instituțiilor financiare să ofere aproximativ 30 de miliarde de euro. În plus, Banca Europeană de Investiții (BEI) și-a dublat împrumuturile pentru întreprinderile mici din Europa, cu un obiectiv de 30 de miliarde de euro pentru perioada 2008-2011.

În cele din urmă, instrumentele de sprijin ale UE în favoarea eforturilor depuse de IMM-uri în materie de CDT și inovare [cum ar fi activitățile dedicate ale IMM-urilor în cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru pentru cercetare și al Programului-cadru pentru competitivitate și inovație (CIP)] sunt importante și eficiente pentru îmbunătățirea competitivității acestora, după cum s-a subliniat în cadrul reuniunii din 4 februarie 2011a Consiliului European.

Consiliul este pe punctul de a adopta în COREPER o propunere a Comisiei privind aplicarea unor tarife anti-dumping pe fibra de sticlă (AD549). Fibra de sticlă este componenta principală a turbinelor eoliene, emblematice pentru lupta dusă de UE împotriva schimbărilor climatice și un factor major al cursei pentru îndeplinirea obiectivelor 20-20-20.

Este de acord Consiliul că este vorba de o gândire inconsecventă în condițiile în care cu o mână promovează și subvenționează energia eoliană în statele membre iar cu cealaltă mână creează dificultăți financiare în calea acesteia?

Este Consiliul mulțumit să constate că o măsură poate fi adoptată în cadrul unui grup de lucru cu o majoritate de numai patru voturi dintr-un total de 27? În plus, având în vedere lipsa evidentă de asistență și de informații pertinente în legătură cu efectele măsurii, va recomanda președinția ungară, a cărei țară s-a numărat printre cele nouă state membre care au votat împotrivă în grupul de lucru, ca această măsură să fie dezbătută în mod serios în COREPER sau să fie trimisă înapoi spre examinare la nivel de comisie?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO Articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene (Regulamentul de bază anti-dumping) stabilește că propunerea Comisiei „este adoptată de Consiliu, cu excepția cazului în care hotărăște cu majoritate simplă să o respingă, în termen de o lună de la prezentarea acesteia de către Comisie”. Acest lucru înseamnă că cel puțin paisprezece state membre trebuie să se opună dacă se dorește respingerea măsurilor propuse. Rezultatul unei proceduri de consultare neoficială cu privire la propunerea menționată de onorabilul deputat, care s-a încheiat la 24 februarie, a fost că majoritatea statelor membre nu au respins propunerea. Din acest motiv, Președinția nu consideră că este necesară o dezbatere ulterioară sau trimiterea propunerii înapoi la Comisie. Prin urmare, va recomanda ca, pentru a fi în conformitate cu legislația Uniunii Europene, Consiliul să adopte propunerea Comisiei.

Informațiile prezentate de producătorii de turbine eoliene sau de lame de turbine eoliene (o industrie utilizatoare din aval) în timpul investigației au fost limitate și doar de natură foarte generală. Observațiile prezentate în scris indică faptul că marea majoritate a produselor din fibră de sticlă importate din China de acest sector utilizator specific sunt în afara domeniului de aplicare a acestei proceduri. În plus, analiza costurilor și a profitabilității pentru industria utilizatoare directă, rezumată în considerentele (119)-(126) ale regulamentului propus, este pozitivă, și impactul asupra altor utilizatori din aval va fi minim.

Scopul măsurilor anti-dumping este să restabilească condiții egale pe piața Uniunii. Teme mai largi, cum ar fi lupta împotriva schimbărilor climatice, sunt deja acoperite de legislația specifică, ce include considerații de interes public. Ca regulă generală, analizarea intereselor Uniunii în investigațiile de apărare comercială se concentrează pe impactul economic al măsurilor asupra operatorilor economici implicați. Industria din cadrul UE nu poate fi privată de dreptul său de a căuta protecție împotriva practicilor comerciale neloiale. Mai mult, considerațiile mai generale ar fi în conflict cu natura tehnică precisă a unor astfel de investigații. Preocupările legate de alte aspecte trebuie abordate prin alte instrumente și măsuri corespunzătoare.

Ar putea să prezinte în linii mari Consiliul ce inițiative va lua în materie de politică în domeniul sportului? Cooperarea în domeniul sportului este o competență a UE în urma adoptării Tratatului de la Lisabona, iar 2011 este Anul european al voluntariatului. Va lua UE măsuri specifice în legătură cu structurile sportive, în special cele bazate pe activitățile de voluntariat în 2011?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Deși Consiliul nu are un rol în acțiunile de punere în aplicare sau de pregătire ale Anului european al voluntariatului, întrucât sunt puse în aplicare de către Comisie și statele membre, Consiliul, cu mai multe ocazii, în special în sesiunile sale din luna mai⁽¹⁾și noiembrie 2010⁽²⁾, a organizat un schimb de opinii asupra posibilelor domenii prioritare viitoare în domeniul sportului.

La reuniunea din mai a Consiliului, miniștrii au accentuat în special importanța investițiilor în sport la nivel local prin concentrarea pe sportul de agrement și de îmbunătățire a sănătății. Aceștia au sugerat următoarele domenii pentru o posibilă acțiune comunitară:

- funcțiile sociale și educative ale sportului, de exemplu incluziunea socială prin sport și activitatea fizică menită să îmbunătățească sănătatea cariere duble pentru sportivi;

- structuri sportive, în special cele bazate pe voluntariat;

- echitate și deschidere în sport, inclusiv lupta împotriva rasismului, discriminării și violenței;

- integritatea fizică și morală a sportivilor, în special în lupta împotriva dopajului și protecția minorilor;

- dialogul și cooperarea strânsă cu mișcarea sportivă.

În luna noiembrie 2010, Consiliul a adoptat o rezoluție privind instituirea unui dialog structurat la nivel înalt cu părțile interesate din domeniul sportului⁽³⁾. Un astfel de dialog va permite un schimb permanent de opinii cu privire la priorități, punerea în aplicare și monitorizarea cooperării la nivelul UE în domeniul sportului.

În cadrul aceleiași reuniuni, Consiliul a adoptat, de asemenea, concluziile privind rolul sportului ca sursă și forță motrice a incluziunii sociale active⁽⁴⁾. Concluziile identifică trei priorități comune pentru promovarea incluziunii sociale prin intermediul sportului: accesibilitatea activităților sportive pentru toți cetățenii (principiul „sport pentru toți”), o mai bună utilizare a potențialului sportului ca aport la construirea comunității, la coeziunea socială și la creștere, precum și schimburile transnaționale de strategii și metodologii.

Președinția intenționează să invite Consiliul să răspundă la Comunicarea Comisiei intitulată „Dezvoltarea dimensiunii europene a sportului” prin adoptarea unei rezoluții în luna mai 2011. O astfel de rezoluție ar putea stabili un număr limitat de domenii prioritare și un plan de lucru al UE în domeniul sportului pentru următorii trei ani. În plus, Președinția actuală și cea viitoare ale Consiliului intenționează să folosească tema anului ca subiect principal pentru o serie de conferințe și evenimente.

Poate Consiliul să precizeze pe scurt ce măsuri va lua pentru a reduce numărul tinerilor care abandonează școala fără a avea o calificare de bază?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Conform termenilor Tratatului, în special articolele 165 și 166 din TFUE, educația și formarea constituie un domeniu de competență națională în care Uniunea Europeană are în general doar un rol de susținere. Prin urmare, posibilitățile de a adopta măsuri și acțiuni la nivelul UE sunt extrem de limitate.

Cu toate acestea, ca recunoaștere a faptului că statele membre se confruntă cu provocări comune în acest domeniu care necesită răspunsuri comune și a faptului că toată lumea poate beneficia de schimbul de experiență, Uniunea a intensificat progresiv în ultimul deceniu cooperarea europeană în materie de educație și formare. Acest proces al cooperării consolidate a culminat în mai 2009 cu adoptarea de către Consiliu a cadrului strategic „ET2020”⁽¹⁾, prin care statele membre au convenit să ia măsuri la nivel național pentru a realiza un număr de obiective strategice convenite de comun acord. Pentru a crea un context propice pentru îndeplinirea acestor obiective, statele membre au convenit, de asemenea, asupra unei serii de niveluri de referință a performanței medii europene (denumite în mod obișnuit „criterii de referință), dintre care unul se referă în special la reducerea abandonului școlar timpuriu, și anume faptul că până în 2020, rata abandonului școlar timpuriu trebuie să fie sub 10 %.

Mai recent, importanța abordării acestei chestiuni a fost recunoscută la cel mai ridicat nivel al Uniunii. În iunie 2010, șefii europeni de stat sau de guvern au adoptat Strategia Europa 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Recunoscând rolul fundamental pe care educația și formarea trebuie să îl joace în cadrul strategiei, aceștia au convenit că îmbunătățirea nivelurilor educației este o prioritate pentru Uniune și - reflectând criteriul de referință adoptat conform cadrului „ET2020” - au stabilit un obiectiv general al UE privind reducerea ratei globale a abandonului școlar timpuriu la mai puțin de 10 % până în 2020.

Referitor la măsurile specifice preconizate pentru a îndeplini acest obiectiv ambițios (media actuală a UE este 14,4 %), Consiliul a început deja să examineze o propunere a Comisiei de recomandare a Consiliului privind politicile de reducere a abandonului școlar timpuriu.

Acest lucru stabilește orientări de bază pentru adoptarea și punerea în aplicare a unor strategii coerente, cuprinzătoare și bazate pe dovezi în contextul programelor de reformă națională ale statelor membre și finanțate prin Programul Învățare de-a lungul vieții, Programul-cadru pentru cercetare și inovare și Fondul social european. Propunerea va fi examinată în cadrul Consiliului în martie și aprilie, pentru ca Președinția să o prezinte Consiliului spre adoptare în luna mai.

La un nivel mai general, progresul către obiectivul primar al UE de reducere a abandonului școlar timpuriu sub 10%, alături de progresul către toate obiectivele Strategiei Europa 2020, va fi monitorizat regulat în prima jumătate a fiecărui an în contextul „semestrului european”.

Directiva privind serviciile adoptată în 2006 prevede înființarea unor ghișee unice în statele membre. Acestea reprezintă unul dintre elementele cele mai importante ale aplicării eficace a directivei, precum și sursa esențială de informații pentru prestatorii care doresc să furnizeze servicii transfrontaliere sau să se stabilească în alt stat membru. Acest aspect privește în special micii întreprinzători care, în cele mai multe cazuri, nu dispun de mijloace financiare pentru a recurge la consultații privind dreptul muncii și dreptul fiscal aplicabil într-un anumit stat membru al Uniunii Europene, privind procedurile de stabilire etc.

În anumite state membre, ghișeele unice nu au fost deloc înființate sau nu funcționează suficient de bine, adică nu furnizează informațiile complete necesare prestatorilor de servicii. Consideră Consiliul că aceste întârzieri privind înființarea unor astfel de ghișee unice împiedică în principiu prestatorii de servicii să beneficieze de posibilitățile oferite de piața comună și nu permit întreprinderilor mici și mijlocii să furnizeze servicii în alte state membre ale Uniunii Europene?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Ghișeele unice (GU) au fost stabilite de Directiva privind serviciile în mod expres pentru a facilita viețile antreprenorilor prin furnizarea tuturor informațiilor necesare în același loc și este important să ne asigurăm că acestea au fost create și funcționează la nivel optim pentru realizarea obiectivului lor.

S-a făcut deja foarte mult. GU funcționează acum în 22 de state membre. Cele cinci state membre în care nu există un GU funcțional fac progrese semnificative și cele mai multe planifică să pună la dispoziție un GU în cursul anului 2011.

17 GU deja permit finalizarea online a unor proceduri-cheie. Dacă se va merge în această direcție se va crea o legătură directă între principiul „gândiți mai întâi la scară mică”, Actul privind piața unice și „Agenda digitală pentru Europa”. Aceste trei aspecte, alături de monitorizarea punerii în aplicare a Directivei privind serviciile au primit atenție constantă și regulată din partea Consiliului în ultimii ani.

În concluzie, dezvoltarea GU nu se încheie cu punerea în aplicare a Directivei privind serviciile. Se pot face mai multe pentru îmbunătățirea GU existente, pentru a le face mai ușor de utilizat și utile pentru antreprenori, atât în privința disponibilității și prezentării informațiilor, cât și a ușurinței finalizării procedurilor online în cadrul unui stat membru și în special la nivel transfrontalier.

Din această perspectivă, Președinția intenționează să prezinte concluziile Consiliului cu privire la o mai bună funcționare a pieței unice pentru servicii cu ocazia reuniunii din 10 martie 2011 a Consiliului. În aceste concluzii, se așteaptă ca atenția Consiliului să se concentreze asupra importanței intensificării eforturilor pentru punerea în aplicare completă a Directivei privind serviciile, concomitent cu salutarea realizărilor de până acum, inclusiv a rezultatelor exercițiului de evaluare reciprocă.

Confederația lucrătorilor din Columbia și Federația sindicală mondială au denunțat noi arestări și asasinate împotriva opozanților și sindicaliștilor în Columbia, comise de forțele de guvernământ sau de grupuri paraguvernamentale. La 5 februarie, Carlos Alberto Ayala, cadru didactic și membru al Uniunii profesorilor din Columbia, a fost asasinat. Doar în 2010, 25 de profesori au fost asasinați.

Poate Consiliul răspunde următoarelor întrebări: Condamnă Consiliul asasinarea sindicaliștilor columbieni? Solicită Consiliul pedepsirea responsabililor

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din martie 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Consiliul a condamnat și a respins întotdeauna în termenii cei mai duri crimele și alte încălcări ale drepturilor omului în Columbia.

În contextul dialogului său politic cu autoritățile columbiene și, în special, în cadrul dialogului său dedicat la nivel înalt cu privire la drepturile omului, UE a îndemnat constant Bogotá să intensifice eforturile pentru protejarea celor mai vulnerabile grupuri ale populației, incluzând liderii și membrii sindicatelor.

Este crucial ca asasinarea sindicaliștilor, precum și încălcările drepturilor omului comise de diferiți actori în conflictul intern vechi de cinci decenii din Columbia, să fie investigate complet, iar autorii să fie pedepsiți.

UE sprijin de mult timp eforturile de combatere a impunității prin programul său de cooperare, în cadrul căruia justiția/statul de drept constituie unul dintre domeniile sale prioritare.

UE salută angajamentul asumat de noul guvern columbian condus de președintele Santos în ceea ce privește drepturile omului și îmbunătățirea relațiilor cu sindicatele în special, concretizat prin numirea în funcția de vicepreședinte a lui Angelino Garzón, fost lider al celui mai mare sindicat din Columbia.

Consiliul speră că în anii următori va exista un început al vindecării clivajelor din societatea columbiană, care stau la baza conflictului intern din această țară și a încălcărilor drepturilor omului pe care acestea le generează.

Care este politica UE în materie de paradisuri fiscale și echitate fiscală?

(RO) UE are o politică stabilită de promovare a bunei guvernanțe în materie fiscală, care se bazează pe trei principii: transparența sistemelor fiscale, schimbul de informații fiscale și concurența fiscală loială. Deși așa-numitele „paradisuri fiscale” sunt incluse de facto, politica nu le vizează în mod specific, ci are ca scop îmbunătățirea bunei guvernanțe fiscale în general.

Comisia urmărește în mod activ punerea în aplicare a acțiunilor definite în comunicările sale din 2009 și 2010 intitulate „Promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale” și „Taxe și dezvoltare”, care formează baza politicii sale în acest domeniu. În practică, acest lucru înseamnă:

în domeniul transparenței și schimbului de informații, asigurarea faptului că administrațiile fiscale au acces, pot prelucra și schimba eficient între ele informații (fiscale) relevante despre contribuabili;

în domeniul concurenței fiscale dăunătoare, eliminarea acestor regimuri fiscale destinate să atragă în mod incorect contribuabili din alte țări, concomitent cu menținerea capacității de utilizare a fiscalității ca instrument de concurență loială pe piața unică.

Această strategie are o dimensiune internațională clară. Comisia face presiuni pentru includerea angajamentelor privind buna guvernanță în domeniul fiscal în timpul negocierilor acordurilor UE cu țările terțe. În plus, se bazează pe eforturile comune întreprinse în alte foruri internaționale, cum ar fi G20, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și Organizația Națiunilor Unite.

În ceea ce privește impozitarea veniturilor din economii, și dincolo de acordurile existente cu țările terțe, Comisia își promovează activ standardele - inclusiv schimbul automat de informații - atât în dezbaterile sale cu țările europene care nu sunt membre ale UE, cât și cu alte centre financiare importante cum ar fi Singapore, Hong Kong și Macao.

Chestiunea justiției fiscale nu intră în competențele Comisiei. Comisia recunoaște faptul că țările sun principalele responsabile pentru îmbunătățirea sistemelor și politicilor lor de venituri, conform circumstanțelor și alegerilor lor politice și economice.

Cercetările recente efectuate de Ernst & Young în legătură cu impactul unei baze de impozitare consolidate comune pentru societăți (CCCTB) asupra activității economice europene arată că CCCTB va avea ca efect costuri de conformitate mai mari, rate de impozitare efectivă mai mari și incertitudine în privința ratelor de impozitare și va dăuna Uniunii Europene ca destinație a investițiilor. Poate Comisia să dea o declarație ca răspuns la aceste concluzii?

(RO) Comisia cunoaște studiul la care face referire onorabilul deputat. Este o analiză suplimentară valoroasă adusă dezbaterii. Rezultatele studiului trebuie să fie puse, cu toate acestea, în context, pentru că se bazează pe examinarea a 5 grupuri de întreprinderi.

Comisia s-a angajat să elimine obstacolele care împiedică finalizarea pieței unice și CCCTB este un instrument important care ne sprijină pe drumul către acest obiectiv. Se anticipează că propunerea privind CCCTB va fi analizată de Colegiul comisarilor în vederea adoptării ulterioare, în martie 2011. Va fi însoțită de o evaluare detaliată a impactului, alături de publicarea unor studii pe baza cărora Comisia a evaluat care este cel mai avantajos sistem prin care se poate garanta faptul că CCCTB contribuie la îmbunătățirea mediului de afaceri pentru creștere și locuri de muncă în UE.

Consideră Comisia că instituțiile UE au fost, într-o oarecare măsură, neglijente în activitatea lor de supraveghere a deficiențelor autorităților de reglementare irlandeze?

Este Comisia în măsură să prezinte informații cu privire la condițiile în care s-ar permite o rediscutare a planului de salvare a Irlandei?

Actuala rată a dobânzii, de 5,8% pe an, la împrumutul primit de Irlanda de la UE şi FMI înseamnă că Irlanda va trebui să plătească aproape 30 de miliarde de euro dobândă pe perioada următorilor şapte ani şi jumătate. Creşterea economică va fi pusă în mod serios la încercare de magnitudinea acestor rambursări. Deşi este clar că rata dobânzii a fost stabilită cu ajutorul unei formule, care poate fi modificată printr-un acord între UE şi membrii zonei euro, poate Comisia să comenteze cu privire la posibilitatea unei rate mai scăzute a dobânzii?

Poate Comisia să precizeze dacă dezbaterile în curs privind înființarea unui Mecanism european de stabilitate permanent, ce urmează să se încheie cu ocazia summitului Consiliului European din martie, vor avea consecințe sau vor produce schimbări în ceea ce privește memorandumul de înțelegere dintre guvernul Irlandei, UE și FMI?

(RO) Atât Comisia, cât și Consiliul au semnalat în mod repetat riscurile fiscale și macroeconomice asociate boomului imobiliar din Irlanda, chiar din anul 2000, ca parte a procedurilor de supraveghere fiscală regulată și ulterior, în 2007 și 2008 în temeiul Strategiei de la Lisabona. În ciuda acestui lucru, Comisia a recunoscut faptul că, pe viitor, supravegherea macroeconomică în toate statele membre trebuie să fie mai amplă și mandatul său de supraveghere trebuie să fie extins pentru a acoperi riscurile acumulate în sectorul privat.

În privința ratei dobânzii, Comisia sprijină, în principiu, o reducere a marjei ratei dobânzii pe partea europeană a împrumutului acoperit de Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) și Facilitatea europeană de stabilitate financiară (FESF). Cu toate acestea, decizia finală asupra acestei chestiuni aparține Consiliului și statelor membre din zona euro și ar trebui văzută în contextul unui pachet cuprinzător care ar include progresul guvernanței economice din zona euro, noul Mecanism european de stabilizare (MES) și măsurile de ajustare ale statelor membre. În cazul Irlandei, nicio reducere a costurilor dobânzii nu poate modifica calea convenită a consolidării, prin care Irlanda va ajunge la un deficit de 3 % din PIB până în 2015.

În privința obiectului modificării programului de asistență financiară UE-FMI, elementele principale sau pilonii de bază ai programului nu trebuie să fie renegociate. Calea politică stabilită în program este adecvată pentru realizarea obiectivelor sale. Revizuirile trimestriale ale programului oferă oportunitatea de a evalua dacă schimbarea circumstanțelor garantează schimbări ale elementelor specifice ale programului. Dar toate măsurile trebuie să țină cont de efectele asupra creșterii, competitivității și sustenabilității pe termen lung a finanțelor publice. În chestiunea guvernanței economice generale, orice acord la nivel european nu ar duce, el singur, la o schimbare a căii politice convenite cu Irlanda.

Criza economică și criza zonei euro au scos în evidență, dincolo de caracterul patogen al politicilor economice ale statelor membre din zona euro, defectele structurale ale construcției Uniunii economice și monetare (UEM). Este adevărat că, după începerea crizei, Comisa s-a angajat, printr-o serie de propuneri să stabilizeze și să consolideze construcția UEM, mai ales primul pilon deficitar, uniunea economică. Este, de asemenea, adevărat că cei zece ani de existență ai UEM au produs și câștigători și perdanți în planul competitivității economice.

Poate Comisa să ne spună dacă, în cadrul multitudinii de propuneri vizând o guvernare economică mai europeană, intenționează să includă o cartă europeană a competitivității structurate?

(RO) De mult timp, Comisia monitorizează îndeaproape evoluția tendințelor competitivității din zona euro. Această analiză reprezentat o contribuție la propunerile legislative privind guvernanța economică pe care Comisia le-a prezentat în septembrie 2010 și, în special, la noua procedură de corectare a dezechilibrelor excesive, care are ca scop identificarea evoluțiilor dăunătoare ale competitivității într-o etapă timpurie și furnizarea, într-un ciclu anual, de recomandări politice statelor membre vizate.

De asemenea, în privința UE în ansamblu, creșterea competitivității este un obiectiv de lungă durată al multor inițiative ale UE, cum ar fi Strategia de la Lisabona și Strategia recentă Europa 2020. La 12 ianuarie 2011, Comisia a publicat prima sa Analiză anuală a creșterii, care stabilește opiniile Comisiei cu privire la prioritățile imediate ale reformei economice în UE. Aceasta conține orientări de politică orizontală pentru UE și zona euro, concentrându-se asupra a zece acțiuni prioritare, care pot avea un impact concret asupra competitivității, creșterii și stabilității macrofinanciare. Acțiunile prioritare cuprind premise macroeconomice pentru creștere, reforme ale pieței muncii pentru creșterea ocupării forței de muncă și reforme structurare de consolidare a creșterii anticipate. Punerea în aplicare a acestor politici va fi monitorizată în contextul semestrului UE.

Poate Comisia să ofere informații privind progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a programului de consolidare fiscală în Grecia și rolul și obiectivul privatizărilor? Programul de privatizări prevedea inițial colectarea a 3 miliarde de euro pentru anii 2011-2012. Apoi această sumă a fost recalculată la 7 miliarde de euro. În prezent, aceasta se ridică la 15 miliarde de euro pentru cei doi ani luați în calcul inițial și la 35 de miliarde de euro pentru anii 2013-2015.

Care este motivul recalculării veniturilor provenite din privatizări? Care este elementul care nu a fost prevăzut în mod corespunzător încă de la început, ce nu a fost executat în mod corect? S-a îndepărtat de obiectivele sale programul de ajustare bugetară al guvernului grec? Cum consideră Comisia că ar putea fi posibilă creșterea veniturilor publice în Grecia, în special prin intermediul privatizării? În ce domenii (servicii publice, bunuri publice)? Ce proceduri ar trebui utilizate (punere în folosință, vânzare)?

(RO) Echipe formate din angajați ai Comisiei (CE), ai Băncii Centrale Europene (BCE) și ai Fondului Monetar Internațional (FMI) au vizitat Atena în perioada 27 ianuarie-11 februarie 2011 pentru a treia revizuire a programului economic guvernamental, care este sprijinit de un împrumut de 80 de miliarde de euro de la țările din zona euro și un acord stand-by de 30 de miliarde de euro de la Fond. Comisia îl atenționează pe onorabilul deputat că actualizarea din iarna 2011 a Memorandumului de înțelegere (MoU), precum și a raportului de conformitate al Comisiei, pot fi găsite pe site-ul web Europa⁽¹⁾:

Evaluarea globală a fost că programul a înregistrat progrese către obiectivele sale. Deși au existat întârzieri în unele domenii, principalele reforme generale necesare pentru îndeplinirea obiectivelor pe termen mediu ale programului sunt puse în aplicare. În special:

Grecia a realizat o ajustare fiscală impresionantă în 2010. Deficitul fiscal pentru 2010 este estimat la 9 ½ procente din PIB; este o scădere cu 6 puncte comparativ cu 2009. Cu toate acestea, deficitul s-a situat deasupra obiectivului de 8 procente din PIB stabilit de program. În timp ce căderea a fost, în mare măsură, legată de revizuirea statisticilor din toamna 2010, implementarea bugetară a întâmpinat câteva probleme. Lupta împotriva evaziunii fiscale nu a produs (încă) câștigurile sperate și rămân probleme importante în controlul cheltuielilor.

Pentru 2011, obiectivul este un deficit fiscal de 7½ procente din PIB, care este conform obiectivului programului. Aceasta înseamnă că, în ciuda performanței fiscale mai slabe decât cea planificată din 2010, guvernul s-a angajat să recupereze în 2011 și să mențină efortul de ajustare fiscală pe drumul cel bun, cum a fost inițial planificat. Obiectivele fiscale ale programului nu au fost revizuite.

Guvernul își pregătește în prezent strategia fiscală pe termen mediu, cu scopul de a aduce deficitul sub 3 procente din PIB în 2014. În contextul acestei strategii pe termen mediu, guvernul a decis să ajusteze considerabil programul inițial de privatizare și dezvoltare imobiliară, pentru a îmbunătăți sustenabilitatea datoriilor. Obiectivul este să realizeze 50 de miliarde de euro din venituri din privatizare de acum până în 2015. Veniturile din privatizare trebuie folosite pentru a răscumpăra datoria și nu substituie eforturile de consolidare fiscală. Acest lucru are potențialul de a tăia ponderea datoriei cu mai mult de douăzeci de puncte din PIB în următorii cinci ani. Dacă va reuși, această nouă inițiativă are potențialul de a îmbunătăți substanțial sentimentului pieței vis-à-vis de Grecia. Comisia și partenerii din zona euro trebuie să încurajeze Grecia dea dovadă de hotărâre în programul său de privatizare.

Detaliile și modalitățile programului de privatizare și de dezvoltare imobiliară trebuie proiectate, decise și anunțate de către guvern.

Consolidarea guvernanței economice și crearea unui mecanism permanent de stabilitate sunt două reforme fundamentale ce vizează garantarea stabilității, a competitivității și o convergență veritabilă în țările zonei euro. Totodată însă, Consiliul European de primăvară va trebui să adreseze prioritar necesitatea unei reacții globale și substanțiale la criza datoriei.

În acest context, Comisia este invitată să răspundă la următoarele întrebări:

Este Comisia de părere că este necesară extinderea domeniului de aplicare, a competențelor și a capitalurilor reale disponibile ale FESF pentru accelerarea procesului de ieșire din criză și pentru pregătirea terenului către o convergență economică reală și imediată în zona euro?

Mai exact, susține Comisia instituționalizarea posibilității de achiziționare de obligațiuni pe piața secundară sau de acordare de finanțare statelor membre pentru ca acestea să-și răscumpere datoriile?

Este Comisia de părere că este necesară diminuarea ratelor dobânzii la împrumutul acordat Greciei și Irlandei?

Printre altele, având în vedere rezoluția adoptată de Parlamentul European la 16 decembrie 2010, ce acțiuni concrete intenționează Comisia să întreprindă pentru a răspunde necesității de evaluare aprofundată a viitorului sistem de emitere de euro-obligațiuni?

(RO) Așteptând introducerea Mecanismului european stabilizare în iunie 2013, Facilitatea europeană de stabilizare financiară (FESF) are un rol-cheie în asigurarea stabilității financiare în zona euro. Pentru a putea juca acest rol în mod corespunzător, Comisia crede că FESF trebuie să fie consolidată pentru a-i mări eficiența, credibilitatea și flexibilitatea. În special, capacitatea globală de împrumut eficient a FESF trebuie să fie refăcută la 440 de miliarde de euro prin creșterea nivelului total al garanțiilor.

Comisia sprijină un set flexibil și mai amplu de instrumente pentru FESF (dar și pentru viitorul MES). Comisia consideră că o mai mare flexibilitate în această zonă trebuie să contribuie la îmbunătățirea eficienței mecanismului și să ofere răspunsuri adaptate la situația specifică a unui stat membru.

De asemenea, Comisia sprijină eforturile destinate să îmbunătățească condițiile de împrumut ale FESF.

De un an încercăm să combatem criza din zona euro. Printre diferitele propuneri dezbătute se numără crearea de obligațiuni europene. Până în prezent, această dezbatere nu a ajuns la niciun rezultat, deși propunerea a fost susținută de numeroase state membre, de președintele Comisiei, José Manuel Barroso, și de președintele Eurogroupului, Jean-Claude Juncker. Având în vedere cele de mai sus, ar putea Comisia să răspundă următoarelor întrebări:

Există vreo formulă de definire a obligațiilor europene, cum ar fi obligațiuni europene de finanțare a anumitor activități și programe de dezvoltare (projects eurobonds), care să permită ajungerea la un consens, în fine acceptabil? Dacă aceasta există, cum s-ar concretiza?

(RO) În urma anunțului făcut de președintele Comisiei în discursul despre starea Uniunii susținut în Parlament în septembrie 2010, Comisia și Banca Europeană de Investiții (BEI) au lucrat intens pentru a proiecta sistemul posibil pentru obligațiunile proiectului UE. Un document de consultare a părților interesate cu modelul propus a fost lansat oficial la o conferință de presă acordată de comisarul pentru afaceri economice și monetare și președintele BEI, dl Maystadt, la 28 februarie 2011.

Consultarea va avea loc până la 2 mai 2011, cu o conferință finală la 11 aprilie 2011 și scopul său este să permită Comisiei să stabilească în cele din urmă o propunere pentru următorul cadrul financiar multianual în iunie 2011.

Ideea generală este să permită societăților incluse în proiect să strângă fonduri pentru proiecte de infrastructură în piețele de capital prin emiterea de obligațiuni, alături de metodele tradiționale de obținere a împrumuturilor.

Proiectele adecvate trebuie să fie conforme cu obiectivele Strategiei Europa 2020, de exemplu, proiectele de infrastructură pe termen lung care sunt de interes public major și au potențial de venit.

Atragerea unei finanțări suficiente este dificilă din cauza riscurilor asociate cu natura pe termen lung a unor astfel de proiecte.

Pentru atenuarea acestui decalaj de finanțare, UE și BEI își vor asuma o parte din acest risc, astfel încât finanțarea datoriei private ar deveni mai simplă, iar investitorii de capital pe termen lung ar putea să considere atractiv să investească în astfel de obligațiuni pe termen lung. Astfel de investitori pe termen lung sunt, de exemplu, societăți de asigurare și fonduri de pensii.

Trebuie menționat faptul că atât BEI, cât și UE vor împărți riscul aferent și remunerația, dar nu vor emite obligațiuni. Cu alte cuvinte, această inițiativă nu trebuie să fie confundată cu așa numitele „euroobligațiuni”, care se referă în mod obișnuit la emiterea de datorii de către statele membre.

În 2010, Mercosur era al patrulea bloc economic din lume, cu un PNB de 1300 miliarde de dolari și cu o populație de 240 de milioane de persoane. Brazilia este cea mai mare economie din zona Mercosur cu 79% din PNB, urmată apoi de Argentina, 18%, Uruguay, 2% și Paraguay, 1%. Uniunea Europeană este cel mai mare investitor și partener comercial al Mercosur, principalele investiții fiind în domeniul bancar, în telecomunicații, în sectorul financiar și cel manufacturier. În acest context, negocierile pentru acordul de asociere între UE și Mercosur sunt extrem de importante și relevante pentru dezvoltarea economică a ambilor parteneri.

Aș dori să întreb Comisia care este stadiul negocierilor, care sunt principalele dificultăți întâlnite în procesul de negociere și care sunt pașii și calendarul previzionat pentru concluzionarea acordului de asociere între UE și Mercosur?

Având în vedere că o reuniune între UE și țările Mercosur este programată să aibă loc în luna martie, poate Comisia să prezinte un raport privind rezultatele ultimelor trei runde de reuniuni?

Comisia a afirmat că acest acord va fi cuprinzător și ambițios, impunând obligații mai stricte decât cele impuse de Organizația Mondială a Comerțului, și că va include aspecte sensibile legate de anumite produse și sectoare de activitate.

Poate Comisia să ofere informații suplimentare în legătură cu acțiunile întreprinse pentru a garanta că se ține seama în mod corespunzător de interesele agricultorilor europeni, inclusiv ale crescătorilor de bovine și de animale? Ce va face Comisia pentru a garanta că agricultorii europeni nu sunt înlăturați de pe piață din cauza disponibilității unor importuri mai ieftine, produse la standarde mai scăzute în domenii precum mediul, calitatea vieții plantelor și animalelor și domeniul sanitar?

(RO) UE negociază cu Mercosur un acord de asociere care este format din trei capitole: politic, economic și comercial. Negocierile au fost reluate în luna mai anul trecut la summitul UE-Mercosur. De atunci, au fost trei runde de negocieri. Cu toate acestea, până acum, dezbaterile s-au concentrat pe norme cum ar fi cerințele sanitare, barierele tehnice, instrumente de apărare comerciale sau norme generale pentru servicii și achiziții publice ale guvernului. Deocamdată nu au existat discuții despre accesul pe piață.

După fiecare rundă, rapoarte scrise, precum și texte actualizate au fost trimise Comisiei pentru comerț internațional (INTA) și Comisiei de politică comercială a Consiliului.

Deși este prea devreme să se identifice dificultățile principale ale acestor negocieri, este clar că dezbaterile despre accesul pe piață, în special în agricultură, se vor dovedi a fi provocatoare.

Comisia poate asigura Parlamentul că este conștientă de sensibilitățile sectorului agricol și alimentar european. Acesta este motivul pentru care s-a clarificat pentru Mercosur - de la începutul negocierilor - că, pentru anumite produse agricole, nu am fi în situația de a liberaliza total comerțul cu Mercosur. Carnea de vită este unul dintre aceste produse.

Este, totuși, important să amintim că UE are interese ofensive în agricultură și trebuie, prin urmare, să urmărească eliminarea actualelor taxe la import ale Mercosur pentru produsele agroalimentare.

Chiar dacă agricultura va fi un domeniu dificil al negocierilor, Comisia se așteaptă că dezbaterile vor fi la fel de dificile și în cazul accesului pe piață în Mercosur pentru produsele industriale ale UE și pentru servicii.

UE și Mercosur pregătesc acum, de ambele părți, la nivel intern, ofertele de acces pe piață. Imediat ce aceste oferte sunt gata, se va lua o decizie cu privire la momentul oportun pentru a iniția un schimb simultan.

În final, Comisia este conștientă atât de preocupările exprimate de onorabilul deputat, cât și de cele exprimate de agricultorii din UE, cu privire la necesitatea conformității produselor importate cu aceleași standarde de calitate ca și bunurile produse în UE.

În acest context, Comisia dorește să sublinieze faptul că toate produsele agricole introduse pe piața UE trebuie să respecte cerințele de import referitoare la siguranța alimentelor, la sănătatea plantelor și a animalelor, precum și la anumite aspecte legate de bunăstarea animalelor. Aceste produse importate sunt, prin urmare, considerate la fel de sigure.

Comisia poate garanta că Acordul UE-Mercosur, ca orice alte acorduri comerciale bilaterale, nu va duce la o scădere a cerințelor de import ale UE.

Standardele de siguranță a animalelor, plantelor și alimentelor, referitoare la comerțul cu țări terțe, merită atenție specială și vor fi abordate în cursul negocierilor. Comisia s-a angajat să negocieze includerea standardelor UE și să pună în aplicare programe de colaborare tehnică în viitorul acord de asociere UE-Mercosur.

Datele următoarelor trei runde de negocieri au fost deja planificate pentru martie, mai și iulie 2011, alternativ în Bruxelles și Paraguay. Pentru moment, obiectivul Comisiei rămâne încheierea negocierilor până la sfârșitul anului 2011.

Politica comercială a UE are de jucat un rol important în realizarea obiectivelor strategiei UE 2020, prin intermediul, inter alia, al încheierii de acorduri de liber schimb (ALS). Una dintre economiile cu cea mai rapidă creștere din lume, India este pe cale să devină un partener strategic major al UE în anii care vin. Un ALS va crește și mai mult posibilitățile de investiții pentru întreprinderile europene în India și va mări accesul la piețe atât pentru întreprinderile europene, cât și pentru cele indiene. Avantajele aduse de comerț ar putea contribui la scoaterea din sărăcie a milioane de indieni.

Pe măsură ce India avansează în direcția unei economii bazate pe cunoaștere, iar inovarea joacă un rol crescând în economia țării, investițiile întreprinderilor europene inovatoare vor contribui, de asemenea, la promovarea inovației. Cu toate acestea, inovarea are la temelie un cadru solid al drepturilor de proprietate intelectuală. Dacă rezultatele inovării nu sunt protejate, întreprinderile inovatoare nu sunt stimulate să investească.

În ce mod ia Comisia în considerare importanța drepturilor de proprietate intelectuală pentru inovare în cadrul actualelor negocieri privind încheierea unui acord de liber schimb cu India?

(RO) Comisia convine că politica comercială a UE are un rol-cheie în realizarea obiectivelor Strategiei UE 2020 prin stimularea creșterii și locurilor de muncă. Negocierea unui acord de liber schimb cu India oferă o oportunitate semnificativă pentru îndeplinirea acestor obiective.

Acordul de liber schimb (ALS) cu India este o chestiune de o importanță strategică și economică majoră. Fiind una dintre economiile cu cel mai rapid ritm de creștere din lume, India este un partener comercial important pentru UE și o putere economică globală în creștere. Combină o piață în creștere de peste 1 miliard de oameni cu o rată de creștere între 8 și 10 %.

Protecția adecvată a drepturilor noastre de proprietate intelectuală (DPI) este un element esențial al strategiei noastre externe de competitivitate.

Dacă UE dorește să rămână o economice competitivă, va trebui să se bazeze pe inovare, creativitate și exclusivitate de marcă. Acesta este unul dintre avantajele comparative principale ale UE pe piața mondială. Astfel UE are nevoie de instrumente pentru a se asigura că acest avantaj comparativ este protejat în mod adecvat pe piețele noastre principale de export, inclusiv în India.

Obiectivul UE în negocierile DPI este să asigure că inovatorii europeni pot să funcționeze și să concureze într-un mediu nediscriminatoriu și sigur din punct de vedere juridic și să garanteze un nivel corect de protecție pentru inovații, invenții și creații.

În plus, va favoriza accesul pe piețe pentru societățile europene și indiene și va permite Indiei să își mărească capacitatea de inovare și contribuția la economia globală.

Un element important de ținut minte în acest context este rolul pe care îl joacă India ca furnizor-cheie de medicamente generice pentru lumea în curs de dezvoltare. Prin urmare, UE se va asigura că prevederile DPI din ALS sunt echilibrate și că nu vor împiedica în niciun caz accesul la medicamente accesibile în India și în alte țări în curs de dezvoltare. Protecția eficientă a DPI și accesul la medicamente pot și trebuie să se sprijine reciproc.

Prin urmare, este în interesul atât al UE, cât și al Indiei să asigure un mediu PI echilibrat și sănătos care va stimula creșterea, va facilita afacerile și va crea locuri de muncă în ambele economii.

Conform concluziilor a două grupuri de cercetători europeni, aspartamul ar putea crește riscul de nașteri premature și de cancer de ficat și de plămâni.

Poate Comisia să precizeze dacă Autoritatea europeană pentru securitatea alimentelor (AESA) va prezenta, în următoarele săptămâni, un aviz sau un raport privind aspartamul? Dacă acesta este cazul, ar putea Autoritatea adăuga un nou studiu, actualizat și complet, asupra acestui edulcorant, având în vedere faptul că ultimul aviz emis de aceasta datează din 2002?

(RO) Comisia a luat notă de studiile recente ale lui T. Halldorsson⁽¹⁾și ale lui M. Soffritti⁽²⁾ despre efectele potențiale ale îndulcitorilor, în special ale aspartamului, asupra sănătății omului.

După ce a luat cunoștință de acest lucru, Comisia a solicitat imediat Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) inițieze fără întârziere o evaluare a acestor studii.

La 28 februarie 2011, Autoritatea a publicat rezultatul acestei evaluări într-o declarație⁽³⁾ care conclude că informațiile conținute în aceste articole nu oferă motive pentru reconsiderarea evaluărilor anterioare de siguranță ale aspartamului, nici ale altor îndulcitori.

Siguranța îndulcitorilor - și a aspartamului, în special - este evaluată în mod regulat de EFSA. De la prima opinie a EFSA referitoare la aspartam, publicată în 2002, Autoritatea a evaluat mai multe studii despre aspartam publicate în literatura de specialitate, care au reconfirmat siguranța aspartamului.

EFSA va continua să monitorizeze literatura științifică pentru a identifica noi dovezi științifice pentru îndulcitori care ar putea indica un risc posibil pentru sănătatea omului sau care ar putea afecta siguranța evaluării îndulcitorilor.

Pe baza acestor constatări, Comisia nu consideră adecvat să solicite EFSA să realizeze o nouă reevaluare completă a aspartamului. În programul de reevaluare a tuturor aditivilor alimentari autorizați instituit de Regulamentul (UE) nr. 257/2010⁽⁴⁾ al Comisiei, este prevăzut ca toți îndulcitorii să fie reevaluați până la 31 decembrie 2020.

Unul din mijloacele care vor permite Uniunii Europene să rămână competitivă este dezvoltarea inovației, cu alte cuvinte, crearea unei solide valori adăugate. În noile state membre ale Uniunii Europene, unele mici întreprinderi inovatoare dezvoltă produse care vor răspunde acestor criterii. Cu toate acestea, ele nu au o tradiție îndelungată în materie de comercializare și acest lucru le împiedică să fie competitive, atât în cadrul, cât și în afara UE.

Intenționează Comisia să propună măsuri sau acțiuni de sprijinire specifice pentru aceste întreprinderi inovatoare care doresc să înființeze sau să-și întărească IMM-urile în cadrul sau în afara UE? Care sunt rezultatele concrete prevăzute în acest domeniu?

(FR) Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) pentru a profita mai mult de oportunitățile oferite de piața unică este unul dintre principiile directoare ale „Small Business Act” pentru Europa (SBA). Acesta va rămâne unul dintre domeniile de acțiune prioritare în revizuirea SBA, adoptată la 23 februarie 2011. În plus, „O Uniune a inovării” este una dintre inițiativele emblematice ale Strategiei Europa 2020. În Comunicarea sa din 6 octombrie 2010⁽¹⁾, Comisia a prezentat un pachet de măsuri proiectat să asigure o exploatare mai bună a ideilor inovatoare pe piață, cum ar fi crearea unei piețe unice a inovațiilor și sprijinirea industriilor cu mare potențial creativ.

În plus, unul dintre cele mai eficiente moduri de sprijinire a activității întreprinderilor inovatoare este îmbunătățir