Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 23 martie 2011 - Bruxelles

17. Situația din Japonia, inclusiv alertele privind centralele nucleare (dezbatere)

  Președintă. – Următorul punct se referă la declarațiile Consiliului și ale Comisiei cu privire la situația din Japonia, inclusiv alertele de la centralele nucleare.

  Győri, Enikő, președintă în exercițiu a Consiliului. − Dnă președintă, în numele Consiliului, doresc să încep prin a transmite condoleanțe poporului japonez, celor care i-au pierdut pe cei dragi și multora care au fost afectați într-un fel sau altul de tragicele evenimente petrecute cu mai mult de 10 zile în urmă. De asemenea, aduc un omagiu curajului și tăriei celor care se luptă acum pentru a face față consecințelor teribilului cutremur și tsunami, precum și celor care fac eforturi pentru a face față consecințelor accidentului nuclear.

Uniunea Europeană este alături de poporul japonez în acest moment extrem de dificil și plin de provocări. Am oferit deja Japoniei asistență într-un mod foarte concret. Chiar în ziua în care a lovit cutremurul, Consiliul European a solicitat Înaltului Reprezentant și Comisiei să mobilizeze întreaga asistență necesară. Mecanismului european de protecție civilă a fost activat pentru a contribui la coordonarea asistenței oferite de statele membre.

Într-un timp foarte scurt, Uniunea Europeană a răspuns la solicitările de asistență ale guvernului japonez. Uniunea Europeană este pregătită să răspundă în continuare la apelurile pentru asistență umanitară, sprijin tehnic de orice natură sau mai multă asistență de specialitate pe care autoritățile japoneze le-ar putea considera adecvate.

În numele Consiliului, aș dori să îi mulțumesc în special dnei comisar Georgieva și Înaltului Reprezentant pentru un răspuns rapid, complet și foarte coordonat la dezastru. Echipa de protecție civilă a UE desfășurată în Japonia are întregul nostru sprijin. De asemenea, fiecare stat membru este pregătit să facă oferte foarte generoase de asistență.

Este important de menționat și faptul că Consiliul va trebui să analizeze urmările impactului macroeconomic al crizei japoneze. Miniștrii au avut deja o dezbatere preliminară în această privință, la micul dejun ECOFIN din 15 martie.

Evident, una dintre principalele noastre preocupări este situația de la uzina nucleară Fukushima Daiichi. Aș dori să subliniez faptul că Președinția maghiară a acționat fără întârziere, ținând seama de gravitatea evenimentelor și de posibilele efecte în Europa, în special cu privire la riscul nuclear.

Am convocat prompt Grupul de lucru mixt pentru cercetare și chestiuni atomice și o reuniune extraordinară a Consiliului Energie pentru evalua situația din Japonia și repercusiunile sale posibile în UE, dar și pentru a reflecta asupra răspunsului UE.

Aș dori să subliniez faptul că primul mesaj care a venit din partea Consiliului a fost unul de solidaritate, compasiune și disponibilitate de a oferi asistență umanitară și tehnică. Acest mesaj exprimă, de asemenea, respectul pentru tenacitatea și capacitatea de rezistență a poporului japonez, în special pentru cei care încă se mai luptă să facă față situației de la Fukushima.

Mulțumită tenacității lor în condiții extrem de dificile, putem vedea acum o rază de speranță în ceea ce privește situația centralei nucleare, deși acesta este în continuare gravă. Problema majoră este acum nivelul ridicat al contaminării măsurate în imediata apropiere a centralei.

Sprijinul pe care îl oferim Japoniei trebuie să continue. Mai multe state membre contribuie la acest sprijin, fie bilateral, fie prin diverse mecanisme de coordonare operate de Comisie sau de Agenția Internațională pentru Energie Atomică. După cum a aflat ministrul maghiar pentru dezvoltare rurală, Sándor Fazekas, la reuniunea miniștrilor de mediu, pentru moment, evenimentele de la centrala nucleară de la Fukushima nu au consecințe pentru populația din UE. Nivelurile radiațiilor din toate statele membre sunt normale și produsele alimentare importate din Japonia sunt supuse unor controale adecvate. Cu toate acestea, accidentul de la centrala nucleară de la Fukushima solicită un răspuns eficient al UE.

Există anumite lecții de învățat din acest accident. Punerea în aplicare și îmbunătățirea continuă a standardelor înalte de siguranță nucleară este o prioritate de top pentru autoritățile de reglementare și operatorii din UE; dar însuși conceptul de îmbunătățire continuă implică faptul că trebuie să ne învățăm mai întâi lecțiile, în ciuda faptului că accidentul a fost cauzat de factori externi și nu de disfuncționalități la centrală. Mai multe state membre și operatori din acest sector au decis deja să efectueze controale de securitate la centralele nucleare, lucru care ar trebui să fie salutat.

După reuniunea extraordinară din 21 martie a Consiliului miniștrilor energiei, ministrul maghiar pentru dezvoltare națională, Tamás Fellegi, l-a informat în scris pe președintele Van Rompuy cu privire la propunerea de aplicarea a testelor de rezistență și la centralele nucleare din alte țări, în special cele învecinate, care urmează să fie asociate în acest exercițiu. Domeniul de aplicare și modalitățile de testare trebuie să fie dezvoltate în lumina evenimentelor recente și utilizând la maximum expertiza disponibilă. În ceea ce privește domeniul de aplicare, având în vedere că fiecare centrală nucleară are specificul său, evaluarea ar putea aborda următoarele domenii de bază: riscul de inundații, riscul seismic, sistemele de rezervă și procedurile de urgență.

Grupul european al autorităților de reglementare în domeniul securității nucleare, cu implicarea deplină a statelor membre, vor defini modalitățile acestei evaluări, în consultare cu părțile interesate relevante. Deși este dificil să se stabilească o dată exactă pentru acest lucru, este clar că trebuie început cât mai curând posibil.

Evident, problema securității centralelor nucleare nu se oprește la frontierele UE. Iată de ce este important să se implice țările terțe vecine. O evaluare trebuie să acopere atât instalațiile existente, cât și cele planificate, iar noi trebuie să profităm din plin de organizațiile și organismele internaționale, cum ar fi Agenția Internațională pentru Energie Atomică, precum și alte asociații internaționale, precum G20, pentru a implica alte țări.

În mod evident, este important ca mesajul adresat publicului cu privire la situația din Japonia să fie clar. Am două observații referitor la acest lucru. În primul rând, credibilitatea exercițiului depinde de gradul nostru de transparență cu privire la modalitățile și la rezultatele evaluării. În al doilea rând, oricât de gravă este situația din Japonia, nu trebuie să dăm impresia că problema securității nucleare este abordată fragmentat și doar acum. Este important să se reamintească faptul că, de mai bine de 25 de ani, în Europa a existat un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic. În ceea ce privește problema nucleară, Consiliul va urma cu siguranță îndeaproape evoluțiile și în orice caz, va reveni la această problemă în luna iunie.

În cursul acestei săptămâni, Consiliul European va face un bilanț al situației din Japonia după această tragedie. Nu am nicio îndoială că șefii noștri de stat și de guvern vor dori să-și exprime solidaritatea constantă cu poporul japonez, așa cum fac eu acum. Uniunea Europeană va continua să fie pregătită să ofere orice tip de asistență pentru a-i ajuta în această perioadă dificilă. Încă o dată, salut curajul și hotărârea poporului japonez.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. − (DE) Dnă președintă, stimați deputați, Comisia a exprimat solidaritatea Uniunii Europene față de poporul și guvernul din Japonia. Ne-am exprimat considerația noastră profundă. Credem că atitudinea curajoasă și calmă a poporului japonez merită cel mai mare respect și admirație din partea noastră.

Ne-am coordonat eforturile de ajutor în cadrul Centrului de monitorizare și informare, astfel încât să facem o ofertă comună de ajutor din partea UE. Pături, saltele, containere de apă, corturi și echipamente de igienă au fost furnizate de 13 state membre ca parte a unui pachet comun de ajutor inițial al UE. Suntem în așteptarea altor oferte și ne vom ocupa de livrarea și distribuirea loturilor de ajutor în Japonia în zilele următoare: joi - cu alte cuvinte, mâine - și vineri. Va fi prezentă și dna comisar Georgieva.

De asemenea, ne-am oferit asistența la complexul de centrale nucleare, dar ajutorul nostru nu a fost încă solicitat. În ceea ce privește energia nucleară, menținem o legătură strânsă cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică de la Viena și monitorizăm, evaluăm și analizăm îndeaproape situația privind securitatea din Japonia. Sunt necesare mai multe informații înainte de a se putea estima impactul incidentului de la centrala nucleară. În acest moment, presupunem că inginerii și tehnicienii japonezi, precum și guvernul Japoniei vor recâștiga controlul asupra acestui complex de centrale nucleare și că se vor putea evita alte daune cauzate de acest dezastru.

Evaluăm lecțiile pe care trebuie să le învățăm din această situație pentru Europa. În acest scop, marțea trecută am organizat o conferință la nivel înalt - cu toate statele membre, cu toate companiile energetice care operează centrale nucleare, cu toate societățile care produc centrale nucleare și cu autoritățile din domeniul energiei atomice din statele membre. Luni a avut loc o reuniune extraordinară a Consiliului Energie, convocată de dl Fellegi.

Trebuie să se înțeleagă că există o mare diferență între situațiile și pozițiile statelor membre europene în ceea ce privește centralele nucleare. În paisprezece țări funcționează centrale nucleare; pentru 13 dintre ele, centralele fac parte din politica lor energetică pe termen lung, în timp ce o singură țară - Germania - are o strategie de eliminare treptată a energiei nucleare. Treisprezece țări au energie nucleară, dintre care două - Polonia și Italia - examinează în prezent posibilitatea de începe sau a relua producția de energie nucleară. Cu excepția energiei regenerabile - cu obiectivul de 20 % - mixul energetic este competența legislației și a politicii naționale. Respectăm acest lucru.

Situația variază foarte mult în diferite părți ale Europei - în general, Europa generează 30 % din electricitate din energie nucleară, dar în Austria, cota se apropie de 0 %, iar în Franța este de 80 % - dar există doi numitori comuni. Primul, la care vom reveni în cursul anului, este infrastructura. Indiferent de direcția adoptată de politica energetică, extinderea infrastructurii pentru energie electrică, gaz și capacitatea de stocare - atât în termeni de calitate, cât și de capacitate - trebuie să fie accelerată. În al doilea rând, siguranța. Siguranța instalațiilor industriale în general, a infrastructurii în general și a centralelor nucleare în special, este o preocupare comună în beneficiul lucrătorilor din centralele electrice, cetățenilor Europei și a naturii europene.

Prin urmare, propunem să analizăm dacă este semnificativ și oportun, având în vedere cauzele deja recunoscute și informațiile care apar privind cauzele incidentului din Japonia, să efectuăm o verificare de siguranță - un test de rezistență; cu alte cuvinte, un test extraordinar bazat pe standarde și criterii comune, pentru a reduce si mai mult riscurile la cele 143 de centrale nucleare funcționale din Uniunea Europeană, precum și pentru construirea oricăror instalații noi în Uniunea Europeană.

Siguranța aduce beneficii pentru toți cetățenii, indiferent dacă statul membru în care trăiesc are energie nucleară, planifică energia nucleară, elimină treptat energia nucleară sau nu are deloc energie nucleară. Acest lucru presupune analizarea anumitor criterii, cum ar fi inundațiile și riscurile pentru operare și siguranță, cutremurele și cunoștințele dobândite în Japonia, sistemele de răcire și funcționarea lor, precum și subiectul alimentării cu energie și al rezervei de energie într-o configurație eșalonată, astfel încât să se poată menține o răcire mai îndelungată prin intermediul unităților energetice și al unităților energetice de rezervă, chiar dacă există un risc de cutremure și de inundații. Acest lucru ar implica criterii generale pentru toate centralele electrice nucleare, precum și criterii speciale pentru fiecare model special, vârstă, locație, risc seismic, risc de inundații și alți factori. Această revizuire specială ar trebui să includă, de asemenea, teme precum accidentele aviatice, atacurile cibernetice și atacurile teroriste.

Oferta făcută de Comisie statelor membre este aceea că va pregăti și coordona acest lucru împreună cu autoritățile din domeniul energiei atomice. Aceasta este doar o ofertă; acceptarea este voluntară. Statele membre sunt ele însele responsabile pentru a decide dacă doresc să efectueze un test de rezistență comun general și special în Europa.

Vorbitorul anterior menționa statele vecine, care sunt la fel de importante pentru siguranța noastră; unul important dintre acestea este Elveția, împreună cu Ucraina, Armenia, Turcia și Federația Rusă. Am avut o conversație telefonică lungă cu ministrul energiei din Ucraina. Domnia sa a afirmat că ar fi fericit să participe dacă ar exista un test de rezistență general pentru Uniunea Europeană - cu alte cuvinte, o ofertă din partea dumnealui. Este clar că autoritatea noastră în ceea ce privește un test de rezistență în afara Uniunii Europene și a statelor sale membre va depinde în mare măsură de posibilitatea organizării acestui lucru împreună în Europa. Dacă unele state membre nu vor dori să participe, atunci vom avea mai puțină autoritate când vom face o ofertă Turciei, Ucrainei, Rusiei și Elveției decât în situația în care toate statele membre ar considera că aceasta este o sarcină importantă legată de securitate.

Prin urmare, vom pregăti aceste criterii de siguranță în următoarele săptămâni și suntem fericiți să cooperăm nu numai cu Parlamentul, ci și cu toți cei implicați în Uniunea Europeană - cu ONG-uri, companii energetice, muncitori, tehnicieni, ingineri din centralele electrice - cu scopul de a reduce riscul cât mai mult posibil și de a spori siguranța. Suntem recunoscători că președintele Sarkozy dorește să abordeze acest subiect în ansamblul său în cadrul G20 și, prin urmare, lecțiile nu vor fi învățate doar pentru centralele nucleare din Europa, ci și pentru cele din restul lumii.

Aceasta este situația în ceea ce ne privește. Vom fi fericiți să furnizăm Parlamentului informații despre ceea ce ar trebui să facă în continuare, în orice moment, prin intermediul comisiilor sale de specialitate - așa cum am făcut deja în ultimele zile în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și în cadrul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie - și așteptăm cu nerăbdare un sprijin corespunzător din partea Consiliului European de aici de la Bruxelles, mâine și poimâine.

  Elmar Brok, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă președintă, dnă președintă în exercițiu a Consiliului, dle comisar, doamnelor și domnilor, ni s-a reamintit imaginea forței naturii și vedem limitele capacității umane și modul în care suntem la cheremul acestor forțe puternice ale naturii. În astfel de momente, nu putem decât să ne arătăm solidaritatea cu japonezii - o solidaritate care este exprimată în gândurile și rugăciunile noastre, dar și în asistența practică. Atunci când dl comisar spune că furnizăm ajutor, încercând să oferim oamenilor ajutor și sprijin, aceasta este o măsură importantă care nu oferă doar asistență directă, ci și un anumit confort. De asemenea, știu că nu doar organizațiile publice fac acest lucru, ci că mulți dintre cetățenii Europei sunt pregătiți să doneze, să-și dea banii proprii. Numai în orașul meu - unde sunt patron - s-au strâns 50 000 de euro în trei zile și banii tot se mai adună. Acest lucru se întâmplă în toată Europa. Acest lucru arată că există un nivel ridicat de sprijin.

În același timp, ar trebui să facem o pauză de gândire și să nu începem imediat să apăsăm butoanele în scopuri politice interne. Cu toate acestea, fără îndoială că vom analiza experiența pe care am trăit-o și lecțiile pe care trebuie să le învățăm de la incidentul nuclear și va trebui să efectuăm testul de rezistență, iar eu sper, dle comisar, că vom face acest lucru la nivel european - deoarece granițele nu înseamnă nimic atunci când apar astfel de incidente. Trebuie să ne asigurăm că vom crea infrastructurile necesare pentru alternative și că se desfășoară activități de cercetare pentru noi proiecte energetice posibile, care ar trebui să abordeze în mod egal aspecte precum schimbările climatice, locurile de muncă și competitivitatea.

De asemenea, trebuie să realizăm că termenul „risc auxiliar” vor juca un rol diferit. Oamenii nu mai cred că întreprinderile vor respecta toate regulamentele și că nu există nimic care să nu poată fi calculat. Japonia ne va schimba concepția cu privire la aceste aspecte și, prin urmare, trebuie să regândim problema riscului auxiliar; se vor trage noi concluzii și trebuie să apară considerații și politici noi. Trebuie să discutăm acest lucru cu calmul de care este nevoie.

  Marita Ulvskog, în numele Grupului S&D. – (SV) Dnă președintă, una dintre țările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic și tehnic a fost aruncată într-o situație de criză umanitară. În primul rând este o tragedie pentru toți acei oameni care au fost afectați. Imaginile din Japonia sunt sfâșietoare. Trebuie să le oferim tot sprijinul și orice formă posibilă de asistență. Cu toate acestea, dezastrul demonstrează, de asemenea, vulnerabilitatea tuturor societățile moderne. Ceea ce s-a întâmplat în Japonia s-ar putea întâmpla în alte părți ale lumii - chiar și aici. Chiar și în țările cu cerințe de securitate extrem de ridicate, această securitate s-ar putea dovedi înșelătoare.

Desigur, nu ne putem imagina pur și simplu să renunțăm la energia nucleară. Desigur, există unele țări în Europa care nu au energie nucleară, dar majoritatea sunt extrem de dependente sau complet dependente de aceasta. Unele construiesc noi centrale nucleare, altele le dezafectează. Aceasta este situația în care ne aflăm - cu alte cuvinte, situația diferă în funcție de diferitele state membre în ceea ce privește vulnerabilitatea, dar suntem totuși în această situație împreună și avem nevoie de o abordare pe termen lung pentru aprovizionarea cu energie.

Pur și simplu trebuie să transformăm sistemele noastre energetice astfel încât să putem reduce riscurile și natura unilaterală a acestor sisteme. Trebuie să facem un efort serios pentru a acorda prioritate cercetării, dezvoltării, investițiilor și extinderii pe termen lung a surselor durabile și regenerabile de energie. Europa are un imens potențial neexploatat în acest domeniu, care ar trebui să fie comparat în raport cu faptul că construcția unor centrale nucleare noi ne va face dependenți de ele pentru multe decenii de acum înainte - cu alte cuvinte, noile investiții în domeniul energiei nucleare sunt un mod de a amâna și de a împiedica extinderea surselor regenerabile de energie, un mod de a ipoteca viitorul.

În schimb, ceea ce ar trebui să facem acum este să organizăm o dezbatere serioasă cu privire la ridicarea obiectivelor și ambițiilor UE în materie de energie regenerabilă și cât mai curând posibil să decidem asupra unor obiective obligatorii de eficiență energetică și a unui plan pe termen lung pentru aprovizionarea cu energie - o trecere la surse de energie regenerabile. Prin urmare, testul de rezistență colectiv pentru centralele nucleare din toate țările este necesar, dar este necesară și o abordare pe termen lung.

  Lena Ek, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, imaginile cutremurului masiv și ale tsunamiului din nord-estul Japoniei sunt terifiante; gândurile și considerațiile noastre sincere se îndreaptă spre cei care și-au pierdut casele și pe cei dragi.

Desigur, salutăm pachetul umanitar al UE. La Fukushima, personalul lucrează încă la centrala nucleară pentru a preveni continuarea contaminării cu radiații, iar acest lucru, desigur, trebuie să fie evaluat corespunzător pe tot teritoriul Uniunii Europene - inclusiv la Bruxelles.

Salut testul de rezistență propus de Comisie, dar cred că trebuie să adăugăm că nu putem avea doar un test de rezistență bazat pe tehnologie și geografie. Mai avem nevoie de două etape. Una se referă la cultura securității, unde, evident, a fost imposibil să se aibă în vedere riscurile multiple. A doua are legătură cu cadrul instituțional, inclusiv o supraveghere a relațiilor dintre organismele de reglementare naționale și societățile nucleare. În plus, autorităților nu ar trebui să li se permită să își facă singure audit.

În cele din urmă, pe măsură ce evaluăm consecințele dezastrului, ar trebui să ne bazăm discuțiile pe informații și cunoștințe. Măsurile radicale ar putea fi necesare – aș crede că sunt necesare. Dar un lucru ar trebui să fie evident: trebuie să ne reformăm producția de energie și să ne bazăm în schimb pe energia regenerabilă și trebuie să o facem acum.

  Giles Chichester, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, permiteți-mi să îmi exprim admirația pentru stoica rezistență japoneză în fața acestor forțe puternice ale naturii. Trebuie să ne amintim forța extraordinară a cutremurului și a tsunamiului.

Salut simulările de criză preventive de la centralele nucleare europene, dar să nu uităm că industria nucleară este deja cea mai reglementată și conștientă de aspectele legate de siguranță din lume, iar eu remarc declarația făcută la începutul acestui an de WRORA, Asociația Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest, cu privire la faptul că reactoarele noi vor fi și mai sigure decât cele deja existente. Este de apreciat compararea datelor de siguranță din industriile cărbunelui, petrolului și hidroelectricității cu cele din industria nucleară, în ceea ce privește accidentele care implică pierderile de vieți omenești.

Dnă președintă, văd o lumină în acest nor îngrozitor pentru Japonia - și anume faptul că reconstrucția și lucrările de restaurare din această țară, posibile grație buzunarelor adânci ale industriei de asigurări, ar trebui să dea un impuls uriaș economiei și vor fi de bun augur pentru restul lumii.

Le mulțumesc dnei ministru și dlui comisar pentru comentariile lor atente și aș spune statelor membre și tuturor celorlalți: nu fiți nesiguri acum de energia nucleară, avem prea multă nevoie de aceasta.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, această situație presupune, bineînțeles, că ar trebui să ajutăm cât putem de mult Japonia, cu toate resursele de care dispunem. O țară afectată de un astfel de dezastru precum cel care a lovit Japonia are nevoie de tot ajutorul pe care îl poate obține. Cu toate acestea, mi se pare remarcabilă ușurința cu care lăudăm eroii Japoniei. Cred că nu putem recunoaște faptul că oamenii pe care îi numim „eroi” știu mai bine decât oricine că își riscă viața și că mulți dintre cei care se luptă cu criza nucleară de la Fukushima sunt ca și morți. Japonezii știu mai bine decât orice altă națiune din lume ce dezastru poate dezlănțui o criză nucleară. Istoria lor este dominată de Hiroshima și Nagasaki. Fiecare copil din Japonia este conștient de consecințele colapsului nuclear. Trebuie să fim conștienți de acest lucru în momentul în care discutăm despre Japonia. Japonezii știu mai bine decât oricine toate ororile implicate nu doar în această situație, ci, de asemenea, în ceea ce va urma de acum. Poate că ucrainenii care au asistat la devastarea unei părți din țara lor în ultimii 25 de ani sunt singurii îndreptățiți să vorbească despre acest lucru.

Pentru mine, actualele discuții din Europa, spre deosebire de cele de acum 25 de ani, ar trebui să ia în considerare implicațiile politice atunci când vom descoperi că în țările noastre avem o tehnologie care ne poate scăpa de sub control, nu numai anihilând trecutul în anumite regiuni sau distrugând prezentul, ci, de asemenea, ajungând în mod ascuns în viitorul tuturor celor care locuiesc în vecinătatea acestor instalații, precum și în împrejurimi. Nu cred că facem acest lucru în momentul în care vorbim despre testele de rezistență, dle Oettinger. Trebuie să fim mult mai cinstiți și ar trebui să recunoaștem că noi, cei din Uniunea Europeană, ne-am confruntat frecvent cu situații apropiate de criza nucleară în instalațiile unde ne desfășurăm activitatea. Permiteți-mi să vă dau o scurtă listă: Tihange în Belgia, Civaux în Franța, Philippsburg în Germania, Kozlodui în Bulgaria, Paks din Ungaria, Brunsbüttel în Germania, unde a avut loc o explozie de hidrogen, Forsmark în Suedia, Barsebäck în Suedia, Blayais în Franța, Krümmel în Germania - aceasta este o listă a celor mai grave incidente care au avut loc, cu o serie de cauze diferite, de la Cernobâl încoace, iar noi ne-am aflat în pragul unui colaps nuclear.

Cum putem face față faptului că ar putea să apară un colaps nuclear în oricare dintre instalațiile unde ne desfășurăm activitatea? Putem să facem acest lucru prin teste de rezistență? În opinia mea, aceste teste sunt relevante numai în cazul în care ne conduc la elaborarea unui plan care să indice care sunt primele instalații și riscuri definite care vor crea probleme dacă întoarcem spatele acestei tehnologii cu grad de risc ridicat. Dacă aceste teste de rezistență sunt destinate să liniștească publicul și să sugereze încă o dată faptul că noi, în Europa, nu am putea niciodată să ne confruntăm cu situații precum cele trăite în prezent de Japonia, atunci cred că aceste teste sunt greșite. În legătură cu acest lucru, am dori foarte mult să salutăm posibilitatea de a avea un cuvânt de spus atunci când se va decide cine definește testele de rezistență - această chestiune nu poate fi lăsată numai la latitudinea operatorilor de centrale nucleare - și cine execută și evaluează testele. Autoritățile responsabile până în prezent au închis ochii mult prea des la dificultățile întâmpinate în centralele din Europa și au aprobat centrale care nu ar fi trebuit niciodată să treacă de procedura de evaluare a conformității, astfel cum a făcut Euratom în cazurile Belene și Mochovce, de exemplu.

  Bairbre de Brún, în numele Grupului GUE/NGL. – (GA) Dnă președintă, ca și ceilalți vorbitori, aș dori să transmit condoleanțe persoanelor afectate de tragedia din Japonia, o tragedie care nu s-a terminat încă. Trebuie să facem tot ce putem pentru a ajuta poporul japonez.

În ceea ce privește lecțiile pe care trebuie să le învățăm în Europa, problema securității nucleare este în mod clar printre primele de pe ordinea de zi acum. În special în ceea ce privește „testele de rezistență” care urmează să fie efectuate la centralele nucleare din Europa. Ce s-a întâmplat în Japonia are implicații serioase pentru politica energetică a UE în viitor.

Dezastrul umanitar ne arată cât este de important să de orientăm spre o Europă fără centrale nucleare. Avem nevoie de un moratoriu privind energia nucleară și sunt necesare investiții masive în domeniul energiei durabile și regenerabile. De asemenea, trebuie să se revizuiască sistemul de reglementare a siguranței nucleare.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD, – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, doresc să îmi exprim de asemenea compasiunea și admirația pentru demnitatea, tăria și coeziunea de care a dat dovadă poporul japonez în fața acestei catastrofe cum rar s-au mai văzut în ceea ce privește dimensiunea și gravitatea. Comportamentul poporului japonez este cu adevărat o sursă de inspirație pentru toți și merită ajutorul nostru.

Lecția pe care trebuie să o învățăm din această experiență este nevoia de a consolida sistemul european de protecție civilă printr-o acțiune mai coordonată și printr-o mai mare disponibilitate a oamenilor și a resurselor, astfel încât să putem acționa rapid în caz de dezastru.

În ceea ce privește opțiunea nucleară, ar fi o greșeală să discutăm acest subiect în contextul valului emoțional al evenimentelor actuale: subiectul este prea important și trebuie să fie abordat într-un mod științific. Este absolut corect să consolidăm măsurile de securitate pentru centralele electrice prezente și viitoare și să le dezafectăm pe cele care sunt mai vechi și mai nesigure, dar trebuie să evităm exploatarea politică și să fim precauți și pragmatici, așa cum a spus dl Brok. Ar trebui să ne amintim că în aceeași zonă din Fukushima, un baraj s-a prăbușit în timpul cutremurului făcând numeroase victime, dar acest lucru nu ne face să ne gândim la dezafectarea barajelor sau la construirea altora noi, prin urmare, fac apel la prudență, atenție și deschidere spre viitor.-

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dnă președintă, cumplitul dezastru care a lovit regiunea Tōhoku din nord-estul Japoniei a stârnit în mod natural compasiune și compătimire din partea tuturor europenilor. Dincolo de aceste sentimente, trebuie, desigur, să participăm la efortul de salvare, deoarece situația este, cred eu, departe de a fi stabilizată în Japonia. Japonia este o țară remarcabilă, o țară extrem de demnă, puternică și curajoasă, care este conștientă de sarcinile sale, dar unde birocrația are, ca pretutindeni, efecte care pot paraliza inițiativele.

Una dintre lecțiile care trebuie învățate din acest dezastru este că cel mai eficient ajutor de urgență este, în cele din urmă, cel care ajunge pe mare. Desigur, acest lucru presupune existența unor facilități suficiente în apropiere.

Situația nu este stabilizată și mulți oameni fără adăpost suferă încă de frig și de foame. Credem că lecțiile care se desprind din această tragedie sunt următoarele: prima este aceea ca întotdeauna se va întâmpla cel mai rău lucru, cel mai rău lucru se întâmplă până la urmă. Titanicul a fost construit pentru a fi o navă care să nu se scufunde. „Nici Dumnezeu nu o poate scufunda”, s-a spus despre aceasta. Totuși, s-a scufundat în timpul primei sale călătorii, în ciuda chesoanelor etanșe, pentru că inginerii nu au crezut că ar putea exista o scurgere de o anvergură atât de mare.

Ei bine, cel mai rău lucru se întâmplă întotdeauna, cutremurul plus tsunamiul, acesta a fost, desigur, cel mai rău scenariu. Cu toate acestea, vor exista alte cutremure, va avea loc marele cutremur Kanto pe care îl așteptăm în orice moment. S-ar putea să fie unul în California, în Italia sau în Caraibe. Prin urmare, după cum s-a spus, trebuie să fim pregătiți pentru acest lucru prin consolidarea protecției civile.

Cea de-a doua și ultimă lecție este că nu trebuie să ne panicăm. În același timp, nu putem spune că trebuie să renunțăm la energia nucleară pe motiv că emanațiile radioactive sunt periculoase, în timp ce ni se spune că nu ar trebui să mai utilizăm combustibili fosili, deoarece emană emisii de CO2 în atmosferă. Va trebui să se facă o alegere.

  Sandra Kalniete (PPE). – (LV) Dnă președintă, nenorocirea cu care se confruntă poporul japonez este imensă. Aș dori să îmi exprim profunda compasiune pentru familiile celor care au suferit, pentru cei care au murit și pentru cei apropiați lor. Noblețea și calmul demonstrate de poporul japonez în această perioadă de încercare este vrednică de cel mai mare respect și este un exemplu pentru întreaga lume. Japonia se confruntă cu sarcina solicitantă de a-și reface teritoriile devastate, lucru care va necesita resurse semnificative, inclusiv investiții străine. De aceea, fac apel la summitul Uniunea Europeană-Japonia programat pentru 25 mai să adopte decizia de a începe negocierile cu privire la un acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Japonia. Acest acord ar trebui să fie în beneficiul ambelor părți; ar trebui să garanteze condiții egale de acces pe piață pentru ambii parteneri, atât în ​​fluxul de bunuri și servicii, cât și în ceea ce privește produsele agricole. Un acord de liber schimb ar putea deveni unul dintre instrumentele care va facilita cea de-a treia deschidere a Japoniei, după cum a numit-o în mod pitoresc dl Kan, primul ministru al Japoniei. Accidentul cauzat de tsunami la centrala nucleară de la Fukushima este un motiv serios de alertă pentru întreaga lume. Trebuie să ne plecăm capetele în semn de respect și recunoștință față de acei eroi care fac eforturi, cu riscul propriei lor vieți, pentru a stabiliza situația din reactorul nuclear. Experiența acumulată în prezent de inginerii japonezi și de experții în centrale nucleare în prevenirea accidentelor este unică. Este important ca lumea să învețe din această experiență. Experiența de la Fukushima trebuie să fie în serviciul umanității, devenind baza pentru testarea centralelor nucleare, precum și pentru elaborarea de criterii de siguranță îmbunătățite. În concluzie, aș dori să confirm din nou faptul că Uniunea Europeană trebuie să facă tot posibilul pentru a ajuta Japonia, unul dintre cei mai apropiați parteneri ai noștri. Vă mulțumesc.

  Nessa Childers (S&D). - Dnă președintă, au apărut două teme în urma evenimentelor tragice care au lovit Japonia cu 12 zile în urmă. Prima a fost răspunsul japonez care, în ceea ce privește pregătirea structurală din orașe, reacția rapidă a unităților de urgență și rezistența plină de inspirație arătată de poporul japonez, a fost exemplar și ar trebui să servească drept model pentru alte țări predispuse la cutremur. Cu toate acestea, cea de-a două temă, cea a crizei nucleare de la Fukushima, este mai dificilă.

În timp ce Japonia va învăța rapid, fără îndoială, de pe urma acestor evenimente, Europa, de asemenea, trebuie să adopte aceste lecții, iar reacția noastră ar putea fi împărțită în două zone. În primul rând trebuie să asigurăm dincolo de orice îndoială siguranța centralelor nucleare care funcționează în UE. Salut planurile referitoare la teste și aș dori să subliniez faptul că acestea trebuie să se încheie cu norme comune între statele membre cu privire la securitatea centralelor nucleare și la depozitarea deșeurilor nucleare cu grad înalt de toxicitate. Acest lucru este deosebit de pertinent în circumscripția mea din Irlanda de Est. Cel mai mare depozit de astfel de materiale este găzduit la uzina nucleară Sellafield din Anglia, la doar 280 km de la Comitatul Louth.

Cel de-al doilea răspuns al nostru ar trebui să se refere la viitorul energiei nucleare în ansamblu. În acest sens, trebuie să se ajungă la un acord privind oprirea completă a construcției de noi centrale nucleare. Pentru a asigura furnizarea continuă a unei cantități suficiente de energie pentru UE, trebuie să se aprobe investiții în producerea de energie regenerabilă și creșterea eficienței energetice.

  Johannes Cornelis van Baalen (ALDE). - Dnă președintă, susțin cuvintele colegilor mei - dl Gollnisch și dna Kalniete - în cadrul Delegației pentru relațiile cu Japonia, cuvinte de respect și compasiune pentru poporul japonez. Cu toate acestea, trebuie să învățăm o lecție, și anume, că acest potențial dezastru nuclear ar trebui să aibă o dimensiune internațională. Trebuie să existe transparență absolută. Trebuie să aflăm de ce avertismentul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică a fost ignorat; nu a existat nicio discuție despre acest avertisment. Ar trebui să aflăm ce s-a întâmplat.

Sunt de acord cu toți ceilalți care spun că ar trebui să ne unim eforturile pentru reconstrucție. Prin urmare, un acord de liber schimb are o valoare deosebită și ar trebui să încheiem acest acord cât mai curând posibil.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Dnă președintă, în calitate de membru al Delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Japonia, aș dori în primul rând să îmi exprim compasiunea și solidaritatea cu poporul japonez în fața acestei catastrofe de proporții. Au murit aproape 10 000 de persoane, peste 16 000 sunt considerate dispărute, iar aceste cifre sunt în continuă schimbare. Cutremurul și tsunamiul au provocat distrugeri inimaginabile. Pierderile sunt deja estimate la 300 de miliarde de dolari.

Deși Japonia nu a solicitat ajutor Uniunii Europene, nu putem rămâne pasivi în fața amplorii acestei tragedii. Cea mai mare îngrijorare este produsă de deteriorarea centralei nucleare de la Fukushima. În opinia unor experți, situația este gravă și poate duce la o repetare a ceea ce s-a întâmplat după Cernobâl. Declarația Președinției maghiare și a dnei Ashton cu privire la ajutorul umanitar și ajutorul experților ar trebui să fie luate în considerare cât mai repede posibil, în strânsă colaborare cu guvernul japonez.

  Claude Turmes (Verts/ALE). – (DE) Dnă președintă, cu doar 14 zile în urmă, compania japoneză Toshiba și alte companii care au construit centrale nucleare au scris în broșurile lor promoționale că au cele mai sigure centrale nucleare din lume - așa că nu mai putem afirma că în Europa avem cu certitudine cele mai sigure centrale energetice atomice.

Cred că acest accident extrem de grav și tragic din Japonia ar trebui să ne arate în mod clar cât este de absurd să punem semnul egal între centralele nucleare și instalațiile eoliene, eficiența energetică sau centralele energetice solare atunci când se discută despre lupta împotriva schimbărilor climatice. Mai mult, această idee a tehnologiei cu emisii reduse de carbon este pur și simplu greșită. Trebuie să analizăm riscul global al tuturor tehnologiilor. Prima mea întrebare specifică pe care v-o adresez, dle Oettinger, este următoarea: nu este oare timpul ca dvs. să includeți cel puțin un scenariu în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, care să arate pur și simplu ceea ce putem realiza prin combinarea energiei din surse regenerabile în proporție de 100 % și eficiența energetică? Măcar la atât se pot aștepta cetățenii Europei.

Permiteți-mi să precizez că, în ceea ce privește testele de rezistență, suntem în favoarea unor astfel de teste, dar acestea trebuie să fie obligatorii și trebuie să fie europene. Primul test de rezistență al băncilor a fost manipulat excesiv de către autoritățile naționale, astfel încât o serie de bănci ar trebui excluse. Avem nevoie de un al doilea tur de teste de rezistență pentru a îndrepta lucrurile. Al doilea element cheie este „expertiza independentă”. Dna Lauvergeon de la Areva și dl Teyssen de la E. ON, oficialii Euratom din partea Comisiei, experții nucleari de la Viena și chiar și câinii de pază ai energiei nucleare de la nivel național sunt cu toții părtinitori. Nici autoritățile naționale nu vor admite că testele de siguranță prezentate acum șase luni nu mai sunt corecte. Cu alte cuvinte, avem nevoie de experți independenți. Altminteri, riscăm să auzim numai păreri părtinitoare.

Mai am doar o ultimă frază de adăugat. Aș recomanda precauție, dle Oettinger, atunci când arătați spre dl Sarkozy ca fiind cel mai mare campion din lume în lupta pentru securitatea nucleară. Aș fi un pic mai circumspect dacă aș fi în locul dvs.

  Sabine Wils (GUE/NGL). – (DE) Dnă președintă, Japonia este încă sub amenințarea unui colaps nuclear. Radiațiile de la centrala nucleară de la Fukushima sunt în creștere dramatică. Acesta este încă un element al demonstrației oribile că energia nucleară nu poate fi controlată. Acesta este motivul pentru care solicităm să se renunțe imediat la energia nucleară. Energia nucleară umple buzunarele companiilor de electricitate, dar atunci când are loc un accident, oamenii sunt cei care plătesc prețul. Din acest motiv, UE trebuie să introducă imediat o cerință pentru ca operatorii de centrale nucleare să dețină o asigurare obligatorie de răspundere publică. Trebuie să fie prevadă o acoperire suficientă pentru toate prejudiciile aduse sănătății, proprietății și altor bunuri în toate statele membre. Uniunea Europeană ar trebui să oprească în cele din urmă promovarea energiei nucleare și să înceteze aplicarea Tratatului Euratom. Miliarde din banii contribuabililor sunt încă aruncați într-o tehnologie periculoasă, cu grad de risc ridicat, în timp ce alternativele sigure precum energiile regenerabile primesc fonduri insuficiente.

  Mario Mauro (PPE). - (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, cred că ar fi o greșeală gravă să transformăm această dezbatere într-un fel de proces împotriva riscurilor modernității. Trebuie să recunoaștem că știința și tehnologia ne permit să trăim mai mult, să trăim în condiții mai bune, să trăim cu o viziune mult mai încrezătoare și să luăm în considerare faptul că condițiile de securitate alimentară s-au îmbunătățit, condițiile sistemelor noastre de bunăstare s-au îmbunătățit, condițiile din lumea noastră înconjurătoare s-au îmbunătățit, tocmai pentru că s-au putut folosi și exploata știința și tehnologia.

Desigur, acest punct de vedere nu este lipsit de riscuri, dar aceste riscuri pot fi depășite dacă suntem capabili să ne unim forțele pentru a face față problemelor cu care se confruntă zilnic comunitatea internațională. În special dl Brock a avut dreptate când a spus că există un mister în relația noastră cu lucrurile care ne fac să realizăm că nu stăpânim totul, că indiferent de cât de avansați suntem, nu avem răspuns la toate problemele pe care natura le creează pentru omenire, iar magnitudinea acestui cutremur ne amintește tocmai acest lucru. Este foarte probabil ca nivelul inferior al tehnologiei și științei să fie cel care a condus cu puțin timp în urmă sau cu o sută de ani în urmă, de exemplu la Messina, la un eveniment care a provocat mai mult de 100 000 de decese, în ciuda intensității mult mai mici a cutremurului.

Acest lucru ar trebui să ne dea o orientare clară pentru viitor: știința și tehnologia sunt instrumente și este nevoie de o bună politică pentru a le utiliza la maximum. Prin urmare, este nevoie de politici bune pe care să le întocmim împreună, ca instituții, pentru a vedea dacă în prezent avem soluții pentru a depăși în viitor actuala epocă atomică sau dacă trebuie să ținem seama mai departe, pe termen lung, de aceste instrumente pentru a facilita dezvoltarea ulterioară de care avem cu toții nevoie.

Astăzi, cu toate acestea, suntem chemați să facem ceva cu totul diferit, în esență să luăm măsuri pentru a ajuta un popor îndurerat și aflat în nevoie. Nu aud prea multe despre acest lucru în acest Parlament, pentru că suntem cu toții preocupați de o dezbatere politică care încearcă să atragă preocupări viitoare care nu au nimic în comun cu ceea ce este pe ordinea de zi.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Criza care se desfășoară acum în Japonia generează îngrijorări cu privire la siguranța centralelor nucleare în toată lumea. Suntem obligați să ne punem întrebarea cât de rezistente și de sigure sunt centralele nucleare construite pe teritoriul nostru.

Provin din România, iar cetățenii din țara mea sunt, pe bună dreptate, preocupați de siguranța centralei de la Cernavodă, mai ales că presa ridică, în aceste zile, multe semne de întrebare în privința sa.

Sunt convinsă că nu este numai cazul României și că în mai multe state membre populația se întreabă dacă este suficient protejată în cazul unor dezastre naturale care ar putea afecta centralele nucleare.

Săptămâna trecută, Germania a decis examinarea amănunțită a sistemelor sale de producere a energiei nucleare. În lumina evenimentelor din Japonia, o revizuire urgentă a situației siguranței nucleare este absolut necesară la nivelul întregii Uniuni Europene. Toate statele membre ar trebui să recurgă la controale severe și complete ale acestor centrale.

Comisia Europeană trebuie să se asigure că Directiva privind siguranța nucleară va fi implementată corect, dar și să monitorizeze atent, împreună cu autoritățile competente din statele membre, starea acestor centrale.

Situația dramatică din Japonia ne arată, încă o dată, că trebuie să facem tot posibilul să creăm mecanisme de reacție rapidă în caz de dezastre.

  Charles Goerens (ALDE). - (FR) Dnă președintă, câteva cuvinte despre Japonia. În primul rând, trebuie să facem tot posibilul pentru a diminua suferința poporului japonez, care merită toată compasiunea și solidaritatea noastră.

În al doilea rând, pe lângă cele două dezastre naturale - cutremurul și tsunamiul - există un al treilea dezastru, acesta din urmă fiind unul nuclear și, prin urmare, declanșat de om. Tot ceea ce s-a spus privitor la această chestiune poate fi rezumat într-un cuvânt: discontinuitate. Da, ne confruntăm cu o schimbare de paradigmă care se reduce la două întrebări: ce ar trebui schimbat și, pe de altă parte, cu ce putem începe să schimbăm ceva în producția de energie?

Putem fi siguri că, dacă am rămâne fără combustibili fosili și energie nucleară, am putea să obținem rapid o imagine mai exactă a potențialului de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă. Ne așteptăm ca Uniunea Europeană să își redefinească strategia cu privire la această problemă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de viziune, de puterea voinței și de o foaie de parcurs detaliată.

  Bas Eickhout (Verts/ALE). - (NL) Dnă președintă, în primul rând, aș dori să îl felicit pe dl Oettinger pentru că a avut un început bun. Într-adevăr, ați avut un început promițător săptămâna trecută, dar de atunci se pare că ați regresat. Cu toate acestea, chiar trebuie să abordați acest lucru acum și să vă clarificați poziția, pentru că săptămâna trecută ați spus că ar trebui să organizăm o dezbatere privind Europa și un viitor pentru Europa, fără energie nucleară. Nu ați mai repetat acest lucru de atunci, deși acest aspect ar trebui să constituie subiectul dezbaterii noastre actuale. În repetate rânduri, multe studii, studii științifice, au arătat că vă puteți atinge obiectivele în domeniul mediului fără a utiliza energia nucleară. Este posibil ca Europa să funcționeze în întregime cu energie durabilă. Acesta ar trebui să fie subiectul dezbaterii noastre de astăzi.

A te declara în favoarea sau împotriva energiei nucleare este o chestiune de opțiune politică. Nu ar trebui să justificăm de ce suntem împotriva energiei nucleare. Cei care sunt în favoarea energiei nucleare sunt cei care ar trebui să vină cu o justificare. De aici și importanța testului de rezistență.

Am două întrebări pentru dvs., dle Oettinger, două întrebări importante. În primul rând: cum vom reuși să stabilim criteriile? Cum ne vom asigura că sunt independente? În al doilea rând, ce se va întâmpla în cazul în care o putere nucleară nu reușește să treacă testul de rezistență? Care vor fi consecințele atunci?

PREZIDEAZĂ: Libor ROUČEK.
Vicepreședinte

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Dle președinte, dle comisar, evenimentele din Japonia ne-au afectat foarte mult. Aducem un omagiu celor care - cu riscul vieții lor - se confruntă cu efectele a trei evenimente care au avut loc simultan - cutremurul, tsunamiul și incidentul de la centrala nucleară. Această tragedie a stârnit compasiune profundă, provocând de asemenea discuția la care asistăm în prezent în Europa, cu privire la viitorul energiei nucleare și a strategiei energetice a Europei. Am adoptat recent o strategie energetică pentru Europa până în anul 2020. În momentul de față aceasta este într-un fel compromisă, deși în strategie acceptăm energia nucleară. Spunem că aceasta ar trebui să fie pur și simplu însoțită de condiții stricte de securitate. Totuși, aceasta este o parte importantă a mixului energetic dintr-o serie de state.

Consider că această discuție ar trebui de asemenea să consolideze cooperarea europeană în domeniul energiei - și am solicitat acest lucru în raportul nostru. În prezent, trebuie nu numai să îmbunătățim condițiile de securitate, ci și să consolidăm Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și să ne îndreptăm spre o Comunitate Energetică Europeană. Comisia Europeană trebuie să insiste asupra îmbunătățirii cooperării între statele membre și asupra europenizării politicii nucleare. Testele de rezistență nu ar trebui să fie facultative - unele state le vor folosi dacă doresc acest lucru, în timp ce altele nu le vor folosi. Acest lucru trebuie să facă parte din procesul de creare a ceea ce va fi o politică comună în domeniul energiei nucleare.

De asemenea, ar trebui să sprijinim noile tehnologii. Întreaga strategie energetică a Europei se bazează pe descentralizare și diversificare. Întrucât lucrurile se prezintă astfel, ar trebui să luăm în considerare promovarea reactoarelor nucleare mici și mijlocii. Acestea prezintă costuri mai mici, sunt construite ca module și, prin urmare, pot fi testate mai ușor în ceea ce privește securitatea. Poate că această formulă va fi mai acceptabilă pentru opinia publică, întrucât nu vom fi în măsură să eliminăm complet acest tip de energie.

  Zigmantas Balčytis (S&D). - (LT) Dle președinte, Japonia a suferit impactul de neimaginat al unui dezastru natural și al unui accident nuclear. Oamenii din Lituania strâng în mod activ fonduri și încearcă în orice fel posibil să contribuie la ajutorarea victimelor din această țară. Ne amintim și ne vom aminti mereu consecințele dureroase ale dezastrului nuclear de la Cernobâl, pe care oamenii din această regiune continuă să le simtă, chiar și după trei decenii. Catastrofa din Japonia ne forțează să reexaminăm în mod fundamental problema securității nucleare. Nu putem controla cataclismele naturale, dar ar trebui să ne asigurăm cel puțin că dezastrele naturale nu produc dezastre nucleare suplimentare, deosebit de dureroase. Sunt de acord cu revizuirea infrastructurii existente și crearea unor noi capacități nucleare, dar trebuie să analizăm cu atenție evenimentele de la centrala nucleară japoneză, în special având în vedere precedentul de la Cernobâl. Trebuie să ajungem la concluzii și să adoptăm măsuri care să ne permită să consolidăm în mod semnificativ securitatea nucleară în întreaga Europă.

  Chris Davies (ALDE). - Dle președinte, îngrijorarea mea cu privire la industria nucleară a fost pusă în umbră de îngrijorarea mea privind schimbările climatice și eu cred acum că industria nucleară poate contribui la lupta noastră împotriva încălzirii globale. Acest lucru era adevărat înainte de incidentele din Japonia și rămâne valabil și în prezent. În mod evident există lecții de învățat, există probleme de proiectare, de reglementare inadecvată, faptul că nu există suficientă independență și, în mod evident, faptul de a nu construi reactoare nucleare în zone seismice.

Dar locuim într-o lume a pericolelor; orașele noastre au centrale chimice peste tot, toate acestea prezintă riscuri potențiale semnificative, dar gestionăm aceste riscuri, trăim cu ele. De-a lungul deceniilor ne-am confruntat cu accidente feroviare grave; dar nu desființăm căile ferate drept rezultat. Învățăm anumite lucruri, le aplicăm și îmbunătățim securitatea. Același lucru trebuie să facem cu industria nucleară.

  Romana Jordan Cizelj (PPE). - (SL) Dle președinte, dacă suntem serioși cu privire la obiectivele noastre privind schimbările climatice, atunci energia nucleară va rămâne o parte a mixului nostru energetic. De aceea discuțiile noastre nu trebuie să fie ideologice. În primul rând, avem nevoie de răspunsuri la numeroase întrebări, de exemplu, care a fost principalul motiv al accidentului și cum ar fi putut fi prevenit? Au dat greș sistemele de răspundere, implementare și supraveghere? A fost slabă cultura securității în una dintre centralele nucleare? Care sunt opțiunile pentru stocarea combustibilului nuclear uzat în condiții de securitate mai bune? Autoritatea de reglementare a fost prea înceată pentru a lua măsuri în timp util?, și așa mai departe. Avem nevoie de răspunsuri la aceste întrebări, iar apoi vom fi în măsură să luăm măsuri politice responsabile.

Ce înseamnă de fapt luarea de măsuri politice responsabile? Trebuie să ajungem la un acord social privind tehnologiile acceptabile, în special cu privire la rolul centralelor nucleare. Trebuie să ne asigurăm că principiul „siguranța pe primul plan” este pus în aplicare. Trebuie să elaborăm un cadru legislativ care să ofere resurse financiare și umane adecvate pentru funcționarea în condiții de siguranță a tehnologiilor complexe. Trebuie să facilităm dezvoltarea unei profesii nucleare excelente și independente, formarea profesională continuă pentru aceasta și transferul de cunoștințe de la generațiile mai mari către generațiile mai tinere. Trebuie să evaluăm competența și independența organismelor de reglementare care joacă un rol-cheie în asigurarea culturii securității și trebuie să asigurăm eliminarea în condiții de securitate a deșeurilor cu radioactivate ridicată și a combustibilului nuclear uzat.

La final doresc să menționez criteriile comune de securitate. În prezent suntem cu toții de acord că avem cu adevărat nevoie de ele, dar să ne amintim de anul 2009, când am discutat Directiva privind securitatea nucleară. Chiar și atunci, Parlamentul European a susținut criteriile europene comune, pe care, din păcate, Consiliul nu le-a susținut. La acea vreme, Parlamentul European a dovedit că lua măsurile corecte. Prin urmare, cred că este timpul ca Parlamentul European să primească mai multe competențe în domeniul energiei nucleare, iar noi trebuie să ajungem la un acord interinstituțional, astfel încât să putem avea puteri de codecizie.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dle președinte, în primul rând, aș dori să-mi exprim profunda compasiune, în al doilea rând, respectul pentru poporul japonez și națiunea japoneză, și în al treilea rând, cea mai mare admirație și apreciere pentru eroii japonezi care lucrează în prezent în centrală. A avut loc o tragedie care va fi amintită mereu în istoria Japoniei și a lumii. Țara lovită de dezastru a solicitat sprijinul Uniunii Europene în coordonarea preliminară a ajutorului oferit de către statele membre.

Reacția rapidă a Comisiei a fost plină de satisfacții, la fel ca și faptul, confirmat de către dl comisar, că se va acorda orice tip de asistență posibilă Japoniei și celor aproape jumătate de milion de oameni care stau în adăposturi temporare în urma cutremurului și tsunamiului devastator. Cred cu tărie că trebuie făcut tot posibilul pentru a evita consecințele dezastrelor și pentru a reface condițiile de trai. În același timp însă, aș dori să spun că nu este prielnic să comparăm acest tip de tragedie și tragediile similare cu utilizarea energiei nucleare. Cu toate acestea, în mod normal, centralele nucleare trebuie să fie dotate cu cel mai mare sistem de securitate și apoi trebuie să fie permanent inspectate în conformitate cu reglementările cele mai stricte.

Este binevenită propunerea Comisiei de a organiza ample consultări europene. De asemenea eu susțin, întrucât consider că este necesară, acțiunea Comisiei de a să elabora orientări care să pună bazele unui sistem de securitate care să funcționeze bine, coordonat la nivel european și care să garanteze în viitor producția continuă și sigură de energie nucleară. Atitudinea poporului japonez este exemplară și stabilește un precedent pentru noi. Cred cu tărie că merită orice sprijin. Vă mulțumesc, dle președinte.

  Edit Herczog (S&D). – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, astăzi ne simțim cu toții un pic japonezi. Chiar și în timpul unui dezastru natural, trebuie să recunoaștem că securitatea nucleară are un chip uman. Planificarea, construirea, operarea, dezmembrarea și, precum este cazul acum la centrala Fukushima, gestionarea accidentelor reprezintă proba de forță pentru cunoașterea și dăruirea umană. Testul de rezistență european este un pas important pentru noi pentru a planifica pe viitor ceea ce a fost de neimaginat până în prezent. Dle comisar, modalitatea optimă de a-i omagia pe lucrătorii de la Fukushima este implicarea experților europeni în luarea de decizii profesionale și politice la nivel european. Ar trebui implicați acei lucrători de la centrala nucleară a căror dăruire și cunoștințe sunt indispensabile.

Este foarte important ca informațiile nucleare să fie menținute și extinse pe termen mediu, deoarece aceasta este adevărata garanție de securitate. Mai mult decât atât, aș dori să atrag atenția din nou asupra a ceea ce a spus dna Ulvskog. Cercetarea și dezvoltarea nucleară trebuie să ofere răspunsuri, mai bune decât în prezent, cu privire la modul în care gestionăm deșeurile nucleare și prezența acestora de 60 de ani. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc dlui comisarului Oettinger pentru o astfel de abordare serioasă și responsabilă a acestei probleme.

Ar trebui să luăm în calcul dacă Asociația Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest (WRORA) ar trebui promovată la poziția de organ european de reglementare pentru cele 27 de state membre. Ar trebui să luăm în considerare dacă standardele Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA) ar trebui să fie obligatorii din punct de vedere juridic și dacă acestui nou organ de reglementare ar trebui să i se confere competența de a comanda o închidere imediată în cazul în care nu sunt respectate standardele. De asemenea, ar trebui să luăm în considerare reformarea tratatelor Euratom, concentrându-ne pe reglementările privind siguranța și securitatea, precum și pe problema privind acoperirea costurilor de dezafectare și depozitare finală, care trebuie să fie rezolvată acum.

Cred că acesta va fi un subiect delicat. Trebuie să profităm de ocazie aici în Europa pentru a pune în aplicare o evaluare inter pares și pentru a institui cele mai noi standarde, astfel încât starea de sănătate a populației să nu mai fie pusă în pericol pe viitor.

  David Martin (S&D). - Dle președinte, bineînțeles că salut asistența rapidă pe care am oferit-o japonezilor când au avut nevoie și salut și împărtășesc compasiunea față poporul japonez. Cu toate acestea, nu pot să nu mă gândesc că sinceritatea comentariilor noastre referitoare la solidaritate va fi ușor estompată prin acțiunile unora dintre statele noastre membre.

Citind presa noastră, am observat că guvernul spaniol a cerut ca mărfurile din Japonia să fie verificate cu atenție pentru nivelul de radioactivitate; că guvernul olandez a avertizat docherii să gestioneze cu grijă toate containerele din Japonia; că guvernul francez a cerut verificarea tuturor importurilor; și că autoritățile germane cer controale aleatorii pe toate mărfurile importate din Japonia, inclusiv autovehicule. Acestea sunt bunuri care au părăsit Japonia cu două sau trei săptămâni - și, în unele cazuri, cu două sau trei luni - înainte de cutremur.

Există prea puțină dovadă de solidaritate și de compasiune în astfel de acțiuni, și aș solicita Consiliului și Comisiei să încerce să comunice cu statele membre pentru a le spune că, dacă doresc cu adevărat să-și exprime solidaritatea, acestea nu ar trebui să publice astfel de povești alarmante.

  Fiona Hall (ALDE). - Dle președinte, eu sunt surprinsă de faptul că dl comisar pare atât de optimist în legătură cu stabilizarea în câteva zile a situației de la Fukushima, când experții nucleari au vorbit despre săptămâni și luni; între timp centrala încă emite radiații, care continuă să se infiltreze în proviziile de alimente și apă.

Salut solicitarea unor teste de rezistență, dar acestea nu răspund la întrebările cele mai importante. Întrebarea este: vrem să acceptăm riscurile din ce în ce mai mari pe care le presupune energia nucleară într-o lume în care dezastrele naturale complexe și fenomenele meteorologice extreme sunt din ce în ce mai frecvente? Siguranța reactoarelor nucleare nu poate fi pur și simplu garantată pe deplin în cazul oricărui dezastru de amploare când există mai multe niveluri de distrugere, când se întrerup alimentarea cu energie electrică și apă, comunicațiile și accesul fizic. Aceasta este întrebarea. vrem să ne asumăm de fapt acest risc când avem alte alternative?

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, am dori să ne exprimăm profunda noastră solidaritate față de poporul japonez și, de asemenea, să transmitem condoleanțe victimelor dezastrului care a lovit țara.

Știm că acest dezastru a declanșat accidente grave la centrala nucleară Fukushima, ale căror consecințe nu pot fi încă evaluate în totalitate. Accidentele de la reactoarele acestei centrale au rezultat din asocierea unor factori foarte improbabili, este adevărat; totuși, aceștia s-au asociat și acest lucru s-ar putea repeta în alte centrale nucleare.

Prin urmare, trebuie să învățăm lecții importante din ceea ce se întâmplă la Fukushima. Există o nevoie imediată de a revizui și, dacă este necesar, de a adapta redundanțele în ceea ce privește sistemele de securitate ale centralelor, în special în ceea ce privește sistemele de răcire.

Trebuie să se reevalueze locațiile centralelor nucleare existente, în special în funcție de riscurile seismice, precum și riscul producerii de tsunami. Cu toate acestea, trebuie de asemenea să se inițieze o discuție amplă la nivelul societății cu privire la problema energiei, la nevoile noastre prezente și viitoare și la modul în care pot fi îndeplinite acestea, la abordarea într-un mod lucid și informat a riscurilor, a impactului, a potențialului și a limitărilor diverselor surse de energie.

  Oreste Rossi (EFD). - (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aș dori în primul rând să-mi exprim solidaritatea față de poporul japonez care a fost atât de grav afectat de catastrofă. A fost o surpriză să aflăm că tehnologia japoneză nu a ținut pasul cu evenimente care se repetă în mod constant în acele zone. Cu siguranță, păstrarea în funcțiune a unei centrale nucleare depășite din punct de vedere tehnologic nu este o chestiune de importanță minoră, iar aceste lucruri ar trebui să ne facă să reflectăm asupra programului european în domeniul energiei nucleare.

În prezent nu ne putem permite să cădem pradă fricii și să facem alegeri pripite: avem nevoie de un acord general pentru a securiza centralele nucleare existente și pentru a le examina pe cele care sunt în construcție. Europa nu poate să se abțină să nu ajute poporul japonez, nu doar din cauza situației de urgență, dar și ca urmare a eventualei crize financiare legate de îngrozitorul eveniment catastrofic.

Pe termen scurt, trebuie luate măsuri pentru a face față încetinirii creșterii economice de la Tokyo și posibilelor consecințe pentru țările cele mai strâns legate de Japonia. Nu trebuie să uităm că guvernul era deja slăbit înainte de dezastru și nu avea majoritate în Camera Superioară, ceea ce înseamnă că ar putea urma o criză a executivului.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle președinte, aș dori să încep prin a-mi exprima compasiunea față de toți cei afectați de această situație devastatoare. Tragicul accident din Japonia a dus la un dezastru nuclear care în prezent ne este cunoscut tuturor. Europa a reacționat într-o manieră relativ rapidă și unită, deși există o stare de alertă, care sperăm că este împărtășită de toți cei care susțin tehnologia nucleară, întrucât radioactivitatea nu cunoaște granițe naționale, iar natura nu recunoaște standarde de securitate, oricât de înalte ar fi acestea. Am fost martorii accidentului de la Cernobâl - un așa-zis test de rezistență eșuat - iar acum suntem martorii accidentului la Fukushima. A venit timpul ca cei care sunt în favoarea energiei nucleare să pună bunăstarea și sănătatea oamenilor și a mediului natural mai presus de toate interesele financiare. Ar trebui să luăm în considerare eliminarea progresivă a acestui tip de energie pe teritoriul Europei și să promovăm energiile regenerabile.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Dle președinte, tsunamiul de după cutremurul din Japonia a fost cauza directă a accidentului produs la centrala nucleară, care a devenit în primul rând o chestiune de securitate atât pentru specialiști cât și pentru populație. Acesta este motivul pentru care s-a luat decizia corectă de a supune centralele noastre nucleare existente la teste riguroase. S-a dovedit că avem nevoie de o dezbatere amplă și profundă pentru a ajunge la o decizie rațională în ceea ce privește viitorul energiei nucleare. De asemenea, trebuie să fim conștienți de faptul că, după o astfel de tragedie îngrozitoare, oamenii se vor teme mai mult, și tocmai de aceea trebuie să ne asigurăm că se oferă informații obiective și autentice și că măsurile de securitate sunt severe.

Cu toate acestea, aș dori să subliniez că centralele nucleare din Europa sunt supuse unor factori de mediu total diferiți față de cei din Japonia. Europa nu este amenințată nici de pericolul de tsunami, nici de un astfel de cutremur puternic, prin urmare, nu trebuie trase concluzii directe din această tragedie nefericită. Centralele noastre sunt pregătite pentru potențialele impacturi asupra lor, iar energia nucleară poate rămâne și pe viitor o parte integrantă a resurselor noastre energetice. În cele din urmă, aș dori să-mi exprim compasiunea și stima pentru prietenii noștri japonezi. Vă mulțumesc.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, stimați deputați, am ascultat cu atenție intervențiile dvs. și aș dori să vă mulțumesc pentru obiectivitatea de care ați dat dovadă, atât în ceea ce privește dezastrul, cât și consecințele acestuia. Am auzit expresii de solidaritate și de compasiune, precum și oferte de ajutor. Nu mai există nimic de adăugat. Acest lucru ne va încuraja în cadrul viitoarelor activități ale Președinției Consiliului și ale Comisiei.

Problema generală aflată în discuție aici este răspunsul la dezastre. Dacă luăm în considerare Haiti și Pakistan, precum și țările în care au avut loc alte dezastre naturale recente, atunci sunt de părere că Comunicarea Comisiei privind consolidarea răspunsului european în caz de dezastre, aprobată de către Consiliu în luna decembrie a anului trecut, ne arată calea pe care trebuie s-o urmăm. Trebuie să îmbunătățim cooperarea la nivel european în cadrul procedurilor de răspuns la dezastre și trebuie să alocăm resurse financiare și umane adecvate pentru acest lucru, dar și să coordonăm eforturile la nivel european. Nu am nicio îndoială că dna Georgieva va înainta în cursul anului unele propuneri concrete Parlamentului European și Consiliului.

Când vine vorba de politica energetică în Europa și lecțiile care trebuie să fie învățate pornind de la noile informații din Japonia, cred că trebuie să începem prin a analiza corect faptele și realitatea. Permiteți-mi să iau exemplul guvernului german și al partidelor sale de coaliție, amintindu-vă că eu sunt membru al unuia dintre aceste partide. Guvernul nostru a anunțat o schimbare de direcție semnificativă. În prezent, șapte centrale nucleare au fost închise în Germania. Această acțiune a fost criticată pentru că „nu prezintă prea multă credibilitate” sau pentru că „reprezintă expresia tipică a angoasei germane”. Cred că trebuie să ne amintim că respectul pentru poziții diferite ar trebui să fie punctul de plecare pentru deliberări. Doresc să-mi exprim respectul pentru Parlament, care acum câțiva ani și-a oferit sprijinul ferm pentru utilizarea permanentă a energiei nucleare în mixul energetic european, dar care a început fără îndoială să-și reexamineze această poziție. În al doilea rând, aș dori să-mi exprim respectul pentru autoritățile de reglementare ale UE. Am recitit foarte atent Tratatul Euratom și de asemenea am analizat foarte îndeaproape Directiva privind securitatea nucleară adoptată de către Consiliu și Parlamentul European în luna iunie în urmă cu doi ani. Al doilea document face multe recomandări oficiale cu privire la autoritățile care urmează să fie stabilite, la informațiile și obligațiile de raportare și alte puncte, dar nu prea oferă recomandări concrete, recomandări materiale pentru tehnici de construcție sau de exploatare, sau măcar specificațiile cele mai generale.

Dacă Parlamentul propune extinderea legislației europene, eu sunt foarte pregătit să nu mai aștept rapoartele statelor membre până în 2014 pentru a prezenta un raport Comisiei, ci aș insista ca această directivă să devină lege națională până cel târziu în luna iulie a acestui an - acest lucru ar fi responsabilitatea statelor membre - pentru că va fi posibil, întrucât se colectează informații suplimentare din Japonia și de la amplele teste de rezistență, să se discute aici, la Bruxelles, pe parcursul anului viitor, mai degrabă decât mai târziu, o propunere din partea Comisiei referitoare la alte cerințe specifice, concrete pentru securitatea nucleară.

S-a spus că trebuie să „acționez hotărât”, dar nu de acord cu această părere. Voi adopta o abordare coerentă cu privire la această problemă, întrebând care sunt competențele pe care mi le-au conferit organele legislative europene. Atunci când, chiar și în contextul actual, aud critici din partea unor guverne naționale care susțin că evaluarea situației și a lecțiilor care trebuie învățate din aceasta este exagerat de dramatică, în timp ce alții spun că este timpul să acționăm hotărât, prefer să aleg calea de mijloc. Întotdeauna m-am simțit bine alegând calea de mijloc. Când ești criticat de ambele părți, atunci probabil că faci lucrurile să meargă bine.

Multe dintre cele 143 de centrale nucleare din Europa vor funcționa în continuare și peste zece ani și, dacă guvernele actuale nu își schimbă atitudinea, multe dintre acestea, deși nu toate, vor funcționa încă și pe parcursul următorului deceniu. Prin urmare, este în interesul tuturor să se insiste asupra celor mai înalte niveluri de securitate, asupra unor standarde noi și asupra reducerii suplimentare a riscurilor în cazul centralelor nucleare rămase în funcțiune pe termen mediu și lung.

În al doilea rând, presupun că se vor construi noi centrale nucleare în Europa sub egida statelor membre, a parlamentelor și guvernelor lor naționale. Dacă luăm în considerare referendumul care va avea loc în Italia în luna iunie, atunci putem observa ceea ce va urma și subliniez că, exceptând Germania, niciunul dintre cele treisprezece state membre în care funcționează centrale nucleare nu și-a schimbat politica în privința acestei chestiuni. Am urmărit îndeaproape dezbaterile la nivel național guvernamental și parlamentar și din mass-media.

Trebuie să înțelegem că, deși aceasta este o problemă europeană, ea are și o dimensiune globală. Este în interesul tuturor să ne asigurăm că se aplică cele mai înalte standarde nu doar pe propriile noastre teritorii, ci și în întreaga lume, întrucât, la urma urmei, energia nucleară va fi folosită în întreaga lume în următoarele decenii. De aceea salut ...

(Interpelări)

Dle Turmes, eu chiar încerc din răsputeri să rămân calm și obiectiv. Vă sugerez să faceți același lucru. Când îmi spuneți să nu am încredere în dl Sarkozy, nu pot decât să vă spun că am toată încrederea că va aduce în discuție acest aspect la summitul G-20, fapt care este un mare succes în sine: problema va fi discutată în cadrul unui forum la care vor participa americani, chinezi, ruși și alte popoare care utilizează deja centrale nucleare, care intenționează să construiască noi centrale sau care au autorizat concerne industriale importante să construiască centrale nucleare în țările lor. De aceea, cred că este esențial să se reevalueze riscurile și să se introducă standarde mai ridicate de securitate, indiferent dacă cineva este pentru sau împotriva energiei nucleare, întrucât energia nucleară va rămâne parte a viitorului nostru la nivel mondial.

(Interpelări)

Nu este timpul să ne întoarcem la fondul discuțiilor de acum doi ani. Eu nu sunt persoana potrivită pentru a discuta despre acele chestiuni. Sunteți bineveniți să vă faceți cunoscute opiniile atunci când alții vor lua cuvântul. Nu cred că vă adresați persoanei potrivite în legătură cu această problemă.

Permiteți-mi să trec la subiectul Foii de parcurs în domeniul energiei până în anul 2050 și la criticile pe care le-am auzit, că aceasta nu promovează și nu finanțează suficient sursele regenerabile de energie. În acest caz, subestimați puterea propriilor dvs. rezoluții, deși încercăm să monitorizăm și să garantăm respectarea unor astfel de decizii. Un procent de 20 % de surse regenerabile de energie în doar nouă ani corespunde de fapt unui procent de 35 % în domeniul esențial al producției de energie electrică, unde se folosesc în primul rând aceste surse durabile. Suntem pe cale să generăm 35 % din electricitate din surse regenerabile de energie - și statele membre își joacă rândul lor - și se estimează că sursele regenerabile de energie vor depăși în patru-cinci ani energia nucleară și cărbunele în producția de energie electrică. Acest lucru înseamnă că suntem pe cale să transformă sursele regenerabile de energie în cele mai importante surse de energie electrică în Europa. Vom prezenta la sfârșitul primăverii conceptele și strategiile noastre pentru Foaia de parcurs în domeniul energiei până în 2050. Cu toate acestea, există alte date importante în afară de 2050, care ar putea părea îndepărtate - există, de asemenea, obiective intermediare pentru anii 2025 și 2030, cu alte cuvinte, pentru perioada pentru care sunt necesare imediat investiții în infrastructură și producție. Nu vreau să îmi asum angajamente concrete în acest moment, dar până în anul 2030 vom depăși cu siguranță procentul de 35 % de surse regenerabile de energie, ajungând la o cifră de peste 40 %, sau chiar 60 %, sau la o cifră de mijloc. Dacă așa vor sta lucrurile, atunci nimeni nu va mai putea să susțină că sursele regenerabile de energie nu au primit suficient sprijin; sursele regenerabile de energie vor juca un rol decisiv în mixul energetic în timpul vieții noastre.

(Întrerupere din partea dnei Harms)

Dnă Harms, eu vorbesc despre Foaia de parcurs în domeniul energiei, în timp ce dvs. faceți referire la Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de CO2. Acestea sunt două chestiuni diferite. Nu am redus obiectivele pentru anul 2020. Acestea sunt neschimbate - un obiectiv independent de 20 % și de 30 % dacă alte țări urmează această direcție. Aceasta a fost întotdeauna poziția Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei, și aceasta este poziția globală prezentată. Nu s-a făcut nicio schimbare. Acum vorbim despre „surse regenerabile de energie” și în acest sector vom atinge peste 40 %. Prin urmare, am creat o bază pentru a ne asigura că mixul energetic nu mai este doar responsabilitatea statelor membre, ci pentru ca statelor membre să le revină 50 % sau puțin mai mult din această responsabilitate. În al doilea rând, am prevăzut și cerințe pentru stabilirea principiilor de subvenționare și a modului în care resursele financiare și tehnice vor fi create în statele membre cu cooperarea noastră.

Dle Turmes, puteți să fiți sigur că diferitele scenarii vor analiza cu seriozitate o propunere prezentată de mai multe organisme, și anume o acțiune de a crește cu până la 100 % sursele regenerabile de energie. Cu toate acestea, trebuie să analizăm apoi legislația, în special articolul 194, care prevede că mixul energetic este responsabilitatea statelor membre. Nu consider că Tratatul de la Lisabona este bătut în cuie. Totuși, acesta oferă parametrii pentru activitățile mele și stabilește drepturile statelor membre. Aceste drepturi sunt atent păzite, fie la Berlin, la Luxemburg, la Paris sau la Londra.

Mai am o singură observație. Am ascultat cu mare atenție ceea ce au avut de spus dl Davies și dl Hall. Ambii fac parte din același partid. Amândoi provin din același stat membru. Cu toate acestea, după cum am auzit, au poziții diametral opuse. Respect acest lucru. Pot respecta și faptul că într-un partid mic dintr-o țară mare pot exista opinii atât de divergente precum cele exprimate de cei doi stimabili deputați și că același partid s-a opus energiei nucleare în țara sa înainte de alegeri, dar o poate accepta acum, după încheierea alegerilor. Dar acest lucru arată dimensiunea ecologică, economică și politică a acestei probleme, motiv pentru care va exista întotdeauna un dezacord. O parte a procesului are întotdeauna cu caracter global.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, dle comisar, stimați deputați, promit că voi fi succintă. Sunt de părere că gândirea limpede și compasiunea sunt cele două lucruri care ar trebui să ne ghideze acțiunile în prezent. Prin compasiune îi putem ajuta pe japonezi cu tot ceea ce au nevoie; îi putem asculta și lua măsuri în cazul în care și aceștia au nevoie, iar gândirea limpede este necesară pentru a lua deciziile corecte în timp util cu privire la propriul nostru viitor. Nu ar trebui să luăm decizii cu privire la o problemă de o importanță atât de mare sub influența unor evenimente. Un lucru este cert, și nimeni din acest Parlament nu a contestat acest lucru astăzi, faptul că trebuie să ne străduim din răsputeri pentru a obține maximum de securitate.

În plus, este datoria noastră să îi informăm pe deplin pe cetățeni, astfel încât aceștia să înțeleagă ceea ce se discută, și când, despre ce și cum luăm deciziile. Este foarte important să tragem concluzii și să învățăm lecții. Ar trebui să analizăm evenimentele fără a fi nici tardivi, dar nici grăbiți și să nu facem declarații care, în câteva săptămâni sau luni nu ar mai sta în picioare. În ceea ce privește teste de rezistență, aș sublinia pur și simplu că în prezent, conform regulamentului actual, efectuarea lor este facultativă. Mai mulți dintre dvs. ați menționat modificarea bazelor juridice, a cadrelor legale care sunt în vigoare în prezent, lucru despre care cred cu tărie că nu ar fi exclus de Consiliul European. Această propunere trebuie să fie elaborat și prezentată în mod corespunzător. Nu trebuie să ne grăbim, dar, bineînțeles, trebuie să începem munca.

Dl comisar Oettinger a subliniat, de asemenea, că mixul energetic este o competență națională. Fiecare stat membru ia o decizie suverană cu privire la formele de energie pe care le folosește pentru a-și acoperi nevoile energetice. Jumătate dintre statele membre, jumătate din punctul de vedere al suprafeței, utilizează energia nucleară. Când vom avea temeiul juridic adecvat, vom fi putea să impunem fiecăruia o obligație de securitate, dar opțiunea și responsabilitatea de a alege revine statelor membre. În orice caz, salut cu plăcere faptul că, după cum a menționat dl comisar Oettinger, Comisia va fi în măsură să pregătească un raport până în luna iulie 2011. Ca un ultim gând, vorbim foarte mult despre cercetare și dezvoltare, care reprezintă de asemenea o piatră de temelie a Strategiei Europa 2020. Este sarcina noastră să creăm cele mai bune condiții pentru cercetare și dezvoltare în Uniunea Europeană. Într-adevăr, încă avem multe de făcut în acest domeniu. Prin intermediul cercetării și dezvoltării ar trebui să găsim formele cele mai sigure și mai ecologice de producere a energiei. Să lăsăm știința să servească în folosul oamenilor și al securității depline a acestora. Dle președinte, vă mulțumesc foarte mult.

  Președinte. − Am primit o propunere de rezoluție1 depusă în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (joi, 24 martie 2011).

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  János Áder (PPE) , în scris. – (HU) În primul rând, permiteți-mi să transmit condoleanțe poporului japonez și rudelor victimelor, în legătură cu dezastrul natural și industrial care a avut loc cu abia 12 zile în urmă. Tragedia din Japonia ne reamintește că dezastrele naturale și industriale pot apărea oriunde și în orice moment, chiar și în Europa. Întrebarea este doar când și unde vor avea loc. Tocmai de aceea cred că este important ca, în cazul unui dezastru industrial în Europa, Uniunea Europeană să aibă la dispoziție un instrument financiar adecvat pentru a interveni imediat și eficient și pentru a atenua pagubele. Desigur, eforturile UE care vizează prevenirea sunt foarte importante, dar în prezent Uniunea Europeană nu are un mecanism financiar care să satisfacă nevoia menționată anterior. Nu trebuie decât să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă un dezastru ar lovi un stat membru aflat într-o situație financiară dificilă. În afară de zguduitoarele consecințe sociale și de mediu, acest lucru ar afecta grav bugetul unui astfel de stat, precum și economia europeană. Din acest motiv, consider că Europa are nevoie de un nou sistem de asigurare în caz de catastrofe care, bazat pe principiul asigurării de răspundere obligatorii, ar asigura în regiune fonduri suplimentare de 4-5 miliarde de euro pe an, provenite din plățile potențialilor poluatori, în scopul de a mări ajutorul financiar rapid în caz de catastrofe industriale. În plus, și contribuabilii ar putea fi beneficiari ai sistemului, ca urmare a sprijinului pe care l-ar putea solicita prin participarea la licitații pentru investiții pentru securitate și protecția mediului din fondurile neutilizate.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Cererea de energie din ce în ce mai mare necesită diversificarea aprovizionării cu surse de energie alternative la petrol, precum sursele regenerabile solare, eoliene și nucleare.

În opinia mea, producția de energie din surse nucleare nu este un argument care ar trebui să fie discutat cu sentimente atât de aprinse precum sunt în prezent. De fapt, mi-e teamă că adversarii obișnuiți ai energiei nucleare, de multe ori finanțați de către companiile petroliere, vor încerca să exploateze evenimentele din Japonia pentru a promova dependența energetică a Italiei față de petrol și de produsele derivate ale acestuia. În fiecare an, mor peste 8 000 de persoane în Italia și peste 350 000 în Europa din cauza poluării cauzate de arderea produselor petroliere derivate.-

Mai mult decât atât, în ceea ce privește identificarea posibilelor situri din zonă, subliniez faptul că această alegere este susținută de orientări tehnice și științifice elaborate de experți care îi vor determina pe administratori să facă cele mai potrivite alegeri pentru a asigura securitatea publică și durabilitatea mediului. Sper ca discuțiile despre sursele de energie alternative la petrol să fie abordate cu obiectivitate, garantându-le cetățenilor europeni informații adecvate și corecte, pentru a preveni manipularea ușoară care ne face mai dependenți de țările instabile producătoare de petrol.-

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – Mă alătur colegilor care au exprimat condoleanțe Japoniei și poporului japonez, în urma dramei pe care o traversează. UE trebuie să se afle alături de Japonia, cu toate forțele pe care este capabilă să le mobilizeze, în vederea demarării și derulării programelor de reconstrucție. Am urmărit cu atenție dezbaterea și trebuie, însă, să spun că nu pot accepta transformarea unei astfel de drame într-o cruciadă împotriva energiei nucleare. Această energie este ieftină, ecologică, iar progresele tehnologiei o vor face din ce în ce mai sigură. Prăbușirea unui avion, de exemplu, este de asemenea o dramă, dar nu cred că este un motiv suficient pentru a ne îndoi de utilitatea și de siguranța avioanelor. Soluția corectă este: teste de stres, da, supraveghere, da, demonizarea energiei nucleare, nu!

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Dnă președintă, aș dori să transmit sincerele mele condoleanțe poporului japonez, care a suferit în ultimele săptămâni de pe urma unui dezastru natural devastator. Japoniei i se oferă ajutor din partea Uniunii Europene, precum și din partea statelor membre. Uniunea Europeană va continua să ofere orice tip de asistență pe care guvernul japonez îl consideră adecvat pentru a-l ajuta să treacă peste această criză îngrozitoare.

Cu toate acestea, alertele de la centrala nucleară de la Fukushima au provocat o dezbatere emoțională cu privire la utilizarea energiei nucleare în Uniunea Europeană, în general. Aș sfătui pe toată lumea să își analizeze poziția fără înflăcărare și să își amintească faptul că utilizarea automobilelor nu a fost interzisă atunci când un om de știință irlandez, Mary Ward, a fost aruncată și călcată de mașina cu aburi a vărului său la 31 august 1869.

Dimpotrivă, ar trebui să ne învățăm lecția și să creștem investițiile, atât în domeniul securității nucleare cât și în cel al cercetării inovatoare. Resursele de combustibili fosili sunt epuizabile, iar energia regenerabilă rămâne în continuare în mare parte la nivel experimental. Pe de altă parte, energia nucleară ar putea deține cheia pentru viitorul nostru. Dacă primilor oameni din peșteră le-ar fi fost frică de foc, am trăi în continuare în epoca de piatră.

  Vladimír Remek (GUE/NGL), în scris. – (CS) În primul și în primul rând, aș dori să mă alătur tuturor celor care și-au exprimat compasiunea pentru oamenii din Japonia, loviți de cutremurul distructiv și de tsunami. Acest dezastru natural a luat viața a mii de oameni, lucru care este o pierdere îngrozitoare. A distrus casele, obiectele personale și bunurile a altor zeci de mii de persoane, schimbându-le în mod dramatic viețile pe viitor. Nu trebuie să uităm acest lucru, chiar dacă mass-media se concentrează în schimb asupra chestiunilor legate de energia nucleară. Problemele de la centrala avariată de la Fukushima pun în plan secund aproape orice altceva. Cu toate acestea, aș dori să spun - în legătură cu scenariile alarmiste - că bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki încă reprezintă cea mai mare catastrofă nucleară. Cea mai mare amenințare la adresa umanității o reprezintă arsenalul militar nuclear. Acesta se extinde, în ciuda multor intenții bune, și îi lipsește controlul public permanent și temeinic pe care îl observăm în cazul centralelor nucleare. În plus, după evenimentele din Japonia, cerințele și standardele de securitate vor fi cu siguranță îmbunătățite. Prin urmare, trebuie să păstrăm atitudine rațională, evitând orice reacții pripite sau chiar isterice la evenimentele din Japonia. În prezent nu există nicio alternativă la energia nucleară care să ne ofere energia atât de necesară, accesibilă și fără emisii. Mă bucur că Republica Cehă, Finlanda, Franța și alte state adoptă o abordare realistă referitor la această problemă. Acest lucru este în contrast cu țările în care energia nucleară a devenit un pion în dezbaterile preelectorale într-o măsură aproape lipsită de etică, având în vedere situația din Japonia.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Aș dori să fac unele comentarii cu privire la situația din Japonia. Ajutorul umanitar pentru Japonia este o reacție evidentă și necesară a Uniunii Europene ca răspuns la tragica catastrofă care a lovit țara. Cred că Japoniei și regiunilor afectate ar trebui să li se acorde toate ajutoarele necesare (tehnice, administrative și organizaționale), precum și sprijin financiar. Pe lângă ajutorul de urgență, ar trebui să luăm în considerare și dezvoltarea unui model de cooperare sistematică cu toate statele care sunt predispuse riscurilor de diferite tipuri de catastrofe, inclusiv state care nu fac parte din Uniunea Europeană. Aș dori să solicit serviciilor Comisiei și Consiliului, care sunt responsabile pentru acest domeniu, să revizuiască legislația în materie și să facă propuneri pentru îmbunătățirea schimbului de practici eficiente în domeniul gestionării crizelor.

Un număr tot mai mare de state, inclusiv cele ale Uniunii Europene, sunt afectate din ce în ce mai des de dezastre naturale. Prin urmare, este esențial să existe o cooperare internațională permanentă și foarte dezvoltată. De asemenea, este important să se efectueze o revizuire a cadrelor juridice și de reglementare existente pentru securitatea și protecția instalațiilor nucleare. În acest sens, aș dori să atrag atenția în special asupra a două lucruri: monitorizarea transpunerii integrale a Directivei privind securitatea instalațiilor nucleare și adoptarea unei directive privind deșeurile radioactive.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) În urma cutremurului din 11 martie, consecințele crizei din Japonia asupra securității nucleare și economiei globale au zguduit Uniunea Europeană, care se confruntă deja cu instabilitatea din Africa de Nord.

Salut deciziile luate la reuniunea specială a miniștrilor energiei, care a avut loc cu scopul de a examina implicațiile accidentului de la centrala de la Fukushima, și am încredere în hotărârea statelor membre de a efectua teste de rezistență la centralele nucleare din Uniunea Europeană, care urmează să fie extinse și în statele care nu aparțin Uniunii, și în special în statele vecine. În acest context, și acordând importanța cuvenită deciziei privind moratoriul pe proiectele din sectorul nuclear luată de unele state membre, precum și faptului că sunt iminente consultările publice pe tema dezvoltării energiei, Comisia ar trebui să raporteze cu privire la situația securității centralelor nucleare din Europa care ar putea afecta regiunile învecinate ale statelor membre în cazul în care are loc un incident.-

  Georgios Stavrakakis (S&D) , în scris. – (EL) Doresc să-mi exprim condoleanțele și sprijinul pentru persoanele din Japonia care suferă de pe urma dezastrului provocat de cutremurul puternic și de tsunami, care au dus la moartea a mii de oameni și au lăsat pagube considerabile în urmă. Desigur, știința și tehnologia au făcut tot posibilul pentru a face sigure structurile importante comune și, desigur, avem reguli foarte stricte pentru a reduce vulnerabilitatea acestora; totuși, recentul cutremur puternic și tsunamiul dezastruos care a urmat, luând mii de vieți și cauzând distrugeri pe o scară biblică, precum și pagube foarte grave la reactoarele nucleare de la Fukushima, sunt de așa natură încât trebuie să reexaminăm și să schimbăm opinia predominantă cu privire la securitatea centralelor nucleare. Acestea trebuie să fie amplasate și proiectate pe baza unor criterii la fel de extreme ca și fenomenele naturale la care pot fi expuse. Oamenii de știință estimează, cu un grad ridicat de probabilitate, că se pot produce cutremure puternice pe termen mediu și lung. Prin urmare, politicienii nu ar trebui sub nicio formă să planifice construirea de centrale nucleare în zonele seismice active. Există modalități moderne, viabile, inteligente și eficiente pentru statele din zonele seismice pentru a-și satisface echilibrul energetic. În caz contrar, s-ar părea că viața oamenilor este folosită pentru a contrabalansa problema energetică.

  Csanád Szegedi (NI), în scris. – (HU) În primul rând, aș dori transmit condoleanțe poporului japonez în numele formațiunii Jobbik, Mișcarea pentru o Ungarie mai bună, și al întregului popor maghiar. Maghiarii i-au privit întotdeauna pe japonezi cu mare afecțiune, ceea ce face dezastrul deosebit de șocant. Este datoria Uniunii Europene să îi ajute pe oamenii din Japonia și Japonia trebuie să primească toată asistența de care are nevoie. În același timp, trebuie să tragem anumite concluzii din acest dezastru, care arată clar omenirii că o lume globalizată îndepărtată de natură este extrem de fragilă. Există un proverb maghiar, care spune că un om înțelept învață din nenorocirile altor oameni. Statele europene trebuie să învețe din acest dezastru și, întorcându-se pe cât posibil la natură, la produsele alimentare naturale și la resursele naturale de energie, să protejeze mediul înconjurător pentru generațiile viitoare.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) În primul rând aș dori săîmi exprim compasiunea pentru poporul japonez în urma cutremurului și tsunamiului care au lovit țara și au luat multe vieți. Având în vedere tragicul dezastru de la centrala nucleară de la Fukushima care a urmat cutremurului și tsunamiului, aș face apel la Europa să ia în considerare viitorul energiei nucleare și să caute alte mijloace alternative de producere a energiei. În plus, evaluările noastre de impact al dezastrului trebuie să se bazeze pe informații și expertiză furnizate de către specialiști și experți, iar noi trebuie să analizăm dintr-o perspectivă științifică noi mijloace de producere a energiei electrice. Evenimentele din Japonia ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru toate statele membre, indiferent dacă aceste state au sau nu centrale nucleare, pentru că dacă ar avea loc dezastre similare, radiațiile ar pune în pericol întreaga Europă. În prezent, intențiile Rusiei și ale Belarusului de a construi centrale nucleare sunt o cauză majoră de îngrijorare pentru statele din Europa de Est, în special statele baltice. Impactul radiațiilor provenite de la aceste centrale nucleare planificate reprezintă o îngrijorare și mai mare și există motive de îngrijorare cu privire la țările vecine și la respectarea cerințelor internaționale de securitate. Aș dori să subliniez faptul că, imediat după dezastrul din Japonia, Germania și-a închis reactoarele construite înainte de 1980. Comisarul responsabil pentru energie din cadrul Comisiei Europene susține, de asemenea, că Europa ar trebui să depună eforturi pentru un viitor fără centrale nucleare. Prin urmare, odată ce am evaluat posibila amenințare a radiațiilor pentru Europa, ar trebui să discutăm aici, în Parlamentul European, riscul provenit de la centralele nucleare aflate în apropierea frontierelor externe ale Uniunii Europene.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – (PL) Cutremurul devastator și tsunamiul care au lovit Japonia și regiunea Pacificului la 11 martie 2011, luând mii de vieți nevinovate, a fost o tragedie care ne-a înduioșat pe noi toți. Suntem datori să transmitem un mesaj de solidaritate profundă față de poporul și guvernul Japoniei și să transmitem condoleanțe și, de asemenea, suntem datori să extindem ajutorul umanitar, tehnic și financiar. Sunt mulțumit de faptul că Uniunea Europeană a oferit acest sprijin esențial aproape imediat, folosind cele mai bune echipe de salvare și experiența sa în domeniul atenuării efectelor dezastrelor. Acest ajutor trebuie să se acorde în mod continuu până când se stabilizează situația în Japonia. Având în vedere faptul îngrijorător că dezastrul a provocat un accident nuclear extrem de grav, care afectează centrala nucleară de la Fukushima și constituie o adevărată amenințare la adresa vieții și a sănătății, ar trebui să revizuim și să testăm securitatea centralelor nucleare din cadrul UE. În ciuda faptului că accidentul de la centrala de la Fukushima reprezintă un avertisment pentru noi, nu cred că ar trebui să ne facă să ne panicăm sau să avem idei preconcepute împotriva energiei nucleare. Japonia a ajutat de foarte multe ori statele europene în atenuarea efectelor dezastrelor, folosindu-și experiența vastă și valoroasă în acest domeniu. A venit momentul să preluăm acest rol important. Sunt sigur că o astfel de cooperare nu va aduce doar beneficii sub formă de ajutor de urgență pentru victime, ci va consolida relațiile noastre cu un prieten atât de important cum este Japonia.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE), în scris. – (PL) Cutremurul catastrofal care a lovit Japonia este o demonstrație foarte puternică a faptului că nicio țară, nici măcar una cu o economie foarte dezvoltată, nu poate face față pe cont propriu amplorii efectelor tragice cauzate de un dezastru atât de mare. Pe lângă compasiunea pe care ne-o exprimăm cu toții astăzi față de oamenii din Japonia, este datoria noastră să oferim ajutor victimelor dezastrului. Un eveniment atât de imprevizibil precum un cutremur, care pe lângă tragedia miilor de victime, a dus de asemenea la amenințarea majoră a unei catastrofe nucleare, ne cere să învățăm din lecțiile sale, în ciuda faptului că noi nu suntem direct afectați de acest dezastru. Trebuie să răspundem sincer cât de bine pregătite sunt centralele nucleare europene pentru incidente de acest fel. Prin urmare, pentru a evita pe viitor potențiale amenințări - deoarece, chiar dacă sunt puțin probabile, acestea se pot întâmpla - și pentru a garanta siguranța populației din Europa, este esențial să se verifice elementele de securitate din centralele nucleare din statele membre ale Uniunii.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – Nu trebuie să ne concentrăm doar asupra securității nucleare în cadrul UE, ci și în vecinătatea imediată. La granițele UE se dezvoltă două noi proiecte de centrale nucleare cu reactoare experimentale: una la Kaliningrad și alta situată în Belarus, la 23 de km de frontiera externă a UE și la 50 de km de capitala Lituaniei.

Ambele situri au fost selectate pe criterii necunoscute. Lipsa de transparență a procesului, consultările deficitare și absența unor schimburi de informații cu țările afectate transformă ambele proiecte într-un motiv serios de îngrijorare. Lucrările au început deja, deși evaluările internaționale de impact asupra mediului pentru ambele centrale sunt departe de a fi complete.

Mai mult decât atât, imediat după tragedia din Japonia, Rusia și Belarus au semnat un acord prin care se autoriza construirea centralei din Belarus. Informațiile disponibile în urma tragediilor de la Cernobâl și Fukushima arată că zona de impact radioactiv imediat este de 5055 de km. În cazul unui accident, capitala unui stat membru al UE ar fi imediat afectată. UE ar trebui să solicite ca aceste țări terțe să își ia în serios responsabilitățile care le revin și să analizeze cu atenție obligațiile și standardele internaționale pentru energia nucleară. Sper că viitorul Consiliu European va fi de acord să ia deciziile corespunzătoare.-