Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 23 martie 2011 - Bruxelles

1. Reluarea sesiunii

PREZIDEAZĂ: Jerzy BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 15.10)

  Președinte. – Declar reluată sesiunea Parlamentului European suspendată joi, 10 martie 2011.

2. Aprobarea procesului-verbal al ședinței precedente: a se vedea procesul-verbal

3. Urări de bun venit

  Președinte. – Aș dori să urez bun venit în Hemiciclu Mariei Romana de Gasperi, fiica lui Alcide de Gasperi, marele om de stat italian și unul dintre fondatorii Comunității Europene.

(Aplauze)

4. Declarațiile Președinției

  Președinte. – Al doilea punct este că vești tulburătoare sosesc din țările care se află în vecinătatea noastră îndepărtată: Bahrain, Siria și Yemen. În toate aceste țări, s-a utilizat forța pentru a reprima demonstrațiile unor oameni care cer schimbări democratice.

Guvernele care utilizează armele împotriva propriilor cetățeni își pierd întreaga legitimitate democratică. Violența trebuie să înceteze, iar cei responsabili trebuie trimiși în judecată.

Următorul punct este: aș dori să vă informez că astăzi ni s-a comunicat demisia din Parlament a unuia dintre colegii noștri deputați - dl Thaler. Un al doilea deputat, dl Strasser, și-a anunțat intenția de a demisiona din Parlament în următoarele câteva zile. Un al treilea deputat - dl Severin - a părăsit Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European și a devenit deputat neafiliat.

Aceste demisii sunt o consecință a acuzațiilor grave care au apărut în presă cu privire la comportamentul necorespunzător al unor deputați din acest Parlament. În această dimineață, am solicitat o reunire de urgență a Biroului pentru a discuta situația. Ne reunim din nou în această seară pentru a continua discuția.

Vorbind în numele Biroului Parlamentului European și, cred eu, în numele majorității colegilor deputați din acest Parlament, suntem hotărâți să urmăm o politică de toleranță zero față de acțiunile care au dus la demisia colegilor noștri deputați.

(Aplauze)

În calitate de Președinte ales de dvs., doamnelor și domnilor, sunt hotărât să susțin integritatea acestui Parlament și a tuturor deputaților săi. Aș dori să vă reamintesc de responsabilitatea publică imensă ce ne revine în calitate de reprezentanți aleși ai cetățenilor. Cetățenii ne-au încredințat dreptul de a fi învestiți cu autoritate în numele lor. Nu trebuie să le înșelăm această încredere. Biroul a decis că trebuie să învățăm din acest incident nefericit. Parlamentul încearcă să stabilească toate faptele în cauză. Vom coopera pe deplin cu toate autoritățile competente pentru a explica tot ceea ce s-a întâmplat și pentru a verifica toate informațiile. La cererea Biroului, voi ține legătura cu ministerele naționale ale afacerilor externe din țările deputaților în cauză pentru a stabili ce măsuri intenționează să întreprindă autoritățile judiciare din aceste țări.

În Parlament, trebuie să ne ocupăm de consolidarea codului nostru intern de conduită pentru a aborda acest gen de chestiuni în viitor și acest lucru include sancțiuni mai severe. Credem că evenimentele recente arată necesitatea existenței unui cod de conduită obligatoriu din punct de vedere juridic pentru grupurile de interese care funcționează în cadrul instituțiilor Uniunii Europene.

(Aplauze)

Vă voi ține la curent cu noile evoluții, pe măsură ce acestea vor avea loc.

  Sonia Alfano (ALDE). - (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, voiam să iau cuvântul înainte ca dvs. să subliniați hotărârea Parlamentului de a cere demisia celuilalt deputat, ultimul deputat în Parlamentul European, care nu a demisionat încă.

Vă mulțumesc dvs. și mulțumesc Parlamentului pentru luarea unei decizii ferme și hotărâte de a pune în aplicare o politică de toleranță zero, deoarece este vorba de credibilitatea tuturor celor din acest Parlament și, mai presus de toate, trebuie să ne amintim că reprezentăm 500 de milioane de cetățeni, și nu grupurile de interese; vă mulțumesc.-

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dle Președinte, aprob în totalitate severitatea dvs. Sper că acest lucru se va aplica și jurnaliștilor care nu pot stârni probleme pentru a provoca o infracțiune și care comit,de asemenea, o gravă încălcare a eticii. În rest, acest Parlament este prea atașat de prezumția de nevinovăție pentru ca eu să comentez mai mult cu privire la aceste chestiuni.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle Președinte, în primul rând aș dori să îl apăr pe jurnalist. Cred că ceea ce s-a întâmplat merită să fie lăudat. Sunteți conștient, dle Buzek, că vor fi multe alte cazuri? Doriți să vă alăturați nouă în a recomanda - așa cum ar dori să propună lista lui Hans-Peter Martin - ca acești colegi deputați să demisioneze înainte ca aceste lucruri să fie expuse în mass-media, pentru a se evita aducerea altor daune marelui proiect european pentru pace?

Prin urmare, vă rog să luați în considerare această solicitare în Birou și, de asemenea, să o comunicați grupurilor.

  Joanna Senyszyn (S&D). – (PL) Dle Președinte, în declarația dvs. ați afirmat că exprimați opinia Biroului și a majorității din Parlament. Aceasta este opinia întregului Parlament European. Ne opunem acțiunilor foștilor noștri colegi deputați. Vă mulțumesc.

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Dle Președinte, nu aș fi solicitat să iau cuvântul dacă nu ar fi fost penultimul discurs. Eu consider că toleranța zero se aplică tuturor deputaților în acest Parlament. Aș dori, prin urmare, să adresez următoarea întrebare și solicit un răspuns clar. Puteți, dle Președinte, sau poate Secretarul General al acestui Parlament să confirme că dl Martin este obligat să restituie 168 000 de euro Parlamentului European în urma unei hotărâri a Curții Europene de Justiție referitoare la nereguli contabile?

(Aplauze)

  Președinte. – Doamnelor și domnilor, propun să trecem la următoarele puncte de pe ordinea de zi.

5. Componența comisiilor și delegațiilor: consultați procesul-verbal

***

  Nirj Deva (ECR). - Dle Președinte, având în vedere că, în ultima vreme, cutremurul și suferința din Japonia au ocupat un loc secundar, nu ar fi potrivit ca Parlamentul să le marcheze și să se alăture oamenilor din Japonia și democrației lor, exprimându-ne condoleanțele prin ținerea unui minut de reculegere?

  Președinte. – Săptămâna trecută am organizat o reuniune a tuturor deputaților în Parlamentul European cu președintele Comisiei Europene și președintele Consiliului Uniunii Europene, dl Van Rompuy. La începutul acelei reuniuni, am trimis gânduri de simpatie întregii națiuni japoneze. Am vorbit, de asemenea, despre teribila suferință. Suntem pe deplin alături de poporul japonez. De asemenea, am ținut un minut de reculegere în Parlament pentru a onora memoria celor care au murit în această catastrofă. A existat, de asemenea, o scurtă discuție pe această temă. Cred că Parlamentul a făcut tot ceea ce este necesar pentru a ne exprima solidaritatea cu poporul japonez. Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)

6. Componența grupurilor politice: a se vedea procesul-verbal

7. Interpretarea Regulamentului de procedură: consultați procesul-verbal

8. Componența Parlamentului

  Președinte. – Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European m-a informat că, începând de astăzi, dl Severin nu mai este membru al grupului. De această dată este un anunț oficial. În conformitate cu articolul 211 alineatul (3), Comisia pentru afaceri constituționale a propus următoarea interpretare a articolului 128, intitulat „Proceduri în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene”. Întreaga interpretare a fost pusă la dispoziția dvs. spre analiză. Interpretarea de mai sus va fi considerată adoptată în cazul în care nu este depusă nicio obiecție până la deschiderea ședinței de joi, 24 martie 2011. Așadar, aveți timp până mâine la ora 9.00 să depuneți obiecții cu privire la această interpretare. Este o interpretare lungă, prin urmare, nu o voi citi acum. Cu toate acestea, toți dintre dvs. aveți acces la această interpretare.

De asemenea, aș dori să vă informez în mod oficial că dl Thaler a demisionat din Parlament cu începere de la 21 martie 2011. În conformitate cu articolul 4 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de procedură, Parlamentul a luat act de demisie și a constatat existența postului vacant cu începere de la data pe care tocmai am indicat-o. Dna Soullie a demisionat din Parlament cu începere de la 24 martie 2011. În conformitate cu articolul 4 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de procedură, Parlamentul a luat act de demisie și a constatat existența postului vacant cu începere de la data pe care tocmai am indicat-o. În plus, autoritățile competente din Franța m-au informat că dna Soullie va fi înlocuită de dl Hortefeux cu începere de la 24 martie 2011. Înțeleg că dl Hortefeux este alături de noi astăzi. Sunteți în Parlament, dle Hortefeux? Nu îl vedem - nu este aici.

În conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul de procedură al Parlamentului, după ce prerogativele sale au fost verificate sau după ce s‑a luat o hotărâre în legătură cu o eventuală contestație, dl Hortefeux își va prelua mandatul în Parlament și în cadrul organelor acestuia și își va putea exercita pe deplin drepturile aferente, cu condiția să fi declarat în prealabil că nu deține o funcție incompatibilă cu mandatul de deputat în Parlamentul European. Acum, dl Cohn-Bendit ar dori să spună ceva.

  Daniel Cohn-Bendit (Verts/ALE). – (FR) Dle Președinte, știți la fel de bine ca și mine că posibilitatea ca dl Hortefeux să devină deputat în acest Parlament este contestată din punct de vedere juridic. Chiar și așa, mi se pare oarecum dezamăgitor faptul că guvernul francez nu așteaptă ca acest statut să fie verificat. Întrucât dl Hortefeux nu și-a dat acceptul și nu a participat la sesiunea inaugurală de la Strasbourg, nu o poate înlocui pe deputata pe care vrea să o înlocuiască.

De aceea, invit Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat), care pretinde a fi atât de legalist, să aștepte pronunțarea unei hotărâri legale legată de dreptul de participare sau de neparticipare a dlui Hortefeux în acest Parlament. În caz contrar, aceasta este o nelegiuire juridică. Este ca și cum am pune la cale o nelegiuire.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Dle Președinte, nu este prima oară când colegul nostru deputat, dl Cohn-Bendit, cel care a numit un președinte - un prim-ministru - un dictator după modelul lui Hugo Chavez, nu respectă democrația. Brice Hortefeux a fost ales deputat în Parlamentul European în iunie 2009. Acest lucru este incontestabil. La acea vreme, el a fost numit ministru de interne. Legislația franceză prevede că un reprezentant ales al Parlamentului European care se alătură guvernului își poate redobândi funcția la ieșirea din guvern. Este exact...

(Întrerupere din partea dlui Cohn-Bendit: „Dânsul nu a avut un mandat – aceasta este problema, dle Audy”)

Brice Hortefeux a fost ales deputat în Parlamentul European. Sunteți de acord cu acest lucru?

Voi încheia, dle Președinte. În virtutea tratatelor și a legislației, este indiscutabil la latitudinea statelor membre să își desemneze deputații europeni. După ce a fost ales, Brice Hortefeux a fost propus în mod legitim de autoritățile franceze pentru un mandat în Parlament. Declarația făcută de dvs. este inacceptabilă.

  Joseph Daul (PPE). – (FR) Dle Președinte, aș dori doar să-i spun dlui Cohn-Bendit că, pentru a contesta un mandat, în primul rând, trebuie să fie făcută o propunere oficială. Dacă nu se face nicio propunere, Comisia pentru afaceri juridice nu poate analiza situația.

Înainte de a interveni în acest fel, vă sugerez să gândiți înainte de a acționa. Asta este tot.

(Întrerupere din partea dlui Cohn-Bendit: „Da, dar s-ar putea să nu aibă un mandat”)

Dumneavoastră sunteți cel care îmi cereți să respect legea. Întotdeauna am respectat legea. Acum haideți să lăsăm Comisia pentru afaceri juridice să dea verdictul. Nu poate da un verdict fără o propunere. Dacă propunerea nu este legală, Comisia pentru afaceri juridice ne va informa. Permiteți-mi să repet: haideți să gândim înainte să acționăm.

  Sylvie Goulard (ALDE). – (FR) Dle Președinte, sunt pe deplin de acord cu ideea că ar trebui să așteptăm rezultatele analizei juridice. În încheiere, aș dori să mai adaug un lucru: în țara noastră, asistăm la o creștere a extremismului, iar acest lucru se întâmplă, fără îndoială, deoarece o parte a clasei politice consideră că mandatele și posturile sunt la dispoziția sa. Așteptăm un pic mai mult din partea Franței, în special în ceea ce privește Parlamentul, care își are sediul la Strasbourg.

  Președinte. – Aș dori să revin asupra celor citite chiar acum. După ce prerogativele sale vor fi verificate sau se va lua o hotărâre în legătură cu o eventuală contestație, dl Hortefeux va fi deputat în Parlamentul European și se va supune normelor care se aplică deputaților în Parlamentul European. Chestiunea trebuie verificată.

9. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

10. Întrebări orale și declarații scrise (depunere): consultați procesul-verbal

11. Transferuri de credite: a se vedea procesul-verbal

12. Ordinea lucrărilor: a se vedea procesul-verbal

13. Votare

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii privind votul: a se vedea procesul-verbal)

13.1. Modificarea Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro (A7-0052/2011, Elmar Brok) (vot)

- Înainte de votare:

  Elmar Brok, raportor. – (DE) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, acest mecanism european de stabilitate este necesar pentru a oferi o asigurare juridică de durată și pentru a garanta solidaritatea cu țările care au probleme, dar și în scopul de a asigura moneda euro, de a garanta disciplina bugetară necesară și de a permite un răspuns comun la provocările legate de creștere.

Având în vedere timpul cât ar fi durat o procedură ordinară și, de asemenea, pentru a evita organizarea unui referendum în unele state membre, acest lucru poate fi reglementat doar printr-o procedură de revizuire simplificată a Tratatului. Cu toate acestea, Parlamentul European spune că acest lucru nu ar trebui să devină o procedură obișnuită și că, de fapt, aici ar trebui să procedăm în conformitate cu procedura de revizuire ordinară a Tratatului.

Propunerile inițiale au declarat că aceasta trebuia să fie o metodă pur interguvernamentală în care Comisia nu avea aproape niciun rol,iar Parlamentul European absolut niciun rol. Astăzi suntem în măsură să raportăm că, în urma negocierilor pe care le-am desfășurat cu Comisia, Banca Centrală Europeană, președintele Consiliului European și președintele Eurogrupului, asupra tuturor chestiunilor referitoare la modele, teste și baze de decizie, asupra tuturor aspectele legate de definirea unui cadru și propunerea unui regulament pentru acesta într-o procedură comunitară, Consiliul European și Consiliul miniștrilor de finanțe au acceptat până acum faptul că Parlamentul European poate juca, de asemenea, un rol în acest proces și că va juca un rol în astfel de chestiuni.

Prin urmare, nu am fost prea mulțumiți la început, însă consider că, dacă sunt utilizate instituțiile comunitare și dacă putem începe să utilizăm procedurile interguvernamentale ca în trecut, atunci va fi ușor să ajungem la o politică comunitară clară la momentul potrivit. Deoarece există acum condițiile instituționale, vă putem propune să aprobăm această procedură de revizuire a Tratatului prezentată de Consiliul European și să o punem în mișcare. Am depus, prin urmare, amendamente în acest sens, cu aprobarea unanimă a Comisiei pentru afaceri constituționale. Trebuie să realizăm faptul că interpretările noastre au fost, de asemenea, acceptate și confirmate prin scrisorile din partea președintelui Eurogrupului și a comisarului pentru afaceri monetare, precum și printr-o scrisoare din partea președintelui Consiliului European. Cred că acest lucru este o bază solidă pentru ca noi să adoptăm acum acest raport cu scopul de a asigura moneda euro, care a reprezentat un mare succes pentru Europa și de a merge înainte împreună.

  Roberto Gualtieri, raportor. − (IT) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, în raportul asupra căruia suntem pe cale să votăm, avem încă rezerve asupra deciziei de a adopta o revizuire a Tratatului în ceea ce privește caracterul interguvernamental al mecanismului, însă, în același timp, suntem în favoarea acesteia, pentru că - după cum a explicat dl Brok - negocierile pe care le-am desfășurat ne-au permis să realizăm obiective importante care se referă, în principal, la faptul că condițiile asociate cu asistența vor fi stabilite printr-un regulament, prin urmare, printr-o procedură de codecizie.

Prin urmare, este corect să votăm în favoarea sa și aș dori să le mulțumesc numeroșilor colegi deputați care au contribuit la acest rezultat și să menționez privilegiul de a lucra cu dl Brok, sfaturile extrem de utile ale dlui Pirillo și, de asemenea, activitatea celor doi raportori din partea Comisiei pentru afaceri economice și monetare (ECON): dl Scicluna și dl Gauzès, dl Schade, dna Häfner și coordonatorii grupurilor și, desigur, președinții grupurilor care ne-au oferit un sprijin politic atât de semnificativ, vă mulțumesc.

  Președinte. − Aș dori să îl salut pe președintele Comisiei Europene, precum și pe vicepreședintele Comisiei, care sunt aici cu noi, și, de asemenea, pe președintele în exercițiu al Consiliului. Avem un vot foarte important, știm foarte bine acest lucru, așa că vă mulțumesc pentru prezența dvs. într-un moment atât de important.

Doamnelor și domnilor, veți putea să comentați cu privire la vot mâine. Acum nu este momentul pentru explicațiile privind votul, astfel încât vă rog să nu faceți astfel de comentarii. Mâine după votare va fi timp suficient pentru comentarii cu privire la toate aspectele - cele de astăzi și de mâine împreună.

14. Explicații privind votul

Raport: Elmar Brok, Roberto Gualtieri (A7-0052/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. − (PT) Votez pentru acest raport, întrucât propunerea Consiliului European de a institui un mecanism permanent de stabilitate ar crea o procedură interguvernamentală dincolo de domeniul de aplicare al UE, ceea ce ar putea fi un precedent periculos. Instituțiile europene, în mod special Comisia Europeană și Parlamentul European, trebuie să fie o parte integrantă a acestui consiliu de administrație, cu Comisia în calitate de membru, nu de observator. Parlamentul European este o organizație importantă pentru monitorizarea democratică, iar Consiliul ar trebui să ia în considerare propunerea făcută de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European cu privire la un posibil compromis privind implicarea Parlamentului în componentele operaționale ale mecanismului. Ca atare, aș dori să subliniez ideea raportului că „mecanismul nu trebui să dea naștere unui nou model de guvernanță economică care să nu respecte standardele democratice ale Uniunii”. În plus, mecanismul de stabilitate trebuie să fie considerat doar o parte din cadrul de soluții pentru guvernanța economică europeană, de exemplu, Comisia ar trebui să investigheze potențialul unui viitor sistem de euroobligațiuni.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Consiliul European, care reunește șefii de stat sau de guvern, dezbate în prezent punerea în aplicare a unui mecanism de stabilitate pentru statele membre care aparțin zonei euro. Scopul este de a asigura la nivel colectiv stabilitatea financiară a Uniunii, care astăzi este subminată. În această rezoluție, care cred eu că este echilibrată, Parlamentul salută această inițiativă, dar formulează o cerere de a merge dincolo de măsurile temporare menite să stabilizeze zona euro. Împărtășesc acest punct de vedere și consider că UE trebuie să continue consolidarea guvernanței sale economice, desigur, pentru a stabiliza și, de asemenea, pentru a încuraja o creștere durabilă.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Astăzi am votat în favoarea modificării articolului 136 din Tratatul de la Lisabona, care va permite UE să instituie un mecanism de stabilitate, care este destinat numai membrilor zonei euro. Mecanismul european de stabilitate va viza consolidarea disciplinei bugetare și coordonarea politicilor economice și financiare ale statelor membre din zona euro, inclusiv promovarea unui răspuns european comun la provocări, cum ar fi creșterea economică, depășirea dezechilibrelor economice și sociale și îmbunătățirea competitivității. Eu cred că acest mecanism va asigura o mai mare stabilitate financiară pentru zona euro și va accelera redresarea economică a statelor membre ale zonei euro. Cu toate acestea, țările care nu se află în clubul euro, care au fost cel mai grav afectate de criză, rămân deoparte și drumul spre o redresare economică mai rapidă și durabilă va fi blocat. Eu cred că UE trebuie să demonstreze o mai mare solidaritate și să ofere statelor membre asistență completă pentru a le permite să se alăture clubului țărilor din zona euro și să devină state membre cu drepturi depline ale UE.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) În calitate de reprezentant al Bulgariei în Parlamentul European, am votat împotriva proiectului de decizie, deoarece cred că impune standarde duble, în privința cărora mă opun în mod ferm. Am văzut deja astfel de standarde duble în cazul Greciei, care, mai degrabă decât să fie pedepsită, a fost recompensată cu 120 de miliarde de euro, în timp ce Bulgaria este preocupată de faptul că viitorul său în zona euro este în așteptare.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Introducerea mecanismului de stabilitate pentru statele care utilizează moneda euro marchează prima utilizare a opțiunii de revizuire simplificată din Tratatul de la Lisabona. Aceasta este o revizuire care ar trebui să fie, de asemenea, sprijinită de țările care nu utilizează moneda euro, deoarece stabilitatea monedei euro este, fără îndoială, în interesul lor vital. Totuși, acest mecanism nu ar trebui să fie suprasolicitat, în opinia mea, și mă bucur că am confirmat ideea că ar trebui să fie activat numai în cazurile în care, într-adevăr, este absolut esențial. Acesta este un semnal important în ceea ce privește responsabilitatea statelor și creditorilor, deoarece nu instituie o „Uniune a transferului”, în care statele iresponsabile din punct de vedere financiar și-ar desfășura activitățile în detrimentul situației financiare a țărilor care au finanțe publice consolidate. În schimb, nu sunt îngrijorat de faptul că revizuirea propusă ar crea condițiile pentru introducerea unui mecanism de stabilitate în întregime în afara domeniului de acțiune al Uniunii. Interpretarea și aplicarea dispozițiilor relevante din Tratatul de la Lisabona se va afla, în orice caz, sub controlul Curții Europene de Justiție. Dorința sau lipsa dorinței statelor de a implica alte organisme ale Uniunii Europene în acest mecanism trebuie să fie respectate, iar caracterul interguvernamental al mecanismului, cu siguranță, nu trebuie să fie a priori în detrimentul calității sau al legitimității democratice. Atâta timp cât partea financiară a mecanismului de stabilitate este legată de bugetele naționale, este destul de ușor de înțeles și logic că mecanismul ar trebui să dețină un caracter interguvernamental.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Raportul include o propunere pentru un mecanism european de stabilitate, reprezentând o parte integrantă a unui pachet global de măsuri propuse cu scopul de a crea un cadru nou, în același timp îmbunătățind disciplina bugetară și coordonarea politicilor economice și financiare ale statelor membre, care ar trebui să includă, de asemenea, sprijinul pentru un răspuns european comun la problemele din domeniul creșterii, conducând în același timp la eliminarea inegalităților economice și sociale, precum și la o competitivitate mai mare. În opinia mea, apelul Comisiei de a lua în considerare și alte mecanisme pentru a asigura stabilitatea financiară și creșterea economică în zona euro este destul de corect. Cred, de asemenea, că Comisia este pe deplin îndreptățită să solicite prezentarea de propuneri legislative care să includă un mecanism de stabilitate și măsuri pentru reducerea riscurilor în interesul stabilității financiare, economice și sociale în Uniunea Europeană, inclusiv pentru reglementarea eficientă a piețelor financiare. Este necesar să se revizuiască în întregime Pactul de stabilitate și de creștere. Raportul susține, de asemenea, introducerea unor instrumente pentru reducerea dezechilibrelor macroeconomice din zona euro, precum și a unor măsuri care vizează reînnoirea ecologică. Din motivele menționate mai sus, precum și din alte motive, am decis să susțin raportul.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea rezoluței Parlamentului deoarece sunt de acord că mecanismul european de stabilitate constituie o parte importantă dintr-un pachet global de măsuri destinate pentru a defini un nou cadru, consolidând disciplina bugetară și coordonarea politicilor economice și financiare ale statelor membre. Acest lucru ar trebui să includă promovarea unui răspuns comun din partea Uniunii Europene la provocările legate de creștere, depășind concomitent dezechilibrele economice și sociale și îmbunătățind competitivitatea.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului referitor la modificarea Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro. Șefii de stat sau de guvern ai Uniunii Europene au răspuns la criza economică cu măsuri de austeritate și de reducere a cheltuielilor publice. Aceste măsuri și politici au îngenuncheat lucrătorii din majoritatea țărilor din Europa, în sensul că au luat forma unor reduceri salariale, reduceri ale pensiilor, reduceri ale drepturilor sociale și unei creșteri a șomajului. Practic, ei sunt obligați să plătească pentru consecințele crizei economice de către cei care au provocat-o. Această modificare a Tratatului deschide calea pentru intensificarea măsurilor de austeritate și „finalizează” un pachet de măsuri de „supraveghere” care includ pachetul de guvernanță economică și semestrul european. „Pactul pentru euro” anulează practic politica economică națională și transformă aproape cu forța instituția zonei euro într-un instrument pentru ca Germania să-și exercite politica sa economică. De asemenea, sunt de acord cu această utilizare specifică a procedurii de revizuire simplificată a Tratatului. Eu cred că metoda cea mai adecvată de modificare a Tratatelor este prin referendum, în toate statele membre.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT) Am votat pentru raportul elaborat de dl Brok și dl Gualtieri, care recunosc necesitatea, în cadrul constituțional al Uniunii, pentru a face viabilă crearea unui mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro. Practica demonstrează că este necesară o mai mare guvernanță economică în cadrul UE, ceea ce va avea un impact asupra politicii economice și financiare și va permite o mai mare disciplină bugetară.

Raportul subliniază, pe bună dreptate, că măsurile temporare sunt insuficiente și că orice încercare de a crea un sistem în afara cadrului instituțional al Uniunii Europene este o amenințare la adresa proiectului Uniunii; din acest motiv, solicită, de asemenea, pe bună dreptate, un rol mai important pentru Comisia Europeană.

De asemenea, sunt de acord cu apelul ca Comisia să prezinte măsuri legislative care s-ar putea dovedi necesare pentru a consolida stabilitatea financiară și creșterea economică durabilă.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − Am votat în favoarea raportului referitor unui mecanism de stabilitate pentru statele membre din zona euro, considerând că acest mecanism merge în direcția unei mai bune coordonări a politicilor economice la nivel european. Este totodată nevoie de un ansamblu global de măsuri care să urmărească stabilitatea economică și creșterea competitivității în UE.

  Cornelis de Jong (GUE/NGL), în scris. − Am respins propunerea în ansamblu întrucât eu nu cred că rezolvă problemele. Sunt de acord cu CES atunci când spune că modificările propuse vor „pregăti terenul pentru amestec în dialogul social și pentru intervenție în sistemele de negociere colectivă în toată Europa”.

În plus, nu sunt de acord cu alegerea procedurii de revizuire simplificată a Tratatului. Cred că procedura de revizuire ordinară a Tratatului ar trebui să fie utilizată în scopul de a permite o dezbatere adecvată și în profunzime cu privire la mecanismul de stabilitate propus și alte modificări posibile la tratate, de exemplu, o clauză privind progresul social.

În cele din urmă, îndemn statele membre să permită referendumuri în toate statele membre cu privire la propunerile de modificare a Tratatului.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. − Salut votul de astăzi din Parlamentul European cu privire la propunerea de modificare a Tratatului. Cu toate acestea, este foarte important ca summitul șefilor de stat din acest weekend să-și onoreze acordul cu Parlamentul European. În opinia majorității deputaților europeni, procesul folosit de către Consiliu pentru a ajunge la textul propus de acesta este foarte nesatisfăcător. Dacă nu ar fi extrem de important pentru zona euro și dacă un mecanism european permanent de stabilitate (MES) nu ar fi urgent necesar, în special pentru statele membre mici, cum ar fi Irlanda, eu personal aș vota împotriva propunerii inițiale. Textul asupra căruia am convenit în Parlamentul European astăzi este minimul necesar pentru a asigura legitimitatea pentru înființarea mecanismului și a funcționării sale. Cu toate acestea, nu semnalizează acordul Grupului Socialiștilor și Democraților pentru programele draconice de austeritate care sunt așteptate de la unele state membre, fără a face referire la viabilitatea lor economică.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul sprijină modificarea limitată a Tratatului privind Uniunea Europeană pentru a permite punerea în aplicare a unui mecanism permanent de stabilitate pentru zona euro, care ar trebui să fie instituit oficial cu ocazia reuniunilor Consiliului European din 24 și 25 martie, prin modificarea articolului 136 din Tratat. Această decizie va face mai permanent mecanismul de stabilitate financiară, care și-a dovedit eficacitatea de când a fost creat, în luna mai. Vom avea astfel un mecanism sănătos de 700 de miliarde de euro pentru furnizarea de împrumuturi, la cele mai bune rate și în condiții stricte, țărilor din zona euro aflate în dificultate. Cu toate acestea, a fost de neconceput ca modificarea Tratatelor să consolideze un mecanism bazat exclusiv pe angajamente interguvernamentale. Metoda comunitară, pe care o favorizăm, este garanția că toate statele membre ale zonei euro vor beneficia de un tratament egal în accesarea, sub rezerva unor condiții stricte, acestui fond de salvare. În ceea ce privește Fondul Monetar Internațional, vom rămâne extrem de vigilenți cu privire la condițiile participării sale.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului care modifică Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro, deoarece este esențial pentru stabilizarea zonei euro pe termen lung, pentru limitarea speculațiilor împotriva unor țări europene și protejarea publicului.

În ciuda naturii interguvernamentale a mecanismului, cred că în mod sigur consolidează metoda Uniunii, împreună cu rolul instituțiilor europene în guvernanța economică a UE, în special cel al Comisiei și al Parlamentului European.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog și Åsa Westlund (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democrații suedezi, sprijinim acest raport în ansamblu. Totuși, în același timp, considerăm că modul de redactare a textului referitor la o piață consolidată a euroobligațiunilor merge prea departe. Considerăm că crearea unui sistem de euroobligațiuni este o idee interesantă și promițătoare, dar credem că problema trebuie să fie investigată în mod corespunzător înainte de a putea fi considerat adecvat să se meargă înainte cu punerea sa efectivă în aplicare. În prezent, cunoaștem mult prea puține pentru a putea lua decizii definitive în acest stadiu.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) În vremuri excepționale din istoria statelor și organizațiilor, cum ar fi acestea cu care ne confruntăm acum, avem o obligație comună de a găsi răspunsuri adecvate și ambițioase la provocările cu care ne confruntăm. Criza datoriilor cu care se luptă Europa solicită măsuri excepționale și maturitatea necesară pentru a găsi, în cadrul structurii noastre instituționale, calea spre mecanismele care vor oferi monedei euro stabilitatea și mobilitatea necesare. Măsuri care sunt ferm ancorate în disciplina bugetară, în coordonarea politicilor macroeconomice și în existența unor politici de creștere economică durabilă.

Deși eu sunt adeptul stabilității legislative, datorită faptului că trăim momente excepționale, susțin modificarea propusă acum a articolului 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene într-o asemenea măsură încât să permită crearea unui mecanism permanent de salvgardare a stabilității zonei euro, așa cum se propune în raportul A70282/2010, adoptat de acest Parlament la 20 octombrie 2010.-

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Uniunea Europeană trebuie să consolideze guvernanța economică, care va fi realizată doar prin metoda Uniunii, cu conducerea Comisiei, mai degrabă decât prin metoda interguvernamentală.

Sper că consolidarea Pactului de stabilitate și creștere, semestrul european, Strategia Europa 2020, precum și modificarea articolului 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate vor duce la o creștere economică durabilă. Funcționarea acestui mecanism trebuie să respecte principiile fundamentale de luare a deciziilor democratice, cum ar fi transparența, monitorizarea parlamentară și responsabilitatea democratică. Acest mecanism reprezintă o parte importantă dintr-un pachet global de măsuri care vizează definirea unui nou cadru în scopul de a consolida disciplina bugetară și coordonarea politicilor economice și financiare ale statelor membre, care ar trebui să includă promovarea unui răspuns european comun la provocările legate de creștere, depășind concomitent dezechilibrele economice și sociale și îmbunătățind competitivitatea.-

Am votat în favoarea creării acestui mecanism, în speranța că va fi o contribuție valoroasă la conferirea unei mai mari stabilități pe piețele financiare și la asigurarea creșterii economice durabile.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Modul simplificat vizat de modificare a Tratatului este extrem de revelator pentru lipsa de substanță a afirmațiilor de încredere în importanța pe care Tratatul de la Lisabona ar putea-o atribui parlamentelor naționale - precum și Parlamentului European - și pentru falsitatea întregii retorici cu privire la intensificarea democrației. La mai puțin de un an de atunci, Tratatul, care ar fi trebuit să dureze cel puțin o generație, este modificat acum, într-un mod rapid și simplificat din cauza dorinței și presiunii direcțiilor de competențe conduse de Germania, care dorește să păstreze cu orice preț dominația economică și politică garantată de instrumentele acestei UE, inclusiv moneda unică. Discuția, participarea și democrația au fost lăsate deoparte.

Dacă, pentru a adopta Tratatul de la Lisabona, au renunțat la referendumurile la nivel național - și nu le-au respectat pe puținele care au fost efectuate - acum nu ezită să se elibereze chiar și de controlul parlamentelor naționale. Este de înțeles dacă luăm în considerare faptul că, cu mecanismul pe care doresc să îl includă acum în tratat și cu așa-numita „guvernanță economică”, există riscul ca acestea să devină cuvinte lipsite de sens. Nu mai există nicio îndoială că intenționează să creeze o veritabilă cămașă de forță pentru statele membre, astfel încât acestea să poată pune în aplicare strategia de adâncire ...-

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Suntem împotriva întregului proces care implică modificarea anunțată a Tratatului de la Lisabona, nu numai în ceea ce privește fondul, ci și în ceea ce privește forma.

Condițiile stricte pentru concesionarea asistenței financiare în cadrul mecanismului european de stabilitate sunt inacceptabile dintr-o serie de motive, dintre care cel mai important este posibilitatea de a elimina competențele din și imixtiunea în reglementarea statelor membre ale Uniunii Europene a căror monedă este euro; interferența în domeniul bugetar, în cel social și al muncii este deosebit de gravă.

Aceasta este o modificare care utilizează un mecanism al Tratatului în sine pentru a înlătura pe toată lumea, care permite nu doar o modificare fără nicio participare democratică - și, în plus, continuând ceea ce au făcut prin respingerea referendumurilor naționale pentru a adopta Tratatul - creează un mecanism care să permită monitorizarea permanentă a economiilor statelor membre.

Acest raport urmează aceleași linii, depunând anumite amendamente propuse la proiectul Comisiei de modificare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro. Cu toate acestea, își propune mereu să consolideze creșterea dorită oferită ca parte a guvernanței economice menționate mai sus, cu crearea „semestrului european”, aprofundarea sancțiunilor ...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – (GA) În conformitate cu avizul juridic, o modificare limitată a Tratatului este necesară pentru a asigura faptul că mecanismul european de stabilitate este în cadrul instituțional al Uniunii Europene.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) În lipsa altor soluții alternative propuse de Consiliu, a fost necesar să votăm pentru a permanentiza mecanismul european de stabilitate, în scopul de a oferi asistență colegilor noștri eleni, portughezi și irlandezi. Cu toate acestea, dezbaterea este departe de a fi încheiată. Această concesie făcută de socialiștii francezi nu este un indicator al rezultatului altor dezbateri viitoare pe tema guvernanței economice. Confruntându-ne cu introducerea acestui mecanism interguvernamental, este important să avansăm și să punem în aplicare instrumente care vor încuraja redresarea în materie de creștere și întreprinderi. Printre altele, motivul pentru care fac campanie alături de colegii mei socialiști pentru o creștere a resurselor proprii ale Uniunii Europene este acela de a asigura că suntem în stare să finanțăm astfel de instrumente. Am putea folosi, de asemenea, fondurile structurale în colaborare cu mecanismul european de stabilitate pentru a face ca țările cu deficit să conveargă „în sus”. Prin bugete ambițioase și promovarea unui model social european vom putea ieși din criză.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea unui mecanism de stabilitate (MES) pentru statele membre din zona euro în scopul de a-i ajuta pe aceia dintre vecinii noștri care se află în dificultate. Acest mecanism este un embrion a ceea ce euroobligațiunile ar putea fi în viitor în ceea ce privește capacitatea acestora de a finanța bugetul Uniunii și de a elibera strangularea piețelor financiare în jurul datoriei suverane a statelor membre. Regret, cu toate acestea, metoda aleasă de aprobare a MES - o simplă consultare a Parlamentului European - pentru că abordarea interguvernamentală a prevalat în fața abordării comunitare. Acest fapt reprezintă un risc la adresa calității dezbaterii democratice, care este totuși necesară pentru a pune în aplicare o politică economică eficace. Acest mecanism rămâne un răspuns parțial care nu este suficient pentru a încuraja creșterea economică și reducerea șomajului.

  Gerald Häfner (Verts/ALE), în scris. – (DE) Am considerat că este datoria mea, în calitate de deputat european, să ating nivelul maxim posibil de control democratic și de integrare a mecanismului european de stabilitate în cadrul negocierilor. Astfel, rezultatul este o îmbunătățire semnificativă a propunerii originale. Prin urmare, votez pentru. Cu toate acestea, aș dori să definesc obiecțiile mele de bază față de traseul pe care am pornit. Procedura de revizuire ordinară a Tratatului ar fi trebuit să fie solicitată pentru MES. Acest lucru ar fi permis instituirea lui în cadrul Comunității cu participare democratică și control. Revenirea la metoda interguvernamentală este fatală. Privatizăm profiturile (speculative) și socializăm pierderile. Aceasta este o direcție greșită. Lăsăm contribuabilii să sufere, dar protejăm băncile, gestionarii de active și speculatorii. Aici sectorul public împrumută bani băncilor. Sectorul public este cel care suportă costurile - nu sectorul privat. Fără un concept fundamental nou asupra banilor și fără norme juridice clare pentru sectorul bancar și financiar, vom continua doar să tratăm simptomele, fără a remedia cauzele care stau la bază.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. − M-am abținut pe tot parcursul votului asupra acestui raport. Scoția nu se află în zona euro și, prin urmare, consider că este bine să mă abțin de la votul pe această temă. Acestea fiind spuse, iau act de faptul că alineatul 6 se referă la națiunile mai mici din Europa „ale căror economii s-ar putea să nu fie considerate ‚indispensabile’, în scopul protecției întregii zone euro”. Cred că acest alineat afișează o aroganță periculoasă; UE este suma tuturor părților sale și importanța tuturor economiilor europene este egală, indiferent de dimensiune. Istoria ne arată că uniunile bazate pe poziția dominantă a membrilor mai mari sunt sortite eșecului.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport, pentru că modificarea adoptată a Tratatului de la Lisabona va facilita instituirea mecanismului permanent de stabilitate a monedei euro. Astăzi faptele ne arată că ne aflăm într-o situație economică și financiară dificilă și că trebuie să luăm măsuri foarte specifice cu privire la coordonarea și supravegherea economică. Cu toate acestea, acest mecanism și Fondul de garantare este destinat numai membrilor din zona euro, în timp ce țările care nu sunt în zona euro vor fi înlăturate, determinând o mai mare fragmentare a UE. În opinia mea, UE trebuie să demonstreze o solidaritate mai mare, prin acordarea de asistență țărilor din afara zonei euro, precum și țărilor din zona euro, astfel încât acestea să devină state membre depline și egale ale UE cât mai repede posibil, și astfel am elimina o discrepanță temporară în cadrul acordului de aderare la UE și am contribui la crearea unei Uniuni mai coerente.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Rezoluția referitoare la propunerea de modificare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, aprobată în Parlament, cu privire la furnizarea unui mecanism european de stabilitate pentru zona euro, constituie un obiectiv important pentru consolidarea coeziunii și a competitivității economiei și pentru stabilizarea sistemului financiar. Am votat pentru amendament, având în vedere semnificația monedei euro pentru planul european politic și economic pentru o creștere durabilă. Stabilizarea zonei euro este de importanță strategică și cred că Europa trebuie să includă măsuri care să o consolideze, sporind guvernanța economică în funcție de obiectivele care trebuie urmărite de Strategia UE 2020. În cele din urmă, cred în necesitatea unui mecanism permanent de stabilitate pentru a asigura implicarea instituțiilor comunitare, atât pentru a evita instituirea de structuri duble, cât și pentru că instituirea unui mecanism în afara cadrului instituțional al UE ar constitui o amenințare pentru integritatea sistemului bazat pe tratate.

  Kartika Tamara Liotard (GUE/NGL), în scris. − Am respins propunerea în ansamblu întrucât nu cred că rezolvă problemele. Sunt de acord cu CES atunci când spune că modificările propuse vor „pregăti terenul pentru amestec în dialogul social și pentru intervenție în sistemele de negociere colectivă în toată Europa”. În plus, nu sunt de acord cu alegerea procedurii de revizuire simplificată a Tratatului. Cred că procedura de revizuire ordinară a Tratatului ar trebui să fie utilizată în scopul de a permite o dezbatere adecvată și în profunzime cu privire la mecanismul de stabilitate propus și la alte modificări posibile ale Tratatelor, de exemplu, o clauză privind progresul social. În cele din urmă, îndemn statele membre să permită referendumuri în toate statele membre cu privire la propunerile de modificare a Tratatului.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Consider mecanismul de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro, ca fiind deosebit de important și esențial pentru consolidarea monedei unice, și pentru proiectul politic și economic european. Consolidarea și stabilitatea monedei unice conferă siguranță pieței și atrage noile state membre către adoptarea monedei euro. Este un subiect fundamental în vederea creșterii și dezvoltării europene, valori pe care le susțin din toate punctele de vedere. În consecință am votat în favoarea acestui raport.

  David Martin (S&D), în scris. − Sunt mulțumit de rezultatele pe care Parlamentul le-a asigurat prin negocieri cu Consiliul și, ca urmare, am susținut această modificare a Tratatului. Acordarea unui temei juridic unui mecanism de stabilitate este vitală pentru stabilitatea imediată și pe termen lung a zonei euro. Consiliul a dat asigurări că, în viitor, va exista un rol puternic pentru Parlament și Comisie, ceea ce cred că este foarte important. Deși aprob această modificare a Tratatului, am dubii foarte serioase în ceea ce privește propunerile actuale de guvernanță economică și votul în favoarea acestui raport nu reprezintă o aprobare a pachetului actual de guvernanță economică.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. − (IT) Noul mecanism european de stabilitate necesită o modificare a Tratatului de la Lisabona, pentru a asigura includerea sa valabilă din punct de vedere juridic în cadrul instituțional al Uniunii Europene. Noi credem că acest lucru ar trebui să fie însoțit de o consolidare a componentei preventive și corective a Pactului de stabilitate și creștere și de măsuri referitoare la competitivitatea pe termen mediu și pe termen lung. Cu alte cuvinte, măsuri capabile de promovare a unui răspuns european comun, cu scopul de a aborda mai bine dezechilibrele macroeconomice dintre statele membre și de a asigura o creștere durabilă a acestora. Mecanismul european de stabilitate este, prin urmare, un element important al unui pachet cuprinzător de măsuri noi (împreună cu semestrele europene și Strategia UE 2020), care vizează stabilirea unui cadru nou pentru consolidarea și coordonarea politicilor economice și financiare și a disciplinei bugetare. Pentru a asigura respectarea principiilor de bază în luarea deciziilor în mod democratic, cum ar fi transparența, controlul parlamentar și responsabilitatea democratică, Parlamentul trebuie să fie informat și implicat în mod corespunzător. În plus, susținem nevoia ca fiecare parlament național să fie pe deplin implicat, în conformitate cu drepturile lor bugetare și de control, în scopul de a crește transparența, dreptul de proprietate și responsabilitatea deciziilor luate, inclusiv la nivel european.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport susține instituționalizarea controlului Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene (BCE) și Fondului Monetar Internațional (FMI) asupra bugetelor și reformelor politice ale statelor membre din zona euro. Nu spune niciun cuvânt despre nedreptățile sociale pe care cetățenii le vor avea de suferit, în scopul de a profita de asistența financiară pe care mecanismul european de stabilitate o va oferi. Nici nu menționează cauzele crizei, ceea ce determină statele membre să fie de acord să își stoarcă de bani populațiile proprii în scopul de a liniști piețele financiare. Ce este mai rău, susține un abuz de autoritate care constă în utilizarea procedurii de revizuire simplificată a Tratatului de la Lisabona pentru a încerca să evite un posibil referendum. Grupul meu este singurul care se distanțează prin faptul că solicită referendumuri care să aibă loc în toate statele membre. Oligarhia dvs. europeană se teme de democrație. Este corect să facă așa, întrucât oamenii din Europa, urmând exemplul oamenilor din nordul Africii, doresc să-i spună să dispară!

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Nu trebuie să ezităm în combaterea crizei datoriei suverane care afectează unele țări din zona euro. Într-o altă situație, mai puțin gravă, nu aș fi de acord cu propunerea de modificare a Tratatului de la Lisabona, care a intrat în vigoare atât de recent.

În acest moment, este esențial să se meargă dincolo de măsurile temporare de stabilizare a zonei euro și nu există nicio îndoială că UE trebuie să își consolideze mijloacele de combatere a crizei datoriei suverane. Ca atare, modificarea articolului 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene este esențială pentru a crea un mecanism european permanent de stabilitate care va fi eficient în sprijinirea statelor membre aflate în dificultate.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. − (ES) Am votat împotriva acestui raport deoarece acesta nu este în niciun fel soluția la criza economică cu care ne confruntăm. Modificările propuse pregătesc terenul pentru ca dialogul social să fie paralizat. Mai mult decât atât, nu sunt de acord cu alegerea procedurii de revizuire simplificată a Tratatului. Eu sunt de părere că procedura de revizuire simplificată a Tratatului ar trebui să fie folosită pentru a crea o atmosfera propice pentru o discuție detaliată a mecanismului propus de stabilitate și a altor mecanisme posibile, cum ar fi clauza privind progresul social. În cele din urmă, facem apel la statele membre să pregătească terenul pentru referendumuri privind eventualele modificări ale Tratatului.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. − (HU) Reprezint o țară din zona euro, care, la acel timp, nu a sprijinit împrumutul pentru Grecia. Aceasta a fost o decizie de care, în mod firesc, nimeni nu a fost mulțumit. Sper sincer că nu va trebui să luăm decizii similare de multe ori. Criza nu a cruțat nici zona euro, nici Uniunea Europeană, dar moneda noastră comună s-a confirmat deja în mai multe rânduri. Aceasta oferă utilizatorilor săi o formă de unitate și protecție de care putem fi mândri pe bună dreptate ca o realizare a UE. Tocmai din acest motiv trebuie să ne protejăm moneda împotriva deviațiilor economice viitoare cu un cadru legislativ adecvat. Mulțumită modificării actuale a Tratatului, un mecanism european de stabilitate va înlocui temporar instrumentul de stabilitate. Reforma mecanismului oferă o șansă celor aflați în dificultate, prin urmare, aș prefera ca acesta să fie folosit rar. Acesta este unul dintre ultimele momente când ne putem coordona sistemele economice și financiare. Am sprijinit această soluție extrem de realistă și constructivă cu votul meu. Așa cum a declarat anterior Parlamentul, trebuie să fie abordate cauzele structurale ale crizei. Trebuie să fie împiedicată o repetare a unei situații similare experiențelor din trecutul recent.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Criza datoriilor din zona euro a dovedit necesitatea de a institui o uniune economică și guvernanța economică cât mai repede posibil. Mecanismul european de stabilitate este un aspect important al măsurii cu scopul de a întări disciplina bugetară și coordonarea politicilor economice și financiare ale statelor membre. Acesta este primul pas dintr-o serie de modificări necesare pentru a stabili un guvern economic credibil.

Mecanismul permanent de stabilitate este obiectul unui acord interguvernamental, ceea ce, din păcate, înseamnă că se va aplica regula unanimității. Aceasta este o abordare periculoasă întrucât ar putea acționa în avantajul euroscepticilor. În mod ideal, acest mecanism ar fi trebuit inclus în sistemul comunitar.

Într-adevăr, Comisia ar trebui să poată, în acord cu statele membre, gestiona obiectivele mecanismului permanent de stabilitate, mai degrabă decât să fie limitată la monitorizare tehnică. În sfârșit, în timp ce este posibil să fi fost necesară utilizarea procedurii de revizuire simplificată în acest caz, cred că trebuie să rămână o excepție.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece este importantă pentru întreaga Uniune Europeană pe parcursul redresării de pe urma crizei economice dificile. În consecință, este foarte importantă instituirea unui astfel de mecanism care ar putea stabiliza zona euro și asigura funcționarea și dezvoltarea sa efectivă și eficientă. Mecanismul european de stabilitate este un fond permanent de ajutor care ajută statele membre afectate de criză din zona euro. Cu toate acestea, pentru ca acest mecanism să funcționeze eficient, trebuie să fie introdus în totalitate în cadrul instituțional al Uniunii. Mai presus de toate, este necesar să asigurăm că acesta este deschis de la început tuturor statelor membre, chiar și celor a căror monedă nu este euro. Consider că este recomandabil să se prevadă măsuri financiare care ar oferi oportunitatea de achiziționare de obligațiuni de către acele țări care se confruntă cu problemele datoriilor enorme. Acest lucru ar deschide calea accesului acestora la piețele financiare, încurajând în același timp o revenire economică mai rapidă. Sunt de acord cu propunerea că celelalte instituții ale UE ar trebui să fie, de asemenea, implicate în procesul de gestionare a mecanismului și că ar trebui să i se acorde mai multe competențe Comisiei, în scopul de a pune în aplicare în mod eficient funcțiile extinse ale Uniunii în acest domeniu.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Am votat pentru modificarea Tratatului cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro. Sper că statele membre vor ajunge la o decizie rapidă în ceea ce privește detaliile și specificitatea sa. Cu toate acestea, nu cred că dezbaterea se oprește aici. Într-adevăr, cred că în următoarele luni și ani problema cu care trebuie să ne confruntăm va fi dacă vom utiliza și modul în care vom utiliza aceste contribuții. Mă refer, de exemplu, la chestiunea euroobligațiunilor. Într-o situație precum cea actuală, în care statelor membre li se cere, pe de o parte, să pună în aplicare politici bugetare severe pentru a reduce deficitele și datoriile și, pe de altă parte, li se cere să contribuie la fondul de stabilitate, există un risc real de colaps și de imposibilitate a statelor de a se autofinanța. Economia europeană nu poate fi revitalizată decât dacă folosim concomitent puterea monedei euro pe piețele internaționale și ratingul de credit astfel îmbunătățit pentru redresarea sa. Colectarea banilor la nivel european permite statelor membre să își reducă cheltuielile, să evite suprapunerile și să obțină un profit mai mare de pe urma investițiilor lor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Consolidarea guvernanței economice a UE a devenit o prioritate, mai ales în situația economică internațională actuală. De fapt, atunci când Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, nu ne așteptam că va trebui să suporte modificări în viitorul apropiat. Cu toate acestea, circumstanțele binecunoscute, excepționale în termeni financiari, economici și, de asemenea, acum, sociali reprezintă factorul decisiv pentru această modificare, care are un sprijin politic majoritar.

Cu toate acestea, trebuie să subliniez faptul că acest proces de revizuire simplificată nu trebuie să stabilească precedente pentru viitoarele revizuiri constituționale atunci când nu există circumstanțe cu adevărat excepționale, cum ar fi acestea cu care ne confruntăm în prezent. Sunt de acord că este nevoie de o politică economică și financiară coerentă și concertată între statele membre ale zonei euro, care ar putea garanta coeziunea și stabilitatea zonei euro, așa că am votat în favoarea acestui raport care vizează modificarea articolului 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și instituționalizarea unui mecanism permanent european de stabilitate financiară, cu scopul de a garanta stabilitate și asistență financiară, în conformitate cu anumite condiții, în special o analiză riguroasă și punerea în aplicare a unui program de redresare economică și financiară.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. − (IT) -Astăzi am votat, în cursul mini-sesiunii Parlamentului European de la Bruxelles, asupra raportului „de modificare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro”.

La data de 16 decembrie 2010, Consiliul European a decis să consulte Parlamentul European în cadrul procedurii de revizuire simplificată prevăzută la articolul 48 alineatul (6) din versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la o propunere de revizuire a articolului 136 din versiunea consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a căror monedă este euro. Obiectivul propunerii elaborate de colegul nostru, dl Brok, și de colegul deputat, dl Gualtieri, este de a adăuga un paragraf care să asigure că statele membre a căror monedă este euro sunt în măsură să instituie un mecanism care poate fi activat în caz de necesitate de salvgardare a stabilității zonei euro în ansamblul său, afirmând că acordarea de asistență financiară necesară conform mecanismului va fi supusă unor condiții stricte.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Conform raportului votat astăzi, PE:

1. subliniază faptul că politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro este o competență exclusivă Uniunii și a fost o politică comunitară de la Tratatul de la Maastricht; și

2. subliniază importanța monedei euro pentru proiectul european politic și economic și subliniază importanța angajamentului asumat de toate statele membre în favoarea stabilității din zona euro și sentimentului de responsabilitate și solidaritate pe care le-au arătat.

În același timp, consideră că este esențial să se meargă dincolo de măsurile temporare care vizează stabilizarea zonei euro și că Uniunea ar trebui să își formeze guvernanța economică, inclusiv prin intermediul unor politici și instrumente concepute pentru promovarea creșterii economice durabile în statele membre, și consideră că consolidarea PSC, semestrul european, Strategia UE 2020 și modificarea articolului 136 din TFUE cu privire la mecanismul de stabilitate sunt doar un prim pas în această direcție.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) Susțin modul de redactare a acestei rezoluții deoarece cred că politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro ar trebui să rămână o competență exclusivă a instituțiilor europene, întrucât acest lucru ar evita înființarea de structuri duble care ar putea afecta integrarea europeană.

Toate statele membre își coordonează în prezent politicile economice în conformitate cu măsurile dictate de instituțiile europene pentru stabilitatea din întreaga zonă euro. Actualul proiect de decizie a Consiliului ar putea crea un mecanism de luare a deciziilor cu privire la stabilitatea monedei euro care se află în afara sferei Parlamentului și Comisiei. Din acest motiv, mecanismul de stabilitate este un răspuns comun la provocările creșterii economice și sociale și pentru a încuraja introducerea monedei euro în statele membre rămase. Sper că înființarea și funcționarea unui mecanism permanent de stabilitate va implica contribuția întregului cadrului european instituțional și, atunci când este necesar, prin utilizarea procedurii de cooperare consolidată pentru a asigura transparența tuturor deciziilor.-

  Søren Bo Søndergaard (GUE/NGL), în scris. − Am respins propunerea în ansamblu întrucât nu consider că rezolvă problemele. Sunt de acord cu CES atunci când spune că modificările propuse vor „pregăti terenul pentru amestec în dialogul social și pentru intervenție în sistemele de negociere colectivă în toată Europa”. În plus, nu sunt de acord cu alegerea procedurii de revizuire simplificată a Tratatului. Cred că procedura de revizuire ordinară a Tratatului ar trebui să fie utilizată pentru a permite o dezbatere adecvată și în profunzime cu privire la mecanismul de stabilitate propus și la alte modificări posibile ale tratatelor, de exemplu, o clauză privind progresul social. În cele din urmă, îndemn statele membre să permită referendumuri în toate statele membre cu privire la propunerile de modificare a Tratatului.

  Eva-Britt Svensson (GUE/NGL), în scris. − Am respins propunerea în ansamblu întrucât nu considerăm că rezolvă problemele. Suntem de acord cu CES atunci când spune că modificările propuse vor „pregăti terenul pentru amestec în dialogul social și pentru intervenție în sistemele de negociere colectivă în toată Europa”. În plus, nu suntem de acord cu alegerea procedurii de revizuire simplificată a Tratatului. Considerăm că procedura de revizuire ordinară a Tratatului ar trebui să fie utilizată în scopul de a permite o dezbatere adecvată și în profunzime cu privire la mecanismul de stabilitate propus și la alte modificări posibile ale tratatelor, de exemplu, o clauză privind progresul social. În cele din urmă, solicităm statelor membre să permită referendumuri în toate statele membre cu privire la propunerile de modificare a Tratatului.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Criza suverană care afectează statele membre obligă Uniunea Europeană să-și regândească strategia economică. Guvernanța economică a Uniunii devine treptat o realitate. Există o nevoie de politică economică și financiară concertată și coerentă între statele membre ale zonei euro: un adevărat „pact pentru euro”. Prin urmare, și pentru a garanta stabilitatea zonei euro, acest raport urmărește să modifice articolul 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și să instituționalizeze un mecanism european permanent de stabilitate financiară cu scopul de a garanta stabilitatea și asistența financiară, în funcție de anumite condiții, și anume o analiză riguroasă și punerea în aplicare a unui program de redresare economică și financiară.

Votez pentru această modificare, deoarece cred că este esențial ca mecanismul european să fie instituționalizat și în același timp să devină mai flexibil. Cu toate acestea, trebuie să subliniez că acesta trebuie să ia în considerare competențele instituțiilor europene, astfel încât să nu fie creat un cadru instituțional separat de acestea. Evenimentele curente necesită adoptarea unor poziții serioase și reale la nivelul statelor membre, în special al acelor state din zona euro. Cu toate acestea, trebuie să subliniez faptul că acest proces de revizuire simplificată nu trebuie să stabilească precedente pentru revizuirile constituționale ulterioare.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. – (DE) Am votat în favoarea acestui act adițional la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene deoarece are consecințe logice pentru guvernanța economică și promovează coerența ulterioară în zona euro în vederea politicii financiare comune. Mai mult decât atât, este corect ca nicio țară să nu beneficieze de reduceri și să nu se facă nicio distincție între datorie bună și datorie rea. Pactul dintre generații înseamnă că povara datoriei este întotdeauna transmisă generațiilor următoare, ceea ce limitează libertatea de a acționa și oportunitățile viitoare ale acestora.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Drenajul finanțelor publice europene ca urmare a angajamentului crucial al statelor membre de a controla reducerea creșterii ca urmare a crizei financiare a creat deficite publice semnificative care fac obiectul unor speculații frenetice. A fost nevoie ca mecanismul european de stabilitate (MES) să fie făcut permanent. Salut instituționalizarea acestui instrument, care exprimă în mod clar solidaritatea în interiorul zonei euro și care, în schimb, îi invită pe membrii săi să fie mai responsabili. În primul rând, activarea acestui mecanism oferă asistență pentru statele membre aflate în dificultate financiară gravă și, în al doilea rând, mecanismul impune acestor state, în schimb, să își reducă deficitul. Punând în aplicare o abordare comună a gestionării unei părți din datoria publică a statelor membre și făcând ca economiile lor să conveargă, acest mecanism face de fapt parte dintr-o strategie mai cuprinzătoare pe care în general familia mea politică o susține, și anume guvernanța economică a zonei euro. Nu vorbim aici despre un truc teoretic sau despre un șiretlic european; vorbim despre o nevoie clară și despre un progres real pentru Europa. Forța monedei noastre, capacitatea noastră de a importa la cost redus și capacitatea noastră de a atrage investiții în Europa sunt dependente de această strategie.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Raportul Brok/Gualtieri declară în mod explicit că Consiliul - și, astfel, statele membre - nu au reușit să pună în aplicare pe deplin Pactul de stabilitate și de creștere și că nu au fost exploatate modalitățile de stabilizare a Pactului care există în tratate. În plus, prin acest raport, Parlamentul își oferă sprijinul Comisiei Europene și susține fără rezerve „intenția de a asigura coerența între mecanismul viitor și guvernanța economică a Uniunii” în scopul de a preveni orice crize viitoare precum cea pe care o avem în prezent. Încă de la alineatul 3 din raport se stabilește că Parlamentul European consideră că mecanismul de stabilitate este „o parte a unui ansamblu global de măsuri având drept scop elaborarea unui nou cadru, consolidarea disciplinei bugetare și o mai bună coordonare a politicilor economice și financiare ale statelor membre”. Împărtășesc acest punct de vedere al multora dintre colegii mei deputați.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Moneda unică a adus mai multă libertate în Europa. Cu toate acestea, libertatea trebuie să meargă întotdeauna mână în mână cu responsabilitatea. Aici se află problema. Unele state membre, aparent, nu și-au luat foarte în serios partea lor de responsabilitate pentru moneda comună. Acum trebuie să împrumute mai mulți bani pentru rambursarea treptată a acestor datorii, dar băncile nu mai au încredere în ele. Țările care au acționat în mod responsabil au avut de ales: să permită debitorilor să intre în faliment, sau să arate solidaritate. În calitate de cetățean european autentic, mă bucur că a prevalat principiul solidarității. În același timp, însă, mă aștept ca noul mecanism să fie aplicat cu precauție, pentru a evita ceea ce vedem că se întâmplă astăzi - atât Grecia, cât și Irlanda solicită mai mult ajutor peste valoarea inițială. De asemenea, mă aștept ca solidaritatea noastră să nu fie abuzată de cei care au nevoie de ea, sau de cei care caută un pretext convenabil pentru armonizarea fiscală și alte modalități de a reduce suveranitatea statelor membre.

15. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

16. Pregătirea reuniunii Consiliului European din 24-25 martie 2011 (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este declarația Consiliului și a Comisiei privind pregătirea pentru Consiliul European din 24 și 25 martie 2011.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − Dle Președinte, dle președinte Barroso, dle comisar, distinși deputați, salut din toată inima posibilitatea de a mă adresa în fața dvs. înainte de următoarea reuniune a Consiliului European. După cum știți, aceasta va fi o reuniune foarte intensă din cauza evenimentelor neprevăzute din ultimele două săptămâni.

Vă rog să îmi permiteți să trec prin principalele chestiuni de pe ordinea de zi a Consiliului European. Vor exista trei puncte principale: mai întâi un pachet economic complet, care, sperăm, va fi adoptat de către șefii de stat și de guvern; apoi Libia și țările din vecinătatea sudică; și, în al treilea rând, Japonia.

Permiteți-mi să încep cu chestiunile legate de politica economică. Consiliul European va adopta, sper, acest pachet pentru a răspunde la criza economică și financiară. Pachetul are șase elemente majore, primul fiind încheierea primei faze a semestrului european, cu aprobarea priorităților de consolidare fiscală și a reformelor structurale. După cum știți, ciclul semestrului european a debutat la începutul anului cu prezentarea analizei anuale a creșterii a Comisiei. Aceasta reunește diferite recomandări politice necesare pentru a consolida redresarea, pentru a ajuta Europa să își mențină competitivitatea internațională și pentru a realiza obiectivele UE 2020.

Prima fază a semestrului european va fi acum încheiată cu aprobarea de către Consiliul European a priorităților pentru consolidarea fiscală și reforma structurală, în conformitate cu concluziile pregătite de către Consiliile ECOFIN și EPSCO. Tema acestui raport - care a fost elaborat de Președinție - a fost salutată de Consiliul Afaceri Generale lunea trecută. Statele membre vor lua în considerare aceste orientări politice generale atunci când își vor pregăti programele de stabilitate și de convergență și programele naționale de reformă care urmează să fie prezentate în luna aprilie.

Pe baza evaluării Comisiei, Consiliul va furniza ulterior statelor membre evaluarea și consilierea sa în luna iunie: adică, într-un moment când deciziile bugetare importante sunt încă în faza de pregătire în majoritatea statelor membre. Obiectivul Președinției maghiare este de a închide primul semestru al anului european până la Consiliul European din iunie 2011.

Cel de-al doilea element este consolidarea guvernanței economice, și aici Parlamentul European are un rol decisiv. Consiliul a făcut deja un pas important înainte: miniștrii economiei și finanțelor au fost de acord cu abordarea generală a Consiliului în ceea ce privește cele șase propuneri legislative privind consolidarea guvernanței economice. Acest lucru permite Președinției să înceapă negocierile cu acest Parlament.

După cum știți, Consiliul trebuie să respecte un termen-limită stabilit de Consiliul European - iunie 2011 - pentru ajunge la un acord politic cu privire la pachet. Patru din cele șase propuneri sunt supuse procedurii de codecizie. Știm că termenul-limită impus de Consiliul European nu obligă Parlamentul European prin niciun mijloc, dar eu profit de această ocazie solemnă pentru a cere Parlamentului European să coopereze, astfel încât să putem ajunge la un acord politic până în luna iunie. Acest lucru ar trimite mesaje liniștitoare piețelor și, cel mai important, cetățenilor noștri, care se așteaptă ca noi să protejăm moneda euro și deopotrivă economia europeană. Așadar, avem o responsabilitate comună cu Parlamentul European în această chestiune.

Prim-ministrul nostru este pe cale să se întâlnească cu raportorii și coordonatorii care sunt responsabili de acest pachet și sper că vom avea o colaborare extrem de fructuoasă cu Parlamentul European.

Cel de-al treilea element este refacerea stării de sănătate a sectorului bancar prin intermediul noii și ambițioasei simulări de criză.

Al patrulea este pactul pentru euro, extinderea acestuia la statele membre din afara zonei euro care doresc să se alăture și anunțarea posibilă a primelor planuri naționale de acțiune care să-l pună în aplicare.

Al cincilea element este finalizarea lucrărilor privind viitorul mecanismului european de stabilitate (MES) și privind consolidarea Fondului european de stabilitate financiară (FESF), bazându-ne pe acordul din reuniunea ministerială a Eurogrup Plus din 21 martie, și dvs. știți cu toții că termenii de referință ai mecanismului european de stabilitate menționează faptul că vor fi furnizate informații Parlamentului. Am fost deosebit de mulțumită de acest lucru.

Al șaselea element este modificarea Tratatului, asupra căruia tocmai ați votat, și adoptarea oficială a deciziilor de modificare a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene cu privire la înființarea viitorului MES. Aș dori să mulțumesc Parlamentului pentru acest vot pozitiv. Cred că a fost o contribuție extrem de importantă din partea dvs..

După cum vedeți, au fost realizate progrese reale în combaterea crizei. Consiliul European va finaliza această lucrare în cadrul viitoarei sale reuniuni și va adopta un pachet cuprinzător de măsuri pentru a răspunde la criză, pentru a menține stabilitatea financiară și pentru a pune bazele pentru creștere durabilă, care să creeze locuri de muncă.

Permiteți-mi să mă întorc acum la Libia și la țările din vecinătatea sudică. Pe baza Rezoluției Parlamentului European din 10 martie 2011, concluziilor Consiliului European din 11 martie 2011 și Rezoluției 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, Consiliul și-a exprimat îngrijorarea cu privire la situația actuală din Libia și a condamnat încălcarea gravă și sistematică a drepturilor omului, violența și represiunea brutală comise de regim împotriva poporului libian.

Principalele obiective ale UE sunt protecția populației civile și sprijinirea poporului libian pentru a-și putea realiza aspirațiile la o societate democratică. Colonelul Gaddafi trebuie să renunțe imediat la putere. Regimul său și-a pierdut legitimitatea și nu mai este un interlocutor pentru UE. Așadar, ce fel de măsuri a luat Consiliul?

În primul rând, permiteți-mi să menționez sancțiunile. La 28 februarie 2011, în timp record, Consiliul a adoptat decizii privind măsurile restrictive împotriva regimului. La 10 martie au fost adăugate sancțiuni suplimentare, inclusiv o înghețare a activelor, o continuare a interdicției de călătorie, un embargo asupra armelor și un embargo asupra echipamentelor care ar putea fi utilizate pentru represiune internă - prin urmare, dincolo de măsurile impuse de recent adoptata Rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU.

Permiteți-mi să adaug un al treilea element: o a treia rundă de sancțiuni. Acționând pe baza mandatului acordat de Consiliul Afaceri Externe la data de 21 martie, Consiliul a adoptat astăzi, prin procedură scrisă, propunerea Președinției maghiare de a extinde măsurile restrictive la alte persoane și entități libiene și aceste sancțiuni se extind deja la compania națională de petrol din Libia.

Ce altceva a făcut Consiliul în afară de aceste sancțiuni? Președinția maghiară a introdus problema securității aprovizionării de urgență pe ordinea de zi. Miniștrii au discutat impactul crizei politice asupra pieței energetice, securității energetice și aprovizionării. Aceștia au convenit că UE are stocuri suficiente de petrol și gaze. Cu toate acestea, discuția a subliniat, încă o dată, vulnerabilitatea Europei și necesitatea unei politici energetice comune chiar și mai puternice, care să includă măsuri cum ar fi diversificarea rutelor de aprovizionare.

Consiliul și-a exprimat satisfacția după adoptarea Rezoluției 1973 a Consiliului de Securitate al ONU și și-a subliniat hotărârea de a contribui la punerea în aplicare a acesteia. Consiliul a salutat, de asemenea, summitul de la Paris ca fiind o contribuție decisivă la punerea sa în aplicare. Prin contribuții diferențiate, UE și statele membre sunt hotărâte să acționeze în mod colectiv și ferm cu toți partenerii internaționali, în special Liga Arabă și alte părți regionale interesate, pentru a da efect deplin acestor decizii. Consiliul și statele membre vor sprijini acțiunile în conformitate cu Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU pentru a proteja civilii și zona civilă în pericol de atac.

UE va continua să furnizeze asistență umanitară tuturor celor afectați și, desigur - într-un stadiu ulterior - va trebui să ajutăm Libia în construirea unui stat democratic și dezvoltarea statului de drept.

UE se pregătește să ofere sprijin PESC și asistență umanitară ca răspuns la o solicitare din partea Oficiului Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare și în conformitate cu rolul de coordonare al ONU. Astfel de acțiuni vor respecta pe deplin orientările ONU cu privire la utilizarea resurselor militare și civile. Înaltul Reprezentant a fost solicitat să dezvolte planificarea ulterioară, în conformitate cu Rezoluția ONU și Declarația Consiliului European din 11 martie privind sprijinul operațiilor de asistență umanitară și protecție civilă, inclusiv utilizarea resurselor maritime în acest scop. Totul trebuie să se facă în cea mai strânsă cooperare posibil cu ONU, NATO și alții. Înaltul Reprezentant va păstra contactul cu Secretarul General al ONU și cu țările din regiune, inclusiv Egiptul și Tunisia, și a precizat că acest proces ar trebui să fie întreprins în mod urgent pentru a permite o analiză suplimentară a Consiliului European până la sfârșitul acestei săptămâni.

În plus, statele membre au subliniat încă o dată solidaritatea cu acele categorii ale populațiilor lor cel mai direct afectate de mișcările migratoare, și au reiterat disponibilitatea de a oferi sprijinul necesar pe măsură ce situația evoluează. Președinția maghiară a propus această problemă Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 24 și 25 februarie 2011, iar operațiunea comună Hermes a fost lansată în cadrul Frontex, mai multe state membre contribuind cu resurse.

Permiteți-mi să menționez ce s-a întâmplat la evacuare. Încă din 23 februarie, Președinția a activat mecanismul de protecție civilă al UE pentru a sprijini evacuarea cetățenilor UE din Libia - o decizie sprijinită, de asemenea, de Înaltul Reprezentant. Inspirată de principiul responsabilității de a proteja, prevăzut în rezoluția Parlamentului European, Președinția maghiară face tot posibilul pentru a coordona activitatea în curs de desfășurare, în special cu privire la problemele legate de refugiați și de migrație. În prezent, ministrul maghiar al afacerilor externe, dl Martonyi János, și dna comisar Malmström sunt în vizită în Egipt și la granița comună cu Libia. Dl ministru Martonyi a fost la frontieră și a vorbit cu autoritățile locale și, într-o declarație făcută acolo mai devreme, el a afirmat că fără atacurile aeriene ar fi apărut o situație greu de suportat.

Acum situația este sub control, grație autorităților egiptene. Timp de trei zile, nu a existat nicio evacuare de persoane; unii libieni au decis să se întoarcă, dar, desigur, situația este în continuare instabilă și nu știm dacă vor exista evacuări în continuare sau nu.

La 3 martie mă aflam la frontiera tunisiano-libiană, în compania dnei comisar Georgieva, pentru a constata starea de lucruri de acolo. Situația era încă foarte gravă. 1 000 de persoane pe oră treceau granița în Tunisia. Evacuarea a fost cel mai important subiect pe 3 martie și este încă foarte important că statele membre ajută cu repatrierea cetățenilor din afara UE, în cea mai mare parte lucrători migranți.

În absența unei delegații rezidente a Uniunii Europene, ambasadorul Ungariei la Tripoli reprezintă UE. Se află acolo și nu va pleca; el coordonează eforturile diplomatice și consulare în numele statelor membre.

În țările din vecinătatea sudică: în cadrul reuniunii sale extraordinare din 11 martie, Consiliul European a declarat că revoltele democratice aduc schimbări dramatice în țările din vecinătatea sudică, creând o nouă speranță și o oportunitate de a construi un viitor bazat pe democrație, pluralism, statul de drept, drepturile omului și justiție socială. Trebuie să se consemneze că agresiunile nu au loc numai în Libia: ar trebui să fim conștienți de faptul că în Bahrain și în Yemen oamenii se confruntă, de asemenea, cu agresiuni și trebuie să fie foarte clar că agresiunea nu este acceptabilă nicăieri.

Ține de țările din regiune să își decidă viitorul într-un mod pașnic și democratic. UE va sprijini toate demersurile în vederea transformării democratice a sistemelor politice care să permită schimbări pașnice, creștere și prosperitate și distribuția mai proporțională a beneficiilor performanței economice. UE se va consulta cu țările din regiune care sunt preocupate de sprijinul financiar și tehnic pentru îmbunătățirea controlului și gestionarea frontierelor, precum și de măsuri pentru a facilita întoarcerea migranților în țările lor de origine.

Consiliul, în cooperare cu Comisia, a fost invitat să prezinte - în fața Consiliului European din iunie - un plan de dezvoltare a capacităților de a gestiona fluxurile de migrație și de refugiați. Consiliul European a salutat în linii mari comunicarea comună din partea Comisiei și a Înaltului Reprezentant care propune un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită în sudul Mediteranei, în urma unei abordări diferențiate și bazate pe stimulente și care reunește toate instrumentele UE. Consiliul a fost invitat să examineze rapid propunerile incluse în comunicare și, în special, să ia în considerare modul în care ar putea fi îmbunătățit sprijinul din partea Uniunii pentru partenerii săi.

Voi încheia cu o prezentare rapidă a ideilor în legătură cu care sunt necesară măsuri foarte rapide. Trebuie să creștem plafonul pentru operațiunile Băncii Europene de Investiții pentru țările mediteraneene care întreprind reformă politică - Parlamentul va avea un rol în această chestiune și contez pe cooperarea dvs.. Trebuie să adoptăm propunerea Comisiei de a permite BEI să reinvestească în cadrul fondurilor FEMIP care provin din operațiuni trecute. Trebuie să examinăm, împreună cu alte părți interesate, condițiile în care Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare ar putea să funcționeze în țările vecine de la Sud și trebuie să adoptăm fără întârziere propunerea privind normele pan-euro-mediteraneene de origine, ceea ce esențial pentru dezvoltarea ulterioară a regiunii. În cele din urmă, adoptarea până în iunie 2011 a regulamentului de consolidare a capacităților Frontex este, cred eu, o necesitate.

Mă voi opri aici. Nu voi vorbi despre Japonia pentru că avem acum un punct nou pe ordinea de zi. Îmi pare rău dacă discursul meu a fost un pic prea lung. Motivul este că s-au întâmplat o mulțime de lucruri și am vrut ca Parlamentul să aibă o imagine cuprinzătoare asupra tuturor problemelor.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. − Dle Președinte, după cum am afirmat săptămâna trecută în cadrul acestui Parlament, ceea ce Europa va institui la acest Consiliu European din 24-25 martie va fi de-a dreptul revoluționar în materie de guvernanță economică.

Cu alte cuvinte, va fi o piatră de temelie în răspunsul nostru cuprinzător la criză și va marca începutul deplinei puneri în aplicare prin crearea unui nou cadru de guvernanță economică - și, sperăm, o Uniune monetară europeană (UEM) care să meargă pe ambele picioare (Uniunea monetară și Uniunea economică), și nu șchiopătând.

Politica economică a fiecărui stat membru este acum recunoscută ca o problemă care ar trebui să vizezetoate statele membre și toate instituțiile europene. Pentru prima dată - prin intermediul semestrului european - deținem instrumentele de care avem nevoie pentru o coordonare rapidă și puternică a politicilor noastre economice și a reformelor structurale, înainte ca fiecare stat membru să își stabilească propriile politici și bugetul pentru anul viitor. Nu numai că avem coordonarea ex ante, dar o putem face în paralel cu politica economică și politica bugetară.

Primul semestrul european a început mai devreme, în luna ianuarie, cu Comunicarea Comisiei privind analiza anuală a creșterii, care prezintă 10 priorități pentru acest an, toate ferm ancorate în Strategia Europa 2020 pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă.

Acestea sunt menite să promoveze consolidarea fiscală, să corecteze dezechilibrele macroeconomice și să asigure stabilitatea financiară - toate premisele pentru o creștere sănătoasă. În sine, aceste politici nu vor produce o creștere, dar este destul de clar că fără aceste condiții prealabile nu vom avea tipul de creștere economică de care avem nevoie: o creștere durabilă și inclusivă.

Pactul pentru euro, aprobat de șefii de stat și de guvern din zona euro și deschis tuturor statelor membre care doresc să se alăture, reflectă acțiunile prioritare din analiza anuală a creșterii, dar acum Pactul pentru euro, așa cum a fost convenit, este, de asemenea, pe deplin compatibil cu Tratatul și va fi pe deplin integrat în sistemul european de guvernanță economică. Încă o dată vreau să mulțumesc acestui Parlament deoarece consider că pozițiile ferme adoptate de acesta au fost foarte importante pentru a asigura faptul că abordarea comunitară ar putea fi, de asemenea, recunoscută în pactul pentru euro. Acest pact recunoaște, de asemenea, activitatea Comisiei privind impozitarea și reglementarea financiară. De fapt, după cum știți, Comisia lucrează la detaliile referitoare la propunerea de impozitare a sectorului financiar.

Fiecare stat membru, atunci când pune în aplicare Pactul de stabilitate și creștere, trebuie să urmeze recomandările Comisiei. Așa cum s-a decis săptămâna trecută, și citez: „În procesul de luare a deciziilor cu privire la măsurile din cadrul PSC, Consiliul trebuie, ca regulă generală, să urmeze recomandările Comisiei sau să își explice poziția în scris”. Acesta este principiul din 11 martie 2011. Cred că este un principiu politic foarte important care poate fi adăugat la deciziile legislative importante care au fost luate, de asemenea, și la unele pe care le pregătiți acum.

Consolidarea fiscală nu este un scop în sine. Fără consolidare fiscală nu există încredere. Fără încredere, nu există investiții. Fără investiții nu există creștere. Dar obiectivul nostru, așa cum am spus în acest Parlament de multe ori până acum, este creșterea: o creștere durabilă și inclusivă.

Pentru aceasta trebuie, de asemenea, să îmbunătățim mediul de afaceri. Trebuie să finalizăm piața internă. Unul dintre scopurile pe care le avem în cadrul pieței interne este reprezentat tocmai de bazele diferite de impozitare. Acesta este motivul pentru care Comisia a propus, și a depus acum, o propunere legislativă pentru o bază de impozitare comună consolidată pentru întreprinderi.

Trebuie, într-adevăr, să valorificăm întregul potențial al pieței unice, iar Comisia va prezenta în curând Actul privind piața unică cu un set de propuneri prioritare pentru a pune la lucru cel mai mare activ al nostru, pentru a oferi creștere economică și locuri de muncă și pentru a consolida competitivitatea Europei.

De asemenea, trebuie să facem mai mult pentru a încuraja ocuparea forței de muncă. Avem nevoie de o mobilitate mai mare a forței de muncă, nu de o mobilitate mai mică. Avem nevoie ca promovarea mai mare a stimulentelor fiscale să funcționeze și vrem o creștere care să sporească și să fie favorabilă ocupării forței de muncă.

În strânsă cooperare cu Comisia, în prezent statele membre finalizează programele naționale de reformă, precum și programele de stabilitate sau de convergență. Permiteți-mi să subliniez faptul că a avea programe clare, concrete, ambițioase, proprii la nivel național este esențial pentru succesul punerii în aplicare a semestrului european. Așadar, acum este la latitudinea fiecărui stat membru să finalizeze această activitate importantă până la sfârșitul lunii aprilie.

Săptămâna trecută, Consiliul a convenit asupra abordării sale generale față de pachetul legislativ al Comisiei privind guvernanța economică consolidată. Aș dori să mulțumesc din nou Președinției maghiare pentru toate eforturile sale care au condus la un compromis de succes.

Acum vor începe negocierile cu Parlamentul. Știu că Comisia poate conta pe un sprijin ferm din partea acestui Parlament și sper că vom avea un acord final până în iunie. Atunci noul nostru cadru economic ar putea fi pe deplin în vigoare și toate instrumentele sale ar putea fi utilizate pentru a evalua bugetele naționale, programele de stabilitate și de convergență, precum și programele naționale de reformă până în 2012.

În cele din urmă, cu actualul Fond european de stabilitate financiară, și, până în 2013, mecanismul permanent european de stabilitate (MES), vom avea un instrument de blocare care să garanteze stabilitatea zonei euro în ansamblu, dacă este necesar. Lunea trecută, miniștrii de finanțe au convenit să instituie mecanismul european de stabilitate începând cu iunie 2013, cu o capacitate de creditare efectivă de 500 de miliarde de euro. Acesta este un important pas înainte pentru Uniunea Europeană pe care Comisia, după cum știți, îl promovează în mod ferm. În urma propunerilor noastre, acordul pentru viitorul MES afirmă în mod clar rolul central al Comisiei în acest proces, precum și implicarea Parlamentului European.

Va ține de Comisie să evalueze, în colaborare cu Banca Centrală Europeană (BCE), existența unui risc pentru stabilitatea financiară a zonei euro ca întreg și să întreprindă o analiză a sustenabilității datoriei publice a statului membru în cauză. Mai mult, Comisia Europeană va fi cea care va prelua conducerea în evaluarea nevoilor reale de finanțare ale statului membru beneficiar, precum și natura implicării necesare a sectorului privat. De asemenea, Comisia Europeană va fi cea care va propune Consiliului o decizie de aprobare a programului de ajustare macroeconomică.

Comisia Europeană, împreună cu FMI și în colaborare cu BCE, va fi responsabilă pentru monitorizarea conformității cu condițiile de politică cerute de un program de ajustare macroeconomică.

Condițiile de politică stabilite în cadrul unui program de supraveghere sporită sau de ajustare macroeconomică vor fi în concordanță cu cadrul european de supraveghere a Uniunii Europene și trebuie să garanteze respectarea procedurilor Uniunii Europene, și, prin urmare, de asemenea, rolul Parlamentului European.

În acest scop, Comisia intenționează să propună un regulament al Parlamentului European și al Consiliului bazat pe articolul 136 din Tratat care să clarifice etapele procedurale necesare în scopul de a consacra condițiile de politică în deciziile Consiliului și de a asigura coerența cu cadrul european de supraveghere multilaterală al Uniunii Europene. Consiliul și Comisia vor informa Parlamentul European în mod regulat cu privire la instituirea și operațiunile MES.

Distinși deputați, vreau doar să confirm ceea ce s-a spus într-o scrisoare adresată dvs., dle Președinte Buzek, de dl comisar Rehn și de președintele Eurogrupului, dl Jean-Claude Juncker. Cred că, în final, avem un acord care este pe deplin compatibil cu o abordare comunitară și vreau să mulțumesc încă o dată Parlamentului pentru interesul și angajamentul față de această abordare.

Pe frontul stabilizării financiare, statele membre au recunoscut în cele din urmă gradul de interdependență a economiilor lor. Uniunea Europeană a făcut deja multe pentru repararea sistemului bancar, dar aici, de asemenea, trebuie să facem mai mult. Un sistem bancar sănătos este o condiție prealabilă pentru o redresare economică durabilă.

Următoarea rundă a simulărilor bancare de criză la nivelul UE va fi efectuată în următoarele luni de către nou-înființata Autoritate bancară europeană (ABE). Transparența este esențială pentru ca factorii de decizie politică și investitorii să poată lua decizii informate; la fel și dorința de a continua cu decizii dure indispensabile.

Cred că după raportul foarte cuprinzător și adecvat elaborat de dna Győri, reprezentând Președinția maghiară, nu voi insista acum asupra aspectelor referitoare la Libia și sudul Mediteranei.

Cu toate acestea, permiteți-mi să vă spun că, din punctul de vedere al competenței Comisiei Europene, am jucat un rol important în coordonarea răspunsului european la criza umanitară intensă de la granițele Libiei. Am mobilizat 30 de milioane de euro pentru a oferi asistență pentru refugiați și migranți și, după cum știți, avem mai multe echipe pe teren și menținem contacte strânse cu țările de origine și cu donatorii. Mecanismul de protecție civilă al Comisiei (MIC), de asemenea, continuă să susțină acțiunile consulare ale statelor membre; și în strânsă colaborare cu Președinția maghiară, dna comisar Malmström și dna comisar Georgieva au fost, de asemenea, foarte active în legătură cu această chestiune.

Acțiunile militare din „zona de interzicere a zborului”, puse în aplicare în conformitate cu Rezoluția 1973 a Consiliului de Securitate al ONU, au provocat noi circumstanțe care trebuie să fie luate în considerare în momentul furnizării asistenței umanitare într-un mod securizat și eficient pentru cei în nevoie, fie la frontierele, fie în interiorul Libiei. Au adus o nouă speranță și au abordat nevoia de a cruța vieți omenești nevinovate.

În timp ce ne ocupăm de provocările pe termen scurt ale acestei situații aflate în schimbare rapidă și extrem de complexă, nu pierdem din vedere obiectivul nostru pe termen lung al unei regiuni sud-mediteraneene democratice, stabile și prospere, pe baza propunerii Comisiei cu privire la Parteneriatul pentru democrație și prosperitate împărtășită.

Mecanismul de protecție civilă al Comisiei coordonează, de asemenea, răspunsul Uniunii Europene la cererea de asistență a Japoniei. De vinerea trecută, ne-am consolidat prezența pe teren cu o echipă de protecție civilă formată din experți în logistică și experți nucleari.

În special în ceea ce privește aspectele nucleare, este important să tragem învățăminte din evenimentele din Japonia. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană a propus revizuirea siguranței siturilor nucleare, precum și o evaluare cuprinzătoare a riscului și a siguranței („teste de rezistență”) la toate siturile nucleare europene. Aceste simulări de criză ar trebui să fie efectuate, de asemenea, în toate țările noastre vecine și dincolo de ele, sub responsabilitatea AIEA. Sper, desigur, că Consiliul European va confirma și aproba această orientare.

Distinși deputați, după cum vedeți, avem o agendă foarte plină pentru următorul Consiliu European și Comisia a lucrat din greu pentru a dezvolta acest răspuns global european la criza din afara frontierelor noastre, precum și în ceea ce privește situația economică.

Împreună cu Parlamentul European, vom juca un rol central în punerea în aplicare a răspunsului cuprinzător la criza economică. Vom face mereu acest lucru în spiritul Tratatului de la Lisabona, și anume în strânsă coordonare cu Parlamentul dvs.. Și puteți fi siguri că ne vom și ridica la înălțimea acestei responsabilități.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, Consiliul European se pregătește să se întrunească pentru a doua săptămână, pe fondul unui climat de incertitudine și tensiuni internaționale. Există incertitudine în Japonia, unde nivelul de pierderi umane este încă dificil de stabilit, și incertitudine în Marea Mediterană, întrucât alte populații se ridică împotriva regimurilor lor, în Bahrain și, după cum ați menționat, dle președinte în exercițiu al Consiliului, în Yemen.

În mod inevitabil, toate aceste situații au repercusiuni pentru noi, aici, în Europa. Cetățenii noștri au asistat la drama Japoniei desfășurându-se în direct. Pe lângă empatia pe care o simțim pentru miile de familii distruse de durere, chiar în acest moment există temeri asociate cu problemele de la centrala nucleară de la Fukushima și spaimă de pericolele cu care ne-am putea confrunta într-o situație similară sau comparabilă.

Aceste evenimente ar trebui cu siguranță preluate de către toate țările care au centrale nucleare și este bine că Parlamentul organizează o dezbatere privind siguranța nucleară, deși nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că, în Europa, trebuie să creștem și nu să reducem independența noastră de energie. Acesta este un subiect asupra căruia vom reveni în timpul mini-sesiunii viitoare.-

În acest weekend cei 27 de șefi de stat sau de guvern vor discuta, de asemenea, decizia ONU de a interveni în Libia pentru a salva insurgenții de atacul iminent al regimului. Aș dori să subliniez faptul că statele europene au luat inițiativa în aceste operațiuni și au fost primele care au intervenit în cadrul mandatului ONU, care în sine a fost inițiativa mai multor state europene. Fără îndoială că au auzit ceea ce noi, deputații europeni, am afirmat în timpul ultimei noastre mini-sesiuni aici, în Bruxelles.

Grupul meu ar dori să vadă că Consiliul utilizează această oportunitate de a dezvolta în continuare strategia mediteraneeană a UE, menținând în același timp scopul de a ajuta și sprijini, dar nu de a impune. Aceasta este datoria noastră de vecini.

Dle Președinte, doamnelor și domnilor, în urma summitului țărilor din zona euro de săptămâna trecută, la care s-a depus o muncă de bază, măsurile emblematice ale Consiliului în această săptămână se vor referi la consolidarea monedei euro și la înregistrarea de progrese în materie de guvernanță economică.

Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) este în favoarea majorării fondurilor disponibile pentru a sprijini moneda euro și a permanentizării instrumentului ad-hoc pe care l-am adoptat anul trecut pentru a ajuta Grecia și Irlanda. Această voință politică reflectă atitudinea responsabilă pe care statele membre au abordat-o în gestionarea acestei crize fără precedent din istoria monedei noastre unice.

Cu toate acestea, dorim să subliniem cu tărie că aceste circumstanțe excepționale pe care le-a adus cu sine pierderea controlului asupra finanțelor publice naționale nu trebuie să fie văzute de Consiliu ca o oportunitate de a adopta o metodă diferită de gestionare a afacerilor europene. Metoda comunitară trebuie să rămână regula, iar metoda interguvernamentală excepția. O majoritate foarte puternică în cadrul Parlamentului European sprijină acest principiu și Comisia Barroso, de asemenea, ne sprijină în această abordare, pur și simplu pentru că este vitală pentru viitorul Uniunii Europene. Sunt sigur că dl președinte Van Rompuy va reuși să convingă șefii de stat sau de guvern în acest sens.

Pactul pentru euro ar trebui să fie, de asemenea, adoptat vineri. Îl salutăm în măsura în care introduce dispozițiile pe care noi le așteptăm de luni de zile, și anume convergența între politicile bugetare, sociale și fiscale ale statelor membre.

Nu pot sublinia acest lucru suficient: solidaritatea europeană va fi acceptată de cetățenii noștri numai dacă simt că este echitabilă și meritată. Acest lucru se va întâmpla numai dacă condițiile de lucru sunt îndeplinite și dacă întreprinderile noastre pot investi și recruta în condiții fiscale comparabile.

În sfârșit, grupul nostru solicită Consiliului să facă progrese rapide privind pachetul de guvernanță economică și să ia în considerare în mod corespunzător poziția Parlamentului European în calitate de colegiuitor pe patru din cele șase propuneri aflate în discuție.

Europa trebuie să revină pe calea creșterii economice și ocupării forței de muncă și măsurile care se conturează reprezintă un pas în această direcție. Cu condiția ca acestea să fie planificate într-un cadru comunitar, vor oferi Europei o bază sănătoasă pentru un nou început și un viitor promițător.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, în primul rând aș dori să îl felicit pe președintele Comisiei cu ocazia acestei zile de naștere a domniei sale. Meritați sa fiți felicitat pentru acest lucru.

(Aplauze)

Eu nu vă pot împărtăși veselia înainte de acest summit. Cred că este un summit care are loc în cea mai rea fază a Uniunii Europene, atunci când ea este în starea cea mai gravă. Începe cu Libia. Rareori a fost pregătită o campanie în atât de mare grabă și într-un astfel de mod nestructurat, așa cum a fost această campanie. Aceasta este, de fapt, un lucru bun și este menită să ajute oamenii, dar acum se încheie cu un dezastru diplomatic și - posibil, deși sper că nu - cu un dezastru militar: pripit, necoordonat, dezorganizat. Europa fuge de ea în toate direcțiile și Turcia, candidatul nostru la aderare, blochează totul. Numeroase felicitări!

În acest moment trebuie să facem un bilanț. Această criză este în curs de desfășurare de un an și în ultimul an s-a întâmplat același proces. Ceea ce este necesar la început este atacat, doar pentru a fi recunoscut patru sau cinci luni mai târziu. Cu un an în urmă se spunea „grecii ar trebui să se descurce singuri. Nu trebuie să îi ajutăm”. Patru luni mai târziu: o operațiune de salvare. „Nu avem nevoie de un pachet de măsuri de salvare. Suma pe care am pus-o la dispoziție este suficientă”. Patru luni mai târziu: „Avem nevoie de mai mulți bani”. „Nu vrem euroobligațiuni. Euroobligațiunile sunt o absurditate.” Acum toată lumea vorbește despre euroobligațiuni. Euroobligațiunile vor veni - de acest fapt sunt destul de sigur. Poate peste patru luni. „Nu avem nevoie de guvernanță economică. Europa nu are nevoie de guvernanță economică.” Aceiași oameni care susțineau categoric acest lucru sărbătoresc la o reuniune a Consiliului European faptul că acum, în sfârșit, avem guvernanță economică. Nici măcar nu sunt jenați despre faptul că spun și fac opusul a ceea ce au anunțat anterior.

De asemenea, nu știu dacă am salvat încă metoda comunitară. Sper că da și vă sprijin în această privință, dle Barroso. Nu doar ca un cadou pentru ziua de naștere, ci pentru că Europa trebuie să apere metoda comunitară, pentru că putem vedea că, dacă vom trece la cealaltă metodă pe care dna cancelar Angela Merkel o numește „noua metodă europeană”, vom avea exact ceea ce tocmai am descris. Toată lumea face ceva și a doua zi face exact opusul a ceea ce a fost anunțat alaltăieri. Aceasta este realitatea. Nu avem de-a face cu o criză a monedei euro; ne confruntăm cu o criză a guvernelor țărilor din zona euro. Este o diferență crucială.

În ceea ce privește Portugalia, toată lumea vorbește și speră că guvernul va fi capabil să pună în aplicare ceea ce sunt, de fapt, măsuri improbabil de dure. Mai mult, acesta este un guvern - cum este situația din Grecia - care acționează în parte împotriva voinței electoratului propriu și apoi avem un joc tactic al partidului de opoziție, care forțează guvernul.

În Germania, ministrul de finanțe - un pro-european - vine cu un pachet de care avem cu toții nevoie cu doar câteva zile înainte de acest summit, și apoi ministrul de externe și cancelarul spun: „Ei bine, va trebui să vorbim mai întâi despre acest lucru”. Vinerea trecută, am avut ocazia să discut cu multe persoane de renume din lumea financiară europeană despre faptul dacă „se bucură moneda euro de încredere?”. Răspunsul din partea celor din Frankfurt cu care am discutat - inclusiv președintele Băncii Centrale Europene și președintele Eurogrupului, dar și cu mulți alți bancheri de renume - a fost: „Da, moneda euro este una stabilă. Moneda euro se bucură de încredere și noi, de asemenea, avem încredere în moneda euro. Cu toate acestea, nu avem nicio încredere în guvernele țărilor care au această monedă euro. Cum puteți avea încredere într-un guvern care nu se poate ține de cuvânt chiar și pentru trei zile?” Aceasta este problema cu care ne confruntăm în Europa. Am pornit pe calea greșită. Moneda euro este una puternică. Este, de asemenea, expresia măreției economice a zonei euro în concurență cu alte continente. La introducerea sa, moneda euro era în valoare de 1,17 dolari americani. Uitați-vă la cât valorează astăzi. Moneda euro este o monedă stabilă în competiția intercontinentală între zonele economice, dar este destabilizată din interior, deoarece nu există nicio formă stabilă de guvernare. Acesta este motivul pentru care metoda comunitară nu este doar un subiect de dezbatere în Parlamentul European, ci oferă, de asemenea, baza pentru stabilizarea monedei și expresia imensei măreții economice a zonei euro. Această măreție economică nu se poate dezvolta, cu toate acestea, deoarece este administrată de persoane pentru care ultimul sondaj de opinie pentru următoarele alegeri regionale este mai important decât viitorul monedei europene. Aceasta este realitatea cu care ne confruntăm.

Sper că totul va merge bine la acest sfârșit de săptămână. Sper că ceea ce ați anunțat va fi pus în aplicare. Sper că ne vom întoarce de la un summit de succes. Cu toate acestea, am dubii și mă tem că vom continua să trecem prin ceea ce se întâmplă de un an. Îmi pare rău, dar trebuie să spun că conducerea Uniunii Europene merge bâjbâind.

(Aplauze)

PREZIDEAZĂ: Rodi KRATSA-TSAGAROPOULOU
Vicepreședintă

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dnă președintă, aș dori mai întâi să îi adresez dlui președinte Barroso urările mele de bine. Dumnealui este un nativ al zodiei Berbecului, ca mine și ca Marielle de Sarnez și Joseph Daul. Am aici în jurul meu un grup de nativi ai zodiei Berbecului; cu toate acestea, toți avem ceva de spus despre pactul pentru Europa, dle președinte Barroso.

Revenind la modul serios, de vreme ce este bine că toată lumea este de acord că acum avem nevoie de o uniune economică și de guvernanță economică reală, trebuie să ne punem întrebarea crucială: pactul pentru Europa va crea cu adevărat o uniune economică? Va crea acest pact guvernanță economică cu adevărat?

Eu chiar nu cred că va crea, pentru simplul motiv că nu Comisia dirijează procesul: tot statele membre îl dirijează. Acestea nu sunt cuvintele mele. Am aici textul din 11 martie, care va fi aprobat mâine și poimâine. Ce spune el? Spune că obiectivele vor fi hotărâte de către șefii de stat sau de guvern, demersurile vor fi făcute de către șefii de stat sau de guvern și monitorizarea va fi realizată de către șefii de stat sau de guvern. De fapt, Comisia va fi implicată doar în monitorizarea tehnică, nimic altceva. Consiliul deține toată puterea. Acest lucru este ceea ce a învins Strategia de la Lisabona și va învinge, de asemenea, această strategie.

Dle președinte Barroso, permiteți-mi să vă mai rog încă o dată: la acest sfârșit de săptămână, ce trebuie să fie aprobat va fi aprobat, dar vă rugăm să vă întâlniți cu dl Rehn cât mai repede posibil pentru a pregăti un plan real de guvernanță economică bazat pe un act comunitar care conferă toată puterea Comisiei și se bazează pe un cod de convergență, și puneți-l pe masa Consiliului. Știu că ei vor spune nu. Ei întotdeauna spun nu. Însă continuați lupta alături de noi și nu acceptați această procedură sau propunere care se află pe masă acum, deoarece nu va face treabă și nu va stabiliza moneda euro în următoarele luni sau ani. Acesta este primul lucru pe care doream să-l spun.

Al doilea lucru pe care doream să-l spun, dnă președintă, se referă la revoltele arabe și la urmarea discuției pe care am avut-o aici cu o săptămână în urmă. Chiar acum, putem face o evaluare inițială a acțiunii UE, și trebuie să spun că această evaluare inițială este oarecum lipsită de entuziasm. În primul rând, vă veți aminti că la început nu eram foarte dornici să vorbim despre aceste revolte arabe, de teama fundamentalismului islamic. Aceasta a fost prima noastră reacție în cadrul organismelor UE.

Acum, în chestiunea libiană am demonstrat lipsa de unitate a Uniunii Europene. Mi se pare îngrozitor că nu toate statele membre ale UE au adoptat aceeași poziție în cadrul Consiliului de Securitate al ONU: trei au votat pentru și unul s-a abținut. Acest lucru contravine Tratatului de la Lisabona. Articolul 34 din Tratat prevede că în cadrul organismelor unde se discută politică externă statele membre ale Uniunii Europene au obligația de a se coordona între ele și de a ajunge la un punct de vedere comun. Au făcut ele acest lucru? Eu nu cred și chiar cred că au încălcat articolul 34 din Tratat.

În al treilea rând, priviți la ce situație suntem martori acum. Ieri, baroneasa Ashton a apărut în fața Comisiei pentru afaceri externe, și cred că ar trebui să se afle aici și astăzi, când discutăm un subiect atât de important. Personal, văd o lipsă de strategie din partea UE față de revoluțiile arabe. Au fost luate niște decizii scandaloase în cadrul instituțiilor UE.

De exemplu, luni, în fața Comisiei pentru afaceri externe, unul dintre colegii baronesei Ashton, dl Cooper, chiar a spus la un moment dat că ar trebui să înțelegem situația din Bahrain și că autoritățile au procedat corect restaurând pacea și ordinea, când au fost ucise patru persoane și două sute au fost rănite. Aceasta este poziția UE?

Ca să vă dau un alt exemplu, miniștrii de externe ai Uniunii s-au reunit luni în cadrul Consiliului și ce au spus? Ei au solicitat, de asemenea, demonstranților - și anume celor din Bahrain - să se abțină de la orice acte deliberate de intimidare. Prin urmare, în loc să sprijine aceste revoluții în cadrul Uniunii Europene și să îi susțină pe cei care au ieșit în stradă și au luptat și au fost uciși, au făcut exact contrarul. Ei le spun acestora să rămână calmi și să aibă grijă.

Eu o rog pe baroneasa Ashton să participe la următoarea perioadă de sesiune și să explice ce atitudini și strategii ne propunem să urmărim în Bahrain, în Siria și în Yemen și sancțiunile pe care ni le propunem să le introducem și cu cine. Aceasta este poziția pe care ar trebui să o abordăm, mai degrabă decât poziția patetică pe care liderii europeni au abordat-o până acum în această chestiune.

  Jan Zahradil, în numele Grupului ECR Group. – Dnă președintă, regret să spun că se pare că acest Consiliu European ne-ar putea aduce unele modificări periculoase, și ar trebui să fim îngrijorați de acest lucru. Sub umbrela așa-numitei coordonări economice, a guvernanței economice, a stabilității zonei euro, constatăm o favorizare a armonizării ș unificării fiscale la nivelul UE. Din nefericire, Parlamentul a jucat un rol foarte activ în acest proces.

Haideți să vorbim clar. Propunerea Comisiei privind o bază fiscală consolidată comună a societăților este un pas riscant, care va submina concurența fiscală sănătoasă în rândul statelor membre, se va dovedi dăunătoare economiei și va îndepărta întreprinderile de cei care impun politica. Acest lucru a mers prea departe și trebuie să fie oprit.

Ce am văzut, de asemenea, în ultimele zile este o încercare a unor state membre de a interveni în suveranitatea fiscală a altora. Știți la ce mă refer: agresiunea foarte rușinoasă a Irlandei. Nu trebuie să permitem ca acest lucru să se întâmple din nou.

În ceea ce privește Libia, evoluțiile de aici ne-au reamintit încă o dată că nu ar trebui să avem așteptări prea mari de la așa-numita politică externă și de securitate comună a UE. Liderii naționali, nu liderii UE, au demonstrat o atitudine de conducere la nivel internațional. Prim-ministrul Cameron și președintele Sarkozy au luat și au promovat deciziile - nu reprezentanții UE. Cred că arată clar că există limite ale integrării în acest domeniu - dar nu numai în acest domeniu. Niciun stat membru nu ar trebui să se simtă obligat să facă mai mult decât ce simte că este corect. Acest lucru este la fel de valabil atât pentru politica externă, cât și pentru politica economică.

Europa trebuie să rămână flexibilă ori de câte ori este posibil și să nu mai fie condusă de dogme rigide integraționiste, și este timpul pentru o schimbare în paradigma integrării în UE. Asta este clar. Acest lucru este de înțeles și sper că Consiliul European se va ocupa de el.

  Philippe Lamberts, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dnă președintă, dl Barroso a plecat deja, dar, după cum a afirmat, încrederea este baza tuturor lucrurilor.

Pot să vă spun că încrederea cetățenilor noștri se evaporă la fel de rapid ca apa din rezervoarele centralei nucleare de la Fukushima. Da, cetățenii noștri știu că anumite lucruri trebuie să se schimbe și că nu putem continua ca înainte. Da, trebuie să oprim cursa către o mai mare insecuritate și inegalitate. Da, trebuie să distrugem dependența noastră de energia pe bază de combustibili fosili și de energia periculoasă. Da, trebuie să revenim la o situație în care finanțele servesc economiei și economia servește cetățenilor; și nu, nu ne mai putem construi economiile pe datorie, fie ea publică sau privată, pe deficit și speculații.

Cetățenii noștri știu toate aceste lucruri. De asemenea, ei știu că acest lucru va necesita schimbări profunde și radicale din partea guvernelor, a întreprinderilor și a lor înșiși. Ei știu acest lucru și îl simt.

Ei știu că aceste schimbări radicale, de asemenea, sunt complexe. Așa cum mi-a spus Marianne Thyssen ieri, schimbările sunt complexe și nu putem face totul dintr-o dată. Dar trebuie să începem de undeva.

Cu toate acestea, problema este că, din punctul de vedere al cetățenilor noștri, pornim întotdeauna din același loc: începem întotdeauna prin tăierea cheltuielilor publice, ceea ce, după cum știm cu toții, aduce cele mai multe beneficii celor mai vulnerabili. Începem întotdeauna prin flexibilizarea piețelor muncii. Într-adevăr, când oamenii vorbesc despre reechilibrarea flexibilității și a securității, știm foarte bine că acest lucru înseamnă mai multă flexibilitate și mai puțină securitate.

Cetățenii noștri sunt sătui de standardele duble din spatele acestei politici care, la analiza finală, îi lasă în pace pe cei care au profitat cel mai mult de pe urma economiei de tip „cazino” din ultimii 20 de ani.

Prin urmare, ce vrem de la Consiliu - pe lângă tot ce se află pe masă astăzi, desigur - este o inițiativă îndrăzneață proiectată pentru a oferi statelor membre și Uniunii Europene venituri fiscale stabile și echitabile. Acest lucru înseamnă taxa pe tranzacțiile financiare, desigur, plus taxe pe energie și taxa pe întreprinderi - și vă rugăm să nu încercați să ne prezentați baza fiscală consolidată comună ca și cum ar fi singura politică fiscală posibilă sau politica fiscală supremă - și, în sfârșit, înseamnă combaterea fraudei și a paradisurilor fiscale.

Fără o astfel de inițiativă, eu vă promit că tot ce are legătură cu guvernanța economică și se află pe masa negocierilor se va prăbuși și va trage după sine moneda euro. Nu există niciun exemplu istoric, doamnelor și domnilor, al unei uniuni monetare care să fi reușit fără o uniune fiscală solidă care să o susțină.

Să terminăm cu evaluările de impact, să terminăm cu tergiversările, să terminăm cu egoismul național: luați măsuri, pentru Dumnezeu!

În sfârșit, în ceea ce privește industria finanțelor, noile simulări de criză nu vor crea o securitate mai mare decât o vor crea în industria nucleară, dacă aș putea fi atât de îndrăzneț. Am văzut cât de inutile au fost simulările anterioare de criză. Totul a fost bine, se presupune, chiar și în Irlanda. Acum avem nevoie de noi norme obligatorii, dar nu de normele despre care ni se spune că vor fi puse în aplicare la 1 ianuarie 2019. Este timpul ca demonul industriei finanțelor cu activitățile sale distrugătoare să fie reintrodus în sticlă, iar cetățenii noștri nu vor suporta ca noi să mai așteptăm.

Acesta este prețul care trebuie plătit pentru încrederea cetățenilor noștri, și este vital ca noi, în calitate de europeni, să avem încredere, astfel încât să putem privi spre secolul XXI cu optimism și cu fruntea sus.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, fără o coordonare eficientă a politicii economice, uniunea economică și monetară nu va funcționa. Pactul de stabilitate și creștere a eșuat - asupra acestei chestiuni au căzut de acord mulți experți din partide politice diferite. Problema este faptul că politica nu pare să fi făcut multe progrese. De fapt, nu se întrezărește niciun concept politic nou.

Permiteți-mi să vă reamintesc că limita de 3 % a Pactului de stabilitate a fost încălcată de 73 de ori începând cu anul 1999, de 46 de ori într-un mod care este cu greu tolerabil în temeiul Tratatului - și totuși nicio sancțiune nu a fost impusă în niciun caz. Acest pact care nu funcționează nu trebuie să fie revizuit; pur și simplu trebuie să fie pus în aplicare într-o măsură mai mare - sau, mai degrabă, trebuie să fie pus în aplicare mai întâi.

Desigur, fiecare gospodar și fiecare antreprenor știe cât de important este să avem bugete sustenabile. Cu toate acestea, mă tem că în deciziile viitoare privind guvernanța economică și mecanismul european de stabilitate reducerile vor fi omniprezente. Nu este același lucru cu un buget sustenabil. Niciun stat care are datorii atât de mari încât să fie la un pas de insolvență nu poate ieși din capcana datoriilor dacă trebuie să continue să finanțeze această datorie prin împrumuturi cu dobânzi mari. Oricât de mult economisește, datoriile sale vor continua să crească - cu atât mai mult dacă salariile, ajutorul de șomaj și pensiile trebuie să fie reduse, programul de lucru trebuie să fie prelungit, iar investițiile publice în infrastructură, educație, sănătate și așa mai departe trebuie să fie reduse. Dacă nu există consum, atunci producția se va prăbuși, de asemenea. Prin urmare, nici consolidarea Pactului de stabilitate și creștere, nici așa-numita condiționalitate strictă a viitorului mecanism de stabilitate nu ne vor conduce către obiectivul nostru.

Ce ar trebui să fie subliniat mai clar în pachetul global de măsuri este nevoia suplimentară de investiții, în special în țările afectate de criză, și acest lucru trebuie să meargă dincolo de micile extinderi ale creditelor și de reducerile ușoare ale ratelor dobânzilor. Afirmarea necesității de a reduce dezechilibrele macroeconomice va fi problematică atât timp cât aceasta este cerută numai din partea statelor slab dezvoltate economic, în timp ce statelor cu o economie puternică li se permite să continue ca înainte. Nu numai că cuvântul-cheie „solidaritate” nu apare nicăieri, dar s-a uitat, de asemenea, faptul că deficitele comerciale și cheltuielile sunt venituri pe de o parte și surplusuri comerciale pe de altă parte.

  Nikolaos Salavrakos, în numele Grupului EFD. – (EL) Dnă președintă, ceea ce a spus dl comisar Barroso echivalează cu o propunere de consolidare a guvernanței economice și a stabilității monedei euro. Aceasta înseamnă accelerarea politicii de guvernanță economică în Europa.

Desigur, activitatea efectuată de dl Barroso, ajutat de dl comisar Rehn, merge foarte bine și o vedem într-o lumină pozitivă. Sperăm că acest pact va putea răspunde provocărilor economice și fiscale cu care se confruntă Europa și va trimite mesajul corect către piețe. Din nefericire, piețele constituie problema noastră actuală.

Această nouă guvernanță economică vine după o criză, o criză serioasă sub forma datoriei publice a statelor membre. În opinia mea, din moment ce Statele Unite ale Americii tipăresc bani într-o sumă estimată la peste trei bilioane de dolari, nu văd niciun motiv de ce Europa nu ar trebui să își rezolve problemele prin tipărirea de bani în valoare de un bilion de euro, nu în scopul de a-i pompa pe piață, ci în scopul de a crea un fond, ceea ce noi numim „mecanism de sprijin”. Oricum ar fi, s-ar părea că nu a sosit încă timpul pentru o astfel de idee, nu atâta vreme cât ideile dnei Merkel predomină în întreaga Europă.

Cu toate acestea, trebuie să subliniem din nou faptul că Uniunea Europeană este obligată să creeze noi sisteme și valori în condiții nefavorabile.

Introducerea uniunii monetare, fără o strategie globală de guvernanță economică și fără coordonare între statele membre, a fost un risc care a fost testat în practică și manevrat în conformitate cu liniile generale. Cred că a venit timpul ca Uniunea să ia decizii mai îndrăznețe și să facă modificările structurale necesare.

După cum am spus, desigur că susținem practic deciziile Consiliului privind pactul pentru euro și considerăm că moneda euro este încă o monedă bună. Cu toate acestea, trebuie să ne asigurăm nu numai că vom realiza obiectivul de stabilitate în zona euro, ci și că vom realiza un nivel ridicat de creștere economică și competitivitate în Europa și că vom crește și menține locurile de muncă pentru cetățenii europeni, în special pentru cei tineri. Trebuie să ne axăm pe tineri.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dnă președintă, în calitate de proeuropean convins - cum sunt marea majoritate a celor 500 000 de alegători direcți ai mei - mi se pare foarte greu să accept această situație dificilă în care v-ați plasat. Pe de o parte, avem nevoie de stabilitate și trebuie să facem ceva pentru a contracara speculațiile; pe de altă parte, modul în care faceți acest lucru ilustrează încă o dată în mod destul de dramatic deficitul de democrație din Uniunea Europeană. Această procedură este mai mult o reminiscență a legislației de urgență decât ceea ce am dori să vedem într-o Europă progresistă. Firește, prin urmare, am susținut cu tărie amendamentul 34, care a fost depus de stânga și care solicită aplicarea procedurii de revizuire ordinară a Tratatului. Ori de câte ori există o urgență reușiți întotdeauna să faceți ceva ce, în realitate, mărește și mai mult distanța dintre cetățeni.

Aș dori, de asemenea, să profit de această ocazie pentru a respinge în termeni foarte clari modul în care dl Schulz se comportă față de mine în acest Parlament.

  José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra (PPE). – (ES) Dnă președintă, criza din Africa de Nord pune la încercare mecanismele stabilite în Tratatul de la Lisabona.

Ieri, în cadrul prezentării Înaltului Reprezentant în fața Comisiei pentru afaceri externe, am subliniat aspectele pozitive ale acțiunii Uniunii Europene: comunicarea baronesei Ashton care face distincția între termenul scurt, mediu și lung; aplicarea rapidă a Rezoluției 1970 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite; capacitatea de a negocia cu Liga Arabă; și reuniunea Consiliului European.

Cu toate acestea, este corect să spunem aici, astăzi, că există încă anumite întrebări care sunt adresate de opinia publică europeană și, prin urmare, de cetățenii noștri.

Dnă președintă, dl Verhofstadt are dreptate întru totul. Cum este posibil faptul că, în această zi și în această epocă, cele patru state membre care fac parte din Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite nu votează în același mod, ci mai degrabă votează atât de diferit?--

Cum este posibil, în această zi și în această epocă, faptul că discutăm dacă rezoluția Organizației Națiunilor Unite este aplicată de Uniunea Europeană, de NATO sau de coaliția internațională, atunci când vorbim despre aceleași resurse provenind de la aceiași contribuabili; despre aceleași nave și utilizarea lor în același teatru de operațiuni?

Este clar că mai avem încă multe de îmbunătățit în ceea ce privește capacitatea noastră de coordonare și multe de îmbunătățit de asemenea în procesul de luare a deciziilor.-

Există o replică celebră într-un film, care spune că „întotdeauna vom avea Parisul”. Cineva a spus în timpul acestei dezbateri că răspunsul Uniunii Europene a fost pripit. Dacă nu ar fi fost curajul, determinarea și consecvența Franței - și acesta este modul în care trebuie să fie privite lucrurile - în a recunoaște rebelii, în a-l trimite pe ministrul afacerilor externe și integrării europene la Consiliul de Securitate, în a convoca summitul de la Elysée și în a aplica rezoluția, dnă Ashton, trupele colonelului Gaddafi ar fi intrat deja în Benghazi.

  Kristian Vigenin (S&D). – (BG) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, aș dori să ne concentrăm puțin mai mult pe unul dintre subiectele fierbinți care va fi dezbătut mâine, și anume, situația din Libia.

Colegii mei deputați au dreptate în a afirma că în ultimele zile s-a creat o impresie de haos total sau cel puțin de lipsă de previzibilitate în deciziile și comportamentul Uniunii Europene, în special al statelor sale membre. Este imposibil, mai ales, să se ajungă la un consens în cadrul NATO, întrucât unele țări aderă la coaliție și apoi nu se mai implică.

Nu numai că această situație creează mari incertitudini printre partenerii noștri pentru a stabili dacă ne este clar ce dorim practic să obținem și cum să realizăm acest lucru, ci și creează probleme majore pentru opinia publică europeană, care nu poate avea nicio încredere că Uniunea Europeană și liderii săi reali sunt în stare să își respecte responsabilitățile pe care le au față de partenerii noștri din sudul Mediteranei.

Aș dori foarte mult ca, în zilele următoare, Consiliul European să vină cu decizii clare, ferme în ceea ce privește Libia, și nu numai Libia, ci și celelalte țări unde avem practic situații similare, cum ar fi Bahrain, Yemen și, într-o oarecare măsură, Siria. Cumva uităm că ceea ce facem în Libia va fi evaluat, de asemenea, în funcție de comportamentul nostru față de celelalte țări din regiune.

Aș dori ca Consiliul European să ia decizii clare referitoare la ce dorește Uniunea Europeană să realizeze în Libia, ceea ce va elucida, de asemenea, într-o mare măsură, modul în care vom realiza acest lucru. Cred că trebuie să înțelegem în mod clar că situația din Libia va avea consecințe grave și pentru multe din țările vecine, dacă situația actuală continuă pentru o lungă perioadă de timp.

Prin urmare, trebuie să fim pregătiți să oferim ajutor atât Egiptului, cât și Tunisiei, nu numai prin a face față situației umanitare, ci și prin a fi pregătiți să oferim literalmente sprijin economic și financiar în următoarele zile, săptămâni și luni, deoarece situația de acolo va avea un impact asupra situației economice din aceste două țări.

  Alexander Graf Lambsdorff (ALDE). – (DE) Dnă președintă, s-a afirmat aici că nu moneda euro este cea care se află în criză, ci statele membre care au intrat în datorii. Aceasta este esența crizei - îndatorarea iresponsabilă care continuă de mulți ani. Acesta este tendința pe care trebuie să o oprim. Acesta este motivul pentru care este corect ca mecanismul european de stabilitate să fie strict. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care este corect că așa s-a întâmplat cu operațiunile de salvare care au avut loc. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care este corect că Irlandei nu i se acordă o reducere a ratei dobânzii.

Această îndatorare trebuie să ia sfârșit. Încă o dată îi aud pe social-democrați vorbind despre o diferență între datoria bună și datoria rea. Desigur, investițiile sunt diferite de consum, dar la un moment dat prea multe datorii bune devin și ele datorii rele. Trebuie să fim corecți față de generațiile viitoare, avem nevoie de finanțe publice sustenabile - și atunci moneda euro va deveni din nou stabilă.

Pactul pentru euro implică prea puțin metoda comunitară. Acest lucru a fost spus aici, și pe bună dreptate. Împărtășesc această opinie.

Aș dori să adaug un ultim cuvânt despre Libia. Consiliul a sprijinit Rezoluția 1973. Acum trebuie să privim către viitor. Sunt de acord cu afirmația dlui Salafranca Sánchez-Neyra că Franța a jucat un rol foarte bun. Cu toate acestea, dacă Turcia ar fi fost invitată la summitul de la Elysée, atunci nu am avea aceste probleme în NATO și situația ar fi considerabil mai ușoară pentru noi toți. Mai mult decât atât, sper că șeful nou-numit al guvernului de tranziție din Libia ne va vizita în curând aici, în Europa.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL) Dnă președintă, toate obiectivele pe care și le-a stabilit Eurogrupul, și care uneori sunt complet rezonabile, pot fi realizate cu succes cu ajutorul politicilor economice, sociale și fiscale ale statelor membre. Întrebarea care se pune, prin urmare, este de ce modificăm astăzi Tratatul cu mare viteză pentru a transfera aceste competențe - cel puțin parțial - la nivelul Uniunii.

Cred că există două răspunsuri: ca de obicei, dorim să împărțim responsabilitatea pentru deciziile nepopulare cu Uniunea Europeană sau dorim să folosim ocazia, probabil sub pretextul reformelor, pentru a transfera pur și simplu mai multă putere către Bruxelles. Mă îndoiesc că acest lucru va produce efectele scontate, luând în considerare faptul că multe dintre statele membre ale Eurogrupului au mai multe datorii publice și un sistem de impozitare mai puțin competitiv decât celelalte state membre.

Deasupra acestei discuții, desigur, planează amenințarea unei Europe „cu două viteze”. Aș dori să-i avertizez pe cei care doresc să se grăbească. Pe lângă aceeași viteză, ceea ce este necesar, de asemenea, este direcția cea bună. Deplasarea la o viteză foarte mare, dar în direcția greșită amenință să se încheie într-un singur fel - o creștere uriașă a dimensiunilor catastrofei. Cel puțin, așa văd eu că se întâmplă pe drumurile europene.

  Miguel Portas (GUE/NGL). – (PT) Dnă președintă, Parlamentul portughez va vota astăzi împotriva celui de-al patrulea program de stabilitate depus de guvern pe parcursul a 12 luni. Majoritatea deputaților din Parlamentul portughez vor vota împotriva acestui document din cauza conținutului pachetului, dar și pentru că a fost prezentat la Bruxelles înainte de a fi fost cunoscut, negociat sau aprobat în Portugalia.

Acesta este motivul pentru prima mea întrebare adresată Președinției maghiare: în lumina acestei experiențe, intenționează să apere, împreună cu partenerii săi, caracterul obligatoriu al aprobării parlamentare prealabile a acestor documente, sau nu?

Cea de-a doua întrebare sună cam așa. Mâine, Consiliul decide cu privire la un mecanism de finanțare post-2013, dar nu ne spune nimic despre mecanismul de finanțare actual, care este ceea ce ne interesează. Cu Portugalia intrând într-o perioadă de alegeri anticipate, va exista în mod inevitabil o explozie a datoriei publice și a ratelor dobânzilor. Ce intenționează să facă Consiliul pentru a preveni speculațiile privind datoria publică portugheză? Mai mult, nu declarați că este o problemă a portughezilor, pentru că, dacă austeritatea este a noastră, este a noastră pentru că deciziile sunt și ale dvs.-

  Bastiaan Belder (EFD). - (NL) Dnă președintă, Înaltul Reprezentant a indicat ieri după-amiază, în cadrul Comisiei pentru afaceri externe, că a vrut să ofere un sprijin concret „noului Egipt”, așa cum am început să îl numim, pentru a combate criza de amploare a locuințelor. Oricine știe câte ceva despre enorma nenorocire socioeconomică în care se găsește marea majoritate a poporului egiptean nu mai poate rămâne euforic. Aici este vorba de a arăta empatie europeană autentică.

Din acest motiv, salut călduros toate eforturile europene de a îmbunătăți condițiile de trai din Egipt. Mai ales acum, când țara trece printr-o tranziție incertă după plecarea președintelui Mubarak și când Cairo pare a se îndrepta direct către o criză financiară și alimentară. În opinia mea, ajutorul european în Egipt ar trebui să fie însoțit de eforturi duble din partea Consiliului.

În noul Egipt, toți cetățenii, indiferent de religia lor, trebuie să fie egali în fața legii, cu drepturi egale pentru toți. Mai mult decât atât, Cairo trebuie să respecte tratatul de pace cu Israel și chiar să îl dezvolte în continuare. Dacă am impune aceste două condiții, atât stabilitatea internă, cât și cea externă a noului Egipt ar fi consolidată.

  Barry Madlener (NI). - (NL) Dnă președintă, am crezut ca m-ați trecut cu vederea. Vă mulțumesc că mi-ați acordat cuvântul. Instituim un mecanism de stabilitate, un fond de ajutor permanent, care va trebui să fie plătit de oamenii obișnuiți, de oamenii care nu vor obține niciun cadou gratuit. Beneficiarii, cu toate acestea, sunt oamenii care vor primi un cadou gratuit. De acum încolo, îi vom recompensa pe trișori, pe cei care își încalcă promisiunile și pe cei care falsifică cifrele.

Acum zece ani s-a semnat un Pact de stabilitate și creștere cu un angajament solemn că va menține în ordine finanțele publice. Acest pact a fost încălcat de Germania, Franța, Grecia și altele. Deficitele majore nu au fost soluționate. Acum, însă, se fac din nou promisiuni solemne că noul pact va funcționa efectiv. Bruxelles va fi acum cel care va decide cât le este permis olandezilor să câștige, când le este permis să se pensioneze și cât vor primi din pensiile lor. Din nou, nota de plată este suportată de contribuabil, de persoanele care nu primesc niciun cadou gratuit.

Dnă președintă, acest fond permanent este o jucărie scumpă, care permite elitei politice să ascundă faptul că unele țări nu pot fi de încredere în cadrul unei uniuni monetare. Există țări care doresc să se bucure de avantajele monedei euro, dar nu doresc să împartă povara, și țări care nu reușesc să își păstreze în ordine finanțele. Acele țări, dnă președintă, ar trebui să părăsească zona euro. Aceasta este singura ajustare pe care trebuie să o facem la Pactul de stabilitate și de creștere.

  Mario Mauro (PPE). - (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, mișcările sociale care se înmulțesc în țările din sudul Mediteranei nu ar trebui să ne distragă atenția de la obiectivele economice pe termen mediu și de la alte obiective care au fost stabilite de mult timp. Dimpotrivă, turbulențele internaționale ar trebui să intensifice ritmul de creștere a economiei noastre: salut faptul că deciziile de punere în aplicare a Strategiei UE 2020 trebuie să fie luate rapid; nu mai târziu de reuniunea din această săptămână.

Nu știm ce se va întâmpla după conflictul din Libia, dar putem fi siguri că nimic nu va mai fi niciodată la fel. Prin urmare, Europa are nevoie într-adevăr de un pachet de măsuri care să permită economiilor statelor membre să își revină pe măsură ce intră într-o nouă perioadă de incertitudine. Totuși, cea mai mare problemă se referă cu siguranță la situația din țările de la Marea Mediterană. Regiunea mediteraneeană în război este cea mai gravă catastrofă pe care lumea și-ar putea-o imagina în prezent. Acele țări care au considerat că este vital să facă ceva în aceste condiții au acționat cu înțelepciune, dar, cu toate acestea, ne rămâne marea contradicție a unei Uniuni Europene care pare să se simtă incomod, dacă nu chiar divizată, referitor la ce trebuie făcut.

Prin urmare fac apel la Președinția maghiară: Parlamentul European și eu, de asemenea, credem că Comisia este aproape de această Președinție, care are posibilitatea de a transforma criza într-un lucru care nu sfârșește prin a submina pur și simplu Uniunea Europeană.

Avem această responsabilitate enormă: de a transforma criza actuală într-o oportunitate de a produce, de a face posibilă o politică externă care să permită lumii să trăiască și să respire. Cu responsabilitățile, îndoielile și greșelile noastre, suntem la un pas de evenimente importante și cred că ar trebui să ne asumăm pe deplin această responsabilitate, asigurându-ne că deciziile luate de Consiliu mâine și poimâine sunt rezonabile, dar mai presus de toate îndrăznețe. Vă mulțumesc.

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Dnă președintă, s-a spus deja că, din păcate, la acest moment în Parlamentul portughez, guvernul ar putea fi în colaps. Dacă guvernul va cădea, acest lucru se va întâmpla ca urmare a instabilității politice provocate de partidele din opoziție, care nu au sprijinit un alt pachet de austeritate.

Este adevărat: acesta este cel de-al patrulea pachet pe parcursul a câtorva luni. Acest lucru se întâmplă nu pentru că pachetele anterioare nu au fost respectate: ele au fost respectate. Ci mai degrabă pentru că toate condițiile impuse au devenit mai rele la mila așa-numitelor dorințe ale piețelor. Execuția bugetară a Portugaliei în lunile ianuarie și februarie a înregistrat un excedent, cu o reducere cu 3 % a cheltuielilor și cu o creștere cu 11 % a venitului.-

Forțele politice care au creat această criză politică prin respingerea acestui program de austeritate depus de guvern și sprijinit de Comisia Europeană, Consiliu și Banca Centrală Europeană pot fi foarte mulțumite de acest lucru. Cu toate acestea, doar imprudența este cea care le permite să fie mulțumite cu această situație, întrucât este groaznică pentru o țară din zona euro cu probleme provocate de datorii. Este groaznică pentru țară, este nedreaptă pentru poporul portughez și este o altă lovitură pentru dezvoltarea sustenabilă a marelui proiect care este moneda unică.

Nu ne aflăm într-o criză în zona euro: ne aflăm în mijlocul Marii Crize a zonei euro. Aș dori să îi întreb pe ceilalți deputați portughezi, care este alternativa? Toate statele membre trebuie să își depună planurile de austeritate până în aprilie. Are Portugalia nevoie sau nu de alte măsuri de austeritate pentru a-și reduce deficitul și datoria publică; pentru a-și reduce deficitul, în 2012 și 2013, cu 3 % și respectiv 2 %? Ați refuzat să negociați, dar nu ați prezentat nicio alternativă. Respingerea nu este soluția, respingerea este problema, impunând poporului portughez sacrificii suplimentare.

PREZIDEAZĂ: Miguel Angel MARTÍNEZ MARTÍNEZ
Vicepreședinte

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR)Dle președinte, viitoarea reuniune a Consiliului reprezintă probabil ultima șansă pentru liderii europeni ca să își amintească faptul că am fondat Uniunea Europeană pentru a sprijini valori și pentru a acționa împreună atunci când în joc sunt puse aspecte esențiale. Când un popor se află la mila unui lider criminal, atunci există o problemă fundamentală.

O rezoluție a fost adoptată mulțumită eforturilor Franței și ale Regatului Unit. Am reușit să îl oprim pe colonelul Gaddafi să ajungă la Benghazi. Cu toate acestea, lipsa de unitate din Europa este îngrijorătoare. Mâine, la reuniunea sa, Consiliului trebuie să trimită un semnal puternic; acesta trebuie să sprijine intervenția în curs, să recunoască rebelii libieni pentru a le acorda sprijin și să-l izoleze și mai mult pe colonelul Gaddafi, astfel încât acest regim să cadă.

De asemenea, ceea ce se întâmplă în Bahrain, Yemen și Siria este important. Izbucnirea unui nou șir de violențe în Orientul Mijlociu este, de asemenea, importantă.

Noi, deputații din Parlamentul European, ne așteptăm ca liderii europeni să acționeze înainte de a fi prea târziu. Istoria este în curs de schimbare în numeroase părți ale lumii. Curajul politic înseamnă să se abordeze această provocare: exact acesta este lucrul pe care îl așteptăm de la Europa și de la cei care o conduc.

  Peter van Dalen (ECR). - (NL) Dle președinte, garanția olandeză în valoare de mai multe miliarde de euro l-a determinat pe fostul ministru de finanțe, dl Ruding, să spună „Calea spre iadul bugetar este pavată cu garanții”. Într-adevăr, garanțiile acordate au fost prea mari și prea riscante. Acestea nu vor ajuta la evitarea crizei deoarece sunt departe de a-și atinge scopul.

Criza europeană actuală a fost cauzată de cei care au permis în mod iresponsabil ca datoria să crească și de cei care nu au reușit să respecte acordurile încheiate. Dacă nu rezolvăm aceste probleme de bază, putem oferi garanții la infinit, dar niciuna nu va fi de ajutor.

Avem un Pact de stabilitate și creștere. În anul 2004, acesta era ironizat aici de către Germania și Franța. Am avut oportunitatea să consolidăm acest pact, în special cu sancțiuni automate, dar ce se întâmplă? Sancțiunile fac în continuare obiectul deciziilor politice. Este de necrezut. Scriitorul german Hans Enzensberger a prevăzut cu exactitate ceea ce se va întâmpla. Acesta a prezis că situația din prezent îi va determina pe cetățeni să privească elita politică europeană cu cinism și dispreț.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, direcția în care se îndreaptă liderii Uniunii Europene este inacceptabilă, prin creșterea exploatării lucrătorilor și prin noile măsuri antisociale care sporesc inegalitățile, șomajul și instabilitatea locurilor de muncă, sărăcia și excluziunea socială; toate acestea sunt în beneficiul grupurilor de interese economice și financiare din Uniunea Europeană, ale căror profituri cresc continuu.

Sub pretextul crizei, acestea doresc să vulnerabilizeze și mai mult țările mai instabile din punct de vedere economic, utilizând condițiile stabilite pentru aplicarea mecanismului european de stabilitate pentru a transforma, de fapt, țările suverane în simple protectorate.

Prin urmare, lucrătorii și popoarele sunt împotriva acestor măsuri, astfel cum s-a întâmplat sâmbătă în Portugalia la protestul a peste 300 000 de persoane și astfel cum se întâmplă astăzi în parlamentul portughez, unde majoritatea parlamentară va face cu siguranță același lucru în cazul celui de al patrulea pachet de austeritate.

Cu toate acestea, dle președinte, dorim, de asemenea, să spunem „nu” bombardamentului pe care forța internațională intenționează să-l efectueze în Libia, așa cum am spus „nu” și represiunii împotriva popoarelor din fiecare țară din această regiune, inclusiv Libia, Bahrain și Yemen.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dle președinte, gestionarea responsabilă a resurselor financiare este o condiție de bază necesară funcționării bune și stabile a gospodăriilor, a fabricilor sau a societăților comerciale, a regiunilor, a statelor și a federațiilor de state.

Prin urmare, este firesc, în cazul în care un grup de state membre ale Uniunii Europene decid să creeze o monedă comună unică, să se găsească un mecanism care să îi împiedice pe politicienii populiști să împovăreze moneda comună cu datorii nesustenabile – datorii care sunt utilizate pentru a cumpăra sprijinul alegătorilor pe termen scurt. Pactul privind competitivitatea definește anumiți parametrii la care țările din zona euro, în special, ar trebui să adere. Totuși, problema constă în punerea în aplicare a acestor norme bine intenționate.

Prin urmare, cred cu tărie că a sosit momentul să se aplice mecanismele de sancționare automată a eșecurilor pentru a respecta normele comune de gestionare convenite, astfel încât sancțiunile să nu facă obiectul negocierilor politice în cadrul Consiliului European unde prim-miniștrii compensează numeroasele și variatele lor greșeli politice prin sancționarea reciprocă.

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). - Dle președinte, aș dori să menționez două aspecte. În primul rând, aș dori să salut elaborarea Pactului euro plus, care este binevenită. O nouă arhitectură a luat naștere, un fel de spațiu Schengen economic. Ceea ce contează este că pactul ar trebui să fie favorabil incluziunii și deschis pentru cei care sunt capabili și dispuși să adere și că nu ar trebui să creeze o Europă cu două viteze. Din păcate, pactul va fi deschis doar pentru anumite state deoarece amendamentul la articolul 136, dezbătut și votat în Comisia noastră pentru afaceri constituționale, a fost respins. Acesta menționează: „solicită ca mecanismul de stabilitate să fie de la început deschis statelor membre care nu au ca monedă euro, dar care doresc să participe”. Pactul va fi deschis doar pentru anumite state deoarece va prelua anumite obligații. Acesta nu va fi deschis statelor din afara zonei euro care doresc să adere în mod corect.

Ceea ce ne unește mult mai mult decât euro este piața unică. Aceasta nu este o criză a monedei euro; această criză există în unele state membre din zona euro. Orice stat membru care nu face parte din zona euro ar putea avea aceeași problemă în materie de finanțe publice. Așadar, există o lipsă de logică și de coerență.

Câteva cuvinte despre Libia și sudul Mediteranei. În primul rând, aș dori să felicit nu Uniunea, ci acele state membre care se află în prima linie de apărare a drepturilor omului și a democrației în Libia. Ar trebui să fim recunoscători Franței și președintelui acesteia, Nicolas Sarkozy, pentru că a preluat inițiativa.

Consider că acesta este începutul trecerii de la o politică externă bazată pe interese la o politică externă bazată pe valori. Trebuie să urmăm doi pași. Trebuie să reformăm politica de vecinătate și să o direcționăm spre societățile și guvernele noastre și să obținem ceea ce în Europa Centrală și de Est se numește tranziție sau transformare. De asemenea, este un semnal de alarmă pentru reproiectarea, reformarea și consolidarea politicii de securitate și apărare comune, pentru a dota Uniunea cu capacități de comandă și cu capacități militare comune.

  Liem Hoang Ngoc (S&D). – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, mâine, 24 martie, va fi o zi simbolică. În primul rând, această zi va fi marcată de modificarea Tratatului de la Lisabona, pe care tocmai am votat-o și care va permite instituirea unui mecanism european de stabilitate permanent. Acest mecanism permite Uniunii Europene să emită primele euroobligațiuni, care vizează să finanțeze datoria suverană la rate mici ale dobânzii în caz de atacuri speculative.

În acest sens, este păcat că procesul nu a fost finalizat. Pentru a aborda exuberanța irațională a piețelor, revizuirea tratatului ar fi trebuit să fie o oportunitate pentru a autoriza Banca Centrală Europeană să acționeze la fel ca Statele Unite ale Americii și să răscumpere datoria publică în caz de tensiuni în ceea ce privește cursul de schimb. Procesul este cu atât mai incomplet cu cât este necesară punerea în aplicare a Pactului privind competitivitatea, rebotezat Pactul pentru euro. Acesta este cel de-al doilea simbol al zilei de mâine. Acest pact este sprijinit în unanimitate de către Consiliu, Comisie și Banca Centrală Europeană.

Doamnelor și domnilor, cu toții cunoașteți Consensul de la Washington: l-ați adorat. Ei bine, 24 martie reprezintă data când va lua ființă „consensul de la Bruxelles”. „Consensul de la Bruxelles” reprezintă aplicarea brutală și irațională a dogmei neoliberale: reducerea serviciilor publice și a bunăstării sociale; austeritate salarială și reglementarea minimală a piețelor financiare.

Doamnelor și domnilor, Consiliul, Comisia și BCE au memorii scurte. Aceste instituții propun transpunerea Pactului pentru euro în pachetul privind guvernanța pentru a include în sistemele noastre aceleași politici care au condus la criza economică. În Spania, Regatul Unit, Irlanda și în alte țări, creșterea îndatorării consumatorilor, care este alimentată de industria financiară, a fost cauzată de criza puterii de cumpărare care a rezultat din restricția salarială menținută timp de 20 de ani. Din nefericire, Pactul pentru euro propune să facă din austeritatea salarială un dispozitiv permanent.

În ceea ce privește datoria publică, pe lângă faptul că aceasta este o consecință a crizei economice, este, de asemenea, o consecință a reducerii inutile la nivel global a impozitelor, care a fost susținută de liberali și conservatori. Nu a existat o explozie a cheltuielilor publice în Europa: dimpotrivă. Bugetul și austeritatea salarială, combinate cu creșterea ratei dobânzii planificată deja de Banca Centrală Europeană, vor eradica cererea de pe piața internă europeană și vor împiedica redresarea economică fără să reducă deficitele. Mâine, vom fi alături de angajații care protestează împotriva acestui „consens de la Bruxelles”: acesta este cel de-al treilea simbol al zile de 24 martie. Dacă nu ne dorim revenirea semenilor „cămășilor brune”, împotriva cărora a fost creată Europa, reprezentanții aleși ai poporului trebuie să îi sprijine pe oameni în denunțarea politicilor care sunt atât incorecte, cât și ineficiente.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). - (FI) Dle președinte, crearea unui mecanism permanent de gestionare a crizelor pentru Europa este justificată în caz că vor mai exista crize în viitor. Nimeni nu își dorește alte crize, dar acestea pot apărea. Totuși, este păcat că se intenționează să se instituie un mecanism permanent de gestionare a crizelor în afara instituțiilor UE. Acest mecanism ar trebui adus cât mai aproape de instituțiile UE, astfel încât acestea să poată monitoriza modul în care mecanismul este utilizat. În plus, sancțiunile ar trebui să se aplice automat, și nu în urma unor discuții și negocieri.

Aș dori să spun câteva cuvinte despre așa-numita politică externă a noastră și despre Libia.

Situația din Libia și din cadrul comunității internaționale este neclară. A fost bine că s-a luat o decizie cu privire la zona de interdicție aeriană pentru a proteja civilii. UE, de asemenea, a fost implicată în luarea acestei decizii. Acum că forțele terestre au fost atacate, consider că există motive întemeiate să întrebăm dacă această zonă de interdicție aeriană a fost creată în acest scop. În acest sens, lucrurile aproape că depășesc pragul războiului.

  Derk Jan Eppink (ECR). - Dle președinte, dl Schulz a spus că operațiunile militare au început prea repede. Dimpotrivă, acestea au început prea târziu. Occidentul a așteptat prea mult. Gaddafi ar fi putut fi izolat în Tripoli și obligat să plece sau ar fi fost eliminat. În realitate, am acționat la timp pentru a preveni o crimă în masă în Benghazi.

Și ce am văzut? Franța și Marea Britanie – două state-națiune – au preluat conducerea. Felicitările mele! Aparent, Germania este o țară cu o monedă forte și cu o putere subtilă. A fi ministru al apărării în Germania este cel mai riscant loc de muncă din țară. Între timp, Turcia se opune NATO, iar SUA este puterea în retragere și se comportă ca un spectator.

Mă tem că în prezent – la fel ca în Balcani – nu putem ieși din impas fără conducerea devotată a SUA: conducere pe care Uniunea Europeană, din păcate, nu o poate oferi. Singurul politician care a știut cum să-l abordeze pe Gaddafi a fost Ronald Reagan. Reagan a avut dreptate tot timpul.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, exact în urmă cu un an, liderii Uniunii Europene și prim-ministrul elen au decis ca Grecia să joace rolul unui cobai economic și social. Apoi, au fost luate măsuri extreme, antisociale sub pretextul reducerii deficitului public și a datoriei publice și al îmbunătățirii competitivității. La finalul acestui experiment, datoria publică este doar cu puțin sub nivelul de 150 %, rata șomajului este de 15 %, 30 % reprezentând rata șomajului în rândul tinerilor, inflația este de aproximativ 4,4 % și economia a scăzut cu 6,6 %.

Dle comisar Rehn, experimentul elen a fost un eșec și ați exterminat cobaiul din punct de vedere economic, social și politic. Liderii Uniunii Europene pregătesc aceeași soartă pentru alte state membre care recurg la Pactul pentru euro, care reprezintă versiunea europeană a memorandumului elen. Suntem împotriva acestui pact deoarece nu dorim să exterminăm lucrătorii, pensionarii și șomerii.

Dle comisar Rehn, atunci când memorandumul elen a fost semnat, le-ați urat grecilor „bon courage”. Dacă sunteți consecvent în urările dvs., va trebui, de asemenea, să le urați „bon courage” lucrătorilor europeni vineri și sâmbătă.

  Hans-Gert Pöttering (PPE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, politologul american Samuel Huntington a prezis odată o ciocnire a civilizațiilor. În cazul în care ne-am fi bazat pe această prezicere, am fi jucat un rol în realizarea acestei ciocniri a civilizațiilor ca parte a unei profeții care se îndeplinește singură. Noi, Parlamentul European, am încercat întotdeauna să cooperăm cu statele arabe și cu popoarele acestora. În prezent vedem cum popoarele lumii arabe luptă pentru valori pe care le reprezentăm și noi: democrația, libertatea și statul de drept. Cine s-ar fi așteptat în urmă cu câteva săptămâni că Liga Arabă ne va cere nouă, comunității occidentale și internaționale, să oprim tiranul din Libia? În lumea arabă are loc o schimbare totală. Nu trebuie să facem nicio greșeală aici. Nu trebuie să arătăm popoarelor din țările arabe un devotament nesincer, ci trebuie să le sprijinim în acțiunile lor.

În această seară merg în Tunisia în numele Fundației Konrad Adenauer, în calitate de președinte al acesteia, așa cum am fost și la Cairo în urmă cu două săptămâni jumătate. Aș dori să repet cuvintele lui Konrad Adenauer, primul cancelar la Republicii Federale Germania, care a spus: „Suntem de partea libertății”. Acum trebuie să spunem popoarelor arabe: „Dacă vă doriți acest lucru, atunci dorim să vă ajutăm oferindu-vă solidaritate și consiliere în ceea ce privește democrația, ca să vă puteți pregăti pentru alegeri”.

Auzim cu groază că un atac terorist a avut loc astăzi în Ierusalim și că numeroase persoane au fost rănite. Condamnăm acest lucru cu fermitate, indiferent de cine este responsabil. Cu toate acestea, afirmăm, de asemenea, că acum trebuie să existe pace între Israel și Palestina. Dacă vântul libertății bate în statele arabe, atunci trebuie să se profite de oportunitate pentru a instaura pacea și între Israel și Palestina, pentru ca Israelul și poporul palestinian, care merită aceeași demnitate că israelienii, să poată trăi în condiții de siguranță în interiorul frontierelor. Pe măsură ce această schimbare majoră are loc în lumea arabă, sarcina noastră este de a ne aduce contribuția în calitate de Uniune Europeană și de a face acest lucru într-un mod unit și hotărât.

(Aplauze)

  Pier Antonio Panzeri (S&D). - (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, dincolo de măsurile care au fost anunțate, mă întreb dacă politica europeană este eficientă. În mod firesc, este nevoie de timp pentru ca Uniunea Europeană să preia rolul de lider, mai ales în politica externă, însă după cum știm, apar anumite situații care, din păcate, nu ne acordă timpul dorit și care necesită, de fapt, o acțiune rapidă și clarviziune.

În prezent, este evident că nu avem suficiente soluții la problemele din regiunea mediteraneeană și în special din Libia: trebuie să gândim în profunzime, să recunoaștem că, probabil, vom avea nevoie de o inițiativă mai puternică pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat și să desfășuram, de asemenea, acțiuni concertate în regiunea mediteraneeană.

De fapt, este clar pentru toți că în cazul în care privim situația din Libia, există o diferență imensă între acțiunea comună a întregii Europe și acțiunea țărilor voluntare, astfel cum este cazul în prezent. Nu, mesajul meu pentru reprezentanții Consiliului și ai Comisiei este că nu am ajuns acolo încă.

Consiliul nu a răspuns la anumite întrebări și acum trebuie să facă acest lucru rapid. Mă întreb dacă, dincolo de efortul umanitar, știm cu adevărat ceea ce trebuie să facem în cazul în care aplicarea Rezoluției 1973 nu este suficientă și în cazul în care unele țări își depășesc mandatul.

În al doilea rând, aș dori să știu care este părerea Consiliului în ceea ce privește comanda operațiunii: NATO a afirmat că are un rol tehnic și că nu asigură orientare politică. Considerăm că putem continua în acest mod, fără ca Uniunea European să își asume un rol mai puternic și mai unitar, în loc să lăsăm această acțiune în seama celor care sunt dispuși să facă acest lucru?

În final, în cadrul operațiunilor aflate în desfășurare și în relația cu Liga Arabă și cu Uniunea Africană, este esențial ca intervenția noastră să nu fie considerată, în cele din urmă, negativă cu riscul creării unui climat de nesiguranță și al unor schimbări periculoase. Suntem conștienți de aceste aspecte? Probabil nu în totalitate: acestea sunt întrebări care nu au nevoie de răspunsuri birocratice, ci de răspunsuri politice adecvate, începând cu reuniunea de mâine a Consiliului.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dle președinte, criticii monedei euro din țara mea de origine spun că situația din Grecia și din Irlanda demonstrează că euro nu funcționează. Aceștia afirmă că este mai bine ca o țară să fie în afara zonei euro. Se înșală.

Pe parcursul celor zece ani de istorie, zona euro a creat stabilitate, inflație scăzută și, în realitate, milioane de noi locuri de muncă. Mecanismul permanent de soluționare a crizelor va acționa ca o ultimă soluție în cazul în care o țară are dificultăți economice majore.

Moneda euro nu reprezintă cauza crizei, astfel cum subliniază de obicei, pe bună dreptate, dl comisar. Dimpotrivă, moneda comună reprezintă o parte importantă a soluției și acest lucru este valabil și în cazul unei țări precum Suedia. Prin urmare, regret profund că majoritatea în parlamentul suedez nu este în favoarea aderării Suediei la Pactul pentru euro. Acest fapt micșorează influența țării mele de origine. În cazul în care Suedia dorește să facă parte din cercul inițiaților al UE, așa cum afirmă guvernul suedez, nu are rost să se stea în afara sălilor de ședință. Danemarca, guvernul și parlamentul danez sunt în favoarea monedei euro. Acest lucru ar trebui să fie posibil și pentru Suedia.

  Georgios Toussas (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, Partidul Comunist Elen condamnă noul război imperialist ilegal dezlănțuit în Libia de Statele Unite ale Americii, Franța, Marea Britanie și NATO.

Interesul de a oferi ajutor umanitar este o ipocrizie rușinoasă. Adevăratul obiectiv al imperialiștilor este petrolul, gazele naturale și resursele care aduc bunăstare din Libia, Africa de Nord și din această regiune în general. Agresiunea imperialistă din partea SUA, a NATO și a Uniunii Europene accentuează riscurile la care sunt expuse, în general, popoarele din această regiune. Noul pact și guvernanța economică pentru unificarea zonei euro vor fi urmate de șomaj și sărăcie în masă. Mecanismul european de sprijin este un mecanism pentru falimentul controlat și insolvabilitatea în condiții de siguranță a națiunilor, în scopul de a proteja profiturile plutocratice.

Aceasta este lumea liberă din SUA. Aceasta este Uniunea Europeană a democrației și a libertății. Adevărata dilemă este următoarea: consecințele vor fi suportate de popor sau de plutocrație? Poporul nu ar trebui să suporte consecințele barbariei imperialiste și a crizei capitaliste. Oamenii nu ar trebui condamnați la șomaj permanent și sărăcie și, prin urmare, facem apel la aceștia să se ridice împotrivă și să se opună acestei intervenții imperialiste, să lupte pentru drepturile lor moderne și pentru o cale alternativă spre creștere care să servească nevoilor de bază și nu profiturilor monopolurilor.

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dle președinte, în primul rând, aș dori să atrag atenția asupra importanței pe care Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și în special membrii de origine portugheză din Grupul PPE, o acordă viitoarei reuniuni a Consiliului, soluției găsite – care este, de fapt, mai bună decât se aștepta la acel moment – și, în special, activității colegilor mei, dl Brok și dl Gualtieri, care au pregătit raportul în numele Parlamentului, în conformitate cu pozițiile Comisiei, aducând fondul mai aproape de ceea ce în mod evident respectă metoda Uniunii și îndepărtând-o de soluția interguvernamentală.

Apoi, aș dori să le spun colegilor mei deputați că, într-o perioadă în care Portugalia trece printr-o criză politică, Partidul Social Democrat portughez (PSD), care face parte din Grupul PPE, este pregătit să guverneze după alegeri. În plus, vom guverna în conformitate cu criteriile specifice zonei euro, îndeplinind toate obiectivele stabilite și, dincolo de acestea, făcând ceea ce Partidul Socialist portughez (PS) nu a fost capabil să facă timp de 13 ani; repet, 13 ani.

Guvernul condus de PS a fost un eșec spectaculos. Tot ceea ce s-a întâmplat în Portugalia a fost prevăzut de PSD în timpul alegerilor din anul 2009. Am participat la acea campanie și am avertizat că se va întâmpla acest lucru. Prin urmare, suntem aici pentru a garanta Uniunii Europene și, în special, partenerilor noștri din zona euro, că vom îndeplini toate criteriile care vor fi exigente și vor obliga poporul portughez să facă sacrificii. Totuși, va exista, măcar o dată, cineva credibil în guvern, în comparație cu actualul guvern portughez, care a trebuit să depună patru programe de stabilitate și creștere și care caută în mod constant noi soluții fără să fie capabil să dea piețelor un răspuns plauzibil; să dea un răspuns care să servească interesele Portugaliei și ale Europei.

[Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în temeiul procedurii cartonașului albastru (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)]

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Dle președinte, aș dori doar să-l întreb pe dl Rangel dacă nu crede că este infantil și imprudent să provoace o criză politică, având în vedere faptul că afirmă aici că viitorul guvern portughez va prezenta aceleași măsuri de austeritate și că se va angaja să realizeze aceleași obiective care au fost negociate cu Bruxelles-ul? Consideră dumnealui că Portugalia va plăti un preț prea mare și că poporului portughez i se va cere să facă prea multe sacrificii? La aceste întrebări aș dori un răspuns. Oare nu dorința de putere îi determină să adopte această atitudine?

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dle președinte, sunt foarte fericit să răspund, deși nu doream să transform o dezbatere a Parlamentului European într-o dezbatere privind politicile portugheze. De fapt, dacă dna Estrela dorește să dezbată politicile portugheze, are o soluție simplă: trebuie să organizăm alegeri, să candideze pentru parlamentul portughez și va avea oportunitatea, în opoziție, să dezbată politicile Portugaliei cu Partidul Social Democrat portughez.

Voi spune doar următoarele: nu mai putem suporta un guvern care a eșuat de patru ori în doi ani. Este imposibil, nu este sustenabil și piețele nu îl consideră credibil: nu mai există soluții dacă Partidul Socialist portughez continuă să reprezinte guvernul.

[Vorbitorul a fost de acord să răspundă la o întrebare în temeiul procedurii cartonașului albastru (articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)]

  Liisa Jaakonsaari (S&D). - (FI) Dle președinte, nu voi avea oportunitatea să întreb acest lucru în parlamentul portughez așadar o să vă întreb direct: de ce membrii Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) nu sprijină această propunere foarte importantă? Întreaga zonă euro și Uniunea Europeană ar putea suferi o criză în cazul în care luarea deciziilor este amânată. De ce nu sprijiniți soluțiile propuse, aici și acum?

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Dle președinte, Partidul Social Democrat portughez (PSD) a sprijinit în mod responsabil toate pachetele de austeritate spre deosebire de multe partide din alte țări ale Uniunii. Când guvernul a eșuat în mod spectaculos – și nu mai are nicio scuză, nu este capabil să prezinte un singur rezultat după doi ani – și situația pieței rămâne aceeași, PSD nu are altă opțiune decât să susțină această soluție. Soluția este reprezentată de noi alegeri, un nou guvern, credibilitate pentru Portugalia și, de asemenea, pentru Europa și zona euro.

  Simon Busuttil (PPE). – (MT) Dle președinte, în urmă cu două săptămâni, Parlamentul European a adoptat o rezoluție politică curajoasă, care face apel, printre altele, la crearea unei zone de interdicție aeriană pentru spațiul aerian al Libiei. În urmă cu o săptămână, când Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite nu aprobase încă această rezoluție, am organizat o altă ședință deoarece eram disperați din cauza căderii iminente a orașului Benghazi și, în cele din urmă, a colapsului revoluției în favoarea democrației din Libia. Joia trecută, o zi mai târziu, rezoluția a fost aprobată și au trecut patru zile de la punerea sa în aplicare.

Dle președinte, consider că este important să aplicăm în continuare această rezoluție și să sprijinim poporul libian, protejându-l totodată de alte masacre și susținându-l în tranziția spre democrație.

De asemenea, trebuie să abordăm două alte aspecte. În primul rând, trebuie să continuăm să oferim un ajutor umanitar de amploare poporului libian și persoanelor care s-au refugiat din Libia, mai ales în Tunisia și în Egipt. În al doilea rând, trebuie să ne pregătim pentru un posibil exod al refugiaților către țările Uniunii Europene. Până la urmă, nu este doar responsabilitatea țărilor UE din regiunea mediteraneeană, ci a tuturor.

  Tunne Kelam (PPE). - Dle președinte, astăzi, sala de ședință a Grupului PPE a fost oficial denumită după unul dintre părinții fondatori ai Uniunii Europene: Alcide de Gasperi. În timpul său, cheia pentru rezolvarea crizei a fost o abordare supranațională, având grijă mai întâi de interesele europene comune. Acesta s-a numărat printre acei oameni de stat care, deși s-au născut în secolul XIX, au fost capabili să dezvolte o viziune a Europei secolului XXI.

În prezent, combaterea crizei economice necesită o artă a guvernării care să nu fie ghidată de următoarele alegeri și care să nu se concentreze în primul rând asupra salvării naționale, ci asupra viitoarelor generații și asupra Europei în ansamblu. În ceea ce privește Consiliul European, salut noul text al mecanismului de stabilitate, precum și pachetul de reformare a zonei euro.

În al doilea rând, sper ca Pactul privind competitivitatea să se dovedească plauzibil și să atragă, de asemenea, alte state membre din afara zonei euro. Este important ca fiecare guvern să își asume angajamente naționale semnificative pentru a îmbunătăți poziția noastră competitivă.

În al treilea rând, la fel ca în cazul pieței unice, sunt puțin îngrijorat de faptul că obiectivele sale ambițioase au fost reduse semnificativ și că eficiența sa operațională ar putea deveni aproape irelevantă. Prin urmare, în timp ce se ia o decizie cu privire la următorii pași, să dovedim că avem voință și credibilitate politică prin perfecționarea celor patru libertăți fundamentale pe care se bazează cooperarea europeană, inclusiv piața internă și prin punerea integrală în aplicare a Directivei privind serviciile.

  Wim van de Camp (PPE). - (NL) Dle președinte, în primul rând, aș dori doar să transmit condoleanțe poporului japonez. Știu că vom avea o dezbatere cu privire la Japonia în câteva momente, dar sper că, în zilele următoare, de asemenea, Consiliul va răspunde solicitărilor de asistență specializată ale Japoniei. Deseori vorbim despre țările în curs de dezvoltare, dar aici ne confruntăm cu un dezastru într-o țară foarte dezvoltată care probabil are nevoie în continuare de ajutor suplimentar.

Cel de-al doilea subiect pe care vreau să îl abordez este Libia. Nu cred că vreunul dintre cuvintele blânde exprimate astăzi aici, nici chiar cele exprimate de Comisie, poate schimba faptul că Uniunea Europeană este absentă din Libia și faptul că, în prezent, aceasta nu este capabilă să pună capăt crizei din orașe sau acțiunilor trupelor terestre ale lui Gaddafi.

Aș dori să îl felicit pe președintele francez pentru că a asigurat, în ultimul moment, că Uniunea Europeană a reușit, de fapt, să coopereze cu NATO, însă suferința oamenilor nu a luat sfârșit încă și ar fi înțelept să fim modești în ceea ce privește rolul nostru. Europa se pricepe mai bine să ofere ajutor după o criză decât în timpul unei crize, așa cum am afirmat în repetate rânduri anterior.

În cele din urmă, aș dori să mă refer la Pactul pentru euro. Consider că am făcut într-adevăr niște pași înainte importanți. Dl Barroso consideră acest pact o piatră de temelie, dar cred că această piatră de temelie nu este încă bine fixată și în următoarele luni va trebui să avansăm. Această problemă nu va fi rezolvată efectiv mâine.

  Seán Kelly (PPE). - Dle președinte, la fel ca dl Barroso, aș dori,de asemenea, să mă concentrez asupra situației economice, mai ales pentru că țara mea de origine beneficiază în prezent de ajutor financiar din partea UE și din partea FMI. Cu toate acestea, în Irlanda, avem un guvern nou și speranțe noi. În primul său discurs, prim-ministrul nostru a spus că dorește să consolideze relațiile în Europa, să ne acopere datoriile și să își îndeplinească sarcinile – și suntem deciși să facem acest lucru.

Cu toate acestea, două lucruri sunt necesare în special pentru a face ceea ce ne-am propus. În primul rând, rata dobânzii percepută este draconică și nesustenabilă. Am dori să vedem o reducere de cel puțin 1- 2 %. În al doilea rând, avem nevoie în continuare de o garantare a finanțării băncilor noastre până în momentul când acestea vor fi din nou funcționale. Nu trebuie să fim intimidați de impozitul pe profit și mai ales nu avem nevoie de prelegeri din partea unor persoane ca dl Sarkozy, care se simte foarte confortabil cu o rată de 8,2 % în Franța, în timp ce rata noastră este, de fapt, de 11,9 %. Poate că ar trebui să se uite mai întâi în grădina proprie și apoi peste Marea Irlandei.

Ce reprezintă quid pro quo? În primul rând, vom pune în aplicare pachetul de austeritate, spre disperarea și durerea cetățenilor noștri. În al doilea rând, vom lua în considerare, dacă este necesar, încheierea unui pact în ceea ce privește datoria, asemănător celui din Germania din anul 2009. În al treilea rând, vom lua în considerare crearea unei agenții fiscale europene autonome. Acest aspect este, de asemenea, foarte important deoarece nu cred că poate exista o agenție națională autonomă.

Aș dori să-l rog pe dl Barroso, cu ocazia zilei sale de naștere, și pe colegii dumnealui să sprijine Irlanda să se ajute singură de această dată și nu vom mai solicita din nou asistență financiară.

  Krzysztof Lisek (PPE). – (PL) Dle președinte, trebuie salutat faptul că liderii Uniunii Europene au dedicat atât de mult timp în ultimele săptămâni și zile evenimentelor din Libia și din alte țări din Africa de Nord. Sunt sigur că această acțiune ne va permite să prevenim un masacru civil și că poporul libian îl va învinge pe tiran prin forțe proprii.

Totuși, nu poate fi negat faptul că trebuie să discutăm, de asemenea, despre provocările interne – provocări referitoare la modul în care funcționează Uniunea Europeană și instituțiile sale; provocări pentru funcționarea internă, pentru politica externă comună și pentru politica de securitate și apărare comună. Diferența de opinie care a apărut între anumite state membre ale Uniunii Europene demonstrează cât de departe suntem de o politică comună reală, care să fie în spiritul Tratatului de la Lisabona.

Aceasta este, de asemenea, o provocare pentru întreaga comunitate internațională. Este un lucru bun să cooperăm cu Statele Unite ale Americii și cu alți membrii ai NATO, este un lucru bun că avem un dialog cu Liga Arabă, cu Uniunea Africană și cu Israelul. Consider că dl Pöttering a subliniat un lucru foarte important, și anume că ceea ce se întâmplă astăzi în Africa de Nord, Libia și Egipt ar putea avea consecințe grave și că aceste consecințe ar putea afecta, de asemenea, viitorul procesului de pace. Ar trebui să ne amintim acest sfat și să ținem seama de el cu atenție.

De asemenea, ar trebui să ne gândim la viitorul acestor țări și la promovarea democrației și a drepturilor omului, și nu să acționăm doar ca un pompier care stinge incendii și ar trebui să ne gândim și la celelalte țări din vecinătatea Europei unde astfel de evenimente – sinistre – pot avea loc.

  Michael Gahler (PPE). – (DE) Dle președinte, în invitația sa de participare la reuniunea Consiliului European, dl Van Rompuy afirmă că vom începe ședința de prânz prin inventarierea evenimentelor din Libia și din vecinătatea sudică. Sper să nu supere pe nimeni acest lucru și, în schimb, să trimitem mesaje clare – mesaje comune – cu privire la obiectivele noastre care îl vizează pe colonelul Gaddafi, precum și poporul libian, dar care vizează și publicul nostru nemulțumit de lipsa de unitate în fața unei dictaturi.

Este bine să extindem lista neagră ca să includem anumite persoane și să blocăm conturile companiei naționale de petrol a Libiei. Totuși, aș fi dorit să văd că UE, nu NATO, își amintește propriile decizii privind capacitățile și că reușește să pună în aplicare embargoul asupra armelor cu ajutorul forțelor navale ale statelor sale membre. La urma urmei, sunt vecinii noștri. Dacă am fi făcut acest lucru, am fi evitat tensiunile care au implicat Turcia în cadrul NATO și am fi ușurat sarcina aliaților noștri din SUA.

Sper că planificarea misiunilor umanitare ale UE se va concentra nu numai asupra primirii refugiaților de război în părțile egiptene și tunisiene de la frontierele Libiei, ci și asupra furnizării de ajutor umanitar în mod activ în zonele din Libia care au fost eliberate de sub puterea colonelului Gaddafi. Consider că acest lucru este necesar pentru a spune clar celor din Tripoli care sunt intențiile noastre.

Aș dori să îi transmit deputatului comunist din Grecia că tocmai am auzit de la Moscova că Stalin este mort. Biroul Politic transmite noi directive, dar evident nu le-ați primit încă.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Cred că suntem cu toții de acord asupra obiectivului final al intervenției care se desfășoară în Libia, și anume încetarea completă a violențelor și a abuzurilor intolerabile comise de către regimul Gaddafi la adresa civililor

Paragraful 8 al Rezoluției 1973 a Consiliului de Securitate constituie, cred, o bază juridică indiscutabilă pentru a asigura, prin toate mijloacele posibile, respectarea zonei de excludere aeriană stabilită tocmai cu scopul protejării civililor. Vreau, de altfel, să reamintesc faptul că, înaintea adoptării rezoluției 1973, Parlamentul European a fost printre primele instituții internaționale care au cerut instaurarea unei asemenea zone, în plenara trecută de la Strasbourg.

În perspectiva Consiliului European care se deschide mâine, două mi se par elementele importante pentru a asigura succesul intervenției în Libia și cred că cuvintele cheie ar trebui să fie coordonare și claritate. Coordonare, înainte de toate, la nivelul Uniunii, în spiritul Tratatului de la Lisabona, în privința aspectelor umanitare; coordonare în raport cu NATO - acțiunea noastră cred că trebuie să fie complementară cu cea a NATO; coordonare, în fine, în raport cu Liga Arabă, pentru că susținerea regională continuă să fie un element indispensabil pentru acțiunea noastră în Libia.

În fine, clari, în privința determinării noastre de a pune capăt violenței împotriva civililor. De claritatea mesajului nostru depinde în mare măsură rezolvarea acestei situații.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dle președinte, dle ministru, dlor comisari, ultimele cifre economice arată că Europa va ieși din criză. Următorul summit al UE poate consolida în continuare acest proces. Reuniunea Consiliului de la sfârșitul săptămânii poate aduce un progres în politicile europene, sporind nivelul solidarității europene. Un element important al pachetului de măsuri propuse spre adoptare este ciclul de coordonare macroeconomică, și anume semestrul european, prima etapă a acestuia fiind încheiată de raportul de sinteză elaborat de către Președinția maghiară. De asemenea, acest raport este important deoarece ne oferă oportunitatea de a schița o imagine economică a unei Uniunii Europene post-criză competitive. În plus, Președinția maghiară în exercițiu a jucat, de asemenea, un rol principal săptămâna trecută în adoptarea orientării generale a pachetului de șase propuneri legislative și, grație acestui lucru, Parlamentul poate începe și ...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Dle președinte, aș dori să felicit Președinția maghiară pentru activitatea sa din ultimele săptămâni. Aceasta este o adevărată poveste de succes. Totuși, în același timp, este un succes și pentru Europa. Totul este pregătit pentru ca un acord final privind noul cadru de politică economică a Uniunii Europene să fie încheiat la următoarea reuniune a Consiliului European din a doua jumătate a săptămânii. Acesta ar putea permite întregului proces de integrare europeană să treacă la o nouă etapă. În cadrul reînnoit de guvernanță economică, responsabilitatea noastră și a Parlamentului European este foarte mare deoarece ar fi bine să se adopte aceste șase propuneri legislative în primă lectură. Întreaga Europă ar putea avea de pierdut în cazul în care are loc o amânare. Îi felicit pe dnii Brok și Gualtieri pentru raportul de astăzi. Sunt recunoscător pentru flexibilitatea Consiliului și Parlamentul European nu doar ...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Pat the Cope Gallagher (ALDE). – (GA) Dle președinte, sprijin acțiunile întreprinse de guvernul irlandez pentru a obține o reducere a ratei dobânzii în cadrul programului UE-FMI pentru Irlanda. Comisia Europeană a precizat clar că va fi pregătită să sprijine reducerea ratei dobânzi și mă aștept ca cele 27 de state membre să ajungă la un consens în ceea ce privește reconsiderarea acestei chestiuni.

Asigurarea faptului că datoria noastră este sustenabilă este în interesul atât al Irlandei, cât și al Uniunii Europene. Este esențial ca prețul mecanismului de asistență financiară a UE să fie accesibil și echitabil.

Este bine cunoscut faptul că unele țări urmăresc anumite concesii din partea Irlandei în schimbul reducerii ratei dobânzii. Se pare că se fac presiuni pentru ca Irlanda să crească impozitul pe profit, de exemplu – nu am timp să discut aspectul impozitării în raport cu impozitul pe profit –

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Andrew Henry William Brons (NI). - Dle președinte, așadar, Consiliul European va adopta decizia de modificare a tratatului în ceea ce privește mecanismul european de stabilitate, dar se presupune că va ajuta țările să rămână în cadrul zonei euro. Bineînțeles, nu va reuși: nu din cauza lipsei de resurse financiare, ci din cauză că problema este autohtonă. Acesta este un mecanism care va încerca să schimbe lucrurile firești!

Valoarea externă a monedei unei țări ar trebui să reflecte cererea și oferta pentru această monedă, care bineînțeles ar trebui să reflecte apoi cererea de exporturi și de importuri, vizibile și invizibile, precum și circulația capitalurilor.

Aceeași valoare a unei monede nu poate reflecta condițiile economice din 17 țări diferite. Nu avem nevoie de un mecanism care să facă țările să eșueze în continuare în zona euro, ci avem nevoie de un mecanism care să le salveze. Chiar și acele țări care au obținut succese în cadrul zonei euro se vor descurca mai bine în afara acesteia cu monede reevaluate.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Consider esențial, în cadrul discuțiilor Consiliului European din 24-25 martie, finalizarea unui pachet legislativ credibil privind consolidarea guvernării economice în Uniunea Europeană.

În acest sens, politica de coeziune reprezintă, alături de politica agricolă comună, un domeniu prioritar în perspectiva negocierilor privind noul buget al Uniunii Europene post 2013.

Este esențială menținerea unei ponderi importante a politicii de coeziune în cadrul bugetului comunitar post 2013 pentru ca Uniunea Europeană să-și îndeplinească obiectivele ambițioase și să sprijine în mod corespunzător implementarea strategiei Europa 2020.

Politica de coeziune trebuie, însă, să genereze eficiența investițiilor mai ales printr-o programare strategică a fondurilor, prin concentrarea tematică a obiectivelor și prin simplificarea regulilor de implementare. <BRK>

  Zigmantas Balčytis (S&D). - (LT) Dle președinte, astăzi am aprobat modificarea Tratatului de la Lisabona care va facilita instituirea mecanismului de stabilitate permanent în zona euro. Am dat dovadă solidaritate prin faptul că am fost de acord cu modificarea tratatului și prin faptul că am înțeles că suntem într-o situație economică și financiară dificilă și că trebuie să luăm măsuri specifice în ceea ce privește coordonarea și supravegherea economică. Acest mecanism și fondul de garantare sunt destinate doar membrilor zonei euro, în timp ce țările din afara acestei zone vor fi lăsate în plan secundar, riscându-se fragmentarea Uniunii Europene și respingerea metodei comunitare. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să dea dovadă de o mai mare solidaritate, oferind asistență și statelor care nu sunt membre ale zonei euro, astfel încât acestea să devină membre și să își recupereze toate drepturile de decizie în Uniunea Europeană și, astfel, vom elimina o discrepanță temporară din acordul de aderare la UE.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dle președinte, dle comisar, aș dori să atrag atenția asupra a două aspecte referitoare la următoarea reuniune a Consiliului.

Primul aspect se referă la faptul că numeroase măsuri sunt nedemocratice prin natura lor. Rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European, singurele instituții alese, va fi diminuat, iar puterile organelor executive centrale vor fi consolidate. Sancțiunile stricte și natura automată a acestora limitează puterea parlamentelor naționale de a influența politica economică. Nu sunt de acord nici cu faptul că legislația privind indicatorii macroeconomici este elaborată de Comisie fără a implica Parlamentul European.

Cel de-al doilea aspect se referă la faptul că multe dintre măsurile propuse sunt contraproductive. Cum intenționează Comisia să restabilească creșterea economică și ocuparea forței de muncă? Propuneți politici care suprimă cererea internă și se bazează pe exporturi. Este aproape sigur că această combinație de politici nu va scoate UE din criză. În loc de politici nedemocratice și restrictive, dle comisar, aș dori să spun ...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Liisa Jaakonsaari (S&D). - (FI) Dle președinte, vestea proastă de astăzi este că membrii Partidului Conservator portughez resping acest pachet în speranța organizării de noi alegeri. Astfel, întreaga zonă euro poate intra în criză deoarece o amânare ar fi dăunătoare în prezent. La rândul lor, piețele analizează dacă Uniunea Europeană poate lua decizii.

Este foarte important să găsim soluții. Aceasta va fi o decizie istorică deoarece, în prezent, trecem de la un sistem de coordonare vechi, în care doar câțiva vor să fie coordonați, la guvernanță, care este un tip nou de arhitectură economică europeană și acesta este un lucru bun. Din păcate, reputația acestui proiect în ansamblu a fost pătată de neoliberalii Sarkozy și Merkel...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Olli Rehn, membru al Comisiei. – Dle președinte, permiteți-mi să le mulțumesc onorabililor deputați pentru o dezbatere foarte responsabilă cu privire la reuniunea de săptămâna viitoare a Consiliului European. În numele Comisiei, aș dori să fac anumite observații cu privire la câteva discursuri privind Libia și Japonia înainte de a comenta aspectele economice. Așa cum știți, Comisia nu are competențe în materie de securitate și apărare, însă am coordonat răspunsul european la criza umanitară în creștere la frontierele Libiei. Acțiunea militară din zona de interdicție aeriană pusă în aplicare în conformitate cu Rezoluția 1973 a Consiliului de Securitate al ONU a creat noi circumstanțe care trebuie luate în considerare pentru a oferi asistență umanitară într-un mod sigur și eficient celor care au nevoie, fie la frontiere, fie pe teritoriul Libiei. Aceasta a dat o nouă speranță că viețile nevinovate ale civililor vor fi cruțate.

Deși evenimentele din Japonia nu au consecințe imediate pentru sănătatea cetățenilor din Uniunea Europeană, este important să se țină seama de politicile UE în materie de securitate nucleară, precum și de planurile de urgență și de măsurile de siguranță existente. Comisia folosește toate instrumentele disponibile pentru a monitoriza impactul, inclusiv impactul asupra siguranței în viitor. În opinia mea, Japonia ne învață că riscurile pot deveni realitate; ceea ce era considerat a fi imposibil, de acum, trebuie să fie inclus în planurile noastre. O abordare europeană pentru o evaluare cuprinzătoare a siguranței și a riscurilor centralelor nucleare ar maximiza efectele la nivel european.

Înainte de a elabora concluziile finale, o analiză completă a accidentului din Japonia este esențială; evaluarea ar trebui să acopere cele mai importante aspecte, cum ar fi cerințele de siguranță în caz de cutremur, precum și asistența în ceea ce privește furnizarea de energie electrică de urgență pentru răcirea reactorului.

De asemenea, în ceea ce privește politica economică, dezbaterea dvs. a reflectat amploarea a ceea ce este în joc mâine la reuniunea Consiliului European și am încredere că mesajele trimise de aici vor fi auzite și ascultate în toate capitalele Europei. Este corect să spunem că Uniunea Europeană va evolua foarte mult după luna martie. Criza financiară, care s-a transformat într-o recesiune economică și apoi într-o criză bancară și a datoriilor suverane, a forțat Europa să caute noi modalități de a avansa, să ia în considerare toate opțiunile posibile și să ia decizii cu consecințe pe termen lung.

Astfel cum a afirmat președintele Barroso în discursul său de deschidere, vom răspunde provocării printr-o strategie globală care se bazează pe punctele forte, pe valorile și pe instituțiile Uniunii Europene. Uniunea Europeană a fost creată tocmai pentru acest tip de provocări cu care ne confruntăm astăzi: pentru a putea rezista la probleme împreună și pentru a putea ieși dintr-o criză mai puternică decât anterior prin eforturi comune.

Ca urmare a discuțiilor foarte lungi derulate pe parcursul a câteva luni, elementele unui răspuns cuprinzător în cadrul politicii economice sunt în sfârșit pregătite pentru ca liderii Uniunii să convină asupra lor și să se angajeze că le vor respecta în cadrul reuniunii de mâine a Consiliului European. Statele membre și mai ales statele membre din zona euro urmează foarte hotărât reforme structurale intensive de consolidare fiscală și de stimulare a creșterii. În prezent, aceasta este prima piatră de temelie pentru a înregistra progrese cu această strategie.

În al doilea rând, atât Consiliul, cât și Parlamentul susțin angajamentul dvs. de a finaliza până în această vară pachetul legislativ al Comisiei privind guvernanța economică. Guvernanța economică consolidată reprezintă într-adevăr piatra de temelie a răspunsului nostru cuprinzător.

În al treilea rând, mecanismul european de stabilitate permanent va funcționa din iunie 2013, având o capacitate de creditare de 500 de miliarde de euro. Prin această decizie se va crea un prag financiar cu un efect de izolare suficient pentru a înlătura și cea mai mică îndoială în ceea ce privește capacitatea noastră de a acționa chiar și în cele mai tensionate cazuri.

Rolul Comisiei în conducerea operațiunilor MES va fi esențial, iar legătura dintre MES și instituțiile UE, inclusiv Parlamentul European, desigur, va fi stabilită în mod clar și ferm. Vom propune în timp util un regulament bazat pe articolul 136 din tratat care să clarifice etapele de definire a condiționalității politice și care să asigure coerența cu cadrul UE de supraveghere la nivelul statelor membre.

În final, sectorul bancar trebuie să se redreseze complet, pentru a se proteja creditarea economiei reale, a întreprinderilor și a consumatorilor. Următoarea serie de teste de rezistență din sectorul bancar va avea loc în lunile următoare; rezultatele vor ghida restructurarea necesară și posibila recapitalizare a sectorului bancar din UE. Înainte de publicarea rezultatelor, toate statele membre vor trebui să decidă și să își prezinte strategiile, dacă este cazul, pentru posibila restructurare și recapitalizare a instituțiilor lor vulnerabile.

Într-adevăr, este esențial să conștientizăm că aceste două probleme trebuie rezolvate în paralel; redresarea financiară trebuie accelerată, băncile trebuie restructurate și, dacă este cazul, recapitalizate cât mai curând posibil. Aceasta este o condiție necesară pentru restabilirea și consolidarea încrederii în economia europeană, pentru îmbunătățirea solidității bancare și pentru garantarea salvgardării creșterii economice prin creditare.

În concluzie, odată ce Consiliul European se angajează să respecte toate aceste elemente ale strategiei noastre economice cuprinzătoare de ieșire din criză, Uniunea Europeană va fi pe drumul cel bun pentru a obține creștere economică în acest an, 2011. Acest lucru nu înseamnă că totul este bine și cu atât mai puțin că putem sta relaxați. Dar, da, înseamnă că suntem pregătiți să facem față provocărilor actuale și celor care pot apărea, precum și să prevenim viitoarele crize.

PREZIDEAZĂ: Roberta ANGELILLI
Vicepreședintă-

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dnă președintă, dle comisar, stimați deputați, în primul rând vă mulțumesc pentru această dezbatere. Sunt recunoscătoare pentru faptul că majoritatea dintre cei din Parlament și dintre vorbitorii din cadrul dezbaterii au recunoscut caracterul necesar al celor șase elemente care vor constitui răspunsul comun al Uniunii Europene la criza economică și asupra cărora, sper, șefii de stat sau de guvern pot decide joi și vineri. Cu ajutorul acestor măsuri lucru putem pune capăt crizei, putem crea o bază pentru restricționarea eficientă a apariției unor crize similare. Sunt complet de acord cu vorbitorii care au spus că nu Uniunea Europeană în sine s-a aflat în criză, ci o parte, o bună parte din statele membre au devenit implicate într-o criză a datoriilor, o spirală a datoriilor. Acest lucru trebuie stopat. Aceasta este sarcina prioritară pentru noi toți, pentru fiecare stat membru.

Cu toate acestea, trăim într-o singură Uniune și avem o politică monetară comună și o monedă comună. De aceea, criza datoriilor din oricare stat membru este o problemă comună pentru noi toți. Prin urmare, avem nevoie de soluții comune. A început o dezbatere interesantă de care va trebui să ne ocupăm, cred eu, atunci când vom începe negocierile acum, într-o formă oficială, precum și negocierile cu privire la cele șase propuneri legislative referitoare la guvernanța economică. Aceasta înseamnă să facem diferența între datoriile bune și rele. Există însă o datorie bună? Aceasta este o dezbatere foarte incitantă. Dl comisar susține ceea ce spun, deoarece am luat în considerare acest lucru în cadrul Consiliului European, iar Consiliul a fost foarte sceptic cu privire la existența unei așa-zise datorii bune. Aici, de asemenea, un deputat din Parlament a declarat că în foarte multe cazuri, o datorie care a început ca o datorie bună ar putea fi transformată într-o datorie foarte rea.

Ar trebui să continuăm această dezbatere, dar cred că dacă dorim să ieșim din criza datoriilor o dată pentru totdeauna, trebuie să căutăm moduri diferite de stimulare a economiei și de începere a creșterii, altele decât creșterea datoriei. Nu ar trebui să dorim să facem investiții bune în detrimentul generațiilor viitoare. Prin urmare, cred că este de asemenea important să spunem că, la fel cum a menționat și președintele Barroso, avem la dispoziție instrumentele necesare: continuarea dezvoltării pieței unice, eliminarea obstacolelor încă existente și Strategia Europa 2020.

Aș dori să spun câteva cuvinte cu privire la situația portugheză și situația irlandeză. Suntem cu toții conștienți de faptul că acest lucru va fi discutat la reuniunea Consiliului European. În ceea ce privește Portugalia, doresc doar să subliniez faptul că pachetul de măsuri pe care l-a anunțat Portugalia a fost salutat de șefii de stat și de guvern la summitul UE din 11 martie și a fost salutat de asemenea și de președintele Băncii Centrale Europene. Astfel, acest lucru în sine a fost un mesaj pozitiv pentru piețe. În același timp, este de asemenea foarte important să spunem că fiecare plan de acțiune are o valoare numai în măsura în care este pus în aplicare. În plus, este foarte important să existe angajament politic și sprijin fără echivoc în spatele fiecărui demers.

În ceea ce privește Irlanda, aș dori doar să menționez faptul că noul reprezentant al guvernului irlandez a fost foarte cooperant în cadrul Consiliului Afaceri Generale de luni și că sunt foarte încrezătoare că se va găsi o soluție la problema irlandeză și în cadrul reuniunii Consiliului European. Mulți oameni au promovat metoda comunitară față de metoda interguvernamentală, sugerând faptul că și abordarea interguvernamentală s-a numărat printre motivele eșecului Strategiei de la Lisabona. Consider că am făcut progrese considerabile din 4 februarie. La 4 februarie, un mare număr de state membre, precum și mulți deputați din Parlamentul European cu care am vorbit la acel moment erau îngrijorați cu privire la direcția spre care ne îndreptăm și ce se va întâmpla cu Uniunea Europeană dacă am externaliza probleme importante. După părerea mea, situația s-a îmbunătățit foarte mult și ne-am întors la abordarea comunitară. Încă de la început, sarcina noastră, ca Președinție, a fost de a încerca să promovăm crearea unei soluții viabile între adepții externalizării și cei care doresc să rămână exclusiv în cadrul Comunității.

Primul ministru maghiar a sugerat și a solicitat chiar la 4 februarie ca în concluziile Consiliului European să se introducă o referire cu privire la punerea în aplicare documentului numit ulterior Pactul privind competitivitatea, în conformitate cu tratatele. Sunt foarte încântată să pot spune că am revenit cu siguranță la abordarea comunitară. Comisia Europeană, unul dintre organismele noastre cele mai orientate spre Comunitate, are o datorie importantă în cadrul fiecărui element al răspunsului nostru economic cuprinzător format din cele șase acte legislative și, prin urmare, Parlamentului European i s-au oferit de asemenea garanții că va avea acces la informații. Așadar, am parcurs un drum lung într-o direcție pozitivă. Pactul pentru euro este de asemenea deschis, iar statele membre, cum ar fi propria mea țară, vor putea să se alăture dacă doresc. Acesta nu este un club exclusivist.

În cele din urmă, ca o ultimă cerere, îmi reiterez dorința de a continua dezbaterea privind pachetul de șase propuneri legislative privind guvernanța economică în cel mai constructiv spirit posibil. Suntem pregătiți pentru acest lucru și aș dori să menționez că ne-am străduit să luăm în considerare rapoartele deputaților din Parlamentul European care erau deja terminate în ianuarie când Consiliul își formula poziția.

Revenind la Libia și la Marea Mediterană, războiul și instabilitatea sunt cele mai mari tragedii posibile pentru oamenii care trăiesc în regiune și pentru Uniunea Europeană. Cred că citez cuvintele dlui Mauro cu care sunt pe deplin de acord. Avem în fața noastră oportunitatea și sarcina de a crea din această criză șansa de a ne asigura că o astfel de tragedie nu va mai avea loc niciodată în regiunea mediteraneeană. Cred că este corect să spunem, și cred în exprimarea directă, că Parlamentul a decis acest lucru mai rapid decât Consiliul. În cele din urmă, Coaliția a fost capabilă să organizeze o operațiune de ultim moment, care a reușit să salveze viața a foarte mulți oameni din Benghazi.

În ceea ce privește întrebarea referitoare la gradul de solidaritate dintre noi și la eficiența politicii externe și de securitate comună a Uniunii Europene, încă o dată voi vorbi în mod direct. Nu suntem sută la sută uniți. Cu toate acestea, am reușit să cădem de acord asupra a foarte multe lucruri care au fost esențiale în ultima perioadă. La summitul din 11 martie, șefii de stat sau de guvern au precizat în mod clar că Gaddafi trebuie să plece; că trebuie să se stabilească relații cu Consiliul național interimar din Benghazi și că autoritățile libiene trebuie să fie contactate pentru a permite acordarea unui ajutor umanitar țării. Deja în acel moment am decis că trebuie să ne analizăm relațiile cu vecinătatea sudică. O condiție pentru acest demers a fost începutul schimbărilor democratice.

Apoi am convenit că sprijinul financiar trebuie să fie majorat prin includerea unor condiții adecvate, că relațiile comerciale trebuie să fie aprofundate și că trebuie să facilităm schimbările sociale în regiune. Zona unde trebuie să facem progrese cuprinde trei elemente: accesului la piață, mobilitate și bani. Ulterior, la 21 martie, miniștrii de externe, cei însărcinați cu domeniile politicii externe și de securitate comună și ale politicii de securitate și apărare comună, și-au reiterat angajamentul. Până atunci, a, avut la dispoziție Rezoluția 1973 a Consiliului de Securitate al ONU. Am salutat acest lucru, precum și deciziile Summitului de la Paris, a căror punere în aplicare trebuie să înceapă. Am decis foarte rapid cu privire la sancțiuni și ne-am subliniat angajamentul de a-i ajuta pe civili.

Poate că politica externă și de securitate comună nu funcționează perfect, dar cred că au fost adoptate unele decizii foarte importante, deși în ultimul minut. Vă mulțumesc foarte mult, dnă președintă.

  Președintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Acest summit de primăvară are o importanță crucială pentru toți europenii. Aici vom pune bazele unui euro stabil și ale unei consolidări temeinice a cooperării economice în Europa. Pactul pentru euro, care se află acum în fața noastră este, din fericire, mult mai echilibrat decât opțiunile originale. Respectul pentru modelul consultării sociale este esențial pentru acest pact. Așa și trebuie să fie, pentru că este baza modelului nostru Rhineland european.

Acum este momentul să facem următorul pas important, deoarece proiectul european nu poate fi limitat pur și simplu la un proiect financiar monetar. În cele din urmă, acest lucru ar fi în detrimentul său și ar duce la pierderea sprijinului popular pentru Europa. Prin urmare, mai mult decât oricând, Europa are nevoie de un proiect orientat spre viitor, atrăgător, nou, care va inspira din nou entuziasm oamenilor.

Nu trebuie să căutăm prea departe, pentru că propunerile sunt deja pe masă. În special, trebuie să ne concentrăm pe investițiile transfrontaliere în energia regenerabilă. Acest lucru va fi posibil numai dacă vom deschide și calea euroobligațiunilor. Va fi o lovitură pentru economia noastră, pentru ocuparea forței de muncă și pentru mediu, desigur, dar în întregime fezabilă, pe baza calculelor Foii de parcurs pentru 2050 a Comisiei. Haideți să începem odată.

  Zita Gurmai (S&D), în scris. – Viitoarea reuniune a Consiliului este, într-adevăr, una foarte importantă. În scrisoarea sa de invitație publică, președintele Herman Van Rompuy observă că „pentru a face un pas important în noul cadru al semestrului european, ar trebui să oferim îndrumare politicilor economice naționale, în vederea punerii în aplicare a Strategiei noastre Europa 2020”. Nu ar trebui să punem acest punct pe plan secundar pe ordinea de zi, după pachetul economic. Toată lumea știe că soluția pentru creșterea economică europeană este ocuparea forței de muncă. Strategia Europa 2020 vizează o rată de ocupare a forței de muncă de 75 % în rândul bărbaților și femeilor cu vârste cuprinse între 20 și 64 de ani. Toată lumea știe, teoretic, că acest prag de 75 % nu va fi atins fără participarea și implicarea masivă a femeilor pe piața forței de muncă.

Prin urmare, cer două lucruri din partea Consiliului, înainte de reuniunea sa viitoare. Primul dintre ele este să fim ambițioși și expliciți atunci când vine vorba despre orientările privind ocuparea forței de muncă și mai ales când vine vorba despre ocuparea forței de muncă în rândul femeilor. În al doilea rând, vă cer să vă reafirmați angajamentul față de obiectivele și orientările europene care permit participarea masivă a femeilor pe piața forței de muncă, în special obiectivele de la Barcelona privind centrele de zi pentru îngrijirea copiilor, despre care știm că sunt departe de a fi îndeplinite în UE.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – Consider că este imperios necesar ca investițiile în domeniile educației, cercetării și inovării să se realizeze cu sprijinul tuturor statelor membre, în mod imediat pentru ca obiectivele Strategiei Europa 2020 să se realizeze și astfel redresarea economică să fie o realitate. În calitate de reprezentant al cetățenilor europeni îmi declar susținerea pentru raportul doamnei Balzani și sunt de acord că Uniunea Europeană are nevoie să își îmbunătățească mijloacele financiare, astfel încât să reprezinte un competitor pe scena politică și economică internațională, într-un moment în care provocările actuale solicită o competitivitate crescută din partea actorilor internaționali. Nu în ultimul rând, pentru a avea o economie puternică, un obiectiv de baza ar trebui să fie cel legat de ocuparea forței de muncă. Uniunea Europeană are nevoie de personal calificat în toate domeniile, de persoane competente și de o mai mare productivitate în toate sectoarele sale

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) În următoarele câteva zile, Pactul pentru euro va fi finalizat de Consiliul European. Obiectivul de bază al pactului este acela de a promova competitivitatea, lucru care va duce la o creștere a ocupării forței de muncă în țările din zona euro. În scopul realizării obiectivelor menționate anterior la nivel european, propun ca definiția și controlul frontierelor terestre și maritime, precum și granițele economice ale statelor membre ale Uniunii Europene să fie integrate în pact. Acest lucru va proteja producția europeană de produsele contrafăcute importate din țările cu forță de muncă intensivă din Est. Importul unor astfel de bunuri produse în mod ieftin nu numai că este ilegal, dar oprește, de asemenea, funcționarea corespunzătoare a pieței, reducând astfel profiturile companiilor europene. Acest lucru încetinește creșterea economică și reduce competitivitatea întreprinderilor europene și a Europei în ansamblu. În concluzie, avem nevoie de noi stimulente pentru ca statele membre ale Uniunii Europene să dezvolte zone economice exclusive. Avem nevoie de o garanție europeană pentru întreaga zonă economică exclusivă din Europa, care să nu poată fi contestată de către țările terțe.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Nu există datorie bună sau rea; creșterea continuă a datoriilor naționale trebuie să se oprească. Din păcate, Consiliul nu a reușit să pună pe deplin în aplicare Pactul de stabilitate și creștere. Cu toate acestea, cetățenii noștri nu pot fi împovărați cu o altă criză structurală. Problema datoriei naționale actuale poate fi soluționată doar cerând o disciplină bugetară strictă. Modalitatea adoptată de statele membre de a aplica „procedura accelerată” trebuie respinsă, dar, după cum a spus deja dl Gualtieri, dacă dorim să facem o contra-propunere, atunci trebuie să ne concentrăm pe fond. Aș saluta o inițiativă în care cele 143 de centrale nucleare din Europa ar fi imediat scoase din funcțiune și s-ar folosi în loc surse de energie regenerabilă. Voi comenta pe scurt cu privire la iminentele teste de rezistență de la instalațiile energetice nucleare: întrucât - după cum se subliniază în mod repetat - reglementările detaliate privind securitatea centralelor nucleare intră în competența fiecărui stat membru în parte, eu nu pot susține fără rezerve aceste teste de rezistență în această etapă timpurie a negocierilor. Având în vedere evenimentele declanșate în 1986 de o simulare de criză la reactorul nuclear de la Cernobîl, aș privi astfel de teste cu mare îngrijorare, cu excepția cazului în care ar fi efectuate de UE sau de o instituție comparabilă și numai ca urmare a unei analize detaliate a stării și a capacității de încărcare a fiecărui reactor.

  Véronique Mathieu (PPE) , în scris. – (FR) Raportorul a dorit să includă un punct cu privire la agențiile descentralizate ale Uniunii Europene într-un capitol intitulat „Sustenabilitatea și responsabilitatea - elemente centrale ale bugetului UE pentru 2012”.

Împărtășesc principala idee menționată și anume că agențiile aduc valoare adăugată politicilor UE în domenii variate precum formarea profesională, mediul, securitatea internă și transportul feroviar. Cu toate acestea, împărtășesc, de asemenea, ideea că, în ceea ce privește sustenabilitatea și responsabilitatea bugetară, sistemul agențiilor ar putea fi îmbunătățit.

Într-adevăr, sarcinile și competențele agențiilor se suprapun uneori, iar unele dintre ele au costuri ridicate de funcționare din cauza constrângerilor impuse de regulile noastre financiare și bugetare. Acesta este motivul pentru care cheltuielile agențiilor descentralizate ar putea fi raționalizate printr-un sistem de servicii comune care ar include, de exemplu, asistența cu procesul bugetar, asistența cu procedurile de licitație și consultanța juridică.

Pentru a încheia, în cursul ultimei proceduri de descărcare bugetară, Parlamentul a încercat de asemenea să atragă atenția asupra controlului exercitat de Comisie și Parlament asupra agențiilor descentralizate; acesta trebuie să fie consolidat, după cum a demonstrat experiența.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. – Europa trebuie să învețe din incidentele nucleare din Japonia și să se angajeze să asigure securitatea nucleara la nivel european. Mixul energetic rămâne în competența statelor membre, însă securitatea nucleară este definită de testele de siguranță pentru centralele nucleare propuse recent de Comisie. Nu trebuie să uitam că dependența de import de energie a UE este enormă și că statele membre trebuie să gasească soluții pentru a prevedea surse de energie proprii. UE are nevoie de o politica energetică comună care trebuie să se bazeze pe un echilibru optim între energia regenerabilă, noile tehnologii pentru resursele convenționale de energie și necesitatea de a asigura producția de energie nucleară în condiții de siguranță. Referitor la Libia, Consiliul trebuie să gasească un nou parteneriat european cu țarile din vecinătatea de sud. Acest parteneriat implică o cooperare politică strânsă, care să asigure tranziția spre democrație a acestor țări. De asemenea, Comisia Europeană trebuie să prezinte cât mai curând un plan pentru gestionarea fluxurilor migratorii, care să țină cont de solidaritatea între statele membre și care să consolideze capacitatea tehnică și operativă a Frontex. Acest plan nu trebuie însă să diminueze atenția UE pentru Parteneriatul estic.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Tocmai am aprobat modificările la tratat, care vor permite introducerea unui mecanism de stabilitate permanent pentru zona euro. Am înregistrat un succes important prin faptul că am reușit să ne exprimăm în mod clar sprijinul în favoarea utilizării abordării comunitare ca principală formă de cooperare în cadrul mecanismului. Rolul central al Comisiei Europene în procesul de evaluare a situației financiare a statelor membre este de bun augur pentru viitorul cooperării, deoarece îl protejează de instabilitatea care l-ar pune în pericol în cazul în care ar fi aleasă abordarea interguvernamentală. Să sperăm că după adoptarea, de către Consiliul European, a modificării tratatului, acesta va fi ratificat cu succes în statele membre, permițând mecanismului permanent să fie înființat în conformitate cu planul. Introducerea mecanismului de stabilitate în tratat este doar un pas adoptat recent pentru a îmbunătăți competitivitatea zonei euro. La întâlnirea de mâine, Consiliul va accepta, de asemenea, Pactul pentru euro, care a fost adoptat la reuniunea din 17 martie a statelor membre din zona euro. Sunt sigur că șefii de stat sau de guvern vor reuși să ajungă la un acord, iar acest program va intra în vigoare, permițând intensificarea cooperării economice în domenii precum ocuparea forței de muncă și finanțele publice. Este de salutat faptul că, în ciuda temerilor inițiale ale statelor membre din afara zonei euro, pactul a fost deschis tuturor statelor membre care doresc să se alăture. Acest lucru garantează, cel puțin într-o anumită măsură, că mecanismul nu va da naștere unei Europe cu două viteze.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest Consiliu European are loc într-un context specific pentru Portugalia. Criza economică și socială fără precedent cu care se confruntă țara este cauzată de măsurile adoptate de statele membre ale Uniunii Europene, precum și de aplicarea la nivel național a măsurilor dictate de acestea: intensificarea politicilor regresive, creșterea exploatării lucrătorilor, noi măsuri antisociale care agravează inegalitățile, creșterea șomajului și nesiguranța locurilor de muncă, precum și creșterea sărăciei și a excluziunii sociale. În acest context, guvernul, cu presiuni și aplauze din partea UE, depune un alt pachet de măsuri de austeritate menționate anterior - al patrulea.

Este clară intenția direcției competențelor UE: pentru a forța un alt nod neocolonial în jurul gâturilor țărilor mai fragile punct de vedere economic, atacându-le suveranitatea, cu condițiile anticipate de aplicare a unui mecanism european de stabilitate. Toate acestea sub pretextul menținerii privilegiilor de care beneficiază marile grupuri de interese economice și financiare - în special cele ale țărilor care dau direcția - la care contribuie numeroase instrumente ale UE, cum ar fi Pactul de stabilitate și creștere, Uniunea economică și monetară și euro. În fața acestei situații, lucrătorii portughezi aflați în dificultate au răspuns în consecință, sâmbătă, în Portugalia, în cadrul unei demonstrații naționale de proporții.-

17. Situația din Japonia, inclusiv alertele privind centralele nucleare (dezbatere)

  Președintă. – Următorul punct se referă la declarațiile Consiliului și ale Comisiei cu privire la situația din Japonia, inclusiv alertele de la centralele nucleare.

  Győri, Enikő, președintă în exercițiu a Consiliului. − Dnă președintă, în numele Consiliului, doresc să încep prin a transmite condoleanțe poporului japonez, celor care i-au pierdut pe cei dragi și multora care au fost afectați într-un fel sau altul de tragicele evenimente petrecute cu mai mult de 10 zile în urmă. De asemenea, aduc un omagiu curajului și tăriei celor care se luptă acum pentru a face față consecințelor teribilului cutremur și tsunami, precum și celor care fac eforturi pentru a face față consecințelor accidentului nuclear.

Uniunea Europeană este alături de poporul japonez în acest moment extrem de dificil și plin de provocări. Am oferit deja Japoniei asistență într-un mod foarte concret. Chiar în ziua în care a lovit cutremurul, Consiliul European a solicitat Înaltului Reprezentant și Comisiei să mobilizeze întreaga asistență necesară. Mecanismului european de protecție civilă a fost activat pentru a contribui la coordonarea asistenței oferite de statele membre.

Într-un timp foarte scurt, Uniunea Europeană a răspuns la solicitările de asistență ale guvernului japonez. Uniunea Europeană este pregătită să răspundă în continuare la apelurile pentru asistență umanitară, sprijin tehnic de orice natură sau mai multă asistență de specialitate pe care autoritățile japoneze le-ar putea considera adecvate.

În numele Consiliului, aș dori să îi mulțumesc în special dnei comisar Georgieva și Înaltului Reprezentant pentru un răspuns rapid, complet și foarte coordonat la dezastru. Echipa de protecție civilă a UE desfășurată în Japonia are întregul nostru sprijin. De asemenea, fiecare stat membru este pregătit să facă oferte foarte generoase de asistență.

Este important de menționat și faptul că Consiliul va trebui să analizeze urmările impactului macroeconomic al crizei japoneze. Miniștrii au avut deja o dezbatere preliminară în această privință, la micul dejun ECOFIN din 15 martie.

Evident, una dintre principalele noastre preocupări este situația de la uzina nucleară Fukushima Daiichi. Aș dori să subliniez faptul că Președinția maghiară a acționat fără întârziere, ținând seama de gravitatea evenimentelor și de posibilele efecte în Europa, în special cu privire la riscul nuclear.

Am convocat prompt Grupul de lucru mixt pentru cercetare și chestiuni atomice și o reuniune extraordinară a Consiliului Energie pentru evalua situația din Japonia și repercusiunile sale posibile în UE, dar și pentru a reflecta asupra răspunsului UE.

Aș dori să subliniez faptul că primul mesaj care a venit din partea Consiliului a fost unul de solidaritate, compasiune și disponibilitate de a oferi asistență umanitară și tehnică. Acest mesaj exprimă, de asemenea, respectul pentru tenacitatea și capacitatea de rezistență a poporului japonez, în special pentru cei care încă se mai luptă să facă față situației de la Fukushima.

Mulțumită tenacității lor în condiții extrem de dificile, putem vedea acum o rază de speranță în ceea ce privește situația centralei nucleare, deși acesta este în continuare gravă. Problema majoră este acum nivelul ridicat al contaminării măsurate în imediata apropiere a centralei.

Sprijinul pe care îl oferim Japoniei trebuie să continue. Mai multe state membre contribuie la acest sprijin, fie bilateral, fie prin diverse mecanisme de coordonare operate de Comisie sau de Agenția Internațională pentru Energie Atomică. După cum a aflat ministrul maghiar pentru dezvoltare rurală, Sándor Fazekas, la reuniunea miniștrilor de mediu, pentru moment, evenimentele de la centrala nucleară de la Fukushima nu au consecințe pentru populația din UE. Nivelurile radiațiilor din toate statele membre sunt normale și produsele alimentare importate din Japonia sunt supuse unor controale adecvate. Cu toate acestea, accidentul de la centrala nucleară de la Fukushima solicită un răspuns eficient al UE.

Există anumite lecții de învățat din acest accident. Punerea în aplicare și îmbunătățirea continuă a standardelor înalte de siguranță nucleară este o prioritate de top pentru autoritățile de reglementare și operatorii din UE; dar însuși conceptul de îmbunătățire continuă implică faptul că trebuie să ne învățăm mai întâi lecțiile, în ciuda faptului că accidentul a fost cauzat de factori externi și nu de disfuncționalități la centrală. Mai multe state membre și operatori din acest sector au decis deja să efectueze controale de securitate la centralele nucleare, lucru care ar trebui să fie salutat.

După reuniunea extraordinară din 21 martie a Consiliului miniștrilor energiei, ministrul maghiar pentru dezvoltare națională, Tamás Fellegi, l-a informat în scris pe președintele Van Rompuy cu privire la propunerea de aplicarea a testelor de rezistență și la centralele nucleare din alte țări, în special cele învecinate, care urmează să fie asociate în acest exercițiu. Domeniul de aplicare și modalitățile de testare trebuie să fie dezvoltate în lumina evenimentelor recente și utilizând la maximum expertiza disponibilă. În ceea ce privește domeniul de aplicare, având în vedere că fiecare centrală nucleară are specificul său, evaluarea ar putea aborda următoarele domenii de bază: riscul de inundații, riscul seismic, sistemele de rezervă și procedurile de urgență.

Grupul european al autorităților de reglementare în domeniul securității nucleare, cu implicarea deplină a statelor membre, vor defini modalitățile acestei evaluări, în consultare cu părțile interesate relevante. Deși este dificil să se stabilească o dată exactă pentru acest lucru, este clar că trebuie început cât mai curând posibil.

Evident, problema securității centralelor nucleare nu se oprește la frontierele UE. Iată de ce este important să se implice țările terțe vecine. O evaluare trebuie să acopere atât instalațiile existente, cât și cele planificate, iar noi trebuie să profităm din plin de organizațiile și organismele internaționale, cum ar fi Agenția Internațională pentru Energie Atomică, precum și alte asociații internaționale, precum G20, pentru a implica alte țări.

În mod evident, este important ca mesajul adresat publicului cu privire la situația din Japonia să fie clar. Am două observații referitor la acest lucru. În primul rând, credibilitatea exercițiului depinde de gradul nostru de transparență cu privire la modalitățile și la rezultatele evaluării. În al doilea rând, oricât de gravă este situația din Japonia, nu trebuie să dăm impresia că problema securității nucleare este abordată fragmentat și doar acum. Este important să se reamintească faptul că, de mai bine de 25 de ani, în Europa a existat un cadru obligatoriu din punct de vedere juridic. În ceea ce privește problema nucleară, Consiliul va urma cu siguranță îndeaproape evoluțiile și în orice caz, va reveni la această problemă în luna iunie.

În cursul acestei săptămâni, Consiliul European va face un bilanț al situației din Japonia după această tragedie. Nu am nicio îndoială că șefii noștri de stat și de guvern vor dori să-și exprime solidaritatea constantă cu poporul japonez, așa cum fac eu acum. Uniunea Europeană va continua să fie pregătită să ofere orice tip de asistență pentru a-i ajuta în această perioadă dificilă. Încă o dată, salut curajul și hotărârea poporului japonez.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. − (DE) Dnă președintă, stimați deputați, Comisia a exprimat solidaritatea Uniunii Europene față de poporul și guvernul din Japonia. Ne-am exprimat considerația noastră profundă. Credem că atitudinea curajoasă și calmă a poporului japonez merită cel mai mare respect și admirație din partea noastră.

Ne-am coordonat eforturile de ajutor în cadrul Centrului de monitorizare și informare, astfel încât să facem o ofertă comună de ajutor din partea UE. Pături, saltele, containere de apă, corturi și echipamente de igienă au fost furnizate de 13 state membre ca parte a unui pachet comun de ajutor inițial al UE. Suntem în așteptarea altor oferte și ne vom ocupa de livrarea și distribuirea loturilor de ajutor în Japonia în zilele următoare: joi - cu alte cuvinte, mâine - și vineri. Va fi prezentă și dna comisar Georgieva.

De asemenea, ne-am oferit asistența la complexul de centrale nucleare, dar ajutorul nostru nu a fost încă solicitat. În ceea ce privește energia nucleară, menținem o legătură strânsă cu Agenția Internațională pentru Energie Atomică de la Viena și monitorizăm, evaluăm și analizăm îndeaproape situația privind securitatea din Japonia. Sunt necesare mai multe informații înainte de a se putea estima impactul incidentului de la centrala nucleară. În acest moment, presupunem că inginerii și tehnicienii japonezi, precum și guvernul Japoniei vor recâștiga controlul asupra acestui complex de centrale nucleare și că se vor putea evita alte daune cauzate de acest dezastru.

Evaluăm lecțiile pe care trebuie să le învățăm din această situație pentru Europa. În acest scop, marțea trecută am organizat o conferință la nivel înalt - cu toate statele membre, cu toate companiile energetice care operează centrale nucleare, cu toate societățile care produc centrale nucleare și cu autoritățile din domeniul energiei atomice din statele membre. Luni a avut loc o reuniune extraordinară a Consiliului Energie, convocată de dl Fellegi.

Trebuie să se înțeleagă că există o mare diferență între situațiile și pozițiile statelor membre europene în ceea ce privește centralele nucleare. În paisprezece țări funcționează centrale nucleare; pentru 13 dintre ele, centralele fac parte din politica lor energetică pe termen lung, în timp ce o singură țară - Germania - are o strategie de eliminare treptată a energiei nucleare. Treisprezece țări au energie nucleară, dintre care două - Polonia și Italia - examinează în prezent posibilitatea de începe sau a relua producția de energie nucleară. Cu excepția energiei regenerabile - cu obiectivul de 20 % - mixul energetic este competența legislației și a politicii naționale. Respectăm acest lucru.

Situația variază foarte mult în diferite părți ale Europei - în general, Europa generează 30 % din electricitate din energie nucleară, dar în Austria, cota se apropie de 0 %, iar în Franța este de 80 % - dar există doi numitori comuni. Primul, la care vom reveni în cursul anului, este infrastructura. Indiferent de direcția adoptată de politica energetică, extinderea infrastructurii pentru energie electrică, gaz și capacitatea de stocare - atât în termeni de calitate, cât și de capacitate - trebuie să fie accelerată. În al doilea rând, siguranța. Siguranța instalațiilor industriale în general, a infrastructurii în general și a centralelor nucleare în special, este o preocupare comună în beneficiul lucrătorilor din centralele electrice, cetățenilor Europei și a naturii europene.

Prin urmare, propunem să analizăm dacă este semnificativ și oportun, având în vedere cauzele deja recunoscute și informațiile care apar privind cauzele incidentului din Japonia, să efectuăm o verificare de siguranță - un test de rezistență; cu alte cuvinte, un test extraordinar bazat pe standarde și criterii comune, pentru a reduce si mai mult riscurile la cele 143 de centrale nucleare funcționale din Uniunea Europeană, precum și pentru construirea oricăror instalații noi în Uniunea Europeană.

Siguranța aduce beneficii pentru toți cetățenii, indiferent dacă statul membru în care trăiesc are energie nucleară, planifică energia nucleară, elimină treptat energia nucleară sau nu are deloc energie nucleară. Acest lucru presupune analizarea anumitor criterii, cum ar fi inundațiile și riscurile pentru operare și siguranță, cutremurele și cunoștințele dobândite în Japonia, sistemele de răcire și funcționarea lor, precum și subiectul alimentării cu energie și al rezervei de energie într-o configurație eșalonată, astfel încât să se poată menține o răcire mai îndelungată prin intermediul unităților energetice și al unităților energetice de rezervă, chiar dacă există un risc de cutremure și de inundații. Acest lucru ar implica criterii generale pentru toate centralele electrice nucleare, precum și criterii speciale pentru fiecare model special, vârstă, locație, risc seismic, risc de inundații și alți factori. Această revizuire specială ar trebui să includă, de asemenea, teme precum accidentele aviatice, atacurile cibernetice și atacurile teroriste.

Oferta făcută de Comisie statelor membre este aceea că va pregăti și coordona acest lucru împreună cu autoritățile din domeniul energiei atomice. Aceasta este doar o ofertă; acceptarea este voluntară. Statele membre sunt ele însele responsabile pentru a decide dacă doresc să efectueze un test de rezistență comun general și special în Europa.

Vorbitorul anterior menționa statele vecine, care sunt la fel de importante pentru siguranța noastră; unul important dintre acestea este Elveția, împreună cu Ucraina, Armenia, Turcia și Federația Rusă. Am avut o conversație telefonică lungă cu ministrul energiei din Ucraina. Domnia sa a afirmat că ar fi fericit să participe dacă ar exista un test de rezistență general pentru Uniunea Europeană - cu alte cuvinte, o ofertă din partea dumnealui. Este clar că autoritatea noastră în ceea ce privește un test de rezistență în afara Uniunii Europene și a statelor sale membre va depinde în mare măsură de posibilitatea organizării acestui lucru împreună în Europa. Dacă unele state membre nu vor dori să participe, atunci vom avea mai puțină autoritate când vom face o ofertă Turciei, Ucrainei, Rusiei și Elveției decât în situația în care toate statele membre ar considera că aceasta este o sarcină importantă legată de securitate.

Prin urmare, vom pregăti aceste criterii de siguranță în următoarele săptămâni și suntem fericiți să cooperăm nu numai cu Parlamentul, ci și cu toți cei implicați în Uniunea Europeană - cu ONG-uri, companii energetice, muncitori, tehnicieni, ingineri din centralele electrice - cu scopul de a reduce riscul cât mai mult posibil și de a spori siguranța. Suntem recunoscători că președintele Sarkozy dorește să abordeze acest subiect în ansamblul său în cadrul G20 și, prin urmare, lecțiile nu vor fi învățate doar pentru centralele nucleare din Europa, ci și pentru cele din restul lumii.

Aceasta este situația în ceea ce ne privește. Vom fi fericiți să furnizăm Parlamentului informații despre ceea ce ar trebui să facă în continuare, în orice moment, prin intermediul comisiilor sale de specialitate - așa cum am făcut deja în ultimele zile în cadrul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și în cadrul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie - și așteptăm cu nerăbdare un sprijin corespunzător din partea Consiliului European de aici de la Bruxelles, mâine și poimâine.

  Elmar Brok, în numele Grupului PPE. – (DE) Dnă președintă, dnă președintă în exercițiu a Consiliului, dle comisar, doamnelor și domnilor, ni s-a reamintit imaginea forței naturii și vedem limitele capacității umane și modul în care suntem la cheremul acestor forțe puternice ale naturii. În astfel de momente, nu putem decât să ne arătăm solidaritatea cu japonezii - o solidaritate care este exprimată în gândurile și rugăciunile noastre, dar și în asistența practică. Atunci când dl comisar spune că furnizăm ajutor, încercând să oferim oamenilor ajutor și sprijin, aceasta este o măsură importantă care nu oferă doar asistență directă, ci și un anumit confort. De asemenea, știu că nu doar organizațiile publice fac acest lucru, ci că mulți dintre cetățenii Europei sunt pregătiți să doneze, să-și dea banii proprii. Numai în orașul meu - unde sunt patron - s-au strâns 50 000 de euro în trei zile și banii tot se mai adună. Acest lucru se întâmplă în toată Europa. Acest lucru arată că există un nivel ridicat de sprijin.

În același timp, ar trebui să facem o pauză de gândire și să nu începem imediat să apăsăm butoanele în scopuri politice interne. Cu toate acestea, fără îndoială că vom analiza experiența pe care am trăit-o și lecțiile pe care trebuie să le învățăm de la incidentul nuclear și va trebui să efectuăm testul de rezistență, iar eu sper, dle comisar, că vom face acest lucru la nivel european - deoarece granițele nu înseamnă nimic atunci când apar astfel de incidente. Trebuie să ne asigurăm că vom crea infrastructurile necesare pentru alternative și că se desfășoară activități de cercetare pentru noi proiecte energetice posibile, care ar trebui să abordeze în mod egal aspecte precum schimbările climatice, locurile de muncă și competitivitatea.

De asemenea, trebuie să realizăm că termenul „risc auxiliar” vor juca un rol diferit. Oamenii nu mai cred că întreprinderile vor respecta toate regulamentele și că nu există nimic care să nu poată fi calculat. Japonia ne va schimba concepția cu privire la aceste aspecte și, prin urmare, trebuie să regândim problema riscului auxiliar; se vor trage noi concluzii și trebuie să apară considerații și politici noi. Trebuie să discutăm acest lucru cu calmul de care este nevoie.

  Marita Ulvskog, în numele Grupului S&D. – (SV) Dnă președintă, una dintre țările cele mai dezvoltate din punct de vedere economic și tehnic a fost aruncată într-o situație de criză umanitară. În primul rând este o tragedie pentru toți acei oameni care au fost afectați. Imaginile din Japonia sunt sfâșietoare. Trebuie să le oferim tot sprijinul și orice formă posibilă de asistență. Cu toate acestea, dezastrul demonstrează, de asemenea, vulnerabilitatea tuturor societățile moderne. Ceea ce s-a întâmplat în Japonia s-ar putea întâmpla în alte părți ale lumii - chiar și aici. Chiar și în țările cu cerințe de securitate extrem de ridicate, această securitate s-ar putea dovedi înșelătoare.

Desigur, nu ne putem imagina pur și simplu să renunțăm la energia nucleară. Desigur, există unele țări în Europa care nu au energie nucleară, dar majoritatea sunt extrem de dependente sau complet dependente de aceasta. Unele construiesc noi centrale nucleare, altele le dezafectează. Aceasta este situația în care ne aflăm - cu alte cuvinte, situația diferă în funcție de diferitele state membre în ceea ce privește vulnerabilitatea, dar suntem totuși în această situație împreună și avem nevoie de o abordare pe termen lung pentru aprovizionarea cu energie.

Pur și simplu trebuie să transformăm sistemele noastre energetice astfel încât să putem reduce riscurile și natura unilaterală a acestor sisteme. Trebuie să facem un efort serios pentru a acorda prioritate cercetării, dezvoltării, investițiilor și extinderii pe termen lung a surselor durabile și regenerabile de energie. Europa are un imens potențial neexploatat în acest domeniu, care ar trebui să fie comparat în raport cu faptul că construcția unor centrale nucleare noi ne va face dependenți de ele pentru multe decenii de acum înainte - cu alte cuvinte, noile investiții în domeniul energiei nucleare sunt un mod de a amâna și de a împiedica extinderea surselor regenerabile de energie, un mod de a ipoteca viitorul.

În schimb, ceea ce ar trebui să facem acum este să organizăm o dezbatere serioasă cu privire la ridicarea obiectivelor și ambițiilor UE în materie de energie regenerabilă și cât mai curând posibil să decidem asupra unor obiective obligatorii de eficiență energetică și a unui plan pe termen lung pentru aprovizionarea cu energie - o trecere la surse de energie regenerabile. Prin urmare, testul de rezistență colectiv pentru centralele nucleare din toate țările este necesar, dar este necesară și o abordare pe termen lung.

  Lena Ek, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, imaginile cutremurului masiv și ale tsunamiului din nord-estul Japoniei sunt terifiante; gândurile și considerațiile noastre sincere se îndreaptă spre cei care și-au pierdut casele și pe cei dragi.

Desigur, salutăm pachetul umanitar al UE. La Fukushima, personalul lucrează încă la centrala nucleară pentru a preveni continuarea contaminării cu radiații, iar acest lucru, desigur, trebuie să fie evaluat corespunzător pe tot teritoriul Uniunii Europene - inclusiv la Bruxelles.

Salut testul de rezistență propus de Comisie, dar cred că trebuie să adăugăm că nu putem avea doar un test de rezistență bazat pe tehnologie și geografie. Mai avem nevoie de două etape. Una se referă la cultura securității, unde, evident, a fost imposibil să se aibă în vedere riscurile multiple. A doua are legătură cu cadrul instituțional, inclusiv o supraveghere a relațiilor dintre organismele de reglementare naționale și societățile nucleare. În plus, autorităților nu ar trebui să li se permită să își facă singure audit.

În cele din urmă, pe măsură ce evaluăm consecințele dezastrului, ar trebui să ne bazăm discuțiile pe informații și cunoștințe. Măsurile radicale ar putea fi necesare – aș crede că sunt necesare. Dar un lucru ar trebui să fie evident: trebuie să ne reformăm producția de energie și să ne bazăm în schimb pe energia regenerabilă și trebuie să o facem acum.

  Giles Chichester, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, permiteți-mi să îmi exprim admirația pentru stoica rezistență japoneză în fața acestor forțe puternice ale naturii. Trebuie să ne amintim forța extraordinară a cutremurului și a tsunamiului.

Salut simulările de criză preventive de la centralele nucleare europene, dar să nu uităm că industria nucleară este deja cea mai reglementată și conștientă de aspectele legate de siguranță din lume, iar eu remarc declarația făcută la începutul acestui an de WRORA, Asociația Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest, cu privire la faptul că reactoarele noi vor fi și mai sigure decât cele deja existente. Este de apreciat compararea datelor de siguranță din industriile cărbunelui, petrolului și hidroelectricității cu cele din industria nucleară, în ceea ce privește accidentele care implică pierderile de vieți omenești.

Dnă președintă, văd o lumină în acest nor îngrozitor pentru Japonia - și anume faptul că reconstrucția și lucrările de restaurare din această țară, posibile grație buzunarelor adânci ale industriei de asigurări, ar trebui să dea un impuls uriaș economiei și vor fi de bun augur pentru restul lumii.

Le mulțumesc dnei ministru și dlui comisar pentru comentariile lor atente și aș spune statelor membre și tuturor celorlalți: nu fiți nesiguri acum de energia nucleară, avem prea multă nevoie de aceasta.

  Rebecca Harms, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, această situație presupune, bineînțeles, că ar trebui să ajutăm cât putem de mult Japonia, cu toate resursele de care dispunem. O țară afectată de un astfel de dezastru precum cel care a lovit Japonia are nevoie de tot ajutorul pe care îl poate obține. Cu toate acestea, mi se pare remarcabilă ușurința cu care lăudăm eroii Japoniei. Cred că nu putem recunoaște faptul că oamenii pe care îi numim „eroi” știu mai bine decât oricine că își riscă viața și că mulți dintre cei care se luptă cu criza nucleară de la Fukushima sunt ca și morți. Japonezii știu mai bine decât orice altă națiune din lume ce dezastru poate dezlănțui o criză nucleară. Istoria lor este dominată de Hiroshima și Nagasaki. Fiecare copil din Japonia este conștient de consecințele colapsului nuclear. Trebuie să fim conștienți de acest lucru în momentul în care discutăm despre Japonia. Japonezii știu mai bine decât oricine toate ororile implicate nu doar în această situație, ci, de asemenea, în ceea ce va urma de acum. Poate că ucrainenii care au asistat la devastarea unei părți din țara lor în ultimii 25 de ani sunt singurii îndreptățiți să vorbească despre acest lucru.

Pentru mine, actualele discuții din Europa, spre deosebire de cele de acum 25 de ani, ar trebui să ia în considerare implicațiile politice atunci când vom descoperi că în țările noastre avem o tehnologie care ne poate scăpa de sub control, nu numai anihilând trecutul în anumite regiuni sau distrugând prezentul, ci, de asemenea, ajungând în mod ascuns în viitorul tuturor celor care locuiesc în vecinătatea acestor instalații, precum și în împrejurimi. Nu cred că facem acest lucru în momentul în care vorbim despre testele de rezistență, dle Oettinger. Trebuie să fim mult mai cinstiți și ar trebui să recunoaștem că noi, cei din Uniunea Europeană, ne-am confruntat frecvent cu situații apropiate de criza nucleară în instalațiile unde ne desfășurăm activitatea. Permiteți-mi să vă dau o scurtă listă: Tihange în Belgia, Civaux în Franța, Philippsburg în Germania, Kozlodui în Bulgaria, Paks din Ungaria, Brunsbüttel în Germania, unde a avut loc o explozie de hidrogen, Forsmark în Suedia, Barsebäck în Suedia, Blayais în Franța, Krümmel în Germania - aceasta este o listă a celor mai grave incidente care au avut loc, cu o serie de cauze diferite, de la Cernobâl încoace, iar noi ne-am aflat în pragul unui colaps nuclear.

Cum putem face față faptului că ar putea să apară un colaps nuclear în oricare dintre instalațiile unde ne desfășurăm activitatea? Putem să facem acest lucru prin teste de rezistență? În opinia mea, aceste teste sunt relevante numai în cazul în care ne conduc la elaborarea unui plan care să indice care sunt primele instalații și riscuri definite care vor crea probleme dacă întoarcem spatele acestei tehnologii cu grad de risc ridicat. Dacă aceste teste de rezistență sunt destinate să liniștească publicul și să sugereze încă o dată faptul că noi, în Europa, nu am putea niciodată să ne confruntăm cu situații precum cele trăite în prezent de Japonia, atunci cred că aceste teste sunt greșite. În legătură cu acest lucru, am dori foarte mult să salutăm posibilitatea de a avea un cuvânt de spus atunci când se va decide cine definește testele de rezistență - această chestiune nu poate fi lăsată numai la latitudinea operatorilor de centrale nucleare - și cine execută și evaluează testele. Autoritățile responsabile până în prezent au închis ochii mult prea des la dificultățile întâmpinate în centralele din Europa și au aprobat centrale care nu ar fi trebuit niciodată să treacă de procedura de evaluare a conformității, astfel cum a făcut Euratom în cazurile Belene și Mochovce, de exemplu.

  Bairbre de Brún, în numele Grupului GUE/NGL. – (GA) Dnă președintă, ca și ceilalți vorbitori, aș dori să transmit condoleanțe persoanelor afectate de tragedia din Japonia, o tragedie care nu s-a terminat încă. Trebuie să facem tot ce putem pentru a ajuta poporul japonez.

În ceea ce privește lecțiile pe care trebuie să le învățăm în Europa, problema securității nucleare este în mod clar printre primele de pe ordinea de zi acum. În special în ceea ce privește „testele de rezistență” care urmează să fie efectuate la centralele nucleare din Europa. Ce s-a întâmplat în Japonia are implicații serioase pentru politica energetică a UE în viitor.

Dezastrul umanitar ne arată cât este de important să de orientăm spre o Europă fără centrale nucleare. Avem nevoie de un moratoriu privind energia nucleară și sunt necesare investiții masive în domeniul energiei durabile și regenerabile. De asemenea, trebuie să se revizuiască sistemul de reglementare a siguranței nucleare.

  Fiorello Provera, în numele Grupului EFD, – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, doresc să îmi exprim de asemenea compasiunea și admirația pentru demnitatea, tăria și coeziunea de care a dat dovadă poporul japonez în fața acestei catastrofe cum rar s-au mai văzut în ceea ce privește dimensiunea și gravitatea. Comportamentul poporului japonez este cu adevărat o sursă de inspirație pentru toți și merită ajutorul nostru.

Lecția pe care trebuie să o învățăm din această experiență este nevoia de a consolida sistemul european de protecție civilă printr-o acțiune mai coordonată și printr-o mai mare disponibilitate a oamenilor și a resurselor, astfel încât să putem acționa rapid în caz de dezastru.

În ceea ce privește opțiunea nucleară, ar fi o greșeală să discutăm acest subiect în contextul valului emoțional al evenimentelor actuale: subiectul este prea important și trebuie să fie abordat într-un mod științific. Este absolut corect să consolidăm măsurile de securitate pentru centralele electrice prezente și viitoare și să le dezafectăm pe cele care sunt mai vechi și mai nesigure, dar trebuie să evităm exploatarea politică și să fim precauți și pragmatici, așa cum a spus dl Brok. Ar trebui să ne amintim că în aceeași zonă din Fukushima, un baraj s-a prăbușit în timpul cutremurului făcând numeroase victime, dar acest lucru nu ne face să ne gândim la dezafectarea barajelor sau la construirea altora noi, prin urmare, fac apel la prudență, atenție și deschidere spre viitor.-

  Bruno Gollnisch (NI). – (FR) Dnă președintă, cumplitul dezastru care a lovit regiunea Tōhoku din nord-estul Japoniei a stârnit în mod natural compasiune și compătimire din partea tuturor europenilor. Dincolo de aceste sentimente, trebuie, desigur, să participăm la efortul de salvare, deoarece situația este, cred eu, departe de a fi stabilizată în Japonia. Japonia este o țară remarcabilă, o țară extrem de demnă, puternică și curajoasă, care este conștientă de sarcinile sale, dar unde birocrația are, ca pretutindeni, efecte care pot paraliza inițiativele.

Una dintre lecțiile care trebuie învățate din acest dezastru este că cel mai eficient ajutor de urgență este, în cele din urmă, cel care ajunge pe mare. Desigur, acest lucru presupune existența unor facilități suficiente în apropiere.

Situația nu este stabilizată și mulți oameni fără adăpost suferă încă de frig și de foame. Credem că lecțiile care se desprind din această tragedie sunt următoarele: prima este aceea ca întotdeauna se va întâmpla cel mai rău lucru, cel mai rău lucru se întâmplă până la urmă. Titanicul a fost construit pentru a fi o navă care să nu se scufunde. „Nici Dumnezeu nu o poate scufunda”, s-a spus despre aceasta. Totuși, s-a scufundat în timpul primei sale călătorii, în ciuda chesoanelor etanșe, pentru că inginerii nu au crezut că ar putea exista o scurgere de o anvergură atât de mare.

Ei bine, cel mai rău lucru se întâmplă întotdeauna, cutremurul plus tsunamiul, acesta a fost, desigur, cel mai rău scenariu. Cu toate acestea, vor exista alte cutremure, va avea loc marele cutremur Kanto pe care îl așteptăm în orice moment. S-ar putea să fie unul în California, în Italia sau în Caraibe. Prin urmare, după cum s-a spus, trebuie să fim pregătiți pentru acest lucru prin consolidarea protecției civile.

Cea de-a doua și ultimă lecție este că nu trebuie să ne panicăm. În același timp, nu putem spune că trebuie să renunțăm la energia nucleară pe motiv că emanațiile radioactive sunt periculoase, în timp ce ni se spune că nu ar trebui să mai utilizăm combustibili fosili, deoarece emană emisii de CO2 în atmosferă. Va trebui să se facă o alegere.

  Sandra Kalniete (PPE). – (LV) Dnă președintă, nenorocirea cu care se confruntă poporul japonez este imensă. Aș dori să îmi exprim profunda compasiune pentru familiile celor care au suferit, pentru cei care au murit și pentru cei apropiați lor. Noblețea și calmul demonstrate de poporul japonez în această perioadă de încercare este vrednică de cel mai mare respect și este un exemplu pentru întreaga lume. Japonia se confruntă cu sarcina solicitantă de a-și reface teritoriile devastate, lucru care va necesita resurse semnificative, inclusiv investiții străine. De aceea, fac apel la summitul Uniunea Europeană-Japonia programat pentru 25 mai să adopte decizia de a începe negocierile cu privire la un acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Japonia. Acest acord ar trebui să fie în beneficiul ambelor părți; ar trebui să garanteze condiții egale de acces pe piață pentru ambii parteneri, atât în ​​fluxul de bunuri și servicii, cât și în ceea ce privește produsele agricole. Un acord de liber schimb ar putea deveni unul dintre instrumentele care va facilita cea de-a treia deschidere a Japoniei, după cum a numit-o în mod pitoresc dl Kan, primul ministru al Japoniei. Accidentul cauzat de tsunami la centrala nucleară de la Fukushima este un motiv serios de alertă pentru întreaga lume. Trebuie să ne plecăm capetele în semn de respect și recunoștință față de acei eroi care fac eforturi, cu riscul propriei lor vieți, pentru a stabiliza situația din reactorul nuclear. Experiența acumulată în prezent de inginerii japonezi și de experții în centrale nucleare în prevenirea accidentelor este unică. Este important ca lumea să învețe din această experiență. Experiența de la Fukushima trebuie să fie în serviciul umanității, devenind baza pentru testarea centralelor nucleare, precum și pentru elaborarea de criterii de siguranță îmbunătățite. În concluzie, aș dori să confirm din nou faptul că Uniunea Europeană trebuie să facă tot posibilul pentru a ajuta Japonia, unul dintre cei mai apropiați parteneri ai noștri. Vă mulțumesc.

  Nessa Childers (S&D). - Dnă președintă, au apărut două teme în urma evenimentelor tragice care au lovit Japonia cu 12 zile în urmă. Prima a fost răspunsul japonez care, în ceea ce privește pregătirea structurală din orașe, reacția rapidă a unităților de urgență și rezistența plină de inspirație arătată de poporul japonez, a fost exemplar și ar trebui să servească drept model pentru alte țări predispuse la cutremur. Cu toate acestea, cea de-a două temă, cea a crizei nucleare de la Fukushima, este mai dificilă.

În timp ce Japonia va învăța rapid, fără îndoială, de pe urma acestor evenimente, Europa, de asemenea, trebuie să adopte aceste lecții, iar reacția noastră ar putea fi împărțită în două zone. În primul rând trebuie să asigurăm dincolo de orice îndoială siguranța centralelor nucleare care funcționează în UE. Salut planurile referitoare la teste și aș dori să subliniez faptul că acestea trebuie să se încheie cu norme comune între statele membre cu privire la securitatea centralelor nucleare și la depozitarea deșeurilor nucleare cu grad înalt de toxicitate. Acest lucru este deosebit de pertinent în circumscripția mea din Irlanda de Est. Cel mai mare depozit de astfel de materiale este găzduit la uzina nucleară Sellafield din Anglia, la doar 280 km de la Comitatul Louth.

Cel de-al doilea răspuns al nostru ar trebui să se refere la viitorul energiei nucleare în ansamblu. În acest sens, trebuie să se ajungă la un acord privind oprirea completă a construcției de noi centrale nucleare. Pentru a asigura furnizarea continuă a unei cantități suficiente de energie pentru UE, trebuie să se aprobe investiții în producerea de energie regenerabilă și creșterea eficienței energetice.

  Johannes Cornelis van Baalen (ALDE). - Dnă președintă, susțin cuvintele colegilor mei - dl Gollnisch și dna Kalniete - în cadrul Delegației pentru relațiile cu Japonia, cuvinte de respect și compasiune pentru poporul japonez. Cu toate acestea, trebuie să învățăm o lecție, și anume, că acest potențial dezastru nuclear ar trebui să aibă o dimensiune internațională. Trebuie să existe transparență absolută. Trebuie să aflăm de ce avertismentul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică a fost ignorat; nu a existat nicio discuție despre acest avertisment. Ar trebui să aflăm ce s-a întâmplat.

Sunt de acord cu toți ceilalți care spun că ar trebui să ne unim eforturile pentru reconstrucție. Prin urmare, un acord de liber schimb are o valoare deosebită și ar trebui să încheiem acest acord cât mai curând posibil.

  Mirosław Piotrowski (ECR). – (PL) Dnă președintă, în calitate de membru al Delegației Parlamentului European pentru relațiile cu Japonia, aș dori în primul rând să îmi exprim compasiunea și solidaritatea cu poporul japonez în fața acestei catastrofe de proporții. Au murit aproape 10 000 de persoane, peste 16 000 sunt considerate dispărute, iar aceste cifre sunt în continuă schimbare. Cutremurul și tsunamiul au provocat distrugeri inimaginabile. Pierderile sunt deja estimate la 300 de miliarde de dolari.

Deși Japonia nu a solicitat ajutor Uniunii Europene, nu putem rămâne pasivi în fața amplorii acestei tragedii. Cea mai mare îngrijorare este produsă de deteriorarea centralei nucleare de la Fukushima. În opinia unor experți, situația este gravă și poate duce la o repetare a ceea ce s-a întâmplat după Cernobâl. Declarația Președinției maghiare și a dnei Ashton cu privire la ajutorul umanitar și ajutorul experților ar trebui să fie luate în considerare cât mai repede posibil, în strânsă colaborare cu guvernul japonez.

  Claude Turmes (Verts/ALE). – (DE) Dnă președintă, cu doar 14 zile în urmă, compania japoneză Toshiba și alte companii care au construit centrale nucleare au scris în broșurile lor promoționale că au cele mai sigure centrale nucleare din lume - așa că nu mai putem afirma că în Europa avem cu certitudine cele mai sigure centrale energetice atomice.

Cred că acest accident extrem de grav și tragic din Japonia ar trebui să ne arate în mod clar cât este de absurd să punem semnul egal între centralele nucleare și instalațiile eoliene, eficiența energetică sau centralele energetice solare atunci când se discută despre lupta împotriva schimbărilor climatice. Mai mult, această idee a tehnologiei cu emisii reduse de carbon este pur și simplu greșită. Trebuie să analizăm riscul global al tuturor tehnologiilor. Prima mea întrebare specifică pe care v-o adresez, dle Oettinger, este următoarea: nu este oare timpul ca dvs. să includeți cel puțin un scenariu în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, care să arate pur și simplu ceea ce putem realiza prin combinarea energiei din surse regenerabile în proporție de 100 % și eficiența energetică? Măcar la atât se pot aștepta cetățenii Europei.

Permiteți-mi să precizez că, în ceea ce privește testele de rezistență, suntem în favoarea unor astfel de teste, dar acestea trebuie să fie obligatorii și trebuie să fie europene. Primul test de rezistență al băncilor a fost manipulat excesiv de către autoritățile naționale, astfel încât o serie de bănci ar trebui excluse. Avem nevoie de un al doilea tur de teste de rezistență pentru a îndrepta lucrurile. Al doilea element cheie este „expertiza independentă”. Dna Lauvergeon de la Areva și dl Teyssen de la E. ON, oficialii Euratom din partea Comisiei, experții nucleari de la Viena și chiar și câinii de pază ai energiei nucleare de la nivel național sunt cu toții părtinitori. Nici autoritățile naționale nu vor admite că testele de siguranță prezentate acum șase luni nu mai sunt corecte. Cu alte cuvinte, avem nevoie de experți independenți. Altminteri, riscăm să auzim numai păreri părtinitoare.

Mai am doar o ultimă frază de adăugat. Aș recomanda precauție, dle Oettinger, atunci când arătați spre dl Sarkozy ca fiind cel mai mare campion din lume în lupta pentru securitatea nucleară. Aș fi un pic mai circumspect dacă aș fi în locul dvs.

  Sabine Wils (GUE/NGL). – (DE) Dnă președintă, Japonia este încă sub amenințarea unui colaps nuclear. Radiațiile de la centrala nucleară de la Fukushima sunt în creștere dramatică. Acesta este încă un element al demonstrației oribile că energia nucleară nu poate fi controlată. Acesta este motivul pentru care solicităm să se renunțe imediat la energia nucleară. Energia nucleară umple buzunarele companiilor de electricitate, dar atunci când are loc un accident, oamenii sunt cei care plătesc prețul. Din acest motiv, UE trebuie să introducă imediat o cerință pentru ca operatorii de centrale nucleare să dețină o asigurare obligatorie de răspundere publică. Trebuie să fie prevadă o acoperire suficientă pentru toate prejudiciile aduse sănătății, proprietății și altor bunuri în toate statele membre. Uniunea Europeană ar trebui să oprească în cele din urmă promovarea energiei nucleare și să înceteze aplicarea Tratatului Euratom. Miliarde din banii contribuabililor sunt încă aruncați într-o tehnologie periculoasă, cu grad de risc ridicat, în timp ce alternativele sigure precum energiile regenerabile primesc fonduri insuficiente.

  Mario Mauro (PPE). - (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, cred că ar fi o greșeală gravă să transformăm această dezbatere într-un fel de proces împotriva riscurilor modernității. Trebuie să recunoaștem că știința și tehnologia ne permit să trăim mai mult, să trăim în condiții mai bune, să trăim cu o viziune mult mai încrezătoare și să luăm în considerare faptul că condițiile de securitate alimentară s-au îmbunătățit, condițiile sistemelor noastre de bunăstare s-au îmbunătățit, condițiile din lumea noastră înconjurătoare s-au îmbunătățit, tocmai pentru că s-au putut folosi și exploata știința și tehnologia.

Desigur, acest punct de vedere nu este lipsit de riscuri, dar aceste riscuri pot fi depășite dacă suntem capabili să ne unim forțele pentru a face față problemelor cu care se confruntă zilnic comunitatea internațională. În special dl Brock a avut dreptate când a spus că există un mister în relația noastră cu lucrurile care ne fac să realizăm că nu stăpânim totul, că indiferent de cât de avansați suntem, nu avem răspuns la toate problemele pe care natura le creează pentru omenire, iar magnitudinea acestui cutremur ne amintește tocmai acest lucru. Este foarte probabil ca nivelul inferior al tehnologiei și științei să fie cel care a condus cu puțin timp în urmă sau cu o sută de ani în urmă, de exemplu la Messina, la un eveniment care a provocat mai mult de 100 000 de decese, în ciuda intensității mult mai mici a cutremurului.

Acest lucru ar trebui să ne dea o orientare clară pentru viitor: știința și tehnologia sunt instrumente și este nevoie de o bună politică pentru a le utiliza la maximum. Prin urmare, este nevoie de politici bune pe care să le întocmim împreună, ca instituții, pentru a vedea dacă în prezent avem soluții pentru a depăși în viitor actuala epocă atomică sau dacă trebuie să ținem seama mai departe, pe termen lung, de aceste instrumente pentru a facilita dezvoltarea ulterioară de care avem cu toții nevoie.

Astăzi, cu toate acestea, suntem chemați să facem ceva cu totul diferit, în esență să luăm măsuri pentru a ajuta un popor îndurerat și aflat în nevoie. Nu aud prea multe despre acest lucru în acest Parlament, pentru că suntem cu toții preocupați de o dezbatere politică care încearcă să atragă preocupări viitoare care nu au nimic în comun cu ceea ce este pe ordinea de zi.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Criza care se desfășoară acum în Japonia generează îngrijorări cu privire la siguranța centralelor nucleare în toată lumea. Suntem obligați să ne punem întrebarea cât de rezistente și de sigure sunt centralele nucleare construite pe teritoriul nostru.

Provin din România, iar cetățenii din țara mea sunt, pe bună dreptate, preocupați de siguranța centralei de la Cernavodă, mai ales că presa ridică, în aceste zile, multe semne de întrebare în privința sa.

Sunt convinsă că nu este numai cazul României și că în mai multe state membre populația se întreabă dacă este suficient protejată în cazul unor dezastre naturale care ar putea afecta centralele nucleare.

Săptămâna trecută, Germania a decis examinarea amănunțită a sistemelor sale de producere a energiei nucleare. În lumina evenimentelor din Japonia, o revizuire urgentă a situației siguranței nucleare este absolut necesară la nivelul întregii Uniuni Europene. Toate statele membre ar trebui să recurgă la controale severe și complete ale acestor centrale.

Comisia Europeană trebuie să se asigure că Directiva privind siguranța nucleară va fi implementată corect, dar și să monitorizeze atent, împreună cu autoritățile competente din statele membre, starea acestor centrale.

Situația dramatică din Japonia ne arată, încă o dată, că trebuie să facem tot posibilul să creăm mecanisme de reacție rapidă în caz de dezastre.

  Charles Goerens (ALDE). - (FR) Dnă președintă, câteva cuvinte despre Japonia. În primul rând, trebuie să facem tot posibilul pentru a diminua suferința poporului japonez, care merită toată compasiunea și solidaritatea noastră.

În al doilea rând, pe lângă cele două dezastre naturale - cutremurul și tsunamiul - există un al treilea dezastru, acesta din urmă fiind unul nuclear și, prin urmare, declanșat de om. Tot ceea ce s-a spus privitor la această chestiune poate fi rezumat într-un cuvânt: discontinuitate. Da, ne confruntăm cu o schimbare de paradigmă care se reduce la două întrebări: ce ar trebui schimbat și, pe de altă parte, cu ce putem începe să schimbăm ceva în producția de energie?

Putem fi siguri că, dacă am rămâne fără combustibili fosili și energie nucleară, am putea să obținem rapid o imagine mai exactă a potențialului de dezvoltare a surselor de energie regenerabilă. Ne așteptăm ca Uniunea Europeană să își redefinească strategia cu privire la această problemă. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de viziune, de puterea voinței și de o foaie de parcurs detaliată.

  Bas Eickhout (Verts/ALE). - (NL) Dnă președintă, în primul rând, aș dori să îl felicit pe dl Oettinger pentru că a avut un început bun. Într-adevăr, ați avut un început promițător săptămâna trecută, dar de atunci se pare că ați regresat. Cu toate acestea, chiar trebuie să abordați acest lucru acum și să vă clarificați poziția, pentru că săptămâna trecută ați spus că ar trebui să organizăm o dezbatere privind Europa și un viitor pentru Europa, fără energie nucleară. Nu ați mai repetat acest lucru de atunci, deși acest aspect ar trebui să constituie subiectul dezbaterii noastre actuale. În repetate rânduri, multe studii, studii științifice, au arătat că vă puteți atinge obiectivele în domeniul mediului fără a utiliza energia nucleară. Este posibil ca Europa să funcționeze în întregime cu energie durabilă. Acesta ar trebui să fie subiectul dezbaterii noastre de astăzi.

A te declara în favoarea sau împotriva energiei nucleare este o chestiune de opțiune politică. Nu ar trebui să justificăm de ce suntem împotriva energiei nucleare. Cei care sunt în favoarea energiei nucleare sunt cei care ar trebui să vină cu o justificare. De aici și importanța testului de rezistență.

Am două întrebări pentru dvs., dle Oettinger, două întrebări importante. În primul rând: cum vom reuși să stabilim criteriile? Cum ne vom asigura că sunt independente? În al doilea rând, ce se va întâmpla în cazul în care o putere nucleară nu reușește să treacă testul de rezistență? Care vor fi consecințele atunci?

PREZIDEAZĂ: Libor ROUČEK.
Vicepreședinte

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Dle președinte, dle comisar, evenimentele din Japonia ne-au afectat foarte mult. Aducem un omagiu celor care - cu riscul vieții lor - se confruntă cu efectele a trei evenimente care au avut loc simultan - cutremurul, tsunamiul și incidentul de la centrala nucleară. Această tragedie a stârnit compasiune profundă, provocând de asemenea discuția la care asistăm în prezent în Europa, cu privire la viitorul energiei nucleare și a strategiei energetice a Europei. Am adoptat recent o strategie energetică pentru Europa până în anul 2020. În momentul de față aceasta este într-un fel compromisă, deși în strategie acceptăm energia nucleară. Spunem că aceasta ar trebui să fie pur și simplu însoțită de condiții stricte de securitate. Totuși, aceasta este o parte importantă a mixului energetic dintr-o serie de state.

Consider că această discuție ar trebui de asemenea să consolideze cooperarea europeană în domeniul energiei - și am solicitat acest lucru în raportul nostru. În prezent, trebuie nu numai să îmbunătățim condițiile de securitate, ci și să consolidăm Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și să ne îndreptăm spre o Comunitate Energetică Europeană. Comisia Europeană trebuie să insiste asupra îmbunătățirii cooperării între statele membre și asupra europenizării politicii nucleare. Testele de rezistență nu ar trebui să fie facultative - unele state le vor folosi dacă doresc acest lucru, în timp ce altele nu le vor folosi. Acest lucru trebuie să facă parte din procesul de creare a ceea ce va fi o politică comună în domeniul energiei nucleare.

De asemenea, ar trebui să sprijinim noile tehnologii. Întreaga strategie energetică a Europei se bazează pe descentralizare și diversificare. Întrucât lucrurile se prezintă astfel, ar trebui să luăm în considerare promovarea reactoarelor nucleare mici și mijlocii. Acestea prezintă costuri mai mici, sunt construite ca module și, prin urmare, pot fi testate mai ușor în ceea ce privește securitatea. Poate că această formulă va fi mai acceptabilă pentru opinia publică, întrucât nu vom fi în măsură să eliminăm complet acest tip de energie.

  Zigmantas Balčytis (S&D). - (LT) Dle președinte, Japonia a suferit impactul de neimaginat al unui dezastru natural și al unui accident nuclear. Oamenii din Lituania strâng în mod activ fonduri și încearcă în orice fel posibil să contribuie la ajutorarea victimelor din această țară. Ne amintim și ne vom aminti mereu consecințele dureroase ale dezastrului nuclear de la Cernobâl, pe care oamenii din această regiune continuă să le simtă, chiar și după trei decenii. Catastrofa din Japonia ne forțează să reexaminăm în mod fundamental problema securității nucleare. Nu putem controla cataclismele naturale, dar ar trebui să ne asigurăm cel puțin că dezastrele naturale nu produc dezastre nucleare suplimentare, deosebit de dureroase. Sunt de acord cu revizuirea infrastructurii existente și crearea unor noi capacități nucleare, dar trebuie să analizăm cu atenție evenimentele de la centrala nucleară japoneză, în special având în vedere precedentul de la Cernobâl. Trebuie să ajungem la concluzii și să adoptăm măsuri care să ne permită să consolidăm în mod semnificativ securitatea nucleară în întreaga Europă.

  Chris Davies (ALDE). - Dle președinte, îngrijorarea mea cu privire la industria nucleară a fost pusă în umbră de îngrijorarea mea privind schimbările climatice și eu cred acum că industria nucleară poate contribui la lupta noastră împotriva încălzirii globale. Acest lucru era adevărat înainte de incidentele din Japonia și rămâne valabil și în prezent. În mod evident există lecții de învățat, există probleme de proiectare, de reglementare inadecvată, faptul că nu există suficientă independență și, în mod evident, faptul de a nu construi reactoare nucleare în zone seismice.

Dar locuim într-o lume a pericolelor; orașele noastre au centrale chimice peste tot, toate acestea prezintă riscuri potențiale semnificative, dar gestionăm aceste riscuri, trăim cu ele. De-a lungul deceniilor ne-am confruntat cu accidente feroviare grave; dar nu desființăm căile ferate drept rezultat. Învățăm anumite lucruri, le aplicăm și îmbunătățim securitatea. Același lucru trebuie să facem cu industria nucleară.

  Romana Jordan Cizelj (PPE). - (SL) Dle președinte, dacă suntem serioși cu privire la obiectivele noastre privind schimbările climatice, atunci energia nucleară va rămâne o parte a mixului nostru energetic. De aceea discuțiile noastre nu trebuie să fie ideologice. În primul rând, avem nevoie de răspunsuri la numeroase întrebări, de exemplu, care a fost principalul motiv al accidentului și cum ar fi putut fi prevenit? Au dat greș sistemele de răspundere, implementare și supraveghere? A fost slabă cultura securității în una dintre centralele nucleare? Care sunt opțiunile pentru stocarea combustibilului nuclear uzat în condiții de securitate mai bune? Autoritatea de reglementare a fost prea înceată pentru a lua măsuri în timp util?, și așa mai departe. Avem nevoie de răspunsuri la aceste întrebări, iar apoi vom fi în măsură să luăm măsuri politice responsabile.

Ce înseamnă de fapt luarea de măsuri politice responsabile? Trebuie să ajungem la un acord social privind tehnologiile acceptabile, în special cu privire la rolul centralelor nucleare. Trebuie să ne asigurăm că principiul „siguranța pe primul plan” este pus în aplicare. Trebuie să elaborăm un cadru legislativ care să ofere resurse financiare și umane adecvate pentru funcționarea în condiții de siguranță a tehnologiilor complexe. Trebuie să facilităm dezvoltarea unei profesii nucleare excelente și independente, formarea profesională continuă pentru aceasta și transferul de cunoștințe de la generațiile mai mari către generațiile mai tinere. Trebuie să evaluăm competența și independența organismelor de reglementare care joacă un rol-cheie în asigurarea culturii securității și trebuie să asigurăm eliminarea în condiții de securitate a deșeurilor cu radioactivate ridicată și a combustibilului nuclear uzat.

La final doresc să menționez criteriile comune de securitate. În prezent suntem cu toții de acord că avem cu adevărat nevoie de ele, dar să ne amintim de anul 2009, când am discutat Directiva privind securitatea nucleară. Chiar și atunci, Parlamentul European a susținut criteriile europene comune, pe care, din păcate, Consiliul nu le-a susținut. La acea vreme, Parlamentul European a dovedit că lua măsurile corecte. Prin urmare, cred că este timpul ca Parlamentul European să primească mai multe competențe în domeniul energiei nucleare, iar noi trebuie să ajungem la un acord interinstituțional, astfel încât să putem avea puteri de codecizie.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dle președinte, în primul rând, aș dori să-mi exprim profunda compasiune, în al doilea rând, respectul pentru poporul japonez și națiunea japoneză, și în al treilea rând, cea mai mare admirație și apreciere pentru eroii japonezi care lucrează în prezent în centrală. A avut loc o tragedie care va fi amintită mereu în istoria Japoniei și a lumii. Țara lovită de dezastru a solicitat sprijinul Uniunii Europene în coordonarea preliminară a ajutorului oferit de către statele membre.

Reacția rapidă a Comisiei a fost plină de satisfacții, la fel ca și faptul, confirmat de către dl comisar, că se va acorda orice tip de asistență posibilă Japoniei și celor aproape jumătate de milion de oameni care stau în adăposturi temporare în urma cutremurului și tsunamiului devastator. Cred cu tărie că trebuie făcut tot posibilul pentru a evita consecințele dezastrelor și pentru a reface condițiile de trai. În același timp însă, aș dori să spun că nu este prielnic să comparăm acest tip de tragedie și tragediile similare cu utilizarea energiei nucleare. Cu toate acestea, în mod normal, centralele nucleare trebuie să fie dotate cu cel mai mare sistem de securitate și apoi trebuie să fie permanent inspectate în conformitate cu reglementările cele mai stricte.

Este binevenită propunerea Comisiei de a organiza ample consultări europene. De asemenea eu susțin, întrucât consider că este necesară, acțiunea Comisiei de a să elabora orientări care să pună bazele unui sistem de securitate care să funcționeze bine, coordonat la nivel european și care să garanteze în viitor producția continuă și sigură de energie nucleară. Atitudinea poporului japonez este exemplară și stabilește un precedent pentru noi. Cred cu tărie că merită orice sprijin. Vă mulțumesc, dle președinte.

  Edit Herczog (S&D). – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, astăzi ne simțim cu toții un pic japonezi. Chiar și în timpul unui dezastru natural, trebuie să recunoaștem că securitatea nucleară are un chip uman. Planificarea, construirea, operarea, dezmembrarea și, precum este cazul acum la centrala Fukushima, gestionarea accidentelor reprezintă proba de forță pentru cunoașterea și dăruirea umană. Testul de rezistență european este un pas important pentru noi pentru a planifica pe viitor ceea ce a fost de neimaginat până în prezent. Dle comisar, modalitatea optimă de a-i omagia pe lucrătorii de la Fukushima este implicarea experților europeni în luarea de decizii profesionale și politice la nivel european. Ar trebui implicați acei lucrători de la centrala nucleară a căror dăruire și cunoștințe sunt indispensabile.

Este foarte important ca informațiile nucleare să fie menținute și extinse pe termen mediu, deoarece aceasta este adevărata garanție de securitate. Mai mult decât atât, aș dori să atrag atenția din nou asupra a ceea ce a spus dna Ulvskog. Cercetarea și dezvoltarea nucleară trebuie să ofere răspunsuri, mai bune decât în prezent, cu privire la modul în care gestionăm deșeurile nucleare și prezența acestora de 60 de ani. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc dlui comisarului Oettinger pentru o astfel de abordare serioasă și responsabilă a acestei probleme.

Ar trebui să luăm în calcul dacă Asociația Autorităților de Reglementare în Domeniul Nuclear din Europa de Vest (WRORA) ar trebui promovată la poziția de organ european de reglementare pentru cele 27 de state membre. Ar trebui să luăm în considerare dacă standardele Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA) ar trebui să fie obligatorii din punct de vedere juridic și dacă acestui nou organ de reglementare ar trebui să i se confere competența de a comanda o închidere imediată în cazul în care nu sunt respectate standardele. De asemenea, ar trebui să luăm în considerare reformarea tratatelor Euratom, concentrându-ne pe reglementările privind siguranța și securitatea, precum și pe problema privind acoperirea costurilor de dezafectare și depozitare finală, care trebuie să fie rezolvată acum.

Cred că acesta va fi un subiect delicat. Trebuie să profităm de ocazie aici în Europa pentru a pune în aplicare o evaluare inter pares și pentru a institui cele mai noi standarde, astfel încât starea de sănătate a populației să nu mai fie pusă în pericol pe viitor.

  David Martin (S&D). - Dle președinte, bineînțeles că salut asistența rapidă pe care am oferit-o japonezilor când au avut nevoie și salut și împărtășesc compasiunea față poporul japonez. Cu toate acestea, nu pot să nu mă gândesc că sinceritatea comentariilor noastre referitoare la solidaritate va fi ușor estompată prin acțiunile unora dintre statele noastre membre.

Citind presa noastră, am observat că guvernul spaniol a cerut ca mărfurile din Japonia să fie verificate cu atenție pentru nivelul de radioactivitate; că guvernul olandez a avertizat docherii să gestioneze cu grijă toate containerele din Japonia; că guvernul francez a cerut verificarea tuturor importurilor; și că autoritățile germane cer controale aleatorii pe toate mărfurile importate din Japonia, inclusiv autovehicule. Acestea sunt bunuri care au părăsit Japonia cu două sau trei săptămâni - și, în unele cazuri, cu două sau trei luni - înainte de cutremur.

Există prea puțină dovadă de solidaritate și de compasiune în astfel de acțiuni, și aș solicita Consiliului și Comisiei să încerce să comunice cu statele membre pentru a le spune că, dacă doresc cu adevărat să-și exprime solidaritatea, acestea nu ar trebui să publice astfel de povești alarmante.

  Fiona Hall (ALDE). - Dle președinte, eu sunt surprinsă de faptul că dl comisar pare atât de optimist în legătură cu stabilizarea în câteva zile a situației de la Fukushima, când experții nucleari au vorbit despre săptămâni și luni; între timp centrala încă emite radiații, care continuă să se infiltreze în proviziile de alimente și apă.

Salut solicitarea unor teste de rezistență, dar acestea nu răspund la întrebările cele mai importante. Întrebarea este: vrem să acceptăm riscurile din ce în ce mai mari pe care le presupune energia nucleară într-o lume în care dezastrele naturale complexe și fenomenele meteorologice extreme sunt din ce în ce mai frecvente? Siguranța reactoarelor nucleare nu poate fi pur și simplu garantată pe deplin în cazul oricărui dezastru de amploare când există mai multe niveluri de distrugere, când se întrerup alimentarea cu energie electrică și apă, comunicațiile și accesul fizic. Aceasta este întrebarea. vrem să ne asumăm de fapt acest risc când avem alte alternative?

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, am dori să ne exprimăm profunda noastră solidaritate față de poporul japonez și, de asemenea, să transmitem condoleanțe victimelor dezastrului care a lovit țara.

Știm că acest dezastru a declanșat accidente grave la centrala nucleară Fukushima, ale căror consecințe nu pot fi încă evaluate în totalitate. Accidentele de la reactoarele acestei centrale au rezultat din asocierea unor factori foarte improbabili, este adevărat; totuși, aceștia s-au asociat și acest lucru s-ar putea repeta în alte centrale nucleare.

Prin urmare, trebuie să învățăm lecții importante din ceea ce se întâmplă la Fukushima. Există o nevoie imediată de a revizui și, dacă este necesar, de a adapta redundanțele în ceea ce privește sistemele de securitate ale centralelor, în special în ceea ce privește sistemele de răcire.

Trebuie să se reevalueze locațiile centralelor nucleare existente, în special în funcție de riscurile seismice, precum și riscul producerii de tsunami. Cu toate acestea, trebuie de asemenea să se inițieze o discuție amplă la nivelul societății cu privire la problema energiei, la nevoile noastre prezente și viitoare și la modul în care pot fi îndeplinite acestea, la abordarea într-un mod lucid și informat a riscurilor, a impactului, a potențialului și a limitărilor diverselor surse de energie.

  Oreste Rossi (EFD). - (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aș dori în primul rând să-mi exprim solidaritatea față de poporul japonez care a fost atât de grav afectat de catastrofă. A fost o surpriză să aflăm că tehnologia japoneză nu a ținut pasul cu evenimente care se repetă în mod constant în acele zone. Cu siguranță, păstrarea în funcțiune a unei centrale nucleare depășite din punct de vedere tehnologic nu este o chestiune de importanță minoră, iar aceste lucruri ar trebui să ne facă să reflectăm asupra programului european în domeniul energiei nucleare.

În prezent nu ne putem permite să cădem pradă fricii și să facem alegeri pripite: avem nevoie de un acord general pentru a securiza centralele nucleare existente și pentru a le examina pe cele care sunt în construcție. Europa nu poate să se abțină să nu ajute poporul japonez, nu doar din cauza situației de urgență, dar și ca urmare a eventualei crize financiare legate de îngrozitorul eveniment catastrofic.

Pe termen scurt, trebuie luate măsuri pentru a face față încetinirii creșterii economice de la Tokyo și posibilelor consecințe pentru țările cele mai strâns legate de Japonia. Nu trebuie să uităm că guvernul era deja slăbit înainte de dezastru și nu avea majoritate în Camera Superioară, ceea ce înseamnă că ar putea urma o criză a executivului.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle președinte, aș dori să încep prin a-mi exprima compasiunea față de toți cei afectați de această situație devastatoare. Tragicul accident din Japonia a dus la un dezastru nuclear care în prezent ne este cunoscut tuturor. Europa a reacționat într-o manieră relativ rapidă și unită, deși există o stare de alertă, care sperăm că este împărtășită de toți cei care susțin tehnologia nucleară, întrucât radioactivitatea nu cunoaște granițe naționale, iar natura nu recunoaște standarde de securitate, oricât de înalte ar fi acestea. Am fost martorii accidentului de la Cernobâl - un așa-zis test de rezistență eșuat - iar acum suntem martorii accidentului la Fukushima. A venit timpul ca cei care sunt în favoarea energiei nucleare să pună bunăstarea și sănătatea oamenilor și a mediului natural mai presus de toate interesele financiare. Ar trebui să luăm în considerare eliminarea progresivă a acestui tip de energie pe teritoriul Europei și să promovăm energiile regenerabile.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Dle președinte, tsunamiul de după cutremurul din Japonia a fost cauza directă a accidentului produs la centrala nucleară, care a devenit în primul rând o chestiune de securitate atât pentru specialiști cât și pentru populație. Acesta este motivul pentru care s-a luat decizia corectă de a supune centralele noastre nucleare existente la teste riguroase. S-a dovedit că avem nevoie de o dezbatere amplă și profundă pentru a ajunge la o decizie rațională în ceea ce privește viitorul energiei nucleare. De asemenea, trebuie să fim conștienți de faptul că, după o astfel de tragedie îngrozitoare, oamenii se vor teme mai mult, și tocmai de aceea trebuie să ne asigurăm că se oferă informații obiective și autentice și că măsurile de securitate sunt severe.

Cu toate acestea, aș dori să subliniez că centralele nucleare din Europa sunt supuse unor factori de mediu total diferiți față de cei din Japonia. Europa nu este amenințată nici de pericolul de tsunami, nici de un astfel de cutremur puternic, prin urmare, nu trebuie trase concluzii directe din această tragedie nefericită. Centralele noastre sunt pregătite pentru potențialele impacturi asupra lor, iar energia nucleară poate rămâne și pe viitor o parte integrantă a resurselor noastre energetice. În cele din urmă, aș dori să-mi exprim compasiunea și stima pentru prietenii noștri japonezi. Vă mulțumesc.

  Günther Oettinger, membru al Comisiei. – (DE) Dle președinte, stimați deputați, am ascultat cu atenție intervențiile dvs. și aș dori să vă mulțumesc pentru obiectivitatea de care ați dat dovadă, atât în ceea ce privește dezastrul, cât și consecințele acestuia. Am auzit expresii de solidaritate și de compasiune, precum și oferte de ajutor. Nu mai există nimic de adăugat. Acest lucru ne va încuraja în cadrul viitoarelor activități ale Președinției Consiliului și ale Comisiei.

Problema generală aflată în discuție aici este răspunsul la dezastre. Dacă luăm în considerare Haiti și Pakistan, precum și țările în care au avut loc alte dezastre naturale recente, atunci sunt de părere că Comunicarea Comisiei privind consolidarea răspunsului european în caz de dezastre, aprobată de către Consiliu în luna decembrie a anului trecut, ne arată calea pe care trebuie s-o urmăm. Trebuie să îmbunătățim cooperarea la nivel european în cadrul procedurilor de răspuns la dezastre și trebuie să alocăm resurse financiare și umane adecvate pentru acest lucru, dar și să coordonăm eforturile la nivel european. Nu am nicio îndoială că dna Georgieva va înainta în cursul anului unele propuneri concrete Parlamentului European și Consiliului.

Când vine vorba de politica energetică în Europa și lecțiile care trebuie să fie învățate pornind de la noile informații din Japonia, cred că trebuie să începem prin a analiza corect faptele și realitatea. Permiteți-mi să iau exemplul guvernului german și al partidelor sale de coaliție, amintindu-vă că eu sunt membru al unuia dintre aceste partide. Guvernul nostru a anunțat o schimbare de direcție semnificativă. În prezent, șapte centrale nucleare au fost închise în Germania. Această acțiune a fost criticată pentru că „nu prezintă prea multă credibilitate” sau pentru că „reprezintă expresia tipică a angoasei germane”. Cred că trebuie să ne amintim că respectul pentru poziții diferite ar trebui să fie punctul de plecare pentru deliberări. Doresc să-mi exprim respectul pentru Parlament, care acum câțiva ani și-a oferit sprijinul ferm pentru utilizarea permanentă a energiei nucleare în mixul energetic european, dar care a început fără îndoială să-și reexamineze această poziție. În al doilea rând, aș dori să-mi exprim respectul pentru autoritățile de reglementare ale UE. Am recitit foarte atent Tratatul Euratom și de asemenea am analizat foarte îndeaproape Directiva privind securitatea nucleară adoptată de către Consiliu și Parlamentul European în luna iunie în urmă cu doi ani. Al doilea document face multe recomandări oficiale cu privire la autoritățile care urmează să fie stabilite, la informațiile și obligațiile de raportare și alte puncte, dar nu prea oferă recomandări concrete, recomandări materiale pentru tehnici de construcție sau de exploatare, sau măcar specificațiile cele mai generale.

Dacă Parlamentul propune extinderea legislației europene, eu sunt foarte pregătit să nu mai aștept rapoartele statelor membre până în 2014 pentru a prezenta un raport Comisiei, ci aș insista ca această directivă să devină lege națională până cel târziu în luna iulie a acestui an - acest lucru ar fi responsabilitatea statelor membre - pentru că va fi posibil, întrucât se colectează informații suplimentare din Japonia și de la amplele teste de rezistență, să se discute aici, la Bruxelles, pe parcursul anului viitor, mai degrabă decât mai târziu, o propunere din partea Comisiei referitoare la alte cerințe specifice, concrete pentru securitatea nucleară.

S-a spus că trebuie să „acționez hotărât”, dar nu de acord cu această părere. Voi adopta o abordare coerentă cu privire la această problemă, întrebând care sunt competențele pe care mi le-au conferit organele legislative europene. Atunci când, chiar și în contextul actual, aud critici din partea unor guverne naționale care susțin că evaluarea situației și a lecțiilor care trebuie învățate din aceasta este exagerat de dramatică, în timp ce alții spun că este timpul să acționăm hotărât, prefer să aleg calea de mijloc. Întotdeauna m-am simțit bine alegând calea de mijloc. Când ești criticat de ambele părți, atunci probabil că faci lucrurile să meargă bine.

Multe dintre cele 143 de centrale nucleare din Europa vor funcționa în continuare și peste zece ani și, dacă guvernele actuale nu își schimbă atitudinea, multe dintre acestea, deși nu toate, vor funcționa încă și pe parcursul următorului deceniu. Prin urmare, este în interesul tuturor să se insiste asupra celor mai înalte niveluri de securitate, asupra unor standarde noi și asupra reducerii suplimentare a riscurilor în cazul centralelor nucleare rămase în funcțiune pe termen mediu și lung.

În al doilea rând, presupun că se vor construi noi centrale nucleare în Europa sub egida statelor membre, a parlamentelor și guvernelor lor naționale. Dacă luăm în considerare referendumul care va avea loc în Italia în luna iunie, atunci putem observa ceea ce va urma și subliniez că, exceptând Germania, niciunul dintre cele treisprezece state membre în care funcționează centrale nucleare nu și-a schimbat politica în privința acestei chestiuni. Am urmărit îndeaproape dezbaterile la nivel național guvernamental și parlamentar și din mass-media.

Trebuie să înțelegem că, deși aceasta este o problemă europeană, ea are și o dimensiune globală. Este în interesul tuturor să ne asigurăm că se aplică cele mai înalte standarde nu doar pe propriile noastre teritorii, ci și în întreaga lume, întrucât, la urma urmei, energia nucleară va fi folosită în întreaga lume în următoarele decenii. De aceea salut ...

(Interpelări)

Dle Turmes, eu chiar încerc din răsputeri să rămân calm și obiectiv. Vă sugerez să faceți același lucru. Când îmi spuneți să nu am încredere în dl Sarkozy, nu pot decât să vă spun că am toată încrederea că va aduce în discuție acest aspect la summitul G-20, fapt care este un mare succes în sine: problema va fi discutată în cadrul unui forum la care vor participa americani, chinezi, ruși și alte popoare care utilizează deja centrale nucleare, care intenționează să construiască noi centrale sau care au autorizat concerne industriale importante să construiască centrale nucleare în țările lor. De aceea, cred că este esențial să se reevalueze riscurile și să se introducă standarde mai ridicate de securitate, indiferent dacă cineva este pentru sau împotriva energiei nucleare, întrucât energia nucleară va rămâne parte a viitorului nostru la nivel mondial.

(Interpelări)

Nu este timpul să ne întoarcem la fondul discuțiilor de acum doi ani. Eu nu sunt persoana potrivită pentru a discuta despre acele chestiuni. Sunteți bineveniți să vă faceți cunoscute opiniile atunci când alții vor lua cuvântul. Nu cred că vă adresați persoanei potrivite în legătură cu această problemă.

Permiteți-mi să trec la subiectul Foii de parcurs în domeniul energiei până în anul 2050 și la criticile pe care le-am auzit, că aceasta nu promovează și nu finanțează suficient sursele regenerabile de energie. În acest caz, subestimați puterea propriilor dvs. rezoluții, deși încercăm să monitorizăm și să garantăm respectarea unor astfel de decizii. Un procent de 20 % de surse regenerabile de energie în doar nouă ani corespunde de fapt unui procent de 35 % în domeniul esențial al producției de energie electrică, unde se folosesc în primul rând aceste surse durabile. Suntem pe cale să generăm 35 % din electricitate din surse regenerabile de energie - și statele membre își joacă rândul lor - și se estimează că sursele regenerabile de energie vor depăși în patru-cinci ani energia nucleară și cărbunele în producția de energie electrică. Acest lucru înseamnă că suntem pe cale să transformă sursele regenerabile de energie în cele mai importante surse de energie electrică în Europa. Vom prezenta la sfârșitul primăverii conceptele și strategiile noastre pentru Foaia de parcurs în domeniul energiei până în 2050. Cu toate acestea, există alte date importante în afară de 2050, care ar putea părea îndepărtate - există, de asemenea, obiective intermediare pentru anii 2025 și 2030, cu alte cuvinte, pentru perioada pentru care sunt necesare imediat investiții în infrastructură și producție. Nu vreau să îmi asum angajamente concrete în acest moment, dar până în anul 2030 vom depăși cu siguranță procentul de 35 % de surse regenerabile de energie, ajungând la o cifră de peste 40 %, sau chiar 60 %, sau la o cifră de mijloc. Dacă așa vor sta lucrurile, atunci nimeni nu va mai putea să susțină că sursele regenerabile de energie nu au primit suficient sprijin; sursele regenerabile de energie vor juca un rol decisiv în mixul energetic în timpul vieții noastre.

(Întrerupere din partea dnei Harms)

Dnă Harms, eu vorbesc despre Foaia de parcurs în domeniul energiei, în timp ce dvs. faceți referire la Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de CO2. Acestea sunt două chestiuni diferite. Nu am redus obiectivele pentru anul 2020. Acestea sunt neschimbate - un obiectiv independent de 20 % și de 30 % dacă alte țări urmează această direcție. Aceasta a fost întotdeauna poziția Parlamentului, a Consiliului și a Comisiei, și aceasta este poziția globală prezentată. Nu s-a făcut nicio schimbare. Acum vorbim despre „surse regenerabile de energie” și în acest sector vom atinge peste 40 %. Prin urmare, am creat o bază pentru a ne asigura că mixul energetic nu mai este doar responsabilitatea statelor membre, ci pentru ca statelor membre să le revină 50 % sau puțin mai mult din această responsabilitate. În al doilea rând, am prevăzut și cerințe pentru stabilirea principiilor de subvenționare și a modului în care resursele financiare și tehnice vor fi create în statele membre cu cooperarea noastră.

Dle Turmes, puteți să fiți sigur că diferitele scenarii vor analiza cu seriozitate o propunere prezentată de mai multe organisme, și anume o acțiune de a crește cu până la 100 % sursele regenerabile de energie. Cu toate acestea, trebuie să analizăm apoi legislația, în special articolul 194, care prevede că mixul energetic este responsabilitatea statelor membre. Nu consider că Tratatul de la Lisabona este bătut în cuie. Totuși, acesta oferă parametrii pentru activitățile mele și stabilește drepturile statelor membre. Aceste drepturi sunt atent păzite, fie la Berlin, la Luxemburg, la Paris sau la Londra.

Mai am o singură observație. Am ascultat cu mare atenție ceea ce au avut de spus dl Davies și dl Hall. Ambii fac parte din același partid. Amândoi provin din același stat membru. Cu toate acestea, după cum am auzit, au poziții diametral opuse. Respect acest lucru. Pot respecta și faptul că într-un partid mic dintr-o țară mare pot exista opinii atât de divergente precum cele exprimate de cei doi stimabili deputați și că același partid s-a opus energiei nucleare în țara sa înainte de alegeri, dar o poate accepta acum, după încheierea alegerilor. Dar acest lucru arată dimensiunea ecologică, economică și politică a acestei probleme, motiv pentru care va exista întotdeauna un dezacord. O parte a procesului are întotdeauna cu caracter global.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, dle comisar, stimați deputați, promit că voi fi succintă. Sunt de părere că gândirea limpede și compasiunea sunt cele două lucruri care ar trebui să ne ghideze acțiunile în prezent. Prin compasiune îi putem ajuta pe japonezi cu tot ceea ce au nevoie; îi putem asculta și lua măsuri în cazul în care și aceștia au nevoie, iar gândirea limpede este necesară pentru a lua deciziile corecte în timp util cu privire la propriul nostru viitor. Nu ar trebui să luăm decizii cu privire la o problemă de o importanță atât de mare sub influența unor evenimente. Un lucru este cert, și nimeni din acest Parlament nu a contestat acest lucru astăzi, faptul că trebuie să ne străduim din răsputeri pentru a obține maximum de securitate.

În plus, este datoria noastră să îi informăm pe deplin pe cetățeni, astfel încât aceștia să înțeleagă ceea ce se discută, și când, despre ce și cum luăm deciziile. Este foarte important să tragem concluzii și să învățăm lecții. Ar trebui să analizăm evenimentele fără a fi nici tardivi, dar nici grăbiți și să nu facem declarații care, în câteva săptămâni sau luni nu ar mai sta în picioare. În ceea ce privește teste de rezistență, aș sublinia pur și simplu că în prezent, conform regulamentului actual, efectuarea lor este facultativă. Mai mulți dintre dvs. ați menționat modificarea bazelor juridice, a cadrelor legale care sunt în vigoare în prezent, lucru despre care cred cu tărie că nu ar fi exclus de Consiliul European. Această propunere trebuie să fie elaborat și prezentată în mod corespunzător. Nu trebuie să ne grăbim, dar, bineînțeles, trebuie să începem munca.

Dl comisar Oettinger a subliniat, de asemenea, că mixul energetic este o competență națională. Fiecare stat membru ia o decizie suverană cu privire la formele de energie pe care le folosește pentru a-și acoperi nevoile energetice. Jumătate dintre statele membre, jumătate din punctul de vedere al suprafeței, utilizează energia nucleară. Când vom avea temeiul juridic adecvat, vom fi putea să impunem fiecăruia o obligație de securitate, dar opțiunea și responsabilitatea de a alege revine statelor membre. În orice caz, salut cu plăcere faptul că, după cum a menționat dl comisar Oettinger, Comisia va fi în măsură să pregătească un raport până în luna iulie 2011. Ca un ultim gând, vorbim foarte mult despre cercetare și dezvoltare, care reprezintă de asemenea o piatră de temelie a Strategiei Europa 2020. Este sarcina noastră să creăm cele mai bune condiții pentru cercetare și dezvoltare în Uniunea Europeană. Într-adevăr, încă avem multe de făcut în acest domeniu. Prin intermediul cercetării și dezvoltării ar trebui să găsim formele cele mai sigure și mai ecologice de producere a energiei. Să lăsăm știința să servească în folosul oamenilor și al securității depline a acestora. Dle președinte, vă mulțumesc foarte mult.

  Președinte. − Am primit o propunere de rezoluție1 depusă în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc mâine (joi, 24 martie 2011).

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  János Áder (PPE) , în scris. – (HU) În primul rând, permiteți-mi să transmit condoleanțe poporului japonez și rudelor victimelor, în legătură cu dezastrul natural și industrial care a avut loc cu abia 12 zile în urmă. Tragedia din Japonia ne reamintește că dezastrele naturale și industriale pot apărea oriunde și în orice moment, chiar și în Europa. Întrebarea este doar când și unde vor avea loc. Tocmai de aceea cred că este important ca, în cazul unui dezastru industrial în Europa, Uniunea Europeană să aibă la dispoziție un instrument financiar adecvat pentru a interveni imediat și eficient și pentru a atenua pagubele. Desigur, eforturile UE care vizează prevenirea sunt foarte importante, dar în prezent Uniunea Europeană nu are un mecanism financiar care să satisfacă nevoia menționată anterior. Nu trebuie decât să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă un dezastru ar lovi un stat membru aflat într-o situație financiară dificilă. În afară de zguduitoarele consecințe sociale și de mediu, acest lucru ar afecta grav bugetul unui astfel de stat, precum și economia europeană. Din acest motiv, consider că Europa are nevoie de un nou sistem de asigurare în caz de catastrofe care, bazat pe principiul asigurării de răspundere obligatorii, ar asigura în regiune fonduri suplimentare de 4-5 miliarde de euro pe an, provenite din plățile potențialilor poluatori, în scopul de a mări ajutorul financiar rapid în caz de catastrofe industriale. În plus, și contribuabilii ar putea fi beneficiari ai sistemului, ca urmare a sprijinului pe care l-ar putea solicita prin participarea la licitații pentru investiții pentru securitate și protecția mediului din fondurile neutilizate.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Cererea de energie din ce în ce mai mare necesită diversificarea aprovizionării cu surse de energie alternative la petrol, precum sursele regenerabile solare, eoliene și nucleare.

În opinia mea, producția de energie din surse nucleare nu este un argument care ar trebui să fie discutat cu sentimente atât de aprinse precum sunt în prezent. De fapt, mi-e teamă că adversarii obișnuiți ai energiei nucleare, de multe ori finanțați de către companiile petroliere, vor încerca să exploateze evenimentele din Japonia pentru a promova dependența energetică a Italiei față de petrol și de produsele derivate ale acestuia. În fiecare an, mor peste 8 000 de persoane în Italia și peste 350 000 în Europa din cauza poluării cauzate de arderea produselor petroliere derivate.-

Mai mult decât atât, în ceea ce privește identificarea posibilelor situri din zonă, subliniez faptul că această alegere este susținută de orientări tehnice și științifice elaborate de experți care îi vor determina pe administratori să facă cele mai potrivite alegeri pentru a asigura securitatea publică și durabilitatea mediului. Sper ca discuțiile despre sursele de energie alternative la petrol să fie abordate cu obiectivitate, garantându-le cetățenilor europeni informații adecvate și corecte, pentru a preveni manipularea ușoară care ne face mai dependenți de țările instabile producătoare de petrol.-

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – Mă alătur colegilor care au exprimat condoleanțe Japoniei și poporului japonez, în urma dramei pe care o traversează. UE trebuie să se afle alături de Japonia, cu toate forțele pe care este capabilă să le mobilizeze, în vederea demarării și derulării programelor de reconstrucție. Am urmărit cu atenție dezbaterea și trebuie, însă, să spun că nu pot accepta transformarea unei astfel de drame într-o cruciadă împotriva energiei nucleare. Această energie este ieftină, ecologică, iar progresele tehnologiei o vor face din ce în ce mai sigură. Prăbușirea unui avion, de exemplu, este de asemenea o dramă, dar nu cred că este un motiv suficient pentru a ne îndoi de utilitatea și de siguranța avioanelor. Soluția corectă este: teste de stres, da, supraveghere, da, demonizarea energiei nucleare, nu!

  Kristiina Ojuland (ALDE), în scris. – Dnă președintă, aș dori să transmit sincerele mele condoleanțe poporului japonez, care a suferit în ultimele săptămâni de pe urma unui dezastru natural devastator. Japoniei i se oferă ajutor din partea Uniunii Europene, precum și din partea statelor membre. Uniunea Europeană va continua să ofere orice tip de asistență pe care guvernul japonez îl consideră adecvat pentru a-l ajuta să treacă peste această criză îngrozitoare.

Cu toate acestea, alertele de la centrala nucleară de la Fukushima au provocat o dezbatere emoțională cu privire la utilizarea energiei nucleare în Uniunea Europeană, în general. Aș sfătui pe toată lumea să își analizeze poziția fără înflăcărare și să își amintească faptul că utilizarea automobilelor nu a fost interzisă atunci când un om de știință irlandez, Mary Ward, a fost aruncată și călcată de mașina cu aburi a vărului său la 31 august 1869.

Dimpotrivă, ar trebui să ne învățăm lecția și să creștem investițiile, atât în domeniul securității nucleare cât și în cel al cercetării inovatoare. Resursele de combustibili fosili sunt epuizabile, iar energia regenerabilă rămâne în continuare în mare parte la nivel experimental. Pe de altă parte, energia nucleară ar putea deține cheia pentru viitorul nostru. Dacă primilor oameni din peșteră le-ar fi fost frică de foc, am trăi în continuare în epoca de piatră.

  Vladimír Remek (GUE/NGL), în scris. – (CS) În primul și în primul rând, aș dori să mă alătur tuturor celor care și-au exprimat compasiunea pentru oamenii din Japonia, loviți de cutremurul distructiv și de tsunami. Acest dezastru natural a luat viața a mii de oameni, lucru care este o pierdere îngrozitoare. A distrus casele, obiectele personale și bunurile a altor zeci de mii de persoane, schimbându-le în mod dramatic viețile pe viitor. Nu trebuie să uităm acest lucru, chiar dacă mass-media se concentrează în schimb asupra chestiunilor legate de energia nucleară. Problemele de la centrala avariată de la Fukushima pun în plan secund aproape orice altceva. Cu toate acestea, aș dori să spun - în legătură cu scenariile alarmiste - că bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki încă reprezintă cea mai mare catastrofă nucleară. Cea mai mare amenințare la adresa umanității o reprezintă arsenalul militar nuclear. Acesta se extinde, în ciuda multor intenții bune, și îi lipsește controlul public permanent și temeinic pe care îl observăm în cazul centralelor nucleare. În plus, după evenimentele din Japonia, cerințele și standardele de securitate vor fi cu siguranță îmbunătățite. Prin urmare, trebuie să păstrăm atitudine rațională, evitând orice reacții pripite sau chiar isterice la evenimentele din Japonia. În prezent nu există nicio alternativă la energia nucleară care să ne ofere energia atât de necesară, accesibilă și fără emisii. Mă bucur că Republica Cehă, Finlanda, Franța și alte state adoptă o abordare realistă referitor la această problemă. Acest lucru este în contrast cu țările în care energia nucleară a devenit un pion în dezbaterile preelectorale într-o măsură aproape lipsită de etică, având în vedere situația din Japonia.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Aș dori să fac unele comentarii cu privire la situația din Japonia. Ajutorul umanitar pentru Japonia este o reacție evidentă și necesară a Uniunii Europene ca răspuns la tragica catastrofă care a lovit țara. Cred că Japoniei și regiunilor afectate ar trebui să li se acorde toate ajutoarele necesare (tehnice, administrative și organizaționale), precum și sprijin financiar. Pe lângă ajutorul de urgență, ar trebui să luăm în considerare și dezvoltarea unui model de cooperare sistematică cu toate statele care sunt predispuse riscurilor de diferite tipuri de catastrofe, inclusiv state care nu fac parte din Uniunea Europeană. Aș dori să solicit serviciilor Comisiei și Consiliului, care sunt responsabile pentru acest domeniu, să revizuiască legislația în materie și să facă propuneri pentru îmbunătățirea schimbului de practici eficiente în domeniul gestionării crizelor.

Un număr tot mai mare de state, inclusiv cele ale Uniunii Europene, sunt afectate din ce în ce mai des de dezastre naturale. Prin urmare, este esențial să existe o cooperare internațională permanentă și foarte dezvoltată. De asemenea, este important să se efectueze o revizuire a cadrelor juridice și de reglementare existente pentru securitatea și protecția instalațiilor nucleare. În acest sens, aș dori să atrag atenția în special asupra a două lucruri: monitorizarea transpunerii integrale a Directivei privind securitatea instalațiilor nucleare și adoptarea unei directive privind deșeurile radioactive.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) În urma cutremurului din 11 martie, consecințele crizei din Japonia asupra securității nucleare și economiei globale au zguduit Uniunea Europeană, care se confruntă deja cu instabilitatea din Africa de Nord.

Salut deciziile luate la reuniunea specială a miniștrilor energiei, care a avut loc cu scopul de a examina implicațiile accidentului de la centrala de la Fukushima, și am încredere în hotărârea statelor membre de a efectua teste de rezistență la centralele nucleare din Uniunea Europeană, care urmează să fie extinse și în statele care nu aparțin Uniunii, și în special în statele vecine. În acest context, și acordând importanța cuvenită deciziei privind moratoriul pe proiectele din sectorul nuclear luată de unele state membre, precum și faptului că sunt iminente consultările publice pe tema dezvoltării energiei, Comisia ar trebui să raporteze cu privire la situația securității centralelor nucleare din Europa care ar putea afecta regiunile învecinate ale statelor membre în cazul în care are loc un incident.-

  Georgios Stavrakakis (S&D) , în scris. – (EL) Doresc să-mi exprim condoleanțele și sprijinul pentru persoanele din Japonia care suferă de pe urma dezastrului provocat de cutremurul puternic și de tsunami, care au dus la moartea a mii de oameni și au lăsat pagube considerabile în urmă. Desigur, știința și tehnologia au făcut tot posibilul pentru a face sigure structurile importante comune și, desigur, avem reguli foarte stricte pentru a reduce vulnerabilitatea acestora; totuși, recentul cutremur puternic și tsunamiul dezastruos care a urmat, luând mii de vieți și cauzând distrugeri pe o scară biblică, precum și pagube foarte grave la reactoarele nucleare de la Fukushima, sunt de așa natură încât trebuie să reexaminăm și să schimbăm opinia predominantă cu privire la securitatea centralelor nucleare. Acestea trebuie să fie amplasate și proiectate pe baza unor criterii la fel de extreme ca și fenomenele naturale la care pot fi expuse. Oamenii de știință estimează, cu un grad ridicat de probabilitate, că se pot produce cutremure puternice pe termen mediu și lung. Prin urmare, politicienii nu ar trebui sub nicio formă să planifice construirea de centrale nucleare în zonele seismice active. Există modalități moderne, viabile, inteligente și eficiente pentru statele din zonele seismice pentru a-și satisface echilibrul energetic. În caz contrar, s-ar părea că viața oamenilor este folosită pentru a contrabalansa problema energetică.

  Csanád Szegedi (NI), în scris. – (HU) În primul rând, aș dori transmit condoleanțe poporului japonez în numele formațiunii Jobbik, Mișcarea pentru o Ungarie mai bună, și al întregului popor maghiar. Maghiarii i-au privit întotdeauna pe japonezi cu mare afecțiune, ceea ce face dezastrul deosebit de șocant. Este datoria Uniunii Europene să îi ajute pe oamenii din Japonia și Japonia trebuie să primească toată asistența de care are nevoie. În același timp, trebuie să tragem anumite concluzii din acest dezastru, care arată clar omenirii că o lume globalizată îndepărtată de natură este extrem de fragilă. Există un proverb maghiar, care spune că un om înțelept învață din nenorocirile altor oameni. Statele europene trebuie să învețe din acest dezastru și, întorcându-se pe cât posibil la natură, la produsele alimentare naturale și la resursele naturale de energie, să protejeze mediul înconjurător pentru generațiile viitoare.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) În primul rând aș dori săîmi exprim compasiunea pentru poporul japonez în urma cutremurului și tsunamiului care au lovit țara și au luat multe vieți. Având în vedere tragicul dezastru de la centrala nucleară de la Fukushima care a urmat cutremurului și tsunamiului, aș face apel la Europa să ia în considerare viitorul energiei nucleare și să caute alte mijloace alternative de producere a energiei. În plus, evaluările noastre de impact al dezastrului trebuie să se bazeze pe informații și expertiză furnizate de către specialiști și experți, iar noi trebuie să analizăm dintr-o perspectivă științifică noi mijloace de producere a energiei electrice. Evenimentele din Japonia ar trebui să constituie un motiv de îngrijorare pentru toate statele membre, indiferent dacă aceste state au sau nu centrale nucleare, pentru că dacă ar avea loc dezastre similare, radiațiile ar pune în pericol întreaga Europă. În prezent, intențiile Rusiei și ale Belarusului de a construi centrale nucleare sunt o cauză majoră de îngrijorare pentru statele din Europa de Est, în special statele baltice. Impactul radiațiilor provenite de la aceste centrale nucleare planificate reprezintă o îngrijorare și mai mare și există motive de îngrijorare cu privire la țările vecine și la respectarea cerințelor internaționale de securitate. Aș dori să subliniez faptul că, imediat după dezastrul din Japonia, Germania și-a închis reactoarele construite înainte de 1980. Comisarul responsabil pentru energie din cadrul Comisiei Europene susține, de asemenea, că Europa ar trebui să depună eforturi pentru un viitor fără centrale nucleare. Prin urmare, odată ce am evaluat posibila amenințare a radiațiilor pentru Europa, ar trebui să discutăm aici, în Parlamentul European, riscul provenit de la centralele nucleare aflate în apropierea frontierelor externe ale Uniunii Europene.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – (PL) Cutremurul devastator și tsunamiul care au lovit Japonia și regiunea Pacificului la 11 martie 2011, luând mii de vieți nevinovate, a fost o tragedie care ne-a înduioșat pe noi toți. Suntem datori să transmitem un mesaj de solidaritate profundă față de poporul și guvernul Japoniei și să transmitem condoleanțe și, de asemenea, suntem datori să extindem ajutorul umanitar, tehnic și financiar. Sunt mulțumit de faptul că Uniunea Europeană a oferit acest sprijin esențial aproape imediat, folosind cele mai bune echipe de salvare și experiența sa în domeniul atenuării efectelor dezastrelor. Acest ajutor trebuie să se acorde în mod continuu până când se stabilizează situația în Japonia. Având în vedere faptul îngrijorător că dezastrul a provocat un accident nuclear extrem de grav, care afectează centrala nucleară de la Fukushima și constituie o adevărată amenințare la adresa vieții și a sănătății, ar trebui să revizuim și să testăm securitatea centralelor nucleare din cadrul UE. În ciuda faptului că accidentul de la centrala de la Fukushima reprezintă un avertisment pentru noi, nu cred că ar trebui să ne facă să ne panicăm sau să avem idei preconcepute împotriva energiei nucleare. Japonia a ajutat de foarte multe ori statele europene în atenuarea efectelor dezastrelor, folosindu-și experiența vastă și valoroasă în acest domeniu. A venit momentul să preluăm acest rol important. Sunt sigur că o astfel de cooperare nu va aduce doar beneficii sub formă de ajutor de urgență pentru victime, ci va consolida relațiile noastre cu un prieten atât de important cum este Japonia.

  Joanna Katarzyna Skrzydlewska (PPE), în scris. – (PL) Cutremurul catastrofal care a lovit Japonia este o demonstrație foarte puternică a faptului că nicio țară, nici măcar una cu o economie foarte dezvoltată, nu poate face față pe cont propriu amplorii efectelor tragice cauzate de un dezastru atât de mare. Pe lângă compasiunea pe care ne-o exprimăm cu toții astăzi față de oamenii din Japonia, este datoria noastră să oferim ajutor victimelor dezastrului. Un eveniment atât de imprevizibil precum un cutremur, care pe lângă tragedia miilor de victime, a dus de asemenea la amenințarea majoră a unei catastrofe nucleare, ne cere să învățăm din lecțiile sale, în ciuda faptului că noi nu suntem direct afectați de acest dezastru. Trebuie să răspundem sincer cât de bine pregătite sunt centralele nucleare europene pentru incidente de acest fel. Prin urmare, pentru a evita pe viitor potențiale amenințări - deoarece, chiar dacă sunt puțin probabile, acestea se pot întâmpla - și pentru a garanta siguranța populației din Europa, este esențial să se verifice elementele de securitate din centralele nucleare din statele membre ale Uniunii.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE), în scris. – Nu trebuie să ne concentrăm doar asupra securității nucleare în cadrul UE, ci și în vecinătatea imediată. La granițele UE se dezvoltă două noi proiecte de centrale nucleare cu reactoare experimentale: una la Kaliningrad și alta situată în Belarus, la 23 de km de frontiera externă a UE și la 50 de km de capitala Lituaniei.

Ambele situri au fost selectate pe criterii necunoscute. Lipsa de transparență a procesului, consultările deficitare și absența unor schimburi de informații cu țările afectate transformă ambele proiecte într-un motiv serios de îngrijorare. Lucrările au început deja, deși evaluările internaționale de impact asupra mediului pentru ambele centrale sunt departe de a fi complete.

Mai mult decât atât, imediat după tragedia din Japonia, Rusia și Belarus au semnat un acord prin care se autoriza construirea centralei din Belarus. Informațiile disponibile în urma tragediilor de la Cernobâl și Fukushima arată că zona de impact radioactiv imediat este de 5055 de km. În cazul unui accident, capitala unui stat membru al UE ar fi imediat afectată. UE ar trebui să solicite ca aceste țări terțe să își ia în serios responsabilitățile care le revin și să analizeze cu atenție obligațiile și standardele internaționale pentru energia nucleară. Sper că viitorul Consiliu European va fi de acord să ia deciziile corespunzătoare.-

18. Crearea unui program comun de reinstalare al UE (dezbatere)

  Președinte. − Următorul punct pe ordinea de zi este dezbaterea privind:

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral privind crearea unui program comun al UE de reinstalare a refugiaților, adresată Consiliului de Rui Tavares, în numele Grupului GUE/NGL (O-000042/2011 – B7-0205/2011),

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral privind întocmirea unui program comun la nivelul UE de relocare a refugiaților, adresată Consiliului de Nadja Hirsch, Sophia in 't Veld, Sonia Alfano, Nathalie Griesbeck, în numele Grupului ALDE (O000045/2011 – B7-0206/2011),-

– întrebarea cu solicitare de răspuns oral privind instituirea unui program comun de relocare la nivelul UE, adresată Consiliului de Manfred Weber, Simon Busuttil, Georgios Papanikolaou, în numele Grupului PPE (O-000054/2011 – B70208/2011).-

  Rui Tavares, autor. − (PT) Dle președinte, refugiații sunt probabil cele mai vulnerabile persoane din lume și, dintre aceștia, cei mai vulnerabili sunt aceia care nici nu se pot întoarce acasă și nici nu pot sta în țările de tranzit. Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați oferă o cifră pentru această categorie de populație: 200 000 de refugiați pe an. Știm că jumătate dintre aceștia sunt reinstalați de către Statele Unite și alți actori, și știm că Europa face prea puține lucruri: 4 500 de refugiați pe an.

Prin urmare, suntem cu toții de acord că tragedia refugiaților este urgentă și importantă. Cât de importantă este aceasta? Consiliul însuși a răspuns deja la această întrebare. Președinția suedeză a vorbit despre reinstalarea a 100 000 de persoane pe an și președinția belgiană, la sfârșitul mandatului său, a declarat - dl prim ministru Yves Leterme a fost prezent aici - că refugiații sunt chiar imaginea motivului existenței Uniunii Europene. Scuzați-mă că spun acest lucru, dar refugiații sunt importanți pentru Președinția maghiară din motive istorice, deoarece în 1956 Ungaria a beneficiat de pe urma primului efort concertat din partea comunității internaționale pentru a reinstala mii de refugiați.

În cele din urmă, totuși, cât de urgentă este tragedia refugiaților? Din păcate, această întrebare trebuie să o adresăm Consiliului. Ce prioritate au refugiații pentru Consiliu? Reprezintă ei o urgență într-atât încât Consiliul să semneze în cele din urmă, să adauge în sfârșit o semnătură pe o foaie de hârtie? Cu un an în urmă, Parlamentul a votat în favoarea a două rapoarte, dintre care unul a fost o procedură de codecizie privind Fondul european pentru refugiați. Marea majoritate dintre noi ne-am unit pentru ceea ce era important: de la comuniștii greci la conservatorii britanici. Ne-am îndeplinit sarcina. Un an mai târziu, încă așteptăm Consiliul. Procesul de codecizie s-a transformat într-un proces de co-indecizie. Acest proces de co-indecizie ar fi ridicol dacă nu ar fi atât de tragic pentru oamenii de la fața locului.

Raportul pe care l-am adoptat a inclus măsuri de urgență care urmează să fie aplicate în plus față de prioritățile anuale ale Comisiei. Am făcut acest lucru pentru că știm că în orice moment poate izbucni o criză umanitară. Una tocmai a izbucnit în Africa de Nord, foarte aproape de noi, iar aceste măsuri de urgență nu sunt gata pentru a fi puse în aplicare. Nu le avem deoarece, din păcate, Consiliul nu a încheiat acest proces de codecizie.

În plus, din prima zi în care ar fi finalizată, am avea, pe lângă aceste proceduri de urgență, bani în plus pentru țările care doresc să înceapă reinstalarea și categorii clare de priorități care urmează să fie utilizate de către statele membre. Am avea, de asemenea, tot ceea ce am introdus în raportul din proprie inițiativă: calitate, viteză și crearea unei unități de reinstalare în cadrul Biroului European de Sprijin pentru Azil.-

Stimați membri ai Consiliului - am să închei acum, dle președinte - dvs. sunteți colegislatori. Nu este datoria noastră să spunem Consiliului cum să legifereze, dar acest vot birocratic nu este de folos nimănui, mai ales credibilității instituțiilor.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Nadja Hirsch, autor. – (DE) Dle președinte, am lucrat foarte intens la programul de reinstalare, investind foarte multă energie, în toate facțiunile de grupuri și credințe. Am avut o dorință unanimă de a trimite un semnal clar în această privință. De asemenea, am transformat-o în principala noastră prioritate, pur și simplu pentru că este o problemă atât de importantă: sunt în joc viețile oamenilor.

Cu toate acestea, situația și evoluțiile din Africa de Nord înseamnă că ni se solicită încă o dată să ajungem la rezultate într-un timp foarte scurt. Am pierdut deja un an. Am fructificat cât se poate de bine timpul disponibil pentru a provoca o dezbatere civilă și socială deoarece, conform analizei finale, avem nevoie și de sprijinul statelor membre, al autorităților regionale și al populației locale dacă se creează un astfel de program și în noile state membre. Această discuție și consensul social la care s-a ajuns treptat nu pot fi abandonate doar deoarece Consiliul și alți actori-cheie nu sunt în măsură să cadă de acord și au ajuns într-un impas. Problema este prea importantă. Am inițiat această dezbatere și, conform credințelor noastre liberale, scopul nostru este de a face această problemă o adevărată prioritate.

Cred că avem un acord cu toate grupurile din Parlament. Ne-am afirmat poziția și așteptăm acum stabilirea unui curs clar din partea Consiliului, astfel încât problema să fie plasată pe ordinea de zi și ca celelalte state membre care până în prezent nu au jucat un rol activ să fie încurajate acum să se implice. Răspunsul pe care l-am primit în timpul discuțiilor noastre indică faptul că aceste state membre sunt dispuse să se implice. De aceea, principala preocupare a Grupului Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa - deși cred că pot vorbi în numele tuturor grupurilor implicate, deoarece nivelul de cooperare a fost într-adevăr excelent - se referă la faptul că acestei probleme trebuie să i se ofere prioritate și că dezbaterea pe care am generat-o pe scară largă la nivel social ar trebui încurajată, nu periclitată prin amânarea ei la nesfârșit.

  Georgios Papanikolaou, autor. – (EL) Dle președinte, în urma celor afirmate de colegii mei deputați, eu aș dori să adaug că, în primul rând, dnă ministru, aproape un an după ce Parlamentul a adoptat rezoluțiile, pentru care s-au depus multe eforturi, s-a trimisă o misiune în Siria tocmai pentru acest motiv și am încercat să stimulăm cât mai multe state membre să se implice în programul de reinstalare a refugiaților; în ciuda tuturor acestor lucruri, încă nu am făcut nimic. Chiar dacă există probleme formale din partea Consiliului și Parlamentul trebuie de asemenea să fie implicat, ne aflăm aici pentru a găsi soluții. Acesta este scopul nostru.

Facem referire la dimensiunea umanitară a acestui program, dar facem referire și la instrumentul oferit Europei, astfel încât să își exercite și mai eficient politica externă. Nu ar fi acest instrument unul foarte important, aflat acum la îndemâna baronesei Ashton, dacă aceasta ar fi în Africa de Nord și ar putea apela la programul adoptat de noi?

Evident, ne referim la nevoi globale. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem, desigur, că problema se află acum în curtea noastră. Europa este chemată să joace un rol de lider în zona mediteraneeană. Trebuie să pornim acest program, dnă ministru, și să avansăm împreună cu el și trebuie să înțelegem, atunci când dezbatem resursele bugetare după anul 2013, că există resurse pentru acest program până în 2013 și, dacă vom mai pierde mult timp, nu vom mai putea utiliza aceste resurse și facilități.

Pentru a conchide, permiteți-mi să vă reamintesc, dnă ministru, de propunerea pe care am făcut-o la vremea respectivă și la care noi, cei din Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) revenim mereu, și anume programul de realocare a refugiaților. Nu ne putem permite să așteptăm o altă situație ca la Lampedusa, dnă ministru, pentru a înțelege cât este de necesară această inițiativă și că trebuie să depunem toate eforturile în această direcție.

(Aplauze)

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, stimați deputați, Parlamentul European a adresat Consiliului European trei întrebări legate de reinstalarea refugiaților. Aș dori să mulțumesc foarte mult pentru cele trei întrebări, pentru prezentarea în detaliu a considerentelor care au condus la formularea întrebărilor. Toate cele trei întrebări au fost legate de propunerea Comisiei, care intenționează să modifice decizia de instituire a Fondului european pentru refugiați pentru perioada 2008-2013, cu privire la crearea unui program european comun de reinstalare al Uniunii Europene. Cred că această dezbatere demonstrează, de asemenea, profunda îngrijorare a Parlamentului European pentru soarta celor mai nevoiași. Prin urmare, în primul rând, aș dori să mulțumesc stimaților deputați pentru că au acordat o atenție atât de mare rezolvării situației refugiaților. După cum a remarcat și dl Tavares, venind din partea Ungariei, cu moștenirea ei legată de revoluția din 1956 și ca un angajament față aceasta, Președinția maghiară are obligația morală de a realiza progrese cu programul european comun de reinstalare al Uniunii Europene.

Criza din Africa de Nord, la care ați făcut referire mai mulți dintre dvs., a demonstrat necesitatea de a crea un sistem european comun de azil care să funcționeze bine. Sunt de acord cu poziția Parlamentului European, că Uniunea Europeană trebuie să accepte responsabilitatea pentru soluționarea situației refugiaților dacă dorește să își păstreze rolul de lider în furnizarea de ajutor umanitar. Permiteți-mi să vă dau cele mai recente informații referitoare la modul în care se prezintă în prezent situația refugiaților de la frontierele Libiei. La începutul lunii martie am vizitat punctul de frontieră dintre Tunisia și Libia. La acel moment soseau o mie de refugiați pe oră, majoritatea dintre aceștia lucrători migranți pentru care găsirea unui drum spre casă, a unui mijloc de repatriere, era problema cea mai arzătoare. Dintre toți aceștia, oamenii aflați în situația cea mai dificilă erau aceia care soseau fără niciun act sau document. Organizațiile umanitare internaționale de la fața locului se ocupau de aceștia. Numărul lor creștea; ca atare, repatrierea lor este de nerezolvat, și prin urmare, în acest caz sistemul de reinstalare este cu siguranță una dintre opțiunile avute în vedere. Astăzi, sau mai degrabă ieri și astăzi, ministrul de externe al Ungariei, János Martonyi, a fost de cealaltă parte a graniței, la granița dintre Libia și Egipt. Principalul scop al vizitei sale a fost de a afla mai multe despre situația refugiaților. A mers la graniță și s-a întâlnit acolo cu oficialii egipteni. Situația din această zonă s-a schimbat în prezent. Timp de trei zile nu a existat nicio ieșire din Libia în acea zonă a frontierei.

În prezent, există aproximativ 200 de oameni care ar trebui să ia parte la programul de reinstalare. Ceilalți care au ajuns până acum sunt evacuați, adică autoritățile egiptene le oferă asistență pentru întoarcerea acasă, întâmplător cu ajutorul statelor membre ale UE. Apropo, dl Martonyi a avut de asemenea discuții cu ministrul de externe al Consiliului național interimar din Benghazi și cu ministrul de interne egiptean, tocmai pentru a obține o imagine de ansamblu a situației refugiaților. În ceea ce privește o politică europeană comună în domeniul azilului, aș dori să subliniez că vom face tot posibilul pentru a elabora o politică comună și un sistem comun, care să se bazeze pe aplicarea integrală a Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și a altor convenții internaționale relevante, și să fie în conformitate cu angajamentele asumate de Consiliul European în cadrul Programului de la Stockholm. Președinția maghiară este hotărâră să promoveze propunerile din pachetul de măsuri privind refugiații. Acest lucru este de asemenea demonstrat de faptul că, pe baza autorizației acordate săptămâna trecută de către statele membre, suntem pregătiți să începem cât mai curând posibil trialoguri neoficiale cu privire la Directiva privind standardele minime în materie de azil, pentru a respecta termenul stabilit pentru anul 2012.

Vă mulțumesc încă o dată pentru dezbaterea din ianuarie pe care am prezidat-o pe acest subiect. Și atunci am răspuns întrebărilor deputaților din Parlamentul European. De asemenea, aș dori să subliniez faptul că Consiliul, întrucât recunoaște importanța reinstalării ca soluție de durată pentru refugiați, a salutat propunerea de decizie privind stabilirea unui program comun de reinstalare al UE și anunțul Comisiei referitor la acest lucru, pe care Comisia a înaintat-o din nou în septembrie 2009. Aceste inițiative au rezultat din acordul la care a ajuns Consiliul European în legătură cu Pactul european privind imigrația și azilul în septembrie 2008, și anume, din faptul că reinstalarea persoanelor aflate sub protecția Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați pe teritoriul Uniunii Europene ar putea continua pentru moment pe bază de voluntariat.

Ca exemplu concret, aș sublinia concluziile Consiliului din iulie și noiembrie 2008, prin care statele membre ale UE și-au luat angajamentul de a reinstala refugiați irakieni pe teritoriul lor, sau prin care, de fapt, le-am încurajat să facă acest lucru. În septembrie 2009, Consiliul a început examinarea detaliată a propunerii de modificare a deciziei de instituire a Fondului european pentru refugiați. În prima jumătate a anului 2010, au avut loc mai multe întâlniri neoficiale cu Parlamentul European. Statele membre, care au dat dovadă de o mare flexibilitate, au adoptat aproape în întregime propunerile Parlamentului European, în vederea atingerii obiectivului comun, respectiv instituirea unui sistem mai bun, mai flexibil, în conformitate cu propunerea Comisiei. După cum au subliniat în mod întemeiat stimații deputați în întrebările lor, Consiliul European și Parlamentul European au ajuns la un acord cu privire la conținutul politic al deciziei ca urmare a întâlnirilor neoficiale menționate anterior. Consiliul a sprijinit, de exemplu, una dintre cele mai importante propuneri ale Parlamentului European, și anume crearea unui mecanism care să încurajeze noile state membre să adere la programul de reinstalare prin intermediul unor instrumente financiare, printre alte lucruri. Cu toate acestea, Consiliul nu a putut susține propunerea Parlamentului European, care a sugerat ca adoptarea priorităților anuale ale programul comun de reinstalare al UE să aibă loc în conformitate cu articolul 290 din tratat, prin aplicarea procedurii referitoare la actele delegate.

Consiliul și Comisia au aceeași poziție în această privință. Ciclul de programare pentru funcționarea Programului general „Solidaritate și gestionarea fluxurilor migratorii” stabilește termene limită strânse, iar planificarea eficientă se poate face prin acte de punere în aplicare. În plus, Consiliul a fost de acord cu opinia Comisiei potrivit căreia definirea priorităților anuale în materie de reinstalare are doar un caracter de punere în aplicare, deoarece în esență, acest lucru înseamnă că normele detaliate din decizie se aplică la situații specifice. Este regretabil faptul că Parlamentul European și Consiliul nu au putut să cadă de acord în legătură cu propunerea la un nivel care ar fi permis definirea, pentru fiecare an, a priorităților programului comun de reinstalare al UE.

Cu toate acestea, nu trebuie să uităm faptul că reinstalarea se numără printre activitățile care urmează să fie susținute în temeiul actualului Fond european pentru refugiați pentru perioada 2008-2013. Este adevărat că, pe baza modificărilor propuse, statele membre care participă pentru prima dată la programul de reinstalare vor primi un sprijin financiar oarecum mai mare, și ar fi o ocazie de a defini regiunile geografice desemnate pentru reinstalare și naționalitățile care au nevoie de reinstalare în fiecare an. Cu toate acestea, chiar și în prezent statele membre au dreptul la o sumă fixă de 4 000 de euro pentru fiecare persoană reinstalată care se încadrează în una dintre categoriile specificate în decizia respectivă. În afară de aceasta, nu există niciun obstacol pentru ca statele membre care nu au participat până acum la program să înceapă activități de reinstalare în cadrul programului actual. Este o plăcere pentru mine să vă informez că și Ungaria va lua parte la acest program anul viitor și este pregătită să participe la programul de reinstalare.

În cele din urmă, aș dori să subliniez că, în mod cert, Consiliul rămâne dispus să ia în considerare toate propunerile care pot fi puse în aplicare și să ofere o soluție reciproc acceptabilă la problemele majore legate de această chestiune. Scopul nostru, în conformitate cu propunerea Comisiei, este de a flexibiliza și eficientiza mecanismul existent. Aș dori foarte mult ca această chestiune extrem de importantă să nu se împiedice încă o dată de o altă problemă de interpretare juridică. S-a întâmplat de foarte multe ori ca probleme foarte importante să fie blocate de dilema contradicției între „actul de punere în aplicare” și„actul delegat” și aș dori ca acestea să înregistreze progrese în timpul Președinției maghiare. Vă mulțumesc foarte mult.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle președinte, cred că nimeni nu va fi surprins să mă audă spunând din nou că solidaritatea față de refugiați și de persoanele strămutate ar trebui să constituie un element fundamental al politicii UE în domeniul azilului și imigrației.

Cu toate acestea, problema nu se rezumă doar la manifestarea solidarității față de cei care provin din societăți slab dezvoltate și defavorizate, ci presupune solidaritate și față de statele membre deoarece, din cauza poziției lor geografice, a culturii sau a limbii lor, resimt o presiune mai mare în această privință.

În timp ce numărul cererilor de protecție și azil ale imigranților este mic în unele țări, există multe alte țări care se află în imposibilitatea de a aborda pe cont propriu problema din cauza presiunii zilnice de la granițele lor.

După adoptarea de către Parlament, în mai 2010, a rapoartelor referitoare la comunicarea Comisiei privind programul de reinstalare al Uniunii Europene și modificarea Fondului european pentru refugiați, încă așteptăm Consiliul să finalizeze procedura de codecizie.

Proiectele pilot derulate în prezent în 10 state membre reprezintă doar o picătură într-un ocean, pe care tot trebuie să îl traversăm.

Statele membre din sud sunt supuse la presiuni mari, mai ales de când au început mișcările populare în Egipt și Tunisia și războiul din Libia.

Lampedusa, cu o populație de 5 000 de locuitori, a primit aproape 6 000 de imigranți de când au început conflictele.

Proiectele-pilot menționate anterior sunt complet insuficiente și nu vor face prea multe pentru a diminua presiunea care afectează deja Italia și Malta, dar care va afecta și alte țări mediteraneene în viitorul apropiat.

Uniunea ca întreg trebuie să ajute aceste țări. Consiliul trebuie să depășească de urgență obstacolele care împiedică în prezent punerea completă în aplicare a unui program european de reinstalare și să înfrângă minoritățile care blochează acest lucru. Strămutările masive de populație și migrațiile afectează Uniunea în ansamblu și nu doar o parte a acesteia.

Închei acum, dle președinte. Săptămâna trecută am solicitat o prezență a Parlamentului European la frontierele Libiei și repet și acum această solicitare. Nu este suficient că 10 colegi deputați au petrecut săptămâna trecută în Egipt: trebuie să avem capacitatea de a evalua situația umanitară noi înșine.

  Claude Moraes, în numele Grupului S&D. – Dle președinte, din Parlament răzbate astăzi în mod clar o solicitare foarte puternică a tuturor partidelor către Consiliu de a face tot posibilul pentru a transforma în realitate reinstalarea refugiaților.

Reinstalarea refugiaților nu este același lucru cu repartizarea sarcinilor. Deși ne dorim să observăm îmbunătățiri în sistemul comun de azil, ceea ce solicităm aici este eliminarea barierelor care diminuează credibilitatea sistemului european de reinstalare, care se ocupă, să spunem de 4 000 de refugiați în întreaga Uniune Europeană, în comparație cu cifrele pe care le observăm în Statele Unite și Canada. Să nu uităm că marea majoritate a persoanelor strămutate din întreaga lume se îndreaptă către țări în curs de dezvoltare. Din situația din Africa de Nord am învățat că toate aceste persoane se îndreaptă spre țări care nu pot face față situației copleșitoare.

Consiliul trebuie să deblocheze această situație, astfel încât să putem avea un sistem credibil de reinstalare. Aceasta este solicitarea pe care toate partidele o adresează Consiliului în această seară.

PREZIDEAZĂ: Rainer WIELAND
Vicepreședinte

  Nathalie Griesbeck, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle președinte, dnă Győri, am de prezentat o statistică, o observație și o întrebare. O statistică: există peste 10 milioane de refugiați în lume. Aceștia sunt persoane vulnerabile, femei în situații de risc, copii și minori neînsoțiți. Aceasta este o criză gravă, la care trebuie să oferim răspunsuri care să arate angajamentul nostru față de drepturile omului.

O observație: timp de un an, Parlamentul și-a dat acordul și mă alătur colegilor mei deputați care vă solicită, dnă Győri, să luați act de consensul foarte puternic din cadrul Parlamentului privind această chestiune.

O întrebare: Refuz să cred că, în vreun fel, Consiliul este cinic, ducând astfel la utilizarea, în cadrul procedurii, a faptului că prima lectură nu este supusă unei date limită în scopul de a bloca procesul de codecizie. Prin urmare, ce putem spune despre reinstalarea de urgență? Dnă Győri, acest lucru nu poate aștepta până în 2012.

Îndemn statele membre să elimine schizofrenia care le determină să ia poziții ferme și consecvente în discursuri, în timp ce pledează pentru lucruri contrare atunci când cadrul legal începe să ia formă, după cum se observă aici. Acesta din urmă trebuie să îndeplinească o necesitate imperativă, și anume cea a lumii noastre de astăzi.

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR – Dle președinte, vorbesc în calitate de fost ministru britanic al imigrărilor. Nu există nicio îndoială că protejarea celor vulnerabili și a celor care caută un adevărat refugiu, mai ales având în vedere evenimentele recente din întreaga lume, este de mare importanță și prioritate pentru această Cameră și, sper, este chiar mai importantă pentru Consiliu.

Regatul Unit, precum alte state membre, și-a jucat rolul în reinstalarea refugiaților în trecut prin programe naționale de reinstalare, dar este extrem de important ca, printr-o abordare coordonată, cooperantă și de comunicare, să discutăm cum putem să reconciliem mai bine asistența acordată celor mai nevoiași cu situațiile acelor state membre care sunt deja suprasolicitate cu prioritățile naționale. Totuși, sunt precaut pentru că programele din acest domeniu nu ar trebui să submineze dreptul unei națiuni de a stabili propriile politici.

Avem nevoie, de asemenea, de cooperarea și comunicarea dintre Parlament și Consiliu, de mai multă acțiune din partea Consiliului, de mai multă hotărâre din partea Consiliului. Aș dori să se încerce o reasigurare a faptului că intenționează să informeze în mod regulat această Cameră cu privire la modul în care va proceda și dacă sau cum vor schimba ritmul și procesul evenimentele recente din Africa de Nord. Aș dori, de asemenea, să știu dacă creșterile sarcinilor vor avea ca rezultat, în viitor, propuneri de cote obligatorii de refugiați pentru reinstalarea în statele membre. Rog Consiliul să ne lase să rezolvăm această problemă.

  Franziska Keller, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle președinte, reinstalarea este un instrument important în relațiile cu refugiații. Alte țări, cum ar fi SUA, reinstalează mii de refugiați pe teritoriul lor în fiecare an. Reinstalarea este pentru persoanele care nu au ajuns sau care nu au încercat să ajungă în Uniunea Europeană pentru a solicita azil aici, astfel încât pentru toți șefii de stat care spun în mod constant că ar trebui să abordăm migrația acolo unde își are originea înainte de a ajunge în Uniunea Europeană, acesta ar fi instrumentul perfect.

Cu toate acestea, în loc de UE, există țări care sunt mult mai sărace decât oricare dintre statele membre ale UE și care preiau și găzduiesc un număr mare de refugiați, cum ar fi Pakistan și Siria. Întrucât aceste țări nu dispun de posibilități de primire, mulți refugiați trebuie să suporte condiții inacceptabile. UE poate și ar trebui să ajute în această direcție. Reinstalarea refugiaților irakieni în UE a demonstrat că aceasta funcționează. Cu toate acestea, numărul de refugiați irakieni acceptați a fost ridicol de mic.

Mult mai mulți refugiați recunoscuți pe plan internațional au nevoie de o șansă echitabilă la o nouă viață și mi se pare incredibilă încercarea Consiliului și a Comisiei de a împiedica Parlamentul să își exercite drepturile parlamentare. Nu mi se pare acceptabil să spuneți că noi amânăm procesul: deoarece noi suntem cei care încercăm să punem în aplicare drepturile noastre parlamentare normale. Cred că dvs., Consiliul, sunteți cei care îl amână prin faptul că nu ne acordați aceste drepturi. Nu este numai dreptul nostru, ci, de asemenea, datoria noastră în calitate de reprezentanți aleși ai poporului european.

Aș dori să cunosc agenda practică și precisă pentru depășirea dificultăților cu care v-ați confruntat. Vă angajați personal să înscrieți această chestiune pe ordinea de zi, cât mai curând posibil? Pierdem timp cu fiecare zi.

Există alte instrumente care ar reprezenta un avantaj semnificativ în situația actuală. Reinstalarea ar putea juca, de asemenea, un rol pe termen lung în abordarea situației din Africa de Nord, însă există și alte instrumente de care dispunem și care nu sunt folosite. De exemplu, directiva privind protecția temporară sau repartizarea internă a refugiaților. Acestea sunt instrumente care sunt în vigoare, dar care nu sunt folosite. Îmi lasă, astfel, impresia că statele membre nu sunt dispuse să protejeze drepturile omului, că sunt timide când vine vorba de protecția internațională. Aș dori să știu cum încercați să adoptați sistemul comun de azil până în 2012, pentru că mi se pare destul de târziu.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, atunci când vorbim despre migrație în zilele de astăzi, în mod evident nu putem începe decât prin analizarea situației din Africa de Nord. Pe de o parte, trebuie să salutăm faptul că popoarele din Africa de Nord au simțit vântul democrației, dar, pe de altă parte, este lamentabil că mor mase de oameni în aceste zile, și chiar la această oră. Copii, femei, civili nevinovați. Trebuie să adaug că acesta este doar efectul pe termen scurt. La urma urmei, doar pe termen lung migrația își va arăta cu adevărat impactul său negativ. Să ne gândim doar la simplul fapt că aproape o jumătate de milion de oameni, refugiați, au părăsit Libia în ultimele zile. Reinstalarea acestor refugiați este deosebit de dificilă prin faptul că Europa de Vest este plină. Cu toate acestea, în Europa de Est, răspândirea și raportul etnic al romilor fac ca primirea unor imigranți suplimentari să fie dificilă. În Europa de Vest același lucru se aplică oamenilor din Africa Neagră sau arabilor, din același motiv.

În orice caz, să ne întrebăm următoarele: dacă am instala acești imigranți în Europa? Ce se va întâmpla după aceea? Cine le va oferi locuri de muncă? Ce se întâmplă cu tensiunile sociale? Dar cu tensiunile religioase, etnice și culturale? În situația actuală este absurd să se stabilească mai mulți imigranți în Europa într-o asemenea manieră forțată. Iar motivul pentru care acest proces, această structură liberală, a ajuns într-un impas este că acest concept de migrație este fundamental greșit. Ar dori deputații liberali să observe cât de puțini sunt prezenți în această sală, la discutarea unui subiect care este atât de important pentru ei? De ce sunt unul sau doi membri din grupul liberal aici? Să vă fie rușine! Nici să nu sperați măcar să vă atingeți obiectivele dacă participați la ședințele plenare la un asemenea nivel de activitate. Fondul european pentru refugiați ar trebui să fie, în schimb, folosit pentru a crea mijloacele de subzistență pentru persoanele din Africa de Nord și, la nivel local, în țările refugiaților, și să redea europenilor stima și munca lor. Vă mulțumesc foarte mult.

  Carlos Coelho (PPE). – (PT) Dle președinte, am fost foarte încântat să o aud pe președinta în exercițiu a Consiliului subliniind importanța refugiaților și a programului de reinstalare. Cifrele primite de la Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați sunt clare: discutăm despre milioane de refugiați și despre mai mult de 200 000 de oameni care au nevoie de programe de reinstalare în fiecare an.

Există, prin urmare, o urgență umanitară în lumea înconjurătoare: acum nu mai este doar în Afganistan, Somalia și Congo, ci ne confruntăm cu aceasta, de asemenea, în Egipt, în Libia și în multe alte țări. Totuși, pe lângă urgența umanitară, există, după cum ne-a reamintit dl Papanikolaou, și faptul că avem resurse bugetare neutilizate, deoarece aceste programe nu au fost aprobate.

Este ceea ce se întâmplă, dnă Enikő. Am fost, de asemenea, încântat să vă aud spunând că acest proces nu va fi paralizat din cauza problemelor juridice. Cu toate acestea, adevărul este că acest proces este paralizat, într-o mare măsură din motive juridice. Suntem într-un proces de codecizie și nu am observat ca soluțiile Parlamentului European să fie dezaprobate de Consiliu. Dl Tavares a pregătit un raport excelent și nu vedem nicio propunere din partea Consiliului care să contrazică programul model de reinstalare care a fost conceput. Ceea ce vedem este un Consiliu limitat de probleme juridice, iar acest lucru nu se poate întâmpla. Întrebarea adresată de dl Tavares la începutul acestei dezbateri, și anume de a ști care este prioritatea și dacă problema reinstalării refugiaților este sau nu este importantă pentru președinție și Consiliu, este foarte importantă.-

Avem sentimentul că acest lucru nu este, de fapt, important. Membrii vor organiza mâine un Consiliu, după care - știm deja concluziile propuse ale acestui Consiliu – proiectul privind chestiunea fluxurilor migratorii va fi amânat până la Consiliul din iulie. Recomandarea pe care am dori să o luați în considerare aici, dnă Enikő, este aceea că Parlamentul European nu solicită Consiliului să amâne: Parlamentul European solicită Consiliului să decidă.

  Sylvie Guillaume (S&D). – (FR) Dnă Győri, doamnelor și domnilor, în contextul crizei umanitare din Libia, astăzi mai mult ca oricând, este fundamental ca Europa însăși să ofere mijloacele de acțiune concertată în ceea ce privește reinstalarea.

Întrucât, de la 1 martie, ICNUR a invitat comunitatea internațională să participe într-un efort de reinstalare de urgență, niciun stat membru nu și-a făcut, până în prezent, cunoscută intenția de a participa. Doar Italia a primit 58 de eritreeni evacuați în regim de urgență din Tripoli, dar am auzit că au menționat existența unui program sau a unei propuneri de a reinstala 4 000 de oameni blocați în Libia. De aceea aș dori să știu mai multe despre acest lucru.

Într-adevăr, responsabilitatea Uniunii Europene în acest domeniu nu poate permite lipsa acțiunii. Trebuie să demonstrăm o mai mare solidaritate cu aceste țări și cu populațiile lor. Tunisia și Egipt au fost de acord să își deschidă frontierele pentru persoanele care părăsesc Libia. Europa trebuie să le sprijine și să își joace rolul în efortul internațional pentru protecția refugiaților.

Cu toate acestea, dincolo de urgența crizei umanitare din Libia, provocările cărora Europa trebuie să le facă față cu privire la reinstalare sunt numeroase. Voi menționa trei.

În primul rând, Uniunea Europeană trebuie să acționeze în favoarea unei politici mai generoase de reinstalare pentru cei pentru care reinstalarea este ultima soluție. În acest sens, ar trebui sa avem în vedere toți că, în 2009, aproximativ 85 000 de refugiați au fost reinstalați în lume, dar numai 8,4 % au fost reinstalați în statele membre ale Uniunii Europene.

În plus față de acest obiectiv cantitativ, orice politică europeană credibilă de reinstalare trebuie să garanteze, de asemenea, un standard ridicat de pregătire înainte de reinstalarea candidaților, luându-i în considerare pe cei mai vulnerabili și calitatea facilităților de primire și de integrare în țara gazdă.

În cele din urmă, în măsura în care completează sistemele naționale existente de azil, programul european de reinstalare ar trebui, astfel cum a menționat deja clar poziția Parlamentului din 2010, să se bazeze pe diferitele experiențe și rezultate din statele membre și să facă obiectul unei coordonări consolidate.

  Anna Rosbach (ECR). – (DA) Dle președinte, peste tot în lume sunt în mișcare fluxuri de refugiați. Acesta este parțial rezultatul războaielor și neliniștilor și parțial rezultatul dezastrelor naturale. Acești oameni sunt în căutarea unui adăpost temporar. Marea majoritate a refugiaților se întorc în patria lor, dar în jur de 200 000 trebuie să fie reinstalați în altă parte în lume. Totuși, circumstanțele se schimbă în mod constant și, din cauza neliniștilor și a războaielor din Africa de Nord, frontierele de sud ale Europei sunt acum sub presiunea crescută a mii de refugiați. Capacitățile statelor membre de a prelua aceste persoane variază considerabil.

Aș dori, prin urmare, să întreb dacă Consiliul ne poate spune ce va însemna acest flux de refugiați în ceea ce privește proporția care poate fi inclusă în programul de reinstalare. Acest program va extinde competența UE în domeniul refugiaților și al azilului. Văd acest lucru ca fiind problematic. Asemenea altor membri care adresează întrebări, și eu aș dori să întreb dacă Consiliul poate preciza un termen pentru oferirea unui răspuns la întrebarea dacă este în favoarea sau împotriva unui program comun de reinstalare al UE.

  Carmen Romero López (S&D). – (ES) Dle președinte, doamnelor și domnilor, problema pe care o dezbatem este în mod clar o chestiune de opinie publică.

Cum convingem statele membre că o politică comună de reinstalare este mai bună? Faptul că un stat membru dorește să își mențină suveranitatea în acest domeniu nu este un obstacol în calea existenței unei politici a Uniunii care stabilește câteva priorități și nici nu împiedică reflectarea acestor politici în subvenții ale Fondului european pentru refugiați (FER).

Prin urmare, este urgent să se iasă din impasul referitor la această problemă, deoarece există multe soluții posibile. Consiliul ar trebui poate să ia în considerare acest aspect.

Dacă statele membre pot primi finanțare de la FER fără să existe condiții în acest sens, atunci nu va exista niciodată o politică comună de reinstalare.

Prin urmare, politica comună de azil este o problemă nerezolvată, care nu poate fi ascunsă. Mai mult decât atât, lipsa de abordare a unei strategii comune este nesăbuită și zgârcită, iar singurul rezultat va fi agravarea în fiecare zi a consecințelor acestei lipse de reacție.

Nu este doar o chestiune de valori: ci este vorba de faptul că lipsa de coordonare și de solidaritate comună este mai costisitoare pentru statele membre.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dle președinte, cu aproape un an în urmă am declarat, în această ședință plenară, că mai puțin de jumătate din statele membre ale UE aveau programe oficiale de reinstalare a refugiaților din țări terțe.

Mai mult decât atât, aceste programe nu sunt bine coordonate. Ca urmare a nivelului scăzut de coordonare și de cooperare între statele membre ale UE, costurile legate de reinstalare sunt disproporționat de mari. Este totuși adevărat că, având în vedere voința politică suficientă, vom putea crea un program de reinstalare eficient, corect și armonizat. În acest scop, va fi esențial să creăm nu numai un program, ci și un fond special pentru reinstalarea refugiaților în Uniunea Europeană. Acest pachet ar finanța crearea unor programe naționale de reinstalare, acolo unde acestea nu există deja, precum și coordonarea activităților la nivel central.

Deși cunoaștem aceste fapte de mult timp și, deși consensul politic a predominat pentru cel puțin un an între Parlament, Comisie și Consiliu, nu a existat nicio decizie finală. Aș dori, prin urmare, să ader la apelul făcut de către deputați pentru includerea de Consiliu a finalizării procesului de codecizie în acest domeniu printre prioritățile sale.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, avem motive serioase de îngrijorare cu privire la situația umanitară a refugiaților, a persoanelor care fug de războaie, conflicte armate, foamete, exploatare, penurie, precum și a femeilor și copiilor care sunt victime ale traficului de persoane. Solidaritatea cu aceste persoane este o problemă centrală care necesită măsuri concrete, fie în termeni de ajutor pentru refugiați, fie în ceea ce privește sprijinirea țărilor care, datorită proximității lor geografice, sunt cele mai căutate de către refugiați.

Conflictele recente din țările din Africa de Nord, care s-au adăugat războiului din Orientul Mijlociu, au agravat o situație deja foarte dificilă. Prin urmare, este necesar să avem măsuri eficiente și urgente pentru a reinstala refugiații și a-i găzdui cu demnitatea pe care o merită. Nu putem continua să așteptăm deciziile care trenează, în timp ce mii de oameni bat zilnic la porțile noastre, fără să putem oferi răspunsul la care au dreptul.

  Kinga Gál (PPE). – (HU) Dle președinte, dle ministru de stat, putem vedea, după cum ați menționat și dvs, că evenimentele din ultimele săptămâni au demonstrat cel mai bine modul în care refugiații ar putea deveni, în orice moment, o problemă serioasă, acută în Europa. De asemenea, este destul de evident faptul că UE nu este pregătită pentru stări de urgență, valuri mai mari de refugiați sau pentru a oferi o soluție strategică la situația refugiaților. Subiectul reinstalării este unul dintre instrumentele noastre importante în această privință. Și, bineînțeles, ar trebui să se aștepte un grad mai ridicat de solidaritate și o mai bună coordonare. Totuși, după cum s-a spus aici, în această dezbatere, acest domeniu necesită consens social. Noi toți, și de asemenea statele membre, trebuie să muncim mult în acest domeniu. Cu toate acestea, apreciem faptul că Președinția maghiară nu are intenția de a crea bariere juridice și arată deschidere și angajament cu privire la soluționarea acestei probleme.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, o grupare mică de elită, politic corectă, consideră, evident, că noi încă nu avem suficienți refugiați în Europa și că Fondul european pentru refugiați ar trebui să fie utilizat pentru a-i aduce pe cei care au fugit deja într-o țară terță limitrofă în UE, deoarece nivelul de trai este mai ridicat aici. Această abordare pare nerealistă atunci când se consideră că sute de mii de refugiați din Africa de Nord migrează deja în Europa și că insula Lampedusa este deja pe punctul de a exploda.

O opțiune mai bună ar fi ca refugiații să fie găzduiți aproape de țările lor de origine într-un mediu cultural care le este cât mai familiar cu putință, de exemplu în Egipt și Tunisia, deoarece acest lucru ar evita problemele de integrare în Europa. Ca urmare a schimbărilor democratice, aceste două țări ar trebui să fie clasificate ca țări terțe sigure pentru refugiați și acolo ar trebui să canalizăm asistența structurală, controlabilă, durabilă.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, stimați deputați, voi încerca, de asemenea, să ofer răspunsuri specifice la principalele subiecte. Mai întâi de toate, permiteți-ne să aruncăm o privire la recordul Uniunii Europene, și anume că mulți au spus că am rămas în urma Statelor Unite și a altor țări în ceea ce privește generozitatea. Nu cred că este așa. Numărul total al refugiaților reinstalați de UE este, într-adevăr, într-un an, cu adevărat mai mic decât numerele corespunzătoare în SUA, Canada sau Australia. Și, deși Consiliul recunoaște pe deplin că reinstalarea continuă să fie un mijloc de a rezolva definitiv situația refugiaților, ar trebui să avem în vedere faptul că numărul anual de cereri de azil spontane, depuse la UE, îl depășește cu mult pe cel din alte regiuni ale lumii. Conform statisticilor publicate de Biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, cele 27 de state membre ale UE au primit 1 150 980 de solicitanți de azil între 2005 și 2009, în timp ce în Canada și SUA, cifra corespunzătoare a fost de 391 090.

Prin urmare, cred că aceste cifre vorbesc de la sine. Mulți au solicitat clarificări privind programul exact pe care Președinția maghiară intenționează să îl urmeze. Nu există nicio dezbatere între noi că trebuie să înregistrăm progrese; problema este una extrem de urgentă. Am spus acest lucru și în ianuarie, când situația refugiaților nu era încă atât de acută, în ceea ce privește Africa de Nord, cum este acum. Acest lucru înseamnă că am avut deja planuri concrete și intenționăm să accelerăm această activitate. După cum știți, cu scopul de a respecta termenul limită 2012, președinția belgiană a propus strategia de a ne concentra asupra a patru legi prioritare. Sunteți familiarizați cu toate acestea; sunt Directiva privind standardele minime, Regulamentul Dublin, Regulamentul Eurodac, precum și Directiva privind statutul de rezident pe termen lung.

Discuțiile au continuat, de asemenea, în legătură cu cele două directive care necesită cea mai mare muncă, și anume Directiva privind procedurile și Directiva privind condițiile de primire. La momentul respectiv, această strategie a câștigat un sprijin intens în cadrul Consiliului, al Parlamentului și al Comisiei și, de asemenea, a condus la rezultate tangibile. După cum știți, Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord cu privire la Directiva privind statutul de rezident pe termen lung, iar aceasta va fi adoptată oficial de Consiliu în câteva săptămâni. În ceea ce privește Directiva privind standardele minime, Președinția maghiară a primit mandatul de a începe trialogul informal. Scopul nostru este, prin urmare, să înceapă acest lucru cât mai curând posibil și solicităm Parlamentului European să fie partenerul nostru în această privință.

În ceea ce privește Regulamentul Dublin și Regulamentul Eurodac, au fost înregistrate progrese semnificative în cadrul Consiliului și doar câteva chestiuni cu caracter politic puternic rămân nerezolvate. În ceea ce privește Directiva privind procedurile și Directiva privind condițiile de primire, Comisia a anunțat că intenționează să prezinte o nouă propunere. În ciclul precedent, Parlamentul European a închis prima lectură a Directivei privind condițiile de primire, iar Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne examinează în prezent propunerea Comisiei de modificare a Directivei privind procedurile. Acest lucru înseamnă că atât Parlamentul European, cât și Consiliul își clarifică în prezent pozițiile. Aceasta va permite celor doi legislatori să înceapă discuțiile cu privire la Directiva privind standardele minime și Regulamentele Dublin și Eurodac. De îndată ce Comisia își prezintă propunerile cu privire la Directiva privind procedurile și la Directiva privind condițiile de primire, activitatea poate continua și în legătură cu aceste două legi.

În ceea ce privește Africa de Nord, am menționat vizitele Președinției în zona de frontieră în urma situației actuale. Vom evalua situația migrației în cadrul reuniunii din 11 aprilie a Consiliului Justiție și Afaceri interne. Cu toate acestea, aș dori să indic deja la acest punct, deoarece au existat unele critici în această privință, că proiectul actual de concluzii al Consiliului European face, de asemenea, referire la importanța situației refugiaților. Dacă vom considera că este necesar, vom evalua progresele activității. De asemenea, suntem pregătiți pentru a programa o reuniune mai specială a Consiliului Justiție și Afaceri Interne în cursul Președinției maghiare. Prin urmare, facem eforturi pentru a accelera activitatea legislativă. Ne-ar plăcea să vă motivăm, precum și pe Comisia Europeană, să faceți același lucru. Mulți, inclusiv dl Coelho, au menționat această problemă referitoare la modificarea deciziei de azil. Ei bine, după cum am spus, de asemenea, în introducerea mea, există un acord cu privire la conținutul politic și suntem prinși acum într-o problemă de natură juridică. Așa cum, de altfel, există o dezbatere între Consiliu și Parlament cu privire la faptul că ar trebui să rezolvăm o serie de aspecte, de la alimente noi la diverse instrumente financiare externe și de politică externă, printr-un act de punere în aplicare sau un act delegat.

Aș dori să amintesc că aceasta este o chestiune foarte importantă. Această procedură legală, și problema a ceea ce înseamnă actul de punere în aplicare sau delegat, solicită destul de mult efort cetățenilor, cetățeni ai UE, pentru a înțelege. Sarcina noastră este de a găsi soluții la probleme de maximă urgență prin orice formulă juridică. Mă străduiesc foarte mult să respect Tratatul de la Lisabona, cu fiecare acțiune pe care o întreprind. Tratatul nu delimitează o linie clară între actele individuale. Credem că aceasta este un act de punere în aplicare, iar problema ar trebui, prin urmare, reglementată în acest mod, prin intermediul unui act de punere în aplicare. Să vorbim despre acest lucru și să ne consultăm. Totuși, am dori foarte mult să evităm să fim blocați de probleme juridice. Planurile noastre inițiale pentru Consiliul European din iunie includeau deja abordarea problemelor privind refugiații, iar acest lucru a devenit acum o prioritate și mai mare. Cu toate acestea, cred că dacă putem aborda, în reuniunile Consiliului, subiectul corespunzător - și este de datoria noastră să facem acest lucru, – atunci și Consiliul European va fi capabil să ia decizii de o mai mare importanță decât am fi sperat altfel, să spunem, doar cu o lună sau două în urmă.

Am adresat, de asemenea, o întrebare cu privire la ce se va întâmpla în cazul în care fluxul de refugiați vine în această direcție. Cred că nu ar trebui să ne imaginăm lucruri încă. Am făcut până în prezent multe în ceea ce privește problemele refugiaților în diferitele formațiuni ale Consiliului. Comisia gestionează în mod excepțional de bine problemele umanitare, cum fac, de altfel, autoritățile egiptene și tunisiene și populația locală, precum și organizațiile internaționale ale refugiaților. Mi se pare că toată lumea are controlul asupra situației. Repatrierea, care este problema cea mai urgentă, este în derulare. Acest lucru nu înseamnă că aceste reinstalări, de exemplu, nu sunt relevante.

Apropo, în ciuda faptului că avem o problemă juridică pe care am fost în imposibilitatea de a o soluționa deocamdată – oricine este liber să facă acest lucru în mod voluntar –, din câte știu, Italia a reinstalat deja în mod voluntar 125 de persoane, ceea ce înseamnă că problema este deja parțial rezolvată până la urmă, grație eforturilor sincere ale statelor membre. Acest lucru nu înseamnă că nu este nevoie de legislație. Există o nevoie foarte reală în acest sens. Să încercăm să ajungem la un acord. Vă mulțumesc foarte mult pentru atenție și, deoarece Președinția maghiară a anunțat la un moment dat că va fi o președinție care poate dovedi că are, de asemenea, o inimă, fapt confirmat și de concentrarea noastră asupra strategiei privind romii, aș dori să vă asigur că acest lucru este, de asemenea, valabil în ceea ce privește subiectul refugiaților. Vă mulțumesc foarte mult.

  Rui Tavares, autor. − Dle președinte, comentariul meu este de natură metodologică. Consiliul ne-a spus că sunt de acord cu totul, cu excepția articolului 290, astfel încât, după coordonarea cu raportorii noștri alternativi și în calitate de raportor pentru reinstalare, aș dori să fac două comentarii privind metodologia.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Președinte. − Dle Tavares, sper că mă veți ierta, dar suntem atât de mult în urmă cu programul încât a trebuit să vă întrerup.

Dezbaterea a fost închisă.

19. Citații SUA în legătură cu Wikileaks și normele UE de protecție a datelor (dezbatere

  Președinte. − Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă declarațiile Consiliului și ale Comisiei privind citațiile SUA în legătură cu Wikileaks și normele UE de protecție a datelor.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, dle comisar, stimați deputați, Parlamentul reprezintă preocupările multor cetățeni europeni, deoarece acordă o atenție sporită autorităților din SUA care solicită date de la companiile de comunicații mass-media după scurgerile Wikileaks de secrete ale statului american. Consiliul împărtășește în mod natural preocupările Parlamentului European cu privire la respectarea normelor UE de protecție a datelor. Cu toate acestea, nu este în posesia unor informații din care să se poată stabili dacă procedura instanței americane a încălcat legile UE de protecție a datelor. În ceea ce privește cazul Wikileaks, astfel cum au menționat mai mulți membri, Procurorul General al Statelor Unite ale Americii a recunoscut public că există o anchetă penală în curs de desfășurare. Din câte cunosc, avocați din SUA au cerut, în legătură cu această anchetă, ca o instanță americană să dispună ca Twitter să predea datele specifice printr-o hotărâre, iar instanța a adoptat hotărârea în cauză.

Nu este sarcina Consiliului de a prezenta observații asupra modului în care autoritățile judiciare din SUA adoptă propriile decizii. În plus, acesta nu posedă nici măcar informații pe baza cărora să poată contesta validitatea unei hotărâri judecătorești motivate. Au existat proceduri judiciare în Statele Unite, unde Twitter a putut să își apere propria poziție. Acest lucru este dovedit și de faptul că instanța americană a admis cererea Twitter de a-și informa clienții cu privire la decizia instanței. Uniunea Europeană respectă, în general, procedurile judiciare din țări terțe. Este de la sine înțeles că, atunci când investighează o infracțiune suspectată, organele de urmărire penală trebuie să obțină informații. De asemenea, este binecunoscut faptul că procedura din SUA pentru a obține informații diferă de cea urmată de majoritatea statelor membre ale UE. Principala diferență constă în faptul că aceasta are un domeniu de aplicare mai larg, în sensul că permite ca mult mai multe informații să fie solicitate de la un număr mult mai mare de persoane decât o anchetă sau procedură generală penală europeană.

Acesta este pur și simplu rezultatul dezvoltării dreptului din SUA, în sensul că nu este o problemă asupra căreia Consiliul ar trebui să își exprime avizul. Punerea în aplicare a normelor UE de protecție a datelor este, în general, responsabilitatea autorităților din statele membre, și, mai precis, a autorităților de protecție a datelor. Aceste autorități trebuie să se asigure că normele de protecție a datelor sunt respectate, iar aceste autorități sunt cele care au competențe în materie de jurisdicție și compatibilitate cu legislația europeană sau națională privind protecția datelor. Ar fi nepotrivit ca aspectele investigate în cadrul procedurilor judiciare să facă obiectul judecății politice. Având în vedere contextul mai larg al problemei, Consiliul nu cunoaște vreo pronunțare anterioară de către instanță a unei hotărâri similare. Atunci când autoritățile SUA au intenționat anterior să obțină informații cu privire la cetățenii UE, stocate pe teritoriul UE, Uniunea Europeană s-a angajat în negocieri cu Statele Unite pentru încheierea unui acord internațional privind predarea și prelucrarea datelor menționate anterior.

Acesta a fost cazul, de exemplu, în ceea ce privește registrul de nume al pasagerilor sau PNR, în legătură cu care există un acord PNR, încheiat cu Statele Unite în 2007, a cărui renegociere este în prezent în curs de desfășurare, la inițiativa Parlamentului însuși. Un caz similar este cel al predării datelor de mesagerie financiară, stocate în Uniunea Europeană, în Programul de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste sau TFTP, al Departamentului american de finanțe. Acordul TFTP relevant a fost aprobat de Parlament în luna iulie 2010.

În cele din urmă, aș dori să subliniez deosebirea totală dintre cazul Twitter și cazurile PNR sau TFTP. Ultimele două implică în mod sistematic și continuu autoritățile SUA care solicită date cu caracter personal în scopul combaterii criminalității, în special pentru combaterea terorismului. Pe de altă parte, cazul Twitter este despre o hotărâre judecătorească precisă, adoptată de către o instanță într-o anchetă penală specifică. Este important pentru noi să recunoaștem hotărârile instanțelor din alte țări cât se poate de mult. Desigur, cu excepția cazurilor în care există factori care justifică contrariul. Dle președinte, vă mulțumesc foarte mult.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. − Dle președinte, într-o lume globalizată, protecția datelor cu caracter personal transferate către țări terțe este o problemă din ce în ce mai importantă și foarte complexă din punct de vedere legal. Se subînțelege că dreptul fundamental la protecția datelor cu caracter personal se aplică, de asemenea, în lumea electronică și în procesarea datelor transfrontaliere. Totuși, precum în cazul altor drepturi fundamentale, pot exista limitări ale acestui drept; orice astfel de limitări trebuie să respecte legea și trebuie să fie proporționale. Acestea trebuie să fie, de asemenea, justificate de interese legitime: securitatea națională, siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei și așa mai departe.

În conformitate cu legislația SUA, o citație este un ordin administrativ prin care un individ este obligat să ofere informații specifice unei agenții de stat sau administrative locale. Legalitatea unui act trebuie să fie determinată pe baza legii din țara în care este pus în aplicare actul. Prin urmare, evaluarea legalității, a proporționalității și a necesității solicitărilor guvernului SUA trebuie să se bazeze pe Constituția Statelor Unite și pe sistemul său juridic. Comisia nu are competență în ceea ce privește modul în care o țară terță își aplică procedura judiciară în investigarea activităților infracționale suspectate.

Atunci când folosesc Twitter, cetățenii europeni își exprimă acordul privind politica de confidențialitate Twitter. Această politică descrie procedurile sale privind colectarea, utilizarea și divulgarea informațiilor cu caracter personal către terți, inclusiv atunci când este necesar pentru a se conforma cu legile, regulamentele sau solicitările legale din partea Guvernului SUA. În plus, întrucât aceste date cu caracter personal sunt solicitate de la Twitter de către autoritățile SUA în cadrul cercetărilor penale, legislația UE privind protecția datelor nu este aplicabilă. Directiva UE privind protecția datelor nu se aplică activităților de stat în domeniul dreptului penal și nicio decizie-cadru privind protecția datelor în cooperarea polițienească și judiciară nu se aplică în acest caz, dat fiind faptul că nicio autoritate dintr-un stat membru al UE nu este implicată în executarea ordonanței instanței americane și că nu sunt transmise sau puse la dispoziție date cu caracter personal de către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru. Prin urmare, aceasta este situația legislativă în prezent.

Dimensiunea globală a prelucrării datelor nu ar trebui totuși să implice o scădere a nivelului de protecție pentru cetățenii UE. Într-adevăr, activitatea de prelucrare la nivel global demonstrează cât de important și de necesar este să fie protejate drepturile persoanelor vizate și să fie clarificate normele aplicabile. Acest lucru este deosebit de important în zilele noastre, când din ce în ce mai multe date sunt în mediul informatic dematerializat („cloud”).

Deci, ce vom face cu privire la acest lucru? În primul rând, următoarea propunere a Comisiei de a reforma viitorul cadru european de protecție a datelor se va concentra în special pe provocările reprezentate de globalizare și de tehnologii moderne, mai ales atunci când operatorii din țările terțe au drept public țintă consumatorii din UE.

În al doilea rând, după cum știți, la 3 decembrie 2010, Consiliul a acordat Comisiei un mandat solid cu obiective UE clar definite pentru negocierea viitorului acord UE-SUA privind protecția datelor în domeniul cooperării polițienești și judiciare. Unul dintre obiectivele principale ale UE în viitoarele negocieri este de a garanta drepturi aplicabile privind protecția datelor persoanelor vizate de pe ambele maluri ale Atlanticului, indiferent de naționalitate, oferind căi de atac administrative și judiciare eficiente. Contez pe Parlament pentru a contribui la îndeplinirea acestui lucru.

Deci, ce facem între timp, înainte ca noul instrument să devină eficient? Aș recomanda cu tărie ca operatorii să fie foarte transparenți față de consumatorii lor și ca aceștia să indice în mod clar faptul că serviciul lor funcționează în primul rând în conformitate cu legislația Statelor Unite în ceea ce privește anchetele penale. Prin urmare, este clară părăsirea de către consumatori a jurisdicției UE, chiar dacă aceștia nu părăsesc teritoriul UE.

  Axel Voss, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, aș dori să mulțumesc Consiliului și Comisiei pentru clarificări. Ne confruntăm cu o problemă care este tipică lumii globalizate în care trăim. Realitatea este că noi, în mod firesc, respectăm legislația americană. De asemenea, este o realitate faptul că suntem conștienți de dificultățile care apar cu mediul global al internetului și cu aplicarea legii.

Cu toate acestea, faptul că agențiile de aplicare a legii accesează în prezent baze de date private în mod obișnuit este un lucru care necesită un răspuns din partea noastră. Dnă comisar, cuvintele dvs. au atins o coardă sensibilă mie, deoarece vă împărtășesc ideile despre modul în care ar trebui să procedăm, și anume că ar trebui să reglementăm această chestiune într-o viitoare revizuire consacrată cadrului privind protecția datelor UE, profitând în același timp de oportunitatea de a spune că dorim, de asemenea, să reglementăm și să promovăm Acordul cadru între UE-SUA privind protecția datelor, deoarece observăm necesitatea de a reglementa astfel de transferuri de date în această lume globalizată.

Prin urmare, după cum am spus mai devreme, este important să rămânem concentrați pe această problemă. Firește, nu este intenția noastră ca un astfel de proces să arunce o lumină negativă asupra prelucrării datelor. Cu toate acestea, este bine să oferim aici un exemplu pozitiv, prin elaborarea unor legi bune, prin dezvoltarea acordului cadru și, în special, printr-o mai bună iluminare și reglementare a domeniul de aplicare a legii în ceea ce privește accesul la datele private și criteriile de autorizare și de încheiere a unui astfel de acces.

  Claude Moraes, în numele Grupului S&D. – Dle președinte, cred că dna comisar a anticipat, ca de obicei cu pricepere, întrebările pe care le avem. Mai întâi de toate, ce facem între timp, acum când se cunoaște în mod public că Statele Unite au emis o serie de citații adresate rețelelor sociale și furnizorilor de servicii de internet cum ar fi Yahoo, Twitter și Google? Acest fapt conferă în mod clar Statelor Unite accesul la informații despre schimbul de date între Wikileaks și entități terțe. Desigur, entitățile terțe – cetățenii europeni, persoane care, complet nevinovate, accesează internetul, tineri, persoane care sunt curioase – vor fi cele care vor fi vizate și care vor fi afectate de acest regim de date.

Acest lucru are implicații uriașe pentru dreptul la viață privată al tuturor cetățenilor UE. Persoanele care s-au înscris la tweet-uri Wikileaks datorită unui interes în cazul Assange în curs de desfășurare sunt, în mod ironic, vulnerabile în fața citațiilor Statelor Unite și în ceea ce privește colectarea datelor lor personale. Site-uri precum Twitter sunt reglementate de legislația din SUA, deoarece serverele lor sunt stabilite în Statele Unite. Deși înțeleg atunci când spuneți că nu putem aduce atingere dreptului țărilor terțe, putem face ceva în regim provizoriu.

Cred că noi toți din această Cameră avem o preocupare legitimă de a le explica alegătorilor noștri de ce protecție pot beneficia din partea Uniunii Europene. Care este rostul asigurării unor standarde de protecție a datelor pentru cetățenii UE dacă acestea pot fi pur și simplu încălcate la adresarea unei citații din partea SUA?

Este clar că trebuie făcut mai mult pentru a proteja datele cu caracter personal ale cetățenilor UE, care ar trebui să fie protejate de o legislație UE puternică, de nivel înalt. Știu că lucrați la acest obiectiv. Până în prezent, Directiva cadru 94/46 a asigurat o protecție foarte puternică în cadrul pieței interne, dar a venit timpul ca directiva să fie revizuită, să fie sporit nivelul de protecție și să se extindă aceleași măsuri de protecție la cooperarea judiciară și polițienească.

Vom garanta îndeplinirea acestor obiective prin intermediul activității noastre legislative viitoare, și ați menționat acest lucru. În acest sens, unul dintre elementele principale pe care Comisia intenționează să îl introducă în revizuire este protecția UE de a se opune la citațiile SUA. Trebuie să ne amintim că această problemă nu se oprește la site-uri precum Twitter, ci se poate aplica în cazuri de jurisdicție națională. În prezent, observăm acest lucru în unul din propriile noastre state membre, cu recensământul din Marea Britanie, care este o realizare majoră supravegheată de o companie americană. Aceasta este o preocupare reală și continuă a cetățenilor UE. Ați oferit unele răspunsuri parțiale astăzi, dar cred că suntem îndreptățiți să abordăm acest lucru și să obținem răspunsuri mai detaliate.

  Sophia in 't Veld, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, aș dori să mulțumesc Consiliului și Comisiei. Sunt bucuroasă să constat că împărtășesc preocuparea noastră. Să fim foarte clari: Nu cred că există cineva aici care susține că SUA au acționat în afara jurisdicției sale. Nu aceasta este problema. Problema este că jurisdicția sa, prin intermediul internetului, devine extrem de vastă. Competența sa pare să se extindă chiar și în Uniunea Europeană, pentru că problema aici este faptul că, deși marea majoritate a companiilor bazate pe internet despre care discutăm sunt stabilite în Statele Unite, mulți dintre utilizatori se află în Uniunea Europeană.

Trebuie să subliniez faptul că această întrebare orală este deja puțin perimată, deoarece s-a pronunțat între timp altă hotărâre judecătorească, dar argumentul care este utilizat de către instanțele americane este că, odată ce se folosește Twitter, ca în acest caz, nu se mai poate avea o speranță legitimă de intimitate. Aceasta înseamnă că nimeni cu sediul în Uniunea Europeană - cetățeni ai UE - nu mai dispune de protecție juridică, pentru că Twitter are sediul în SUA. După cum a subliniat dna comisar Reding, este o problemă uriașă care trebuie abordată în contextul revizuirii Directivei privind protecția datelor.

Dnă comisar, spuneți că, odată ce cineva folosește Twitter, și-a dat acordul, dar ce înseamnă cu adevărat „acordul”? Înseamnă că rămânem în afara legii, că ne abandonăm drepturile la protecție juridică. Îmi dau seama că putem face foarte puține în această privință, dar aș dori să întreb ce vor face Comisia și Consiliul pentru a asigura protecție juridică cetățenilor UE. Vor sta de vorbă cu omologii noștri americani și vor încerca să obțină mai multe informații? Există, probabil, alte companii care au fost citate.

În cele din urmă, spuneți, dnă comisar, că acest caz nu poate fi comparat cu SWIFT, deoarece se referă la o investigație foarte specifică, ceea ce este adevărat. În același timp, au solicitat sume mari de ...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Jan Philipp Albrecht, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, în primul rând, aș dori să spun că acesta este încă un caz din multe în care dezbatem diferite culturi juridice de ambele părți ale Atlanticului, în ceea ce privește datele cu caracter personal și, în special, atunci când este vorba de cooperarea polițienească și judiciară.

Sunt efectiv consternat de răspunsul Consiliului, care amintește că Twitter este o companie localizată pe teritoriul Statelor Unite și, prin urmare, că măsurile și cadrul legal aplicat acolo nu au nicio legătură cu noi. Cred că este greșit. De asemenea, cred că cetățenii Uniunii Europene vor vedea lucrurile diferit; la urma urmei, intensificăm în continuare cooperarea internațională la nivel polițienesc și judiciar, în special cu Statele Unite ale Americii; oamenii se confruntă din ce în ce mai des cu legile altor state, și nu mă refer doar la legislațiile diferitelor state membre din cadrul Uniunii Europene, ci, de asemenea, în special, la dreptul SUA. Acesta este în special cazul atunci când vine vorba despre datele cu caracter personal.

M-aș aștepta din partea Consiliului, ca organ de conducere al Uniunii Europene, să preia această problemă și să permită cetățenilor Uniunii Europene să aibă încredere în legile pe care le întâlnesc pe internet, în special deoarece le afectează drepturile civile și libertățile.

  Daniël van der Stoep (NI). - (NL) Dle președinte, delegația Partidului Olandez pentru Libertate acordă o importanță deosebită vieții private a tuturor persoanelor și protecției datelor. Nu suntem lipsiți de perspectivă, ci doar pragmatici. Cu toate acestea, confidențialitatea are limitele sale. Confidențialitatea ar trebui să fie garantată ori de câte ori este posibil, dar securitatea civililor trebuie să fie secundară față de prevenirea și depistarea terorismului.

Dle președinte, terorismul contemporan este dominat de terorismul islamic. Acesta este motivul pentru care, din păcate, noi toți trebuie să sacrificăm un pic din viața noastră privată, pentru a proteja securitatea cetățenilor noștri. În mod evident, datele cu caracter personal ale utilizatorilor de internet, cum ar fi adresele IP, trebuie să fie protejate. Totuși, acest drept la protecție nu prevalează atunci când există o suspiciune puternică potrivit căreia persoanele care se ascund în spatele datelor respective sunt motivate de terorism.

În cazul în care autoritățile SUA solicită date privind persoane fizice, aflate pe teritoriul UE, care sunt asociate cu terorismul, ar trebui pur și simplu să le fie acordate, dar, evident, numai după o consultare corespunzătoare și atunci când există argumente puternice în acest sens, astfel încât să putem preveni abuzul. Cu toate acestea, mai presus de toate, să nu uităm că acestea nu solicită informațiile în mod nejustificat. Au motive foarte bune pentru a face acest lucru.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – (ES) Dle președinte, dnă Reding, sunt recunoscător că sunteți aici, în această seară târzie, la această dezbatere în plen la Bruxelles, pentru a asculta deputații în Parlamentul European, și doresc să încurajez activitatea dvs. privind redefinirea standardelor UE de protecție a datelor. În special, aș dori să menționez comunicarea Comisiei privind protecția datelor, pe care ar trebui să o prezentați ca pe o oportunitate reală de asigura concordanța dintre revoluția tehnologică și instrumentele de îmbunătățire a cunoștințelor, pe de o parte, și, pe de altă parte, progresul înregistrat de legea constituțională europeană, cum ar fi Tratatul de la Lisabona și Carta europeană a drepturilor fundamentale, drepturile fundamentale la viața privată, precum și toate drepturile legate de accesarea, rectificarea și anularea oricăror date cu caracter personal, în conformitate cu libertatea cetățenilor europeni de a-și da acordul, dar, de asemenea, în conformitate cu dreptul internațional. Acest lucru se datorează faptului că vorbim în acest caz despre un cadru bilateral care trebuie negociat de Uniunea Europeană și statele sale membre cu țările terțe, în special cu Statele Unite.

Mesajele referitoare la acest lucru trebuie să fie foarte clare: Decizia-cadru 2008/977 a Consiliului și Directiva 95/46/CE trebuie să fie actualizate și puse în ordine. Acest fapt nu este doar pentru a fi în măsură să se furnizeze Statelor Unite cooperarea polițienească și judiciară, în conformitate cu tehnica de asistență în cazul citațiilor sau cu orice hotărâri judecătorești care ar putea afecta drepturile fundamentale, ci, de asemenea, pentru a consolida principiul de a acorda consimțământul în mod liber, de a ști ce date cu caracter personal se află în posesia unor țări terțe și sunt transferate către țări terțe, precum și despre modul în care putem actualiza, de asemenea, acest drept de rectificare și de anulare a oricăror date care afectează viața privată și care fac obiectul unei prelucrări automate a datelor cu caracter personal. Prin urmare, acestea sunt supuse prelucrării online.

Ceea ce mă îngrijorează în mod special este chestiunea privind drepturile copilului. Acest lucru se datorează faptului că există limite privind capacitatea minorilor de a acționa și capacitatea lor de a fi în posesia dreptului de exercitare a drepturilor fundamentale, despre care avem nevoie de informații. Nu este vorba doar despre minori, ci și de anturajul minorilor, care sunt afectați de tehnici și instrumente pentru protejarea vieții private online.

De aceea, doresc să știți că vom urmări această discuție îndeaproape. Vom urmări procesul de actualizare a drepturilor de protecție a datelor și le vom pune în ordine, în special negocierea unor instrumente bilaterale cu țări terțe, în special cu Statele Unite.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, vechiul proverb „Îmi place trădarea, dar urăsc trădătorul” se dovedește tot timpul adevărat. Oricine reclamă fărădelegile este sărbătorit ca un erou de către public și mass-media, dar privit ca un trădător de către instituțiile afectate. Astfel, după cum știm, soldatul american Bradley Manning a ajuns la închisoare pentru transmiterea de informații către Wikileaks. Modul în care această informație explozivă este tratată în țara oportunităților nelimitate și a libertății, precum și faptul că Twitter a fost nevoit să dezvăluie datele cu caracter personal sunt mai mult decât îngrijorătoare. Rămâne de văzut dacă cererile zvonite pe scară largă, din partea autorităților americane, referitoare la datele utilizatorilor, de la alte companii de internet, cum ar fi Google, Facebook si Amazon, se dovedesc adevărate.

Abordarea adoptată de către autoritățile SUA, precum și faptul că instanțele judecătorești nu consideră publicarea de nume, de adrese electronice și de detalii bancare ca o încălcare a vieții private se referă, cu siguranță, la dispozițiile privind protecția datelor dincolo de ocean, care sunt în mod evident încă în faza lor incipientă.

  Malcolm Harbour (ECR). - Dle președinte, voi reflecta asupra unora dintre aceste chestiuni din perspectiva președintelui Comisiei pentru piața internă, deoarece cred că sunt în joc probleme economice și de piață internă fundamentale, precum și probleme cu adevărat importante cu privire la protecția drepturilor cetățenilor noștri, despre care am vorbit astăzi.

Am scris un raport pentru comisia mea privind această problemă. Vreau să mulțumesc dnei Reding pentru Cartea verde pe care s-a bazat acesta, deoarece cred că una dintre problemele esențiale, ambițioase pe care le-a abordat în cuprinsul acesteia este nucleul a ceea ce am discutat în seara aceasta. Aceasta a spus că, în cazul în care, în calitate de cetățean european, datele mele ar fi stocate pe un server sau într-o bază de date dintr-o țară din afara jurisdicției Europei, ar trebui să am aceleași drepturi asupra datelor cum aș avea în cazul în care serverul ar fi în cadrul Uniunii Europene. Acesta este un program cu adevărat ambițios. Sper să putem realiza acest lucru. Va fi nevoie de multe negocieri. Aș dori doar să spun colegilor mei, în special dnei in ‘t Veld, că, dacă vom oferi acest lucru, atunci și alte țări vor solicita drepturi reciproce.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. − Dle președinte, împărtășesc preocupările legitime ale acestei Camere atunci când vine vorba de protecția datelor private ale cetățenilor europeni. Pentru că împărtășesc această preocupare, am prezentat o analiză inițială privind modul în care ar putea arăta reforma directivei din 1995, cu scopul de a răspunde la întrebările care au fost adresate astăzi și care nu au un răspuns legal în temeiul legislației europene, în versiunea sa actuală.

Avem vești bune în ceea ce privește relațiile cu omologii noștri americani. La 16 martie, Casa Albă a făcut un pas decisiv anunțând că intenționează să colaboreze cu Congresul pentru a elabora un proiect de lege al drepturilor de confidențialitate. Aceasta este o schimbare uriașă în Statele Unite și ne-ar putea ajuta, de asemenea, în eforturile noastre de a încheia un acord general UE-SUA privind confidențialitatea datelor referitoare la cooperarea polițienească și judiciară.

Sper că, în curând, vom putea începe negocierile în acest sens. Contez pe ajutorul Parlamentului în acest demers și în privința reformării directivei din 1995.

PREZIDEAZĂ: Alejo VIDALQUADRAS-
Vicepreședinte

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, vă mulțumesc pentru înțelegere, adică pentru că nu ați contestat faptul că nu putem interveni de aici în cadrul unei proceduri penale aflate în desfășurare și că, în toate cazurile, trebuie să se aplice legea în vigoare la momentul săvârșirii unei infracțiuni.

Aș dori să vă informez că nimic nu demonstrează mai bine angajamentul Președinției maghiare cu privire la protecția datelor decât faptul că, în cadrul reuniunii din luna februarie a Consiliului Justiție și Afaceri Interne, am adoptat concluziile Consiliului privind protecția datelor, alcătuite din aproximativ cincizeci de puncte. Cu această ocazie, am abordat, de asemenea, două chestiuni foarte importante pentru Comisie, relevante pentru dezbaterea din acest moment. Am atras atenția asupra importanței informării cetățenilor, precum și asupra importanței protecției datelor pe internet și sunt sigură, după cum a menționat și dl comisar, că toate acestea vor fi luate în considerare de Comisie în elaborarea propunerii sale.

De asemenea, Consiliul este pe deplin de acord că este important ca legislația să fie modernizată și adaptată progreselor tehnice. Așteptăm cu nerăbdare să primim o nouă propunere de directivă a Comisiei privind protecția datelor. Aceasta este promisă pentru luna iunie, când Președinția maghiară nu va mai avea mult timp la dispoziție, dar vom face tot ceea ce ne stă în putință și sunt sigură că președinția poloneză va aborda chestiunea protecției datelor, implicându-se în aceeași măsură.

Considerăm, dle președinte, și cu acest punct îmi închei discursul, că nu trebuie să alegem între libertate și securitate, mai exact securitatea datelor, și că acestea pot fi asigurate în mod simultan, scopul nostru fiind crearea unei legislații de protecție a datelor în UE.

  Președinte. − Dezbaterea a fost închisă.

20. Drepturile consumatorilor (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este raportul (A70038/2011) al dlui Schwab, în numele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile consumatorilor (COM(2008)0614 – C70349/2008 – 2008/0196(COD)).

  Andreas Schwab, raportor. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să încep prin a mulțumi tuturor colegilor mei care au lucrat la această directivă și la compromisul aflat astăzi în discuție. Nu spun acest lucru din politețe, ci din sinceră recunoștință. Au fost implicați dna Wallis din partea Comisiei pentru afaceri juridice ca raportor pentru aviz al Comisiei, dna Gebhardt, dnaTurunen și dl Rochefort, precum și dl Triantaphyllides și dl Bielan. Ajungerea la o concluzie nu a fost întotdeauna un proces ușor, peste 2 000 de amendamente fiind înaintate pe durata a doi ani, dar discuțiile au fost întotdeauna constructive și vă mulțumesc tuturor sincer pentru acest lucru.

În pofida tuturor diferențelor tehnice referitoare la chestiuni individuale, care prind formă în diverse compromisuri, există un consens general în cadrul grupului, cu privire la semnalul tras de Parlamentul European astăzi, și anume, dorința de a dezvolta piața internă în interesul consumatorilor și al mediului de afaceri. În fapt, chiar la douăzeci de ani de la instituirea pieței unice prin Actul Unic European, găsim că, în pofida numărului mare de directive și regulamente, nu am ajuns la o standardizare reală. Statele membre și-au exploatat spațiul de manevră, uneori în mod justificat, alteori nu.

Directiva din fața noastră stabilește astăzi o cale de mijloc care reglementează aspecte legate de piața internă, lăsând înseși statele membre să adopte decizii legislative referitoare la toate celelalte chestiuni. Putem continua cu această abordare mixtă și vom câștiga susținere din partea tuturor din acest Parlament. Aceasta a implicat susținerea propunerii Comisiei, îmbunătățind-o, în același timp, considerabil din multe puncte de vedere. Am asigurat că protecției consumatorilor i se acordă importanța corespunzătoare în cadrul acestei directive, stabilind dreptul uniform de retragere, în termen de patrusprezece zile, pentru toate contractele online la nivel european; acordând consumatorilor care se confruntă cu sistemul de vânzare din ușă în ușă posibilitatea de a alege să primească o copie imprimată sau una electronică a contractului; punând la dispoziție un buton de informare înaintea plasării unei comenzi („button solution”) pentru a spori transparența tranzacțiilor online și pentru a intensifica, în același timp, lupta împotriva operatorilor care acționează fraudulos pe internet; și stabilind, în cele din urmă, unele obligații uniforme de furnizare de informații, în special în ceea ce privește prețul, cu alte cuvinte informații privind prețul întreg pentru toate tranzacțiile, fie realizate pe internet, fie din ușă în ușă.

Cu toate acestea, am asigurat aplicabilitatea directivei și la nivelul întreprinderilor mici și mijlocii, precum și al micilor contractanți, asigurând o mai mare flexibilitate și excludere privind serviciile, în special, în multe domenii; acordând consumatorilor opțiunea de a se retrage din contract prin telefon; eliminând unele oportunități pentru societăți de a pune în aplicare clauze contractuale abuzive, stabilind, în același timp, condiții clare pentru returnarea bunurilor comandate de către consumatori, în cazul anulării unei tranzacții; și, în cele din urmă, elaborând un formular de retragere standard care va facilita accesul și exercitarea drepturilor de retragere pentru multe persoane din întreaga Europă.

În cele din urmă, și datorită procesului de consultare dintre statele membre, vom reuși să progresăm, din punct de vedere juridic, în acest domeniu important al protecției consumatorului, mult mai puțin complicat la nivelul Consiliului decât a fost cazul în trecut. Comisia va avea dreptul clar de a fi ascultată la nivelul Consiliului, pentru că nu poate exista îndoială că o piață comună necesită norme comune. Am văzut acest lucru mai clar ca niciodată în timpul crizei euro. Nu este suficientă îmbrățișarea acelorași principii numai pentru a permite statelor membre o libertate deplină, în final - trebuie să aderăm la principii comune prin norme comune. De aceea prezenta directivă vizează protejarea consumatorilor. De fapt, toți consumatorii își vor cunoaște drepturile, dacă acestea sunt la fel în întreaga Europă, și își vor putea exercita aceste drepturi mai eficient împotriva companiilor care încalcă normele. Directiva protejează, de asemenea, întreprinderile mici și mijlocii, mai presus de toate, pentru că un set uniform de norme asigură certitudine juridică și permite diversitatea culturală și comercială despre care auzim atât de frecvent că înflorește. Vă mulțumesc pentru colaborare. Aștept cu nerăbdare dezbaterea următoare.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, dle comisar, dle Schwab, onorabili deputați, este o mare plăcere pentru mine faptul că am putut, în cele din urmă, să includem dezbaterea privind această propunere pe agenda de lucru.

După cum știți, Consiliul a ajuns la un acord pe această temă în luna decembrie a anului trecut și, la 24 ianuarie 2011, deja în timpul mandatului Președinției maghiare, Consiliul a adoptat în mod oficial poziția sa preliminară, adică abordarea generală.

Pentru a ajunge la acord, a trebuit să negociem timp de peste doi ani în Consiliu cu privire la echilibrul ideal dintre legislația UE și cea a statelor membre, care asigură că drepturile consumatorilor vor fi armonizate în consecință și ce aspecte ale acestor drepturi pot fi armonizate în consecință. Nimic nu ilustrează mai bine dificultățile implicate de propunere decât faptul că grupul de lucru al Consiliului a avut nevoie de peste șaizeci de ședințe pentru a crea un text care să poată fi susținut de statele membre cu majoritate calificată. În plus, s-a dovedit imposibilă atingerea unui acord cu privire la capitolele patru și cinci din propunerea Comisiei, care privesc vânzarea de bunuri și, respectiv, clauzele contractuale abuzive. Din cauza dificultăților predominante, Consiliul a decis, în cele din urmă, să omită aceste două capitole din text și să se concentreze asupra contractelor la distanță și a celor negociate în afara spațiilor comerciale. Această abordare a fost susținută, de asemenea, de Comisie, dat fiind că textul Consiliului asigură valoare adăugată pentru astfel de contracte încheiate la nivelul UE.

Președinția consideră că Parlamentul European ar putea da un nou impuls acestei dezbateri. De aceea, votul de mâine referitor la proiectul de amendamente propus va fi atât de important. Dacă Parlamentul European decide, în cadrul ședinței plenare de mâine, să transmită dosarul înapoi Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Președinția maghiară va încerca să asigure, implicându-se într-o mare măsură, că se ajunge la un acord la prima lectură. Suntem pregătiți să depunem toate eforturile necesare în acest scop. Desigur, o bună parte va depinde de tipul de amendamente pe care Parlamentul le va propune.

După cum am menționat deja, există o diferență semnificativă de opinii între statele membre, în ceea ce privește conținutul capitolelor patru și cinci, și anume necesitatea armonizării pe deplin a anumitor aspecte ale condițiilor de vânzare și ale garanțiilor, precum și a clauzelor contractuale abuzive. Președinția consideră că motivul pentru care ar trebui să ne concentrăm asupra altor dispoziții ale directivei, și anume capitolele unu și trei, este că aici putem crea o adevărată valoare adăugată europeană. În ceea ce privește aceste puncte, abordarea generală a Consiliului nu diferă în mod semnificativ de proiectul de amendamente al Parlamentului, prezentat de Comisia pentru afaceri juridice și IMCO la 20 ianuarie și, respectiv, 1 februarie.

Dle președinte, dle comisar, onorabili deputați, suntem pregătiți să cooperăm pe deplin cu Parlamentul și Comisia pentru rezultate de succes. Aș dori, de asemenea, să profit de ocazie pentru a le mulțumi raportorului și președintelui Comisiei IMCO, dl Harbour, precum și tuturor membrilor Comisiei IMCO pentru deplina cooperare pe care au oferit-o până în prezent Președinției maghiare. Nu știu care va fi rezultatul final și dacă vom fi cu totul mulțumiți de rezultatele negocierilor noastre, dar sunt convins că nu trebuie să ratăm ocazia de a asigura cetățenilor UE drepturile consumatorilor care sunt mult mai extinse decât înainte.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. − Dle președinte, anul viitor sărbătorim cea de a 20-a aniversare a pieței unice. Trebuie să asigurăm că piața unică asigură avantaje pentru consumatori și companii. Peste doi ani de negocieri au demonstrat că este foarte dificil, din punct de vedere politic, să se ajungă la un acord cu privire la întreaga directivă pe baza propunerilor Comisiei. Mulți dintre dvs. nu doresc să vadă - și au dreptate - o diminuare a nivelului de protecție a consumatorilor la nivel național.

Ne aflăm deja în cel de al treilea an de discuții privind acest act legislativ. Cred că este timpul ca respectivii colegiuitori să găsească o soluție. În această privință, sunt deosebit de recunoscătoare comisiilor, raportorilor, dlui Schwab și dnei Wallis, precum și raportorilor alternativi pentru munca sârguincioasă depusă pentru ajungerea la un compromis. Consiliul a convenit asupra unei abordări generale la începutul anului. S-a hotărât reducerea considerabilă a domeniului de acțiune al propunerii și axarea, în mod specific, pe contractele la distanță și pe cele negociate în afara spațiilor comerciale.

Comisia consideră că abordarea generală a Consiliului reprezintă un bun punct de plecare pentru găsirea unui compromis satisfăcător. În termeni mai generali, este compatibilă cu obiectivul de îmbunătățire a funcționării pieței interne, creând, în același timp, valoare adăugată pentru consumatori. Știu că, prin amendamentele dvs., vizați îmbunătățiri suplimentare. Văd multe sugestii rezonabile de sporire a protecției consumatorului și, după cum am spus și înainte, Directiva privind drepturile consumatorilor ar trebui să fie o directivă a drepturilor. Ar trebui să fie demnă de acest nume.

Să vă dau câteva exemple: Aș putea excepta cu ușurință amendamentul 122 care asigură că nu se vor aplica taxe consumatorilor pentru returnarea bunurilor după retragere, dacă acestea valorează peste 40 de euro. De asemenea, nu mă opun extinderii perioadei de retragere la un an dacă respectivul consumator nu a fost informat de dreptul său de retragere (amendamentul 116). Aș putea, de asemenea, să susțin o soluție armonizată privind combaterea așa-numitelor capcane ale costurilor tranzacțiilor efectuate pe internet [amendamentul 107 punctul 1 literele (a) și (b)].

Nu vă va surprinde faptul că nu pot accepta toate amendamentele dvs., în discuție în prezent. De exemplu, amendamentul 141. Chiar dacă obiectivul meu este, de asemenea, să contribui la crearea pieței interne, obligarea comercianților la distanță să furnizeze bunuri sau să presteze servicii în orice alt stat membru este o măsură forțată.

După tot acest timp, și în pofida diferențelor care încă rămân, văd lumina de la capătul tunelului. Am încredere că vom putea ajunge la un compromis acceptabil și echilibrat. Voi face tot ceea ce pot pentru a contribui la atingerea unui astfel de compromis.

  Diana Wallis, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru afaceri juridice. − Dle președinte, ne-am îmbarcat împreună pentru o călătorie foarte lungă și încă mai călătorim, dar sperăm să ajungem în curând la destinație. Aș dori să mulțumesc dlui Schwab pentru activitatea sa în numele Comisiei pentru afaceri juridice. De-a lungul timpului, am văzut clar dificultățile implicate de diferite concepte juridice, care formează o barieră pentru punerea în aplicare a posibilităților reale de care dispun consumatorii și IMM-urile pe piața internă.

Am progresat, într-o anumită măsură, cu acordul pe care îl avem acum din partea Parlamentului. Din nefericire, cred că Comisia pentru afaceri juridice ar fi dorit să fi făcut mai multe, de exemplu în ceea ce privește capitolul 5 privind clauzele abuzive și, în special, în domeniul transparenței. Comisia noastră ar dori, cu adevărat, să vadă unele progrese în acest domeniu. Știu, Consiliul consideră că acesta este, probabil, un pas prea departe. Cu toate acestea, pentru noi este un pas care ar putea fi foarte important din punctul de vedere al pieței interne și, într-adevăr, al drepturilor consumatorilor, după cum ați spus dvs. prea bine, dle comisar.

Am realizat multe. Am revizuit acquis-ul în domeniul protecției consumatorilor. Nu am reluat toate directivele pe care predecesorul dlui comisar dorea ca noi să le revizuim. Facem, probabil, câțiva pași mici înainte. Sper să continuăm să vorbim, să discutăm. Poate realizăm ceva de valoare.

  Sirpa Pietikäinen, raportoare pentru aviz a Comisiei pentru afaceri economice și monetare. − Dle președinte, în primul rând aș dori să mulțumesc colegilor mei pentru excelenta cooperare, în special dlui Schwab din cadrul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, pentru cooperarea și eforturile infinite, depuse pentru realizarea acestui raport. Propunerea Comisiei a lăsat foarte mult loc pentru îmbunătățiri.

Din punctul de vedere al Comisiei ECON, aș dori să aduc în discuție trei aspecte. Este un lucru bun faptul că bunurile digitale sunt incluse în propunere. Este un lucru bun faptul că există un semnal clar pentru dezvoltarea de metode alternative de soluționare a litigiilor pe viitor. Produsele financiare mici și/sau inovatoare ar trebui tratate fie în cadrul directivelor specifice sectorului financiar, fie în cadrul unei viitoare directive privind protecția consumatorilor.

Ultimul, dar nu cel de pe urmă, sper ca următorii pași făcuți de Comisie să asigure un nivel ridicat de protecție pentru consumatori, ceea ce ar putea conduce, în final, la o armonizare deplină a normelor privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană.

  Raffaele Baldassarre, în numele Grupului PPE. – (IT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, îl felicit pe dl Schwab pentru activitatea sa de până acum și pentru cooperarea excelentă dintre Comisia pentru afaceri juridice și Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor.

Asigurarea unor grade diferite de armonizare a standardelor ne va permite atingerea unor rezultate importante, ceea ce va oferi o adevărată valoare adăugată pentru cetățenii europeni. Cele mai importante dintre acestea sunt dreptul de retragere la patrusprezece zile și noile norme privind cerințele de informare, nu numai cu privire la preț, ci și la identitatea și adresa vânzătorului. Aceste îmbunătățiri vor spori încrederea consumatorului, în special la nivelul achizițiilor transfrontaliere, asigurând o certitudine juridică esențială pentru dezvoltarea ecommerce (comerțului electronic).

Această directivă va pune, de asemenea, bazele pentru alte măsuri complementare, de la reforma legislației europene privind contractele, la procesul de revizuire a mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor. Această acțiune fundamentală de armonizare este o condiție esențială pentru dezvoltarea pieței interne care este axată pe drepturile consumatorilor săi și servește cetățenilor Uniunii Europene.

Aproximativ cu un an în urmă, profesorul Monti a afirmat în raportul său către președintele Barroso: „Consumatorii și bunăstarea acestora ar trebui să se afle în centrul următoarei etape a pieței unice”. În primul rând, legislatorul ar trebui să ajungă, cât de curând, la un acord referitor la proiectul de directivă privind drepturile consumatorilor pentru a asigura un nivel ridicat de protecție în cadrul unei piețe integrate a comerțului cu amănuntul. Această dispoziție respectă integral cerințele și sunt convins că dl Schwab își va păstra hotărârea necesară în cadrul negocierilor complexe care vor urma, înainte de adoptarea finală a textului.-

  Evelyne Gebhardt, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, am experimentat, într-adevăr, negocieri foarte dure, dle Schwab, întrucât opiniile au fost diferite la începutul discuțiilor. De asemenea, nu a fost ușor să hotărâm cu privire la direcția rezonabilă a acțiunii.

Cu toate acestea, negocierile au reușit să aducă îmbunătățiri semnificative, chiar și după votul la nivelul Comisiei, care, în cele din urmă, a permis grupului meu să voteze mâine în favoarea acestui pachet de compromis. După toate discuțiile pe care le-am avut, vă veți da seama ce mult înseamnă acest lucru.

Într-adevăr, am adus o serie de îmbunătățiri. În consecință, principiul fundamental urmat de această directivă este, acum, încă o dată, armonizarea minimă - cu excepția domeniilor care trebuie armonizate pe deplin, ceea ce a reprezentat o preocupare importantă pentru noi. Am exclus serviciile sociale, serviciile medicale și jocurile de noroc din sfera de acțiune a acestei directive, pentru că aceste domenii necesită o reglementare specială. Acestor servicii nu li se pot aplica aceleași principii precum serviciilor comerciale, materiilor prime sau comerțului cu amănuntul și, prin urmare, acesta a fost un aspect important. Am consolidat semnificativ obligațiile de furnizare de informații pentru cetățenii noștri, consumatorii. Din acest motiv aș dori să clarific, pentru președinta în exercițiu a Consiliului, că ideea de a renunța la capitolul 2, cu alte cuvinte eliminarea exact a domeniilor în care obligația de a furniza informații trebuie să se aplice, este ceva ce nu poate fi tolerat de Grupul S&D din Parlamentul European.

Am inclus produsele electronice în domeniul de aplicare al directivei, lucru neluat în considerare în propunerea originală a Comisiei. Cu toate acestea, vânzările la distanță prin intermediul internetului reprezintă unul dintre domeniile-cheie care a fost inclus. Ajungând la partea finală, am reușit, de asemenea, să îmbunătățim dispozițiile privind vânzările din ușă în ușă. Acestea sunt îmbunătățiri pozitive care ne-au permis să acordăm sprijinul nostru.

Nu pot nega faptul că încă mai există unele probleme, în special în ceea ce privește clauzele contractuale abuzive de la capitolul 5. Suntem foarte nemulțumiți de aceste dispoziții și fie va trebui să lucrăm în plus la acestea, fie, dacă este necesar, vom omite întreaga secțiune. Totuși, un fapt care cauzează și mai multă dificultate este că serviciile financiare au fost complet excluse din obligațiile de a furniza informații. Cred că avem o problemă gravă aici. Va trebui să mai discutăm pe această temă, dle comisar, pentru că serviciile financiare au fost incluse în propunerile dvs. și așa ar trebui să rămână.

Pentru a rezuma: vom vota în favoarea pachetului de compromis și, de asemenea, vom vota pentru transmiterea directivei înapoi Comisiei, dar acest lucru nu înseamnă că suntem de acord cu adoptarea directivei la prima lectură.

  Robert Rochefort, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, acest text este important. Nu este o revoluție: nu putem spune că tot ce a fost înainte a fost rău și că acum totul este perfect. Cu toate acestea, textul oferă o serie de progrese majore la acest stadiu provizoriu al activității noastre.

Pentru mine, principalele progrese vizează o mai bună reglementare a vânzărilor la distanță, în special prin intermediul internetului (capitolul III), pentru că drepturile consumatorilor în acest domeniu trebuie consolidate. E-commerce (comerțul electronic) este foarte util: extinde gama de opțiuni pentru consumatori, le permite acestora să găsească cele mai mici prețuri și, de asemenea, permite întreprinderilor mici și mijlocii și artizanilor să găsească noi debușeuri.

Pentru a avansa în acest domeniu, trebuie să facem acest lucru într-un mod autentic european, și anume prin realizarea, în cazul a câtorva puncte foarte specifice, a unei armonizări depline a drepturilor și obligațiilor tuturor. În termeni foarte specifici, un client italian care cumpără ceva de pe un site de internet belgian sau german va ști că, de acum înainte, se va bucura de aceleași drepturi și de același nivel de protecție. Acest fapt va fi facilitat de directivă.

Și înseamnă că perioada de reflecție a consumatorului va fi extinsă la 14 zile în întreaga Uniune. De asemenea, înseamnă că respectivul client va ști imediat suma totală de plată, fără a se teme de o surpriză neplăcută mai târziu. Înseamnă că, printr-un dublu clic, acesta va revizui comanda.

Evident, toate aceste aspecte vor deranja unele practici. În multe state membre, legea națională conține subtilități care sunt considerate de toți drept fundamentale, deși, adesea, acestea nu apar deloc în țările vecine. Conviețuirea în Europa înseamnă a învăța să ne schimbăm ușor obiceiurile în beneficiul Comunității și în interes general.

Să clarificăm lucrurile: textul încă mai trebuie îmbunătățit și vom face acest lucru în următoarele săptămâni, alături de Consiliu și Comisie. Salut deschiderea care tocmai a fost dovedită în această privință. Am desfășurat deja o mare parte din muncă grație raportorului nostru, dl Schwab, căruia doresc să îi mulțumesc din toată inima. Totuși realizarea adevărată este, mai presus de toate, faptul că mâine toate grupurile politice vor adopta amendamentele. Încrederea consumatorilor în piața internă a Uniunii este foarte fragilă. Avem nevoie de sprijin politic unanim pentru a menține această încredere și pentru a spera să o consolidăm.

  Adam Bielan, în numele Grupului ECR. – (PL) Dle președinte, aș dori, mai întâi de toate, să îmi exprim mulțumirile față de dl Schwab, raportorul pentru raportul în discuție, pentru că a demonstrat o implicare atât de mare în activitatea privind proiectul prezentei directive.

Doi ani și jumătate de muncă intensă pentru acest document care a condus la un compromis, care, în forma sa finală - sper - va garanta o certitudine juridică mai mare pentru consumatorii din cele 27 de state membre, în domeniul vânzărilor la distanță și, în special, în cadrul tranzacțiilor pe internet. Sper, de asemenea, ca, datorită acestei directive, consumatorii să aibă mai multă încredere în comerțul transfrontalier și în achizițiile realizate online, ca urmare a îmbunătățirii și a armonizării unor drepturi noi, precum și datorită nivelului sporit de claritate în cazul drepturilor deja existente. În plus, prin standardizarea cerințelor legate de informații privind contractele la distanță și cele negociate în afara spațiului comercial, directiva vizează, de asemenea, încurajarea intrării unui număr mai mare de comercianți pe noile piețe din Uniunea Europeană, ceea ce ar trebui, la rândul său, să îmbunătățească performanța pieței interne. Sper ca acest fapt să reprezinte un stimul favorabil, în special pentru popularizarea vânzărilor online. De asemenea, sper că va aduce beneficii consumatorilor, sporind concurența pe piața internă.

Aș dori să subliniez unele dintre cele mai importante chestiuni. În primul rând, am încercat să elaborăm un text care să fie echilibrat și să servească consumatorilor din Uniune, dar, de asemenea, un text care să nu afecteze negativ comercianții și, în special, operațiunile întreprinderilor mici și mijlocii din Uniune.

În al doilea rând, sunt încântat că am putut negocia un text pragmatic, adoptând o abordare mixtă de armonizare minimă și maximă, ceea ce înseamnă, prin urmare, că acele state membre care deja prezintă un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în anumite domenii nu au suferit. Am reușit să introducem dispoziții uniforme și clare pentru cazuri specifice, ceea ce înseamnă că tranzacțiile pe internet, de exemplu, vor fi mai ușor de realizat.

De asemenea, mă bucur că, în cadrul Comisiei pentru afaceri juridice, am reușit să negociem capitolul 5 privind clauzele contractuale abuzive într-un mod constructiv. Acest capitol reglementează contractele care, în mod obișnuit, nu sunt negociate în mod individual de către consumatori și care sunt, adesea, sursa multor abuzuri din partea comercianților necinstiți.

Cu toate acestea, regret că, în ciuda faptului că am ajuns la un acord, textul directivei conține încă unele deficiențe. Sunt totuși sigur că, prin asumarea unui angajament, vom putea să le corectăm în cadrul următoarei etape a negocierilor și să ajungem la beneficii specifice pentru consumatori și pentru comercianții din Europa, pentru că, în fond, nici aceștia nu trebuie uitați.

  Emilie Turunen, în numele Grupului Verts/ALE. – (DA) Dle președinte, doamnelor și domnilor, dle Schwab, piața internă a UE este piatra de temelie a cooperării noastre europene și, după cum a indicat cu multă corectitudine dl comisar în proiectul său de Act privind piața unică de anul trecut, cetățenii - noi, europenii - trebuie să se afle în centrul acțiunilor de dezvoltare a pieței unice. Este important să ne amintim acest lucru mâine când vom vota în Parlament cu privire la directiva privind drepturile consumatorilor - o directivă la care am lucrat mulți ani. După cum știm cu toții, textul pe care îl vom vota mâine a fost în mare parte revizuit în funcție de proiectul pe care l-am primit de la Comisie în toamna anului 2008, întrucât aici în Parlament ne concentrăm asupra acelor domenii în care normele comune ale UE vor fi de un real ajutor atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi. La rândul nostru, am dorit să permitem statelor membre să elaboreze o legislație suplimentară acolo unde aceasta este necesară.

Mai exact, aceasta înseamnă că respectivii consumatori europeni vor observa modificările în primul rând atunci când vor face achiziții pe internet în magazine online din străinătate. Noua directivă va implica norme uniforme pentru comerțul pe internet în Europa și acest lucru aduce o serie de avantaje consumatorilor. Dați-mi voie să menționez doar trei exemple. În primul rând, toți consumatorii din Europa vor avea la dispoziție un termen de 14 zile pentru a se retrage din contract dacă achiziționează un produs dintr-un magazin online dintr-un stat membru al UE. În al doilea rând, prețul total al produsului trebuie specificat înainte ca respectivul consumator să fie de acord cu achiziționarea produsului. În al treilea rând, trebuie să fie posibilă contactarea cu ușurință a vânzătorului, în cazul în care apar probleme. Un al patrulea aspect care a fost foarte important pentru noi, cei din Grupul Verts/ALE, este asigurarea viabilității acestei directive. Un produs nu este numai ceva ce putem atinge fizic - în prezent include și bunurile intelectuale. Acesta ar putea fi un software sau o piesă muzicală descărcate de pe internet. Prin urmare, sunt foarte mulțumită că produsele digitale au fost incluse acum în text.

Propunerea, care va fi votată mâine și pe care Grupul Verzilor o poate susține, nu este un act legislativ perfect. Am dorit o directivă mai amplă, mai ambițioasă, precum și să vedem progrese în toate domeniile. Cu toate acestea, politica este și o artă a posibilului, și acest lucru este posibil acum. În linii generale, cred că Parlamentul a obținut un rezultat rezonabil care va aduce avantaje consumatorilor din Europa.

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele Grupului GUE/NGL. – (EL) Dle președinte, ca grup politic, am stabilit principiul prevenirii oricărei diminuări la nivelul drepturilor consumatorilor din Uniunea Europeană, încă de la început. Deși este foarte ambițioasă, propunerea inițială a Comisiei nu a reușit să răspundă tuturor nevoilor consumatorilor din Uniunea Europeană. De aceea unele aspecte ale propunerii de directivă pe deplin armonizată au fost respinse, în momentul în care a devenit clar faptul că aceasta ar echivala cu scăderea nivelului de protecție a consumatorilor din UE.

Există două elemente deosebit de importante în cadrul propunerii de directivă a Parlamentului. Avem înaintea noastră o propunere complet nouă a Parlamentului, foarte diferită de ceea ce a propus Comisia și cu o perspectivă distinctă de cea a Consiliului. La baza propunerii se află o abordare mixtă, din punctul de vedere al armonizării, lăsând libertate statelor membre, dacă acestea doresc, să stabilească un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor.

Cel de al doilea element vizează aspectele care nu intră sub incidența directivei. Am insistat, încă de la început, ca serviciile sociale, serviciile medicale și jocurile de noroc să fie excluse din domeniul de acțiune al acestei directive, întrucât acestea nu au nimic de-a face cu legătura dintre comerciant și consumator și implică o abordare diferită. Suntem mulțumiți că acest fapt a fost luat în considerare.

Sprijinul pentru propunerea Parlamentului nu indică, în nicio situație, un sprijin necondiționat pentru propunerea Comisiei. În schimb, vizăm o poziție coezivă solidă și solicităm Comisiei și Consiliului să ia foarte serios în considerare baza propunerii Parlamentului, în special în ceea ce privește gradul de armonizare și alte dispoziții referitoare la contractele de vânzare.

  Oreste Rossi, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, drepturile clienților reprezintă numai unul dintre multele exemple referitoare la situațiile extrem de dificile în care se găsesc instituțiile europene în elaborarea de acte de mare importanță juridică și economică în acest moment istoric.

Nu dorim să pierdem toată munca realizată și rezultatele pozitive obținute, de exemplu contribuția amendamentului nostru privind dreptul la recurs, care vizează introducerea unei îmbunătățiri distincte la nivelul activității micilor comercianți, fără a afecta negativ drepturile consumatorilor. Dacă rezultatul negocierilor cu Consiliul va fi de a anula lucrurile bune introduse de raportor și de grupuri în propunerea care a fost necorespunzătoare la început sau dacă rezultatul va fi de a spori nivelul general de armonizare a directivei, nu vom putea decât să votăm împotrivă.

În orice caz, responsabilitatea pentru această situație nu aparține Parlamentului, ci Comisiei Europene. În privința anumitor aspecte, noi, euroscepticii din Liga nordică suntem pregătiți să spunem „da” unui grad ridicat de armonizare, dar numai dacă acesta coincide cu bunul simț, interesul public, interesele întreprinderilor mici și mijlocii, și, de ce nu, cu prerogativele statelor membre.

O abordare care ia în considerare toate aceste aspecte a fost necesară de la început pentru o chestiune atât de complexă, precum protecția consumatorului. Salutăm retragerea mai multor amendamente care puneau sub semnul întrebării aspecte soluționate. Este esențială acceptarea de către Consiliu a acestui text care întrunește acordul întregii camere în cazul în care respectă amendamentele convenite.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, uneori este mult mai dificil pentru consumatori să înțeleagă consecințele acțiunilor lor, de exemplu atunci când aceștia descarcă un conținut digital. Toată lumea este obișnuită să descarce conținut de pe internet în mod gratuit. Cu toate acestea, în unele cazuri taxele sunt ascunse consumatorilor și, prin urmare, aceștia descarcă un abonament fără a-și da seama, deși nu doreau decât un serviciu unic. Avem nevoie aici de un drept legal de retragere.

Un alt domeniu care este deschis criticilor este combinarea vânzărilor la distanță și a celor realizate din ușă în ușă, pentru că este mult mai simplu ca oamenii să fie abordați, pe neașteptate, chiar la ușa casei lor. Pe de altă parte, nu trebuie să impunem sarcini inutile întreprinderilor mici și mijlocii, în ceea ce privește contractele negociate în afara spațiilor comerciale. De exemplu, atunci când invită un vânzător sau un frizer în casă cu acordul lor, consumatorii nu au nevoie de o protecție sporită, pentru că, în acest caz, nu este vorba de a fi luați prin surprindere. Prin urmare, avem nevoie de o protecție amplă, adecvată pentru consumatori, dar, de asemenea, este important să luăm în considerare interesele întreprinderilor mici și mijlocii.

  Anna Maria Corazza Bildt (PPE). - Dle președinte, compromisul pe care îl avem în față reprezintă un pas foarte bun în direcția corectă. Salut consensul atins cu privire la dreptul la retragere și la cerințele de informare în cazul contractelor la distanță și al celor negociate în afara spațiilor comerciale. Cu toate acestea, trebuie să avem curajul de a continua, în special în ceea ce privește remediile pentru lipsa de conformitate, garanțiile și clauzele abuzive.

Am ascultat cu atenție argumentele aduse de-a lungul anilor, dar viziunea mea a fost și rămâne armonizarea deplină. Sunt convinsă să normele comune reprezintă situații reciproc avantajoase pentru consumatori și întreprinderi. Transparența, certitudinea juridică și concurența sporesc alegerile libere ale consumatorilor și diminuează birocrația pentru întreprinderi. Dificultatea constă în stabilirea echilibrului.

Pentru protecția sporită a consumatorului și costurile reduse pentru întreprinderi, Directiva privind drepturile consumatorilor nu ar trebui să devină o luptă decisivă între piață și populație. Și nici nu ar trebui să trăim cu falsa impresie că normele naționale protejează consumatorii, în timp de normele europene aduc avantaje întreprinderilor. Această imagine este greșită. Nu putem evita ca respectivele costuri suplimentare pentru IMM-uri să nu devină costuri suplimentare pentru consumatori.

De-a lungul procesului, Grupul PPE a adoptat o atitudine flexibilă și constructivă. Stânga a fost rigidă și obstructivă, reducând dezbaterea la un exercițiu de chițibușărie în ceea ce privește dreptul comparativ, negociind între norme naționale. Cred, în schimb, că interesul comun al popoarelor Europei ar trebui să prevaleze. Armonizarea minimă și excepțiile naționale, astfel cum sunt susținute de sociali-democrați, pur și simplu împiedică cetățenii să profite pe deplin de o piață comună. În vremuri de criză, confruntați cu o tendință protecționistă în creștere, este pe cât de ușor, pe atât de iresponsabil să fii populist. Îl susțin pe deplin pe dl Andreas Schwab în munca sa minunată și îi doresc numai bine în negocierile care îl așteaptă.

Închei prin a spune că Directiva privind drepturile consumatorilor este un punct de reper în relansarea pieței unice, pentru sporirea încrederii, stimularea creșterii, a competitivității și a creării de locuri de muncă, pe care europenii le așteaptă cu nerăbdare.

  Antonio Masip Hidalgo (S&D). – (ES) Dle președinte, există puncte fundamentale care încă necesită îmbunătățiri, prin urmare trebuie să transmitem raportul înapoi Comisiei.

Raportul nu a trecut încă de analiza parlamentară, prin urmare.

Proiectul inițial nu a fost unul bun. Este ceea ce ne-au spus asociațiile de consumatori la nivel european și național. În special, am o părere foarte bună despre Uniunea consumatorilor din Asturias și despre președintele acesteia, neobositul Dacio Alonso.

Am reușit să determinăm reanalizarea principiului general al gradului maxim de armonizare din vechiul articol 4. Trebuie să declarăm cu tărie că o armonizare maximă în toate statele membre ar reduce gradul de protecție a consumatorilor, întrucât în multe țări există o mare tradiție privind protejarea drepturilor consumatorilor.

În orice caz, aș dori să subliniez faptul că este esențial să se asigure că lista de clauze contractuale abuzive nu este exhaustivă, cu alte cuvinte, că fiecare stat membru poate să crească numărul de clauze pe care le consideră inacceptabile și invalide în contractele cu consumatorii; că sarcina probei este inversată, astfel încât comerciantul să trebuiască să demonstreze că respectivele clauze care depășesc domeniul de aplicare al normei au fost negociate individual; și că toate clauzele contractuale sunt exprimate într-un mod clar și comprehensibil.

Ne opunem în continuare unei armonizări maxime la nivelul clauzelor contractuale abuzive.

Eurobarometrul indică faptul că 79 % dintre comercianți consideră că armonizarea completă în acest domeniu va avea un efect redus sau niciun efect asupra activităților externe.

  Malcolm Harbour (ECR). - Dle președinte, cred că sunteți de acord că am două minute și jumătate pentru că nu sunt prezenți toți colegii. În calitate de președinte al Comisiei, doresc, în primul rând, să îi felicit pe toți deputații care au contribuit la această activitate. Sunt încântat că se află toți aici în această seară, conduși de dl Andreas Schwab, alături de o echipă foarte puternică de raportori alternativi, care au demonstrat un interes și o expertiză deosebite în tot acest domeniu complicat.

Cred că este corect, așa cum a spus dna Viviane Reding, faptul că respectivii colegislatori trebuie să progreseze acum și să adopte decizii. Timpul care a fost necesar în acest sens este un indiciu al dificultăților politice, atât pentru Consiliu, cât și pentru Parlament. Cred că Parlamentul, ca în cazul multor dosare din trecut, a arătat că poate să găsească un compromis. Cred că Parlamentul ar trebui să voteze amendamentele de mâine, să transmită un semnal politic clar cu privire la ceea ce dorim și, apoi, să transmită chestiunea înapoi la comisia competentă.

Doresc să mulțumesc Președinției și dnei Győri care a fost cea mai activă susținătoare a Președinției, pentru deschiderea față de poziția noastră, ca urmare a respectivei schimbări. Acest lucru nu înseamnă că ne-am asumat în vreun fel angajamentul de a merge înainte și a încheia negocierile. Cu toate acestea, datorăm cetățenilor și consumatorilor derularea a cel puțin unei ședințe deschise pentru a vedea dacă există o bază pentru un acord. Cred că toți colegii sunt de acord cu acest lucru.

Având în vedere situația actuală, aș dori să spun, în primul rând, că admir entuziasmul dnei Corazza Bildt, dar nu consider cu adevărat această Directivă a drepturilor consumatorilor drept o etapă de referință. Sincer, cred că este mai mult o etapă preliminară, pentru că sunt încă multe dificultăți de depășit în zona în care ne aflăm în prezent. Cred că este un prim pas atent în direcția abordării armonizării chestiunilor care determină reacții intense și o mare agitație politică. Desigur, consumatorii și organizațiile de consumatori din diferite țări nu doresc să vadă drepturi eliminate. Cred că aceasta a fost una dintre cele mai mari probleme cu care ne-am confruntat.

Cred că avem un compromis care adaugă valoare pentru consumatori și întreprinderi, în special în domeniile legate de comerțul pe internet și cel transfrontalier. Trebuie să susținem aceste domenii, precum și anumite alte domenii, dar ultima mea remarcă pentru dl comisar este aceasta: avem nevoie disperată de un cadru în care să progresăm în direcția unei mai mari armonizări. Avem serii întregi de inițiative fragmentate, inclusiv documentul dvs. privind contractele cu consumatorii, dar și alte revizii. Avem nevoie disperată de o abordare strategică pe termen lung, care să completeze etapele preliminare în vederea etapei de referință.

  Małgorzata Handzlik (PPE). – (PL) Dle președinte, dle comisar, aș dori să încep prin a îi mulțumi dlui Schwab pentru activitatea depusă cu privire la acest proiect. Probabil știe mai bine decât oricine că aceasta nu a fost o sarcină ușoară. Pe parcursul activității noastre cu privire la directivă, am subliniat adesea cât de importantă este aceasta pentru consumatori, dar și pentru comerț și, în special pentru e-commerce (comerțul electronic) și pentru achizițiile transfrontaliere.

Ceea ce doresc consumatorii care efectuează achiziții online este, mai presus de toate, o garanție că bunurile sau serviciile comandate le vor fi furnizate și că acestea vor corespunde calității declarate. Prin urmare, ar trebui să garantăm că reglementările de protejare a consumatorilor sunt clare și transparente. Pe parcursul acestei dezbateri, așadar, nu ar trebui să uităm de comercianți, care așteaptă reglementări care nu plasează o sarcină excesivă asupra lor. Am reușit oare să reconciliem interesele consumatorilor cu cele ale comercianților în timpul activității derulate cu privire la această directivă?

Discuțiile care au avut loc timp de aproximativ doi ani ne-au apropiat, cred eu, de acest obiectiv, dar încă nu l-am atins. Consider că în Europa consumatorii vor beneficia mult mai mult de un nivel maxim de armonizare în materie de reglementare. Acest fapt ar simplifica viața companiilor care operează în domeniul e-commerce (comerțului electronic). Cu toate acestea, sunt încântată că, în ceea ce privește mai multe aspecte-cheie, am reușit să găsim soluții care răspund, în mod ideal, nevoilor consumatorilor, ținând seama, în același timp, de realitățile mediului de afaceri. Ca exemplu, aș dori să menționez dispozițiile care prevăd un termen-limită de 14 zile pentru retragerea din contract de către consumatori și, de asemenea, salut amendamentul care asigură oportunitatea pentru comercianți de a face rambursări în cazul în care consumatorul prezintă dovada expedierii. Aceasta este o caracteristică esențială a directivei, care indică faptul că, în anumite cazuri, există și obligații care le revin atât consumatorilor, cât și comercianților.

În cele din urmă, aș dori să încurajez Consiliul și Comisia Europeană să încerce să găsească un acord ambițios.

  Bernadette Vergnaud (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori, în primul rând, să îl felicit pe raportor, dl Schwab, precum și pe toți raportorii alternativi, în special pe dna Gebhardt, pentru activitatea derulată.

Propunerea inițială a Comisiei era, într-adevăr, absurdă, întrucât punea în pericol nivelul de protecție a consumatorilor prin armonizarea completă a acesteia. Acest lucru este justificabil numai câtă vreme armonizarea este în sens ascendent și nu descendent, după cum se propusese.

Prin urmare, salut majoritatea compromisurilor obținute, care lasă loc posibilității ca statele membre să aplice norme mai stricte dacă doresc acest lucru, garantând un nivel minim ridicat pentru toți consumatorii din Uniune. Astfel, durata maximă a contractului este limitată la 12 luni, informarea privind contractele la distanță sau cele de vânzare online este îmbunătățită, plata fiind solicitată numai după ce perioada de reflecție, stabilită la 14 zile, a expirat.

Pe de altă parte, este inacceptabilă păstrarea armonizării complete din capitolul V, privind clauzele abuzive. Nu numai că nivelul ales de protecție este nesatisfăcător, dar, de asemenea, acesta este echivalent cu ignorarea realității practicilor frauduloase, dat fiind că acestea implică un nivel de reacție pe care legislația europeană nu îl poate asigura.

Aceasta fiind situația, eliminarea tuturor posibilităților de manevră din partea statelor membre în acest domeniu pare o mișcare iresponsabilă. Prin urmare, sper ca respectivii colegislatori să prezinte un text echilibrat, care garantează o bază autentică și comună de protecție de înalt nivel.

  Edvard Kožušník (ECR). – (CS) Dle președinte, aș dori, în primul rând, să îmi exprim mulțumirile și să aplaud activitatea dlui Andreas Schwab, care a tratat cele 1 600 de amendamente cu multă abilitate, ajungând la forme sensibile de compromis pentru raport. Sunt încântat că dl Schwab a reușit să păstreze cele două principii fundamentale din propunerea originală a Comisiei: principiul unei „mai bune reglementări” prin simplificarea și actualizarea normelor, astfel încât să fie eliminate barierele de pe piața internă, întâmpinate în fiecare zi de antreprenorii care activează în țările din UE, și cel de al doilea principiu, al atingerii celui mai ridicat grad de armonizare în domeniul dreptului privind consumatorii, eliminând numărul sporit de scutiri aplicate de state în mod individual.

În pofida faptului că nu am reușit, în final, să ne punem de acord cu privire la armonizarea completă în toate capitolele acestei directive, acest nou aranjament va semnifica un foarte important pas înainte, implicând eliminarea barierelor din calea comerțului transfrontalier și, în analiza finală, o concurență sporită pe piața internă.

  Kurt Lechner (PPE). – (DE) Dle președinte, mă tem că voi fi cel care va tăia avântul discuției pe această temă. În pofida multor îmbunătățiri aduse propunerii Comisiei, care au fost introduse în timpul consultărilor cu comisiile, și pentru care trebuie să îi mulțumim, în principal, raportorului, dl Schwab, cred că pachetul actual conține un număr excesiv de reglementări și va sfârși într-o legislație foarte complexă. Aceasta va constitui o situație foarte dificilă pentru întreprinderile mici și mijlocii. În plus, nu va aduce cu adevărat beneficii consumatorilor, va avea un efect foarte redus din punctul de vedere al armonizării și nu ne va permite să progresăm în ceea ce privește piața internă și Europa ca spațiu pentru afaceri.

Dată fiind perioada scurtă de timp de care dispun, nu mă pot concentra, din nefericire, decât asupra unui punct. Propunerea Comisiei a extins într-o mare măsură domeniul de acțiune al celor două definiții și, în acest caz, a mers prea departe, fapt evident ca urmare a celor 1 600 de amendamente înaintate. A fost dificil să discutăm acest lucru în mod adecvat cu Parlamentul. În plus, Comisia nu a oferit justificări pentru extinderea acestor definiții. Nici în anexe, nici în documentele transmise Parlamentului nu se găsește nicio formă de justificare pentru această situație. Unul dintre cele două cazuri vizează contractele de vânzare la distanță. Din fericire, această extindere a fost retransmisă pentru consultare și a fost modificată, ceea ce reprezintă o mișcare foarte apreciabilă. Cu toate acestea, cel de al doilea caz privește contractele negociate în afara spațiilor comerciale, și aș dori să mă opresc asupra acestuia.

În viitor, orice contract care este încheiat în afara sediului unei întreprinderi va face obiectul unui set întreg de regulamente și drepturi de retragere, chiar dacă respectivul consumator, după cum tocmai a menționat dl Obermayr, a cerut unui electrician, decorator, zugrav sau dulgher să intre în casa sa. Sunt conștient că există o întreagă serie de excepții la această situație, pe care dvs., dle Schwab, și Comisia le-ați îmbunătățit, atât din punctul de vedere al conținutului lor, cât și al formulării. Cu toate acestea, rămân încă multe capcane juridice nerezolvate, care s-ar putea dovedi dezastruoase pentru microîntreprinderi și micii comercianți și ar putea chiar să pericliteze însăși existența acestora.

În opinia mea, această parte din propunere este superfluă. Ar putea fi eliminată fără a cauza alte probleme, alături de capitolele 4 și 5. În acest caz, restul propunerii și consultările nu ar fi deloc rele.

  Sylvana Rapti (S&D). – (EL) Dle președinte, doresc să le mulțumesc raportorului, dl Schwab, și raportorului alternativ din partea partidului socialist, dna Gebhardt. Doresc să le mulțumesc acestora și, în același timp, să îi laud pentru că au demonstrat multă perseverență și răbdare în atingerea punctului în care ne aflăm astăzi cu dezbaterea, care, cred, asigură o foarte bună bază de lucru pentru dna comisar Reding, ale cărei cuvinte, în opinia mea, ne-au dat motive să fim optimiști.

Personal, consider că o armonizare minimă este o bază de lucru foarte bună și, concomitent, foarte pragmatică. Eu vin dintr-un stat, Grecia, care a atins un nivel foarte ridicat de protecție a drepturilor consumatorilor. După cum vă dați seama, nu aș vrea ca acest nivel ridicat de protecție a consumatorilor să fie compromis.

Recunosc că am fost foarte îngrijorată când dl Schwab a vorbit despre armonizare maximă - aceasta fiind prima dată când am auzit de acest aspect. Mi-am amintit de ceea ce am citit într-o revistă: cineva a încercat să creeze cea mai frumoasă femeie din lume folosind ochii unei actrițe, nasul unei cântărețe și gura altei actrițe. Rezultatul a fost monstruos.

Fac această analogie pentru a demonstra că putem să începem cu cele mai bune intenții, dar să eșuăm în a atinge rezultatul dorit. De aceea consider că armonizarea minimă este baza de lucru corectă.

  Damien Abad (PPE). – (FR) Dle președinte, în primul rând aș dori să aplaud activitatea raportorului nostru, dl Schwab, care ne permite astăzi să ajungem la un consens amplu la nivelul tuturor grupurilor politice cu privire la acest text, în pofida unui început problematic.

Da, Europa ar trebui să însemne progres și rezultate practice, și vedem acest lucru în aceste propuneri referitoare la consumatori. De acum înainte, europenii vor avea dreptul să se retragă din contract atunci când achiziționează produse prin intermediul unor platforme de licitație online, precum eBay.

Am reușit să prezentăm un text care, pe de o parte, va consolida condițiile-cadru de creștere a schimburilor comerciale transfrontaliere în cadrul Uniunii Europene, și, pe de altă parte, ne va scuti de reducerea nivelului de protecție a consumatorilor în statele membre. în schimb, acest nivel va fi sporit.

În primul rând, subscriu opiniei potrivit căreia, pentru a consolida ieșirea noastră din recesiune, trebuie să creăm noi surse de creștere economică, și datorită simplificării și raționalizării legislației europene, întreprinderile noastre vor putea beneficia într-o mai mare măsură de potențialul pieței unice. Știați că numai 22 % dintre achizițiile din Europa sunt transfrontaliere? Asigurarea unui cadru de reglementare mai bun pentru întreprinderi reprezintă, așadar, și o contribuție la redresarea economică.

În negocierea acestui text, am vizat o abordare ambițioasă, dar pragmatică. Principiul a fost simplu: nu există armonizare fără un nivel de protecție echivalent. Acesta este motivul pentru care sunt încântat că am putut menține unele aspecte ale legislațiilor naționale de care consumatorii dintr-un stat membru sau altul sunt foarte entuziasmați. În ceea ce ne privește, în Franța, consumatorii pot continua să profite de protecția oferită de garanția pentru „viciu ascuns” sau de menținerea legislației noastre foarte protectoare cu privire la vânzările din ușă în ușă.

În plus, arătăm astăzi că Parlamentul European, prin colaborarea partidelor de dreapta cu cele de stânga, poate răspunde nevoilor zilnice ale populației, și salut acest fapt. Soluția este, desigur, o Europă mai unită, dar nu de orice fel. Avem nevoie de o Europă care protejează, care reasigură și care pune la dispoziție oportunități pentru europeni, pentru cetățeni, consumatori și întreprinderi.

  Olga Sehnalová (S&D). – (CS) Dle președinte, în trecut, sloganul „clientul nostru, stăpânul nostru” era adevărat, garanțiile pe viață nu erau excepții, iar calitatea era o chestiune de onoare. Lumea de astăzi este, evident, diferită. Astăzi trebuie să ne gândim la drepturile consumatorului, la protecția consumatorului și la legislația care va asigura aceste aspecte. Satisfacția clientului pare să nu mai fie întotdeauna cea mai bună politică comercială și avem aproape prea multe exemple din viața de zi cu zi care arată mai degrabă o situație opusă.

De aceea este atât de importantă o dezbatere completă cu privire la această legislație, care să nu determine deteriorarea drepturilor consumatorilor, ci să răspundă unor noi provocări. Trebuie să realizăm cât de diferite sunt punctele de plecare din diverse state ale UE, în ceea ce privește drepturile consumatorilor. Scopul nostru ar trebui să fie de a consolida protecția consumatorilor în acele locuri în care haosul juridic și incertitudinea au prevalat până în prezent, atrăgând tot felul de persoane necinstite și subminând încrederea în piața internă. Pe de altă parte, trebuie să menținem nivelul înalt de protecție a consumatorilor în acele locuri în care acesta există deja într-o formă eficientă. Aceasta este abordarea de bază asumată în Directiva privind drepturile consumatorilor și, prin urmare, susțin pe deplin poziția grupului meu. De asemenea, doresc să le mulțumesc tuturor raportorilor, desigur, pentru efortul depus. Protecția consumatorilor chiar nu se opune intereselor oamenilor de afaceri onești. Este, de fapt, invers.

  Regina Bastos (PPE). – (PT) Dnă președintă, aș dori să încep prin a îl felicita pe dl Schwab pentru perseverența în negocierile care ne-au condus la acest compromis important și aș dori să aduc elogii tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui raport.

Nu numai că dorim să asigurăm un nivel ridicat de protecție a consumatorilor europeni, dar dorim și ca întreprinderile europene, indiferent de dimensiunea acestora, să poată asigura consumatorilor din toate cele 27 de state membre bunuri și servicii fără obstacole juridice inutile.

Această nouă directivă va pune capăt fragmentării legislative care a afectat participarea pe piața transfrontalieră și va impulsiona considerabil piața internă. Subliniez noile dispoziții care privesc furnizarea de informații consumatorilor: informațiile trebuie să fie clare, inteligibile și furnizate la timp.-

Este, de asemenea, important ca sarcina asigurării respectării cerințelor privind informarea să revină comerciantului. Normele privind contractele la distanță, în special cele încheiate la telefon sau pe internet, vor trebui stabilite, iar consumatorul va trebui protejat prin mecanisme simple și eficiente. Suntem siguri că, odată cu finalizarea negocierilor instituționale, noua directivă va contribui la sporirea competitivității și a dinamismului Uniunii Europene, după cum se poate estima la nivelul economiei globale.

  Antolín Sánchez Presedo (S&D). – (ES) Dle președinte, realizarea unei Directive privind drepturile consumatorilor, prin urmare elaborarea unui instrument care va simplifica, rezuma și completa cele patru directive deja existente, este un lucru pozitiv.

O piață internă caracterizată de un nivel ridicat de protecție a consumatorilor este esențială pentru o creștere sustenabilă și ocuparea forței de muncă.

Pentru realizarea acesteia în conformitate cu tratatul, statele membre nu trebuie să fie împiedicate să adopte măsuri care sporesc protecția consumatorilor. Prin urmare, armonizarea deplină ar trebui folosită numai cu privire la acele aspecte necesare pentru obținerea unui cadru consistent pentru tranzacțiile transfrontaliere, în vederea adăugării de valoare.-

Există un consens general în cadrul Comisiei pentru afaceri economice și monetare potrivit căruia serviciile financiare trebuie să fie parte integrală a acestei reglementări, în vederea asigurării depline a orizontalității acesteia, și aceasta ar trebui să fie coordonată cu legislația sectorială la nivelul UE și al statelor membre, astfel încât să nu existe diferențe, fiind, de asemenea, necesară consultarea specialiștilor.

Această orientare nu se reflectă în mod satisfăcător în text, prin urmare, acesta trebuie ajustat înaintea votului final.-

De asemenea, încă trebuie să mai facem progrese în direcția unei Carte europene a drepturilor consumatorilor în domeniul serviciilor financiare.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, permiteți-mi să îi mulțumesc dlui Schwab pentru activitatea de valoare pe care a derulat-o. Norme uniforme de protecție a consumatorilor și concepte care înseamnă același lucru peste tot dau cetățenilor încredere și, în același timp, garantează o mai mare certitudine juridică. Toate acestea contează cel mai mult pentru cetățenii și întreprinderile care doresc să își exercite în libertate drepturile în domeniul comercial, pe piața internă. Propunerea raportorului privind însoțirea nivelului minim de armonizare a protecției consumatorilor de o armonizare deplină a normelor tehnice este acceptabilă numai ca soluție de reglementare în situația prezentă. Combinarea armonizării minime cu cea maximă poate deveni o opțiune acceptabilă pentru toți.

Barierele actuale existente în calea tranzacțiilor transfrontaliere împiedică activitățile comercianților și ale clienților efectuate dincolo de frontierele statelor membre. Statisticile arată că mulți se opun încă achizițiilor UE pe internet și ar fi binevenită și posibilitatea modificării acestei situații. În plus, aș dori să spun, și aici mă gândesc în principal la statele membre din Europa Centrală și de Est, că există o mare nevoie de un cadru de reglementare constructiv și cuprinzător. Un sistem fondat pe norme comune mai transparente consolidează nivelul de sensibilizare a consumatorilor, care, deși nu este încă definitivată în această regiune, este frecventă în Europa Occidentală de mult timp. O politică dezvoltată de protecție a consumatorilor înseamnă, de asemenea, susținerea IMM-urilor. Prin urmare, trebuie să fim atenți să nu le complicăm situația printr-o legislație prea strictă.

O definire mai precisă a obligațiilor de informare ale comercianților reprezintă un aspect-cheie, care ar contribui la sporirea numărului de tranzacții pe piață care respectă legea și sunt corecte din punct de vedere comercial. Nu este o coincidență faptul că și Președinția maghiară consideră că această propunere de directivă este una dintre prioritățile mandatului său de șase luni. Este simbolică și reprezintă un semnal că Parlamentul a introdus acest raport pe agenda sa de lucru la câteva zile după Ziua Mondială a Drepturilor Consumatorului. Luând decizia corectă, putem facilita situația a aproximativ 500 de milioane de consumatori și a 22 de milioane de întreprinderi de pe piața internă din Uniunea Europeană.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle președinte, în primul rând permiteți-mi să îl felicit pe dl Schwab și colegii dumnealui pentru munca bună desfășurată timp de peste doi ani. Fără îndoială a fost o mare realizare pentru aceștia. Permiteți-mi să o elogiez și pe dna Győri din partea Președinției maghiare: dumneaei este foarte entuziasmată, este aici toată ziua și este prezentă întotdeauna și la Strasbourg. Nu cred că am văzut pe cineva mai entuziasmat decât dumneaei, până acum.

Este vorba despre piața internă, armonizare, valoare adăugată: toate foarte importante. Nu avem încă produsul final, activitatea este încă în desfășurare: deosebit de importante sunt chestiunile precum dreptul de retragere, clauzele contractuale abuzive și, în special, clauzele privind flexibilitatea, care asigură flexibilitate guvernelor naționale. Dacă am avea aceleași lucruri în cadrul altor directive, cum ar fi EGF, acestea ar funcționa mai bine. În cele din urmă, aș dori numai să spun că aceasta completează activitatea pe care o desfășor, de exemplu cu privire la Directiva serviciilor și Directiva privind protecția datelor. Prin urmare, reprezintă un progres de valoare.

(GA) Îl felicit pe dl Schwab pentru finalizarea activității.

  María Irigoyen Pérez (S&D). – (ES) Dle președinte, dle comisar, vă rog să îmi permiteți să încep prin a îi felicita pe raportor, dl Schwab, și pe dna Gebhardt, pentru activitatea lor.

Am o idee generală. Nu este vorba de o sporire a protecționismului, ci, mai degrabă, este un caz de neeliminare a drepturilor care există deja în unele dintre statele membre.

Acest lucru se întâmplă pentru că, dacă dorim și urmărim să stabilim o adevărată piață internă pentru relațiile dintre întreprinderi și consumatori, trebuie să stabilim, în același timp, și un echilibru între un nivel ridicat de protecție a drepturilor consumatorilor și apărarea competitivității întreprinderilor.

Acest echilibru implică convenirea asupra unui nivel minim de armonizare, precum și posibilitatea de a permite statelor membre să păstreze sau să adopte norme suplimentare care îmbunătățesc protecția consumatorilor.

Nu putem permite ca adoptarea unei legislații a UE să însemne un nivel mai scăzut de protecție pentru mulți consumatori și utilizatori.

Salut faptul că negocierile din Parlamentul European s-au îmbunătățit, dar aș dori să insist asupra menținerii drepturilor deja existente.-

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE). - Dle președinte, aș dori să îl felicit pe dl raportor, dl Schwab, și echipa acestuia de raportori pentru aviz și de raportori alternativi, pentru activitatea de calitate derulată cu privire la acest raport. A durat mult timp până la alegerea unei direcții care să fie suficient de echilibrată atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi. Salut întregul compromis care a fost convenit de toate grupurile politice și cred că reprezintă un pas înainte important pentru toți consumatorii din Uniunea Europeană.

Există îmbunătățiri semnificative, cum ar fi prevederea de cerințe de informare clare în contracte și armonizarea dispozițiilor privind dreptul de retragere. Desigur, este un compromis, deci nu este perfect. Un exemplu este articolul 22 care impune comerciantului să efectueze livrări în alte state membre. Există produse și servicii care, prin natura lor, nu ar trebui incluse aici, și anume bunurile perisabile. De asemenea, este posibil să apară probleme cu produsele digitale. Intenția inițială de promovare a afacerilor transfrontaliere este foarte importantă și foarte bună, și sper cu adevărat ca, pe durata următoarelor negocieri cu Consiliul, să reușim să efectuăm aceste modificări pentru a atinge un rezultat optim.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Consider că toți consumatorii ar trebui să aibă dreptul de a primi informații înainte de încheierea contractului. Comercianții ar trebui să-i informeze pe consumatori și să obțină acordul acestora, inclusiv cu privire la orice condiție conform căreia o sumă este blocată pe card-ul de credit sau de debit al acestora.

De asemenea, este important să protejăm consumatorii în privința clauzelor contractuale abuzive. Din păcate, de multe ori, pentru serviciile bancare, pentru asigurări, pentru serviciile de comunicații electronice sau pentru serviciile turistice clauzele contractuale sunt scrise pe verso, cu litere foarte mici, și de multe ori clienții semnează formularul de înscriere sau factura fără însă a citi și clauzele contractuale de pe verso.

Chiar și în cazurile în care aceștia citesc toate clauzele contractuale și își exprimă dezacordul cu una dintre acestea, clienții nu au putere de negociere. Într-un astfel de caz, primul răspuns primit de consumator este acela că există un contract standard al companiei și că el nu poate fi modificat.

Autoritățile naționale pentru protecția consumatorilor ar trebui să verifice aceste contracte standard pentru a proteja consumatorii împotriva clauzelor abuzive. <BRK>

  Zuzana Roithová (PPE). – (CS) Dle, aș dori să mulțumesc dlui Andreas Schwab pentru lucrarea excelentă și pentru susținerea propunerilor mele. Faptul că, în anumite condiții, consumatorii dobândesc dreptul la furnizarea de bunuri și servicii comandate pe internet în fiecare stat membru marchează o schimbare semnificativă în ceea ce privește cumpărăturile efectuate online. O treime dintre vânzători refuză să furnizeze bunuri în afara țării, în special către noile state membre.

Cred, de asemenea, că Consiliul va adopta versiunea noastră de compromis, inclusiv propunerile mele privind o obligație de a indica interoperabilitatea echipamentului electronic și informatic, lizibilitatea condițiilor contractuale, drepturile consumatorilor în cadrul tururilor de vânzări organizate și opțiunea statelor membre de a extinde drepturile consumatorilor, inclusiv garanțiile, la organizații voluntare și întreprinderile mici. Semnificația acestei directive este clară. Asigurarea pentru consumatorul european a unor drepturi neechivoce este cea mai bună modalitate de a stabili schimburi comerciale interne echitabile în UE.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Conform strategiei UE 2020, un nivel crescut al protecției consumatorilor garantează produse de înaltă calitate, dar garantează și încrederea consumatorilor, favorizând astfel eficacitatea piețelor interne.

Având în vedere drepturile consumatorilor, reglementarea minimă din prezent oferă tuturor statelor membre libertatea de a adapta reglementările de la nivel european la principiile interne, iar această abordare consider că trebuie menținută.

Uniunea Europeană poate să faciliteze o mai bună armonizare a pieței interne, cu un nivel crescut de protecție a consumatorilor, prin majorarea nivelului minim de armonizare practicat în prezent până la nivelul celor mai bune practici existente la nivel național.

Cred că sistemul european de răspundere pentru neconformitate trebuie să fie corect, astfel încât protecția consumatorilor și încrederea în piețe să fie îmbunătățite și să favorizeze creșterea duratei de viață utilă a produselor. <BRK>

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE). – (HU) Dle președinte, normele în vigoare în prezent privind consumatorii europeni urmează un principiu al armonizării minime. Acestea acordă statelor membre posibilitatea de a aplica derogări, acest fapt în sine reprezentând, în același timp, un dezavantaj concurențial pentru UE. Spre satisfacția mea, dl Schwab a pregătit un astfel de raport excelent. După câțiva ani de negociere, a venit momentul să convenim asupra unui acord pe această temă și, după cum a spus dna ministru Győri, Președinția maghiară va depune eforturi în acest sens. Pentru a reduce fragmentarea pieței interne a UE, avem nevoie de o aplicare mai solidă a drepturilor consumatorilor și de posibilitatea de a permite consumatorilor să ia decizii mai bune, fără a dezavantaja întreprinderile din cauza noii legislații. Piața internă unică necesită norme unice pentru consumatorii europeni. Prin urmare, trebuie să ajungem la un acord în cadrul primei lecturi.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. − Dle președinte, trebuie să recunosc că aceasta a fost o dezbatere foarte constructivă în acest Parlament, toate părțile convenind că avem nevoie de o Directivă privind drepturile consumatorilor mai bună, mai constructivă, mai eficientă decât cea de astăzi - și, de asemenea, convenind că, deși este posibil ca directiva elaborată să nu fie chiar perfectă, aceasta este cel puțin mai bună decât cea existentă, care, conform opiniei generale, este departe de a fi perfectă.

De asemenea, rar am văzut o astfel de unanimitate ca cea de astăzi din Parlament, în aprecierea dlui raportor, Andreas Schwab, și a coraportorilor dumnealui. Sper că această unanimitate va continua, pentru că intrăm acum într-un proces foarte original și avem un termen foarte scurt în care să încercăm să realizăm această lege mai bună, pe care toți deputații care au luat cuvântul, din partea tuturor partidelor politice, doresc să o aibă. În consecință, vă încurajez să dați raportorilor acest raport ca punct de plecare în negocieri. Știu că Președinția maghiară va face tot ce îi stă în putință pentru a duce acest proces către un rezultat pozitiv.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, permiteți-mi să mă alătur celor care au afirmat că această dezbatere a fost excelentă. A fost o dezbatere foarte constructivă și, în numele Președinției maghiare și al experților noștri, aș dori să vă mulțumesc tuturor pentru susținerea acordată și sper că vom putea continua consultările viitoare în aceeași atmosferă. Permiteți-mi să abordez câteva chestiuni specifice care au fost ridicate în timpul dezbaterii. Mulți au recomandat reglementarea listelor de clauze contractuale abuzive. Suntem de acord cu Parlamentul European că există o valoare adăugată în elaborarea unei liste la nivel european. Cu toate acestea, deși legislația în vigoare conține o listă orientativă de exemple, valoarea adăugată ar consta, de fapt, în crearea unei liste europene unice. Nu avem un sprijin suficient din partea Consiliului pe această temă totuși, iar acesta este unul dintre motivele pentru care Consiliul a decis omiterea chestiunii.

Au fost alte persoane care au întrebat, deși dna Gáll-Pelcz a răspuns la această întrebare în locul meu, de ce ar fi necesară atingerea unui consens la prima lectură. După cum s-a spus, am început negocierile în luna octombrie 2008, în timpul președinției franceze. Pe durata a doi ani și jumătate, am ținut peste șaizeci de reuniuni ale grupurilor de lucru și, prin urmare, consider că nu mai există posibilități de ajustare pentru a oferi soluții minorităților care se opun, și acesta este motivul pentru care a trebuit să hotărâm reducerea semnificativă a domeniului de acțiune al directivei cu privire la contractele la distanță și la cele negociate în afara spațiilor comerciale. Sunt convinsă că domeniul de acțiune redus și, prin urmare, armonizarea vizată vor conduce la obținerea mai rapidă a unui acord și nu văd ce valoare adăugată ar putea rezulta în urma unei eventuale a doua lecturi.

Poziția preliminară a Parlamentului European este, din mai multe puncte de vedere, apropiată de abordarea generală a Consiliului și, prin urmare, cred că nu ar trebui să continuăm și îi îndemn pe toți să nu rateze această oportunitate de a obține un acord la prima lectură.

Am apreciat comentariul dlui Harbour privind semnificația situației curente - o etapă preliminară sau o etapă de referință. Dacă vrem să fim realiști - și nu sunt persoana căreia să îi placă să exagereze - cred că este o etapă preliminară și nu una de referință. Ar fi putut fi o etapă de referință, dar condițiile pur și simplu nu erau cele adecvate. O putem considera o etapă preliminară dacă ținem seama de interesele cetățenilor și ale consumatorilor noștri.

Cu toții știm că există condiții juridice foarte diferite în statele membre. Armonizarea deplină la acest stadiu nu ar fi fost posibilă. Este mult mai bine să avem un domeniu de acțiune redus și, prin urmare, un acord. Acest fapt va contribui cu adevărat la sporirea drepturilor consumatorilor și, prin urmare, ne va ajuta să avansăm către finalizarea pieței unice.

  Andreas Schwab, raportor. – (DE) Dle președinte, chestiunea dacă este sau nu vorba despre o etapă de referință poate fi discutată pe larg. De exemplu, este clar că fondatorii Comunității Europene, cum ar fi Altiero Spinelli, după care am numit sala de ședințe în care ne-am reunit astăzi, au putut aborda mai multe chestiuni fundamentale în Europa. Cu toate acestea, sunt convins că astăzi progresul în Europa ia forma unor pași mici, constructivi. Din acest motiv, aș dori să le mulțumesc tuturor deputaților care au participat la discuție și care au permis realizarea acestui compromis, ca urmare a contribuțiilor lor la amendamente. Un compromis este întotdeauna o oportunitate de stabili un echilibru între diverse interese. Nimeni nu va fi complet satisfăcut, dar toată lumea va fi pregătită să îmbunătățească abordarea care a înregistrat progrese. De aceea consider că suntem pe drumul cel bun.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a îi mulțumi vicepreședintei Comisiei, dna Reding, pentru angajamentul permanent și pentru susținerea și încurajarea acordate atât în cadrul dezbaterii de astăzi, cât și în cadrul multor altor dezbateri. Sper că vom putea continua să ne bazăm de dumneaei în timpul consultărilor cu Consiliul. Aș dori să le mulțumesc președintelui Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, dl Harbour, pentru răbdarea cu raportorul și cu ceilalți membri ai Comisiei, și dlui Lehne, președintele Comisiei pentru afaceri juridice. În cazul Consiliului, aș dori ca dna Győri, fostă deputată în acest Parlament, să înțeleagă, în rolul dumneaei de președintă în exercițiu a Consiliului, că Parlamentul European poate fi obligat să modifice propunerea care a fost adoptată de Consiliu la 24 ianuarie. În unele domenii aș dori să merg și mai departe și, prin urmare, în următoarele săptămâni vom derula discuții constructive pentru a găsi o soluție pozitivă. Vă mulțumesc.

  Președinte. − Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine la ora 11.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Salut ceea ce s-a realizat pentru a consolida drepturile consumatorilor în UE. De asemenea, susțin măsurile propuse pentru facilitatea comerțului transfrontalier și măsurile de clarificare a normelor UE privind protecția consumatorilor, în vederea eliminării incertitudinii actuale.

Transparența și o mai bună informare a întreprinderilor și a consumatorilor ar contribui în mare măsură la încrederea consumatorilor în piață și acest lucru ar încuraja creșterea economică. Acestea fiind spuse, sunt totuși foarte îngrijorat în ceea ce privește unele dintre măsuri și impactul acestora asupra întreprinderilor mici și mijlocii. Deși aceste întreprinderi sunt cu siguranță în favoarea măsurilor care ar crea un cadru juridic mai clar și ar completa mecanismele existente de protecție a consumatorilor, unele dintre acestea sunt îngrijorate că o parte dintre dispoziții ar putea afecta activitățile de zi cu zi ale întreprinderilor. Aceste măsuri pot spori într-o mare măsură birocrația și sarcina administrativă inutilă.

Pentru a proteja consumatorii, trebuie să fim siguri că nu distrugem întreprinderile și serviciile care satisfac nevoile acestor consumatori.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Directiva propusă privind drepturile consumatorilor armonizează, în cadrul unui document juridic, un total de patru directive care vizează contractele negociate în afara spațiului comercial, clauzele nerezonabile din contractele cu consumatorii, protecția consumatorilor în cadrul contractelor la distanță și anumite aspecte ale vânzărilor de bunuri pentru consumatori și ale garanțiilor. Scopul reunirii acestor patru directive este consolidarea pieței interne și promovarea schimburilor comerciale transfrontaliere. Un nivel ridicat de protecție a consumatorilor va consolida calitatea produselor și va spori încrederea consumatorilor, prin urmare, stimulând eficiența pieței interne. Trebuie să respingem încercările de a stipula o perioadă strictă de garanție de doi ani, pentru că această dispoziție ar diminua gradul de protecție a consumatorilor în multe state, întrucât aceste state membre ar trebui să reducă perioada de garanție prevăzută în legislația lor națională, prin urmare slăbind poziția consumatorului. Obiectivul stimulării încrederii consumatorului în achizițiile transfrontaliere, în privința cărora consumatorul se confruntă cu cele mai mari obstacole din punctul de vedere al problemelor de limbă, al lipsei de încredere în sistemul de plată și al lipsei de interes din partea întreprinderii de a vinde la nivel transfrontalier, este corect. Criticile aduse de raportorul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, care regretă faptul că legea nu reușește să ia în considerare noile produse care apar prin schimbări la nivelul inovării și dezvoltării de produse, de exemplu produsele digitale, sunt foarte corecte. În domeniul divertismentului și al produselor electronice de consum, produsele care includ software și alte servicii intangibile devin tot mai frecvente.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) Lipsa de unitate între legile și standardele existente este adesea un factor de descurajare a consumatorilor și întreprinderilor care iau în considerare participarea la comerțul transfrontalier. Consumatorii și întreprinderile întâmpină obstacole în ceea ce privește diferențele de condiții de pe piață.

Este necesară o armonizare extinsă a contractului în cauză, în vederea menținerii unui nivel ridicat de protecție a drepturilor consumatorilor, în special. Pe lângă variațiile sectoriale, domeniul de acțiune al directivei ar fi limitat, în principal, la contractele negociate în afara spațiilor comerciale. Aceste contracte sunt cele care justifică numărul cel mai mare de tranzacții transfrontaliere.

De asemenea, chestiunea referitoare la faptul că un anumit contract face obiectul normelor armonizate depinde, în principal, de formularea condițiilor definite. Unele dintre acestea sunt adesea deficiente și nesatisfăcătoare din punct de vedere juridic.

Există o nevoie reală de asigurare a consumatorilor din toate statele membre ale UE că li se garantează un nivel ridicat de protecție și că se pot bucura de bunuri furnizate și prestate fără obstacole juridice inutile. Acest lucru ar contribui la stimularea încrederii consumatorilor și ar spori interesul întreprinderilor față de tranzacțiile transfrontaliere.

  Liem Hoang Ngoc (S&D), în scris. – (FR) Sunt nerăbdător să îi mulțumesc dlui Schwab și raportorilor alternativi pentru munca acestora. Propunerea inițială a Comisiei era inacceptabilă pentru că intenționa să armonizeze pe deplin normele privind drepturile consumatorilor, fără a le asigura acestora sistematic conformitatea cu cea mai favorabilă legislație națională.

Cu alte cuvinte, multe state membre ar fi trebuit să elimine din legislația națională dispozițiile care asigurau, de fapt, o mai bună protecție a consumatorilor. În Franța, două culegeri majore de acquis ar fi trebuit abandonate drept urmare: norma privind viciul ascuns și hotărârea potrivit căreia un vânzător la domiciliu nu are dreptul de a solicita plata înainte ca perioada de reflecție să ia sfârșit.

Cu toate acestea, împreună cu colegii mei socialiști am reușit să modificăm această abordare și să stabilim ca normă o armonizare minimă. De asemenea, am reușit să consolidăm drepturile consumatorilor în multe privințe, în special în ceea ce privește informațiile care trebuie furnizate de vânzător și dispozițiile legate de perioada de reflecție.

Cu toate acestea, rămâne o problemă: capitolul V. Nu putem accepta ca normele referitoare la clauzele abuzive să fie armonizate integral, pentru că acest fapt ar priva statele membre de capacitatea lor de reacționa atunci când se confruntă cu practici comerciale care se schimbă de la o zi la alta și care, uneori, implică riscuri mari pentru consumatori.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. – Studii ale Comisiei arată că unul din trei cetățeni ai UE achiziționează bunuri online, dar că numai 7 % dintre aceștia fac cumpărături transfrontaliere online. 33 % ar fi interesați de achizițiile transfrontaliere. Domeniul este încă nereglementat, iar cumpărarea de bunuri online este complicată, în special în ceea ce privește livrarea și costurile de tranzacție. Propunerea de directivă privind drepturile consumatorilor vizează reducerea complicațiilor pentru acțiunile online. Salut consolidarea drepturilor consumatorilor în ceea ce privește achizițiile online. Avem nevoie de o informare completă despre comercianți, cu numele, adresele și datele de contact ale acestora. Normele din UE trebuie armonizate, astfel încât să nu ne confruntăm cu surprize neplăcute și costuri suplimentare. Salut armonizarea dreptului de retragere în termen de 14 zile. Trebuie să protejăm consumatorii, dar trebuie, de asemenea, să stimulăm economia. Susțin pe deplin eforturile raportorului de a echilibra această situație. Punerea în aplicare a directivei privind drepturile consumatorilor este unul dintre aspectele problemei, cu integrarea deplină și aplicarea pieței digitale unice, piața internă a UE și directiva privind serviciile fiind un alt aspect. UE și statele membre ale acesteia trebuie să se concentreze asupra ambelor chestiuni.

  Siiri Oviir (ALDE), în scris. – (ET) Adoptarea noii Directive europene armonizate privind drepturile consumatorilor reprezintă, desigur, unul dintre pilonii cei mai importanți pentru o bună funcționare a pieței interne. Directiva armonizată, care reunește o serie de directive privind drepturile consumatorilor, va simplifica considerabil cadrul juridic, va contribui la creșterea încrederii consumatorilor și va încuraja schimburile comerciale transfrontaliere. Pentru a spori transparența schimburilor comerciale sau a lanțului de aprovizionare, în special în cazul comerțului electronic, trebuie să ne asigurăm că datele de contact ale comercianților sunt disponibile, astfel încât consumatorul să îi poată contacta direct, dacă este necesar. Prin urmare, susțin propunerile raportorului în acest sens. Directiva este una echilibrată din punctul de vedere al consumatorilor și al antreprenorilor, și este suficient de flexibilă pentru a include diferențele dintre statele membre. O legislație completă privind protecția consumatorilor nu este încă o realitate în Uniunea Europeană. Totuși aceasta reprezintă un mare pas în direcția unei mai bune protecții a consumatorilor și a unui comerț mai echitabil.

  Marianne Thyssen (PPE), în scris. – (NL) Grupul PPE a subliniat ani la rând, în mod constant, faptul că protecția consumatorilor și finalizarea pieței unice nu reprezintă obiective opuse, ci, de fapt, obiective care merg mână în mână. Instrumentul orizontal codifică și clarifică drepturile și obligațiile consumatorilor și ale comercianților din UE. De asemenea, acesta indică faptul că UE ia serios în considerare respectarea nevoilor consumatorilor din cadrul celor mai vulnerabile grupuri. Deficiențele existente în domeniul achizițiilor online sau al celor transfrontaliere vor fi, în mare parte, eliminate. Acest fapt va crea oportunități nu numai pentru consumatori, dar și pentru IMM-urile noastre, care, de acum înainte, vor observa că este mai ușor să beneficieze de avantajele de scară ale pieței interne. Cu toate acestea, dacă dorim ce este mai bun pentru IMM-urile noastre, nu ar trebui să le impunem acestora sarcini inutile. Prin urmare, trebuie să aducem amendamente favorabile IMM-urilor la propunerea Comisiei. Europa nu ar trebui să se mulțumească cu mai puțin decât aprecierea „cum laude” în examenul privind IMM-urile.

  Giovanni Collino (PPE), în scris. – (IT) Supermarketurile sunt plasate din ce în ce mai departe de casă, iar noi suntem din ce în ce mai puțin dispuși să rătăcim în jurul rafturilor, cu un produs în mână, înconjurați de mirosuri de mâncare proaspătă și de comentariile oamenilor. Achizițiile se fac la o distanță tot mai mare, iar internetul ne-a schimbat acum, în întregime, obiceiurile, în parte pentru că viețile noastre au devenit mult mai agitate. Aceasta este o manifestare specifică, tangibilă a ceea ce manualele numesc „economie globală”. Care este diferența dintre internet și supermarket? Pe internet nu te poți opri să întrebi vânzătorul detalii despre ce produs să alegi și nici nu poți să te întorci la supermarket dacă ceva nu este în regulă cu produsul achiziționat și să iei altul de pe raft, după ce ai arătat casierului bonul fiscal. De aceea Directiva europeană privind drepturile consumatorilor este fundamentală, datorită obligațiilor pe care le impune cu privire la informațiile referitoare la produse și normelor privind produsele care prezintă defecte, care trebuie înlocuite, reparate sau al căror preț trebuie, prin urmare, redus, pentru a asigura că protecția pentru vânzările online nu este mai puțin puternică decât cea pentru vânzările pe loc, în întreaga Europă.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. – (PL) În opinia mea, Directiva privind drepturile consumatorilor este una dintre cele mai importante texte legislative pe care le vom dezbate în prima jumătate a acestui an. Un acces mai bun la informații și o protecție sporită a consumatorilor sunt chestiuni deosebit de importante, de exemplu pentru dezvoltarea unei piețe online și pentru creșterea economică în toată UE. Piața online se dezvoltă încă încet în Europa, în comparație cu Statele Unite, de exemplu, iar țara mea de origine - Polonia - ocupă locul 17 între statele membre ale UE în această privință. Numai 23 % dintre consumatorii polonezi efectuează achiziții pe internet, iar lipsa de încredere pare să fie unul dintre principalele motive care stau la baza acestei situații. Unul dintre cele mai controversate puncte din propunerea de directivă este măsura în care reglementările ar trebui armonizate. Sunt încântată că raportorul din partea Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor a convenit asupra argumentelor înaintate de grupul meu, Grupul S&D din Parlamentul European, care critică obiectivul Comisiei Europene privind armonizarea deplină care ar împiedica, în realitate, statele membre să adopte standarde mai înalte decât cele prevăzute în directivă. Consider că țările care doresc să mențină standarde mai înalte ar trebui să aibă oportunitatea de a face acest lucru.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Din nefericire, drepturile consumatorilor care achiziționează produse industriale sau alimentare sunt mai bine protejate decât cele ale utilizatorilor de servicii de transport, medicale sau de educație. Acest lucru se întâmplă pentru că este dificil de dovedit calitatea inferioară a serviciilor prestate.

De exemplu, în ceea ce privește linia aeriană din Letonia, Air Baltic, 51 % din aceasta aparține statului și se bucură, în prezent, de monopol. Această situație permite abuzuri la nivelul serviciilor pentru pasageri și al furnizării de servicii. Directorul companiei, dl Flick, nu a considerat adecvat să răspundă întrebărilor adresate de deputații în PE și ignoră, pur și simplu, plângerile din partea publicului. Air Baltic, cu mașinațiunile sale, încearcă să pună Parlamentul European într-o postură negativă. Compania vinde bilete la clasa business pentru aeronave pe care nu sunt prestate servicii adecvate acestei clase. În paralel, Air Baltic ascunde cazurile frecvente de funcționări defectuoase ale aparatelor și, astfel, continuă să pună în pericol viețile a mii de pasageri. Este necesară constituirea unei comisii de anchetă care să analizeze practicile Air Baltic, în caz contrar rezultatele putând fi tragice.

  Ville Itälä (PPE), în scris. – (FI) Propunerea de bază, originală a Comisiei a fost cu adevărat problematică din punctul de vedere al consumatorilor, dar și al întreprinderilor. Raportorul a depus o muncă excelentă totuși, care poate determina realizarea unor pași importanți în direcția unei protecții mai consistente a consumatorilor în cadrul dezvoltării pieței interne, fără a compromite nivelul ridicat de protecție a consumatorilor. Sper că acest lucru va promova vânzările transfrontaliere la distanță. Trebuie să ne amintim totuși că există mulți alți factori care constituie obstacole în calea creșterii comerțului electronic în Europa. În viitor, va trebui să găsim soluții, de exemplu, pentru accelerarea traficului plăților și pentru sporirea eficienței exercițiului de colectare a plăților transfrontaliere, permițând întreprinderilor mici și mijlocii să se aventureze fără ezitare pe piața electronică europeană.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. – Doresc să îmi exprim mulțumirea că, după votul de mâine, vom putea avea un cadru legislativ care să garanteze o mai bună armonizare a drepturilor consumatorilor din UE. Pe de altă parte, doresc să salut Comisia Europeană pentru inițierea acestui proiect de directivă care să reunească patru directive existente într-un singur instrument legislativ. De asemenea, subliniez faptul că, odată cu implementarea acesteia, în sfârșit putem garanta cetățenilor din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene faptul că pot avea încredere într-un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. În același timp, vreau să felicit raportorul pentru munca sa și pentru că a adăugat articole esențiale la acest raport, care să reglementeze drepturile celor care cumpără bunuri și servicii online. <BRK>

  Zbigniew Ziobro (ECR), în scris. – (PL) Aș dori să le mulțumesc dlui Schwab și celorlalți membri pentru eforturile depuse în privința acestui proiect. Salut eforturile care au fost depuse pentru armonizarea la nivelul UE a reglementărilor privind vânzarea la distanță, care au vizat protejarea consumatorilor și facilitarea condițiilor de operare pentru comercianți. Ceea ce este, fără îndoială, necesar este un compromis care va garanta un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și va facilita condițiile pentru furnizarea serviciilor de către comercianți în întreaga UE. Cred că este corectă garantarea unui nivel minim ridicat de protecție a consumatorilor din Uniunea Europeană, cu condiția ca statele membre să poată impune, de asemenea, norme mai stricte pe teritoriul lor, în cazul în care consideră că nivelul de protecție garantat de UE este insuficient. Cu toate acestea, nu trebuie să ignorăm nevoile comercianților, ale căror vieți ar trebui, cu adevărat, ușurate prin armonizarea la nivelul UE a reglementărilor, atât din punctul de vedere al reducerii costurilor, cât și al funcționării. Este, așadar, recomandabil să se formuleze o poziție care va proteja atât interesele consumatorilor, cât și pe cele ale comercianților. Nu va exista nicio îndoială că sporirea siguranței tranzacțiilor și armonizarea reglementărilor vor crește încrederea în vânzările la distanță și vor acționa ca stimulente pentru consumatori în vederea realizării de achiziții la distanță în mod mai frecvent.

21. Punerea în aplicare a Directivei privind calitatea carburanților, inclusiv a unei valori implicite a UE pentru nisipurile și șisturile bituminoase (dezbatere)

  Președinte. − Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei cu privire la punerea în aplicare a Directivei privind calitatea carburanților, inclusiv a unei valori implicite a UE pentru nisipurile și șisturile bituminoase, adresată de dna McAvan în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (O000058/2011 – B70209/2011).

  Linda McAvan, autoare. − Dle președinte, mai întâi aș dori să îi mulțumesc Conferinței președinților pentru că, într-un termen foarte scurt, a găsit timp săptămâna aceasta pentru această dezbatere. Aș dori de asemenea să îi mulțumesc și dnei comisar pentru că a venit aici la o oră atât de târzie pentru a discuta despre această chestiune care este foarte importantă pentru Parlamentul nostru.

Din exterior pare să fie o chestiune foarte tehnică. Este vorba despre punerea în aplicare a unor măsuri pentru Directiva privind calitatea carburanților și despre stabilirea unei linii de referință sau a unor valori implicite pentru emisiile de gaze cu efect de seră, vizând carburanții folosiți în transport. Problema reală, cu adevărat serioasă, este următoarea: cât de serios abordăm subiectul emisiilor din transport în cadrul Uniunii Europene? știm că în jur de 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră provin din transport. știm că această cifră este în creștere, spre deosebire de sectorul locuințelor și cel energetic, în care procentul scade. Curățarea carburanților noștri folosiți în transport are un rol-cheie în lupta împotriva schimbărilor climatice și de aceea este atât de importantă această Directivă privind calitatea carburanților.

Acest fapt mă aduce la chestiunea privind nisipurile și șisturile bituminoase. Parlamentul aștepta, la sfârșitul anului trecut, propunerile din partea Comisiei privind punerea în aplicare directivei. A existat o întârziere și știm că motivul acesteia a fost dezbaterea internă din cadrul Comisiei cu privire la acordarea unei valori separate nisipurilor bituminoase. Ni s-a spus că motivul pentru care nu am putut obține măsurile era faptul că nu exista un studiu științific care să susțină propunerea Comisiei. În proiectele inițiale ale Comisiei am văzut totuși că în documentele de consultare exista o valoare separată pentru nisipurile bituminoase, însă într-un proiect mai recent acea valoare dispăruse.

Grație dvs., dnă comisar, avem acum un studiu privind nisipurile bituminoase. Acel studiu, care a fost publicat acum două luni, arată ceva ce au arătat și alte studii, adică faptul că emisiile de gaze cu efect de seră de la nisipurile bituminoase canadiene sunt în medie de 107,3 g de CO2 pe megajoule, în comparație cu 87,1 g de la carburanții convenționali. Pentru șisturile bituminoase arată o rată de 122 și 139 g de CO2 pe megajoule. Cu alte cuvinte, arată că acești carburanți sunt mai poluanți decât carburantul convențional. Acum avem studiile și sper că vom auzi în această seară de la dna comisar că vom vedea o propunere de punere în aplicare a Directivei privind calitatea carburanților.

La început am menționat că nu este vorba doar de o chestiune de natură tehnică. Săptămâna trecută, mulți dintre deputații care sunt astăzi aici au primit o petiție din partea a mii de cetățeni europeni care sunt foarte preocupați de această chestiune. Aceștia doresc ce doresc și eu, adică o etichetare adecvată, corectă a nisipurilor și șisturilor bituminoase. Deseori auzim că UE indică direcția în ceea ce privește schimbările climatice, însă California a pus deja în aplicare un standard de carburanți cu un nivel scăzut de carbon, care evaluează nisipurile bituminoase ca având un nivel crescut de carbon.

Știu că s-a făcut mult lobby în jurul acestui subiect. Cu toții am auzit despre acest lucru, ne-am întâlnit cu diferiții lobbyiști și chiar acum, când știm că nisipurile și șisturile bituminoase sunt mai poluante decât carburanții convenționali, ni se spune „nu, să facem mai multe studii, mai dați-ne timp”. Însă acum avem rezultatele privind nisipurile bituminoase, prin urmare nu mai văd niciun motiv pentru amânări. Nisipurile bituminoase reprezintă unul dintre cele mai poluante moduri cunoscute de om de a produce carburant folosit în transport. Urmează să fie clasificate diferit în Directiva privind calitatea carburanților, altminteri nimic nu va împiedica carburanții folosiți în transport să devină mai poluanți, în temeiul Directivei privind calitatea carburanților, în loc de mai curați.

Dnă comisar Hedegaard, știu că veți auzi imediat cât de mulți colegi din toate grupurile parlamentare ne împărtășesc preocupările. Sunteți cunoscută pentru angajamentul cu care abordați problema schimbărilor climatice și sunteți respectată pentru aceasta în Parlament. Dorim să lucrăm cu dvs. pentru a elabora foaia dvs. de parcurs privind nivelul scăzut de carbon, în vederea unei diminuări reale a emisiilor din transport cu 60 %, potrivit celor anunțate de dvs. săptămâna trecută. Așadar, sper că în seara aceasta ne veți da vești bune tuturor și că ne veți spune că, în următoarele câteva săptămâni, vom avea un standard de punere în aplicare și o valoare mai mare pentru nisipurile și șisturile bituminoase.

  Connie Hedegaard, membră a Comisiei. − Dle președinte, tocmai am auzit de la Linda McAvan că ea și Comisia au aceeași părere despre cât de importantă este abordarea temei emisiilor din transport; acest lucru este reflectat și în Cartea albă privind transportul, care va fi publicată astăzi. Din păcate, elaborarea măsurii de punere în aplicare legată de ținta de reducere a intensității gazelor cu efect de seră, care se găsește în Directiva privind calitatea carburanților, a durat mai mult timp decât se anticipase. Cu toate acestea, amânarea nu va afecta capacitatea furnizorilor de a îndeplini cerințele acestei directive, deoarece niciun stat membru nu a stabilit o țintă intermediară pentru anul 2014.

În timpul pregătirii propunerii, Comisia a considerat că abordarea legislativă adecvată trebuie să pună în echilibru acuratețea și complexitatea metodei de raportare cu gradul de variabilitate la nivelul intensităților GES ale diferiților carburanți. În timpul toamnei trecute și în primele săptămâni ale acestui an, în cadrul Comisiei au avut loc discuții interne ample, care sunt pe punctul de a fi finalizate, și astfel s-ar putea discuta, în lunile următoare, o propunere cu statele membre.

În ceea ce privește valorile implicite pentru nisipurile și șisturile bituminoase, sunt încântată să raportez că Comisia a publicat recent rapoarte care indică o valoare implicită medie pentru nisipurile bituminoase și o serie de valori implicite indicative pentru șisturile bituminoase. Aceste rapoarte sunt disponibile pe site-ul de internet al Comisiei. Dat fiind marele interes pentru această chestiune, Comisia crede că ar fi de folos ca aceste rapoarte să facă obiectul unui proces de evaluare inter pares. Ocupându-mă în continuare de această chestiune, am colaborat strâns cu colegul meu responsabil cu aspectele comerciale, pentru a asigura că abordarea noastră este robustă, din punctul de vedere al obligațiilor noastre conform dreptului internațional, și voi continua să acționez la fel.

Prin urmare, fără a avea idei preconcepute despre rezultatul procesului de evaluare inter pares și consultarea ulterioară internă a Comisiei, la acest moment intenția Comisiei este de a prezenta comisiei legislative competente un proiect de măsură de punere în aplicare, care va include valori implicite atât pentru nisipurile bituminoase, cât și pentru șisturile bituminoase, precum și pentru alți carburanți neconvenționali, cum ar fi cărbunele lichefiat și gazul lichefiat.

S-a stabilit, de asemenea, ca proiectul de măsură de punere în aplicare să prevadă faptul că Comisia va examina intensitatea GES a altor categorii de materii prime cu emisii ridicate de gaze cu efect de seră și, dacă va fi garantată științific, măsura de punere în aplicare va fi modificată prin adăugarea unor noi categorii de materii prime.

Acest fapt ar face ca măsura să nu fie discriminatorie, demonstrând că lista materiilor prime este deschisă, iar Comisia analizează în mod activ alte categorii și este gata să extindă lista, odată ce s-au strâns suficiente dovezi și informații despre alte categorii.

Prin urmare, vor exista unele întârzieri înainte ca proiectul de măsură de punere în aplicare a întregului pachet să poată fi discutat cu statele membre, dat fiind că sunt necesare câteva săptămâni pentru evaluarea inter pares și, ulterior, pentru finalizarea discuțiilor interne ale Comisiei. Însă odată ce va fi aprobată de comisia legislativă, măsura va fi transmisă Parlamentului European pentru examinare.

  Horst Schnellhardt, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, aș dori să mulțumesc dnei McAvan pentru că a înaintat această întrebare. Revizuirea Directivei privind calitatea carburanților i-ar obliga pe furnizorii de carburanți nu doar să reducă emisiile de gaze cu efect de seră produse de-a lungul ciclului de viață al carburanților, de exemplu în timpul transportului și al procesului de rafinare, și să măsoare reducerea, ci și să reducă emisiile pe unitate de energie, în fiecare an cu 1 % din 2011 și în total cu 10 % până în 2020. Cu toate acestea, cred că este posibil să măsurăm reducerea emisiilor în timpul ciclului de viață al carburantului doar dacă se aplică valorile standard corespunzătoare. Acestea trebuie în sfârșit identificate și puse la dispoziția publicului.

Totuși, când dna McAvan a transmis întrebarea, am avut senzația că ar fi preferat să fi oprit producția în acest sector energetic. Aș dori să vă avertizez cu privire la această abordare, deoarece cifrele și constatările privind emisiile produse de extracția de țiței și de petrol din nisip sau din șisturi variază considerabil. Chiar acum o oră am discutat cu un reprezentant al industriei chimice, care mi-a comunicat că există multe posibilități de dezvoltare tehnică, astfel încât ar fi posibil să atingem rezultate mult mai bune în acest domeniu. Aș dori să-i reamintesc Parlamentului că vorbim constant despre independența față de resursele energetice din afara Uniunii Europene. Această materie primă ne stă la dispoziție aici, în Uniunea Europeană, prin urmare, ar trebui să includem această chestiune în discuțiile noastre. Totuși, acestea vor funcționa doar dacă se aplică valori standard care trebuie verificate. În consecință, adresez Comisiei o invitație de a acționa rapid.

  Kriton Arsenis, în numele Grupului S&D. – (EL) Dle președinte, dnă comisar, dezbatem, într-adevăr, o temă crucială: emisiile din producția de petrol din nisipurile bituminoase sunt de la trei la cinci ori mai mari decât cele provenite din alte metode de producție, iar acest indicator mult dorit, pe care îl vrem în directivă, va asigura că nu vom subvenționa această metodă catastrofală de producție.

Ați spus că studiul a fost încheiat. Totuși, deși avem un studiu, deoarece am spus că avem nevoie de un studiu pentru a putea continua, acum dorim să supunem acest studiu evaluării inter pares. Întrebarea, dnă comisar, este când va fi finalizată această procedură? Care sunt termenele? Cât de mult trebuie să mai așteptăm până când va fi revizuit acest indicator, folosind această metodologie, astfel încât să-l putem include, în cele din urmă, în legislația noastră?

De fapt, problema nisipurilor bituminoase nu este legată numai de emisii. Este vorba de distrugerea unor păduri unice, pădurile arctice canadiene, a aliaților noștri vitali împotriva schimbărilor climatice. În același timp, distrugem patria în care are loc această distrugere în masă și, dacă nu includem acest indicator în legislație, această distrugere se va extinde și asupra altor țări.

  Fiona Hall, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, doresc să îi mulțumesc dnei comisar Hedegaard pentru eforturile de lungă durată depuse în privința acestei chestiuni și pentru anunțul pozitiv din această seară. Dnă comisar, v-ați întâlnit cu deputați în PE cu multe ocazii și apreciem că piatra de încercare nu vine din partea dvs. Cu toate acestea, lipsa progresului este profund frustrantă.

Mai întâi de toate, ni s-a spus că nu este suficient că există o duzină de studii care au arătat că nisipurile bituminoase au emisii de gaze cu efect de seră mai ridicate decât petrolul convențional. Ni s-a spus că trebuie făcut un studiu care să folosească exact aceeași metodologie. Acum că avem acest studiu de la Centrul Comun de Cercetare - care arată valoarea de 107 g pe magajoule, cu mult peste media de 87,1 g pentru țiței - opozanții spun că avem nevoie de o evaluare inter pares. Chiar se pare că este o pierdere de timp pe scară largă.

Păcat că lobby-ul împotriva unei valori separate pentru nisipurile bituminoase a venit așa puternic dintr-o direcție, deoarece chiar nu este vorba de discriminarea Canadei. Există multe alte situri potențiale cu nisipuri bituminoase, unele dintre ele, după cum tocmai am auzit, pe teritoriul UE. Faptul că aceste resurse alternative de petrol atrag interesul investitorilor din întreaga lume este exact motivul pentru care trebuie să insistăm asupra unei valori separate privind gazele cu efect de seră pentru acestea. Altminteri, deoarece nisipurile bituminoase devin tot mai des o mare parte a amestecului energetic, ne vom afla în situația în care ne conformăm, pe hârtie, țintei de reducere cu 6 % din Directiva privind calitatea carburanților, iar în realitate producem carburanți cu emisii chiar mai mari decât astăzi.

Ar fi de mare ajutor, dnă comisar, dacă ați putea explica DG Comerț, așa cum sunt sigură că ați făcut-o, că acesta nu este un atac la adresa Canadei și că, în afară de orice altceva, Parlamentul dorește ca această chestiune a valorii implicite pentru nisipurile bituminoase să fie aplanată pentru a putea fi asigurată o aprobare fără sincope a acordului comercial UE-Canada.

  Satu Hassi, în numele Grupului Verts/ALE. – (FI) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, ca parte a pachetului privind clima am decis ca amprenta de carbon a carburanților folosiți în transport să fie redusă cu 6 % până în 2020. Ar fi complet nepotrivit și lipsit de sens dacă am închide acum ochii la cel mai poluant carburant, precum petrolul din nisipurile bituminoase, încurajând în același timp producția lui în lume, în Canada și în Africa, de exemplu. Este destul de evident că ar trebui să avem propriile noastre valori implicite pentru amprenta de carbon a petrolului din nisipuri și șisturi bituminoase. Trebuie, de asemenea, să diferențiem cât mai repede posibil celelalte surse de țiței.

Din punctul meu de vedere, guvernul canadian a pus presiune într-un mod neadecvat pe UE și nu trebuie să cedăm. Dacă amprenta Canadei privind petrolul provenit din nisipuri bituminoase este mai scăzută decât valoarea de referință, Canada poate dovedi acest lucru. Nu ar trebui să aderăm la același principiu în ceea ce privește combustibilii fosili, ca și în cazul biocarburanților, adică valorile implicite să fie diferențiate în funcție de sursa de materii prime?

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dle președinte, dnă comisar, rezervele globale de nisipuri bituminoase sunt foarte vaste. S-a estimat că rezervele de petrol din nisipuri bituminoase sunt de două ori mai mari decât rezervele de țiței extrase cu ajutorul metodelor convenționale. Tehnologiile de astăzi fac posibilă exploatarea depozitelor de materii prime în locuri unde nimeni nu ar fi crezut în prealabil că este posibil. În același timp, cerințele de protecție a mediului au devenit totuși mai stricte și, astfel, există un conflict între standardele de mediu și urmărirea materiilor prime și dorința de a le extrage cu orice preț. Aceasta rezultă în degradarea pământului, defrișare și exploatarea resurselor de apă.

Întreprinderile de extracție trebuie forțate să recultive pământul pe care l-au folosit, pentru ca pădurile să poată crește din nou în aceste locuri, într-o bună zi. Întreprinderile care fac profit din procesarea nisipurilor bituminoase trebuie să aloce o parte din aceste profituri protecției mediului, de exemplu sub forma unui depozit. Comisia Europeană ar trebui să susțină astfel de cerințe și de tehnologii pentru reducerea emisiilor de CO2. În definitiv, Europa și Canada au legături economice atât de strânse încât industria canadiană, indiferent de dorința sa, trebuie să se adapteze cerințelor europene de protecție a mediului pentru a opera, de exemplu, în acest domeniu, pe piața europeană.

  Peter Liese (PPE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, aș dori să îi mulțumesc dnei McAvan pentru că a luat inițiativă în acest caz și dnei Hedegaard pentru că a abordat chestiunea. Nu suntem mulțumiți de viteza cu care evoluează lucrurile însă știm că această chestiune se află pe mâini bune la dna Hedegaard. Am dori să o susținem pe durata discuțiilor din cadrul Comisiei și cu oricine altcineva implicat în această chestiune.

Impactul asupra mediului al nisipurilor bituminoase este evident. În afara Parlamentului există o expoziție care arată clar că avem în grijă o problemă de mediu serioasă, chiar dacă putem pune sub semnul întrebării câte ceva din ceea ce se spune sau unele cifre. Acest fapt este indiscutabil. Dat fiind că am discutat efectele biocarburanților în detaliu și că am și planificat să cercetăm indirect deplasarea culturilor de alimente, trebuie să analizăm această problemă, atât de evidentă, mult mai îndeaproape. Din acest motiv, aceasta este o inițiativă importantă.

În timpul dezbaterii și în timpul pregătirilor, mi-a venit în minte o propoziție spusă în repetate rânduri de ministrul german al mediului, dl Norbert Röttgen: În cazul carburanților fosili am cules deja fructele de pe crengile de jos. Acest fapt devine clar în contextul acestei teme și în lumina expoziției din afara Parlamentului. Extracția tuturor depozitelor noastre suplimentare de carburanți fosili va implica foarte multă muncă și va ridica noi probleme. De aceea aș dori să subliniez încă o dată, în această seară, că avem cu toții motive să ne gândim mai atent la eficiența energetică, date fiind, mai ales, evenimentele din ultimele zile. Aș dori să exercităm mai multă presiune asupra Comisiei și asupra dlui Oettinger pentru a urmări ținta de 20 % pentru eficiența energetică. Sper că Direcția Generală Mobilitate și Transporturi și comisarul pentru transporturi vor putea prezenta, în următorii ani, și nu în următoarea legislatură parlamentară, măsuri precise și nu doar cu vorbe goale.

  Gerben-Jan Gerbrandy (ALDE). - (NL) Dle președinte, în piața din fața Parlamentului este o expoziție de fotografii referitoare la nisipurile bituminoase din Canada. Una dintre fotografii chiar îți dă fiori. Se văd frumoase păduri virgine și apoi o linie abruptă care marchează începutul unui lac negru poluat și uleios, cu dimensiunea de 170 m2. Această imagine chiar dă fiori și vă recomand să mergeți cu toții în această seară să vedeți expoziția.

În afară de faptul că duce la o mare pierdere de biodiversitate, petrolul din nisipul bituminos emite niveluri extrem de ridicate de CO2. În ceea ce mă privește, biodiversitatea și emisiile de CO2 reprezintă motive suficiente pentru a ne opune vehement exploatării nisipurilor bituminoase din Canada, precum și din alte țări. Totuși, minimul pe care îl putem face este să includem valoarea de poluare a petrolului din nisipurile bituminoase în Directiva privind calitatea carburanților.

După ce am ascultat ce a spus dna Hedegaard, presupun că acest lucru se va întâmpla, însă sper că se va opune de asemenea cu mai multă vehemență exploatării nisipurilor bituminoase din Canada și din alte părți ale lumii.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Pentru reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, rezultate semnificative pot fi obținute dacă se investește în măsuri privind creșterea eficienței energetice în sectorul clădirilor și al transporturilor.

Atunci când a fost adoptată Directiva privind calitatea carburanților folosiți în transport am avut ample dezbateri. Industria constructoare de mașini considera atunci că, pentru a crește cota din carburant provenind din biocarburanți, era nevoie de o perioadă mai mare de timp pentru proiectarea și construcția de noi motoare capabile să suporte o presiune mărită a vaporilor.

Textul final al Directivei obligă, însă, atât producătorii de autovehicule, cât și producătorii de carburant, să investească în reducerea emisiilor poluante și în creșterea calității carburanților.

Consider că, pentru a reduce emisiile poluante generate de sectorul transporturilor, Uniunea Europeană ar trebui să investească cu prioritate în dezvoltarea unei rețele electrice inteligente la nivel paneuropean, capabilă să preia energia produsă la nivel local și regional din surse de energie regenerabile și care să fie integrată în infrastructura necesară pentru utilizarea vehiculelor electrice.

. <BRK>

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Dle președinte, dnă comisar, trebuie să spun că această directivă dă naștere unor preocupări serioase în rândul companiilor de prelucrare a petrolului din Europa Centrală și de Est. Și acest lucru nu se întâmplă măcar pentru că aceasta va trebui să intre în vigoare, ci mai degrabă pentru că suntem curioși în ceea ce privește metodele care vor fi folosite pentru a fi calculate emisiile. Va fi metoda de calcul forfetar, care se bazează pe o medie a UE, sau cea de calcul „hibrid”, care va calcula emisiile de la locul și momentul extracției? Dacă este vorba de cea din urmă, producătorii care lucrează cu petrol rusesc vor trebui în realitate să își reducă emisiile GES cu 12 %, deoarece poluarea prezintă deja un nivel ridicat la locul de extracție.

Dnă comisar, v-am trimis în luna ianuarie o scrisoare în această privință, împreună cu alți patru colegi, și am primit răspunsul dvs., însă acel răspuns nu ne-a împrăștiat complet îndoielile. Aș dori de aceea să vă rog să mă reasigurați, dacă este posibil, că această lege nu va defavoriza companiile care prelucrează petrol rusesc și că, în consecință, nu va pune statele membre din Europa Centrală și de Est într-o situație discriminatorie.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dle președinte, nu sunt membru al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (ITRE); ar trebui să fiu, aș dori să fiu și sper să fiu într-o zi. Dacă cineva părăsește comisia sau dacă se gândesc să destituie pe cineva, anunțați-mă și voi obține un loc.

Comisia a emis un document foarte bun, în urmă cu câteva săptămâni, privind eficiența energetică. Am subliniat necesitatea faptului că trebuie lucrat mai mult la clădiri și transport și sunt 100 % de acord cu acest lucru.

În ceea ce privește transportul, trebuie făcut mult mai mult pentru a aplica restricții celor care produc vehicule pentru ca aceștia să creeze vehicule mai eficiente din punctul de vedere al combustibililor. Aceasta este o problemă foarte importantă și nu au fost depuse eforturi suficiente în acest sens. Sunt membru al Delegației pentru relațiile cu Canada, iar canadienii ne-au făcut ieri o prezentare despre această chestiune. Aceștia doresc să ne ducă la fața locului pentru a ne arăta cum merg lucrurile, iar până la momentul în care tehnologiile au fost dezvoltate, trebuie să fim mai deschiși față de aceste nisipuri și șisturi bituminoase.

  Connie Hedegaard, membră a Comisiei. − Dle președinte, în primul rând aș dori să îi mulțumesc Parlamentului pentru mesajul foarte clar pe care l-a transmis în această seară. Cred că este foarte clar - incluzând nerăbdarea și caracterul urgent. Dl Schnellhardt ne-a spus că trebuie să acționăm prompt, iar dl Arsenis a adresat întrebări îndeosebi cu privire la termene: când se va încheia acest proces? Sunt încântată să declar că acum este vorba mai degrabă de o scurtă perioadă de timp. În cazul evaluării inter pares este vorba de săptămâni, după care trebuie să se întoarcă la Comisie, iar acolo va avea loc procesul intern. Nu se va încheia acolo, însă cel puțin vom începe să îl ducem spre următoarea etapă care se va desfășura cu statele membre.

Deci ne apropiem de final însă, cum spunea dna Hall, aceasta nu este deloc o inițiativă discriminatorie, și cred că înțelegeți cu toții de ce are sens să avem grijă ca documentația să fie robustă. Aceasta este ceea ce am prevăzut și cunoaștem cu toții care sunt motivele. Unul dintre motive este că nu a fost inclus chiar de la început, când a început acest caz acum câțiva ani. Acum ne ocupăm de acest lucru și astfel putem să încheiem acest proces.

Permiteți-mi să închei prin a vă spune că, atunci când este vorba de această valoare implicită pentru nisipurile bituminoase, întârzierea generală a punerii în aplicare a directivei înseamnă că am reușit să includem acum valoarea implicită în același fel de rundă ca atunci când punem în aplicare directiva ca atare. În acest sens, când va veni vorba de valoarea implicită pentru nisipurile bituminoase, vom o vom putea avea mai repede decât credeau unii dintre noi că ar fi posibil când am început acest proces, acum nouă luni. Vă mulțumesc pentru mesajul foarte clar. Sper că vă dați seama că lucrăm din greu pentru a încheia acest proces.

  Președinte. − Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ioan Enciu (S&D), în scris. – Am vizitat nisipurile bituminoase din Canada anul trecut și astfel sunt martor ocular al acestui fenomen. Am avut posibilitatea să port consultări vaste cu guvernul provinciei Alberta și cu guvernul federal al Canadei privind această chestiune. Înainte să merg în Canada, Friends of the Earth Europe, WWF și asociația Transport and Environment mi-au transmis întrebări privind nisipurile bituminoase pe care să le adresez guvernului Albertei. Am primit răspunsuri la toate aceste întrebări de la ministrul provinciei Alberta pentru relații internaționale.

Mi s-a transmis că statul Canada se angajează complet în reducerea emisiilor globale de GES și în decarbonizarea combustibililor fosili, și s-a subliniat faptul că studiile arată că intensitatea GES a petrolului provenind din nisipurile bituminoase poate fi egală sau mai mică decât a altor carburanți. Pe de altă parte rămân grijile privind sănătatea publică, biodiversitatea și natura locală sălbatică.

Aș încuraja Comisia să trimită un grup de experți care să viziteze nisipurile bituminoase din Canada pentru a face o analiză independentă a nisipurilor bituminoase, deoarece va propune amendamente la Directiva privind calitatea carburanților înainte de decembrie 2012, cu posibilitatea de a introduce măsuri suplimentare pentru ca furnizorii să reducă cu 2 % ciclul de viață al GES pe unitate de energie.

  Pavel Poc (S&D), în scris. – (CS) Timp de mulți ani de zile în Canada se dă o luptă între ecologiști și investitori, care din păcate, dau dovadă de mai puțină considerație ca niciodată față de protejarea naturii, deoarece prețurile și cererea de petrol la nivel mondial cresc. Companiile petroliere supranaționale privesc protejarea mediului pur și simplu ca pe un articol care costă și care trebuie redus. Această desconsiderare nu se oprește nici măcar la genocidul de facto al populațiilor locale care depind de mediu pentru propria existență. Creșterea alarmantă în cifre a celor care suferă de cancer în rândul populațiilor locale este rezultatul direct al extracției nechibzuite. Ne-am obișnuit cu evaluarea oricărui lucru prin raportarea la bani. În varianta globală a jocului de societate Monopoly, pe care o numim economie, vedem doar profitul pe termen scurt. Nu ținem cont de prețul pe care îl vom plăti în cele din urmă pentru continua defrișare în zona temperată și pentru acoperirea cu iarbă a unor ecosisteme întregi într-un joc al supraviețuirii care durează mult mai mult și este mai serios. În situația economică și politică actuală, resursele vor fi pur și simplu epuizate, iar distrugerea anticipată a mediului va avea loc. Profiturile sunt prea tentante, iar setea de energie este prea mare. Cine va decide? Oamenii și reprezentanții lor aleși în mod democratic sau oamenii cu bani și directorii companiilor petroliere? Dacă Europa nu ia o poziție fermă față de extracția neadecvată din nisipuri și șisturi bituminoase, atunci participăm la un teatru politic care arată că ne interesăm de această chestiune, deși, în realitate, nu avem nici voința, nici puterea de a schimba situația.

22. Preferințe tarifare generalizate (dezbatere)

  Președinte. Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A70051/2011) elaborat de dl Scholz, în numele Comisiei pentru comerț internațional, referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011 (COM(2010)0142 – C70135/2010 – 2010/140(COD)).

  Helmut Scholz, raportor. – (DE) Dle președinte, dnă Győri, dle De Gucht, doamnelor și domnilor, discutăm un aspect important al politicii privind comerțul internațional într-un moment foarte târziu al zilei. Dată fiind importanța acestui aspect, aș fi preferat o prezență deplină în Parlament, cu toate locurile ocupate. Sistemul generalizat de preferințe (SGP) al Uniunii Europene este o realizare majoră a politicii comerciale europene. Acesta ne deschide piața către cele mai sărace țări din lume pentru toate tipurile de produse, cu excepția armelor. De asemenea, acordă concesii comerciale țărilor în curs de dezvoltare pentru o serie întreagă de produse. SGP+ este un sistem valoros de încurajare, care le oferă țărilor în curs de dezvoltare și alte concesii dacă semnează și pun în aplicare acordurile importante internaționale privind drepturile omului, standardele muncii și protejarea mediului. Cu toate acestea, sistemul are puncte slabe și necesită să fie actualizat în mod regulat.

De-a lungul anilor, Parlamentul European, țările partenere, companiile și organizațiile neguvernamentale au făcut sugestii importante de îmbunătățire a sistemului. Toată lumea așteaptă acum ca Comisia să își publice propunerea privind revizuirea atât de necesară a sistemului. Termenul-limită al acestei propuneri a fost 1 iunie 2010. Comisia nu a livrat la timp propunerea, iar această incapacitate a lăsat țările și companiile atât din UE, cât și din afara acesteia într-o stare periculoasă de incertitudine. Regulamentul existent trebuie revizuit acum.

Încercați să salvați situația cu ajutorul unei dispoziții tranzitorii, iar mâine, adică joi, vom vota doar acest lucru. Dispoziția tranzitorie este doar o prelungire. Nu schimbă nimic, nu îmbunătățește nimic și nu pune în aplicare noile cerințe care rezultă din Tratatul de la Lisabona. Acest fapt a stârnit atât surprindere, cât și nemulțumire în cadrul Parlamentului European, iar eu, în calitate de raportor, am avut aceeași reacție. Este obligația deputaților acestui Parlament să garanteze respectarea drepturilor, a îndatoririlor și, de asemenea, a puterilor acordate reprezentanților aleși ai cetățenilor Europei prin Tratatul de la Lisabona. Este, de asemenea, obligația noastră să ne asigurăm că reducerea tarifelor aduce o îmbunătățire adevărată a situației din țările în curs de dezvoltare. Pentru a proteja partenerii UE de consecințele unei proceduri tergiversate, am sugerat inițial Comisiei pentru comerț internațional să fie amendate doar acele elemente ale regulamentului care sunt necesare pentru ca Parlamentul să-și îndeplinească noul rol.

În același timp, aș dori să subliniez faptul că sunt convins că este necesară o reconcepere generală a sistemelor SGP și SGP+. În timpul ședințelor intensive cu Consiliul și cu Comisia privind chestiunile juridice care rezultă din Tratatul de la Lisabona și care afectează dispoziția tranzitorie, Parlamentul a decis, în cele din urmă, să fie foarte încrezător. La acest moment, aș dori încă o dată să îmi exprim sincerele mulțumiri față de președintele Comisiei pentru comerț internațional, profesorul Moreira, pentru eforturile sale neobosite ca mediator, dar și față de dvs., dle De Gucht, pentru asigurarea, din partea Comisiei, că amendamentele-cheie, mai ales cele referitoare la informarea și implicarea Parlamentului, vor fi respectate și în practică. De aceea, am decis să renunțăm la toate amendamentele noastre, pentru ca dispoziția tranzitorie să poată intra cât de repede posibil în vigoare. Am făcut acest lucru mai întâi în interesul partenerilor noștri și al companiilor care sunt afectate.

Asigurarea Comisiei include o promisiune ca Parlamentul European să fie în viitor informat pe deplin, imediat și în același timp cu Consiliul despre activitatea legată de aspectele esențiale ale SGP și despre toate evoluțiile, precum și să împartă toate documentele legate de SGP. Comisia garantează, de asemenea, că Parlamentul European va fi notificat despre orice suspendare a preferințelor conform articolului 16 alineatul (3), despre retrageri, inclusiv rapoartele corespunzătoare de la Comisie privind anchetele, conform articolului 17, și despre deciziile de salvgardare, conform articolelor 20 și 21, înainte ca acestea să intre în vigoare.

Salutăm prezentarea procedurii Omnibus 1 și disponibilitatea Comisiei de a purta discuții aprofundate cu privire la propunerile pe care le-a fomulat în Omnibus 1. În același timp, am dori să îi reamintim Comisiei că Omnibus 2 trebuie prezentată de urgență.

În sfârșit, aș dori să subliniez încă o dată că Parlamentul a făcut o concesie privind dispoziția tranzitorie. Nu trebuie să uităm că trebuie să luptăm pentru o continuare și fundamentală punere în aplicare a drepturilor parlamentare ale Parlamentului.

  Enikő Győri, Președintă în exercițiu a Consiliului. − (HU) Dle președinte, dle comisar, dle Scholz, doamnelor și domnilor.

Dle Președinte, permiteți-mi să continui în limba engleză. Din cauza terminologiei cred că este mai potrivit să folosesc limba engleză. De când Comisia și-a prezentat propunerea de a extinde, pe o perioadă limitată de timp, aplicarea regulamentului actual privind SGP, așa numita propunere de prelungire, Consiliul a reiterat în permanență, în fața acestui parlament, importanța adoptării acestei propuneri la timp. Aceasta are drept scop asigurarea că țările în curs de dezvoltare și cele mai puțin dezvoltate vor continua să beneficieze de sistemul de preferințe generalizate al UE, care reprezintă un element fundamental al politicii comerciale a UE pentru țările în curs de dezvoltare.

Consiliul este încântat să observe că primul pas către adoptarea acestei propuneri la prima lectură are loc astăzi aici, în Parlamentul European. Vom lua cât de repede posibil măsuri pentru a confirma acordul dintre instituțiile noastre pe baza poziției adoptate astăzi de dvs. În același timp, Consiliul așteaptă viitoarea prezentare de către Comisie a propunerii sale privind revizuirea substanțială a sistemului SGP al UE.

Ar trebui să adaptăm sistemul astfel încât să ajutăm mai bine economiile în curs de dezvoltare care au cel mai mult nevoie de preferințe, și să asigurăm că va deveni un instrument de politică externă și de dezvoltare și mai eficient, asigurând stimulente pentru o bună guvernanță. Având în vedere acest lucru, Consiliul își exprimă disponibilitatea de a lucra împreună cu Parlamentul în spiritul bunei cooperări, cu scopul de a pune în aplicare un cadru juridic modern, cuprinzător și complet funcțional, care va fi prielnic necesităților țărilor în curs de dezvoltare.

Permiteți-mi să închei profitând de această ocazie pentru a aprecia pe deplin, în numele Președinției, eforturile pozitive și constructive din partea președintelui Comisiei INTA, dl Moreira, și a raportorului pentru acest dosar, dl Scholz, de a ajunge la un acord privind această propunere.

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Dle președinte, apreciez cu căldură susținerea din cadrul Comisiei pentru comerț internațional față de propunerea privind prelungirea regulamentului de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate. Mulțumirile noastre speciale se adresează raportorului, dl Scholz, și președintelui Comisiei INTA, dl Moreira, pentru disponibilitatea de a găsi o soluție pragmatică privind modalitatea de abordare a preocupărilor Parlamentului referitoare la aplicarea noilor norme privind actele delegate și de punere în aplicare la regulamentul existent privind SGP.

Vă amintiți că prelungirea a fost propusă ca un mijloc de a asigura tranziția între perioada de timp necesară ajustării la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și prezentarea unui nou regulament privind viitorul sistem SGP al UE. Susținerea Parlamentului European, exprimată în votul Comisiei INTA din 3 martie, deschide calea unei continuități de succes a actualului sistem, în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare și al UE. Consolidează, de asemenea, rolul și angajamentul UE față de obiectivele politicii UE de dezvoltare.

Comisia a auzit foarte clar preocupările Parlamentului privind aspectele decizionale ale regulamentului SGP. În această privință putem să ne reconfirmăm susținerea activă și deplină pentru Parlamentul European pentru a-și îndeplini rolul referitor la politica comercială, conform dispozițiilor din Tratatul de la Lisabona. Din acest motiv Comisia se implică în discutarea, într-un spirit constructiv, a preocupării Parlamentului, exprimate în ultimele săptămâni. Această discuție va continua în contextul celor două propuneri ale Comisiei de regulament care să ajusteze luarea de decizii în domeniul politicii comerciale, în lumina intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona - Omnibus I și Omnibus II.

În paralel, Comisia va depune toate eforturile pentru a acționa conform solicitării Parlamentului de a fi pe deplin informat despre activitatea referitoare la aspectele esențiale ale SGP. Acest lucru este, într-adevăr, crucial pentru ca Parlamentul să își poată juca în mod eficient rolul în politica comercială. Din acest motiv, Comisia, bazându-se pe solicitările existente, va informa imediat Parlamentul și Consiliul cu privire la toate evoluțiile importante și va partaja toate documentele relevante privind SGP.

În încheiere, așteptăm cu nerăbdare alte discuții cu dvs. privind viitorul sistem de preferințe generalizate, în urma propunerii referitoare la un nou regulament care vă va fi transmisă în luna mai. Sunt pregătit să discut cu prima ocazie elementele principale ale propunerii, odată ce va fi adoptată de Comisie.

  Béla Glattfelder, în numele Grupului PPE. – (HU) Dle președinte, sunt foarte încântat de faptul că voința raportorului de a face un compromis a înlesnit la timp prelungirea sistemului de preferințe tarifare. Președinția maghiară a Consiliului European a jucat un rol foarte important în acest proces. Eșecul prelungirii sistemului de preferințe tarifare ar afecta acum extrem de dur cele mai sărace țări din lume. Este totuși regretabil faptul că Comisia Europeană a înaintat târziu această propunere Parlamentului, și că nu am putut avea aici o dezbatere semnificativă, chiar dacă Regulamentul SGP merită o modificare. Și acest lucru este motivat de faptul că preferințele tarifare pe care le acordăm celor mai bogate țări din lume, exportatoare de petrol, precum Emiratele Arabe Unite sau Arabia Saudită, sunt nejustificabile. Merită să ne gândim dacă Rusia, care nu este membră a OMC deoarece nu a dorit să adere la această organizație, și care deseori se folosește de politica comercială pentru a exercita presiune în politica externă, merită să obțină preferințe comerciale.

Merită, de asemenea, să ne gândim cum am putea integra criterii de viabilitate în sistemul de preferințe tarifare. În definitiv, preferințele comerciale de astăzi se acordă și țărilor care, pe de altă parte, împiedică adoptarea, pe scena internațională, a acordurilor de protecție a climei sau, la drept vorbind, exportă în Uniunea Europeană bunuri produse într-un mod care nu este durabil, deseori prin distrugerea pădurilor tropicale sau prin emisii colosale de CO2. Cred că următorul sistem de preferințe tarifare va trebui să abordeze și aceste chestiuni.

  Vital Moreira, în numele Grupului S&D. – (PT) Dle președinte, ne aflăm aici pentru a dezbate cât timp va fi în vigoare actualul sistem de preferințe tarifare generalizate (SGP) deoarece Comisia nu a reușit să-și îndeplinească obligația de a prezenta într-un termen adecvat revizuirea concretă propusă a acestui sistem.

De aceea, o perioadă de prelungire a actualului regulament este așteptată, pentru ca beneficiile comerțului internațional, de care se bucură țările în curs de dezvoltare, începând cu cele mai sărace țări, să fie menținute atunci când acestea aderă la piața europeană. Este esențial ca această propunere să fie adoptată fără alte întârzieri, pentru ca țările care beneficiază de SGP să continue să beneficieze de acest sistem, și pentru jucătorii economici care vor putea, în acest fel, să își dezvolte relațiile comerciale pe baza previzibilității și a securității juridice necesare.

De aceea, în calitate de președinte al Comisiei pentru comerț internațional și de raportor alternativ, am susținut ca prelungirea să fie doar o prelungire și nimic mai mult, chiar cu renunțarea Parlamentului European la o adaptare ad-hoc a acestui regulament la actele de punere în aplicare ale Comisiei, și dându-ne încredere că va fi armonizat în viitorul apropiat, folosind așa-numitele regulamente „omnibus”.

Aș dori să subliniez că, pe baza acestei înțelegeri, decizia luată de raportor, de raportorii alternativi și de restul membrilor comisiei, a influențat angajamentul Comisiei Europene - care a fost reiterat astăzi de comisarul De Gucht și îi mulțumesc sincer pentru atenția sa - de a garanta Parlamentului European de aici încolo că va fi informat complet și la timp despre fiecare act relevant referitor la aplicarea regulamentului actual, conform dispozițiilor Tratatului de la Lisabona referitoare la politica comercială comună.

Un ultim cuvânt pentru a-i mulțumi raportorului, Comisiei și, de asemenea, Consiliului pentru acest compromis care îi va permite Parlamentului să urmărească interesele Europei și ale celor care se bazează pe noi.

  Niccolò Rinaldi, în numele Grupului ALDE. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, sistemul de preferințe generalizate este unul dintre puținele metode de diferențiere care funcționează în favoarea țărilor în curs de dezvoltare în comerțul internațional. Este un instrument delicat care trebuie să fie folosit în cel mai bun mod.

În seara aceasta vorbim despre o prelungire, ceea ce înseamnă că termenul Comisiei va fi amânat odată ce noua propunere finală a fost depusă. Între timp, spunem totuși că este vorba de un instrument care trebuie manipulat cu atenție, iar acest fapt se aplică și relațiilor interinstituționale. Până acum, chiar și pe baza politicii anterioare Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European nu a fost întotdeauna implicat pe deplin în luarea de decizii, după cum s-a întâmplat în perioada discuțiilor privind Columbia sau Sri Lanka, care au entuziasmat acest parlament.

Trebuie să luăm în considerare, de asemenea, meritele evaluării ex-post a deciziei de punere în aplicare a regulamentului. Care este impactul efectelor unei reduceri tarifare, ce implică suspendarea ei, care sunt mecanismele ei, care este procedura ei? Uneori, o examinare pe loc a acestor chestiuni poate revela surprize și sugera criteriile cele mai relevante pentru a face ca impactul regulamentului să fie cât mai eficient posibil.

În ceea ce privește condițiile, lumea se schimbă, iar instrumentul trebuie să dea dovadă de o mai mare conformitate în relație cu acele țări recompensate prin concesii tarifare. Conceptul principal al respectului pentru drepturile omului trebuie completat de o viziune mai largă în care, potrivit celor observate de dl Scholz - căruia îi mulțumesc pentru excelenta activitate pe care a derulat-o cu privire la acest raport - sunt luați în calcul diferiți indicatori: reabilitarea postconflict, situația specială a femeilor, sindicatele, situația de redresare în urma dezastrelor naturale, sustenabilitatea mediului înconjurător și respectarea acordurilor sociale internaționale.-

Dacă ar fi să adoptăm o combinație a acestor criterii, nu aș fi surprins dacă lista țărilor beneficiare pe care am propune-o ar fi diferită de lista actuală și, poate, mai meritorie, însă vom putea discuta din nou despre acest lucru odată ce avem o propunere finală de regulament.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, dat fiind că sistemul actual de preferințe tarifare generalizate expiră la sfârșitul anului, este important, așa cum s-a spus deja, ca Comisia să prezinte, la timp, noul proiect privind revizuirea detaliată a sistemului.

Acum discutăm doar despre prelungirea necesară asigurării securității juridice și garantării intereselor mutuale. Cu toate acestea, importanța acestei teme, fie pentru țările în curs de dezvoltare, fie pentru statele membre ale UE, mai presus de toate pentru statele cu economii mai slabe, ale căror interese industriale, agricole sau sociale nu sunt luate întotdeauna în calcul în acordurile comerciale internaționale promovate de Comisie, face ca o discuție detaliată să fie necesară pentru a ține seama de toate aspectele, consecințele și impacturile potențiale ale acestui sistem asupra unui regulament viitor, al cărui proiect trebuie să ajungă cât mai repede posibil la Parlament.

  Oreste Rossi (EFD). - (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, această măsură privește sistemul de preferințe generalizate, cu alte cuvinte, reducerile taxelor de import pentru țările terțe care își asumă anumite angajamente față de tratate sau acorduri internaționale privind chestiuni sensibile, precum drepturile angajaților și mediul. Aceste cerințe ar trebui revizuite și actualizate în mod periodic, la propunerea Comisiei Europene însă, din păcate, nu ne aflăm aici pentru a vota o revizuire, ci o prelungire a vechilor reguli.

Într-un moment delicat de criză internațională economică, dar și politică, renunțarea la revizuirea și actualizarea condițiilor de aderare sau excludere de pe listă este o alegere împotriva celor mai bune interese ale Uniunii Europene. În pofida comportamentului nelinear al Comisiei Europene vom vota totuși pentru acest instrument, deoarece credem că favorizează țările terțe care se disting în mod deosebit față de altele în ceea ce privește chestiunile considerate strategice.-

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Dle președinte, am ascultat intervențiile. Înțeleg că grupurile sunt de acord că ar trebui să prelungim sistemul existent, dar că așteaptă să primească cât de repede posibil noul sistem. Este exact ceea ce vom face. Este o situație la care lucrăm. După cum știți, înainte de a face o propunere de lege este nevoie de o consultare publică, care ia timp. Este nevoie de o evaluare de impact, care durează. După aceea, bineînțeles, are loc procesul decizional intern din cadrul Comisiei Europene, privind un subiect amplu.

În acest caz este vorba de un sistem financiar care va fi aplicat pe o perioadă lungă de timp. Dorim ca sistemul să fie mult mai selectiv decât a fost în trecut, astfel încât să îi putem ajuta pe cei care chiar au nevoie de el. În acest moment, peste 150 de țări beneficiază de sistem. Nu este deloc selectiv. Vă puteți chiar întreba care este utilitatea unui astfel de sistem. Îl revizuim în amănunt.

Vom înainta propuneri în câteva luni. Parlamentul va avea atunci ocazia să le dezbată cu noi în întregime. Aș dori să repet angajamentul pe care ni l-am asumat, de a informa pe deplin Parlamentul.

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. − Dle președinte, reforma SGP va reprezenta un punct central pentru Consiliu și pentru Președinție. Parlamentul și Consiliul vor avea posibilitatea unică, prin revizuirea sistemului actual, care va începe sub Președinția noastră, de a reflecta schimbările profunde din economia globală, mai ales competitivitatea mult sporită a partenerilor emergenți.

Președinția și-a notat cu mare atenție preocupările argumentate, subliniate de dl Rinaldi, privind aplicarea eficientă a SGP. Consiliul așteaptă cu nerăbdare să ia în considerare acea chestiune și multe altele pe baza propunerii viitoare a Comisiei privind un nou SGP.

Dați-mi voie să subliniez, încă o dată, cât sunt de recunoscătoare raportorului și președintelui comisiei, dl Moreira, pentru colaborare. Cred că este o victorie a bunului simț, deoarece au înțeles că este o chestiune importantă, ce necesită urgență. Cu siguranță nu am dorit să creăm probleme de ordin legal. Pentru mine acesta este un fel de model și sper că acesta ne va servi, pentru alte chestiuni în privința cărora există astfel de dispute legale, drept un exemplu foarte bun al relațiilor liniștite dintre Consiliu și Parlament.

  Helmut Scholz, raportor. – (DE) Dle președinte, dnă Győri, dle De Gucht, aș dori în primul rând să mulțumesc raportorilor alternativi pentru colaborarea atât de constructivă. Dat fiind că am convenit, în sfârșit, asupra aspectelor formale ale dispoziției tranzitorii, aș dori să mă folosesc de această dezbatere pentru a explica pe scurt unele dintre cerințele pentru viitorul regulament.

Noua versiune a regulamentului ar trebui să urmărească următoarele obiective principale: 1. să sporească eficiența sistemului; 2. să elaboreze norme care să asigure un proces de reformă mai bine reglementat, fiind garantată participarea la acest proces a beneficiarilor; 3. să asigure în cadrul regulamentului un rol corespunzător sarcinii de control democratic, pe care trebuie să o îndeplinească Parlamentul. Aceasta include propuneri de la Comisia pentru dezvoltare.

Noul sistem de preferințe generalizate (SGP) ar trebui să fie mai clar și mai transparent. Aș dori să prezint trei argumente în această privință, iar primul se referă la regulile de origine. Regulile de origine și procedurile administrative care le însoțesc sunt unul dintre principalele motive ale subutilizării preferințelor comerciale acordate prin SPG, în special de către țările cel mai puțin dezvoltate. În actuala versiune a sistemului regulile de origine pot împiedica deseori o preferință care există pe hârtie să aibă un impact pozitiv. Tocmai m-am întors de la Conferința parlamentară privind Organizația Mondială a Comerțului (OMC) de la Geneva, iar această chestiune s-a aflat printre prioritățile de pe listă, care au fost discutate acolo. Din punctul meu de vedere, UE ar trebui să susțină, în cadrul OMC, acordarea de prioritate sistemului preferențial ca parte a activității sale privind armonizarea regulilor de origine.

Al doilea aspect pe care doresc să-l menționez se referă la țările partenere. Iar aici sunt de părere că este deosebit de important să dezvoltăm criterii mai simple. Coeficientul Gini este un exemplu bun de astfel de criteriu. Cum s-a menționat deja, trebuie să fim mai flexibili pentru a putea reacționa mai eficient.

Cel de al treilea aspect pe care îl menționez vizează asistența tehnică. Preferințele singure nu reprezintă o măsură suficientă. Trebuie să mărim impactul sistemului, iar rata de utilizare a SGP trebuie îmbunătățită prin acordarea de asistență tehnică.

Toate acestea țin de îmbunătățirea sistemului preferențial în întregime. Aș dori să le mulțumesc încă o dată tuturor părților implicate pentru abordarea constructivă. Pe baza asigurărilor primite astăzi sunt încântat să continui colaborarea cu Comisia.

  Președinte. − Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine la ora 11.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. – Subliniez faptul că propunerea Comisiei Europene nu reprezintă reforma "Sistemului de preferințe generalizate" cerută de Parlamentul European în Rezoluția sa din 5 iunie 2008, ci doar o prelungire a actualului set de reguli. Împărtășesc, prin urmare, părerea raportorului cu privire la necesitatea revizuirii imediate a acestui regulament, conceput în 2008 și a adaptării lui la dispozițiile Tratatului de la Lisabona, intrat ulterior în vigoare. Prin intermediul acestui tratat, Parlamentul European beneficiază de noi competențe în domeniul comerțului și trebuie să aibă un cuvânt de spus privind criteriile de eligibilitate, lista țărilor beneficiare și retragerea temporară a preferințelor GSP. Pe viitor, va fi nevoie de o revizuire generală a regulamentului, care să urmărească o mai bună implicare a țărilor beneficiare în procesele de reformă care le privesc, acordarea de asistență tehnică pentru dezvoltarea capacității lor instituționale și revizuirea și armonizarea regulilor de origine

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Sistemul generalizat de preferințe (SGP) acordă unui număr de 176 de țări în curs de dezvoltare acces preferențial la piața UE. Reducerile tarifare sau accesul fără taxe vamale la piața internă îi permit comerțului să contribuie la reducerea sărăciei în aceste țări. Din aceste motive susțin dispoziția tranzitorie care asigură continuitatea legală a SGP, astfel încât această oportunitate să rămână disponibilă pentru țările în curs de dezvoltare. Comerțul este, de asemenea, un instrument important și eficient care le acordă țărilor afectate șansa de a se apropia de statul de drept și de democrație și de a dezvolta o economie care funcționează bine. Date fiind importanța și caracterul urgent al acestei chestiuni, sunt în favoarea unei prelungiri și a unui progres rapid în ceea ce privește regulamentul.

23. Intervenții cu durata de un minut (Articolul 150 din Regulamentul de procedură al PE)

  Președinte. – Următorul subiect pe ordinea de zi îl reprezintă discursurile de un minut pe teme de importanță politică.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Acest Parlament a discutat mult în ultima perioadă despre modul deficitar în care funcționează lanțul de aprovizionare cu alimente în Europa și chiar a aprobat un raport în acest sens. Am să dau câteva exemple făcute publice astăzi în România referitoare la prețurile în vamă ale produselor din importul intracomunitar și, comparativ, prețurile pe raftul magazinelor.

Cartofii sunt importați cu un preț mediu de 15 eurocenți pe kilogram și ajung pe raft la 80 de cenți pe kilogram. Zahărul este cumpărat cu 50 de eurocenți și ajunge pe raft la 1,15€. Carnea de pasăre se cumpără cu 1,25€ și se vinde în magazine la un preț mediu de 2,10€/kilogram.

Același ziar care a publicat această statistică a arătat că anul trecut cartoful s-a scumpit cu 45%, în schimb ce aurul s-a apreciat cu doar 40%. Este o situație aberantă, care trebuie oprită, iar soluțiile, cred, trebuie căutate de Comisia Europeană și de Parlamentul European.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Din ce în ce mai multe zone din lume sunt afectate de schimbări climatice, respectiv calamități naturale. Cea mai recentă este situația tragică din Japonia.

Politica agricolă comună a Uniunii Europene trebuie să răspundă acestor provocări, dar și să garanteze securitatea alimentară, ca și problemă strategică la nivel mondial

Creșterea numerică a populației conduce la necesitatea unei cantități mai mari de hrană, iar pe bază de ofertă avem un deficit din ce în ce mai mare. Cum dreptul la hrană este unul fundamental, securitatea alimentară este și trebuie să rămână una din prioritățile Uniunii Europene, iar strategiile aplicate în cadrul politicii agricole comune trebuie dublate de un buget corespunzător, care să răspundă acestor provocări.

Consider că bugetul alocat politicii agricole comune trebuie să rămână cel puțin la nivelul actual sau chiar adaptat noilor nevoi ridicate de aceste dezastre, care nu țin cont de granițe și de naționalitate, ci poate doar de zona geografică.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE). - Dle președinte, aș dori să profit de această ocazie pentru a sublinia importanța prevenirii bolilor cardiovasculare, deoarece acestea provoacă aproape 2 milioane de decese pe an în toate cele 27 de state membre. În unele țări, precum în țara mea, România, această cifră ajunge la 50 % din numărul total de decese. Tratarea unor astfel de boli cronice reprezintă, de asemenea, o povară financiară importantă pentru sistemele de sănătate și este estimată la 92 de miliarde de euro pe an pe toată UE.

Trebuie să continuăm eforturile de promovare a stilurilor de viață sănătoase și să atragem atenția asupra bolilor cardiovasculare. Noi, în calitate de deputați în Parlamentul European, trebuie să comunicăm mai bine cu cetățenii în privința pericolelor cauzate de abuzul de alcool, regimul alimentar nesănătos și lipsa activității fizice. Aceasta este singura modalitate prin care putem realiza diminuarea incidenței bolilor cardiovasculare în rândul cetățenilor UE și, prin urmare, a impactului negativ asupra bugetelor naționale pentru sănătate.

  Oriol Junqueras Vies (Verts/ALE). – (ES) Dle președinte, accidentul grav de la centrala nucleară de la Fukushima a pus sub semnul întrebării presupusa renaștere a energiei nucleare.

O campanie media la scară largă încearcă de ani de zile să creeze ideea că energia nucleară este singura soluție la problemele care ne amenință viitorul din punctul de vedere al alimentării cu energie și al schimbărilor climatice. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr.-

Astăzi, cele patru probleme fundamentale ale energiei nucleare, costurile ridicate, siguranța, deșeurile și riscul de proliferare, care au condus deja la un eșec în anii 80, trebuie încă să fie rezolvate într-un mod satisfăcător.

Pentru toate motivele menționate mai sus este necesar să intrăm într-o fază închidere și de demontare progresivă a centralelor nucleare, începând cu cele care au avut deja accidente grave, cum ar fi centrala Vandellós II din Catalonia, și cele care se apropie de capătul vieții lor utile. În același timp, trebuie să sporim eficiența energetică, consumul responsabil de energie și investițiile în sursele de energie regenerabilă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, politicile Uniunii Europene amenință drepturile sociale și drepturile lucrătorilor și duc la proteste și conflicte. Este ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul săptămânii trecute, în Portugalia. În jur de 300 000 de lucrători au participat la demonstrația organizată de Confederația generală a lucrătorilor din Portugalia (General Confederation of Portuguese Workers, CGTP). Străzile Lisabonei au fost inundate de o mare de oameni, mânați de indignare și revoltă, din toate colțurile Portugaliei. A fost un răspuns național de luptă organizată, care a demonstrat că lucrătorii, femeile, tinerii și pensionarii au obosit să fie victimele politicilor dictate de interesele marilor grupuri economice și financiare naționale și europene.

Sunt hotărâți să lupte pentru o altă politică, în care criza nu este un pretext pentru mai mult șomaj, mai puțină siguranță a locului de muncă, mai multe salarii și pensii înghețate, alte tăieri de salarii și de beneficii, și pentru prețuri și impozite mărite pentru cei care trăiesc din roadele muncii lor.

A fost un „nu” la adresa Pactului de stabilitate și creștere și a politicilor capitaliste, pe care le promovează Uniunea Europeană și guvernele, fără a lua vreodată ceva din capital, dar facilitând, în același timp, creșterea venitului și a profiturilor acestuia. Este o luptă în privința căreia ne simțim combativi și solidari.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, cred că nimeni dintre noi nu are nicio îndoială, s-a umplut paharul: în ceea ce privește Turcia, Uniunea Europeană trebuie să treacă de la vorbe la fapte.

Arestarea patriarhului creștin-ortodox care a avut loc în ziua de Crăciun, deoarece oficia slujba într-o biserică din partea ocupată a Ciprului, nu a fost îndeajuns și nici arestarea pe 3 martie a nouă jurnaliști nu a fost suficientă pentru a o convinge pe baroneasa Ashton, în acord cu președintele Van Rompuy, să ia măsuri împotriva Turciei. Acum, în urma arestării a patru membri ai Parlamentului European și a episcopului care îi reprezintă pe creștinii ortodocși în Uniunea Europeană de către forțele turce de securitate în partea ocupată a Ciprului, cred totuși că nici ei nu mai au îndoieli. Este evident că nu putem continua să primim palme din partea Turciei; oprirea procedurilor de aderare la UE pur și simplu nu este suficientă ca și contramăsură.-

Trebuie să avem curajul și tăria să îi spunem clar acelui guvern o dată pentru totdeauna că ori se adaptează la respectarea tratatelor, a drepturilor și libertăților omului și a celor civice, ori Uniunea Europeană trebuie să aibă curajul să rupă toate legăturile diplomatice și comerciale.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, acum mai puțin de două săptămâni, pe 11 și 12 martie, prezidiul Mișcării pentru o Ungarie mai bună (Jobbik) a ținut ședințe transmise în Transilvania, Ținutul Secuiesc și Târgu Mureș. În afară de faptul că ne-am exprimat credința în importanța autonomiei teritoriale a Ținutului Secuiesc, am anunțat platforma europeană, centrală europeană, care ar reprezenta un mare pas către reconcilierea româno-maghiară. În ceea ce mă privește, după ședință am vizitat Valea Ierului din Partium. Am ținut o prelegere în Valea lui Mihai, unde dorința celor aproximativ 300 000-400 000 de unguri care trăiesc în Partium de a-și păstra identitatea de unguri și de a-și educa copiii în limba maghiară a dat dovadă de o forță elementară. Vor autonomie. Această chestiune privește atât mulți oameni, încât aș dori să solicit Parlamentului să găsească o ocazie pentru a putea planifica o ședință, un punct pe ordinea de zi, în care să putem discuta chestiunea autonomiei atât a Ținutului Secuiesc, cât și a Văii Ierului.

  László Tőkés (PPE). – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, maghiarii din toată lumea și-au sărbătorit ziua națională pe 15 martie, comemorând revoluția și războiul de independență de la 1848-1949. Poetul nostru de renume internațional, Sándor Petőfi, și-a dat viața în 1849 pentru libertate. La data de 20 martie, aniversarea morții sale, am comemorat o altă mare personalitate a războiului de independență, pe guvernatorul Lajos Kossuth, părintele democrației parlamentare maghiare, care și-a petrecut jumătate din viață în exil. Faptul că cele două posturi de radio naționale ale noastre poartă numele de Lajos Kossuth și Sándor Petőfi este o dovadă simbolică a dragostei poporului pentru libertate. Într-una dintre poeziile sale proeminente, poetul și luptătorul nostru pentru libertate cinstește memoria acelor eroi „care au murit pentru tine, sacră libertate mondială!” Acest spirit revoluționar al libertății mondiale i-a inspirat atunci pe tinerii maghiari și în acest spirit îi susține Europa care iubește libertatea pe tinerii revoluționari arabi și pe toate popoarele lumii care luptă pentru libertate.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D). - Guvernul din România a adoptat, prin angajarea răspunderii, un nou Cod al muncii care încalcă dreptul românilor la protecție socială. Motivația invocată pentru acest nou Cod este nevoia flexibilizării pieței și creării de noi locuri de muncă, însă nimeni, nici sindicatele, nici patronatele, nu au solicitat această modificare a vechiului Cod și nici nu sunt de acord cu noile măsuri.

În realitate, Codul muncii promovat de guvern nu are drept țintă flexibilizarea, ci politizarea drastică a sectorului public și lovirea brutală a angajaților prin prevederi precum eliminarea contractului colectiv de muncă, eliminarea drepturilor sindicatelor, concedierile colective fără plăți compensatorii. În acest fel, guvernul îi transformă în victime tocmai pe cei care muncesc și care susțin, prin munca lor, efortul disperat de depășire a crizei. <BRK>

  Stanimir Ilchev (ALDE). – (BG) Dle președinte, acum câteva zile s-a discutat o idee bună în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne privind îmbunătățirea mecanismului de evaluare a țărilor din spațiul Schengen în ceea ce privește modalitatea de aplicare a acquis-ului Schengen, precum și progresul înregistrat de țările care își depun candidatura pentru a adera la spațiul Schengen.

Cu toate acestea, criteriile trebuie să fie clare și să se aplicate tuturor și să nu devină criterii confuze, abstracte, etice sau să fie politizate. Nivelurile de corupție, de exemplu, trebuie monitorizate în toate țările candidate.

Este foarte important ca respectiva corupție să fie căutată și demascată însă este dificil ca acest demers să aibă loc într-un mod obiectiv în fiecare țară în parte. Cu alte cuvinte, nu trebuie să permitem niciun fel de subiectivitate când încercăm să îmbunătățim mecanismul de evaluare. De aceea sunt prevăzute și sancțiuni. Iar unele dintre ele pot fi de natură financiară. Este nevoie de multă precizie.

De aceea, țările candidate trebuie să se pregătească amănunțit, altminteri riscă să fie amânate. Acele țări care se află în spațiul Schengen, dar nu au trecut de evaluare, trebuie să fie conștiente că le poate fi înghețată calitatea de membru conform sancțiunilor.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dle președinte, a trecut mult timp de la Al Doilea Război Mondial însă, cu siguranță, nu suficient pentru a uita toate ororile din acea perioadă.

De aceea nu pot înțelege cum de pot exista astăzi oameni în Europa care le construiesc monumente criminalilor fasciști. La 14 martie un club de un anumit gen al unei comunități din Košice a dezvelit bustul lui János Esterházy, un criminal de război condamnat în 1947 la moarte pentru colaborarea sa cu fasciștii. Au dezvelit bustul unui criminal care a salutat trupele fasciste care invadau orașul Košice. Acesta și-a proclamat deschis colaborarea cu naziștii declarând, și citez: „Am avut convingeri antisemite de la o vârstă foarte fragedă și le voi avea până la moarte.”

Doamnelor și domnilor, această provocare strigătoare la cer este, din punctul meu de vedere, cu atât mai nefericită cu cât această celebrare a unui criminal de război a inclus și un discurs al consulului maghiar - un diplomat al țării care deține acum Președinția și care vorbește în cadrul multor foruri în numele nostru al tuturor și, de asemenea, în numele întregii UE.

  Slavi Binev (NI). – (BG) Dle președinte, doamnelor și domnilor, iau cuvântul pentru a vă putea atrage atenția asupra unei probleme complexe care, din păcate, îl afectează pe fiecare cetățean bulgar în parte, și anume șarlatania zilnică în care se implică băncile împotriva consumatorilor.

Este ridicol că unele bănci din Bulgaria impun comisioane atunci când bani sunt depuși și retrași. Recent am fost victima presiunii nebunești exercitate de bănci și mi-au fost înghețate ilegal fonduri din cont. Prin acest incident am aflat că nu dispuneam de nicio bază legală pentru a protesta.

Legislația nu este reglementată cu strictețe. A ieșit la iveală faptul că guvernul, din cauza lobbyului puternic venit din sectorul bancar sau a slabei dovezi de voință politică, nu se implică în contractul bilateral dintre client și bancă. Oricine poate vedea clar inegalitatea dintre partenerii contractuali.

Problema constă, după cum o văd eu, în faptul că concurența nu a creat condiții de piață acceptabile și cred că guvernul trebuie să se implice. Solicit introducerea mai rapidă a SEPA și crearea unui cadru clar de controlare a băncilor. Sper ca băncile să acorde atunci mai multă atenție clienților lor și să îi trateze mai bine, deoarece aceștia sunt, în momentul de față, o pradă zilnică pentru șarlatani.

  Seán Kelly (PPE). - Dle președinte, mai devreme am discutat despre drepturile consumatorului. Unul dintre drepturile consumatorilor UE este acela la securitatea și siguranța alimentară. Aceștia se așteaptă ca alimentele ce ajung în Uniunea Europeană să fie produse conform acelorași standarde înalte aplicate în cazul alimentelor produse pe plan intern. Din păcate, acest lucru nu poate fi garantat. Nimeni alta decât Curtea de Conturi Europeană a afirmat de curând că „anumite standarde, în principal cele privind bunăstarea animalelor, impuse agricultorilor UE, nu pot fi impuse producătorilor de carne importată”. Aceasta este o acuzație care condamnă, mai ales pentru că subliniază faptul că doar 2 % din alimentele importate pot fi într-adevăr verificate, spre deosebire de situația din Europa, unde fiecare animal poate fi urmărit de la fermă până în farfurie.

Având în vedere această situație, se pare că este nesăbuit să respecți acordul Mercosur, mai ales că Institutul suedez pentru alimentație și tehnologie a atras atenția asupra faptului că amprenta de carbon a cărnii de vită din Brazilia poate fi de 35 de ori mai mare decât cea a cărnii irlandeze de vită.

  Sergio Gutiérrez Prieto (S&D). – (ES) Dle președinte, mulți experți spun că următoarea criză ar putea fi o criză energetică și că, în plus, nu facem ceea ce este necesar pentru a o preveni sau că nu acționăm suficient de repede pentru a o preveni.

Organizația World Wide Fund for Nature ne îndeamnă pe toți să facem sâmbătă un mic gest în direcția sustenabilității. Mulți europeni și,de asemenea, multe administrații publice vor stinge lumina timp de o oră. Nu este suficient.

Europa nu poate rămâne dependentă de sursele de energie care nu îi aparțin și care sunt departe, sau de sursele de energie nesigure. Trebuie să ajutăm statele membre să construiască un model energetic în care sursele de energie regenerabilă reprezintă baza noului amestec.

Trebuie să contribuim la sensibilizarea cetățenilor cu privire la noi tipare de consum, deoarece energia regenerabilă și eficiența sunt, fără nicio îndoială, cheia viitoarei sustenabilități.

În încheiere doresc să invit toate statele membre ale Uniunii să se alăture apelului, dorinței a cinci state membre, inclusiv a Spaniei, de a reduce emisiile de CO2 cu încă 30 %. În acest fel am demonstra că Europa, în calitate de lider în materie de libertăți și drepturi, este și lider în materie de angajament față de viabilitatea planetei.

  Kristiina Ojuland (ALDE). - Dle președinte, îmi pare rău că trebuie să vă informez la această oră târzie că un grup de cicliști estoni a fost răpit în după-amiaza aceasta, în Valea Bekaa din estul Libanului, de bărbați înarmați. Estonii pătrunseseră la începutul zilei în Liban prin Siria și au fost interceptați în jurul orei 17.30 de către bărbați înarmați, aflați în trei vehicule fără plăci de înmatriculare. Nu există nicio informație în acest moment cu privire la cine i-a răpit pe cicliști sau dacă incidentul a avut o motivație politică. Totuși, Valea Bekaa este un adăpost al mișcării islamice Hezbollah.

Doresc să pledez pe lângă baroneasa Ashton, în ciuda implicării sale constante și necesare în Libia, să ajute la rezolvarea situației. Este o provocare pentru Serviciul european de acțiune externă să ia măsuri pentru statele membre mai mici pentru a-i ajuta pe cetățenii UE în situațiile neliniștitoare ca aceasta.

  Ádám Kósa (PPE). – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în Europa trăiesc la ora actuală 30 de milioane de persoane nevăzătoare și cu deficiențe de vedere. V-ați gândit vreodată la modul în care acestea trebuie să facă față unor situații fără soluție chiar și în cazul unor cumpărături obișnuite? În multe cazuri, acestea nu sunt capabile să stabilească natura unui produs ținând o simplă cutie sau sticlă în mână. Dacă o iau de pe raft, nu știu ce țin în mână și, fără nicio îndoială, chiar și aceste persoane au dreptul la o viață independentă și sigură.

De aceea, aș dori să vă încurajez, împreună cu cinci dintre colegii mei din patru grupuri, să solicitați producătorilor de produse industriale să adauge voluntar etichete în alfabetul Braille pe recipientele lor. De asemenea, aș dori să le solicit colegilor mei să susțină prin semnătura lor Declarația 14/2011, care tratează acest subiect.

  Csaba Sógor (PPE). – (HU) Dle președinte, când există rivalități, părțile implicate au găsit întotdeauna oameni pe care să dea vina, pe care i-au declarat responsabili pentru prejudiciile suferite. Doresc să vă atrag atenția asupra unui astfel de caz Contele János Esterházy a fost luat ostatec la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, mai întâi de naziști și apoi, în perioada ocupației comuniste, de sovietici. În Republica Cehă și în Slovacia contele încă mai este privit ca un criminal de război, în timp ce, dle Paška, Curtă supremă a Rusiei i-a anulat deja sentința în 1993, iar șeful statului polonez i-a acordat chiar în această zi, acum doi ani, prestigiosul ordin Polonia Restituta.

Esterházy a contribuit la evadarea a sute de evrei, cehi, slovaci și polonezi, și a fost singurul membru al parlamentului slovac, dl Paška, care a votat și și-a ridicat glasul împotriva legilor antisemite în 1942. Construirea comună a unei Europe unite a putut începe după înlăturarea ruinelor provocate de cel de Al Doilea Război Mondial, ceea ce a inclus reabilitarea unor personaje precum Esterházy. Ține de noi să înlăturăm ruinele rămase.

  Zbigniew Ziobro (ECR). – (PL) Dle președinte, pentru a spune că o anume țară îndeplinește condițiile unei democrații mature nu este suficient să se afirme că alegerile pentru organismele reprezentative, inclusiv și în special parlamentul, au loc conform principiilor universalității, păstrării secretului, egalității și echității. De asemenea, este esențial să se poată spune că în acea țară sunt respectate drepturile minorităților. Cred că sala de ședințe în care ținem dezbaterile de astăzi este locul cel mai potrivit pentru a le reaminti deputaților faptul că la data de 17 martie parlamentul Republicii Lituania și-a amendat legea educației. În forma sa modificată, legea pare, din păcate, că folosește metode administrative pentru a încălca drepturile minorităților, în acest caz inclusiv pe cele ale minorității poloneze, prin încercarea de a-i asimila sub amenințare impusă, ca să spunem așa, de stat, pe oamenii care fac parte din minoritatea poloneză.

Este suficient să spunem că legea educației înseamnă că în toate școlile va fi impus un program identic de predare, inclusiv în cele unde singurii elevi sunt cei care provin din minoritățile naționale. Sporește numărul materiilor obligatorii predate în lituaniană. Sub pretextul „optimizării rețelei școlare”, școlile minorităților naționale, inclusiv școlile poloneze, din orașele mici vor fi închise și vor rămâne doar școlile lituaniene. Legea încalcă convențiile internaționale ratificate de Lituania.

Merită să observăm că diferite persoane au vorbit de multe ori despre acest subiect. Cred că Parlamentul European reprezintă forul în măsură să vorbească deschis despre astfel de chestiuni și să solicite ca drepturile fundamentale ale minorităților naționale să fie respectate.

  Președinte. – Acest punct a fost închis.

24. Relațiile dintre UE și Consiliul de Cooperare al Golfului (prezentare succintă)

  Președinte. Următorul punct pe ordinea de zi este raportul (A70042/2011), întocmit de dl Baudis, în numele Comisiei pentru afaceri externe, referitor la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului (2010/2233(INI)).

  Dominique Baudis, raportor. − (FR) Dle președinte, mai întâi de toate aș dori să subliniez că acest raport este rezultatul unei activități foarte constructive cu grupurile politice și doresc să le mulțumesc personal, dlui Howitt, dnei Brepoels și dnei Brantner, precum și dnei Jäätteenmäki, pentru colaborare.

După cum știți, acest raport se referă la strategia globală în relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului.

Activitatea noastră a început acum mai multe luni, deci înainte de evenimentele care au loc acum în lumea arabă. De atunci am observat peste tot - inclusiv în Golf - demonstrații puternice, care au loc pentru a cere mai mult respect pentru drepturile omului, libertățile fundamentale și democrație.

Cu toate acestea, chiar la începutul activității noastre, chiar înainte să fi început evenimentele, raportul - și amendamentele adoptate în comisie - a ridicat toate problemele care se află în spatele răscoalei. Condamnăm toate formele de discriminare, inclusiv discriminarea din motive de gen sau religie, subliniem problemele legate de dreptul muncii, drepturile sociale și ale sindicatelor, libertatea de gândire, libertatea de exprimare și de opinie, drepturile femeilor, necesitatea reformării domeniului justiției, abolirea pedepsei cu moartea și a sentințelor de mutilare, și drepturile politice.

Întrucât evenimentele din Bahrain au luat amploare și în fața represiunii demonstrațiilor, cât și în fața intervențiilor militare din țările învecinate, membri ai CCG, am pregătit o serie de amendamente orale împreună cu raportorii alternativi, care oferă susținere manifestanților care luptă pentru libertate. Am subliniat legitimitatea solicitărilor lor și am condamnat reacția violentă a autorităților din Bahrain, cât și intervenția militară a țărilor CCG, care s-au implicat în represiune, și ne exprimăm îngrijorările serioase cu privire la răspunsul violent al celor de la putere. În final, ne oferim susținerea deplină pentru procesul de tranziție la democrație.

Evident, acest raport subliniază și perspectivele strategice pe termen lung. Evocă potențialul unui parteneriat în multe domenii (geopolitică, energie, educație și știință și în domeniul integrării regionale).

Din punct de vedere geopolitic, Iranul reprezintă în mod clar o amenințare reală. Între Iran și Israel, statele din Golf ar fi inevitabil victimele colaterale ale conflictului. Aceste țări au mari așteptări de la noi în ceea ce privește încercarea de a împiedica Iranul să dezvolte arme nucleare. Țările CCG, care reprezintă un sfert din statele membre ale Ligii Arabe, joacă un rol important în procesul de pace. Să ne amintim că acestea stau în spatele inițiativei arabe de pace.

Cu privire la energie, CCG este furnizorul principal de petrol al Uniunii Europene, deci UE depinde de aceste țări într-o măsură foarte mare, însă rezervele lor de țiței se micșorează și acestea își pregătesc tranziția grație dezvoltării energiilor regenerabile. Putem propune experiența pe care o deținem în acest domeniu.

La nivel educațional și științific, aceste țări fac din educație una dintre prioritățile lor. Din cauza numărului limitat de universități și de profesori, asistăm la instituirea unor universități americane de renume. Din păcate, în pofida implicării sale, Uniunea Europeană se află cu mult în spatele Statelor Unite. De exemplu, anul trecut au venit doar opt studenți din țările CCG în Europa prin programul Erasmus Mundus.

În cele din urmă, CCG face progrese slabe în domeniul integrării regionale. Uniunea Europeană, având multă experiență, poate oferi ajutor, consiliere și know-how; în încheiere, solicităm semnarea unui acord de liber schimb care se negociază de peste 20 de ani.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dle președinte, statele din Golful Persic au un potențial economic important, oferind multe posibilități pentru o cooperare mai amplă cu UE. Consiliul de Cooperare al Golfului, ca și Uniunea Europeană, are un interes serios în îmbunătățirea cooperării comerciale, care depinde, prin urmare, de capacitatea noastră de a comunica reprezentanților statelor din Golf prioritățile de cooperare.

Punctele noastre de vedere sunt apropiate cu privire la multe chestiuni referitoare la gestionarea economică a securității internaționale sau la combaterea terorismului, și de aceea ar fi păcat să limităm potențiala cooperare doar la domeniul comercial și economic. Cu siguranță ne este tuturor clar că cooperarea noastră actuală cu statele din Golf are un potențial însemnat de dezvoltare, iar elaborarea unui nou plan, mai ambițios pentru politica UE în cadrul Consiliului de Cooperare al Golfului și al statelor sale membre, alături de îmbunătățirile comerciale generate de cooperarea economică, ar putea determina și un parteneriat mai strâns cu reprezentanții lumii islamice moderate, care, în vremuri dificile, ar putea reprezenta un bonus politic valoros și interesant din această activitate.

  Csanád Szegedi (NI). – (HU) Dle președinte, și eu personal sunt în favoarea intrării în vigoare a unui acord de liber schimb între Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului. Regiunea ar putea deveni un partener strategic important pentru Uniunea Europeană în ceea ce privește comerț, incluzând aprovizionarea sporită cu petrol. Consider că este esențial să ne consolidăm relațiile economice. Pentru a asigura competitivitatea Uniunii Europene trebuie să găsim noi piețe și noi parteneri suplimentari, iar în domeniile în care Uniunea Europeană joacă deja un rol important, prioritatea noastră este consolidarea oficială a relațiilor. Încheierea de succes a procesului de negociere care are loc de douăzeci de ani necesită o abordare constructivă, însă flexibilă a ambelor părți, astfel încât pozițiile actuale, mai degrabă rigide să poată fi apropiate. În cazul în care credem în mod serios că Uniunea Europeană trebuie să poată concura cu Statele Unite, China și India, este esențial să intrăm, de asemenea, în diferite domenii economice și segmente de piață în care este posibil ca alte puteri majore să fie deja predominante, și să ne concentrăm asupra priorităților noastre de piață existente și să le sporim importanța.

  Elena Băsescu (PPE). - Pentru început, aș dori să-l felicit și eu pe colegul meu, domnul Baudis, pentru acest raport. Parlamentul susține astfel reluarea negocierilor dintre UE și Consiliul de Cooperare al Golfului într-un moment crucial.

Evenimentele din Bahrein arată că este nevoie de o intensificare a dialogului politic dintre cele două organizații internaționale. Astfel, consider că cele șase state arabe pot da semnalul transformării pașnice a societății prin îmbunătățirea situației drepturilor omului.

Pe de altă parte, aprovizionarea cu petrol a UE este afectată de evenimentele din zona Mediteranei. În această situație, colaborarea dintre Uniune și Consiliu este esențială pentru asigurarea necesarului energetic și evitarea creșterii prețului pe piața mondială.

De asemenea, consider că este momentul ca cei 20 de ani de negocieri să se finalizeze cu semnarea Acordului de liber schimb, atât de avantajos ambelor părți. <BRK>

  Karel De Gucht, membru al Comisiei. − Dle președinte, ne aflăm aici în seara aceasta pentru a discuta rapoartele Parlamentului privind Consiliul de Cooperare al Golfului. Înțeleg că unele grupuri politice ar fi preferat să fi amânat discuția pentru a putea reflecta mai bine vremurile strategice prin care trece lumea arabă în momentul de față.

Într-adevăr, când ați început să elaborați raportul nimeni nu ar fi putut ghici cum va arăta lumea astăzi, nici în fața căror provocări aveau să se afle țările și popoarele întregii regiuni arabe. Potrivit convingerii noastre că fiecare țară este diferită de celelalte, Uniunea Europeană are pentru diferite situații răspunsuri adaptate diferite. Ați auzit-o ieri pe Cathy Ashton vorbind despre toate acestea: fie că este Tunisia, Egipt, Libia, Yemen sau Bahrain, Uniunea Europeană se confruntă cu multe alegeri și decizii critice.

Raportul pe care îl discutăm în această seară se concentrează asupra Consiliului de Cooperare al Golfului și asupra țărilor sale, unele dintre ele experimentând solicitările venite din partea populațiilor privind o mai bună respectare a aspirațiilor lor politice, sociale și economice. Guvernele din Golf răspund în moduri diferite: mecanisme financiare substanțiale pentru a diminua cele mai presante necesități si nevoile sociale, anunțarea unor reforme politice, cedarea unor puteri legislative autorităților alese sau deschiderea la dialoguri naționale, cu caracter cuprinzător și incluziv.

Însă am văzut și violență. În limitele discuției noastre din această seară, acest fapt este valabil în special în cazul Bahrainului. Am urmărit acest lucru îndeaproape; Cathy Ashton și-a exprimat în nenumărate rânduri grija cu privire la anunțurile despre violențele grave de pe străzi și la semnele de tensiuni partizane în creștere. De asemenea, a solicitat forțelor de securitate din țară să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale. Și-a reiterat de multe ori invitația la dialog ca singură cale pentru a progresa. Toate acestea au avut loc prin folosirea unui amestec de declarații publice, pe care le-ați văzut, și prin contactul direct cu autoritățile în cauză.

Întrebarea care ni se adresează este: unde duc toate acestea? Ce ar trebui să facă UE? Cum ar trebui să interpretăm raportul dvs. având în vedere aceste evenimente? Cathy Ashton a atenționat ieri că preferă implicarea în locul izolării, iar eu împărtășesc acest punct de vedere. Raportul dvs. solicită mai multe contacte, nu mai puține, și sunt de acord cu acest lucru. În calitate de comisar pentru comerț, salut oportunitățile mai favorabile pentru schimburile dintre oamenii de afaceri. Aceasta este vremea când noi, europenii, trebuie să fim pregătiți pentru a stimula mai multe contacte cu populațiile din țările din Golf. De asemenea, este momentul ca noi, europenii, să fim pregătiți să răspundem pozitiv la orice cerere pe care o primim ca Europa să faciliteze dialogul fără precedent care să ducă la reforme.

Nu trebuie să ne dăm înapoi de la apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însă nu trebuie nici să le dictăm, nici să impunem modelele noastre de democrație altora. Europa crede cu tărie că reformele trebuie să vină din interior. Cred că acest lucru este valabil și pentru țările din Consiliul de Cooperare al Golfului. Nu eu trebuie să îi spun acestui Parlament cum să trateze raportul pe care îl are în față. Cred că trebuie să gândim în termeni strategici, iar dialogurile și angajamentele sunt esențiale în acest sens.

UE trebuie să fie pregătită pentru a acorda sprijin pentru dialog și procesele de reformă din regiune. Suntem pregătiți să acordăm sprijin politic pentru reformă, precum și know-how și expertiză pentru a aborda chestiuni mai specifice. Salutăm orice astfel de oportunitate, însă acest lucru se poate întâmpla doar dacă și atunci când țările din regiune ne cer sprijinul.

Un cuvânt de încheiere cu privire la zona de liber schimb cu Golful pentru care sunt direct responsabil. Am încredere că atunci când la fața locului se vor materializa circumstanțele adecvate, vom putea acționa pe baza unei hotărâri comune a UE de a continua obiectivele relațiilor comerciale în ceea ce privește Consiliul de Cooperare al Golfului.

Se înțelege de la sine că stabilitatea este o condiție necesară pentru consolidarea contactelor politice dintre guverne și cetățeni, cât și pentru ca fluxul comercial să opereze eficient. Vă mulțumesc pentru atenția acordată și doresc să îi mulțumesc în mod deosebit raportorului, dl Baudis.

  Președinte. −Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc mâine la ora 11.30.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris. – (PL) Sunt de părere că este absolut vital pentru UE să formuleze o politică mai ambițioasă cu privire la Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) și la statele sale membre, mai ales într-un moment în care Uniunea Europeană iese dintr-o criză economică și având în vedere dezastrele, un cutremur și un tsunami, care au lovit Japonia. Sunt încântat că raportul acoperă probleme cum ar fi energia în cel mai larg sens, industria, cercetarea științifică și dezvoltarea educației. Serviciul european de acțiune externă ar trebui, de aceea, să aloce mai mulți angajați și să mărească numărul de misiuni diplomatice deschise în țările CCG, pentru o cooperare mai strânsă.

De asemenea, cred că trebuie să salutăm toate eforturile depuse, ca parte a negocierilor privind liberul schimb, pentru a garanta furnizarea sigură și în siguranță de materii prime. Cooperarea dintre UE și CCG ar trebui să cuprindă sprijin suplimentar pentru programele de schimb care îi implică pe studenți, oamenii de știință și pe profesioniști. În acest raport Parlamentul European subliniază că încheierea unui Acord de liber schimb (ALS) între UE și CCG este o prioritate pentru viitoarea cooperare cu partenerii noștri de la Marea Mediterană. Uniunea Europeană trebuie, prin urmare, să dezvolte o strategie adecvată pentru a susține procesul de integrare regională.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Se pare că populațiile celor șase state din Consiliul de Cooperare al Golfului, care, incidental, sunt cei mai importanți parteneri comerciali ai UE din lumea arabă, nu cred că reformele care au fost aplicate de-a lungul ultimilor ani sunt adecvate. Încă nu este clar în ce măsură planurile de a injecta sume imense de bani pentru a susține economiile și pentru a îmbunătăți condițiile sociale în două dintre cele mai sărace state, din grupul celor șase state membre, ar putea ajuta la încetarea demonstrațiilor continue. Deși Consiliul de Cooperare al Golfului contestă legitimitatea colonelului Gaddafi și susține ideea unei zone de interdicție aeriană, în statul membru Arabia Saudită s-a tras asupra demonstranților, iar în Bahrain demonstranții au fost, de asemenea, supuși unui tratament violent. Chiar și trimiterea unor unități speciale ale Consiliului de Cooperare al Golfului pentru a proteja instalații importante de infrastructură din Bahrain este controversată, deoarece opoziția șiită face apel la comunitatea internațională pentru a proteja populația de intervențiile militare. Se pare că prin introducerea zonei de interdicție aeriană a fost deschisă cutia Pandorei. UE nu trebuie să permită să fie prinsă în afacerile interne ale statelor din Orientul Mijlociu și exact acest lucru riscă să se întâmple, deoarece echilibrul din Bahrain s-ar putea schimba rapid. Am văzut cât valorează acordurile după o lovitură în cazul acordurilor de readmisie. De aceea, ar trebui să așteptăm să vedem cum evoluează situația, în loc să forțăm progresul.

  Cristian Dan Preda (PPE), în scris. – Adoptarea raportului Baudis este binevenită întrucât acum, mai mult ca niciodată, e necesară o strategie coerentă a Uniunii în relațiile sale cu Consilul de Cooperare al Golfului (CCG). În primul rând, țările membre ale acestei organizații au o influență crescândă în lumea arabo-musulmană și pot juca un rol important în dialogul intercultural. În plus, cred că este nevoie de măsuri concrete pentru a spori vizibilitatea Uniunii în această zonă și pentru a promova înțelegerea mutuală, inclusiv prin stabilirea unei cooperări în domeniul presei și al audiovizualului, pentru a remedia deficitului de informație despre Europa. În fine, cred că evenimentele recente din Bahrein ne obligă să ancorăm mai puternic relațiile Uniunii cu CCG în respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. E nevoie, în momentul actual, să ne asigurăm că apelurile pentru reforme democratice ale manifestanților sunt ascultate în carul unui dialog politic real. Soluția conflictelor recente din Bahrein, de exemplu, e angajarea societății civile, și nu reprimarea violentă.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Un acord de liber schimb înseamnă mai puține bariere pentru cooperarea mutuală și comerț. Din aceste motive, susțin în principiu un astfel de acord. Statele care fac parte din Consiliul de Cooperare al Golfului sunt, fără îndoială, parteneri comerciali importanți, în special pentru că dețin materia primă de bază a erei noastre - petrolul. De asemenea, am salutat faptul că raportul menționează, pe lângă comerț, și lipsurile partenerilor noștri comerciali în domeniul drepturilor omului. În ciuda acestui fapt, am ezitat totuși mult timp dacă să votez pentru raport sau nu. Unele dintre statele reprezentate în Consiliul de Cooperare al Golfului sunt cu două fețe. Una ne zâmbește într-un mod prietenos și spune că este aliata noastră în combaterea terorismului islamic. Cealaltă totuși este mai puțin vizibilă și acordă anual miliarde de dolari răspândirii „educației” religioase care face apel la violență împotriva creștinilor, evreilor și tuturor celor care nu sunt musulmani. În cele din urmă am votat totuși pentru raport, pentru că aștept din partea Comisiei să ne spună, de asemenea, cine acordă sprijin financiar acestei uri, când va începe monitorizarea detaliată a manifestațiilor de violență împotriva creștinilor din statele musulmane.

25. Rectificare (articolul 216 din Regulamentul de procedură): consultați procesul-verbal

26. Ordinea de zi a următoarei ședințe: a se vedea procesul-verbal

27. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 24.00)