Stenograma dezbaterilor

Joi, 24 martie 2011 - Bruxelles

7. Explicații privind votul

  Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi îl constituie explicațiile votului.

Raport: Elmar Brok, Roberto Gualtieri (A7-0052/2011)

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Domnule președinte, inerentă conceptului de colaborare în Europa este ideea conform căreia, în principiu, zona euro nu poate să meargă decât în două direcții: poate fie să devină mai puternică, fie să se dezintegreze. În situația economică actuală, este nevoie de un răspuns politic practic și hotărât. Susțin crearea mecanismului de stabilitate și ca atare am susținut, de asemenea, raportul care deschide calea unui cadru legal care permite crearea acestui mecanism.

  Marian Harkin (ALDE). - Domnule președinte, am votat ieri asupra mecanismului permanent de stabilitate și am eșuat. Amendamentul 33, care ar fi acordat fondului posibilitatea de a achiziționa obligațiuni pe piețele secundare, a fost retras. Parlamentul a refuzat până acum, la fel precum Consiliul European, să ia deciziile dificile. Da, sunt decizii dificile, însă aceste decizii vor hotărî viitorul sau eșecul zonei euro.

Capetele noastre sunt îngropate în nisip, precum cel al struțului proverbial. Nu avem doar o criză valutară; avem o criză bancară și avem o criză a datoriilor suverane. Și totuși, continuăm să mascăm rănile adânci.

Țara mea natală, Irlanda, poartă pe umeri o datorie intolerabilă deoarece băncile germane, franceze, irlandeze, engleze și altele – în contextul unor regulamente relaxate și al unei supravegheri inexistente – s-au comportat precum cazinourile. Datoriile neplătite au devenit datoriile cetățenilor. Nu voi spune datorii suverane, sunt datoriile cetățenilor. Toate acestea au avut loc sub nasul BCE, cu rate ale dobânzilor care erau complet nepotrivite. Cetățenii irlandezi sunt cei care trebuie să se ocupe de toate acestea. Nimeni nu este pregătit să înfrunte realitatea. Datoriile sunt nesustenabile. Am încercat să câștigăm timp cu clauze „no bail-out”. Avem nevoie de o restructurare majoră.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). - (FI) Domnule președinte, crearea unui mecanism permanent de gestionare a crizelor pentru Europa este justificată în eventualitatea unor crize economice și financiare viitoare. Nimeni nu dorește crize, însă acestea sunt inevitabile și trebuie să ne pregătim pentru cel mai rău scenariu.

Este regretabil faptul că planul constă în înființarea acestui mecanism de gestionare a crizelor în afara instituțiilor UE. În prezent, mecanismul ar trebui adus cât mai aproape posibil de instituțiile UE. Faptul că Regatul Unit și Suedia, țări din afara zonei euro, pot lua parte la acest mecanism, este, de asemenea, un lucru important și bun.

Susțin încercările de intensificare a coordonării politicii economice în Europa, și conceptul conform căruia, în cazul în care vor exista sancțiuni, acestea vor fi decise de Comisie, vor fi aplicate automat și nu vor deveni subiectul discuțiilor sau al negocierilor dure.

  Daniel Hannan (ECR). - Domnule președinte, am crezut că după 12 ani în acest Parlament nimic nu ar mai putea să mă afecteze, însă am fost șocat de tonul cu care dl Brok și-a prezentat raportul ieri. Ceea ce m-a șocat nu a fost aroganța sau deconectarea de la realitate, sau chiar disprețul față de opinia publică, ci caracterul flagrant. A spus în fraze extrem de lungi că am fost nevoiți să evităm procedura normală de revizuire a tratatului deoarece, în caz contrar, ar fi existat posibilitatea declanșării unui referendum în unele state membre! Iată un exemplu de dispreț nedisimulat față de alegători, pe care elitele Europei îl afișează acum din obișnuință.

Opinia publică este tratată nu ca un motiv pentru schimbarea direcției, ci ca un obstacol care trebuie depășit. Nu pot să nu-mi amintesc cuvintele compatriotului dlui Brok după revolta din Berlinul de Est. Prin urmare, nu ar fi atunci mai ușor să dizolvăm poporul și să alegem altul în locul lui?

  Syed Kamall (ECR). - Domnule președinte, una dintre problemele inerente ale monedei unice întâlnite în mai multe state membre diferite, în contextul unor cicluri economice cu ritmuri diferite, constă în faptul că este inutil să avem un singur set de rate ale dobânzii dacă avem decizii diferite în materie de cheltuieli. Rezultatul acestui fapt a început, desigur, să se facă simțit deoarece putem vedea problemele cu care se confruntă zona euro. Pe deasupra, guvernele trebuie să înțeleagă faptul că nu pot să cheltuiască mai mulți bani decât primesc sub formă de venituri. Când guvernele procedează astfel și falsifică cu bună știință situațiile financiare sau nu îndeplinesc rolurile guvernanței economice și al disciplinei economice, ceilalți dau de necaz.

Dorim, desigur, o zonă euro puternică, în special pentru acei membri din afara zonei euro. Dorim să continuăm să facem comerț cu țările din zona euro. Nu avem de câștigat de pe urma unei monede euro mai slabe. Cu toate acestea, în același timp, trebuie să fim destul de clari cu privire la faptul că țările din zona euro ar trebui să-și rezolve singure problemele, și nu să se bazeze pe alții. Vă doresc succes în zona euro, însă vă rog să învățați lecția de a nu cheltui mai mult decât câștigați.

  Ashley Fox (ECR). - Domnule președinte, doresc să clarific, în numele Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, faptul că suntem în favoarea mecanismului european de stabilitate care a fost instituit, însă am votat împotriva raportului Brok/Gualtieri deoarece avizul în cauză nu corespundea concluziilor la care a ajuns Consiliul.

Raportul Brok/Gualtieri propunea ca Parlamentul European și Comisia să se amestece efectiv într-un mecanism interguvernamental. Se cuvine întru totul ca acest mecanism să fie interguvernamental datorită sumelor enorme de bani care îi sunt alocate. Ministerele naționale responsabile față de parlamentele lor naționale: aceasta este ierarhia corectă a responsabilității. La baza întregii crize a monedei euro, nu este, desigur, o problemă cu moneda euro, ci o problemă cu guvernele care cheltuiesc prea mult din banii contribuabililor lor.

Raport: Artur Zasada (A7-0046/2011)

  Syed Kamall (ECR). - Domnule președinte, salut încheierea celei de-a doua etape a acordului Open Skies dintre UE și SUA. Cred că acesta este un progres, însă există printre noi, în mod evident, și persoane care ar dori mai multă liberalizare și o distanțare de protecționismul care continuă să afecteze această industrie în multe feluri. Aș dori, de asemenea, ca SUA să elimine barierele sau restricțiile cu privire la proprietatea străină, și cred că pasagerii din toată lumea ar beneficia de mai multe acorduri privind cerul deschis.

Aduc, de asemenea, omagiu raportoarei alternative ECR, Jackie Foster, care este o specialistă în acest domeniu și care a lucrat în domeniul transportului aerian, precum și în Comisia pentru transport. Cu toate acestea, cred că este foarte important să continuăm să facem presiuni în direcția unei mai mari liberalizări nu doar cu privire la acordul dintre UE și SUA, ci și cu privire la piețele emergente din Asia; salut așadar inițiativa de astăzi referitoare la înțelegerea privind acordul dintre UE și Vietnam. Fie ca noi să continuăm să avem acces mai bun la piețele în creștere din lume!

Raport: Francesca Balzani (A7-0058/2011)

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, aș dori, în primul rând, să-i mulțumesc raportoarei, doamna Balzani, pentru munca sa excelentă. Intrând în miezul problemei, cred că există patru puncte de importanță capitală în acest raport din proprie inițiativă.

Primul, în termeni generali, este referința explicită la bugetul Uniunii Europene și la natura sa redistributivă, care reprezintă pietrele de temelie a solidarității europene. Al doilea, în termeni concreți, reafirmă principiul conform căruia angajamentele restante – care se situează la un nivel extrem de ridicat în sectorul de coeziune – ar trebui să fie duse la îndeplinire și nu întrerupte pur și simplu, după cum sugerează Consiliul. Al treilea identifică unele îndoieli – pe deplin rezonabile din punctul meu de vedere – cu privire la eficiența unui criteriu estimativ bazat pe performanța din anul precedent. Al patrulea îndeamnă Comisia să formuleze propuneri pentru crearea de resurse noi și, în special, ca resursele noi să fie concepute pentru a combate efectele persistente ale crizei printr-un angajament solid și eficient față de politicile în materie de inovare, cercetare și creștere din punctul de vedere al economiei, producției și al forței de muncă în întreaga Europă.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, într-un moment atât de important, un document precum cel aprobat astăzi se bazează cu siguranță pe criteriile bunului simț și al rațiunii. Susținerea Strategiei 2020 reprezintă, fără nicio îndoială, o dovadă a credibilității, precum și a consecvenței acțiunilor Parlamentului. Cu toate acestea, mai multe criterii și orientări importante trebuie să fie consolidate în continuare prin intermediul unei liste care să prezinte prioritățile intervențiilor.

Astăzi, într-o perioadă atât de delicată în care dificultățile din Mediterană, în primul rând, însă și cele din Japonia, sunt corelate direct cu o situație care se schimbă rapid, este nevoie de un Parlament autoritar și credibil, împreună cu răspunsuri care să ofere un impuls pentru creștere, competitivitate și sustenabilitate inteligentă pentru activitățile care trebuie realizate.

  Mario Borghezio (EFD). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, cred că într-o perioadă atât de delicată pentru finanțele statelor membre ale Europei, după cum s-a spus cu puțin timp în urmă, aș dori să trag un semnal de alarmă cu privire la o cheltuială care este discutată în prezent în cadrul Comisiei pentru bugete: cazul surprinzător al cheltuielilor mari puse deoparte pentru Casa istoriei europene. Cred că ar fi o rușine dacă s-ar aproba această măsură.

Deținem deja clădirea Eastman, însă au fost alocate între 26 de milioane de euro și 31 de milioane de euro numai pentru cheltuielile pentru renovare, plus 3,3 milioane de euro pentru planurile construcției. Costurile fixe se ridică la peste 3 milioane de euro în timp ce costurile variabile ajung la 3,2 milioane de euro, plus 3,2 milioane de euro pentru un personal alcătuit din 50 de angajați, 2 milioane de euro pentru securitate și apoi mai sunt necesare 13,45 milioane de euro doar pentru gestionarea proiectului. Cred că ar trebui să dăm un exemplu de prudență în cheltuieli prin intermediul instituțiilor noastre. Această inițiativă ar fi totuși o rușine.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, aș dori să fac trei comentarii, dacă îmi permiteți, cu privire la orientările generale pentru pregătirea bugetului 2012. În primul rând, cred că este bine că dezbatem bugetul 2012 într-o fază incipientă, deoarece – în al doilea rând – nu dorim un alt dezastru precum cel pe care l-am avut între Parlamentul European, Consiliu și Comisie cu privire la bugetul 2011. În al treilea rând, sunt extrem de mândru de faptul că bugetul european nu trebuie să recurgă la împrumuturi. Cred că lucrurile ar trebui să stea așa și în continuare.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0265/2011)

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Domnule președinte, imigrația legală joacă, cu siguranță, un rol important în promovarea dezvoltării economice europene și îmbunătățirea competitivității. Aici este vorba, totuși, în mod cert, despre o problemă recurentă, respectiv lipsa unui statut legal ferm pentru imigranți și, în consecință, posibilitatea discriminării acestora. Nu este normal să existe situații în care, în secolul al 21-lea, asistăm încă la incidente care implică, în principiu, sclavia. Toată lumea trebuie să fie tratată egal pe piața muncii. Acest raport cuprindea prevederile care lipsesc în prezent din cadrul nostru de standarde, și, prin urmare, am susținut crearea unui cadru legal în acest domeniu, lucru pe care îl consider foarte important.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, simplificarea administrativă și facilitarea accesului la informații relevante sunt instrumentele potrivite pentru a face piața muncii din Europa mai atractivă pentru lucrătorii din țări terțe.

Dispozițiile pentru o procedură unică de solicitare care duc la un titlu combinat care să includă atât permisul de ședere, cât și cel de muncă în cadrul unui singur document administrativ vor contribui la simplificarea și armonizarea normelor aplicabile în statele membre în prezent. Acest fapt va asigura o procedură mai clară și mai eficientă atât pentru imigranți, cât și pentru angajatorii lor, permițând în același timp controale mai ușoare privind caracterul legitim al reședinței lor și al ocupării forței de muncă. Procedura unică va însemna, de asemenea, că prăpastia dintre drepturile cetățenilor UE și drepturile cetățenilor din țări terțe poate fi, de asemenea, redusă. Din acest motiv am votat în favoarea raportului întocmit de doamna Mathieu.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Domnule președinte, am votat împotriva proiectului de directivă aprobat. Consider că aplicarea unei proceduri unice pentru gestionarea permiselor de muncă și a permiselor de ședere este importantă. Este la fel de important să încercăm să creăm un singur set de drepturi pentru cetățenii din țări terțe care trăiesc și muncesc în oricare dintre statele membre ale UE.

Este necesar, de asemenea, fără îndoială, să avem securitate juridică și transparență cu privire la deciziile luate de organele naționale competente când analizează aceste cereri. Din moment ce au o influență considerabilă asupra vieților acestor oameni, ar trebui să fie evaluate cât mai obiectiv posibil.

Tratamentul egal ar trebui să fie garantat în toate domeniile dispozițiilor sociale, iar drepturile lor trebuie să fie susținute în legislație. Din moment ce aceste schimbări nu au fost incluse în directiva privind migrația economică, cred că nu a fost corect din partea partidelor de dreapta să o aprobe.

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Domnule președinte, mai întâi, faptul că acest permis unic promite aceleași drepturi și același tratament pentru lucrătorii străini este un început bun. Trebuie să garantăm faptul că drepturile omului în Uniunea Europeană sunt puse în aplicare astfel încât lucrătorii care vin aici din țări terțe să primească același salariu, să aibă aceleași niveluri de securitate socială, și să li se aplice aceleași condiții de ocupare a forței de muncă precum și celorlalți angajați. Aceasta este, în mod evident, un considerent fundamental.

Sunt mai degrabă îngrijorat de un aspect referitor la raport, cu toate că am votat în favoarea acestuia. Mă refer la domeniul de aplicare a articolului 3, care nu acoperă încă aspectul lucrătorilor detașați sau sezonieri sau al persoanelor transferate în cadrul aceleași întreprinderi din țări terțe. Sper că vom face progrese în această privință, astfel încât toată lumea să primească tratament egal în acest pachet de permis unic. Principiul ghișeului unic este un lucru pozitiv: ideea conform căreia oricine poate aplica pentru acest permis într-un singur loc și nu mai trebuie să alerge dintr-un loc în altul din cauza birocrației excesive.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, sunt întru totul de acord cu acei deputați care afirmă că trebuie să garantăm tratament egal lucrătorilor din țările terțe care au fost angajați în UE mai mult de un an. Sunt de acord, de asemenea, cu faptul că lucrătorii care muncesc în Uniunea Europeană de mai puțin de șase luni nu trebuie să primească tratament egal în ceea ce privește alocațiile și ajutorul de șomaj. Cu toate acestea, sunt pe deplin în favoarea faptului– și aș dori să subliniez acest lucru încă o dată – ca aceste grupuri să fie asigurate, de asemenea, împotriva accidentelor și a bolilor. În al treilea rând, cred că pensiile reprezintă o componentă a salariilor unei persoane și, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 883/2004, ar trebui să poată să fie transferate în conformitate cu normele statelor membre, cu condiția ca acest lucru să se întâmple doar în cazul în care țara terță acceptă, de asemenea, această măsură și cu condiția să le transfere efectiv.

Raport: Francesca Balzani (A7-0058/2011)

  Ashley Fox (ECR). - Domnule președinte, salut faptul că începem pregătirile pentru bugetul 2012 atât de devreme. Avem astfel posibilitatea de a analiza în mod corespunzător aspectele referitoare la acesta. Una despre chestiunile despre care am vorbit mult în Uniunea Europeană, și în această Cameră, se referă la solidaritate. Suntem adesea foarte dornici să dăm dovadă de solidaritate față de grupuri de oameni diferite.

Aș solicita acestui Parlament să dea dovadă de oarecare solidaritate față de contribuabilii din circumscripțiile noastre deoarece, până acum, nu am reușit să facem acest lucru. În această perioadă de austeritate trebuie să dăm dovadă de cumpătare. Ar trebui să dăm un exemplu. Ar trebui să facem acest lucru prin înghețarea salariilor și a indemnizațiilor tuturor deputaților din Parlamentul European și a funcționarilor din această instituție pentru 2012, și ar trebui, de asemenea, să renunțăm la planurile pentru Casa istoriei europene, a cărei construcție va costa milioane de euro și pentru care nu există un plan de finanțare pe termen lung. Fără îndoială, și finanțarea acestei construcții va cădea pe umerii contribuabililor.

Raport: Andreas Schwab (A7-0038/2011)

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, nu este nicio îndoială cu privire la faptul că fragmentarea normelor privind drepturile consumatorului creează un obstacol foarte important în calea achizițiilor și a vânzărilor transfrontaliere și reprezintă, de asemenea, o problemă pentru crearea eficientă a unei piețe interne reale. Cred că propunerea de directivă, care a fost trimisă înapoi comisiei astăzi cu adăugiri importante, poate contribui la conturarea unui cadru juridic clar cu privire la drepturile consumatorului.

  Alfredo Antoniozzi (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, prin revizuirea celor patru directive actuale, acest raport își propune să pună capăt fragmentării cadrului juridic care a împiedicat până acum finalizarea pieței interne. Obiectivul constă în îmbunătățirea funcționării pieței pentru consumatori și întreprinderi, stimulând încrederea consumatorului și reducând reticența întreprinderilor de a funcționa la un nivel transfrontalier.

Propunerea este complexă și conține multe aspecte concrete care au fost examinate și dezbătute începând de la ultima președinție prin rotație a Franței. În cadrul noii comisii conduse de dl Barroso, activitatea dnei Reding a făcut ca armonizarea completă să nu mai fie considerată dogmatică și am pornit cu dreptul pe drumul spre o armonizare a anumitor aspecte.

În ciuda faptului că nu sunt mulțumit pe deplin de rezultatul final obținut – pe care îl consider a fi mediocru și rodul unui compromis nesatisfăcător – cred și sper că această propunere poate oferi un punct de plecare pentru evoluțiile viitoare. Prin urmare, am susținut acest raport.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, textul asupra căruia s-a votat astăzi este rezultatul unei călătorii lungi și complicate care a început în octombrie 2008 cu scopul de a situa consumatorul în centrul protecției oferite pentru cumpărăturile făcute în străinătate.

Obiectivul pe care trebuie să și-l propună Uniunea și instituțiile UE este de a ajuta piața internă să funcționeze mai bine, cu scopul de a spori încrederea consumatorului, susținând în același timp întreprinderile noastre.

Directiva votată astăzi de către acest Parlament reprezintă sinteza a patru directive referitoare la această chestiune care au fost în vigoare până astăzi. Directiva exprimă dorința noastră de a armoniza regulamentele în vigoare în prezent în sistemele juridice diferite într-un mod mult mai incisiv, evitând fragmentarea legală care, din nefericire, a sfârșit adesea prin a fi un obstacol atât pentru întreprinderi – al căror scop este de fi capabile să fie competitive pe piața transfrontalieră – cât și pentru consumatori. Din aceste motive am consimțit și am votat în favoarea acestui raport.

  Mitro Repo (S&D). - (FI) Domnule președinte, reforma directivei privind drepturile consumatorilor a fost un proces lung și sporadic. Ideea originală a Comisiei cu privire la armonizarea la scară largă a riscat să afecteze nivelurile de protecție a consumatorului, în special cel al consumatorilor din țările nordice. Acest fapt ar fi contravenit Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, potrivit căruia legislația consumatorului trebuie să se bazeze pe niveluri cât mai ridicate posibil de protecție a consumatorului. Prin urmare, ar trebui să ne amintim întotdeauna că piețele sunt create pentru consumatori, și nu invers.

Legislația cu privire la consumatori și antreprenorii mici trebuie să fie întotdeauna cât mai clară posibil și ușor de înțeles. Legislația întocmită cu exactitate și atenție este în interesul tuturor părților. Drept urmare, este bine că directiva este trimisă înapoi comisiei, așa cum a hotărât Parlamentul astăzi.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). - (FI) Domnule președinte, până acum piața internă a Uniunii Europene s-a dezvoltat punându-se accent în principal pe întreprinderile mari. Acum este timpul să ne îndreptăm atenția spre întreprinderile mici și mijlocii și mai ales spre consumatori, să ne asigurăm că interesele lor pe piața internă sunt protejate mai energic. Această propunere a comisiei de a reforma protecția consumatorului a fost primită într-un mod destul de controversat. În Finlanda, de exemplu, Asociația Consumatorilor a strâns semnături pe o petiție, declarând că, dacă ar fi înaintat, propunerea ar fi afectat iremediabil protecția consumatorului în Finlanda.

Acest compromis asupra căruia am votat acum, care va fi discutat în continuare, este foarte obscur. Multe dintre propunerile originale au fost eliminate, făcând ca acest proiect să nu fie deloc ambițios. Cu toate acestea, cea mai mare problemă este că, în realitate, este dificil de înțeles. Aș dori să introducem condiția ca directiva privind drepturile consumatorilor să fie una pe care să o înțeleagă și consumatorii, oferindu-le astfel protecție.

  Hannu Takkula (ALDE). - (FI) Domnule președinte, colegii mei deputați finlandezi care au vorbit înaintea mea, dl Repo și doamna Jäätteenmäki, au exprimat câteva opinii binevenite referitoare la această directivă privind drepturile consumatorilor. În calitate de finlandezi și nordici, suntem îngrijorați că protecția consumatorului ar putea avea de suferit. Armonizarea deplină ar însemna exact acest lucru, în special în ceea ce le privește pe țările nordice. În plus, ar întârzia măsurile în acele țări în care lucrurile nu sunt în prezent nici pe departe perfecte.

Este excelent că această propunere este trimisă înapoi comisiei, deoarece conține câteva puncte ușor problematice, în special pentru antreprenorii mici. Aș dori ca comisia să-și concentreze atenția asupra unui aspect minor. Amendamentele 18 și 107 sugerează că aceasta ar avea un impact foarte negativ asupra companiilor de turism din nordul Finlandei, de exemplu. Se întâmplă frecvent ca decizia de a merge la o agenție de turism, la un hotel sau la o pensiune să fie luată pe drum, și oamenii sună și rezervă. În conformitate cu această directivă, acest lucru nu ar fi suficient: oamenii ar trebui să trimită un fax sau ceva asemănător. Acest lucru nu este întotdeauna posibil în practică. Acest aspect ar trebui să fie abordat la nivelul publicului, iar situațiile diferite din diversele state membre trebuie înțelese.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, cred că abordarea adoptată pentru armonizarea legislației noastre europene fragmentate privind consumatorii, care ridică un obstacol în calea comerțului, este una temeinică și care trebuie urmată. Este, de asemenea, important ca consumatorii să dezvolte un sentiment al dreptului european, cu alte cuvinte să fie posibil să fie încrezători atunci când fac afaceri sau atunci când cumpără sau achiziționează ceva oriunde în Uniunea Europeană. Acest lucru va aduce siguranță nu numai pentru consumatori, ci și pentru producători.

Sunt extrem de încântat de îmbunătățirile cerințelor de informare pentru vânzarea din ușă în ușă și contractele de la distanță. În dezbaterile viitoare – și sunt, prin urmare, foarte încântat că acest raport a fost trimis înapoi comisiei din nou – ar trebui să ne asigurăm că, atunci când discutăm despre producători, nu avem în vedere doar corporațiile mari, ci și micile afaceri de familie, și nu ar trebui să le împovărăm excesiv cu subtilități juridice.

  Ashley Fox (ECR). - Domnule președinte, când alegătorii mei mă întreabă care este beneficiul principal al faptului de a face parte din Uniunea Europeană, răspunsul meu este întotdeauna comerțul liber care există între națiuni și piața internă pe care încercăm să o finalizăm.

Salut așadar această directivă privind drepturile consumatorilor. O salut deoarece face un pas – chiar dacă mic – spre finalizarea pieței unice. Va conferi unele beneficii consumatorilor și micilor întreprinderi. Va ajuta comerțul online și transfrontalier. Totuși, trebuie să spun că a durat mult timp până la apariția acestei directive și că progresele sunt modeste.

I-aș spune Comisiei că avem nevoie de un cadru pentru finalizarea pieței unice, în opoziție cu seria destul de întreruptă de inițiative pe care le avem în prezent.

  Siiri Oviir (ALDE). – (ET) Domnule președinte, adoptarea Directivei europene armonizate privind protecția consumatorilor este cu siguranță o modalitate de îmbunătățire a funcționării pieței interne. Această directivă armonizată, care reunește mai multe directive referitoare la drepturile consumatorilor, va simplifica considerabil cadrul juridic, va contribui în mod cert la sporirea încrederii consumatorilor și va încuraja desigur, de asemenea, comerțul transfrontalier. Acesta este un pas spre reducerea fragmentării. Din păcate, armonizarea deplină a drepturilor consumatorilor din Uniunea Europeană nu este deocamdată o realitate astăzi. Cu toate acestea, este un pas important spre o mai bună protecție a consumatorilor și a comerțului. Prin urmare, am susținut adoptarea acestui document.

Propunere de rezoluție (B7-0224/2011)

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Domnule președinte, doamnelor și domnilor, veștile cu privire la valul de cutremure care afectează Orientul îndepărtat și Japonia, mai ales începând cu 11 martie, ne-a făcut să ne cutremurăm la amploarea tragediei umane care se desfășoară. Din aceste motive, cred că această rezoluție reprezintă un prim pas necesar pentru a-i asigura poporului japonez întregul sprijin umanitar, tehnic și financiar de care va avea nevoie în lunile și anii care vor urma.

Cred că incidentul de la uzina Fukushima ar trebui să ne determine pe toți să medităm cu atenție, scrupulozitate și calm la riscurile energiei nucleare. Europa trebuie să investească și trebuie, de asemenea, să sfătuiască statele membre să se concentreze cu mai multă atenție și eficiență asupra surselor de energie alternativă. Gândurile noastre se îndreaptă astăzi către Japonia și angajamentul nostru pentru viitor trebuie să fie de a evita ca situații asemănătoare să se repete în Europa și oriunde în altă parte în lume.

  Paul Rübig (PPE). – (DE) Domnule președinte, cred că putem cu toții să tragem învățăminte din situația din Japonia. Aceste învățăminte se referă mai ales la centralele de energie nucleară. Solicit Consiliului să vină cu propuneri în această privință de urgență. Ceea ce a prezentat până acum Comisia reprezintă un stimulent pentru ca Grupul de lucru pentru chestiuni atomice al Consiliului European să abordeze într-un final cererile făcute de Parlamentul European. Avem nevoie de o dezbatere intensivă cu privire la această chestiune, și cred că a venit timpul pentru aceasta.

Explicații scrise privind votarea

Raport: Vital Moreira (A7-0041/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Susțin acest raport care indică încă o dată că ar trebui să ajutăm Moldova să-și revină din punct de vedere economic, luând în calcul faptul că 40 % din economia sa depinde de agricultură. Sunt de acord pe deplin cu măsurile propuse de raportor pentru a avea un acord mai cuprinzător și relevant pentru redresarea economică a acestei țări, care este un partener UE.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest raport care majorează contingentele tarifare scutite de taxe vamale pentru vin ale Moldovei. Moldova întâmpină dificultăți în ceea ce privește exporturile de vin, fapt care amenință redresarea sa economică și agricultura, mai ales exploatațiile agricole de dimensiuni medii și familiale. Sectorul agricol reprezintă circa 40 % din economia Moldovei. Doar sectorul vitivinicol folosește circa 300 000 de oameni, majoritatea dintre aceștia trăind în zone rurale. Până în prezent Moldova și-a epuizat în întregime contingentul care i-a fost alocat; prin urmare, o majorare a contingentelor tarifare scutite de taxe vamale îi va permite Moldovei să-și sporească vânzarea producției în UE, fără a dăuna industriei vitivinicole a UE.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Rusia reprezintă o piață importantă de desfacere pentru vinificatorii moldoveni, însă în ultimă perioada piața rusă nu mai reprezintă siguranță în ceea ce privește exportul produselor vinicole. În căutarea unei alternative la piața rusă, Comisia Europeană a propus creșterea contingentelor duty-free de la 100 000 de hectolitri (hl) la 150 000 hl anul acesta, de la 120 000 hl la 180 000 hl în 2012 și până la 240 000 hl, începând cu 2013. Am votat în favoarea acestei modificări în relațiile comerciale cu Republica Moldova, pentru a crește volumul importurilor de vin scutite de drepturi vamale. Această modificare a regulamentului (CE) nr.55/2008 poate fi o soluție pentru producătorii de vin din Republica Moldova, astfel încât aceștia să beneficieze de o piață de desfacere mai sigură, în condițiile în care Rusia a impus embargo pentru vinurile moldovenești în 2006 și în 2010, trimițând mai mulți vinificatori în faliment.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D), în scris. – (PT)M-am abținut de la votul asupra propunerii de introducere a unor preferințe comerciale autonome pentru Republica Moldova deoarece cred că formularea sa actuală nu abordează în mod corespunzător dispozițiile necesare pentru protecția indicațiilor geografice (IG) ale UE, mai ales ale IG-urilor referitoare la vinuri portuare.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Aș dori să-mi exprim sprijinul față de redresarea economică a Moldovei și să ofer o perspectivă pozitivă persoanelor care lucrează în industria vitivinicolă din această țară. Sunt de acord cu majorarea contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pentru vin, de la 120 000 hl la 180 000 hl pentru 2011, și începând cu 2013 până la 240 000 hl pe an. Prin urmare, am votat pentru acest raport care nu pune în niciun fel în pericol industria vitivinicolă UE.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − Am votat în favoarea raportului privind introducerea unor preferințe comerciale autonome pentru Republica Moldova, considerând că acestea reprezintă un semnal pozitiv al UE către această țară, membră a Parteneriatului estic, care a declarat recent că speră să își poată depune cererea de aderare la Uniune în 2011. Moldova a întreprins un set ambițios de reforme politice, economice și sociale, a căror continuitate trebuie încurajată În același timp, Republica Moldova a fost dur afectată de criza economică și financiară. În ultimii 4 ani, 40 % din întreprinderile sale vinicole fie și-au stopat activitatea, fie au intrat în proces de insolvabilitate, iar companiile care încă activează în acest sector cheie al economiei sale au acumulat pierderi. Creșterea contingentului tarifar scutit de taxe vamale pentru vin și prelungirea validității Regulamentului nr. 55/2008 al Consiliului până la sfârșitul lui 2015, ar ajuta această țară, al cărui număr de lucrători în industria vitivinicola se ridică la 300 000 și în care sectorul agricol reprezintă 40 % din Produsul Intern Brut, fără a afecta totodată economia Uniunii. Aceste măsuri ar lăsa, de asemenea, suficient timp pentru pregătirea negocierilor privind crearea unei zone de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare, un obiectiv comun al UE și al Republicii Moldova.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru acest raport deoarece cred că propunerea Comisiei, care modifică regulamentul în vigoare în prezent, poate contribui la susținerea redresării economice a Moldovei și oferi o perspectivă pozitivă persoanelor care lucrează in industria vitivinicolă din această țară, fără a aduce prejudicii intereselor producătorilor UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Industria vitivinicolă din Moldova trece printr-o perioadă de criză declanșată de reducerea exporturilor, care au împiedicat redresarea economică a țării și reformele care i-ar permite să aspire la aderarea la UE într-un mod mai realist. Majorarea contingentelor tarifare scutite de taxe vamale, mai ales pentru vinul din Moldova, poate contribui la atenuarea presiunii asupra acestui sector.

Trebuie să subliniez faptul că, în ciuda disponibilității UE de a ajuta Moldova, Uniunea și statele sale membre ar trebui să încerce să se asigure că vinul din alte state nu are standarde calitative sub cele cerute pentru vinurile UE.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest proiect de rezoluție legislativă al Parlamentului se bazează pe o propunere de regulament din partea Parlamentului și a Consiliului care modifică Regulamentul (CE) nr. 55/2008 al Consiliului prin introducerea de preferințe comerciale autonome pentru Republica Moldova. În ciuda eforturilor depuse de poporul său și a reformelor puse în aplicare de guvernul său, Republica Moldova trece printr-o situație dificilă din cauza crizei cu care se confruntă sectorul vitivinicol, cel mai productiv sector din țară, reprezentând 40 % din economia Moldovei și folosind peste un sfert din populația în vârstă de muncă din această țară.

Este așadar important să sprijinim redresarea economică a Moldovei și să dăm un semn pozitiv de solidaritate UE cu o populație care trăiește în principal în zone rurale. Și eu salut și votez pentru acest proiect de rezoluție legislativă care vizează extinderea Regulamentului(CE) nr. 55/2008 al Consiliului până la 31 decembrie 2015 și sper că până la acea dată se va crea o „zonă de liber schimb aprofundată și cuprinzătoare” între UE și Republica Moldova.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport aprobă propunerea Comisiei de a autoriza majorarea contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pentru vinul din Moldova. Comisia propunere o creștere a contingentelor de la 100 000 hl la 150 000 hl pentru anul 2011, de la 120 000 hl la 180 000 hl pentru anul 2012 și la 240 000 hl pe an începând cu 2013. Potrivit Comisiei, majorările propuse se bazează pe faptul că Moldova și-a epuizat sistematic contingentele tarifare existente, și iau în calcul „potențialul sectorului de a-și îmbunătăți piețele nișă în UE”.

Deși s-a afirmat că nivelul de creștere propus nu pune în pericol industria vitivinicolă UE, credem că există încă unele îndoieli cu privire la dacă lucrurile stau efectiv așa, și de aceea ne-am abținut. Acest considerent a luat în calcul situația de criză cu care se confruntă în prezent numeroși producători, mai ales producători mici și mijlocii din țări precum Portugalia, în contextul scăderii dramatice a prețurilor de producție și a creșterilor continue ale cheltuielilor de intrare. Aceste dificultăți sunt exacerbate de schimbările introduse prin reforma organizării comune a pieței (OCP) și obiectivul planificat cu privire la drepturile de producție. Această reformă a avantajat marii producători din industria vitivinicolă, și unii importatori...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Raportul dlui Moreira a fost adoptat astăzi, sprijinind propunerea Comisiei de a autoriza creșterea contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pentru vinul din Moldova. Deși organul executiv comunitar afirmă că nivelul creșterii nu pune în pericol industria vitivinicolă UE, dat fiind faptul că există îndoieli și spre binele agriculturii portugheze, ne-am abținut de la vot.

Moldova a solicitat Comisiei să-i majoreze contingentele tarifare scutite de taxe vamale pentru vin în virtutea preferințelor comerciale autonome acordate acestei țări printr-un regulament din 2008.

Pentru a sprijini redresarea economică a Moldovei și a oferi o perspectivă pozitivă persoanelor din industria vitivinicolă din această țară (un sfert din forța de muncă), s-a propus o creștere a contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pentru vin,de la 100 000 hl la 150 000 hl pentru anul 2011, de la 120 000 hl la 180 000 hl pentru anul 2012 și la 240 000 hl pe an începând cu 2013.

Comisia afirmă că „deoarece nivelul general al importurilor din Moldova este de doar 0,04 % din toate importurile UE, este puțin probabil ca deschiderea în continuare a pieței să creeze efecte negative pentru UE. În prezent aproximativ 90 % dintre toate importurile din Moldova...”

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT)Propunerea Comisiei face posibilă schimbarea regulamentelor pentru relațiile cu Republica Moldova. Dată fiind perioada de criză cu care se confruntă țara în cauză, planul își propune să crească cantitatea de vin importată din Moldova. Potrivit Comisiei, aceste importuri ar avea un impact minim asupra piețelor noastre și deocamdată nu cred că pot să susțin această propunere în această perioadă actuală de criză economică majoră, care pune deja presiuni majore asupra agricultorilor și a distileriilor noastre.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest document deoarece, pentru a sprijini redresarea economică a Moldovei și pentru a le oferi persoanelor care lucrează în industria vitivinicolă din Moldova o perspectivă pozitivă, se propune creșterea contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pentru 2011 de la 100 000 de hectolitri (hl) la 150 000 hl, pentru 2012 de la 120 000 hl la 180 000 hl, și la 240 000 hl pe an începând cu 2013. Nivelul de majorare propus se bazează pe faptul că Moldova și-a epuizat în mod sistematic contingentele existente și pe potențialul sectorului de a-și îmbunătăți piețele nișă din UE. În plus, nivelul majorării nu destabilizează industria vitivinicolă UE. Se așteaptă ca sectorul vitivinicol al Moldovei să continue să îmbunătățească calitatea vinurilor sale. Deoarece Regulamentul (CE) nr. 55/2008 al Consiliului expiră la 31 decembrie 2012 și deoarece este important să li se asigure securitate juridică producătorilor, exportatorilor și importatorilor, se propune prelungirea valabilității Regulamentului (CE) nr. 55/2008 al Consiliului pentru încă trei ani până la 31 decembrie 2015.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. −Voi declara întotdeauna că Republica Moldova trebuie să fie încurajată în drumul său pro-european. Moldova se confruntă cu dificultăți în exporturile sale de vin către unele dintre piețele sale tradiționale, dificultăți care amenință redresarea economică și procesul de reformă urmărite de aceasta în mod energic. Argumentele date în raportul dlui Vital Moreira sunt convingătoare, Moldova are nevoie de prelungirea Regulamentului (CE) nr. 55/2008 al Consiliului pentru o perioadă de încă trei ani, până la 31 decembrie 2015. Solicitarea făcută de Republica Moldova în iulie 2010 este justificată. Moldova are nevoie ca Uniunea Europeană să fie un partener de încredere. Din aceste motive susțin raportul întocmit de dl Vital Moreira privind propunerea de regulament a Parlamentului European.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Preferințele comerciale acordate Republicii Moldova de UE s-au dovedit a fi adecvate. În plus, nu s-au înregistrat efecte dăunătoare asupra industriei vitivinicole din UE. Fiind cea mai săracă țară din Europa, Republica Moldova are nevoie de sprijinul UE. Aceasta este datoria noastră morală în interesul unității și al armoniei europene. Salut așadar propunerea Comisiei de a prelungi perioada de valabilitate.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru acest raport privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 55/2008 al Consiliului de introducere a unor preferințe comerciale autonome pentru Republica Moldova. Această măsură aduce relațiile noastre comerciale cu Moldova în linie cu alte țări învecinate.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) În contextul politicii de vecinătate a Uniunii, Moldova a adoptat întotdeauna un program ambițios de asociere politică și de creștere a integrării economice cu UE, înregistrând astfel progrese decisive spre convergența legilor sale cu legislația și regulamentul UE, anticipând pregătirea negocierilor viitoare, mai extinse. Moldova a arătat că este pregătită să promoveze și să suporte efectele unei inițiative atât de ambițioase, continuând în direcția progreselor deja făcute în ceea ce privește piața liberă a UE. Suntem totuși de acord cu afirmația raportorului, dl Moreira, potrivit căreia Republica Moldova se află în prezent într-o situație dificilă în ceea ce privește exportul unor produse, care creează probleme pentru redresarea sa economică. Prin urmare, considerăm că se impune prelungirea valabilității regulamentului privind unele preferințe comerciale autonome cu trei ani pentru a da Moldovei suficient timp să se pregătească în mod corespunzător pentru negocierile asupra zonei de liber schimb. Începând cu aceste considerente, raportul pe care l-am adoptat își propune să încurajeze redresarea economică a Moldovei, mai ales prin creșterea contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pentru unele produse, în conformitate cu preferințele comerciale autonome actuale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) În ultimii ani Moldova a făcut eforturi pentru a se apropia de standardele europene de libertate, democrație și bună guvernanță. Eforturile evidențiate aici au fost consecvente și au demonstrat preocuparea Moldovei de a continua pe calea către o posibilă integrare în UE. Astfel, pentru a sprijini redresarea economică a Moldovei și a oferi o perspectivă pozitivă pentru persoanele care lucrează în industria vitivinicolă din țară (un sfert din forța de muncă), s-a propus creșterea contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pentru vin, de la 100 000 hl la 150 000 hl pentru 2011, de la 120 000 hl la 180 000 hl pentru 2012, și la 240 000 hl pe an începând cu 2013. Aceasta este direcția în care se îndreaptă amendamentele la acest regulament, și acest lucru va ajuta economia și dezvoltarea Moldovei.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. −Dat fiind faptul că Moldova se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește exporturile sale de vin către unele dintre piețele sale tradiționale, dificultăți care amenință redresarea economică a acesteia și procesul de reformă urmărite energic de Republica Moldova, și pentru a lua măsuri în vederea creșterii exporturilor de vin ale Moldovei în vederea sprijinirii dezvoltării economice a țării, este necesar să: 1. creștem contingentele tarifare scutite de taxe vamale pentru vin în virtutea preferințelor comerciale autonome; 2. să prelungim valabilitatea regulamentului relevant (care va expira la 31 decembrie 2012) cu încă trei ani, până la 31 decembrie 2015; 3. să creștem contingentele tarifare scutite de taxe vamale pentru grâu, orz și ovăz.

Prin urmare, am votat pentru.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Salut votul favorabil în cazul acestui raport. Republica Moldova are nevoie de sprijinul Uniunii Europene în această perioadă, în care se confruntă cu dificultăți economice, la fel ca majoritatea statelor lumii, dar și cu dificultățile inerente unei tranziții politice. În condițiile în care Moldova se confruntă practic cu un boicot pe piața Federației Ruse în ceea ce privește exporturile de vin, sporirea contingentului tarifar scutit de taxe vamale pentru vin este o măsură oportună și, sper, de folos pentru economia acestei țări.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. − (LT) Sunt de acord cu rezoluția care propune majorarea preferințelor comerciale autonome pentru Republica Moldova în sectorul vitivinicol, care este extrem de important pentru această țară. Se știe că acesta ar fi un stimulent și mai mare pentru intensificarea relațiilor reciproce dintre Uniunea Europeană și Moldova, și pentru dezvoltarea politicii europene de vecinătate. Deoarece Moldova și-a epuizat deja în întregime setul de contingente, sunt de acord cu propunerea de creștere a contingentelor tarifare scutite de taxe vamale pentru vin. Se atrage atenție asupra faptului că un astfel de regulament nu va avea un impact negativ asupra industriei vitivinicole din UE. Moldova este una dintre cele mai sărace țări din Europa, confruntându-se cu probleme economice și politice majore. UE ar trebui să creeze condiții favorabile pentru ca Moldova să aleagă o direcție geopolitică adecvată care ar ajuta la soluționarea dificultăților țării. În plus, dispozițiile acestei rezoluții vor crea condiții favorabile pentru ca sectorul vitivinicol din Moldova să-și îmbunătățească calitatea produsului. Cred că prelungirea valabilității întregului regulament pentru încă trei ani pentru a asigura claritatea și securitatea juridică pentru producători, exportatori și importatori este rezonabilă.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Moreira privind preferințele comerciale autonome pentru Republica Moldova deoarece este consecvent cu politica de vecinătate a Uniunii și cu acordurile economice existente deja cu alte țări învecinate. Cred într-adevăr că este o idee bună ca țările care se învecinează cu UE să primească concesii comerciale avantajoase, atât pentru dezvoltarea economică, cât și pe plan sociopolitic. Libera circulație a bunurilor sau reducerea taxelor vamale permite un flux mai mare de capital și facilitează acordurile de cooperare. De pe urma acestui fapt vor avea de câștigat atât țările învecinate, cât și piața internă. În mod evident, scopul comercial al acestui proiect este important; totuși, nu trebuie să uităm nici alte aspecte care trebuie avute în vedere.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) După cum am avut oportunitatea de a afirma mai devreme, este esențial ca UE să aibă o politică de vecinătate europeană coerentă și eficientă. În sfera de aplicare a acestei politici de vecinătate, Regulamentul (CE) nr. 55/2008 introduce un sistem specific de preferințe comerciale autonome pentru Republica Moldova, care oferă acces liber pe piața UE tuturor produselor din Moldova, cu excepția anumitor produse agricole enumerate în anexa la regulament, pentru care s-au acordat concesii limitate fie sub formă de scutire de taxe vamale în limita contingentelor tarifare, fie sub formă de taxe vamale mai mici.

Una dintre excepțiile de la libera circulație vizează industria vitivinicolă, cu punerea în aplicare a unui contingent tarifar care, potrivit datelor disponibile, a fost utilizat în întregime cu câteva luni înaintea sfârșitului de an. Dat fiind faptul că economia Moldovei este lovită puternic de efectele negative ale crizei financiare și economice globale, și că sectorul său vitivinicol utilizează circa 300 000 de lucrători, acest raport, în favoarea căruia am votat, propune creșterea contingentului tarifar actual pentru vin pentru a sprijini eforturile Moldovei și a oferi o piață atractivă și viabilă pentru exporturile sale de vin care, în plus, nu concurează cu produsele portugheze.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Pentru a sprijini eforturile de redresare economică ale Moldovei și pentru a încuraja mișcarea care a fost înregistrată în direcția convergenței cu legislația și standardele UE, Comisia a înaintat o propunere de creștere a contingentului tarifar pentru vinul din Moldova. Potrivit Comisiei, această măsură nu va avea niciun efect negativ asupra industriei vitivinicole europene, astfel încât am considerat că se impune acordarea acestui ajutor Moldovei.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Textul acestui raport este concis. Acesta stipulează: „Parlamentul European,– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0649), – având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 207 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0364/2010), – având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, – având în vedere articolul 55 și articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură, – având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A7-0041/2011), 1. Adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare; 2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text; 3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.”

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Republica Moldova trece printr-o perioadă dificilă în ceea ce privește exporturile sale de vin, fapt care are un efect negativ asupra procesului de reformă și a redresării economice inițiate de guvernul din această țară. Sectorul vitivinicol oferă un loc de muncă unui număr de circa 300 000 de persoane (un sfert din populația activă a țării) care locuiesc în mare parte în zonele rurale, cultivând în familie loturi de teren de dimensiuni mici sau medii. Cred că, prin aceste modificări, Regulamentul (CE) Nr. 55/2008 poate contribui la sprijinirea redresării economice a Moldovei, oferindu-le lucrătorilor din sectorul vitivinicol din această țară perspective mai bune pentru perioada 2011-2013. Pentru a avea o politică de vecinătate cât mai bună posibil, se impune urmărirea unor preferințe tarifare cu scopul de a opri declinul economiei Moldovei și de a reduce în același timp pierderile fiscale pentru UE cât mai mult posibil.

Raport: Helmut Scholz (A7-0051/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestui raport, date fiind amendamentele care au fost introduse pentru a prelungi valabilitatea sistemului actual – sistemul generalizat de preferințe (SPG) – până în decembrie 2013, luând în calcul incertitudinea în ceea ce privește timpul necesar pentru finalizarea procesului legislativ actual. Adoptarea acestui raport evită astfel o întrerupere în acoperirea juridică a SPG și împiedică disparitățile în tratamentul dintre țări diferite.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport deoarece sistemul generalizat de preferințe (SPG) este un mecanism comercial și de dezvoltare extrem de important pe care UE îl are la dispoziție. Totuși, aș dori să îndemn Comisia să vină cu o revizuire mai substanțială a schemei SPG cât mai curând posibil. Cred, de asemenea, că este timpul să ne angajăm la o revizuire mai substanțială a listelor beneficiarilor SPG și SPG+. Parlamentul European ar trebui să fie consultat în această privință din etapa inițială. Mă aștept, de asemenea, ca Parlamentul să fie implicat în procesul de monitorizare a respectării de către țările beneficiare ale SPG a celor 27 de convenții OIM și ONU, fapt care trebuie analizat temeinic pentru a menține credibilitatea mecanismului SPG+.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport. În 1968, Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) a recomandat crearea unui sistem generalizat de preferințe (SPG) în virtutea căruia țările industrializate să acorde preferințe comerciale tuturor țărilor în curs de dezvoltare pe bază nereciprocă, și nu doar fostelor colonii. Comunitatea Europeană a fost prima care a pus în aplicare o schemă SPG în 1971 și aceasta a reprezentat unul dintre instrumentele cheie ale politicii comerciale și de dezvoltare a UE, utilizat pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia prin generarea de venituri în cadrul comerțului internațional. Schema SPG aplicată de UE oferă cel mai favorabil tratament, acordând țărilor cel mai puțin dezvoltate acces scutit de taxe vamale și de contingente pe piața UE. Acest sistem contribuie, de asemenea, la promovarea dezvoltării sustenabile și a bunei guvernanțe pentru țările în curs de dezvoltare care ratifică și pun în aplicare convențiile și protocoalele internaționale privind drepturile omului și drepturile la muncă, protecția mediului, drogurile și lupta împotriva corupției.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) În 1968, Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare a recomandat crearea unui sistem generalizat de preferințe (SPG) în virtutea căruia țările industrializate să acorde preferințe comerciale tuturor țărilor în curs de dezvoltare pe bază nereciprocă. Comunitatea Europeană a fost prima care a pus în aplicare schema SPG și, de la crearea sa, SPG a fost unul dintre instrumentele cheie ale politicii comerciale și de dezvoltare a UE, utilizat pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia prin generarea de venituri în cadrul comerțului internațional. Deși acesta este cel mai utilizat sistem dintre sistemele țărilor industrializate, sunt de acord cu faptul că trebuie să revizuim regulamentul în cauză pentru a simplifica aplicarea schemei.

În plus, cred că revizuirea generală ar trebui abordată într-o propunere de regulament nou, care va fi prezentată, sper, fără întârziere. Noua propunere trebuie să-și propună să facă din SPG un sistem mai clar și mai transparent. Aș dori, de asemenea, să îndemn Comisia să analizeze posibilitatea de a verifica respectarea angajamentelor prin efectuarea de investigații periodice care ar implica și Parlamentul și reprezentanți ai societății civile din țara în cauză.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG)Am votat pentru acest raport deoarece cred că impactul sistemului actual trebuie să fie sporit, iar utilizarea sistemului generalizat de preferințe îmbunătățită prin furnizarea de asistență tehnică concepută întocmai pentru a crea capacitatea instituțională și de reglementare necesară pentru a le permite acestor țări să profite cât mai mult de beneficiile comerțului internațional și ale sistemului de preferințe. Trebui, de asemenea, să se acorde asistență pentru punerea efectivă în aplicare a convențiilor cerute de această schemă și pentru îndeplinirea angajamentelor acestora. Cred că țările în curs de asistență trebuie să ofere asistență în lupta împotriva sărăciei prin generarea de venituri prin comerț internațional. Acesta este cel mai utilizat sistem dintre sistemele de acest gen aflate la dispoziția țărilor dezvoltate. Cred că trebuie prelungit pentru a avea securitate juridică și a garanta atât interesele UE, cât și cele ale țărilor beneficiare. Totuși, între timp, situația nesatisfăcătoare actuală ar trebui soluționată fără întârziere, însoțită de eforturi constante de a găsi o modalitate de a ajute țările mai slabe care au nevoie de acest lucru.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − Am decis să votez în favoarea raportului referitor la preferințele tarifare generalizate, deoarece raportul propunea atât adaptarea imediată a "Sistemului generalizat de preferințe" la dispozițiile Tratatului de la Lisabona, cât și o revizuire generală a acestuia pe viitor. Aceasta revizuire generală ar urmări mai buna implicare a țărilor beneficiare în procesele de reformă care le privesc, acordarea de asistență tehnică pentru dezvoltarea capacității lor instituționale și revizuirea și armonizarea regulilor de origine.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul tocmai a consimțit să prelungească funcționarea sistemului generalizat de preferințe (SPG) de la 1 ianuarie 2012 până la 31 decembrie 2013. Schema SPG este programată pentru revizuire anul acesta, proces care ar trebui să ia în calcul preocupările exprimate în Comisia pentru comerț internațional. Solicităm o mai mare transparență și cooperare veritabilă în timpul negocierilor SPG cu fiecare țară. Comisarul De Gucht s-a angajat să se asigure că Parlamentul European este implicat îndeaproape în procesul decizional. Acum trebuie să-și respecte promisiunea.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Regulamentul actual care stabilește sistemul generalizat de preferințe (SPG) va expira la sfârșitul acestui an. Totuși, deoarece Comisia așteaptă încă încheierea unui studiu referitor la această chestiune, pentru a prezenta o nouă propunere de SPG, în vederea evitării unui vid juridic aceasta a decis să prelungească regulamentul existent și aranjamentele actuale ale acestuia cu încă doi ani. Totuși, Comisia trebuie să prezinte o inițiativă legislativă cu privire la această chestiune foarte curând, deoarece sistemul actual trebuie revizuit și eficientizat de urgență.

Prin urmare, sprijin revizuirea de către Comisie, în cadrul acestei propuneri legislative, a principalelor aspecte evidențiate de raportor. Acestea propun un sistem eficient care va răspunde mai bine intereselor țărilor beneficiare și ale operatorilor economici, și norme care să reglementeze un proces de reformă care să garanteze participarea beneficiarilor și care să se asigure, de asemenea, de faptul că Parlamentul își poate îndeplini sarcina de supraveghere democratică.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) În 1968, Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) a recomandat crearea unui sistem generalizat de preferințe (SPG) în virtutea căruia țările care erau considerate mai dezvoltate să sprijine țările în curs de dezvoltare prin acordarea de preferințe comerciale. Comunitatea Europeană a fost prima care a pus în aplicare schema SPG în 1971. Aceasta s-a dovedit a fi una dintre metodele cheie pentru cooperare la nivelul comerțului internațional cu țările în curs de dezvoltare, prin reducerea sărăciei. Regulamentul actual trebuie să fie actualizat deoarece expiră în curând și nu este acoperit de Tratatul de la Lisabona. Are, de asemenea, nevoie de reforme substanțiale. Deși această propunere nu constituie deocamdată un nou regulament, a cărui elaborare este necesară, aș dori să precizez că sunt de acord cu raportul aflat în discuție, și sper că Comisia va înainta o nouă propunere cât mai curând posibil, pentru ca UE să poată continua să sprijine țările în curs de dezvoltare.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Sistemul generalizat de preferințe (SPG) este un mecanism comercial care permite UE să acorde țărilor în curs de dezvoltare acces preferențial, nereciproc pe piața sa prin reduceri tarifare. Deși este definit ca instrument de sprijin pentru dezvoltare, acest mecanism nu este lipsit de contradicții, în special între unele dintre obiectivele sale declarate și rezultatele care sunt obținute de fapt.

În realitate, multe țări în curs de dezvoltare au devenit tot mai dependente din punct de vedere economic și își conturează economiile în funcție de modelul de diversificare redusă, bazat pe un set limitat de produse pentru export, în loc să-și dezvolte piețele interne. S-a înrădăcinat o diviziune internațională a muncii. Aceasta este nefavorabilă acestor țări; adesea companiile multinaționale mari, unele dintre ele europene, sunt cele care culeg cele mai multe beneficii de pe urma acestui sistem.

Se impune o revizuire cuprinzătoare a acestui mecanism, împreună cu o discuție temeinică a diverselor sale aspecte și complexități și a impactului lor nu numai asupra țărilor în curs de dezvoltare, ci și asupra statelor membre UE, mai ales a celor mai slabe. Având în vedere întârzierea Comisiei în depunerea unei noi propuneri de regulament, ceea ce înseamnă că nu poate să intre în vigoare imediat după regulamentul existent, se impune o prelungire a regulamentului existent...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Schema actuală de preferințe tarifare generalizate expiră la sfârșitul acestui an; prin urmare, este vorba pur și simplu despre a vota prelungirea necesară pentru a asigura securitatea juridică și interesele reciproce ale celor aproximativ 150 de țări implicate.

Totuși, importanța acestui subiect atât pentru țările în curs de dezvoltare, cât și pentru statele membre UE cu economii mai slabe, ale căror interese industriale, agricole sau sociale nu sunt respectate întotdeauna în acordurile privind comerțul internațional promovate de Comisie face necesară purtarea unei discuții temeinice privind noul regulament. Comisia ar trebui să înainteze propunerea în acest sens cât mai curând posibil pentru a permite analiza tuturor aspectelor și a complexităților diferite ale sistemului generalizat de preferințe, împreună cu impactul acestuia asupra diferitelor zone și țări.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. − (IT) Sistemul generalizat de preferințe (SPG) a fost unul dintre instrumentele cheie ale politicii comerciale și de dezvoltare a UE, utilizat pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia. Această măsură prelungește situația actuală deoarece nu a fost propus un nou regulament, fapt care este oarecum regretabil. În ciuda acestui lucru, având în vedere importanța instrumentului aflat în discuție voi vota pentru.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Comerțul este un instrument important și eficient pentru combaterea sărăciei în țările în curs de dezvoltare. Regulamentul tranzitoriu privind o schemă de preferințe tarifare generalizate păstrează în mod legal acces preferențial pe piața UE pentru 176 de țări în curs de dezvoltare. Am susținut acest regulament care asigură continuitate juridică pentru ca oportunitățile pentru comerț să rămână deschise țărilor în curs de dezvoltare. În plus, este datoria morală a UE să sprijine aceste țări în dezvoltarea democrației și a statului de drept prin facilitarea comerțului echitabil.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Rezoluția privind propunerea de modificare a Regulamentului (CE) nr. 732/2008 al Consiliului, de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2009 și 31 decembrie 2011 a fost adoptată cu o vastă majoritate în această sală. Dacă sistemul generalizat de preferințe (SPG) nu ar fi prelungit, multe țări în curs de dezvoltare s-ar afla în situații extrem de dificile. Începând din 1971, Europa a încercat să sprijine și să ajute țările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia prin generarea de venituri prin comerț internațional. Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, procedura de schimbare a SPG necesită intervenția Consiliului și a Parlamentului, care trebuie să urmărească crearea unui sistem eficient care să țină cont de interesele țărilor beneficiare, cerându-le totodată să ratifice și să pună în aplicare 27 de convenții internaționale privind protecția drepturilor omului, dezvoltare sustenabilă, standarde fundamentale ale muncii și bună guvernanță. În ciuda faptului că sprijin această propunere de prelungire valabilă până în 2011, consider că trebuie să subliniez regretul – care a fost, de asemenea, exprimat de grupul meu – în ceea ce privește întârzierea de care a dat dovadă Comisia în abordarea acestui proiect de lege.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport care constituie o reînnoire tehnică a regulamentului SPG. Acesta prelungește durata regulamentului până la 31 decembrie 2013 pentru a acorda timp suficient Comisiei să întocmească noul regulament și Parlamentului să-și exercite noile puteri în politica comercială internațională. Prin urmare, acest raport nu este menit să abordeze substanța regulamentului și nu menționează dacă țările beneficiare ale SPG continuă de fapt să se califice pentru aceste preferințe comerciale pe baza bunei guvernanțe, a dezvoltării sustenabile și a ratificării și a punerii în aplicare a convențiilor ONU în domeniul drepturilor sociale, de mediu și ale omului.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Suntem cu toții convinși că, de la crearea sa, sistemul generalizat de preferințe (SPG) a fost unul dintre instrumentele cheie ale politicii comerciale și de dezvoltare a Uniunii Europene. A reprezentat un stimulent major pentru țările în curs de dezvoltare, implicat vreme îndelungată în lupta împotriva sărăciei, pentru a facilita accesul liber pe piața lor și importurile bunurilor lor prin reduceri tarifare. Totuși, suntem de acord cu raportorul, dl Scholz, care și-a exprimat speranța că Regulamentul actual referitor la acest subiect va trebui prelungit, deoarece acest lucru ar asigura securitate juridică și ar garanta atât interesele UE, cât și ale țărilor beneficiare, și ar evita, de asemenea, prelungirea situației actuale (care continuă să fie nesatisfăcătoare). Până acum am asistat la o anumită subutilizare a preferințelor comerciale garantate de SPG, în special a celor referitoare la regulile de origine, cauzată de o problemă în procedurile administrative care le caracterizează. Prin urmare, se recomandă să se ofere asistență tehnică concepută special, de exemplu prin operarea programelor de twinning, cu obiectivul principal de a promova dezvoltarea capacităților de reglementare și a de garanta transpunerea adecvată a convențiilor internaționale. În cele din urmă, suntem de părere că Comisia ar trebui să efectueze activități de monitorizare permanentă, cu o implicare mai mare din partea Parlamentului și a partenerilor sociali relevanți.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Regulamentul existent privind preferințele tarifare generalizate expiră la sfârșitul acestui an. Dat fiind că nu este posibil ca un nou regulament să intre în vigoare în timp util din cauza întârzierii în depunerea studiului cerut de comisie, suntem obligați să prelungim regulamentul existent cu încă doi ani. Totuși, având în vedere importanța acestui regulament pentru guvernarea comerțului dintre țările în curs de dezvoltare și UE, Comisia trebuie să propună o versiune nouă, actualizată foarte curând.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Nu poate exista dezvoltare fără creștere economică. Totuși, așa cum am afirmat deja, în lipsa unui stat imparțial creșterea economică nu este o garanție a dezvoltării. Politica comercială a UE are de jucat un rol esențial în combaterea sărăciei și în realizarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului. Sistemul generalizat de preferințe (SPG) al UE este unul dintre instrumentele care le permite țărilor în curs de dezvoltare să concureze pe piețele internaționale, oferind fie taxe vamale reduse fie acces cu cost zero pe piața UE pentru exporturile lor. SPG eliberează, de asemenea, țările de dependența de ajutor. Am aprobat prelungirea regulamentului actual în timp ce așteptăm noua propunere de regulament care a fost solicitată pentru a garanta securitate juridică. Totuși, trebuie luate în calcul noile puteri ale Parlamentului European în domeniul comerțului ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În virtutea Tratatului, măsurile din regulamentul SPG sunt considerate acte delegate, ceea ce înseamnă că Parlamentul European va avea puteri de supraveghere mai mari pe viitor.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În 1964, unele țări în curs de dezvoltare cereau deja vehement preferințe comerciale pentru a-și îmbunătăți situația economică. În 1968, după ce s-a ajuns la un acord, a fost introdus un sistem generalizat de preferințe (SPG). Comunitatea Economică Europeană a introdus SPG în 1971 și i-au urmat alte națiuni, precum Statele Unite. Acordarea temporară de preferințe comerciale a încercat să realizeze următoarele obiective: o creștere a încasărilor din exporturi ale țărilor în curs de dezvoltare prin diversificarea produselor exportate, promovarea industrializării și o accelerare a creșterii economice în țările în curs de dezvoltare. În plus, SPG trebuia să se asigure că produsele sprijinite își aveau originea în țările în curs de dezvoltare. În prezent, SPG reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente UE în domeniul comerțului și este monitorizat de Comisia Europeană. Deoarece schema actuală expiră la 31 decembrie în acest an, Comisia a prezentat deja o propunere nouă în mai 2010. Noul regulament nu propune niciun amendament, deși raportorul crede ferm că este nevoie de o reelaborare a acestor scheme. Mă abțin de la vot deoarece nu par să existe propuneri noi, tangibile pentru noul regulament.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Regulamentul în vigoare în prezent pentru preferințe tarifare generalizate care facilitează comerțul liber sau taxe vamale mai mici pentru comercializarea produselor între state membre și țări terțe, un regulament care este folosit în general pentru a încuraja comerțul cu țări sărace și/sau în curs de dezvoltare, trebuie modificat și pus înapoi la locul său, având în vedere că expiră în curând. Am votat în favoarea raportului privind propunerea de regulament nou cu privire la această chestiune deoarece sunt de acord cu obiectivele referitoare la modificările pe care își propune să le aducă. Amendamentul are ca obiectiv crearea unui sistem eficient care să țină mai mult cont de interesele țărilor beneficiare și ale operatorilor economici, să dezvolte norme mai cuprinzătoare și să garanteze rolul Parlamentului în calitate de organ de control democratic. Sper că acesta este primul pas spre identificarea unei soluții la nivel global pentru un acord general privind comerțul. După eșecul negocierilor de la Doha, aceste măsuri nu pot avea decât un caracter provizoriu, anticipând o soluție pe termen mai lung.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Regulamentul (CE) nr. 732/2008 a stabilit un sistem generalizat de preferințe (SPG) care este valabil până la 31 decembrie 2011. SPG a fost unul dintre instrumentele cheie ale politicii comerciale și de dezvoltare a UE, utilizat pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia prin generarea de venituri în cadrul comerțului internațional. Procesul de consultare a Parlamentului cu privire la cel mai recent SPG a fost insuficient și nu a permis o gamă largă de negocieri. Parlamentul a subliniat faptul că pe viitor va avea nevoie de mai mult timp pentru a-și îndeplini funcțiile.

La 26 mai 2010, Comisia a propus pur și simplu prelungirea perioadei de aplicare a regulamentului actual, susținând că nu a fost timp suficient pentru a veni cu un regulament nou. Această propunere de prelungire nu a luat în calcul intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Parlamentul a adus în discuție acest eșec și a propus amendamente la proiectul Comisiei cu scopul de a garanta respectarea drepturilor și a puterilor dobândite de Parlament prin Tratatul de la Lisabona.

Am votat așadar în favoarea acestui raport, care aprobă prelungirea regulamentului în cauză și modifică elementele necesare pentru respectarea noilor puteri dobândite de Parlament în lumina Tratatului de la Lisabona, în special garantarea noilor puteri în ceea ce privește actele delegate.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) În virtutea sistemului generalizat de preferințe (SPG) țările industrializate garantează preferințe comerciale tuturor țărilor în curs de dezvoltare pe bază nereciprocă. Este unul dintre instrumentele cheie ale politicii comerciale și de dezvoltare a UE, utilizat pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să reducă sărăcia prin generarea de venituri în cadrul comerțului internațional. Regulamentul în vigoare în prezent și valabil până la 31 decembrie 2012 nu respectă noile puteri acordate Parlamentului prin Tratatul de la Lisabona. Noua propunere de regulament își propune să creeze un sistem care să fie mai sensibil la interesele țărilor beneficiare și ale operatorilor economici, să dezvolte mai multe norme care permit un proces de reformă reglementat mai bine și să se asigure că regulamentul acordă importanța cuvenită sarcinii de control democratic cerută de Parlament. Din aceste motive am votat în favoarea propunerii de nou regulament care își propune o mai mare claritate și transparență în sistemul SPG.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) Din 1971 Uniunea Europeană oferă acorduri de comerț preferențial țărilor în curs de dezvoltare în cadrul sistemului său generalizat de preferințe (SPG). SPG este aplicat prin regulamente succesive care implementează un sistem de preferințe tarifare generalizate, în general pentru perioade de câte trei ani. Sistemul actual a fost instituit prin Regulamentul (CE) nr. 732/2008 și este valabil până la 31 decembrie 2011 când va fi înlocuit de un regulament nou, care urmează să fie elaborat. Totuși, perioada de timp rămasă pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 732/2008 nu este suficientă pentru a permite întocmirea unei propuneri de către Comisie și adoptarea unui nou regulament prin intermediul procedurii legislative ordinare, astfel încât se impune prelungirea perioadei de aplicare a acestui regulament până la 31 decembrie 2013 pentru a asigura continuitate în funcționarea sistemului.

Am votat pentru, cu speranța că Comisia va înainta o propunere nouă repede, fapt ce va contribui la transformarea SPG-ului într-un sistem mai clar, mai transparent și mai eficient.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Ideea unui sistem generalizat de preferințe (SPG) datează din 1968, când tarifele erau, în general, mult mai ridicate și erau încă percepute drept principalul obstacol în calea comerțului dinspre țările în curs de dezvoltare către țările industrializate. Conceptul a fost propus inițial de UNCTAD ca un instrument de dezvoltare: țările industrializate ar trebui să acorde preferințe comerciale nereciproce țărilor în curs de dezvoltare, permițându-le să genereze venituri nu prin ajutoare, ci în cadrul comerțului internațional preferențial. Comunitatea Europeană a început să aplice această schemă în 1971. Prima schemă cu o durată de trei ani a fost pusă în aplicare în perioada cuprinsă între 2006 și 2008. A doua schemă va expira la 31 decembrie 2011. Schema actuală a fost adoptată în 2008 în temeiul procedurii de consultare. Totuși, la acea vreme, retrimiterea a ajuns în Parlament după foarte puțin timp. Implicarea semnificativă a Parlamentului în regulament era imposibilă. Acest lucru nu ar trebui să se întâmple din nou și cu regulamentul viitor, mai ales având în vedere noile competențe conferite Parlamentului în virtutea Tratatului de la Lisabona.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea textului acestei rezoluții deoarece consider că sistemul generalizat de preferințe (SPG) al Uniunii Europene este unul dintre instrumentele cheie pentru a facilita creșterea țărilor în curs de dezvoltare. Acesta este motivul pentru care trebuie pus în practică fără întârziere.

În 1971, Uniunea Europeană s-a diferențiat de celelalte puteri economice, fiind prima care a stabilit un sistem de tarife preferențiale pentru țările în curs de dezvoltare. Obiectivul principal este eradicarea sărăciei endemice peste tot în lume, dând țărilor în dificultate posibilitatea de a beneficia de pe urma comerțului internațional. Acum înțelegerea tarifară este pe punctul de a expira și Comisia a decis să vină cu o propunere nouă în lunile care vor urma, deși intrarea sa în vigoare va fi întârziată cel puțin până în a doua jumătate a anului 2012.

Această întârziere va duce la un vid juridic de peste șase luni, provocând o discontinuitate în program care riscă chiar să amenințe numeroase rezultate care au fost înregistrate deja. Sper că această întârziere regretabilă nu va duce la declinul utilizării sistemului tarifar generalizat și că noul acord va oferi un stimul pentru punerea în aplicare a unui sistem comercial global bazat pe etică și pe democrație.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Este foarte important ca sistemul generalizat de preferințe al UE să devină mai transparent. Este important ca preferințele tarifare ale UE pentru importuri din țări terțe să se bazeze pe democrație și etică, și nu doar pe urmărirea profitului. Preferințele tarifare ar trebui să fie benefice întregii societăți și nu doar unui anumit număr de companii. Raportorul a observat cu acuratețe faptul că propunerea de prelungire a regulamentului actual nu este ideală, însă ne-ar permite să evităm un vid juridic care ar dura peste șase luni. În virtutea regulamentului actual, Parlamentul nu are niciun cuvânt în ceea ce privește criteriile de eligibilitate sau lista țărilor beneficiare. Această situație ar trebui să se schimbe: a venit timpul ca Parlamentul să-și utilizeze noile puteri post-Lisabona în arena comercială. UE ar trebui să acorde mai multă atenție dezvoltării cooperării cu țările învecinate în domeniul politicii comerciale. Acest lucru ar contribui la crearea unui mediu de afaceri stabil și liberal și ar facilita lărgirea treptată a pieței europene unice. Este în interesul UE să semneze un acord de liber schimb cu Ucraina și să înceapă negocierile cu alte țări din Parteneriatul estic care sunt membre ale Organizației Mondiale a Comerțului – Georgia, Moldova și Armenia.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Am votat împotriva acestui raport. După cum afirmă raportorul însuși, sistemul în forma sa actuală are mai multe neajunsuri. Deși Comisiei i s-a solicitat să vină cu o propunere de regulament nou care, pe de o parte, ar aborda deficiențele cadrului juridic și, pe de altă parte, ar lua în calcul schimbările instituționale produse de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, asigurându-se, printre altele, că Parlamentului i se conferă puteri de control mai mari decât cele pe care le are în virtutea procedurii aplicate în prezent, proiectul care a fost propus cuprinde o prelungire inutilă a situației nesatisfăcătoare actuale. În raportul parlamentar raportorul discută, de asemenea, unele dintre propunerile sale de îmbunătățire care ar putea sau ar trebui să fie incluse în viitoarea propunere de nou regulament. Comisia ar trebui să accepte aceste propuneri și să vină cu un regulament nou, îmbunătățit, fără întârziere.

Raport: Artur Zasada (A7-0046/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. − (PT) Votez în favoarea acestui raport având în vedere faptul că spațiul aerian combinat al Statelor Unite și UE reprezintă 60 % din traficul aviatic global și că acordurile bilaterale actuale dintre statele membre și Statele Unite nu reflectă realitatea. Deschiderea fără discriminare a spațiului aerian dintre Statele Unite și UE ar trebui să asigure îmbunătățirea serviciilor de transport de pasageri și de mărfuri, beneficii economice și, mai presus de toate, locuri de muncă.

Prin urmare, consider că acest lucru este avantajos, întrucât un regulament de convergență ar putea promova concurența liberă, mai ales în ceea ce privește subvențiile și criteriile sociale și de mediu.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Piețele aviației ale Statelor Unite și ale UE reprezintă mai mult de jumătate din traficul aviatic mondial. În contextul actual al încălzirii globale, Uniunea Europeană și Statele Unite trebuie să colaboreze pentru a reduce impactul aviației internaționale asupra mediului. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui acord în care ambele părți se angajează să adopte standardele de mediu și sociale pentru reducerea în mod considerabil a poluării sonore și atenuarea efectelor emisiilor traficului aviatic asupra calității aerului, și în care este prevăzută și dezvoltarea de carburanți alternativi durabili. Pentru prima oară, ambele părți au convenit să garanteze drepturile sociale ale personalului companiilor aeriene.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest Protocol de modificare a acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite și UE. Protocolul conține elemente semnificative ale progresului cooperării UE-SUA privind problemele de transport aerian. Acesta elimină și riscul ca, în lipsa unui astfel de acord, cineva să declanșeze clauza de suspendare din acordul din prima etapă. Suspendarea ar putea duce la pierderi semnificative pentru pasagerii și companiile aeriene europene cu privire la avantajele de care beneficiază din martie 2008. Ar trebui atrasă atenția și asupra faptului că acest nou acord a deschis calea către oportunități în ceea ce privește investițiile și accesul pe piață, precum și consolidarea cooperării în domeniile de reglementare precum siguranța, securitatea și mediul, iar ambele părți au convenit să semneze o Declarație comună privind mediul.

  Adam Bielan (ECR), în scris. − (PL) Statele membre UE și Statele Unite reprezintă o proporție de 60 % din piețele mondiale ale aviației. Prin urmare, ar trebui să ne străduim să asigurăm o îmbunătățire constantă a calității serviciilor în acest domeniu. Prin aprobarea încheierii unui Acord privind transportul aerian dintre UE și Statele Unite contribuim la creșterea sectorului aviației, făcând posibilă atragerea unor investiții mai mari de ambele părți ale Atlanticului. În afară de aceasta, acordul va contribui la consolidarea protecției drepturilor angajaților din cadrul sectorului, va accelera cooperarea privind siguranța transportului aerian și, de asemenea, datorită obligativității privind compatibilitatea, va consolida cooperarea pe probleme de mediu. Este de asemenea important faptul că rolul comitetului mixt este consolidat și i se permite să promoveze inițiative noi la punerea în aplicare a acordului. Consider că noul acord va contribui în continuare la deschiderea accesului pe piață, ceea ce înseamnă servicii de calitate mai ridicată și cerințe mai stricte privind siguranța și, prin urmare, susțin rezoluția.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. − (ES) Am votat în favoarea acestei inițiative deoarece transportul aerian reprezintă 60 % din traficul mondial. Acest acord va aduce legislației Statelor Unite modificările necesare pentru a crește convergența regulamentelor de prevenire a concurenței neloiale. Se vor deschide drumuri noi, iar operatorilor și pasagerilor li se vor oferi servicii și prețuri mai bune care vor contribui, la rândul lor, la creșterea economică, ducând la crearea de locuri de muncă de ambele părți ale Atlanticului.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Deși departe de a fi perfect, acordul privind transportul aerian între UE și SUA reprezintă un pas înainte, deschizând calea unor viitoare oportunități în domeniul investițiilor suplimentare și al accesului la piață, dar și unor măsuri sporite de siguranță și securitate. Piața transporturilor aeriene nu este total deschisă de ambele părți, ca urmare a variantei de acord la care s-a ajuns prin negociere, însă are suficiente elemente de stimulare pentru încurajarea reformei. Este nevoie ca SUA să își schimbe legislația internă pentru a permite investitorilor din UE să devină acționari majoritari în cadrul companiilor din SUA, generând măsuri reciproce din partea UE. Comitetul mixt UE-SUA a primit puteri sporite ceea ce înseamnă că va putea îmbunătăți cooperarea prin promovarea de noi inițiative. Noile reguli vor reduce birocrația, inclusiv prin recunoașterea reciprocă a deciziilor privind reglementarea, și vor evita suprapunerea inutilă a resurselor. Recunoașterea importanței dimensiunii sociale, precum și responsabilitatea conferită comitetului mixt de a monitoriza efectele sociale ale acordului și de a elabora măsuri adecvate care să răspundă acestor efecte așa cum trebuie reprezintă o inovare introdusă în acordul în a doua etapă.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Salut faptul că Uniunea Europeană și Statele Unite și-au declarat intenția de a colabora pentru a reduce impactul aviației internaționale asupra mediului. Aplaud inițiativele pentru reducerea zgomotului, pentru reducerea impactului aviației asupra calității aerului și a climei globale, pentru încurajarea dezvoltării de tehnologii aviatice ecologice și pentru inovarea gestionării traficului aviatic și pentru dezvoltarea durabilă de carburanți pentru aviație.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestei recomandări, întrucât consider că acordul în cauză poate reprezenta un pas important către deschiderea fără discriminare a pieței pentru transportatorii aerieni din UE și Statele Unite. Această deschidere a pieței poate contribui la îmbunătățirea serviciilor oferite pasagerilor, din punctul de vedere al diversității, dar și al costului acestora, și poate oferi beneficii economice substanțiale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Deși nu a creat încă o piață transatlantică unică pentru transportul aerian, amendamentul la Acordul privind transportul aerian dintre Statele Unite și Uniunea Europeană conține îmbunătățiri semnificative în comparație cu versiunea anterioară, mai ales în ceea ce privește mediul și securitatea.

Sper că progresele făcute vor motiva în continuare eforturile pentru reducerea obstacolelor în calea creării acestei piețe, mai ales cele privind interoperabilitatea și compatibilitatea sistemelor, și a dezechilibrului dintre legislațiile privind concurența, care favorizează companiile americane în ceea ce privește proprietatea și controlul companiilor aeriene, mai ales Actul Fly America.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Acest proiect de rezoluție legislativă se bazează pe proiectul de decizie al Consiliului și al reprezentanților guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene reuniți în cadrul Consiliului cu privire la încheierea Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Statele Unite ale Americii, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte. Acordul ideal ar fi unul care să propună o deschidere completă a pieței aviației, fără restricții impuse de niciuna dintre părți. Totuși, acest obiectiv încă nu a fost realizat.

Prin urmare, ținând cont de modificările reglementărilor în urma Tratatului de la Lisabona, dimensiunea piețelor aviației din cadrul UE și al SUA, care reprezintă 60 % din traficul aviatic global, de nevoia de a respecta intimitatea cetățenilor europeni și americani și de existența unor norme care asigură drepturile pasagerilor, salut acest acord. Acesta reprezintă progrese semnificative față de statu-quo. Este important totuși să accentuăm nevoia ca Parlamentul European și Congresul Statelor Unite să mențină dialogul cu privire la problemele care nu sunt incluse în acest acord.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Raportorul stabilește în mod clar obiectivele acordului: „deschiderea pieței”: cu alte cuvinte, accentuarea liberalizării în curs de realizare în acest sector, „crearea unei piețe unice pentru transportul aerian”. După cum remarcă raportorul, ar trebui subliniat faptul că piețele aviației din UE și Statele Unite reprezintă împreună în jur de 60 % din traficul aviatic global.

Promisiunile privind beneficiile pentru lucrători și pasageri care însoțesc mereu aceste procese de liberalizare sunt pe atât de vechi și uzate pe cât sunt de false, după cum demonstrează realitatea situațiilor în care a avut loc liberalizarea, în acest sector sau în alte sectoare. Acestor promisiuni li s-a alăturat acum propaganda cu privire la „cooperarea în domeniul mediului”; o problemă care poate și trebuie desigur abordată, dar nu în acest context. Chiar și aici intenția este clară: promovarea compatibilității și interacțiunii dintre sistemele de tranzacție a licențelor pentru emisii.

În numele concurenței libere, care justifică tot și căreia i se supun toate, se instituie restricții grave asupra intervenției statului pentru a apăra interesele companiilor aeriene naționale și, prin urmare, pentru a apăra interesele strategice naționale în mai multe domenii, precum legăturile cu comunitățile de migranți.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Aceste acorduri constituie o altă parte a procesului de liberalizare în curs de desfășurare în sectorul transportului aerian, care împiedică intervenția statului în acest domeniu strategic și reglementarea acestuia, deschizând ușa monopolizării care urmează mereu concurenței libere și care este de neatins și apărată cu orice preț.

În numele facilitării oportunităților de afaceri din cadrul transportului aerian internațional, care promovează interesele multinaționalelor din acest sector pe cheltuiala companiilor naționale și în detrimentul intereselor strategice ale acestora, inclusiv ale celor din proprietatea publică, precum TAP Portugal din Portugalia. Ca urmare, lucrătorii companiei aeriene, pasagerii și alți lucrători ies în pierdere în timp ce liberalizarea favorizează dumping-ul practicat de multinaționale, impunând locuri de muncă nesigure prin scăderea nivelului condițiilor de muncă.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am fost de acord cu acest document deoarece Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a extins circumstanțele în care este necesară aprobarea Parlamentului pentru încheierea unui acord internațional. Acordurile privind aviația intră acum în această categorie deoarece acoperă un domeniu în care se aplică procedurile legislative obișnuite. Piețele aviației ale UE și ale SUA reprezintă în jur de 60 % din traficul aviatic mondial. Deschiderea fără discriminare a pieței pentru companiile aeriene ale UE și ale Statelor Unite ar oferi pasagerilor și operatorilor de transport servicii îmbunătățite, atât din punctul de vedere al diversității, cât și al costurilor, ar asigura beneficii economice substanțiale și ar crea locuri de muncă. Convergența reglementării ar putea contribui mult la promovarea concurenței loiale, mai ales în ceea ce privește subvențiile de la stat, standardele de mediu și sociale. Deși acordul din a doua etapă nu reprezintă un pas înainte semnificativ, este important ca acesta să nu fie considerat sfârșitul procesului de instituire a unei piețe a aviației transatlantică. Consider că Comisia trebuie să aibă în vedere negocierea unei alte etape a acestui acord pentru a acoperi problemele precum: liberalizarea sporită a drepturilor de trafic; oportunitățile suplimentare de investiții străine; efectul măsurilor de mediu și limitările impuse de infrastructură asupra exercitării drepturilor de trafic; și coordonarea mai bună a politicilor privind drepturile pasagerilor pentru a asigura cel mai înalt nivel de protecție a pasagerilor posibil. Standardele coerente privind drepturile pasagerilor, inclusiv cele ale persoanelor cu mobilitate redusă, sunt deosebit de importante pentru a evita tratamentul necorespunzător al pasagerilor pe durata călătoriei. Toate aceste acorduri aviatice sunt benefice și necesare pentru Uniunea Europeană, pentru companiile noastre aeriene și pentru cetățenii noștri.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru acest acord, care este corect într-o anumită măsură. Cu toate acestea, deși stimularea deschiderii pieței este binevenită, absența unor progrese considerabile în ceea ce privește eliminarea constrângerilor de reglementare depășite din domeniul investițiilor străine este dezamăgitor, întrucât acest lucru va menține actualele restricții dezechilibrate asupra proprietății străine și a controlului în Statele Unite. În plus, transportatorii UE vor avea numai un acces limitat la traficul finanțat de guvernul Statelor Unite. Și acest lucru reprezintă continuarea unei situații dezechilibrate, având în vedere că guvernele naționale ale UE nu impun astfel de restricții.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Această modificare a Acordului privind transportul aerian dintre Uniunea Europeană și Statele Unite este o oportunitate excelentă pentru dezvoltarea potențialului unei piețe care reprezintă 60 % din traficul aviatic mondial. Comisia Europeană a făcut progrese semnificative până acum în încercarea de a institui un spațiu aerian deschis între UE și SUA, în care investițiile să se facă în mod liber și atât UE, cât și Statele Unite să poată oferi servicii aviatice fără nicio restricție. Recunoaștem acum nevoia unei cooperări mai intense pentru a face față provocărilor mereu schimbătoare din domeniile securității și al mediului, precum și pentru a încuraja posibilitățile suplimentare pentru investiții pentru a garanta accesul liber la piață. Existența unui comitet mixt UE-Statele Unite este esențială: aceasta va monitoriza impactul programului de cooperare pentru reglementare, ceea ce va contribui la reducerea birocrației existente. Am dori să menționăm problema schimbului de date personale ale pasagerilor între UE și Statele Unite și, prin urmare, relația dintre securitatea internațională și confidențialitatea cetățenilor. Considerăm că este esențial ca Parlamentul să fie pe deplin informat în ceea ce privește activitatea comitetului mixt, investițiile străine, limitările impuse de infrastructură asupra exercitării drepturilor de trafic și coordonarea politicilor privind drepturile pasagerilor.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acordul UE-SUA este foarte important pentru viitorul relațiilor dintre ambele părți. Astfel, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European trebuie să fie pe deplin informat și consultat cu privire la activitatea desfășurată de comitetul mixt, la fel ca toate părțile implicate.

Orice acord care urmează a fi încheiat trebuie aprobat de Parlament, care va trebui, prin urmare, să fie ținut la curent cu toate negocierile și este important ca pe viitor să aibă loc întâlniri regulate între deputații din acest Parlament și membrii Congresului SUA, pentru a dezbate toate chestiunile referitoare la politica de aviație dintre UE și SUA.

Acest acord este deci un pas important către deschiderea fără discriminare a pieței pentru companiile aeriene din UE și SUA. Această deschidere a pieței poate contribui la îmbunătățirea serviciilor oferite pasagerilor.

  Judith A. Merkies (S&D), în scris. – (NL) Delegația Partidului Muncii din Olanda la Parlamentul European cu siguranță nu consideră că acest acord din a doua etapă este perfect, dar este de părere că va determina progresul în domenii importante. În plus, va împiedica Statele Unite să activeze clauza de suspendare în lipsa unui astfel de acord. Suspendarea ar putea face ca pasagerii și companiile aeriene din Europa să nu mai poată profita de beneficiile semnificative de care se bucură din martie 2008 datorită acestui protocol. Beneficiile și aspectele pozitive includ, în special, acorduri privind condițiile de muncă pentru personalul companiei aeriene, împărtășirea de bune practici în ceea ce privește reducerea zgomotului, consolidarea cooperării în domeniul protecției mediului etc. Delegația Partidului Muncii din Olanda la Parlamentul European recunoaște nevoia constantă de a desfășura o dezbatere adecvată cu privire la cerințele de siguranță (precum utilizarea scannerelor) și la impactul acestora asupra confidențialității și sănătății pasagerilor. În plus, acesta ar dori să sublinieze nevoia ca intimitatea cetățenilor europeni și americani să fie pusă pe primul plan și să fie respectată atunci când se realizează schimbul de date personale între UE și SUA. Este esențial ca Parlamentul să fie și să rămână implicat în aceste negocieri și ca reglementările europene să nu fie erodate.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Acordul nu este perfect, dar vestește niște progrese importante. În lipsa unui astfel de acord s-ar putea activa clauza de suspendare, care ar priva pasagerii și companiile aeriene ale UE de câștigurile semnificative de care se bucură din martie 2008. Având în vedere faptul că SUA este un partener dificil în negocieri, ar trebui să sperăm la un progres al viitoarelor negocieri în acest sens.

Prin urmare, am votat „pentru”.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Transportul aerian s-a intensificat în general și, prin urmare, și piețele aviației din UE și Statele Unite au crescut. Statele membre au negociat îndelung cu Statele Unite cu privire la o bază individuală și au încheiat acorduri bilaterale. Schimbul la nivel de UE permite companiilor aeriene europene să zboare către orice destinație din Statele Unite din orice loc din UE. Ca o condiție prealabilă pentru acest lucru, a fost nevoie ca unele reforme să fie aplicate și în Statele Unite și în Uniunea Europeană. Noul acord vizează să deschidă calea către viitoare oportunități în materie de investiții suplimentare și acces la piețe și să îmbunătățească cooperarea dintre autoritățile de reglementare. Acest acord este totuși unilateral dacă restricțiile existente asupra proprietății și controlului străin în Statele Unite se mențin. Astfel, prin acest nou acord, UE se lasă din nou înșelată de către Statele Unite și acesta este un lucru pe care nu îl pot sprijini.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Este foarte normal ca acordurile privind transportul aerian cu Statele Unite să se încheie acum la nivel european și nu separat cu fiecare stat membru în parte, ca înainte. Acest lucru va permite companiilor aeriene europene să zboare către toate destinațiile din Statele Unite. Lucrul de care nu sunt însă încântat este de exemplu natura unilaterală a acestui acord, în care UE face numeroase concesii, pe de o parte, în timp ce Statele Unite insistă asupra restricțiilor privind proprietatea străină, pe de altă parte. În această privință, UE trebuie să se plaseze într-o poziție mai puternică față de Statele Unite.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. − (LT) Acordul „Cer Deschis” la care s-a ajuns între Statele Unite și Uniunea Europeană este un garant al progresului și o reflecție a dezvoltării economice pentru ambele regiuni. Deschiderea completă a pieței transatlantice ar reprezenta un pas important către îmbunătățirea situației din sectorul aviației la nivel mondial. Va exista un beneficiu economic în valoare de milioane pentru ambele părți și se vor crea multe locuri de muncă noi, precum și oportunități de dezvoltare a afacerilor. În timp ce tindem către beneficiile economice, nu trebuie să uităm de cerințele privind securitatea. Standardele de siguranță la bord sunt extrem de importante pentru pasageri, echipaj și întregul sector al aviației. Standardele de securitate trebuie să fie armonizate în ordine ascendentă. Instituțiile UE și ale SUA responsabile pentru securitatea zborurilor trebuie să coopereze la toate nivelurile. Standardele de securitate ale UE trebuie să îndeplinească cerințele stabilite de Organizația Aviației Civile Internaționale. Trebuie să depunem toate eforturile pentru a ne asigura că propriile vieți, precum și cele ale copiilor noștri și ale celor dragi nouă sunt luate în serios. Nu putem permite ca timpul de zbor, de lucru și de odihnă al membrilor echipajului de zbor din Uniunea Europeană să fie supus unor cerințe de securitate mai scăzute, lucru care ar putea pune în pericol viețile oamenilor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea Acordului privind transportul aerian dintre Uniunea Europeană și Statele Unite. Am procedat astfel întocmai pentru a ne face simțită importanța politică întrucât, deși nici dl Zasada însuși nu consideră că sunt cele mai bune, acordurile la care s-a ajuns chiar oferă o posibilitate de a gestiona transportul aerian, ceea ce va fi în orice caz în avantajul cetățenilor de pe cele două continente, atât în ceea ce privește călătoria, cât și comerțul. Datorită liberalizării sporite a drepturilor de trafic, oportunităților suplimentare pentru investiții străine și coordonării mai bune a politicilor privind drepturile pasagerilor, UE și Statelor Unite li s-au garantat beneficii importante.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestui amendament la Acordul UE-SUA privind transportul aerian. Orice suspendare ar putea face ca pasagerii și companiile aeriene din Uniune să sufere pierderi semnificative în ceea ce privește beneficiile de care se bucură din martie 2008. Sunt de acord cu analiza raportorului că acest acord nu este perfect. Acesta are totuși meritul de a expune elemente importante care permit avansarea acestui proces și evitarea riscului ca, în lipsa unui acord de această natură, să se activeze clauza de suspendare.

De fapt, acest acord – un acord din etapa a doua – nu realizează obiectivul final al unei deschideri complete a pieței, fără restricții impuse de niciuna dintre părți, deși conține o serie de stimulente care încurajează reforma. În termeni practici, atunci când SUA își modifică legislația pentru a permite investitorilor UE să devină acționari majoritari ai companiilor aeriene americane, UE va face același lucru. În orice caz, acest proces nu va fi direct și orice decizie în această privință va depinde de supraveghere și de propunerea la care s-a ajuns, în condiții esențiale pentru a asigura îmbunătățirea transportului aerian și reușita companiilor europene.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Piețele aviației din Uniunea Europeană și Statele Unite reprezintă împreună în jur de 60 % din traficul aviatic mondial. Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian prevede deschiderea fără discriminare a pieței pentru companiile aeriene din UE și SUA și oferă pasagerilor și operatorilor de zbor servicii îmbunătățite din punctul de vedere al diversității, dar și al costului acestora, asigură beneficii economice substanțiale și creează locuri de muncă. În plus, progresele suplimentare privind cooperarea și convergența reglementării ar putea contribui mult la promovarea concurenței loiale, mai ales în ceea ce privește subvențiile de la stat și standardele de mediu și sociale. Din motivele subliniate mai sus, votez deci în favoarea adoptării Protocolului de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre UE și Statele Unite.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) În ciuda faptului că nu a realizat obiectivul final al deschiderii complete a pieței aviatice transatlantice, acest acord din a doua etapă dintre UE și Statele Unite reprezintă un progres semnificativ în această direcție, oferind noi oportunități comerciale pentru companiile aeriene europene și beneficii substanțiale pentru operatorii de transport de pasageri și de mărfuri, atât în ceea ce privește îmbunătățirea serviciilor, cât și în ceea ce privește reducerea costurilor.

Prin urmare, am votat în favoarea concluziei privind semnarea acestui Protocol de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre UE și SUA, întrucât aș dori să văd o continuare a eforturilor de negociere către liberalizarea sporită a drepturilor de trafic, consolidarea cooperării în diferite domenii și abolirea restricțiilor de reglementare existente în SUA cu privire la proprietatea și controlul companiilor aeriene americane de către străini.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a extins circumstanțele în care este necesară aprobarea Parlamentului pentru încheierea acordurilor internaționale. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie deoarece acoperă un domeniu în care se aplică procedura legislativă obișnuită. Înainte, Parlamentul era doar consultat cu privire la astfel de acorduri. În consecință, acest Protocol de modificare a Acordului privind transportul aerian este supus aprobării Parlamentului, în timp ce acordul inițial a fost încheiat după consultarea Parlamentului. Piețele aviatice UE-SUA reprezintă împreună în jur de 60 % din traficul aviatic mondial. Deschiderea fără discriminare a pieței pentru companiile aeriene ale UE și ale Statelor Unite ar oferi pasagerilor și operatorilor de transport servicii îmbunătățite, atât din punctul de vedere al diversității, cât și al costurilor, ar asigura beneficii economice substanțiale și ar crea locuri de muncă. În plus, convergența în materie de reglementare ar putea contribui mult la promovarea concurenței loiale, mai ales în ceea ce privește subvențiile de la stat, standardele de mediu și sociale.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Companiile aeriene din Europa și Statele Unite reprezintă împreună în jur de 60 % din traficul aviatic mondial, fiind astfel o forță economică fără rival în sector. Deschiderea pieței aviatice UE și SUA ar facilita, de facto, acordarea de servicii la prețuri mai joase, având consecințe pozitive atât pentru economie cât și pentru ocuparea forței de muncă. De fapt, standardele comune ar favoriza o dezvoltare integrată mai uniformă, în primul rând din punct de vedere social și de mediu.

Prin urmare, mă bucur să văd că acordul la care s-a ajuns conține numeroase stimulente destinate să încurajeze aceste schimbări. Capacitatea de a investi în mod echitabil în companiile aeriene respective, precum și consultarea și cooperarea sporită privind securitatea, sunt doar câteva exemple. Acum sper că Parlamentul va adopta Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian dintre UE și SUA, evitând activarea clauzei de suspendare, ceea ce ar duce la pierderea beneficiilor obținute până acum.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Parlamentul European a adoptat astăzi Protocolul de modificare a Acordului privind transportul aerian în vigoare dintre Uniunea Europeană și Statele Unite și am votat în favoarea acestuia.

Propunerea reprezintă un pas important către îmbunătățirea relațiilor transatlantice din domeniul aviației. Piețele aviației din UE și SUA reprezintă împreună în jur de 60 % din traficul aviatic global. Deschiderea piețelor pentru companiile aeriene vor asigura servicii îmbunătățite de transport de pasageri și de mărfuri, beneficii importante în ceea ce privește economia și va crea locuri de muncă.

Acordul nu trebuie totuși considerat sfârșitul procesului. Acordul în cauză, descris ca fiind din a doua etapă, nu realizează obiectivul final privind deschiderea completă a piețelor, fără restricții impuse de niciuna dintre părți. De asemenea, este extrem de important să avem norme coerente referitoare la drepturile pasagerilor și o coordonare mai bună a politicilor privind acestea. În sfârșit, ar trebui subliniat și faptul că în cursul tuturor negocierilor viitoare va trebui să se țină seama de chestiunile precum liberalizarea sporită a drepturilor de trafic, oportunitățile suplimentare pentru investiții străine și efectele măsurilor de mediu asupra drepturilor de trafic.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. − (PL) Sunt în favoarea adoptării propunerii de rezoluție privind problema de mai sus. Tratatul de la Lisabona a extins circumstanțele în care era nevoie de aprobarea Parlamentului pentru încheierea unui acord internațional. Acordurile privind aviația intră acum în această categorie deoarece acoperă un domeniu în care se aplică procedura legislativă obișnuită. Înainte, Parlamentul era doar consultat în legătură cu astfel de acorduri. Piețele aviatice UE-SUA reprezintă împreună în jur de 60 % din traficul aviatic mondial. Deschiderea fără discriminare a pieței pentru companiile aeriene din UE și Statele Unite ar oferi pasagerilor și operatorilor de transport servicii îmbunătățite, atât din punctul de vedere al diversității, cât și al costurilor, ar asigura beneficii economice substanțiale și ar crea locuri de muncă. În plus, convergența în materie de reglementare ar putea contribui mult la promovarea concurenței loiale, mai ales în ceea ce privește subvențiile de la stat, standardele de mediu și sociale. În același timp, ar trebui să admitem că o serie de chestiuni rămân în afara domeniului de aplicare al acordului, astfel cum este modificat de către noul Protocol. Din acest motiv, Comisia trebuie să aibă în vedere negocierea unei alte etape a acestui acord cu privire la probleme precum: liberalizarea sporită a drepturilor de trafic, oportunitățile suplimentare de investiții străine și efectul măsurilor de mediu și al limitărilor impuse de infrastructură asupra exercitării drepturilor de trafic.

Raport: Silvia-Adriana Țicău (A7-0045/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. − (PT) Votez în favoarea acestui raport în primul rând pentru că reprezintă o îmbunătățire semnificativă a acordurilor bilaterale actuale dintre statele membre și Canada, care sunt destul de limitate și în al doilea rând datorită îmbunătățirii semnificative pe care o oferă în ceea ce privește serviciile și legăturile aeriene dintre cele două piețe și beneficiilor privind economia, mediul, securitatea, transportul de pasageri, concurența și beneficiile juridice corespunzătoare, printre altele.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană și Canada au fost de acord să coopereze în domeniul transportului aerian cu scopul de a atenua impactul aviației asupra schimbărilor climatice. În ceea ce privește securitatea și siguranța pasagerilor, acordul are în vedere recunoașterea reciprocă a standardelor și a controlului unic de securitate. Toate companiile aeriene ale Uniunii Europene vor putea să opereze zboruri săptămânale între Canada și Uniunea Europeană. Acest acord va îmbunătăți semnificativ legăturile dintre piețele celor două părți și cele dintre oameni, creând noi oportunități pentru sectorul aerian prin intermediul liberalizării progresive a normelor privind capitalul străin. Am votat în favoarea acestui raport deoarece conține dispoziții specifice cu privire la îmbunătățirea intereselor consumatorilor.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Până acum, transportul aerian dintre statele membre UE și Canada a fost reglementat numai de acordurile bilaterale. Întrucât Uniunea Europeană și Canada au menținut multă vreme legături economice și politice, a devenit necesar ca cele două părți să ajungă la un acord cu privire la transportul aerian. Prin urmare, am votat în favoarea acestui acord care asigură punerea în aplicare treptată a drepturilor de trafic, a oportunităților de investiții și a cooperării în mai multe domenii (nu în ultimul rând în ceea ce privește siguranța aeriană prin crearea unui sistem de securitate comun, dar și problemele sociale, interesele consumatorilor și problemele de mediu). Conform Acordului, toate restricțiile existente asupra rutelor, prețurilor și numărul de companii care zboară între Uniunea Europeană și Canada vor fi de asemenea eliminate. Acest acord este în aceeași măsură ambițios și esențial.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am susținut Acordul UE-Canada privind transportul aerian. Acordul include o introducere treptată a drepturilor de trafic și a oportunităților de investiție, precum și o cooperare sporită cu privire la câteva chestiuni printre care siguranța, securitatea, problemele sociale, interesele consumatorilor, mediul, gestionarea traficului aviatic, ajutoarele de la stat și concurența. Companiile aeriene ale UE vor putea opera zboruri directe către Canada de oriunde din Europa. Trebuie salutat și faptul că acest acord înlătură toate restricțiile privind rutele, prețurile sau numărul de zboruri săptămânale dintre Canada și UE. Companiile aeriene vor avea libertatea de a intra în acorduri comerciale precum acordurile de partajare a codurilor, care sunt importante pentru companiile aeriene care operează pe un număr mare de destinații și de a-și stabili tarifele în conformitate cu legislația țării privind concurența.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) În 2007, Consiliul a acordat Comisiei un mandat de negociere a unui acord privind aviația globală. În acel an, 9 milioane de persoane au călătorit între Statele Unite și Canada. Scopul acordului a fost de a crea o piață unică pentru transportul aerian. Acest lucru a necesitat modificarea legislației canadiene. Progresul privind deschiderea totală a pieței și punerea în aplicare a modificărilor legislative necesare a fost treptat. Însă faptul că restricțiile asupra rutelor au fost eliminate, că s-au introdus zboruri săptămânale și că acordurile comerciale sunt acum deschise companiilor aeriene constituie un pas înainte. În ciuda dificultăților, consider că trebuie să continuăm să avansăm până când piața unică devine realitate. De aceea am votat pentru.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Este binecunoscut faptul că înainte de acest acord aviația a făcut obiectul acordurilor bilaterale cu 19 dintre statele membre UE. Am sprijinit această propunere deoarece va facilita transportul aerian, dar mai ales pentru că include o tranziție treptată a drepturilor de trafic aviatic și a oportunităților de investiții, precum și cooperarea sporită cu privire la câteva chestiuni printre care siguranța, securitatea, problemele sociale, interesele consumatorilor, mediul, gestionarea traficului aviatic, ajutoarele de la stat și concurența. Un astfel de acord a fost o necesitate.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Un acord privind aviația între UE și Canada ar avea, în circumstanțe obișnuite, acordul meu deplin, întrucât sunt complet în favoarea înlăturării barierelor în calea libertății de mișcare, atât în cadrul UE și între UE și țările terțe. Într-o situație în care Canada continuă să impună obligativitatea vizei unilaterale pentru cetățenii din Republica Cehă, consider totuși că acest acord este o menajare neadecvată din partea UE destinată unei țări care nu merită o astfel de menajare. UE ar trebui să aibă curajul de a crea o legătură între aceste două chestiuni – obligativitatea vizei și semnarea acordului internațional – întrucât acest lucru ar putea oferi o oportunitate rară de a exercita efectiv presiuni asupra Canadei cu privire la vize. Este uimitor faptul că, pe de o parte, Canada permite companiilor aeriene UE să opereze zboruri directe către aceasta de oriunde din UE și, pe de altă parte, nu le permite cetățenilor unui stat membru să călătorească liber către Canada. Impresia generală este că relația dintre UE și Canada a evoluat treptat într-un parteneriat strategic, iar acordul încheiat va confirma și consolida natura parteneriatului. Cu toate acestea, dacă Canada continuă să impună obligativitatea vizei unilaterale pentru cetățenii cehi, acest parteneriat va avea un gust foarte amar.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Acest acord, care va permite companiilor aeriene să stabilească zboruri directe către Canada din orice punct din Europa, precum și să beneficieze de partajarea de coduri pentru aceste rute, poate fi descris ca fiind cel mai ambițios acord privind transportul aerian încheiat de Uniunea Europeană. Acesta încearcă să elimine dispozițiile din acordurile bilaterale anterioare care au încălcat dreptul comunitar și care au amenințat egalitatea de tratament dintre companiile deținute de cetățenii diferitelor state membre.

Aș dori să văd că legătura dintre Uniunea Europeană și Canada se consolidează și că noi vom putea să avansăm mai mult și mai bine către un spațiu aerian cu mai puține bariere între state.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Această recomandare se referă la proiectul de decizie al Consiliului și al reprezentanților guvernelor statelor membre din Uniunea Europeană reuniți în cadrul Consiliului cu privire la Acordul privind transportul aerian dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Canada, pe de altă parte.

Relațiile economice și politice dintre Uniunea Europeană și Canada datează de mult și au dat naștere unor acorduri bilaterale în acest domeniu. Cu toate acestea, la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, care necesită aprobarea Parlamentului European pentru acordurile referitoare la serviciile aeriene, Comisia a început un proces de negociere care acum a luat sfârșit, prin care s-au stabilit un set de drepturi de trafic și posibilități de investiție, precum și cooperarea în mai multe domenii: securitate, apărarea drepturilor consumatorilor, mediu, gestionarea traficului aviatic, drepturile sociale și concurența loială.

Prin urmare, salut adoptarea acestei propuneri, care va facilita călătoria pentru cetățenii UE și Canadieni prin înlăturarea restricțiilor, permițând partajarea de coduri și stabilind prețuri mai corecte.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Asemănările dintre obiectivele în acest caz și Acordul cu Statele Unite sunt clare: crearea unei piețe unice pentru transportul aerian dintre UE și Canada, o piață care a reprezentat în 2007 un volum de 9 milioane de pasageri.

Raportoarea a declarat că acordul este chiar „mai ambițios și mai precis decât Acordul UE-SUA”, dar recunoaște și faptul că „Deși acest acord este mai ambițios decât cel cu Statele Unite privind accesul pe piață, este mai puțin explicit în ceea ce privește recunoașterea importanței dimensiunii sociale”. Cu alte cuvinte, chiar și trimiterile fără fond la impactul acordului asupra locurilor de muncă, asupra lucrătorilor și condițiilor de muncă au fost trecute cu vederea în acest caz. Adevărul este că și în acest caz înlăturarea restricțiilor care a fost cerută cu privire la furnizori și la serviciile oferite – pentru operațiunile dintre țări, din cadrul fiecărei țări și chiar în afara piețelor UE și canadiene, după cum prevede Acordul – și la limitările impuse intervenției statului asupra companiilor aeriene va contribui la obiectivul privind deschiderea căii către concentrarea de tip monopol din cadrul sectorului...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Obiectivele acestui raport sunt clare: crearea unei piețe unice pentru transportul aerian dintre UE și Canada, o piață care a reprezentat în 2007 un volum de 9 milioane de pasageri. Raportoarea a declarat că acordul este chiar „mai ambițios și mai precis decât Acordul UE-SUA”, dar recunoaște și faptul că „Deși acest acord este mai ambițios decât cel cu Statele Unite privind accesul pe piață, este mai puțin explicit în ceea ce privește recunoașterea importanței dimensiunii sociale”.

Cu alte cuvinte, chiar și trimiterile fără fond la impactul acordului asupra locurilor de muncă, asupra lucrătorilor și condițiilor de muncă au fost trecute cu vederea în acest caz. Chiar și absența restricțiilor care a fost cerută cu privire la furnizori și la serviciile oferite – pentru operațiunile dintre țări, din cadrul fiecărei țări și chiar din afara piețelor UE și canadiene, după cum prevede Acordul – și la limitările impuse intervenției statului asupra companiilor aeriene va contribui la obiectivul privind deschiderea căii către concentrarea de tip monopol din cadrul sectorului, cu efecte adverse pentru lucrători și pasageri, contrar celor spuse. De aceea, am votat împotrivă.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest document deoarece acordul include o tranziție treptată a drepturilor de trafic și a oportunităților de investiție, precum și o cooperare sporită cu privire la câteva chestiuni printre care siguranța, securitatea, problemele sociale, interesele consumatorilor, mediul, gestionarea traficului aviatic, ajutoarele de la stat și concurența. Companiile aeriene ale UE vor putea opera zboruri directe către Canada de oriunde din Europa. Acordul înlătură toate restricțiile asupra rutelor, prețurilor sau asupra numărului de zboruri săptămânale dintre Canada și UE. Companiile aeriene vor avea libertatea de a intra în acorduri comerciale precum acordurile de partajare a codurilor, care sunt importante pentru companiile aeriene care operează pe un număr mare de destinații și de a-și stabili tarifele în conformitate cu legislația privind concurența. Acordul conține dispoziții pentru deschiderea treptată a pieței în legătură cu acordarea mai multor libertăți pentru investiții de ambele părți. Natura ambițioasă a acestui acord merită salutată. Aceasta ar trebui să constituie ținta altor negocieri care sunt acum în curs de desfășurare. Prin urmare, consider că Parlamentul ar trebui să își dea consimțământul pentru Acordul UE-Canada privind transportul aerian. Toate aceste acorduri aviatice sunt benefice și necesare pentru Uniunea Europeană, pentru companiile noastre aeriene și pentru cetățenii noștri.

  David Martin (S&D), în scris. − Salut acest acord care poate pe bună dreptate să fie descris ca cel mai ambițios acord privind transportul aerian dintre UE și un actor mondial important. Acesta va îmbunătăți în mod semnificativ legăturile dintre piețele lor respective și dintre oameni și va crea noi oportunități pentru sectorul aviatic printr-o liberalizare treptată a normelor privind proprietatea străină. Mai exact, acesta este mai ambițios și mai specific decât Acordul UE-SUA în ceea ce privește drepturile de trafic, proprietatea și controlul, chiar și în urma aplicării provizorii a Protocolului de amendare („a doua etapă”).

Conform unui studiu lansat de Comisie, un acord deschis cu Canada ar putea aduce încă jumătate de milion de pasageri în plus din primul an și, în termen de câțiva ani, se estimează că alte 3,5 milioane de pasageri vor profita de oportunitățile pe care le poate oferi acest acord. Acordul ar putea genera beneficii pentru consumatori de cel puțin 72 de milioane EUR prin tarife mai mici și ar putea crea și locuri de muncă noi.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Deși Uniunea Europeană și Canada au legături economice și politice de durată de dinaintea acordului prezent, aviația a făcut obiectul acordurilor bilaterale cu unele dintre statele membre. Prin urmare, este necesar să urmărim obiectivul instituirii unui spațiu aerian deschis care să ofere posibilitatea creării unei piețe unice pentru transportul aerian în care să se investească în mod liber și ambele părți să poată oferi servicii aeriene fără restricții. Considerăm că restricțiile juridice existente referitoare la proprietatea companiilor canadiene ar trebui înlăturate și, în același timp, ar trebui să se introducă noi drepturi de trafic și cooperare cu privire la o serie de chestiuni – inclusiv siguranța pasagerilor, respectarea mediului, gestionarea traficului aviatic și securitatea. Prin urmare, putem spune cu siguranță că acordul adoptat astăzi este cu adevărat ambițios. Acesta va aduce o îmbunătățire decisivă în legăturile dintre piețele respective și va crea noi oportunități pentru sector. Cu toate acestea, recomandăm consultarea și cooperarea sporită cu privire la problema delicată a securității și solicităm Comisiei să țină Parlamentul la curent cu toate evoluțiile și să supravegheze activitatea noului comitet mixt.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Acordul UE-Canada privind transportul aerian este foarte important pentru viitorul relațiilor dintre ambele părți. Astfel, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European trebuie să fie pe deplin informat și consultat cu privire la activitatea desfășurată de comitetul mixt, la fel ca toate părțile implicate. Orice acord care urmează a fi încheiat va trebui adoptat de Parlament, care trebuie, prin urmare, să fie ținut la curent cu toate negocierile.

Acest acord reprezintă deci un pas important către deschiderea fără discriminare a pieței pentru companiile aeriene din UE și Canada. Această deschidere a pieței poate contribui la îmbunătățirea serviciilor oferite pasagerilor. Acesta este cel mai ambițios acord privind transportul semnat vreodată între cele două țări.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Sunt complet de acord cu Silvia-Adriana Țicău: acest acord este cel mai ambițios acord privind transportul aerian încheiat vreodată între UE și un actor mondial important. Acesta va îmbunătăți în mod semnificativ legăturile dintre piețele lor respective și pe cele dintre oameni și va crea noi oportunități pentru sectorul transportului aerian printr-o liberalizare treptată a normelor privind proprietatea străină. În special, acesta este mai ambițios și mai bine concentrat decât acordul UE-SUA în ceea ce privește drepturile de trafic, proprietatea și controlul.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui acord privind transportul aerian dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte și Canada, pe de altă parte. Acesta este un acord foarte ambițios care asigură stabilirea treptată a drepturilor de trafic și a posibilităților de investiție, împreună cu o cooperare deplină în mai multe domenii, inclusiv cu privire la chestiuni precum siguranța, securitatea, problemele sociale, interesele consumatorilor, mediul, gestionarea traficului aviatic, ajutoarele de la stat și concurența. Toate companiile aeriene ale Uniunii Europene vor putea opera zboruri directe către Canada din orice aeroport european. Acordul înlătură toate restricțiile existente asupra rutelor, prețurilor și numărului de zboruri săptămânale dintre Canada și UE. Votez cu satisfacție în favoarea acestui acord, având în vedere natura sa ambițioasă și posibilitățile pe care le deschide pentru apropierea și mai mare a legăturilor istorice care există între Azore și Canada.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Acordul UE-Canada privind transportul aerian este unul dintre cele mai ambițioase acorduri privind transportul aerian dintre UE și un actor mondial important. Acesta include o tranziție treptată a drepturilor de trafic și a oportunităților de investiție, precum și o cooperare sporită cu privire la câteva chestiuni precum: siguranța, securitatea, problemele sociale, interesele consumatorilor, mediul, gestionarea traficului aviatic, ajutoarele de la stat și concurența.

Acordul va îmbunătăți legăturile dintre piețele respective și pe cele dintre oameni și va crea noi oportunități pentru sectorul transportului aerian printr-o liberalizare treptată a normelor privind proprietatea străină. Conform unor studii, un acord deschis cu Canada ar putea aduce încă jumătate de milion de pasageri în plus din primul an și, în termen de câțiva ani, se estimează că alte 3,5 milioane de pasageri ar profita de oportunitățile pe care le-ar putea oferi acest acord. Acordul ar putea genera beneficii pentru consumatori de cel puțin 72 de milioane EUR prin tarife mai mici și ar putea crea și locuri de muncă noi. Din motivele subliniate mai sus, votez în favoarea adoptării acordului privind transportul aerian dintre UE și Canada.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea încheierii Acordului UE-Canada privind transportul aerian care va permite companiilor aeriene europene să stabilească zboruri directe către Canada din orice punct din Europa, generând, în primul rând, noi oportunități pentru companiile europene – în special, datorită posibilității de a ajunge la acorduri de -partajare a codurilor și liberalizării progresive a normelor din domeniul investițiilor străine – și, în al doilea rând, beneficii economice substanțiale, atât pentru consumatori, cât și în ceea ce privește crearea de locuri de muncă.

  Zuzana Roithová (PPE) , în scris – (CS) După părerea mea, acordul privind serviciile aeriene cu Canada este un instrument comercial fundamental care va aduce beneficii pentru ambele părți, dar având în vedere discriminarea împotriva cetățenilor cehi și poziția deputaților în Parlamentul European din Camera Deputaților a Parlamentului Republicii Cehe, mă abțin de la vot. Comisia pentru afaceri externe a Camerei Deputaților din Parlamentul Republicii Cehe a suspendat discuțiile cu privire la ratificarea acordului până se va înregistra un progres al Comisiei în discuțiile cu Canada referitoare la eliminarea obligativității vizei pentru cetățenii din Cehia. Timp de aproape doi ani a existat o cetățenie dublă a UE, întrucât cetățenii cehi nu pot călători liber în Canada precum ceilalți, în timp ce canadienii pot călători liber în Republica Cehă. Cehia nu poate răspunde în același mod din cauza politicii comune a UE privind viza, dar dl comisar nu reușește să protejeze această politică.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a extins circumstanțele în care este nevoie de aprobarea Parlamentului pentru încheierea unui acord internațional. Acordurile privind aviația intră acum în această categorie deoarece acoperă un domeniu în care se aplică procedurile legislative obișnuite. Înainte, Parlamentul era doar consultat în legătură cu astfel de acorduri.

Deși UE și Canada au legături economice și politice de durată de dinaintea prezentului acord, serviciile aeriene au făcut obiectul unor acorduri bilaterale cu 19 dintre statele membre. Multe dintre aceste acorduri erau restrictive și nu ofereau un acces deplin la piețele respective. În noiembrie 2002, Curtea de Justiție Europeană a hotărât că anumite dispoziții din aceste acorduri bilaterale sunt incompatibile cu legislația comunitară.

Prin urmare, în octombrie 2007, Consiliul a acordat Comisiei un mandat de negociere a unui acord cuprinzător privind serviciile aeriene în locul acordurilor bilaterale existente. În acel an, între UE și Canada călătoreau nouă milioane de persoane. Acordul UE-Canada privind transportul aerian a fost parafat la 30 noiembrie 2008, aprobat de summitul UE-Canada de la 6 mai 2009 și semnat la 17-18 decembrie 2009. UE și Canada au negociat și un acord privind siguranța aeriană. Acesta este supus unei recomandări separate (A7-0298/2010).

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Deși Uniunea Europeană și Canada au legături economice și politice de durată, până în prezent, singurul acord existent privind serviciile aeriene dintre UE și Canada a luat naștere în urma unei combinații de acorduri bilaterale dintre țări. Acest protocol include introducerea drepturilor de trafic și a oportunităților de investiție, precum și cooperarea cu privire la o serie de chestiuni, în special garanțiile suplimentare privind siguranța și securitatea. Sunt în favoarea textului acestui acord deoarece introduce măsuri destinate să deschidă treptat piața aviației canadiană, acordând libertăți de investiție mai mari pentru ambele părți. Pentru a îndeplini în mod corespunzător mandatul, Canada trebuie să își schimbe legislația pentru a înlătura restricțiile juridice existente asupra proprietății și controlului companiilor aeriene canadiene și asupra numărului de servicii oferite de fiecare companie aeriană.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. − (PT) Acest acord, care poate fi descris ca fiind cel mai ambițios acord privind transportul aerian încheiat de Uniunea Europeană, va permite companiilor aeriene europene să opereze zboruri directe către Canada din orice aeroport european, introducând de asemenea mecanisme comerciale precum partajarea de coduri. Acordul asigură stabilirea treptată a drepturilor de trafic și a posibilităților de investiție, împreună cu cooperarea deplină cu privire la mai multe domenii, inclusiv chestiuni privind securitatea, problemele sociale, apărarea intereselor consumatorilor, mediul, gestionarea traficului aviatic, ajutoarele de la stat și concurența.

În documentul adoptat astăzi în ședință, Comisia pentru transport și turism, în care sunt membru supleant, solicită Comisiei Europene să se asigure că Parlamentul este informat și consultat în mod sistematic cu privire la activitățile comitetului mixt instituit, astfel încât să poată monitoriza diferitele stadii ale deschiderii pieței. Am votat în favoarea recomandării și acordul în cauză ar trebui să constituie un exemplu pentru alte negocieri în curs de desfășurare în prezent.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Acest acord servește ca model pentru negocierile actuale și viitoare cu alte state. Acesta va înlătura toate restricțiile asupra rutelor, prețurilor sau numărului de zboruri săptămânale dintre cele două părți la acord. Conform previziunilor, eventualele economii în urma prețurilor mai mici ale zborurilor se ridică la 72 de milioane EUR, ceea ce ar putea fi în avantajul direct al consumatorilor. Acordul va avea alte beneficii indirecte pentru cetățenii noștri ca urmare a creării de noi locuri de muncă. Prin urmare, am votat în favoarea acordului.

Raport: Dominique Riquet (A7-0044/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. − (PT) Votez în favoarea acestui raport deoarece continuarea acordurilor bilaterale existente cu Vietnam privind serviciile aeriene nu este în conformitate cu legislația europeană și datorită eventualelor oportunități pe care le-ar putea aduce o mai mare deschidere.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Până acum, acordurile bilaterale privind transportul aerian încheiate între statele membre UE și țările terțe au creat potențialul unei discriminări împotriva anumitor transportatori ai Uniunii Europene. Noul acord prevede, prin urmare, introducerea unei clauze de desemnare a UE care cuprinde toți transportatorii Uniunii Europene și care va înlocui clauzele de desemnare tradiționale care se refereau la transportatorii aerieni din statele membre luate individual. Obiectivul acordului este deci de a evita orice discriminare în rândul transportatorilor din Uniunea Europeană și de a elimina practicile anticoncurențiale. Prin urmare, am votat în favoarea acordului, care va permite tuturor transportatorilor aerieni din Uniunea Europeană să opereze zboruri între toate statele membre și Vietnam.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am fost de acord cu încheierea acestui acord. Obiectivul acordului este de a oferi tuturor transportatorilor aerieni acces fără discriminare la rutele dintre Uniunea Europeană și Vietnam. Acest acord garantează de asemenea că dispozițiile privind siguranța din acordurile bilaterale sunt aplicabile situațiilor în care controlul reglementar este exercitat asupra unui transportator aerian de către un stat membru altul decât statul membru care a desemnat acel transportator. În afară de aceasta, consider că este foarte important ca acordul să interzică practicile anti-concurențiale.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Curtea de Justiție a hotărât că toate acordurile bilaterale semnate până acum contravin dreptului Uniunii Europene. Prin urmare, a fost necesară modificarea a trei articole pentru a preveni discriminarea dintre companiile aeriene și a scoate în afara legii activitățile potențial anticoncurențiale, precum și pentru a asigura aplicarea clauzelor privind siguranța în situațiile în care un stat membru controlează transportul desemnat de alt stat membru.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Aș dori să îmi explic votul cu privire la Acordul privind transportul aerian dintre Uniunea Europeană și Vietnam. Am votat în favoarea acestui acord deoarece am aflat că acordul încheiat de Comisie înlocuiește, în sens bun, anumite dispoziții din cele 17 acorduri bilaterale privind serviciile aeriene încheiate între statele membre UE și Vietnam. După cum știm, conform Regulamentului de procedură al Parlamentului, nu se poate depune niciun amendament, dar consider că Comisia a aprobat aranjamentele necesare și sprijin acest acord.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Consiliul a solicitat Comisiei să încerce înlocuirea anumitor dispoziții din cadrul acordurilor privind serviciile aeriene, după ce Curtea de Justiție a stabilit că acestea nu sunt în conformitate cu dreptul Uniunii.

Amendamentele în cauză garantează accesul tuturor companiilor aeriene europene la rutele dintre Uniunea Europeană și Vietnam și interzic practicile anticoncurențiale. Aceste amendamente asigură conformitatea cu principiul libertății de stabilire și încearcă să asigure în cadrul statului membru gazdă un tratament identic cu cel acordat cetățenilor din acel stat membru.

Aș dori să văd că legăturile și schimburile dintre Uniunea Europeană și Vietnam beneficiază de avantajele reciproce oferite companiilor aeriene și că acestea duc la o cunoaștere mai bună între popoare.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Salut adoptarea acestui proiect de decizie a Consiliului care vizează încheierea unui acord între Uniunea Europeană pe de o parte și Guvernul Republicii Socialiste Vietnam, de cealaltă parte, cu privire la anumite aspecte referitoare la serviciile aeriene. Relațiile internaționale dintre statele membre și țările terțe în domeniul aviației erau reglementate prin stabilirea de acorduri bilaterale. Cu toate acestea, o hotărâre din 2002 a Curții de Justiție a Uniunii Europene a considerat că această situație este ilegală întrucât contravenea articolului 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Prin urmare, Comisia a inițiat un proces de negociere care vizează înlocuirea celor 17 acorduri bilaterale privind serviciile aeriene care sunt în vigoare între statele membre și Vietnam. Acest proces, care a ajuns acum la sfârșit, viza să asigure tuturor transportatorilor UE acces fără discriminare la rutele dintre UE și Vietnam, să impună conformitatea cu standardele de siguranță și să prevină practicile anticoncurențiale.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest acord, precum și celelalte, servește obiectivelor de liberalizare în cadrul sectorului serviciilor aeriene, fiind justificat, ca și în celelalte cazuri, de faptul că hotărârea din 2002 a Curții de Justiție a UE consideră că acordurile bilaterale existente contravin dreptului Uniunii. Ca și în celelalte situații regretabile, interpretarea dreptului comunitar pare din nou să acorde libertății de concurență prioritate asupra tuturor preceptelor sociale și economice.

Aici exprimăm aceleași rețineri pe care le avem și față de alte acorduri, față de scopul lor și de posibilele consecințe pe care le pot avea. În contextul actual în care are loc activitatea aviației civile, crearea de condiții egale pentru diferitele companii europene ar putea contribui la facilitarea procesului de monopolizare din cadrul sectorului care este deja în desfășurare, cu toate efectele adverse pe care acest lucru l-ar putea avea pentru lucrătorii din compania aeriană și pentru pasageri. Pentru ca piața să fie dominantă în acest sector, trebuie să se reducă abilitatea statelor membre de a-și apăra liniile naționale.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Ne confruntăm cu un acord care servește obiectivelor de liberalizare din cadrul sectorului serviciilor aeriene, fiind justificat, ca în alte cazuri, de faptul că hotărârea din 2002 a Curții de Justiție Europene consideră că acordurile bilaterale existente contravin dreptului Uniunii. Din nou, ca și în celelalte situații regretabile, interpretarea dreptului comunitar pare să acorde prioritate libertății de concurență asupra tuturor preceptelor sociale și economice, chiar și acolo unde există acorduri între statele membre.

Prin urmare, exprimăm aceleași rețineri pe care le avem și față de celelalte acorduri, față de domeniul lor de aplicare și de posibilele consecințe. În contextul actual în care are loc activitatea aviației civile, crearea de condiții egale pentru diferitele companii europene ar putea contribui la facilitarea procesului de monopolizare din cadrul sectorului care este deja în desfășurare, cu toate efectele adverse pe care acest lucru l-ar putea avea pentru lucrătorii din compania aeriană și pentru pasageri. Capacitatea statelor membre de a-și apăra liniile naționale nu trebuie redusă.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. − (IT) Noile competențe dobândite de Uniunea Europeană includ și acordurile privind transportul aerian. Acordul cu Vietnam în cauză stabilește procedurile privind punerea în aplicare a unor regulamente, mai ales în ceea ce privește securitatea. Această recomandare este clară și o susțin.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest raport deoarece relațiile privind aviația internațională dintre statele membre și țările terțe au fost reglementate tradițional prin acorduri bilaterale între statele membre. În ceea ce privește acordurile privind serviciile aeriene dintre statele membre UE și Vietnam, mă bucur că obiectivul este de a acorda tuturor transportatorilor aerieni UE acces fără discriminare la rutele dintre Uniunea Europeană și Vietnam; dispozițiile privind siguranța din acordurile bilaterale sunt aplicabile situațiilor în care controlul reglementar asupra unui transportator aerian este exercitat de către un stat membru altul decât statul membru care a desemnat acel transportator aerian; și practicile anticoncurențiale sunt interzise. Toate aceste acorduri aviatice sunt benefice și necesare pentru Uniunea Europeană, pentru companiile noastre aeriene și pentru cetățenii noștri.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport. Relațiile privind aviația internațională dintre statele membre și țările terțe au fost reglementate tradițional prin acorduri bilaterale privind serviciile aeriene. Curtea de Justiție a UE a hotărât în 2002 că clauzele de desemnare tradiționale din acordurile bilaterale privind serviciile aeriene încalcă dreptul UE. Acestea îi permit unei țări terțe să respingă, să retragă sau să suspende permisele sau autorizațiile unui transportator aerian desemnat de un stat membru, dar care nu este deținut în fapt și controlat efectiv de acel stat membru sau de cetățenii săi. S-a constatat că acest lucru constituie o discriminare împotriva transportatorilor UE stabiliți pe teritoriul unui stat membru dar deținuți și controlați de către cetățenii altor state membre. Acest lucru contravine articolului 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care garantează cetățenilor statelor membre care și-au exercitat libertatea de stabilire același tratament în statul membru gazdă cu cel acordat resortisanților acelui stat membru. Există și alte chestiuni, precum concurența, în care conformitatea cu dreptul UE ar trebui asigurată prin modificarea sau completarea dispozițiilor existente în acordurile bilaterale privind serviciile aeriene dintre statele membre și țările terțe. Din acest motiv, Comisia a negociat acest acord.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Acordurile bilaterale privind transportul aerian internațional în care Uniunea Europeană a intrat împreună cu țările terțe necesită acum o revizie radicală. Curtea de Justiție a dispus că clauzele de desemnare tradiționale din astfel de acorduri sunt pe deplin incompatibile cu legislația UE întrucât încalcă libertatea de stabilire a companiilor străine și nu le garantează acestora același tratament pe care statul membru gazdă îl acordă propriilor companii. Prin urmare, salutăm încheierea acestui acord depus de Comisie care vizează să ofere tuturor transportatorilor aerieni din Uniunea Europeană acces fără discriminare la rutele către și dinspre Vietnam, evitând în același timp practicile anticoncurențiale. Clauzele referitoare la posibila taxă pe carburant pentru serviciile aeriene ar trebui înlăturate și ar fi de dorit înlocuirea clauzelor de desemnare tradiționale care se referă la transportatorii aerieni din țările terțe cu o clauză de desemnare a Uniunii Europene referitoare la transportatorii aerieni din UE. Astfel se va adăuga un factor de echilibrare suplimentar la acordurile bilaterale. În sfârșit, ar trebui stabilite măsuri de siguranță tot mai stricte, mai ales în situațiile în care controlul reglementar asupra unui transportator aerian este exercitat de către un stat membru altul decât cel care l-a desemnat.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Acordul UE-Vietnam este foarte important pentru viitorul relațiilor dintre ambele părți. Astfel, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European trebuie să fie pe deplin informat și consultat cu privire la activitatea desfășurată de comitetul mixt, la fel ca toate părțile implicate. Orice acord care urmează a fi încheiat va trebui adoptat de Parlament, care va fi, prin urmare, ținut la curent cu toate negocierile. Prin urmare, acest acord este un pas important către deschiderea fără nicio discriminare a pieței pentru companiile aeriene din UE și Vietnam. Această deschidere a pieței poate contribui la îmbunătățirea serviciilor oferite pasagerilor.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Acordurile bilaterale privind serviciile aeriene dintre Uniunea Europeană și țările terțe include clauze care s-au dovedit a încălca dreptul UE, întrucât nu garantează anumitor transportatori aerieni egalitatea de tratament în afara UE și din acest motiv avem nevoie de un acord specific care să protejeze pasagerii și companiile aeriene. Am votat în favoarea acordului întocmai pentru a garanta tuturor transportatorilor aerieni europeni posibilitatea de a folosi în mod egal toate rutele vietnameze, fără a risca să le fie interzise. În afară de aceasta, domeniul de aplicare al acordului vizează siguranța sporită a zborului și a pasagerilor. Dacă în realitate nu putem, din diferite motive, să avem aceleași standarde pe care le avem în cadrul Uniunii, atunci este adecvat să se stabilească anumite puncte și norme esențiale.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) În urma hotărârii din 2002 a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a dispus că clauzele de desemnare tradiționale incluse în cadrul Acordurilor bilaterale privind serviciile aeriene semnate de către statele membre contravin dreptului UE, a devenit necesară negocierea unui acord care să înlocuiască anumite dispoziții din cadrul celor 17 acorduri bilaterale privind serviciile aeriene dintre Statele Unite și Vietnam.

Clauza în cauză contravenea articolului 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care garantează resortisanților statelor membre care își exercită libertatea de stabilire același tratament într-un stat membru gazdă cu cel acordat resortisanților acelui stat. Astfel, pentru a evita discriminarea dintre transportatorii aerieni din UE, clauzele de desemnare tradiționale referitoare la transportatorii aerieni ai unui stat membru care este parte la acordul bilateral, sunt înlocuite de o clauză de desemnare UE, aplicabilă tuturor transportatorilor UE. Scopul acestui lucru este de a oferi tuturor transportatorilor aerieni din UE acces la rutele dintre Uniunea Europeană și Vietnam.

În lumina tuturor celor de mai sus, am votat în favoarea acestui raport, care a meritat, de asemenea o opinie favorabilă din partea Comisiei pentru transport și turism.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea încheierii Acordului privind transportul aerian dintre UE și Vietnam, care este destinat să înlocuiască anumite dispoziții din cele 17 acorduri bilaterale existente privind serviciile aeriene semnate de acea țară și de statele membre, garantând transportatorilor aerieni UE un acces fără discriminare la rutele dintre Uniunea Europeană și Vietnam, în conformitate cu ce a stabilit Curtea de Justiție în 2002, precum și în conformitate cu dreptul comunitar privind concurența.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Relațiile aviatice internaționale dintre statele membre și țările terțe sunt în mod tradițional reglementate de acorduri bilaterale privind serviciile aeriene. Curtea de Justiție a UE a hotărât în 2002 că clauzele de desemnare tradiționale din acordurile bilaterale privind serviciile aeriene încalcă dreptul UE. Acestea îi permit unei țări terțe să respingă, să retragă sau să suspende permisele sau autorizațiile unui transportator aerian desemnat de un stat membru, dar care nu este deținut în fapt și controlat efectiv de acel stat membru sau de cetățenii săi.

S-a constatat că acest lucru constituie o discriminare împotriva transportatorilor aerieni stabiliți pe teritoriul unui stat membru, dar deținuți și controlați de resortisanții altor state membre, contrar articolului 49 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care garantează resortisanților statelor membre care și-au exercitat libertatea de stabilire același tratament în statul membru gazdă cu cel acordat resortisanților acelui stat membru.

Există și alte chestiuni, precum concurența, în care conformitatea cu dreptul UE ar trebui asigurată prin modificarea sau completarea dispozițiilor existente în acordurile bilaterale privind serviciile aeriene dintre statele membre și țările terțe.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Consider că textul final votat astăzi este mulțumitor deoarece permite tuturor transportatorilor din Uniunea Europeană să aibă acces la rutele dintre UE și Vietnam, evitând discriminarea dintre diferiții transportatori aerieni. În plus, s-au oferit garanții privind securitatea și concurența, care sunt extrem de importante pentru îmbunătățirea serviciilor aeriene pe această rută, care va aduce beneficii atât operatorilor, cât și pasagerilor. Creșterea economică constantă a acestei țări, care, datorită naturii sale antreprenoriale flexibile, a reușit să facă față mai bine decât alții crizei internaționale, o califică drept un partener favorit pentru UE, iar votul de astăzi nu poate decât să sprijine această direcție importantă de evoluție.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Comisia a negociat un acord cu UE și Republica Vietnam, care înlocuiește cele 17 acorduri bilaterale existente privind serviciile aeriene care au fost încheiate între acea țară și statele membre. Acordul în cauză nu conține dispozițiile obișnuite privind impozitarea carburanților în UE aplicată zborurilor efectuate de operatori din țări terțe. Cu toate acestea, acordul cuprinde beneficii semnificative pentru UE și acord votul meu recomandării Parlamentului.

În acest scop, aș dori să subliniez clauza referitoare la desemnare inclusă în acordul care vizează să ofere tuturor transportatorilor aerieni un acces fără discriminare la rutele dintre UE și Vietnam, dar și dispozițiile referitoare la securitate și la conformitatea cu normele în materie de concurență.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Acordul a aliniat clauzele de desemnare ale acordurilor bilaterale anterioare privind serviciile aeriene cu dreptul UE, în conformitate cu hotărârea din 2002 a Curții de Justiție Europene. Am votat în favoarea încheierii acordului.

Raport: Dominique Baudis (A7-0042/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport deoarece este necesară încheierea negocierilor privind comerțul cu această regiune și consider că există evoluții pozitive prin virtutea faptului că acest document include sectoare precum energia, industria și materiile prime și, mai presus de toate, cercetarea, inovarea și educația.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport și aș dori să îndemn UE și conducătorii CCG să intensifice cooperarea, mai ales în domeniul comerțului, întrucât negocierile privind un acord de liber schimb între UE și CCG au fost deschise cu 20 de ani în urmă și încă nu au fost încheiate. Pe lângă faptul că reprezintă o regiune foarte importantă din punct de vedere strategic pentru UE și pentru Occident în general, statele CCG sunt și actori comerciali importanți. Comerțul nostru cu această regiune este în creștere continuă și în 2009 s-a ridicat la 79,7 miliarde de euro. Avem și un bilanț comercial pozitiv cu țările CCG, întrucât exportăm bunuri în valoare de 57,8 miliarde de euro, iar importurile noastre se ridică la 21,8 miliarde de euro. SEAE ar trebui să acorde mai multă atenție acestei regiuni importante și ar trebui să se deschidă noi misiuni diplomatice ale UE în statele membre CCG. Astfel am putea să mărim vizibilitatea UE și să avem mai multă influență în această parte a lumii. Angajamentul UE este de fapt necesar acum mai mult ca niciodată, având în vedere conflictele și neliniștea prin care trece această regiune.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului negociază de aproape douăzeci de ani un acord de liber schimb. O intensificare a relațiilor ar fi avantajoasa ambelor părți, cu atât mai mult cu cât posibilitățile de cooperare sunt numeroase în domeniul educației, cercetării științifice, energiilor regenerabile. Pe plan intern, țările CCG cunosc de câțiva ani un nou proces de modernizare politică și socială, care trebuie susținut și încurajat. Consider că avem nevoie de un dialog continuu între Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului pentru a avansa în materie de promovare a drepturilor și libertăților omului, precum și ale minorităților și de luptă împotriva tuturor formelor de discriminare, inclusiv a discriminării pe criterii de gen sau religie. Motiv pentru care am votat în favoarea acestui raport.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) De circa 20 de ani, Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului încearcă să negocieze un acord de liber schimb. Negocierile nu s-au încheiat încă. S-au schimbat multe în ultimii 20 de ani. Membrii Consiliului de Cooperare al Golfului au devenit acum centrul de putere al regiunii din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Acestea reprezintă și principalii investitori din vecinătatea sud-mediteraneană a Uniunii Europene. Prin urmare, potențialul de cooperare între Uniunea Europeană și membrii Consiliului de Cooperare al Golfului merge dincolo de comerț, extinzându-se la domenii precum știința și educația. Din acest motiv am votat în favoarea raportului din proprie inițiativă care îndeamnă Parlamentul European să elaboreze o politică mai ambițioasă cu privire la Consiliul de Cooperare al Golfului.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) negociază de 20 de ani un acord de liber schimb. Acestea sunt negocierile comerciale cele mai îndelungate și până în prezent neîncheiate pe care le-a realizat UE. În cursul acestei perioade, situația din această regiune s-a schimbat profund. În decurs de două decenii, statele membre CCG au devenit principalul centru de putere pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord, în timp ce regiunea nou emergentă în sine are o influență semnificativă asupra dezvoltării economiei globale. Sunt de acord cu propunerile făcute în raport că este necesară încheierea în mod eficient a unui acord de liber schimb cu această regiune care este importantă pentru UE. Potențialul privind cooperarea între UE și regiunea golfului se aplică nu numai în domeniul comerțului, ci și altor interese comune precum securitatea internațională, combaterea terorismului, medierea diplomatică în zonele cu probleme din Orientul Mijlociu, gestionarea la nivel regional a crizei și dialogul intercultural și guvernanța economică globală.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Prin acest raport din proprie inițiativă, Parlamentul European intenționează să solicite elaborarea unei politici UE mai ambițioase în ceea ce privește Consiliul de Cooperare al Golfului și statele sale membre. Am votat acest raport deoarece consider că aceasta este direcția pe care ar trebui să o aleg. Cu atât mai mult cu cât Consiliul de Cooperare al Golfului a declarat recent că nu mai recunoaște regimul lui Muammar Gaddafi ca fiind legitim. Această politică ne bucură și ne încurajează. Consiliul a condamnat crimele comise de regimul Gaddafi împotriva populației civile și a solicitat intervenția imediată a Ligii Statelor Arabe și a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. Procesul de integrare inițiat în urmă cu 30 de ani de către șase state membre din acest Consiliu este încă singurul experiment de acest gen în lumea arabă. Trebuie să le susținem.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Este mai important decât oricând pentru Uniunea Europeană să aibă un acord de liber schimb cu țările din Golf. Negocierile pentru un astfel de acord dețin recordul negativ în ce privește durata lor și este clar că, în cei 20 de ani de la începutul acestora, contextul s-a schimbat de câteva ori. Climatul geopolitic din zona Golfului este diferit acum, cu implicații la nivel mondial și regional. Avem de a face cu un proces de liberalizare și diversificare a economiilor acestor state. Statele din Golf reprezintă mult mai mult decât simpli parteneri comerciali în acest moment, ele având tot mai multă influență în domeniul financiar, diplomatic și nu numai. Iar influența lor va continua să crească. Ceea ce aduce o nouă perspectivă Uniunii Europene, care înțelege că cooperarea dintre cele două regiuni depășește cadrul comercial. Avem interese comune în materie de securitate internațională, de luptă contra terorismului, de mediere diplomatică în regiunile tensionate din Orientul Mijlociu, de gestionare a crizei regionale, de dialog intercultural și de guvernanță economică mondială. UE dispune de avantaje comparative de valorificat pe lângă noii actori din regiunea Golfului, cu condiția existenței unei voințe politice la cel mai înalt nivel.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport referitor la relațiile comerciale, economice și financiare dintre UE și țările Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG), adică Arabia Saudită, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Qatar și Oman. Sunt de acord cu dispozițiile din text cu privire la relațiile dintre UE și țările arabe din regiunea golfului, în special referitor la acordurile strategice din domeniile energiei, științei și educației. De asemenea, este important să realizăm un acord de liber schimb.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Consider că este în interesul UE și al Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG) să creeze relații mai apropiate la toate nivelurile, fie ele politice, culturale, comerciale sau financiare.

Referitor la acest raport, pentru care am fost raportor pentru Comisia pentru comerț internațional, aș dori să subliniez trei propuneri pe care le-am apărat de la început și care au fost primite călduros de către ceilalți membri: 1) creșterea prezenței diplomatice în regiune prin crearea unei delegații UE în fiecare stat membru CCG, prin Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE); 2) organizarea de summit-uri regulate ale șefilor de stat sau ale guvernelor între UE și CCG; și, în sfârșit, 3) îndemnarea Înaltului Reprezentant/Vicepreședinte și comisarului pentru comerț să ia în considerare abordări alternative ale viitoarelor relații comerciale cu țările CCG sub formă de acorduri bilaterale între UE și statele Golfului care se simt deja pregătite să se implice și în alte angajamente cu UE.

Deși ultima propunere reprezintă o nouă abordare a relațiilor cu țările terțe, consider că nici UE și nici una dintre țările CCG care doresc să creeze relații mai strânse în toate domeniile nu pot fi ostaticele altor țări CCG care încă nu consideră că trebuie să facă acest lucru.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece susține că potențialul cooperării dintre UE și regiunea golfului merge dincolo de sfera comercială. Relațiile bune dintre aceste blocuri regionale pot contribui în mod semnificativ la protejarea intereselor comune precum securitatea internațională, lupta împotriva terorismului și guvernanța economică globală.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Criza recentă și conflictele sociale, politice și militare din diferite țări cu o majoritate musulmană se adaugă nevoii ca UE să dezvolte o strategie pentru regiunea golfului și să stabilească contacte și parteneriate de durată cu principala instituție multilaterală din regiune, Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG). Acestea sunt probleme de securitate și economico-financiare evidente care leagă ambele părți, așadar UE ar trebui să își sporească eforturile și să își canalizeze resursele pentru a sensibiliza și să încerce să completeze proiectul de acord comercial care consider că poate nu numai să intensifice comerțul, dar și să contribuie la apropierea mai mare dintre popoarele respective.

Sper că reformele adoptate de câteva dintre aceste țări vor fi consolidate și că Europa poate contribui în mod pozitiv la acest proces.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această propunere de rezoluție a Parlamentului se referă la relațiile dintre UE și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), cu scopul de a stabili un parteneriat strategic care să implice statele membre ale acestora. În ciuda crizei raportate recent din anumite țări arabe, statele Golfului au un potențial economic crescut și oferă o oportunitate excelentă de cooperare cu UE. Aceste țări reprezintă o oportunitate excelentă pentru comerț nu numai pentru că sunt producătoare de petrol, ale cărui rezerve se epuizează, dar mai ales deoarece acestea încep să investească în energii alternative, iar Europa este cunoscută și pentru expertiza sa în acest domeniu. Prin urmare, mă bucur că acest raport a fost adoptat și sper că vom putea adopta în curând un acord care să consolideze parteneriatul UE cu comunitatea islamică.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Există destule motive de preocupare și zone de instabilitate datorită cărora contextul geopolitic regional devine extrem de complex: situația din Palestina, războiul din Irak, situația din Iran, revoltele populare recente din mai multe țări precum Yemen și situația din Darfur. Confruntată cu această situație, UE a folosit standarde duble în relațiile cu statele din această regiune, ceea ce a împiedicat rezolvarea conflictelor și procesele de negocieri și de pace. Mai mult, aceasta intervine adesea în revolte, nerespectând legile suverane ale popoarelor din regiune.

În acest context, raportul se bazează pe negocierile care au avut loc cu 20 de ani în urmă pentru a ajunge la un acord de liber schimb între UE și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), acestea fiind cele mai vechi negocieri comerciale inițiate de UE, dar care nu sunt încheiate în prezent. Numai acest motiv ar fi suficient pentru ca noi să nu susținem raportul. Cu toate acestea, unele dintre amendamentele orale depuse în timpul votului l-au făcut și mai inacceptabil, mai ales trimiterea la poziția Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite cu privire la o zonă de excludere aviatică în Libia, care, după cum știm, maschează războiul declarat acestei țări.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Suntem conștienți că situația geopolitică a regiunii golfului este foarte complexă și include probleme sensibile și grave referitoare la securitate și la pace. Printre acestea se remarcă procesele de pace din Orientul Mijlociu, războiul din Irak, situația din Iran, revoltele populare din Yemen și evoluțiile recente din Darfur, pe lângă evenimentele recente din Africa de Nord.

Cu toate acestea, raportul observă că „fondurile suverane de investiții ale statelor Golfului reprezintă peste o treime din totalul mondial și că acele fonduri au ajutat la salvarea sistemului financiar global și european”. Acesta a fost contextul în care au avut loc negocierile în urmă cu 20 de ani pentru a ajunge la un acord de liber schimb între UE și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), care au fost cele mai îndelungate negocieri încă neîncheiate pe care le-a avut UE.

Realitatea este că UE intervine și folosește standarde duble în relațiile sale cu statele din această regiune, ceea ce încetinește negocierile și chiar procesele de pace referitoare la drepturile suverane ale popoarelor din regiune. Mai mult, rezoluția adoptată de Parlament include noi propuneri care nu ajută procesul de pace din regiune...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Votând în favoarea acestui raport, sprijin demonstrațiile pentru democrație și drepturile omului din Bahrain și condamn reacția violentă a guvernului. Țările din Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), Iran, Irak, Yemen, Oman, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Arabia Saudită și Kuweit constituie în prezent cea mai mare piață de export a UE, iar UE este acum principalul partener comercial al CCG. În ciuda acestui nivel de comerț deja intensiv, mai există încă posibilitatea de a-l aprofunda și mai este loc pentru o diversificare sporită a comerțului dintre cele două părți, având în vedere mărimea pieței UE și eforturile din partea statelor membre CCG de a-și diversifica exporturile. Un acord de liber schimb ar oferi și noi oportunități de cooperare și asistență tehnică, iar încheierea acestuia între UE și CCG ar promova legături mai strânse și o diversitate mai mare. Documentul reafirmă poziția UE față de pedeapsa cu moartea și solicită un moratoriu global cu privire la aceasta și deploră păstrarea pedepsei cu moartea în toate statele membre CCG; prin urmare, îi invită să adopte un moratoriu privind execuțiile și solicită în special statelor care practică execuții și pedepse care implică metode precum decapitarea, lapidarea, crucificarea, flagelarea sau amputarea sa înceteze aceste practici.

  Tunne Kelam (PPE), în scris. − Am votat pentru raportul privind relațiile UE cu Consiliul de Cooperare al Golfului. Aș dori să îmi arăt sprijinul față de amendamentele orale depuse de către dl Baudis, raportor, pentru actualizarea raportului având în vedere ultimele evoluții.

Este important să solicităm tuturor statelor membre din Consiliul de Cooperare al Golfului să recunoască mișcarea populară continuă pentru reforma democratică din cadrul regiunii mai mari, apelând la grupurile din societatea civilă emergentă pentru promovarea procesului de tranziție cu adevărat pașnică din țările lor respective.

  Agnès Le Brun (PPE), în scris. – (FR) Din diverse motive, regiunea Golfului Persic este de o importanță strategică pentru Uniunea Europeană, mai ales în ceea ce privește aprovizionarea cu energie. Uniunea Europeană dorește să intre în legături mai apropiate cu Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) – o organizație formată din cele șase națiuni cele mai bogate din regiune – și încheierea unui acord de liber schimb să fie un aspect esențial al acelui proces. Am votat în favoarea acestui raport care pregătește terenul pentru cooperarea viitoare dintre Uniune și CCG. Acoperind toate chestiunile relevante pentru un astfel de parteneriat, precum drepturile minorităților, drepturile femeii, libertatea de conștiință și de exprimare, dar și rezolvarea conflictului dintre Israel și Palestina și domeniile de parteneriat strategic precum cercetarea, educația și resursele fosile și combustibilii regenerabili, propunerea depusă de colegul meu, dl Baudis, a reușit să ajungă la un consens destul de larg în rândul grupurilor politice. Cu toate acestea, în urma evenimentelor recente din Bahrain, actualitatea raportului a fost pusă la îndoială. Cu bunăvoința tuturor, s-au negociat în mod excelent amendamente orale de compromis care să actualizeze raportul și să se asigure că munca grea depusă în ultimele luni nu a fost în van.

  Krzysztof Lisek (PPE), în scris. − (PL) Am votat în favoarea adoptării raportului Baudis. Raportul cuprinzător al dlui Baudis acoperă toate chestiunile interesante privind drepturile omului, egalitatea de drepturi pentru femei, libertatea presei și democratizarea. Raportul ține seama și de schimbările recente de pe scena politică din Bahrain. Consider că este absolut esențial să condamnăm violența utilizată în acest conflict. Parteneriatul strategic în mai multe domenii, care este subliniat cu mai multe ocazii în raport ar trebui să facă posibilă evitarea crizelor în relațiile dintre UE și regiune și să crească securitatea energetică a Europei. Țările din Golful Persic sunt actori deosebit de importanți în procesul de pace. Prin urmare, aș dori să spun cât de încântat sunt de adoptarea raportului și sper că cooperarea dintre Uniunea Europeană și țările din Golful Persic va fi și mai productivă în mai multe domenii.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru acest raport și salut în mod deosebit amendamentul oral care adaugă un nou punct 7a, care „solicită tuturor statelor membre din Consiliul de Cooperare al Golfului să recunoască mișcarea populară continuă pentru reforma democratică din cadrul regiunii mai largi și solicită angajamentul deplin al grupurilor emergente ale societății civile pentru a promova un proces de tranziție democratică pașnică veritabilă, în cadrul țărilor lor, împreună cu partenerii din regiune și cu sprijinul deplin al Uniunii Europene”.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) În ultimii 20 de ani de negocieri comerciale între Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), contextul negocierilor s-a schimbat profund și aceste relații trebuie să poată ajunge la un moment decisiv.

Încheierea unui acord de liber schimb rămâne o prioritate politică, dar și comercială. Mediul geopolitic al CCG este caracterizat de emergența unei serii de provocări privind securitatea cu implicații globale și regionale, care înseamnă că trebuie început un proces de liberalizare și diversificare a structurii economice de bază a acestor țări. Aceste țări ar trebui să poată continua pe calea cooperării și multilateralismului.

Prin urmare, Uniunea Europeană are sarcina de a dezvolta un nou parteneriat strategic care să fie capabil să susțină procesul de integrare regională în desfășurare. În afară de aceasta, ar fi de dorit ca Serviciul European de Acțiune Externă să deschidă noi misiuni diplomatice în aceste țări. Prin urmare, ar fi o idee bună ca Parlamentul să încurajeze o politică mai ambițioasă a UE cu privire la CCG. Ar trebui să putem accelera relațiile din domeniile cooperării, precum domeniul cercetării științifice și al tehnologiei, continuând să discutăm chestiuni precum protecția minorităților religioase, dreptul de a munci și libertatea de opinie.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Negocierile dintre UE și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) se desfășoară deja de peste două decenii, în încercarea de a negocia un acord de liber schimb. Acest fapt le plasează printre cele mai lungi negocieri încă neîncheiate pe care le-a ținut UE.

Acum, după 20 de ani, contextul negocierilor s-a schimbat profund. Statele CCG au o pondere financiară substanțială sub formă de fonduri suverane de investiții care s-au ridicat la peste 1 380 de miliarde USD în 2009, cu alte cuvinte peste 35 % din totalul mondial. Statele membre CCG au devenit centrul puterii economice pentru întreaga regiune din Orientul Mijlociu/Africa de Nord, reprezentând peste 40 % din bogăția generată în această zonă și deținând 50 % din rezervele sale oficiale de valută, cu alte cuvinte 1 070 de miliarde de dolari.

Având în vedere potențialul financiar și economic uriaș al acestor țări, trebuie să profităm de contextul actual pentru ca negocierile să fie încheiate cu succes.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − UE și Consiliul de Cooperare al Golfului negociază acordul de liber schimb (ALS) de peste 20 de ani: cele mai îndelungate negocieri încă neîncheiate pe care le-a ținut UE. Raportul subliniază că încheierea ALS rămâne o prioritate. Acesta depășește totuși relațiile comerciale și include și chestiuni privind energia, industria și materiile prime, C&D și inovația și educația.

M-am abținut de la vot pentru că acordul ar trebui elaborat în contextul unui răspuns politic la situația din regiune. Ar trebui să existe o abordare individuală a fiecărei țări. Iată exemplul Iranului. Ar fi o greșeală să includem regimul lui Ahmadinejad în procesul negocierilor. Sunt necesare clarificări suplimentare de ordin geografic și economic.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu această rezoluție privind relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului deoarece regiunea Golfului este văzută astăzi din punctul de vedere al emergenței unui centru de greutate economic, al cărui mediu geopolitic face ca Golful să fie o sursă de provocări privind securitatea care au implicații globale și regionale. În afară de aceasta, CCG este a șasea cea mai mare piață de export, iar UE este în prezent principalul partener comercial al CCG și este necesar ca relațiile reciproce să se dezvolte și să se diversifice. Trebuie să depunem toate eforturile pentru a ne asigura de extinderea cooperării în diverse domenii de activitate economică și tehnică, iar acest lucru include intensificarea procesului de dezvoltare economică. În plus, interacțiunea economică puternică ar asigura mai multe oportunități de consolidare a integrării regionale a UE și ar crea mai multe posibilități pentru ca UE să contribuie la creșterea stabilității în această regiune de importanță strategică. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne asigura că negocierile dintre aceste două regiuni vor duce în cele din urmă la încheierea unui acord de liber schimb care să garanteze noi oportunități pentru cooperare și asistență tehnică.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − (LT) Până la răbufnirea valului de democrație din țările arabe, Parlamentul European a solicitat în mod constant țărilor din Consiliul de Cooperare al Golfului să îmbunătățească situația în ceea ce privește democrația, statul de drept și drepturile și libertățile omului. Grupul nostru al Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților a accentuat în special necesitatea reformelor în politica socială și protejarea libertăților mai mari pentru sindicate. Ne-am opus cu fermitate execuțiilor și călcării în picioare a drepturilor femeilor. Votând în favoarea acestui raport susțin demonstrațiile pentru democrație și drepturile omului din Bahrain și condamn răspunsul violent al guvernului. Susțin solicitările raportorului de a partaja cu statele membre UE experiența țărilor Golfului privind introducerea tehnologiilor de extragere a surselor de energie regenerabile. M-am declarat și în favoarea accelerării negocierilor privind un acord de liber schimb între UE și țările Golfului. Există un potențial evident pentru cooperare între aceste două regiuni nu numai cu privire la economie, dar și la chestiuni referitoare la securitatea internațională, combaterea terorismului, medierea diplomatică a conflictelor din Orientul Mijlociu, dialogul intercultural și guvernanța economică mondială.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Raportul dlui Baudis privind relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) se referă la negocierile pentru liber schimb dintre UE și țările din Golful Persic. Consider că un acord care facilitează comerțul și, prin urmare, consolidează toate legăturile geopolitice care reintegrează regiunea în contextul global este fundamental pentru viitoarea sa stabilitate în urma războaielor din ultimii ani și a evenimentelor recente, precum și din punct de vedere comercial. Prin urmare, am votat în favoarea raportului, sperând în afară de aceasta la o intensificare a relațiilor, întrucât acest lucru ar fi benefic pentru ambele părți, inclusiv din punctul de vedere al guvernanței globale.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport din proprie inițiativă, care constituie un apel din partea Parlamentului pentru formularea unei politici mai ambițioase privind un parteneriat strategic între UE și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG) și statele sale membre.

UE și CCG încearcă de peste 20 de ani să negocieze un acord de liber schimb. Acestea se află printre cele mai îndelungate negocieri încă neîncheiate pe care le-a întreprins UE. Desigur, în ultimii 20 de ani contextul acestor negocieri s-a schimbat profund. De fapt, potențialul de cooperare dintre aceste două regiuni depășește sfera pur comercială. Cele două blocuri au interese comune precum securitatea internațională, lupta împotriva terorismului, medierea diplomatică în zonele de tensiune din Orientul Mijlociu, gestionarea crizei locale, dialogul intercultural și guvernanța economică globală.

Am votat în favoarea acestui raport din proprie inițiativă deoarece consider că solicitarea Parlamentului de a formula o politică UE mai ambițioasă în ceea ce privește CCG și statele sale membre este foarte oportună. Sper că voința politică de care este nevoie cu privire la această chestiune este resimțită la cel mai înalt nivel.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și Consiliul de Cooperare (CCG) se discută de peste 20 de ani. În această perioadă, circumstanțele financiare și geopolitice ale CCG s-au schimbat dramatic: au apărut provocări privind securitatea (precum Irak, Iran, Yemen, terorismul islamic și pirateria) și au apărut noi actori comerciali în zonă.

În același timp, statele membre CCG au devenit centrul puterii în întreaga regiune din Orientul Mijlociu și Africa de Nord și reprezintă acum principalii investitori din zona de vecinătate mediteraneană a UE. Cele două regiuni au de asemenea interese comune privind securitatea, combaterea terorismului, gestionarea crizei regionale și guvernanța economică globală. Din acest motiv, Parlamentul este solicitat astăzi pentru a formula o politică de cooperare mai ambițioasă cu țările din CCG. UE are anumite avantaje de obținut în comparație cu noii actori care operează în Golf, mai presus de toate în ceea ce privește educația, cercetarea științifică, energia și tehnologia. Nu putem permite ca oportunitățile oferite de acest moment istoric deosebit – când se definește guvernanța economică mondială și se restabilesc echilibrele regionale – să fie ignorate.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Regiunea Golfului este foarte importantă pentru UE și, prin urmare, este vitală dezvoltarea unei strategii care să vizeze consolidarea legăturilor politice, economice, sociale și culturale cu Consiliul de Cooperare din Golf (CCG). Având în vedere acest lucru, încheierea acordului de liber schimb dintre UE și CCG este o prioritate. Potențialul acestei cooperări se extinde și în alte zone precum educația, energia și cercetarea științifică.

Prin urmare, sprijin apelul făcut astăzi în acest Parlament pentru formularea unei politici UE mai ambițioase cu privire la CCG și statele sale membre și sper că intensificarea dialogului și cooperării dintre UE și CCG va contribui la promovarea și la consolidarea progresului în ceea ce privește principiile democratice și drepturile fundamentale.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Printre motivele pentru care acest text trebuie votat ar trebui menționată adoptarea amendamentului 7a (nou) care prevede următoarele: „solicită tuturor statelor membre din Consiliul de Cooperare al Golfului să recunoască mișcarea populară continuă pentru reforma democratică din cadrul regiunii mai largi și solicită angajamentul deplin al grupurilor emergente ale societății civile pentru a promova un proces de tranziție democratică pașnică veritabilă, în cadrul țărilor lor, împreună cu partenerii din regiune și cu sprijinul deplin al Uniunii Europene.”

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Acordul de liber schimb dintre Uniunea Europeană și regiunea Golfului este o prioritate pentru interesele ambelor părți și va accentua importanța recunoașterii lor reciproce. Prezența Uniunii Europene în regiune consolidează politica comercială, contribuind la dezvoltarea unor informații specifice și eficiente privind UE în țările Golfului.

Încheierea acordului în cauză face posibilă facilitarea unei vizibilități sporite a Uniunii, urmând o strategie privind deschiderea de noi misiuni diplomatice europene în statele Golfului, care să încurajeze dialogul politic și să eficientizeze eforturile Europei. Acest lucru se aplică și în ceea ce privește nevoile energetice ale UE, încă satisfăcute de combustibilii fosili, chiar dacă viitoarea cerere de petrol va fi influențată de o politică privind clima tot mai concentrată pe sursele regenerabile. Evoluțiile sociale și politice care au avut loc în ultimii ani în majoritatea statelor membre ale Consiliului de Cooperare din Golf (CCG) încurajează promovarea drepturilor omului și lupta împotriva tuturor formelor de discriminare, inclusiv ale celor bazate pe gen, orientare sexuală sau religie. Prin urmare, trebuie stabilit un parteneriat fiabil între UE și CCG, lucru care va favoriza piețele deschise bunurilor și înlăturarea barierelor netarifare.

  Charles Tannock (ECR), în scris. − Delegația Conservatoare din Regatul Unit și Grupul ECR au votat în favoarea raportului Baudis privind relațiile UE-CCG, inclusiv în favoarea amendamentelor orale extensive depuse de raportor în plenara de astăzi, întrucât este important să condamnăm orice uz de forță disproporționat al autorităților din Bahrain, în special declarațiile cu privire la împușcarea protestatarilor pașnici neînarmați.

Acceptăm faptul că protestatarii din comunitatea majoritară Shia au recurs și ei în anumită măsură la violență inacceptabilă și solicităm tuturor părților să exercite restricții maxime. Bahrain este un aliat occidental loial și gazda Flotei SUA și salutăm oferta de dialog a prințului moștenitor al Bahrainului. Acceptăm faptul că în conformitate cu normele CCG, guvernul Bahrain are dreptul de a solicita asistența Arabiei Saudite sau Kuweitului pentru a aplica legea și ordinea, dar repetăm că forțele din Bahrain trebuie să respecte drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la demonstrații pașnice. Sperăm că un acord UE-ALS va putea fi încheiat cât mai curând posibil întrucât creșterea economică și crearea de locuri de muncă, mai ales în comunitatea dezavantajată Shia va contribui la stabilizarea situației în insulă și la reducerea tensiunii sociale.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Am sprijinit această propunere de rezoluție care trimite un mesaj puternic partenerilor noștri din peninsula arabă. Într-un context economic, social și geopolitic extrem de tensionat, era esențial ca acest Parlament să își reafirme voința de a revizui acordurile noastre de cooperare având în vedere evenimentele din lumea arabă. Nu propunem abandonarea legăturilor istorice ci mai degrabă ajustarea relațiilor noastre pentru a reflecta realitățile și nevoile popoarelor, făcând ca respectarea valorilor apărate de Uniune să fie o condiție prealabilă pentru dezvoltarea legăturilor economice și politice. Dialogul cu societatea civilă va fi, de asemenea, o trăsătură indispensabilă a fiecărui parteneriat. Deși progresul și reformele trebuie salutate, încă rămân multe de făcut pentru a orienta aceste țări pe calea către democrație, respect pentru drepturile omului și libertățile civile. O parte din destinul Europei este hotărât în Orientul Apropiat și Mijlociu. Conform acordurilor de negociere încheiate între Uniune și aceste țări, trebuie să găsim acum o cale de mijloc care să fie corectă pentru toate părțile, echilibrând preocuparea pentru relații economice și comerciale cu promovarea valorilor centrale.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Am votat în favoarea raportului privind relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului. După cum este explicat în mod detaliat în raport, datorită numeroaselor avantaje pentru ambele părți contractuale și după 20 de ani de negocieri, este timpul să facem un efort specific pentru a grăbi încheierea unui acord de liber schimb. Mai presus de toate totuși, sprijin principalele puncte centrale pentru negocierile menționate în raport, care țin seama de evoluțiile din domeniul schimbărilor climatice și de obligația privind drepturile omului.

Raport: Sharon Bowles (A7-0064/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestei numiri deoarece au fost îndeplinite toate procedurile legale, inclusiv o evaluare riguroasă a CV-ului.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Consiliul Director al Băncii Centrale Europene are nevoie de un membru nou. Am votat în favoarea numirii candidatului belgian, dl Praet, având în vedere autoritatea sa recunoscută și experiența profesională în domeniul afacerilor monetare și bancare.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Sprijin rezultatul favorabil al votului Consiliului cu privire la numirea dlui Praet ca membru al Consiliului director al Băncii Centrale Europene, pe baza unei evaluări pozitive a CV-ului său și a răspunsurilor în scris pe care le-a dat la chestionarul distribuit candidaților la postul în cauză.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Într-un moment esențial din viața instituțiilor europene, atunci când Băncii Centrale Europene în special i se cere să îndeplinească un rol deosebit de prudent și intervenționist în supravegherea crizei datoriei suverane, a stabilității euro și a redresării economice, îi urez dlui Praet proaspăt numit succes în postul său și consider că acesta va îndeplini funcțiile pentru care a fost numit cu multă implicare și competență.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest document deoarece prin scrisoarea de la 18 februarie 2011 Consiliul European a consultat Parlamentul European cu privire la numirea lui Peter Praet ca membru al Consiliului director al Băncii Centrale Europene pentru un mandat de opt ani începând cu 1 iunie 2011. Comisia parlamentară pentru afaceri economice și monetare a procedat atunci la evaluarea recomandărilor candidatului și, în cursul acestei evaluări, comisia a primit un CV de la candidat, precum și răspunsurile acestuia la chestionarul în scris care i-a fost trimis. Comisia a ținut ulterior o audiere a candidatul timp de o oră și jumătate la 16 martie 2011, în cadrul căreia acesta a făcut o declarație de deschidere și a răspuns apoi la întrebările din partea membrilor comisiei. La recomandarea Consiliului, Consiliului i-a fost transmis un aviz favorabil pentru a-l numi pe Peter Praet ca membru al Consiliului director al Băncii Centrale Europene.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru acest raport care, pe baza unei recomandări din partea Comisiei pentru afaceri economice și monetare, oferă Consiliului European un aviz favorabile cu privire la recomandarea Consiliului de a-l numi pe Peter Praet ca membru al Consiliului director al Băncii Centrale Europene.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Instituțiile europene trebuie să fie deservite de cei mai buni. În această situație, nou numitul domn Praet vine cu un dosar nepătat și a fost numit cu distincție la audierea ținută la Comisia parlamentară pentru afaceri economice și monetare. Îi urez mult succes în cei opt ani ai mandatului său.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Mă bucur că dl Praet a fost ales pentru a deveni membru al Consiliului director al Băncii Centrale Europene. În calitate de expert privind stabilitatea financiară și privind supravegherea infrastructurii și a sistemelor de plată și în calitate de membru al comitetului de gestionare al Comisiei belgiene pentru bănci, finanțe și asigurări, dl Praet este foarte apreciat în sferele economice și academice. Acesta are, de asemenea, o experiență bogată care poate fi pusă acum în serviciul Uniunii Europene.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea numirii dlui Praet ca membru al Comitetului director al Băncii Centrale Europene (BCE), întrucât a demonstrat că este un candidat excelent. Pe durata audierii candidaților care a avut loc la Comisia pentru afaceri economice și monetare, dl Praet s-a dovedit a fi de departe cel mai calificat și mai competent candidat. În ultimii ani, Banca Centrală Europeană a demonstrat că este o instituție esențială capabilă să gestioneze criza și să prevină provocarea unor daune și mai mari. De fapt, de la începutul prăbușirii fraților Lehman, rolul jucat de către BCE – în mod independent și separat de guvernele naționale – a garantat că urmările extrem de grave ale crizei nu au fost devastatoare. BCE este și va rămâne un bastion de apărare a uniunii monetare și a euro. Din acest motiv, este esențial ca membrii comitetului său director să posede calități excepționale și experiență.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind numirea dlui Praet în postul de membru al Consiliului director al Băncii Centrale Europene (BCE) pentru opt ani, începând de la 1 iunie 2011. Toate informațiile prezentate pentru această opțiune și care au format baza propriei mele decizii indică faptul că au fost îndeplinite criteriile prevăzute la articolul 283 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și că este necesar ca BCE să fie pe deplin independentă, în conformitate cu articolul 130 din tratat și, prin urmare, salut numirea dlui Praet.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei decizii conform căreia Parlamentul este de acord cu recomandarea Consiliului de a-l numi pe dl Praet în funcția de membru al Consiliului director al Băncii Centrale Europene. Aș dori să îi urez succes în îndeplinirea funcțiilor care îi sunt încredințate.

Propunere de rezoluție (B7-0222/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestei numiri deoarece toate procedurile juridice au fost îndeplinite, inclusiv o evaluare riguroasă a CV-ului.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Autoritatea Bancară Europeană, instituită la 1 ianuarie 2011 prin Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, are rolul de a garanta stabilitatea sistemului financiar, transparența produselor și piețelor financiare și de a asigura protecție titularilor de conturi de economii și investitorilor. Autoritatea Bancară Europeană l-a nominalizat pe Adam Farkas, un economist de la Banca Națională Ungară, să devină directorul său executiv. Parlamentul European trebuie să aprobe selecția pentru ca aceasta să fie validă. Am votat în favoarea numirii dlui Farkas.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sprijin numirea dlui Farkas în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), pe baza răspunsurilor oferite de acesta consiliului de supraveghere al Autorității bancare europene (Autoritatea bancară europeană).

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Un lucru pe care l-am învățat din criza financiară recentă ar fi că trebuie să reformăm structura instituțională de supraveghere prin crearea de agenții europene și să reformulăm astfel întregul concept de supraveghere macro și microeconomică. Autoritatea bancară europeană este un rezultat al acestuia.

Întrucât încrederea în bănci a primit o lovitură puternică din partea crizei financiare mondiale, este important ca piețele și europenii în general să înceapă să aibă din nou încredere în rezistența și viabilitatea instituțiilor bancare și, mai ales, să recâștige încrederea în organismele de supraveghere. De aceea, rolul rezervat acestei noi autorități bancare europene este atât de important pentru viitor.

Acum, după ce Parlamentul a aprobat numirea directorului executiv al Autorității, sper că acesta va avea un mandat activ, prudent și de succes.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest document deoarece, la reuniunea sa din 17 martie 2011, Comisia pentru afaceri economice și monetare a audiat candidatul selectat de consiliul de supraveghere al autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și s-a decis că Adam Farkas îndeplinește criteriile stabilite la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și deoarece numirea acestuia în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) a fost, de asemenea, aprobată.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluții care aprobă numirea lui Adam Farkas în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană).

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficiențe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât și la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere au avut o perspectivă națională și nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, unde diferite grupuri financiare își desfășoară operațiunile transfrontalier, cu riscurile sistemice aferente.

Consider că înființarea unei Autorități bancare europene este esențială pentru realizarea unui model de supraveghere eficient. Cu toate acestea, mai trebuie făcuți mulți alți pași pentru a preveni reapariția situațiilor din trecutul recent, care au dăunat economiilor, acționarilor, deponenților, contribuabililor și credibilității sistemului.

Prin urmare, votez în favoarea alegerii dlui Farkas drept primul președinte al Autorității bancare europene și îi doresc un mandat de înaltă calitate în toate privințele.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) În calitate de membru al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (ECON), am urmat cu atenție procesul care a dus la crearea Autorității bancare europene. Din acest motiv, am votat în favoarea numirii dlui Farkas în funcția de director executiv al acesteia. Autoritatea bancară europeană trebuie să fie adusă în punctul în care să poată începe să îndeplinească sarcinile pe care i le-a acordat Parlamentul în urmă cu câteva luni. Sper cu sinceritatea că i se asigură Autorității resursele umane și economice de care are nevoie pentru a garanta punerea în aplicare riguroasă și precisă a rolului său de supraveghere. Pe durata audierii ținute în Comisia pentru afaceri economice și monetare, noul director executiv ne-a convins pe mine și pe colegii mei de competența și profesionalismul său, după cum arată votul de astăzi. Un factor pozitiv suplimentar, care va fi în avantajul procesului de integrare europeană, este faptul că nou director executiv vine dintr-un stat membru care a aderat recent la Uniunea Europeană.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind numirea dlui Farkas în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană). Dl Farkas a fost candidatul selectat de consiliul de supraveghere al autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și a fost audiat, în conformitate cu procedurile stabilite, de către Comisia pentru afaceri economice și monetare. Toate datele prezentate pentru această opțiune și pe care s-a fondat votul meu, indică îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și așadar mă bucur de numirea dlui Farkas.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Conform acestei rezoluții, Parlamentul a aprobat numirea dlui Farkas în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană). Aș dori să îi urez succes în îndeplinirea funcțiilor care îi sunt încredințate.

Propunere de rezoluție (B7-0221/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestei numiri deoarece au fost realizate toate procedurile juridice, inclusiv o evaluare riguroasă a CV-ului.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR)Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO), creată la 1 ianuarie 2011 conform Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, are sarcina de a promova convergența supravegherii și de a consulta instituțiile Uniunii Europene pe probleme legate de reglementarea și supravegherea asigurării, reasigurării și regimurilor de pensii ocupaționale. Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale l-a ales pe spaniolul Carlos Montalvo, care a lucrat ca secretar general al organismului care a precedat noua autoritate, să fie primul său director executiv. Parlamentul European trebuie să aprobe selecția pentru ca aceasta să fie validă. Am votat în favoarea numirii dlui Montalvo.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sprijin numirea dlui Montalvo în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), pe baza selecției acestuia de către consiliul de supraveghere al Autorității bancare europene.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat din criză a fost nevoia de a crea agenții europene independente pentru supravegherea băncilor și asigurărilor de pe piețele financiare. Aceste agenții nu vor înlocui agențiile naționale de supraveghere, ci vor lucra împreună cu acestea, exercitându-și mandatul pentru prudență și analiza riscului sistemic cu scopul de a preveni ca o nouă criză de proporțiile celei cu care ne-am confruntat să lovească din nou statele europene.

Acum că Parlamentul a aprobat numirea directorului executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), îi urez acestuia succes în rolul important pe care și-l asumă.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest document deoarece la reuniunea sa din 17 martie 2011, Comisia pentru afaceri economice și monetare a audiat candidatul selectat de consiliul de supraveghere al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale ) și s-a decis că Carlos Montalvo îndeplinește criteriile stabilite la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și deoarece numirea acestuia în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) a fost, de asemenea, aprobată.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru această rezoluție care aprobă numirea lui Carlos Montalvo ca director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale).

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficiențe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât și la nivelul sistemul financiar în ansamblu. Modelele de supraveghere au avut o perspectivă națională și nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, unde diferite grupuri financiare își desfășoară operațiunile transfrontaliere, cu riscurile sistemice aferente. Instituirea unei autorități europene pentru sectorul asigurărilor și al pensiilor ocupaționale este prin urmare esențială pentru obținerea unui model de supraveghere eficient, pe lângă multe alte mecanisme de supraveghere, care să fie ales și pus în aplicare în regim de adevărată urgență. Prin urmare, votez în favoarea alegerii dlui Montalvo în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe) și îi urez succes în îndeplinirea mandatului său.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Votul favorabil de astăzi adaugă încă o componentă importantă la structura de supraveghere pe care Parlamentul a considerat că este foarte important să o susțină de la începutul legislaturii actuale. Pe durata audierii de săptămâna trecută în Comisia pentru afaceri economice și monetare, noul director executiv și-a dovedit competența și nivelul de cunoștințe privind sectorul și problemele cu care va trebui să se confrunte. Pe lângă aceasta, nu cred că este o problemă faptul că primele două poziții din Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale (AEAPO) sunt ocupate de persoane care au avut aceleași atribuții în organismul precedent. De fapt, am încrederea că noile competențe acordate AEAPO vor asigura capacitatea administratorilor săi de a-și îndeplini sarcinile cât mai bine posibil.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind numirea dlui Montalvo în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale).

Dl Montalvo a fost candidatul selectat de consiliul de supraveghere al Autorității bancare europene (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și a fost audiat, în conformitate cu procedurile stabilite, de către Comisia pentru afaceri economice și monetare. Toate datele prezentate pentru această opțiune și pe care s-a fondat votul meu, indică îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 și, așadar, mă bucur de numirea dlui Montalvo.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Prin această propunere de rezoluție, Parlamentul a aprobat numirea dlui Montalvo în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale). Aș dori să îi urez succes în îndeplinirea funcțiilor care îi sunt încredințate.

Propunere de rezoluție (B7-0200/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestei numiri deoarece toate procedurile juridice au fost îndeplinite, inclusiv o evaluare riguroasă a CV-ului.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe (AEVMP), creată la 1 ianuarie 2011 de către Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010, are rolul de a menține stabilitatea sistemului financiar al Uniunii Europene prin protejarea integrității, transparenței, eficienței și funcționării organizate a piețelor financiare și prin protecția sporită a investitorilor. AEVMP a numit-o pe dna Ross, fostă economistă de cetățenie germană la Banca Angliei, ca primul său director executiv. Parlamentul European ar trebui să voteze în favoarea acestei nominalizări pentru ca aceasta să intre în vigoare. Personal, am votat în favoarea numirii dnei Ross.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Întrucât piețele financiare au fost grav afectate de criză, există nevoia urgentă de a restaura încrederea. În mare măsură, acest lucru va depinde de rolul autorităților de supraveghere care vor trebui să își îndeplinească mandatele în mod competent și eficient, astfel încât să inspire încrederea necesară investitorilor și companiilor.

În acest context a fost creată Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe, care, din moment ce nu pretinde înlocuirea agențiilor naționale de supraveghere, va avea un rol important în noul cadru european de supraveghere. Prin urmare, este important ca această agenție să înceapă să funcționeze în curând.

Acum că Parlamentul a aprobat numirea directorului executiv al Autorității, îi urez acesteia un mandat reușit.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest document deoarece la reuniunea sa din 17 martie 2011, Comisia pentru afaceri economice și monetare a audiat candidatul selectat de consiliul de supraveghere al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe) și s-a decis că Verena Ross îndeplinește criteriile stabilite la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 și deoarece numirea acesteia în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe) a fost, de asemenea, aprobată.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru această rezoluție care aprobă numirea dnei Verena Ross în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe).

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Recenta criză financiară a scos la lumină deficiențe majore ale supravegherii în sectorul financiar, atât în cazuri individuale, cât și la nivelul sistemului în ansamblu. Modelele de supraveghere au avut o perspectivă națională și nu s-au adaptat la globalizarea care s-a produs în sistemul financiar, unde diferite grupuri financiare își desfășoară operațiunile transfrontalier, cu riscurile sistemice aferente.

Înființarea Autorității europene pentru piețe financiare este esențială pentru realizarea unui model de supraveghere eficient. Cu toate acestea, mai trebuie făcuți mulți alți pași pentru a preveni reapariția situațiilor cu adevărat imorale din trecutul recent care au dăunat economiilor, acționarilor, deponenților, contribuabililor și credibilității sistemului.

Prin urmare, votez în favoarea alegerii dnei Ross în postul de director executiv al Autorității europene pentru valori mobiliare și piețe, și îi doresc un mandat de înaltă calitate în toate privințele.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea numirii dnei Ross în postul de director executiv din mai multe motive. Actele legislative recente pe care le-am adoptat, sau pe care ni s-a cerut să le adoptăm, acordă o gamă largă de competențe în ceea ce privește supravegherea, analiza și evaluarea. Gândiți-vă, de exemplu, la diversele standarde tehnice pe care autoritatea este solicitată să le evalueze și să le aducă în atenția Comisiei pentru a fi aprobate. Din acest motiv, este important ca Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe (AEVMP) să poată începe activitatea cât mai curând posibil pentru a putea începe să îndeplinească mandatul pe care Parlamentul i l-a acordat anul trecut. În sfârșit, aplaud faptul că o femeie a fost numită în unul dintre posturile cele mai emblematice, nu numai din motive de gen, ci datorită excelentului său Curriculum Vitae. Ca și în cazul celorlalte două autorități, sper că acesteia i se vor asigura condițiile necesare – în ceea ce privește bugetul, structurile și capitalul uman – pentru a funcționa cât mai bine posibil.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind numirea dnei Ross în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe). Dna Ross a fost candidata selectată de consiliul de supraveghere al Autorității bancare Europene (Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe) și a fost audiată, în conformitate cu procedurile stabilite, de către Comisia pentru afaceri economice și monetare. Toate datele prezentate pentru această opțiune și pe care s-a fondat votul meu, indică îndeplinirea criteriilor prevăzute la articolul 51 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 și, așadar, mă bucur de numirea dnei Ross.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Prin această propunere de rezoluție, Parlamentul a aprobat numirea dnei Ross în postul de director executiv al autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori imobiliare și piețe). Aș dori să îi urez succes în îndeplinirea funcțiilor care îi sunt încredințate.

Raport: Francesca Balzani (A7-0058/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acordului, deoarece există acum un angajament mai mare. Cu toate acestea, este important să menținem atenția asupra legăturii cu obiectivele Strategiei Europa 2020; asupra unei abordări bazate pe „sustenabilitate și responsabilitate”, nu doar „austeritate”, după cum sugerează Consiliul, și asupra noilor nevoi care decurg din Tratatul de la Lisabona, fără a pune în pericol programele de succes existente.

În principal, bugetul UE 2012 ar trebui să promoveze creșterea economică și locurile de muncă de calitate și să contribuie la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020.

  Marta Andreasen (EFD), în scris. − Am votat împotriva raportului Balzani privind orientările generale pentru pregătirea bugetului 2012, întrucât acesta consideră că Strategia Europa 2020 va scoate Europa din criza economică, pe când ceea ce le trebuie cu adevărat țărilor Europei este să fie eliberate de suprareglementare și supraimpozitare din partea UE. Această Strategie 2020 nu este un remediu împotriva problemele economiilor.

În plus, raportul susține că solidaritatea europeană și dezvoltarea economică vor fi amenințate de o reducere a bugetului. Bugetul european a devenit un lux costisitor pe care cetățenii și contribuabilii europeni nu și-l permit. Solicitarea unei creșteri mici sau a unei înghețări este derizorie – de aceea am votat împotriva unei înghețări – atunci când ceea ce se impune cu adevărat este o reducere drastică a bugetului pentru a scuti contribuabilii.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În cadrul crizei financiare, economice și sociale actuale, instituțiile europene au datoria de a urma exemplul statelor membre și să adopte măsuri de austeritate. Acesta este motivul pentru care am votat în favoarea acestui raport care prevede un buget 2012 strict pentru Parlamentul European. Acest buget ar trebui să permită totuși Parlamentului să realizeze obiectivele stabilite de UE folosind „minimul de resurse posibil”. Acest buget va fi stabilit în contextul Strategiei Europa 2020, o strategie care ar trebui să ajute Europa să iasă mai puternică din criză.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Obiectivele principale stabilite în Strategia Europa 2020 (promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea cheltuielilor publice pentru inovare, cercetare și dezvoltare, atingerea obiectivelor noastre energetice și privind schimbările climatice, îmbunătățirea nivelului educației și promovarea incluziunii sociale) ar trebui să ajute Europa să își revină în urma crizei și să devină mai puternică prin creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Trebuie asigurată o coerență între atingerea acestor obiective și finanțarea acordată acestora la nivel european și național. Trebuie să dotăm UE cu mijloacele financiare necesare pentru a-i permite să reacționeze în mod adecvat la provocările mondiale tot mai numeroase și să își apere și să își promoveze interesele comune și să se asigure că economiile statelor membre se bucură de o recuperare rapidă.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru raportul dnei Francesca Balzani întrucât, în acord cu acest document, consider că bugetul Uniunii Europene pentru anul 2012 trebuie întocmit în vederea urmăririi obiectivelor strategiei Europa 2020. În pofida crizei economice și financiare actuale, este important acum să punem bazele unei creșteri economice viitoare solide, prin investiții în educație, cercetare și dezvoltare, inovație și IMM-uri. Aceste domenii stau la baza progresului și competitivității UE și este necesar ca ele să fie dezvoltate prin prisma creării de locuri de muncă și creșterii coeziunii teritoriale și sociale. Subliniez că nu trebuie să reducem finanțarea în aceste zone și este esențial să urmărim în permanență ca resursele disponibile să fie gestionate cu maximum de eficiență. De asemenea, cred că este fundamentală sinergia dintre prioritățile bugetare naționale și bugetul UE. Cu această ocazie, salut eforturile dlui Președinte Herman Van Rompuy în cadrul Semestrului European, de a întări disciplina statelor membre UE prin promovarea unor ținte clare, măsurabile și realiste pentru fiecare țară. Parlamentul este cea mai democratică instituție europeană și cea care reprezintă în mod direct interesele cetățenilor Uniunii. De aceea, afirm că Parlamentul ar trebui implicat într-un mod mult mai activ în exercițiul Semestrului European.

  Bastiaan Belder (EFD), în scris. – (NL) Nu pot aproba raportul Balzani. Primul motiv este solicitarea introducerii unui fel de impozit UE. Al doilea motiv se referă la criza economică și intervențiile dureroase desfășurate de statele membre. UE, de asemenea, trebuie să depună eforturi pentru a garanta că bugetul său nu va scăpa de sub control și că va efectua reducerile necesare. În acest context, pledez pentru o abordare dinamică în tratarea decalajului din ce în ce mai mare dintre creditele anuale și sumele plătite. Limitarea creditelor va duce la o mai mare apropiere între plăți și credite. Realizez că programele multianuale care se apropie de sfârșit datorită cadrului multianual 2007-2013 vor determina o creștere a plăților. În această privință, propun ca acolo unde o creștere a plăților este inevitabilă, aceasta să fie compensată prin credite semnificativ mai reduse. Acest lucru se aplică și liniilor bugetare a căror punere în aplicare este în întârziere. Aceste măsuri reprezintă o etapă logică și elocventă către un buget mai realist într-o perioadă de dificultăți economice.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Doresc să subliniez importanța acestui raport deoarece Bugetul Uniunii Europene pe 2012 va contribui la revitalizarea economiei europene. Totodată, bugetul UE pentru anul viitor trebuie să fie principalul instrument în relansarea economiei europene, acordându-se o mare importanță ocupării forței de muncă, guvernării și creșterii economice. Eu consider bugetul pentru 2012 trebuie să contribuie la implementarea celor cinci obiective ale strategiei UE 2020: ocuparea forței de munca, inovație, cercetare și dezvoltare, schimbări climatice și energie, educație și integrare socială. Bugetul UE este un buget de investiție, iar 2012 este de-al șaselea an în 'perspectivele financiare' actuale (2007-2013), proiectele decurgând într-un ritm normal ceea ce duce la creșterea valorilor de plată pe măsură ce sunt efectuate lucrările. După părerea mea creșterea nivelului plaților în 2012 este previzibilă.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea orientărilor generale pentru pregătirea bugetului 2012. Consider că bugetul comunitar pentru 2012 ar trebui să reprezinte unul dintre instrumentele principale în sprijinirea UE să își revină în urma crizei și să devină mai puternică, prin concentrarea asupra ocupării forței de muncă, guvernanței și creșterii economice.

Ocuparea forței de muncă, inovarea, cercetarea și dezvoltarea, schimbările climatice și energia, precum și formarea profesională și incluziunea socială sunt cele cinci obiective care ar trebui să ghideze elaborarea bugetului UE 2012. Acest lucru va permite Europei să beneficieze de o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

  Derek Roland Clark (EFD), în scris. − Am votat împotriva raportului Balzani privind orientările generale pentru pregătirea bugetului 2012, întrucât acesta consideră că Strategia Europa 2020 va scoate Europa din criza economică, când ceea ce le trebuie cu adevărat țărilor Europei este să fie eliberate de suprareglementare și supraimpozitare din partea UE. Această Strategie 2020 nu este un remediu împotriva problemele economiilor. În plus, raportul pretinde că solidaritatea europeană și dezvoltarea economică vor fi amenințate de o reducere a bugetului. Bugetul european a devenit un lux costisitor pe care cetățenii și contribuabilii europeni nu și-l permit. Solicitarea unei creșteri mici sau a unei înghețări este derizorie – de aceea am votat împotriva unei înghețări – atunci când ceea ce se impune cu adevărat este o reducere drastică a bugetului pentru a scuti contribuabilii.

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD), în scris. − Am votat împotriva raportului Balzani privind orientările generale pentru pregătirea bugetului 2012, întrucât acesta consideră că Strategia Europa 2020 va scoate Europa din criza economică, pe când ceea ce le trebuie cu adevărat țărilor Europei este să fie eliberate de suprareglementare și supraimpozitare din partea UE. Această Strategie 2020 nu este un remediu împotriva problemele economiilor. În plus, raportul susține că solidaritatea europeană și dezvoltarea economică vor fi amenințate de o reducere a bugetului. Bugetul european a devenit un lux costisitor pe care cetățenii și contribuabilii europeni nu și-l permit. Solicitarea unei creșteri mici sau a unei înghețări este derizorie – de aceea am votat împotriva unei înghețări – atunci când ceea ce se impune cu adevărat este o reducere drastică a bugetului pentru a scuti contribuabilii.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt și Cecilia Wikström (ALDE), în scris. − (SV) Împărtășim opinia comisiei potrivit căreia situația economică dificilă din Uniune face ca execuția corespunzătoare a bugetului UE, calitatea cheltuielilor și utilizarea optimă a fondurilor comunitare existente să fie mai importante ca niciodată. Salutăm apelul pentru propuneri ambițioase privind resursele proprii ale UE și considerăm că accentul ar trebui pus în general pe acele credite bugetare care sunt importante pentru a obține rezultate în cadrul Strategiei Europa 2020. Am susținut și amendamentul care a solicitat ca fiecare consolidare a unei linii bugetare să fie compensată cu o reducere a unei alte linii. Cu toate acestea, deoarece acest amendament nu a fost votat în totalitate și, mai mult, textul adoptat conține afirmația conform căreia scăderea nivelului bugetului ar putea „afecta negativ solidaritatea europeană”, am decis să ne abținem de la votul final.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind elaborarea bugetului 2012 întrucât consider că, având în vedere situația economică dificilă din întreaga Uniune, acum este mai important ca oricând să se asigure execuția și calitatea corespunzătoare a cheltuielilor bugetare, precum și utilizarea optimă a fondurilor comunitare existente. Bugetul comunitar ar trebui să reprezinte unul dintre principalele instrumente în sprijinirea UE să își revină în urma crizei și să devină mai puternică, prin concentrarea asupra ocupării forței de muncă și asupra guvernanței și creșterii economice.

  Nigel Farage (EFD), în scris. − Am votat împotriva raportului Balzani referitor la orientările generale privind pregătirea bugetului 2012, întrucât acesta consideră că Strategia Europa 2020 va scoate Europa din criză, când ceea ce le trebuie cu adevărat țărilor Europei este să fie eliberate de suprareglementare și supraimpozitare din partea UE. Această Strategie 2020 nu este un remediu împotriva problemele economiilor.

În plus, raportul amenință cu efectul negativ pe care l-ar avea o reducere a bugetului asupra solidarității europene și dezvoltării economice. Bugetul european a devenit un lux costisitor pe care cetățenii și contribuabilii europeni nu și-l permit. Solicitarea unei creșteri mici sau a unei înghețări este derizorie atunci când ceea se impune cu adevărat este o reducere drastică a bugetului pentru a acorda o pauză contribuabililor.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Acest raport stabilește prioritățile pe care Parlamentul trebuie să le urmeze în pregătirea și discutarea bugetului 2012, având în vedere începutul negocierilor tripartite de la sfârșitul acestei luni.

Acest raport deschide drumuri noi, având în vedere conținutul său politic iminent: acesta vizează evidențierea și intensificarea discuțiilor importante care au loc în instituțiile europene și în statele membre cu privire la toate punctele din programul de guvernanță economică. De asemenea, are scopul de a atrage atenția asupra impactului și importanței pe care o poate avea bugetul 2012 în atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind creșterea economică și crearea unor locuri de muncă durabile în întreaga Uniune.

Parlamentul transmite un mesaj politic important instituțiilor europene și statelor membre cu privire la angajamentul său ferm de a îmbunătăți guvernanța economică și de a atinge obiectivele stabilite privind creșterea economică și ocuparea forței de muncă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu Strategia Europa 2020, deoarece aceasta susține guvernanța economică mai puternică și furnizarea fondurilor necesare punerii în aplicare a celor șapte acțiuni principale ale acesteia. Obiectivele UE 2020 vor fi atinse doar dacă există o guvernare puternică și coordonare europeană și dacă statele membre fac investițiile necesare pentru a-și desfășura activitățile. Cu toate acestea, această strategie poate fi pe deplin realizată doar dacă există un nou cadru financiar multianual. Acest raport omite să menționeze măcar o dată importanța politicii de coeziune. De asemenea, omite să menționeze agricultura. Cu toate acestea, aproximativ 80 % din buget este destinat politicii de coeziune și agriculturii. Nici tinerii nu sunt menționați măcar o dată în raport, lucru greu de înțeles. Aceasta este prioritatea actualului buget propus de Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) (PPE). Mai mult, tinerii sunt menționați în cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020. Obiectivele privind reducerea nivelului de abandon școlar sub 10 % și asigurarea că 40 % din tinerii cu vârste cuprinse între 30 și 34 de ani au studii universitare se referă, de asemenea, doar la tineri. Cu toate acestea, sper că bugetul 2012 va contribui la o creștere economică durabilă în UE, va intensifica competitivitatea și va promova ocuparea forței de muncă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acesta este unul dintre acele momente când obiectivele de coeziune economică și socială ar trebui să solicite o viziune și un conținut complet diferite de bugetul UE.

Într-o perioadă în care inegalitățile dintre statele membre se accentuează, bugetul comunitar ar trebui să fie în slujba convergenței reale. Acesta ar trebui să promoveze creșterea economică, crearea de locuri de muncă cu drepturi, progresul și asistența socială, eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale și conservarea mediului. Cel puțin, acest lucru ar necesita dublarea fondurilor în baza unei contribuții sporite din partea țărilor cu un PIB mai ridicat pe cap de locuitor. Acest lucru ar trebui urmat de o distribuție corectă și echilibrată a fondurilor, concentrată asupra țărilor cu dificultăți mai mari.

Nu suntem de acord cu un buget care se concentrează asupra susținerii reconstrucției monopolurilor și militarizării în creștere a UE, asupra liberalizării numeroaselor sectoare de activitate economică și lipsei securității locurilor de muncă, după cum susține Strategia Europa 2020. Această cale va accentua diferențele economice, sociale, regionale și naționale existente și nu va soluționa problemele privind șomajul și sărăcia. Prin urmare, am votat împotrivă.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg (S&D), în scris. − (PL) Încă de la începutul anului, Comisia pentru bugete a lucrat la elaborarea priorităților Parlamentului European pentru bugetul UE 2012. Poziția Parlamentului, care este necesară discuțiilor cu Consiliul UE, va fi formulată în baza acestor priorități. Se pare că concilierea din acest an dintre Parlament și Consiliu va fi o provocare mai mare față de cea din 2010. Consiliul, care se opune oricărei creșteri a bugetului UE, a anunțat deja propriul plan de economii, care este oarecum avantajos, întrucât se referă la liniile bugetare care nu au fost exploatate pe deplin până în prezent. În același timp, Parlamentul este în favoarea unei creșteri a bugetului 2012, dar numai în conformitate cu rata inflației Eurostat. Aceasta este o rată obiectivă asupra căreia nu putem vota, după cum par să creadă unele persoane. Cum poate justifica Parlamentul European creșterea propusă?

În primul rând, prin punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, inclusiv a celor două obiective privind creșterea nivelului educației și al ocupării locurilor de muncă. Fără o finanțare corespunzătoare, aceste obiective nu vor fi realizate, iar Strategia Europa 2020 va urma traiectoria renumitei și ineficientei Strategii de la Lisabona.

În al doilea rând, bugetul UE este deja foarte aglomerat; Serviciul European de Acțiune Externă, sistemul Galileo, Fondul de solidaritate și Fondul de ajustare la globalizare generează cheltuieli care au fost imposibil de anticipat acum șase ani, când a fost negociată perspectiva financiară prezentă.

Întrucât discutăm despre cheltuielile raționale, solicit, de asemenea, deputaților din acest Parlament să analizeze în mod critic „politica imobiliară” pe care nu ne-o permitem. Un exemplu al acesteia ar fi creșterea spațiului pentru birouri prevăzută pentru Bruxelles.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Ne aflăm la începutul unei negocieri dificile între statele membre cu privire la bugetul 2012 în timp ce pe fundal are loc deja dezbaterea referitoare la perspectivele financiare după 2013. În această perioadă de criză, va fi necesar ca, pe durata întregului proces bugetar, să ne reafirmăm așteptările cu privire la politicile europene. Spre deosebire de alți membri ai Consiliului care consideră că UE este un cost suplimentar, o cheltuială care trebuie redusă cu riscul de a întoarce politicile prezente și viitoare una împotriva alteia, Parlamentul, prin rezoluția privind orientările generale pentru pregătirea bugetului 2012, și-a reafirmat viziunea asupra Uniunii ca vector al valorii adăugate și ca aliat al statelor membre în punerea în aplicare a politicilor ambițioase. În afară de aceasta, am votat în favoarea rezoluției prezentate de dna Balzani datorită consecvenței acesteia și mesajului politic clar pe care îl transmite solicitând adoptarea unui buget care respectă obiectivele Strategiei Europa 2020 privind ocuparea forței de muncă și creșterea economică. În sfârșit, am profitat de dezbaterea în plen pentru a atrage atenția comisarului pentru programare financiară și buget cu privire la necesitatea urgentă a unei comunicări referitoare la punerea în aplicare a noilor resurse proprii care sper că vor duce această dezbatere mai departe.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest document, deoarece sub auspiciile unei mai bune guvernări europene, ale mecanismului semestrului european și ale obiectivelor Europa 2020, bugetul 2012 trebuie să impulsioneze creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Strategia Europa 2020 ar trebui să ajute Europa să își revină în urma crizei și să devină mai puternică prin creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, bazată pe cele cinci obiective principale ale UE, și anume ocuparea forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor – și a cheltuielilor publice – pentru inovare, cercetare și dezvoltare, atingerea obiectivelor noastre energetice și privind schimbările climatice, îmbunătățirea nivelului de educație și promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei. Situația economică dificilă din Uniune face ca execuția corespunzătoare a bugetului UE, calitatea cheltuielilor și utilizarea optimă a fondurilor comunitare existente să fie mai importante ca niciodată. Bugetul UE joacă un rol determinant în ceea ce privește sprijinirea UE în soluționarea crizei economice și financiare curente prin capacitatea sa de catalizator al investițiilor, al creșterii economice și al ocupării forței de muncă din Europa.

  David Martin (S&D), în scris. − Salut acest raport, care consideră că bugetul UE conferă o valoare adăugată cheltuielilor publice de la nivel național prin inițierea, sprijinirea și completarea investițiilor în domeniile de politică aflate în centrul Strategiei Europa 2020. Parlamentul European consideră, de asemenea, că bugetul UE joacă un rol determinant în ceea ce privește sprijinirea UE în soluționarea crizei economice și financiare curente prin capacitatea sa de catalizator al investițiilor, al creșterii economice și al ocupării forței de muncă din Europa; consideră că bugetul ar putea, cel puțin, atenua efectele restrictive ale politicilor bugetare naționale actuale, sprijinind în același timp eforturile guvernelor naționale; de asemenea, consideră că, având în vedere caracterul său redistributiv, reducerea bugetului UE ar putea afecta negativ solidaritatea europeană și ar putea avea un impact negativ asupra ritmului dezvoltării economice din numeroase state membre; consideră că o abordare bazată exclusiv pe principiul „contribuabil net”/„beneficiar net” nu ține seama în mod corespunzător de efectele de propagare între statele membre ale UE și, prin urmare, subminează obiectivele politice comune ale UE.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Pentru a soluționa criza economică și financiară curentă, este esențial să promovăm o creștere economică europeană favorabilă incluziunii, durabilă, prin alinierea bugetului Uniunii Europene la obiectivele principale ale acesteia. Acest raport identifică un număr de orientări care vor ajuta la: promovarea ocupării forței de muncă; îmbunătățirea cheltuielilor publice pentru inovare, cercetare și dezvoltare; atingerea obiectivelor noastre privind schimbările climatice și energia; îmbunătățirea nivelurilor de educație; și promovarea integrării sociale. Semestrul European, un mecanism nou de consolidare a guvernanței economice europene, ar trebui să constituie o oportunitate pentru determinarea celui mai potrivit mod de îndeplinire a acestor obiective. Este foarte important să garantăm un anumit nivel de coerență între îndeplinirea acestor obiective și finanțarea care le este alocată la nivel european și național, îmbunătățind astfel sinergiile dintre investițiile publice de la nivel european și național. Bugetul european reprezintă o valoare adăugată reală datorită capacității sale de a funcționa drept catalizator al investițiilor, al creșterii economice și al ocupării forței de muncă. Creditele bugetare deja planificate trebuie menținute la un nivel al cheltuielilor adecvat și flexibil. În caz contrar, reducerea acestora va duce la eșecul Strategiei Europa 2020. Solicităm Comisiei să prezinte propuneri ambițioase privind asigurarea de noi resurse proprii în baza unui studiu de impact cuprinzător, pentru a consolida competitivitatea și creșterea economică.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Sunt în favoarea raportului dnei Balzani privind orientările pentru bugetul 2012 care, împreună cu bugetul 2013, va consolida bugetele menite să evidențieze reducerea cheltuielilor în statele membre și să creeze un nivel de referință pentru sumele care vor fi stabilite în următorul cadru financiar. Contribuția Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) la orientările pentru bugetul 2012 s-a bazat pe conceptul de responsabilitate, care înseamnă urmărirea obiectivelor privind economia, eficiența și eficacitatea folosind cât mai puțin din resursele disponibile. Strategia Europa 2020 are la bază priorități importante – și anume cercetarea, inovarea, dezvoltarea și creșterea economică – care nu au fost cuprinse inițial în raportul dnei Balzani, dar care au fost accentuate puternic de Grupul PPE, precum și atingerea obiectivelor privind ocuparea forței de muncă stabilite inițial. Prioritățile din bugetul Uniunii necesită o finanțare adecvată și este important, de asemenea, să se asigure flexibilitatea între rubricile bugetare pentru a contracara în mod eficient problemele legate de criza economică, precum și pentru a propune un cadru bugetar care să includă resursele proprii.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Bugetul comunitar pentru 2012 reprezintă instrumentul principal pentru ca UE să își revină în urma crizei și să devină mai puternică, concentrându-se asupra ocupării forței de muncă, guvernanței economice și creșterii economice. Adoptarea acestor orientări generale este un exemplu al acestui lucru. Ocuparea forței de muncă, inovarea, cercetarea și dezvoltarea, schimbările climatice și energia, formarea profesională și incluziunea socială sunt cele cinci obiective care ar trebui să se afle în centrul elaborării bugetului UE 2012.

În baza acestor cinci obiective, Strategia Europa 2020 trebuie să ajute Europa să depășească situația de criză și să devină mai puternică, printr-o „creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”. Prin urmare, trebuie să ne opunem oricărei încercări de limitare a alocărilor pentru atingerea obiectivelor înalte și a inițiativelor emblematice ale Strategiei Europa 2020.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Cerințele esențiale pentru propunerea de rezoluție privind bugetul general UE pentru 2012 se referă la asigurarea de resurse suficiente pentru punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020 și a unei cooperări îmbunătățite între bugetul european și bugetele naționale. Bugetul UE 2012 ar trebui să impulsioneze creșterea economică și locurile de muncă de calitate și să înceapă punerea în aplicare a obiectivelor Europa 2020. Prin urmare, deviza pentru stabilirea bugetului UE 2012 ar trebui să fie mai degrabă „durabilitate și responsabilitate” decât „austeritate”.

Cu toate că am votat „pentru”, aș dori să subliniez că bugetul ar trebui distribuit astfel încât resursele financiare să fie utilizate în folosul cetățenilor din statele membre și nu în folosul grupurilor financiare și politice, ca în cazul Letoniei, unde funcționarii distribuie fondurile UE cunoștințelor și prietenilor lor!

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Raportul privind bugetul 2012 se referă la Strategia Europa 2020 care conține încă o dată obiective ambițioase pe care nimeni nu se așteaptă ca aceasta să le realizeze. Adevărul este că situația bugetară precară a unor state membre care au trăit pe picior mare în trecut a devenit o greutate financiară enormă care atârnă de gâtul altor state membre în ceea ce privește pachetul de ajutor de urgență. Atunci un lucru minor este adesea suficient pentru a strânge lațul. Aceste cerințe fac ca execuția corectă a bugetului 2012 – și în această privință nu trebuie să omitem faptul că controlul bugetar încă lasă multe de dorit –, dar și gestionarea resurselor în mod economic să fie cu atât mai importante. Mențiunea privind „finanțarea adecvată” a Strategiei Europa 2020, în condițiile în care încă dispar în mod misterios miliarde din bugetul UE și faptul că oportunitățile existente pentru eventualele economii, de exemplu cu privire la jungla de agenții europene sau locațiile Parlamentului, nu sunt utilizate sunt o risipire a banilor contribuabilului european. În baza acestei convingeri am votat împotrivă.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Criza euro actuală subliniază importanța centrală a unei politici bugetare economice. Creșterea fondurilor pe motiv că acest lucru este necesar pentru Strategia Europa 2020 este un lucru pe care îl resping, întrucât strategia în primul rând nu este realizabilă și în al doilea rând are obiective necorespunzătoare: de exemplu creșterea în masă a numărului de academicieni, când de fapt avem nevoie de personal specialist. Ar trebui să utilizăm în schimb numeroasele oportunități potențiale de economisire, fie în ceea ce privește agențiile descentralizate, cele două locații ale Parlamentului European sau ajutorul de preaderare al Turciei. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport privind bugetul 2012.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Ca în fiecare an, noi, împreună cu alte instituții, am solicitat adoptarea bugetului UE. Având în vedere acest fapt, am votat în favoarea raportului privind bugetul general pentru 2012, deoarece sunt de acord cu principalele orientări definite, precum: stimularea fondurilor pentru a promova creșterea și a depăși criza economică prin urmarea Strategiei Europa 2020; acordarea unei importanțe sporite semestrului european ca instrument ideal de coordonare a politicilor economice; eliminarea posibilelor diferențe privind disponibilitatea în diferite sectoare ți utilizarea în schimb doar a mecanismelor de flexibilitate ale fondurilor disponibile prin instituirea unei gestionări serioase și riguroase a resurselor existente pentru alocarea de fonduri.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului privind orientările generale pentru pregătirea bugetului 2012. Principiile și țelurile generale stabilite în raport se află pe traiectoria corectă, subliniind faptul că viitoarele bugete UE trebuie să se concentreze pe politicile privind ocuparea forței de muncă și economiile naționale (bugetul UE total pentru punerea în aplicare a inițiativelor emblematice până în 2020 este estimat la 1,8 trilioane EUR). Cu toate acestea, este important să subliniem cu fiecare ocazie că o condiție sine qua non pentru realizarea obiectivelor stabilite în Strategia Europa 2020 este susținerea acestora de către statele membre. Din păcate, potrivit rezultatelor Comisiei, planurile naționale de până în prezent nu protejează prioritățile fundamentale ale strategiei, precum creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă la 75 % în 2020 de la nivelul actual de 69 %.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport referitor la orientările principale pentru pregătirea bugetului 2012. Acest buget 2012 se află sub auspiciile unei guvernări economice mai puternice, ale mecanismului semestrului european și ale obiectivelor Europa 2020 privind încurajarea ocupării forței de muncă.

Având în vedere că Strategia Europa 2020 ar trebui să ajute Europa să depășească situația de criză și să devină mai puternică prin crearea de locuri de muncă și o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, pe baza celor cinci obiective principale ale UE, mai ales prin promovarea ocupării forței de muncă; îmbunătățirea condițiilor și cheltuielilor pentru inovare, cercetare și dezvoltare; îndeplinirea obiectivelor în domeniile schimbărilor climatice și al energiei; îmbunătățirea nivelurilor de educație; și promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei – sunt de acord cu recomandările prezentate în acest raport cu scopul de a realiza pe deplin aceste cinci obiective.

Sunt de acord și cu raportoarea că trebuie să existe o coerență între realizarea acestor scopuri și finanțarea care le este alocată, iar noul mecanism pentru o guvernanță economică sporită în UE ar trebui să constituie o oportunitate de a studia modalitatea cea mai bună pentru îndeplinirea acestor cinci obiective.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport care stabilește orientările generale pentru elaborarea bugetului 2012, având în vedere negocierea tripartită referitoare la acest subiect programată pentru 30 martie 2011. Referitor la această chestiune, permiteți-mi să accentuez necesitatea unei evaluări corespunzătoare a impactului pe care bugetul îl va avea asupra realizării obiectivelor UE și punerii în aplicare a Strategiei UE 2020, precum rolul pe care politica bugetară ar trebui să îl joace în domeniul investițiilor, al creșterii și al ocupării forței de muncă.

  Britta Reimers (ALDE), în scris. − (DE) Nu am putut să dau un vot prin apel cu privire la punctul 29, întrucât aprodul m-a împiedicat să fac acest lucru.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Un buget 2012 sub auspiciile unei guvernări economice europene sporite, ale mecanismului semestrului european și ale obiectivelor Europa 2020 care să impulsioneze creșterea și ocuparea forței de muncă

1. Parlamentul European își exprimă convingerea că Strategia UE 2020 ar trebui să ajute Europa să își revină în urma crizei și să devină mai puternică, prin crearea de locuri de muncă și prin creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, bazată pe integrarea a cinci obiective principale ale UE în ceea ce privește promovarea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea condițiilor pentru inovare, cercetare și dezvoltare, atingerea obiectivelor noastre energetice și privind schimbările climatice, îmbunătățirea nivelului de educație și promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei. amintește că statele membre însele au sprijinit în totalitate aceste cinci țeluri;

2. subliniază faptul că trebuie asigurată coerență între atingerea acestor obiective și finanțarea care le este alocată la nivel european și național; insistă asupra faptului că politica bugetară trebuie să respecte acest principiu; este de părere că semestrul european, drept mecanism nou pentru guvernanța economică europeană ar trebui să își permită oportunitatea de a evalua metoda cea mai bună pentru a realiza aceste cinci obiective principale;

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Acest raport subliniază orientările generale ale Parlamentului European pentru bugetul 2012 și consider că textul promovează creșterea durabilă pentru a contribui la depășirea crizei economice. Abordarea sa redistributivă se constituie din valoare adăugată pentru viitoarele cheltuieli publice ale statelor membre. Potrivit planificării financiare a Comisiei, volumul de fonduri dedicate va ajunge la suma de 147,88 miliarde EUR. În această privință, țara mea este în favoarea gestionării stricte a resurselor în contextul limitării cheltuielilor, mai ales a costurilor administrative, în conformitate cu politica de austeritate aplicată bugetului său național. Sper că acum redistribuirea resurselor disponibile destinate optimizării alocării este realizată până la capăt, pentru a contracara efectele crizei internaționale cu care ne confruntăm în viața noastră de zi cu zi.

  Peter Skinner (S&D), în scris. − În ceea ce privește votarea bugetului pentru 2012 (orientările generale), am votat pentru înghețarea bugetului și împotriva cheltuielilor suplimentare cu ocazia intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Consider că bugetul stabilit este adecvat angajamentelor prevăzute în Tratat, după cum este planificat în prezent.

Raport: Véronique Mathieu (A7-0265/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Nu sunt în favoarea acestui raport întrucât versiunea finală cu voturile privind amendamentele este în mod evident inechitabilă, deoarece permite ca lucrătorilor migranți să rămână neprotejați în unele domenii importante precum securitatea socială. UE nu ar trebui să permită un astfel de tratament; atunci când vine vorba despre drepturile omului, UE ar trebui să fie un model.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la procedura unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă. Acest document stabilește o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să fie admiși pe teritoriul unui stat membru pentru a lucra în acesta și le oferă un statut juridic sigur. Acest lucru va simplifica fără îndoială procedurile administrative adesea complexe aferente primirii migranților economici. Sunt de acord cu poziția raportoarei că una dintre cele mai bune metode de a combate imigrația ilegală și munca nedeclarată este dezvoltarea unor canale echilibrate de imigrație legală care să răspundă nevoilor piețelor noastre ale locurilor de muncă. Imigrația economică este o realitate asupra căreia trebuie să impunem ordine, dar este ți o necesitate având în vedere provocările demografice și economice cu care Uniunea Europeană se va confrunta în viitorul apropiat. Este important să observăm că această propunere nu prevede condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe. Statele membre își rezervă competența de a decide asupra acestor condiții și de a stabili numărul de migranți pe care vor să îi admită pe teritoriul lor în scopuri de muncă. Este timpul ca Uniunea Europeană să legifereze asupra imigrației economice pentru a stabili o abordare comună celor 27 de state membre. Schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona au făcut posibil acest progres ți acum depinde de noi să îl transformăm în realitate.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Uniunea Europeană, un simbol al drepturilor omului în întreaga lume, trebuie să garanteze egalitatea de tratament pentru resortisanții țărilor terțe stabiliți pe teritoriul său și să creeze o politică incluzivă față de aceștia. Prin urmare, a fost necesară armonizarea legislațiilor naționale ale statelor membre privind admisia și șederea acelor resortisanți ai țărilor terțe. De aceea, am votat în favoarea acestui text care ar trebui să ajute la simplificarea procedurilor de admisie, la lupta împotriva concurenței neloiale care se desfășoară pe cheltuiala lucrătorilor europeni și să stabilească un control mai bun al luptei împotriva imigrației ilegale și a muncii nedeclarate.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestui text întrucât consider că Uniunea Europeană are nevoie de proceduri administrative uniforme în ceea ce privește lucrătorii imigranți din state terțe. Adoptarea acestui act va avea efecte benefice semnificative: se vor reduce cheltuielile sectoarelor publice, se va descuraja imigrația ilegală și se vor asigura drepturi echitabile naționalilor din state terțe ce doresc să lucreze în Uniunea Europeană. Imigrația economică este o necesitate și ea trebuie încurajată în mod controlat, având în vedere provocările din punct de vedere demografic și economic cu care Uniunea se va confrunta. Să nu uităm că progresele unor țari precum Statele Unite ale Americii, Canada sau Australia sunt datorate imigranților. Aceștia reprezintă o categorie socială foarte dinamica, aducând un plus de entuziasm și perspective proaspete de abordare în societățile adoptive, crescând competitivitatea acestora. În acest sens este esențial să asigurăm condițiile ca ei sa poată munci în mod legal, și posibilitatea de a-și împlini visele, fără a le pune piedici birocratice inutile. Doresc să îmi exprim speranța că, în viitorul foarte apropiat, și pentru cetățenii statelor membre Romania și Bulgaria, se va rezolva definitiv problema accesului pe piața muncii pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Europa se confruntă cu problema demografică a populației sale îmbătrânite și trebuie așadar să caute forță de muncă, ceea ce contribuie la dezvoltarea economică, la creșterea competitivității și la vitalitatea economiei europene. Europa va trebui să răspundă nevoilor sale actuale și viitoare privind forța de muncă și să ofere o modalitate de a combate exploatarea și discriminarea de care suferă adesea lucrătorii.

Prin instituirea unei proceduri unice de solicitare pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să fie admiși pe teritoriul unui stat membru pentru a lucra acolo și oferindu-le un statut juridic sigur, acest proiect de directivă răspunde acestor nevoi și simplifică procesul administrativ adesea complex.

Dreptul de a determina numărul de migranți care doresc să fie admiși pe teritoriul acestora în vederea ocupării unui loc de muncă plătit și condițiile acestei admisii sunt în continuare responsabilitatea fiecărui stat membru. Pentru toate motivele deja expuse, votez în favoarea acestui raport.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) De mulți ani vorbim despre crearea unui permis unic pentru cetățenii țărilor terțe care doresc să locuiască și să lucreze într-un stat membru. Aceasta a fost o inițiativă lăudabilă la început, dar textul în forma actuală contrazice obiectivele declarate: acesta este atât discriminatoriu, deoarece principiul de bază privind egalitatea de tratament pentru toți nu este respectat, cât și restrictiv, întrucât exclude mai multe categorii de lucrători. În ciuda îmbunătățirilor făcute din decembrie 2010, există o temere constantă privind inegalitatea socială în rândul resortisanților țărilor terțe. Mai mult, votând împotriva „permisului unic” propus pentru resortisanții țărilor terțe, dreptul european votează pentru o politică privind imigrarea care este atât discriminatorie, cât și restrictivă. Textul în forma actuală nu oferă egalitate de tratament pentru toți lucrătorii în ceea ce privește condițiile de muncă și drepturile sociale. Acesta creează diferite categorii de lucrători, după naționalitate și tip de contract, iar acest lucru este pur și simplu inacceptabil. Nu putem face compromisuri cu privire la egalitatea de tratament. Ar trebui să spunem „da” unei politici comune privind imigrația și „da” unui permis unic european veritabil, dar nu dorim o politică care să fie restrictivă și, prin urmare, discriminatorie.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Am votat în favoarea propunerii pentru o procedură unică de solicitare a unui permis unic de ședere și de muncă pentru resortisanții țărilor terțe pe teritoriul unui stat membru, deoarece consider că fluxul de imigrație în creștere în UE are nevoie de o reglementare adecvată. Cerințele administrative pentru a admite cetățenii țărilor terțe să lucreze în UE sunt excesiv de complicate și neclare. Introducerea unui sistem de permis unic va ajuta la îmbunătățirea întregii proceduri, făcând-o mai eficientă și cu mult mai ieftină. Nu ar trebui să uităm nici faptul că crearea unui document unic va facilita efectuarea de către autoritățile locale a verificărilor asupra cetățenilor care sosesc în UE. În sfârșit, dar nu în cele din urmă, trebuie să spun că mă bucur foarte mult că textul votat a fost susținut de colegii mei deputați, deoarece acesta este destinat să garanteze drepturile sociale și economice ale lucrătorilor imigranți, cu scopul de a evita dumpingul social sau concurența neloială în cadrul UE.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece directiva privind permisul unic de ședere și de muncă pentru resortisanții țărilor terțe ar trebui să constituie o directivă cadru generală privind drepturile lucrătorilor țărilor terțe, deoarece numai atunci va putea contribui la obiectivul Uniunii Europene referitor la politica comună privind migrația. Din păcate, poziția adoptată astăzi de Parlamentul European referitor la directiva privind permisul unic de ședere și de muncă nu a îmbunătățit propunerea Comisiei pentru această directivă. Nu s-a acceptat ca lucrătorii imigranți din țările terțe care ajung aici legal și prestează aceeași muncă precum lucrătorii Uniunii Europene să beneficieze de aceleași drepturi și condiții de muncă precum lucrătorii locali. Ar trebui înțeles faptul că lucrătorii migranți legali contribuie la economia UE prin munca lor și prin impozitele și contribuțiile de asigurare socială pe care le plătesc și, prin urmare, trebuie să li se garanteze același minim de drepturi și să fie tratați în același mod pe piața forței de muncă. Aș dori să subliniez faptul că este imposibilă instituirea unei piețe a forței de muncă de două feluri, în interiorul sau în afara Uniunii Europene. Nu putem permite crearea unei clase inferioare de lucrători pe piața forței de muncă a UE care să se confrunte cu discriminarea și să nu beneficieze de drepturi sau garanții, deoarece acest lucru ar duce la erodarea tuturor standardelor sociale dobândite până în acest punct.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Adoptarea directivei privind instituirea unei proceduri unice pentru obținerea unui permis de muncă pe teritoriul UE de către cetățeni ai unor state terțe va simplifica semnificativ sistemul decis acum de fiecare stat membru. Două proceduri distincte presupun un termen mai îndelungat de prelucrare a solicitărilor și un cost administrativ mai ridicat. Prin intermediul acestui sistem de ghișeu unic, procedura administrativă va fi mai simplă, mai ieftina și mai rapidă. De altfel, eliberarea unui singur document va facilita în egală măsură controlul persoanelor admise pe teritoriul unui stat membru și autorizate să ocupe un loc de muncă. Acest document va respecta formatul permisului de ședere comun tuturor statelor membre. De asemenea, statele membre vor putea decide introducerea unui document complementar care va avea o valoare pur informativă. Acesta va aduce completări informațiilor oferite de permisul unic și, astfel, va facilita controalele. Avem de a face, așadar, cu avantaje de toate părțile – imigranți, angajatori, administrații naționale. Stabilind o procedură de solicitare unică, această directivă va simplifica demersurile administrative, adesea complexe, legate de admisia migranților economici. Acest lucru ar contribui la un răspuns adecvat provocărilor în materie de forță de muncă cu care UE se confrunta și se va confrunta in continuare.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Avantajul directivei aprobate este în faptul că aceasta creează o abordare unificată privind gestionarea solicitărilor de la cetățenii țărilor terțe pentru permise de ședere și de muncă într-un stat membru și asigură lucrătorilor din țările terțe cu ședere legală în UE un set comun cu un minim de drepturi. Caracterul orizontal de tip cadru al directivei este din păcate încălcat prin exceptările de la domeniul de aplicare a directivei și variațiile privind drepturile anumitor grupuri specifice de populații. A existat o subminare a principiului egalității de tratament pentru toți lucrătorii din țările terțe care lucrează legal în Uniune în comparație cu cetățenii UE. Această egalitate ar trebui să fie expresia recunoașterii beneficiilor pe care lucrătorii migranți le aduc economiei UE prin munca lor și, de asemenea, prin impozitele și contribuțiile de asigurare socială pe care le plătesc. Efectul aferent ar trebui să fie limitarea concurenței neloiale, îngreunarea practicii ocupării ilegale a forței de muncă și apărarea lucrătorilor din țările terțe pentru a nu deveni victimele exploatării și ale excluziunii sociale. Contrar propunerii Comisiei, este deci necesar să se asigure că niciun grup specific nu este exclus din domeniul de aplicare a directivei și cu atât mai puțin grupul care include lucrători temporari. Directiva trebuie să specifice condițiile intrării în UE și toate drepturile concrete, dar nu trebuie să împiedice toți lucrătorii migranți legali să se bucure de un tratament corect și echitabil ci, dimpotrivă, trebuie să asigure și să garanteze acest tratament.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Acest raport reprezintă un pas foarte important pentru legislația Uniunii Europene în ceea ce privește migrația legală, datorită creării unei proceduri de aplicare unice pentru cetățenii țărilor terțe. Salut faptul că textul adoptat astăzi exclude orice referință la posibilitatea ca un stat membru să poată să introducă documente adiționale pentru obținerea permisului de muncă a unei persoane dintr-o țară terță. De asemenea, migranții nu vor deveni o povară pentru sistemele naționale de protecție socială pentru că statele membre vor putea decide ca cetățenii statelor terțe să poate avea acces la protecție socială doar după ce au lucrat cel puțin șase luni, iar cei care sunt veniți pentru a studia nu pot să pretindă aceste beneficii. Ceea ce trebuie apreciat la acest raport este faptul că stabilește un set de măsuri comune în privința drepturilor lucrătorilor din țările terțe, facilitând migrația legală de care Uniunea Europeana are nevoie. Cerința ca statele membre să elaboreze tabele de corelare este binevenită, întrucât ne va permite să verificăm transpunerea corectă a directivei.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui proiect de raport care permite instituirea unui permis unic de ședere și de muncă pentru imigranții legali, oferă un „permis unic” resortisanților țărilor terțe și le acordă acestora drepturi similare cu cele ale cetățenilor UE. Sunt de acord cu această propunere care vizează simplificarea procedurilor administrative și asigurarea egalității de tratament între UE și lucrătorii imigranți cu privire la o varietate de drepturi sociale precum accesul la securitatea socială. Această măsură va facilita imigrația legală atunci când va fi necesară, cu scopul de a răspunde nevoilor pieței forței de muncă din Europa.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva directivei privind un „permis unic”, deoarece aceasta s-a inspirat din Directiva Bolkestein, care a adoptat principiul țării de origine, permițând astfel acordarea unui tratament diferit lucrătorilor în ceea ce privește salariile, termenele, timpul de lucru, protecția socială și așa mai departe. Aceeași abordare se aplică aici lucrătorilor din țările terțe din afara Uniunii Europene. Tratamentul diferit a fost adoptat pentru lucrătorii europeni și din afara Europei, crescând astfel concurența dintre aceștia și lucrătorii străini, pe baza calității lor de lucrători detașați sau sezonieri, studenți sau rezidenți. Singurul lucru pe care îl fac aceste diferențe este să sporească exploatarea și insecuritatea. În ciuda mișcărilor sindicatelor europene și ale forțelor progresiste din Parlament pentru a obține egalitatea deplină a drepturilor pentru toți lucrătorii, textul reflectă în principal un compromis între dreapta și socialiști. Viitoarea directivă nu se va aplica lucrătorilor detașați sau studenților, va permite discriminarea pe baza criteriilor precum cunoașterea limbii și va refuza acordarea de prestații familiale familiilor lucrătorilor sezonieri. Tot astfel a fost înlăturată și solicitarea Convenției internaționale a ONU privind protecția drepturilor tuturor migranților și ale familiilor acestora.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Această propunere vizează să răspundă preocupărilor exprimate în programul Stockholm, cu scopul de a crea politici flexibile privind imigrația pentru a sprijini dezvoltarea și performanța economică a UE.

Aceasta este așadar destinată să simplifice și să armonizeze standardele existente în statele membre prin crearea unei proceduri unice de solicitare care să ducă la un titlu combinat, incluzând atât permisul de ședere, cât și cel de muncă. Acest lucru ar trebui să reprezinte o procedură mai eficientă și să aducă avantaje clare pentru angajatori și pentru resortisanții țărilor terțe care vor să emigreze pe teritoriul statelor membre. Aceasta se va asigura că migranții au drepturi și obligații comparabile cu cele ale cetățenilor UE în ceea ce privește condițiile de muncă, instruirea și educația, recunoașterea diplomelor, avantajele teoretice și așa mai departe. În același timp, aceasta permite supravegherea mai ușoară a legalității șederii lor și a ocupării unui loc de muncă.

Prin urmare, am votat în favoarea raportului excelent care ne-a fost prezentat de dna Mathieu.

  Karima Delli (Verts/ALE), în scris. – (FR) Parlamentul European a votat în favoarea principiului privind crearea unui permis unic de ședere și de muncă pentru cetățenii unei țări terțe într-un stat membru. Această procedură asigură un set de drepturi comune pentru acești lucrători, mai ales în ceea ce privește condițiile de lucru, precum timpul de lucru și zilele libere. Textul stabilește și principiul rambursării contribuțiilor la pensii obținute deja de lucrătorii care părăsesc UE, întrucât aceștia nu își vor putea primi pensiile după pensionare. Acest text este totuși problematic, deoarece consolidează principiul „țării de origine” pentru anumite categorii de lucrători, un principiu care a fost apărat de stânga europeană pe durata faimoasei „Directive Bolkestein”. Acest principiu creează un fel de piață a forței de muncă cu două fețe în funcție de originea lucrătorului și contribuie la o formă de dumping social. Există o contradicție aici: chiar dorim să protejăm modelul social european? și ar trebui ca acesta să excludă lucrătorii din afara Europei sau ar trebui să adopte o abordare universalistă și să înceteze discriminarea împotriva lucrătorilor acordându-le drepturi diferite? Textul încă nu rezolvă această chestiune fundamentală și de aceea am decis să mă abțin de la votarea acestuia.

  Proinsias De Rossa (S&D), în scris. − Am votat împotriva acestui raport care vizează instituirea concurenței neloiale între lucrătorii UE și lucrătorii migranți care vin în Europa. Directiva privind „permisul unic”, după cum a fost modificată astăzi în Parlament la prima lectură, se va aplica cetățenilor UE care doresc să locuiască și să lucreze sau care au deja ședere legală într-o țară UE, cu excepția lucrătorilor detașați, a lucrătorilor sezonieri, a rezidenților pe termen lung și a refugiaților, care nu vor fi, prin urmare, incluși în dispozițiile sale anti-discriminatorii. Este inacceptabil ca migranții legali care vin în Europa pentru a munci să fie nevoiți să suporte condiții de muncă inferioare celor ale lucrătorilor europeni care fac aceeași muncă. Atunci când un migrant intră în UE și începe să lucreze, acesta încetează să mai fie migrant și devine lucrător. Prin urmare, are dreptul de a fi tratat ca atare, ca orice lucrător european și indiferent de țara sa de origine. Nu pot exista excepții. Legislația UE trebuie să se aplice tuturor lucrătorilor din UE, indiferent de țara lor de origine.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Vorbim deja de câțiva ani despre crearea unui permis unic pentru cetățenii țărilor terțe care doresc să locuiască și să lucreze într-un stat membru. Aceasta a fost o inițiativă lăudabilă la început, dar textul în forma actuală contrazice obiectivele declarate: acesta este atât discriminatoriu, deoarece principiul de bază privind egalitatea de tratament pentru toți nu este respectat, cât și restrictiv, întrucât exclude mai multe categorii de lucrători. În decembrie 2010, deputații în Parlamentul European au respins pentru prima oară textul. În ciuda îmbunătățirilor făcute de atunci, există o teamă constantă a inegalității sociale în rândul cetățenilor țărilor terțe. Textul în forma actuală nu oferă egalitate de tratament pentru toți lucrătorii în ceea ce privește condițiile de muncă și drepturile sociale. Acesta creează diferite categorii de lucrători, după naționalitate și tip de contract, iar acest lucru este pur și simplu inacceptabil. Prin urmare, am votat împotriva proiectului final. Rămânem în favoarea unui permis european unic, dar nu dorim o politică restrictivă și, prin urmare, discriminatorie.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Problema despre care este vorba în această propunere este introducerea unei proceduri directe pentru a acorda atât o autorizație pentru ocuparea forței de muncă, cât și pentru ședere și definirea unui set comun de drepturi pentru toți cetățenii țărilor din afara Europei pentru a locui și a munci legal în UE. Acest lucru presupune existența unor reguli comune tuturor statelor membre, ceea ce ar elimina diferențele actuale de abordare dintre diferitele țări ale Uniunii Europene și care ar accentua rapiditatea, uniformitatea și transparența procesului de asigurare a unui statut juridic pentru lucrători, la nivelul întregii Uniuni.

Deși migrația legală a forței de muncă și, mai presus de toate, forța de muncă calificată contribuie la combaterea muncii ilegale și poate îmbunătăți competitivitatea economiei și depăși neajunsurile existente, nu putem uita că într-o perioadă de criză și vulnerabilitate economică când șomajul crește, politica migrației forței de muncă trebuie să fie flexibilă, conform afirmațiilor Comisiei, dar și durabilă și rezonabilă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport abordează o problemă care trebuie să fie discutată cât mai urgent. De fapt, scăderea preconizată a numărului de europeni care contribuie în mod activ solicită UE să își deschidă granițele resortisanților țărilor terțe, astfel încât aceștia să poată trăi și lucra acolo; altfel, sistemele de securitate socială actuale vor eșua.

În 2004, Programul de la Haga, care s-a concentrat pe necesitatea combaterii migrației ilegale, a recunoscut faptul că migrația legală va juca un rol vital în dezvoltarea economică a UE. Programul Stockholm adoptat de Consiliu la 10 și 11 decembrie 2009 a recunoscut faptul că migrația forței de muncă poate crește competitivitatea și vitalitatea economică.

Prin urmare, sunt de acord cu poziția exprimată în acest raport referitor la propunerea de directivă a Parlamentului și a Consiliului privind modificarea reglementară destinată să instituie o procedură unică de acordare a autorizației resortisanților țărilor terțe care au ședere legală într-unul dintre statele membre, luând în considerare provocările demografice cu care începe să se confrunte Europa. Mai mult, aceasta este un proces de simplificare, ceea ce este mai eficient și mai economic.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Propunerea de directivă privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic de ședere și de muncă pe teritoriul unui stat membru, făcând aluzie la presupusele îmbunătățiri ale situației lucrătorilor din aceste țări, poate reprezenta de fapt un atac asupra drepturilor lucrătorilor în general.

Să nu uităm că propunerea este fondată pe principiul țării de origine instituit de celebra Directivă Bolkestein, care promova creșterea inegalităților dintre lucrători, mai ales în ceea ce privește salariile, și care a fost în cele din urmă în dezavantajul tuturor lucrătorilor datorită presiunilor de a scădea nivelul condițiilor de muncă. Încercând să stabilească discrepanțe și diferențe în tratamentul acordat lucrătorilor europeni și lucrătorilor din țările terțe, această propunere de directivă sporește segregarea lucrătorilor imigranți și slăbește și mai mult statutul tuturor lucrătorilor, forțându-i să intre într-o situație de instabilitate crescută. De fapt, este posibil să ne confruntăm cu o tentativă de promovare a dumpingului social.

După părerea noastră, este necesar să consolidăm drepturile tuturor lucrătorilor, inclusiv imigranții, lucrătorii sezonieri și detașați. Prin urmare, regretăm faptul că, în urma respingerii primei versiuni a acestui raport, se insistă asupra măsurilor restrictive...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Adoptarea raportului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic de ședere și de muncă pe teritoriul unui stat membru poate constitui un atac la drepturile lucrătorilor în general. Propunerea este fondată pe principiul țării de origine instituit de celebra Directivă Bolkestein, care promova o separare sporită a lucrătorilor, mai ales în ceea ce privește salariile, și care a fost în cele din urmă în dezavantajul tuturor lucrătorilor. Încercând să stabilească diferențe între lucrătorii europeni și lucrătorii din țările terțe, acest lucru intensifică segregarea lucrătorilor imigranți sporind diferențele de tratament și slăbind și mai mult condițiile de viață ale acestora prin vulnerabilitatea și instabilitatea condițiilor lor de muncă.

Această propunere de directivă poate promova dumpingul social și destabiliza mai mult relațiile privind forța de muncă. Având în vedere acest lucru, este necesară consolidarea drepturilor tuturor lucrătorilor, inclusiv imigranții, lucrătorii sezonieri și detașați. Cu toate acestea, lupta lucrătorilor din multe țări europene, mai ales Portugalia, a dus la respingerea propunerii de directivă în perioada de sesiune de ședințe plenare anterioară pe 2010. Regretăm insistența asupra măsurilor restrictive...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. − (DE) Deși în general ar fi bine ca permisul de ședere și de muncă să fie eliberate împreună, următoarele chestiuni rămân fără răspuns și sunt necesare următoarele observații:

1. Aplicarea Directivei privind lucrătorii detașați trebuie să aibă prioritate, iar principiul aplicării legislației sociale din țara în care se ocupă locul de muncă trebuie considerat mereu ca fiind fundamental.

2. Niciun lucrător nu trebuie angajat ca forță de muncă „ieftină” pe baza acestei măsuri, întrucât acest lucru dăunează pieței noastre a forței de muncă și este nedrept din punct de vedere social.

3. Țările trebuie să efectueze mai multe verificări în aceste domenii.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) După respingerea inițială a raportului în plen, dreapta europeană a comis greșeli procedurale și a contribuit acum în mod rușinos la recunoașterea unei piețe a locurilor de muncă dublă care depinde de originea lucrătorului; acest lucru va da naștere dumpingului social și, prin urmare, va exercita o presiune în jos asupra nivelului de protecție a lucrătorilor europeni, ceea ce este inacceptabil. Prin urmare, am votat împotriva raportului care nu este decât un atac la adresa modelului social european. Textul stabilește excluziuni și inegalitatea de tratament în ceea ce privește securitatea socială, pensiile și accesul la ocuparea forței de muncă și la instruirea lucrătorilor migranți legali, ceea ce este în contradicție cu valorile mele.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Programul de la Haga a recunoscut că imigrația legală ar trebui să joace un rol important în dezvoltarea economică. Ținând cont de acest lucru, am solicitat Comisiei să depună un plan de acțiune pentru a permite pieței forței de muncă să răspundă rapid la cererea în permanentă schimbare pentru forță de muncă din străinătate. Programul de la Stockholm adoptat de Consiliul European la 10 și 11 decembrie 2009 a fost de părere că imigrația forței de muncă poate spori competitivitatea și vitalitatea economică. Având în vedere provocările demografice considerabile cu care se va confrunta Uniunea Europeană pe viitor, cererea tot mai mare privind forța de muncă, acest nou program multianual solicită statelor membre să adopte politici flexibile privind imigrația, cu scopul de a sprijini dezvoltarea și performanța economică pe termen lung a Uniunii. Dispozițiile din propunere au avantajul de a oferi lucrătorilor din țările terțe o protecție mai bună decât cea asigurată în prezent în baza convențiilor internaționale ratificate numai de anumite state membre. M-am abținut deoarece propunerea nu menționează cine poate face o solicitare – angajatorul sau angajatul – și din care stat se poate face o solicitare, iar acest lucru era necesar pentru a clarifica această chestiune importantă. Propunerea nu a subliniat cerințele privind siguranța juridică și transparența luării deciziilor de către autoritățile naționale. Aceste decizii au un impact puternic asupra vieților persoanelor în cauză și asupra statelor membre și, prin urmare, acestea trebuie adoptate într-un mod complet transparent. Orice decizie de respingere trebuie să fie fondată corespunzător, transparentă și obiectivă.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Proiectul de rezoluție votat astăzi în Parlament privind asigurarea unei proceduri unice de solicitare a eliberării unui permis de ședere și de muncă pe teritoriul Uniunii pentru resortisanții țărilor terțe reprezintă un progres către armonizarea legilor naționale ale statelor membre. Stabilirea acelorași măsuri de imigrație legală în toate statele membre, instituind proceduri comune pentru cei care intenționează să solicite admisia pe teritoriul unui stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă, va permite UE să răspundă nevoii de lucrători de pe piețele forței de muncă interne oferind, prin stabilirea egalității de drepturi, un instrument pentru combaterea exploatării și a discriminării. Consider totuși că statelor membre ar trebui să li se permită, în anumite condiții, să stabilească limite ale capacității de acceptare a cetățenilor din țările din afara UE și să le ofere acestora un loc de muncă în domeniul lor. Este evident că propunerea vizează combaterea imigrației ilegale și a ocupării forței de muncă în mod ilegal, dar aceasta poate și ar trebui interpretată ca o contribuție utilă la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020, permițând astfel simplificarea controlului la graniță.

  Agnès Le Brun (PPE), în scris. – (FR) Au trecut peste 20 de ani de când Uniunea Europeană a instituit piața internă așa cum o vedeau părinții fondatori. Punerea în aplicare a acesteia a dus la o integrare tot mai avansată a unui vast domeniu comercial. Cu toate acestea, acea zonă încă mai este supusă inegalității de tratament între resortisanții unui stat membru și cei ai țărilor terțe. Diferența de tratament este o problemă dublă. Aceasta sancționează lucrătorii migranți, care au de obicei așteptările mari determinate de drepturile sociale din statele membre și dăunează lucrătorilor europeni care, în fața concurenței neloiale, suferă de dumpingul social. Rezoluția privind „permisul unic” prezentată de dna Mathieu vizează în mod specific drepturile lucrătorilor migranți. Aceasta simplifică procedurile prin stabilirea unui permis unic de ședere și de muncă și acordă lucrătorilor străini drepturi și obligații comparabile cu cele ale lucrătorilor europeni. Instituirea deplină a pieței interne este un instrument puternic care îi permite Europei să revină la creștere, de aceea am sprijinit acest text.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat împotriva acestui raport, deoarece alineatele esențiale privind lucrătorii detașați, drepturile la pensie și securitatea socială au fost doborâte.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea acestui raport care revine pentru a doua oară în Parlament, deoarece consider că el răspunde bine la provocările demografice majore cu care se va confrunta Uniunea Europeană în anii următori, stabilind o procedură unică de solicitare pentru cetățenii din țările terțe care doresc să fie admiși pe teritoriul unui stat membru cu scopul de a lucra, precum și oferindu-le un statut juridic sigur.

Imigrația economică este o realitate care trebuie organizată, dar este și o necesitate în ceea ce privește provocările demografice și economice cu care se va confrunta Uniunea Europeană în viitorul apropiat. Astfel, politica privind imigrația trebuie gândită ca un instrument de ajustare a nevoilor noastre privind forța de muncă, contribuind astfel la punerea în aplicare a Strategiei Europa 2020. Din punct de vedere tehnic, excluderea lucrătorilor sezonieri și a lucrătorilor transferați în cadrul întreprinderii lor este justificată de prezentarea de către Comisie a propunerilor de directive specifice pentru acești lucrători. Cu toate acestea, în ceea ce privește excluderea solicitanților de azil și a persoanelor care beneficiază de protecție internațională, trebuie subliniat că instrumentele disponibile în aceste domenii oferă o protecție mai bună decât prezenta propunere.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Acum, după adoptarea proiectului de directivă, lucrătorii imigranți vor avea aceleași drepturi cu lucrătorii naționali, cel puțin în ceea ce privește remunerarea și concedierea, sănătatea și siguranța la locul de muncă, timpul de lucru și zilele libere. Această propunere este destinată să introducă o procedură de acordare a unui permis unic de reședință și de muncă imigranților legali, și să le acorde un set comun de drepturi în întreaga Uniune.

Așadar, simplificarea procedurilor este posibilă astfel încât autoritățile naționale să acorde un permis unic de ședere și de muncă imigranților legali, pentru ca aceștia să poată beneficia de un set de drepturi similare cu cele ale lucrătorilor statelor membre în care trăiesc. Admisia imigranților în vederea ocupării unui loc de muncă și numărul de admisii ar trebui să rămână totuși responsabilitatea fiecărui stat membru.

  Alajos Mészáros (PPE), în scris. − (HU) Cea mai bună modalitate de protecție împotriva imigrației ilegale și nereglementare este de a încerca să o prevenim. Am putea acorda sprijin persoanelor pentru a găsi securitate viabilă și socială în țările lor de origine, adică am putea elimina cauzele emigrării lor. Dacă acest lucru nu e realizabil, ar trebui să creăm canale de imigrație legală, care răspund în mod natural și nevoilor pieței forței de muncă. Imigrația economică este un fenomen real în momentul actual, care, pe de altă parte, este și o necesitate, întrucât cu ajutorul acesteia putem fi mai pregătiți să protejăm împotriva provocărilor demografice și economice. În consecință, am putea considera că politica privind imigrația este o modalitate de reglementare prin care putem deveni capabili să ne controlăm nevoile privind forță de muncă. Prin aceasta acordăm oportunități lucrătorilor țărilor terțe care pot intra legal pe teritoriul UE în vederea găsirii unui loc de muncă. Sistemul de proceduri de recepție ar trebui simplificat în mod considerabil prin crearea unei proceduri mixte, care să acorde în același timp dreptul de reședință și de muncă. Din acest motiv, și eu am votat în favoarea creării cât mai curând posibil a acestui cadru juridic orizontal.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Prin instituirea unei proceduri unice de solicitare pentru cetățenii țărilor terțe care doresc să locuiască și să lucreze pe teritoriul unui stat membru și prin asigurarea unui statut juridic sigur, această propunere de directivă va simplifica etapele administrative adesea complexe pe care le implică admisia migranților economici.

Existența unei proceduri armonizate pentru emiterea unui document unic care autorizează șederea și accesul la piața muncii constituie o simplificare considerabilă a sistemului de admisie. În plus, propunerea asigură un tratament egal cu cel de care beneficiază lucrătorii naționali și, prin urmare, are avantajul de a acorda lucrătorilor din țările terțe o protecție mai bună decât cea pe care o au în prezent. Acest statut va contribui și la combaterea concurenței neloiale care rezultă adesea în urma absenței unui statut juridic protector pentru acești lucrători.

Textul adoptat astăzi include și cele două priorități principale ale Grupului Alianței Liberale a Democraților pentru Europa (ALDE): acesta înlătură toate trimiterile la documentele adiționale și solicită statelor membre să elaboreze „tabele de corespondență” care să permită Comisiei să verifice transpunerea directivei. Acesta este un semn clar al voinței Parlamentului European de a avansa către un cadru juridic european pentru imigrația legală.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Scopul acestei directive este de a le permite potențialilor imigranți într-un stat membru UE să obțină permise de muncă și de ședere printr-o singură procedură. Conform propunerii originale, lucrătorii non-UE vor beneficia de egalitate de tratament cu cetățenii UE în ceea ce privește plata și concedierea, sănătatea și siguranța la locul de muncă și dreptul de a intra în sindicate. Comitetul pentru ocuparea forței de muncă dorește să extindă acele drepturi pentru a include un timp egal de lucru și liber, clarificând drepturile lucrătorilor la securitate socială și beneficii fiscale. Lucrătorii non-UE vor putea primi și pensii atunci când se mută înapoi în țara lor natală în aceleași condiții cu cetățenii statului membru în cauză. Mai mult, toate statele membre UE vor emite un permis unic standard de ședere și de muncă.

Nu sunt de acord cu acest lucru, deoarece UE încă are o problemă privind șomajul și, prin urmare, am votat „împotrivă”.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Intrarea și șederea resortisanților țărilor terțe reprezintă o problemă, dar drepturile referitoare la acestea au fost extinse din ce în ce mai mult în trecut. Așadar, populația autohtonă se simte acum, pe bună dreptate, tot mai dezavantajată ca urmare a accesului resortisanților țărilor terțe la serviciile sociale, mai ales în domeniul locuințelor sociale. În ceea ce privește migrația economică, în principal lucrătorii bine educați și de care este absolută nevoie sunt cei care se mută în alte state. În timp ce în Statele Unite de exemplu, aceștia nu împovărează sistemul social și în anumite state trebuie chiar să plece după ce locul lor de muncă se termină, prin nivelul crescut de egalitate cu populația rezidentă care le-a fost acordat în ultimii ani, aceștia constituie o sarcină tot mai mare pentru acele state care au sisteme sociale bine dezvoltate în mod tradițional în cazul în care rămân în țară permanent după pierderea locului de muncă și în care, întrucât aceștia își cheamă toate rudele să li se alăture, și familia acestora trebuie întreținută. Această propunere se îndreaptă în această direcție și trebuie respinsă în cei mai duri termeni posibili.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. − (IT) Aș dori să îmi exprim votul împotriva raportului referitor la permisele de ședere unice pentru resortisanții țărilor terțe, deoarece astăzi, în Parlament, au fost votate unele amendamente privind excluderea obligativității ocupării unui loc de muncă pentru a avea acces la beneficii și servicii sociale. Scăderea minimului de standarde necesare mi se pare periculoasă și aceasta permite unui cetățean al țării terțe, care deține desigur un permis de ședere în UE valid, să aibă acces la aceleași condiții de muncă și sociale ca un cetățean UE. Uniunea Europeană există și pentru a se asigura că locuitorii statelor membre care sunt cetățenii săi pot beneficia de drepturile și garanțiile sporite solicitate în acest raport.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece consider că lucrătorii non-EU trebuie să se bucure de aceleași drepturi în ceea ce privește condițiile de muncă ca și cetățenii UE, în conformitate cu Directiva "permis unic". Doresc să amintesc aici în special timpul de lucru, concediul și asigurarea socială. Acest proiect de lege urmărește să reducă birocrația și să simplifice procedurile de aplicare pentru rezidență și muncă într-un stat membru al UE, atât pentru migranți, cât și pentru angajatorii lor, prin intermediul unui permis combinat, de ședere și de muncă. Propunerea nu stabilește condițiile de admisie a resortisanților țărilor terțe. Statele membre își păstrează competența de a stabili aceste condiții de admisie și numărul migranților pe care doresc să-i admită pe teritoriul propriu în vederea ocupării unui loc de muncă. Noile reguli se vor aplica pentru cetățenii non-UE care deja locuiesc legal într-o țară membră sau care doresc să o facă.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea propunerii de directivă a dnei Mathieu referitoare la procedura unică de solicitare a unui permis de ședere și de muncă pentru resortisanții țărilor terțe. Am procedat astfel deoarece consider că este important ca Europa să se echipeze cu norme aplicabile pe tot teritoriul UE pentru a gestiona fluxul forței de muncă din țările terțe, atât din considerente economice, cât și sociale. Imigrația forței de muncă poate crește competitivitatea și vitalitatea economiei, ajutând Europa să facă față cât mai bine posibil provocării demografice viitoare. Propunerea de directivă solicită statelor membre să adopte politici flexibile privind imigrația pentru a sprijini dezvoltarea pe termen lung a Uniunii. În plus, aceasta va simplifica procedurile administrative adesea complexe de primire a lucrătorilor migranți, oferind în același timp un instrument de combatere a exploatării și a discriminării impuse unor categorii de lucrători.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții legislative a Parlamentului referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind o procedură unică de solicitare a unui permis unic pentru resortisanții țărilor terțe în vederea șederii și ocupării unui loc de muncă pe teritoriul statelor membre și un set comun de drepturi pentru lucrătorii din țările terțe cu ședere legală pe teritoriul unui stat membru. Această chestiune este cu atât mai relevantă în situația economică și socială actuală. De fapt, una dintre cele mai bune modalități de a combate imigrația și munca ilegală este dezvoltarea de canale echilibrate pentru migrația legală care să răspundă nevoilor piețelor noastre ale forței de muncă, împreună cu cerințele sociale privind integrarea reușită în societatea gazdă.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Programul de la Stockholm adoptat de către Consiliul European la 10 și 11 decembrie 2009 solicită statelor membre să adopte politici privind imigrația marcate de aranjamente flexibile pentru susținerea dezvoltării și performanței economice a Uniunii. Prin această propunere, Parlamentul dorește să contribuie la punerea în aplicare a acestui program.

Acesta introduce, mai ales, o procedură unică de solicitare pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să fie admiși pe teritoriul unui stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă prin: (i) simplificarea procedurilor administrative relativ complexe privind admisia migranților; (ii) definirea unui instrument pentru prevenirea exploatării și discriminării la locul de muncă; (iii) asigurarea că piețele forței de muncă ale statelor membre vor putea cu siguranță să răspundă nevoii de lucrători, acum și pe viitor. Directiva se aplică tuturor cetățenilor admiși pe teritoriu în vederea ocupării unui loc de muncă și celor care au fost admiși inițial din alte motive și care au obținut ulterior un permis de lucru în conformitate cu prevederile legislației naționale sau ale dreptului UE. Prin urmare, această propunere contribuie la o abordare comună din partea celor 27 de state membre referitoare la migrația economică, acesta fiind motivul pentru care îmi reafirm votul favorabil.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Imigrația economică reprezintă o realitate pe care trebuie s-o organizăm, dar și o necesitate, dacă ne raportăm la provocările demografice și economice cu care se va confrunta UE într-un viitor apropiat. Politica în materie de imigrație trebuie concepută ca un instrument de reglementare a nevoilor noastre de forță de muncă, care va contribui la implementarea Strategiei Europa 2020. Existența unei singure proceduri care permite eliberarea unui singur document de autorizare a șederii și a accesului pe piața muncii constituie o simplificare remarcabilă a regimului de admisie. Directiva se va aplica oricărui resortisant al unei țări terțe admis pe teritoriul unui stat membru în vederea ocupării unui loc de muncă, dar și celor care au fost admiși inițial pe alte criterii, dar care au obținut dreptul de muncă în statul membru respectiv în temeiul dispozițiilor de drept intern sau comunitar. Fiecare stat membru trebuie să stabilească condițiile în temeiul cărora sunt acordate prestațiile de securitate socială, precum și valoarea acestor prestații și perioada de timp pentru care sunt acordate. Regret faptul că din prezenta directivă sunt excluși lucrătorii sezonieri și lucrătorii detașați în cadrul întreprinderii lor, dar solicit să fie prezentată curând de către Comisie o propunere în acest sens.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere provocările demografice cu care Europa se va confrunta în viitor, este esențial ca UE să dezvolte o politică echilibrată și flexibilă privind imigrația care să îi permită să răspundă nevoilor sale privind forța de muncă și să contribuie la competitivitatea și vitalitatea economiei.

Adoptarea acestei directive, care stabilește o procedură unică de solicitare pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să fie admiși pe teritoriul unui stat membru pentru a locui și lucra acolo și le acordă un set comun de drepturi în domeniile legate de piața muncii, va aborda direct aceste preocupări și merită așadar votul meu.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Votul de astăzi în favoarea directivei privind un permis unic pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să locuiască și să lucreze într-un stat membru este încă un pas către realizarea unei politici privind imigrația armonizate la nivel european. Ideea combinării unui permis de ședere și de muncă este bună. Aceasta arată că Uniunea este într-adevăr dedicată promovării migrației legale și nu fortăreața europeană, așa cum consideră unii că este. Pentru a realiza acest lucru, era important ca Parlamentul să sprijine ideea unei proceduri unice de solicitare care să fie mai ușoară și mai rapidă atât pentru angajator, cât și pentru migrant. Parlamentul European a făcut deja alegerea corectă excluzând patru categorii de lucrători din domeniul său de aplicare: lucrătorii sezonieri, lucrătorii detașați în cadrul întreprinderii lor, lucrătorii care desfășoară o activitate independentă, navigatorii, care sunt deja sau vor fi în curând acoperiți de directive specifice. Un alt aspect pozitiv este flexibilitatea acordată statelor membre în ceea ce privește drepturile efective ale lucrătorilor din țările terțe. Cele 27 de capitale vor avea ultimul cuvânt de spus în a determina dacă vor acorda sau dacă vor refuza indemnizațiile de șomaj și alocațiile familiale și cu privire la nealocarea de locuințe sociale pe durata primilor trei ani de ședere. Acestea sunt niște măsuri simple, logice.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Directiva în forma actuală exclude multe categorii precum lucrătorii sezonieri, persoanele transferate în cadrul aceleiași întreprinderi, refugiații și lucrătorii detașați etc. Mă opun în totalitate separării în categorii suplimentare de lucrători și tratamentului diferențiat care acordă unor lucrători și membrilor familiilor acestora mai puține drepturi decât altora.

Chiar dacă unele dintre aceste categorii sunt acoperite de alte directive, exemplul propunerii Comisiei referitor la lucrătorii sezonieri arată că aceste directive nu cuprind drepturi suficiente. Ar trebui să ne declarăm în favoarea unui cadru comun pentru toți lucrătorii, întrucât acest lucru ar unifica legislația privind locurile de muncă evitând fragmentarea situației lucrătorilor cu riscul de a pune în pericol integrarea migranților și coeziunea UE.

Chiar dacă unele discuții foarte importante precum transferabilitatea drepturilor de pensie în țările terțe numai în condițiile în care există acorduri bilaterale au fost câștigate datorită lui Jean, nu pot să nu mă gândesc la faptul că ar trebui să apărăm egalitatea de tratament și nediscriminarea pentru toți lucrătorii UE. Din acest motiv m-am abținut.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) Votul de astăzi reprezintă un pas înainte către adoptarea unei proceduri unice de solicitare pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să intre pe teritoriul Europei și să lucreze acolo. Uniunea Europeană vizează simplificarea procedurilor administrative și emiterea unui document unic pentru permisele de ședere și de muncă.

Aș dori să subliniez faptul că votul de astăzi nu se concentrează pe atragerea fără discriminare de noi lucrători pe teritoriul nostru și nici nu are ca obiectiv combaterea imigrației ilegale. Toți lucrătorii din afara Europei care doresc să se stabilească în Europa trebuie vor trebui să obțină mai întâi un permis de ședere. Propunerea adoptată astăzi confirmă și respectarea pe deplin a principiului subsidiarității, stabilind standarde minime privind drepturile și obligațiile, dar acordând statelor membre flexibilitate și libertate în ceea ce privește introducerea de proceduri în legislația lor națională și punerea lor în aplicare efectivă. Uniunea Europeană nu poate limita competența statelor membre cu privire la organizarea securității sociale și fiecare stat trebuie să aibă libertatea de a-și stabili propriile reguli în acest domeniu.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. − (NL) Deși directiva privind o procedură unică de solicitare a permisului de ședere și de muncă este departe de a fi ideală sau completă, am votat totuși în favoarea acesteia. Regret deficiențele sale cu privire la lucrătorii sezonieri, lucrătorii detașați, dreptul de a schimba angajatorul și dreptul de a intra și reintra, pe motiv că aceste subgrupuri vor fi protejate de altă legislație (viitoare). În cele din urmă, această directivă este extrem de importantă având în vedere că este prima de acest gen care acordă un set comun de drepturi minime (inclusiv drepturi la salariu, egalitatea de tratament la locul de muncă, drepturi de pensie și acces la serviciile de sănătate) lucrătorilor din țările terțe care locuiesc legal în Europa, lucru pe care îl face în baza egalității de tratament cu lucrătorii resortisanți ai statelor membre. În plus, directiva oferă un sistem cu o procedură unică de solicitare a unui permis de ședere și de muncă. Acest regim este departe de a fi o politică comună completă privind imigrația, dar având în vedere fluxurile de imigrație în creștere, cererea mereu în schimbare pentru forță de muncă străină și prevenirea abuzurilor și discriminării în această privință, această primă formă de protecție este esențială. Lucrătorii din țările terțe nu vor primi o protecție mai mare decât este cazul. În ansamblu, acesta a fost factorul decisiv al votului meu favorabil.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. − Am votat împotrivă deoarece consider că această propunere deschide ușa concurenței neloiale pentru lucrătorii UE și forței de muncă migratoare ieftine care intră în UE.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Acest raport este destinat să instituie un permis unic de ședere și de muncă pentru resortisanții țărilor terțe într-un stat membru și să accelereze și să uniformizeze astfel procesul de admisie, reducând și sarcina birocratică și financiară a acestuia. Migrația economică este acum o realitate care ar trebui analizată în vederea dezvoltării de canale echilibrate și legale de migrație pentru a răspunde nevoilor piețelor muncii din Europa.

Provocările economice și demografice cu care se confruntă Europa sunt un semn că trebuie elaborată politica comună privind imigrația pentru cele 27 de state membre. Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a instituit un nou temei juridic privind această chestiune, procesul de codecizie, și consider așadar că este esențial să se stabilească o abordare comună și armonizată pentru a reduce diferențele dintre legile naționale.

Pe lângă ceea ce s-a spus deja, propunerea oferă și egalitatea de tratament pentru lucrătorii naționali, creând un statut juridic sigur și protector, întrucât imigranții participă la activitatea economică a țării gazdă. Deciziile făcute ar trebui să fie justificate în mod corespunzător și transparente, iar costurile ar trebui să fie pe măsura serviciilor oferite efectiv.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Adoptarea acestui raport constituie o etapă semnificativă către protejarea drepturilor lucrătorilor din țările terțe în UE acordându-le un permis unic de ședere și de muncă. Acest lucru demonstrează voința UE de a-și spori atractivitatea pe scena mondială facilitând accesul condiționat pe piața forței de muncă europene. Mă bucur că procedura pentru obținerea acestui permis a fost simplificată prin sistemul unui ghișeu unic, ceea ce va ușura procedurile administrative pentru lucrătorii străini. Crearea unui singur document de lucru reprezintă progrese semnificative în ceea ce privește controlul și reglementarea fluxurilor migratoare din statele membre și va facilita supravegherea imigrației legale. Prin acest text, Parlamentul a declarat că imigrația controlată, reglementată a lucrătorilor este în avantajul tuturor. Instituirea unui cadru juridic comun pentru lucrătorii europeni și străini îi protejează pe cetățenii noștri împotriva tuturor formelor de concurență neloială pe piața forței de muncă. Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece sprijin ideea unei Europe care își protejează lucrătorii, dar rămâne fidelă principiului de liberă mișcare a persoanelor, ceea ce constituie piatra de temelie a proiectului european.

Raport: Andreas Schwab (A7-0038/2011)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile consumatorilor care îmbină patru directive comunitare existente într-un singur instrument legislativ. Sunt de acord cu opinia raportorului potrivit căreia natura fragmentată a legislației existente împiedică consumatorii și întreprinderile să participe la comerțul transfrontalier. Cu toate acestea, trebuie să fim precauți deoarece, din cauza naturii acestui domeniu, este mai degrabă dificil să armonizăm pe deplin legislația în domeniul drepturilor consumatorilor, și în plus, acest fapt ar putea reduce nivelul de protecție a consumatorilor în anumite state membre.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În contextul evoluțiilor digitale recente, UE ar trebui să actualizeze drepturile consumatorilor. Acest proiect de directivă are ca scop furnizarea unui nivel mai bun de protecție consumatorilor din toate statele membre ale Uniunii Europene, dându-le posibilitatea, în special, să se bucure de un drept de reziliere adecvat. Fiecărui cetățean și consumator ar trebuie să i se garanteze aceleași drepturi în cadrul Uniunii. Astfel am favoriza un nivel de consumerism satisfăcător pentru cetățenii noștri, cărora le-ar fi mai ușor să facă cumpărături în alte state membre. În plus, dat fiind că păstrează acquisul esențial al dreptului francez privind consumatorul, cum ar fi garanția „defectului ascuns”, și că toate metodele de plată sunt gratuite, cred că această nouă directivă este un pas înainte. Prin urmare, am susținut acest raport.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport care va fi reexaminat de către comisia parlamentară responsabilă. Această directivă își propune să unifice legislația UE care reglementează drepturile consumatorilor, asigurând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în toate statele membre ale UE și încurajând întreprinderile să furnizeze servicii și să vândă bunuri în alte state membre. În prezent există încă obstacole în calea bunei funcționări a pieței. Societățile nu sunt tentate să facă comerț în alte state membre și consumatorii nu sunt tentați să acorde contracte din cauza normelor diferite aplicabile contractelor cu consumatorii din statele membre. Legislația în vigoare până acum a stabilit doar cerințe minime cu privire la protecția drepturilor consumatorilor, și statele membre puteau să pună în aplicare măsuri mai stricte, fapt care a dus la regimuri juridice diferite în comunitate. Cred că este necesar să reexaminăm această directivă și să consolidăm dispozițiile acesteia. Trebuie să garantăm faptul că aceleași standarde de protecție a drepturilor consumatorilor se aplică în toate statele membre ale UE, permițându-ne să evităm inconsecvența care există în prezent pe piața internă, să consolidăm încrederea consumatorilor în piața internă și să încurajăm societățile să facă comerț în alte state membre.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. − (IT) Propunerea de directivă privind drepturile consumatorilor prezentată de Comisie combină patru directive anterioare într-un singur instrument legislativ. Este rezultatul revizuirii acquis-ului cu privire la consumatori, care a început în 2004 cu scopul de a simplifica și de a completa cadrul de reglementare existent referitor la protecția consumatorilor. Cadrul de reglementare actual duce la cheltuieli de conformitate importante pentru societățile europene care doresc să opereze transfrontalier și trebuie să respecte legislații diferite. Cred că fragmentarea normelor juridice descurajează atât societățile, cât și consumatorii de a cumpăra sau vinde la nivel transfrontalier.

Raportul aflat în discuție își propune să obțină echilibrul necesar între un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și competitivitatea societăților de pe piața de asigurări, respectând în același timp principiul subsidiarității. Prin urmare, susțin propunerile raportorului care tind spre un fel de armonizare concentrată pe anumite chestiuni, respectiv o armonizare limitată la aspecte concrete ale anumitor contracte, cum ar fi, în special, obligații de informare sau dreptul de retragere din contractele la distanță și cele negociate în afara spațiilor comerciale, reușind totodată să păstreze un nivel ridicat de protecție pentru consumatorii europeni.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. − (IT) Îl felicit pe dl Schwab pentru activitatea desfășurată până acum. Am votat pentru deoarece raportul dlui Schwab are meritul de a proteja consumatorii în achizițiile lor transfrontaliere. Textul votat astăzi propune de fapt garantarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor din cele 27 de state membre. În același timp, încearcă să protejeze și să susțină societățile, indiferent de dimensiunea lor, care pot furniza bunuri și servicii consumatorilor din Europa fără a întâlni obstacole juridice inutile. Îmbinând patru directive referitoare la această chestiune, sperăm să armonizăm normele actuale într-un mod mai definit, evitând fragmentarea legilor care reprezintă adesea un obstacol atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderi. În această privință, documentul ar putea contribui la o mai bună funcționare a pieței interne prin creșterea încrederii consumatorilor.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Raportul aprobat rezolvă problema naturii fragmentate a regulamentelor existente în domeniul protecției consumatorilor, care sfârșește prin a descuraja consumatorii și întreprinderile de la a se implica în comerțul transfrontalier. Consumatorii, în special, se plâng adesea de faptul că nu pot profita din plin de avantajele pieței unice, mai ales în ceea ce privește comerțul pe Internet. După părerea mea, răspunsul corect la aceste plângeri este un set aprobat de definiții comune, cum ar fi conceptul de consumator, de vânzător sau de contract la distanță. Benefice sunt și crearea unei liste de informații de bază care este oferită de vânzător înainte de a încheia orice fel de contract cu consumatorul și unificarea termenului limită pentru retragerea dintr-un contract după 14 zile în cazul contractelor la distanță sau negociate în afara spațiilor comerciale, inclusiv crearea unei forme unice de retragere dintr-un contract. Din păcate, cu privire la acest raport am văzut cum stânga a eșuat în ultima clipă să susțină compromisul convenit cu raportorul, și, prin urmare, am fost nevoiți să-l supunem votului. Cu toate acestea, în opinia mea, acesta nu este un dezastru, ci, dimpotrivă este, poate, o ilustrare a faptului că Parlamentul European operează ca un organ politic în cadrul căruia se desfășoară un conflict ideologic autentic și deschis între dreapta și stânga europene. Ar fi util dacă Parlamentul ar fi prezentat în acest mod mai des.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) În octombrie 2008, Comisia a înaintat o propunere de directivă care își propunea să îmbine într-un singur text a acquis-ul cu privire la protecția consumatorilor, care acoperă patru directive referitoare la clauze abuzive, anumite aspecte ale vânzărilor de bunuri de consum și ale garanțiilor conexe, protecția consumatorilor în vânzările la distanță și protecția consumatorului în contractele încheiate în afara spațiilor comerciale. Trebuie menționat faptul că aceste directive, care au fost supuse revizuirii, cuprind clauze minime în ceea ce privește armonizarea, fapt care a determinat multe state membre să păstreze sau să adopte norme mai stricte cu privire la protecția consumatorilor, creând un cadru de reglementare fragmentat în întreaga comunitate, cu urmări pentru piața internă, în special pentru întreprinderile și consumatorii implicați în tranzacții transfrontaliere.

Cred că acest text legislativ asupra căruia s-a votat astăzi consolidează protecția consumatorilor, luând totodată în calcul caracteristicile acestui sector în care armonizarea completă nu este întotdeauna posibilă. Salut propunerea privind crearea unui sistem de evaluare reciproc, care presupune că statele membre trebuie să detalieze motivele pentru care prevederile divergente ale dreptului intern sunt esențiale și cum se adaptează acestea la principiul proporționalității și al eficienței.

  Lara Comi (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea acestui raport. Obiectivul este foarte ambițios: presupune reformarea completă a protecției juridice a consumatorilor care abordează întreaga chestiune a contractelor și care implică 27 de drepturi interne care oferă niveluri diferite de protecție. În urmă cu aproximativ un an, profesorul Monti a spus în raportul său adresat președintelui Barroso: „legiuitorul ar trebui să găsească fără întârziere un acord referitor la propunerea de directivă privind drepturile consumatorilor pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a consumatorilor pe o piață de retail integrată”. Sunt în întregime de acord cu profesorul Monti. Lipsa de norme comune în diverse state membre a lăsat loc fragmentării cadrelor juridice, fapt care dăunează atât consumatorilor, cât și producătorilor și împiedică de fapt realizarea unei piețe comune. Într-o perioadă de criză precum cea pe care o traversăm la nivel mondial, Europa nu-și poate permite să-și lase producătorii să rămână în urmă și consumatorii să fie protejați insuficient. Prin urmare, trebuie să ajungem de urgență la un numitor comun echitabil pentru a armoniza legile pe întregul teritoriu al Europei. Trebuie să facem cu toții un efort pentru a ajunge la un acord cu Consiliul, chiar în primă lectură.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Drepturile consumatorilor reprezintă unul dintre pilonii principali ai pieței interne. Protecția și securitatea lor sunt esențiale pentru un nivel mai ridicat de securitate în achiziționarea zilnică de bunuri pentru comerțul transfrontalier și, drept urmare, pentru competitivitatea întreprinderilor.

În această privință, un echilibru între drepturile consumatorilor și costurile pe care acestea le-ar putea impune întreprinderilor este esențial. În plus, este foarte important să se țină cont de caracteristicile naționale diferite și de protecția oferită, acordându-se respectul cuvenit principiului subsidiarității.

Prin urmare, cred că acesta este un domeniu în care, pe de o parte, armonizarea maximă poate fi utilă, însă, pe de altă parte, armonizarea minimă ar putea fi, de asemenea, adoptată, în funcție de tipul de contract care este mai potrivit.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest proiect de directivă privind drepturile consumatorilor combină cele patru directive comunitare în vigoare într-un singur instrument legislativ. Pe de o parte, își propune să garanteze faptul că consumatorii din toate cele 27 de state membre au încredere într-un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, și, pe de altă parte, faptul că întreprinderile, fie mari sau mici, pot să furnizeze bunuri și servicii, fără obstacole juridice inutile, consumatorilor din cele 27 de state membre ale UE.

Cât despre consumatori, această propunere vizează să se asigure că, indiferent de locul din UE unde își fac cumpărăturile, au acces la informații clare despre prețuri și taxe suplimentare înaintea semnării unui contract. Consolidează protecția consumatorilor în cazul întârzierii sau neefectuării livrării, acordând drepturi consumatorilor în legătură cu perioadele de anulare a contractelor, returnări, rambursări, reparații și clauze abuzive. Pentru toate contractele încheiate cu consumatorii, comerciantul are obligația de a furniza informații clare care să permită o alegere informată.

Sunt încântat de derogarea de la cerința de furnizare a informațiilor pentru contractele care presupun „tranzacții curente și în care comerciantul trebuie să livreze bunul sau să presteze serviciul imediat după încheierea contractului”, deoarece această măsură evită o povară administrativă nerezonabilă.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Aceasta este încă o propunere din partea Comisiei în care promovarea comerțului transfrontalier pare a fi motivația principală pentru exercitarea inițiativei legislative. În acest caz, fiind vorba despre o propunere lipsită de originalitate pentru „protejarea intereselor consumatorilor”, aceasta susține că comerțul liber este cel mai important scop final al intereselor consumatorilor, profesând astfel încă o dată încrederea în virtuțile pieței libere. În realitate, această propunere este mai relevantă pentru drepturile și interesele întreprinderilor decât pentru cele ale consumatorilor.

Comisia susține o armonizare completă a normelor stabilite pentru consumatori. Dacă această armonizare nu este determinată de progres și prin luarea în calcul a legislației care este deja pusă în aplicare în fiecare țară, în practică ar putea să ducă la pierderea drepturilor consumatorilor în unele state membre în care legislația din acest domeniu este mai avansată.

Având în vedere faptul că aceasta este prima lectură și că în cursul dezbaterii din comisie propunerea inițială a Comisiei a putut fi îmbunătățită, sperăm că aceasta va putea progresa și mai mult în apărarea drepturilor consumatorilor.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Suntem în prima etapă a primei lecturi a propunerii de directivă privind drepturile consumatorilor, depusă de Comisie. Aceasta se axează pe promovarea comerțului transfrontalier, bazat pe principiul potrivit căruia libera concurență slujește cel mai bine interesele consumatorilor. Totuși, în realitate acordă mai multă atenție drepturilor întreprinderilor decât drepturilor consumatorilor.

În plus, Comisia a susținut armonizarea completă a normelor stabilite privind consumatorii, fără a lua în calcul legislația care este deja implementată în fiecare țară. Acest lucru ar putea să ducă la pierderea drepturilor consumatorilor în unele state membre. A existat o discuție aprinsă în Comisia pentru piața internă a Parlamentului, și s-a putut ajunge la un consens vast care a facilitat modificarea substanțială a propunerii inițiale înaintate de Comisie. Totuși, s-ar părea că există premisele pentru a progresa și mai mult în ceea ce privește protejarea drepturilor consumatorilor prin încercarea de a influența negocierile cu Consiliul în mod pozitiv.

Prin urmare, suntem de acord cu cererea raportorului de a trimite acest raport înapoi la Comisia pentru piața internă a Parlamentului.

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. − (DE) Facilitarea comerțului transfrontalier prin intermediul unor norme uniforme și, în același timp, consolidarea drepturilor consumatorilor, în principal în ceea ce privește achiziția de bunuri dintr-un alt stat membru sunt motivele pentru care salut în mod expres noua directivă privind protecția consumatorilor. Incertitudinea actuală care continuă să persiste în ceea ce privește drepturile aplicabile ale consumatorilor descurajează societățile de la a-și oferi bunurile pe plan extern și consumatorii de la a comanda aceste bunuri, deoarece lipsește claritatea în legătură cu ceea ce se întâmplă în eventualitatea retragerii. O piață europeană unică presupune în mod expres eliminarea barierelor de acest gen.

Definițiile uniforme propuse în acest raport care, printre altele, armonizează dreptul de retragere și normele privind clauzele abuzive din contracte, vor crea securitate juridică și vor face astfel comerțul transfrontalier mai atrăgător pentru societăți, fapt care va avantaja în cele din urmă consumatorii.

Capitolul V nu a fost adoptat și, prin urmare, protecția consumatorilor va fi aplicată pe întregul teritoriu al Europei în conformitate cu cele mai ridicate standarde.

Retrimiterea la comisie est așadar necesară pentru a negocia din nou cu Comisia.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Confruntându-ne cu un text care a fost mai mult decât discutabil la început, sunt încântată de unele progrese majore înregistrate de stânga europeană. A fost într-adevăr absurd să impunem statelor membre legi care contravin drepturilor consumatorilor și să le forțăm să abroge unele dintre legile lor naționale care erau considerate prea protectoare în raport cu directiva. Totuși, am votat în favoarea amânării votului final pentru a feri protecția consumatorilor de anumite practici abuzive pentru care nivelul ales de protecție rămâne insuficient. În orice caz, nu voi vota pentru un text care încalcă cele mai elementare drepturi ale consumatorilor.

  Carl Haglund (ALDE), în scris. − (SV) Amendamentele propuse de Comisia pentru piața internă și protecția consumatorului sunt, din păcate, de calitate nesatisfăcătoare din perspectivă pur legislativă, iar capitolele II, IV și V sunt superflue. Amendamentul 141 este nerezonabil pentru întreprinderile mici și mijlocii. În propunerile de compromis (blocul II), restricțiile asupra vânzării la distanță și directe sunt nerezonabile și inacceptabile.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. − Propunerea originală a Comisiei de directivă privind drepturile consumatorilor a fost o încercare nedorită, inutilă de a aplica armonizare maximă fără niciun motiv aparent în afară de a-i mulțumi pe cei care cred că diversitatea culturală și juridică contravine principiilor UE. Propunerea ar fi dus la o reducere a drepturilor consumatorilor în diverse țări europene și nu existau dovezi cum că piața ar fi avut de câștigat de pe urma acesteia. Pachetul de compromis convenit în Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor nu este nici pe departe perfect, însă reprezintă o îmbunătățire semnificativă și o bază pe care se pot construi negocierile cu celelalte instituții.

  Morten Løkkegaard (ALDE), în scris. − (DA) Sunt încântat că, după peste doi ani de negocieri în Parlament, am reușit să convenim asupra unei poziții care consolidează drepturile consumatorilor în UE și facilitează funcționarea întreprinderilor pe piața internă.

Din cauza deciziei de a vota asupra amendamentelor în blocuri, mulți dintre noi suntem nemulțumiți de faptul că nu am putut să votăm împotriva anumitor amendamente. Permiteți-mi să menționez următoarele cazuri.

Capitolele 4 și 5: mi-ar fi plăcut un compromis, cu eliminarea completă a capitolelor 4 și 5 din propunere. Știu că în special Consiliul, însă și Organizația Europeană a Consumatorilor (BEUC) și Consiliul Consumatorilor din Danemarca ar fi preferat acest lucru compromisului pe care îl avem în prezent cu privire la aceste două capitole. În legătură cu acest subiect, nu putem să nu zâmbim când ne gândim la faptul că Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European a ales să ignore recomandările organizației de protecție a consumatorilor.

Articolul 22a: mi-ar fi plăcut foarte mult să șterg mult-criticatul articol 22a. Nu ușurează deloc viața întreprinderilor mici și mijlocii. Totuși, sunt mai încrezător decât colegii mei deputați liberali din Germania în probabilitatea de a reuși să modificăm această dispoziție în timpul negocierilor cu Consiliul. O idee a fost să aducem acest articol în linie cu articolul 20 al Directivei privind serviciile, fapt care ar reduce riscul de legislație contradictorie.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Conform strategiei UE 2020, producția de înaltă calitate și durabilă din punctul de vedere al mediului reprezintă unul dintre avantajele competitive ale UE. Un nivel ridicat al protecției consumatorilor garantează produse de înaltă calitate și sporește încrederea consumatorilor, favorizând astfel eficacitatea pieței interne. Propunerile Comisiei pentru piața internă, referitoare la o nouă directivă privind drepturile consumatorilor sunt salutare întrucât vizează asigurarea transparenței pentru companii, în vederea eliberării potențialului comerțului transfrontalier din UE. Noile reguli privind drepturile consumatorilor includ aproape toate tipurile de vânzări, în magazin, prin telefon sau online, și consolidează în special prevederile referitoare la vânzările internaționale, conform propunerilor din raportul elaborat de colegul meu, Andreas Schwab. Spre deosebire de cele 4 directive actuale privind protecția consumatorului, consider că noua legislație aduce o valoare adăugată prin faptul că prevede ce tip de informații trebuie să primească cumpărătorul din partea vânzătorului, condițiile de livrare și regulile care se aplică atunci când riscul aparține cumpărătorului, precum și dreptul acestuia de a anula sau refuza cumpărăturile sau dreptul de a beneficia de repararea sau înlocuirea unui bun.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru trimiterea acestui raport înapoi la Comisie deoarece răspunsul Comisiei la amendamentele Parlamentului a fost complet inadecvat.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. − (IT) Propunerea Comisiei vizează să îmbunătățească funcționarea pieței interne prin reducerea barierelor comerciale la nivel transfrontalier, însă cauzează probleme atât consumatorilor, cât și producătorilor. Ar trebui să sprijine toate eforturile menită să eficientizeze piața internă și să încurajeze comerțul transfrontalier, însă articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale prevede ca politicile UE să asigure un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

Prin urmare, este necesar să ne propunem să creștem nivelul de armonizare actuală prin aplicarea celor mai bune practici disponibile. Se va impune dezvoltarea unui sistem european de răspundere în cazul neconformității pentru a îmbunătăți protecția consumatorilor și încrederea în piețe. În linie cu Strategia Europa 2020, nivelul lor ridicat de protecție asigură produse de calitate și stimulează totodată performanța pieței interne. În ceea ce privește drepturile consumatorilor, regulamentele minime actuale permit statelor membre să adapteze regulamentele europene la principiile naționale: ar trebui să continuăm în această direcție. Totuși, din nefericire, remarcăm faptul că directiva propusă nu ia în calcul noile produse de pe piață din cauza schimbărilor care au loc în domeniile dezvoltării și inovării, așa cum se întâmplă în cazul produselor digitale.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Schwab privind drepturile consumatorilor deoarece nu văd de ce ar trebui să simplificăm și să completăm cadrul juridic existent referitor la protecția consumatorilor.

Este esențial ca consumatorii din cele 27 de state membre să se poată baza pe un nivel ridicat de protecție și ca producătorii, indiferent de dimensiunea lor, să își poată furniza bunurile și serviciile consumatorilor din cele 27 de state membre fără a trebui să facă față obstacolelor juridice inutile. Acțiunea Parlamentului este necesară atât pentru a consolida încrederea consumatorilor, cât și pentru a încuraja și a sprijini producătorii care doresc să facă comerț transfrontalier.

Diversificarea normelor privind drepturile consumatorilor din Europa descurajează considerabil producătorii chiar și atunci când achiziționează și vând bunuri și servicii peste graniță. În special, e-comerțul este un domeniu în care consumatorii nu pot să beneficieze de pe urma pieței interne și nici de pe urma drepturilor consumatorilor, din cauza faptului că producătorii dintr-un anumit sector nu doresc să respecte reguli diferite în momentul în care intră pe o piață nouă și riscă astfel să fie acționați în instanță într-un alt stat membru.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului privind drepturile consumatorilor. Textul înlocuiește patru directive existente cu una singură cu scopul de a simplifica și de a îmbunătăți regulamentul privind protecția consumatorilor. Valoarea adăugată a Uniunii Europene trebuie să se reflecte într-un beneficiu clar pentru consumatori prin facilitarea, cu precădere, a tranzacțiilor transfrontaliere online. Propunerea de directivă încearcă astfel să abordeze chestiuni ridicate de normele privind protecția consumatorilor care diferă de la o țară la alta. Concret, textul propune un formular standard de retragere pentru contractele la distanță și cele negociate în afara spațiilor comerciale, iar perioada de drept de retragere este armonizată la 14 zile. În mod asemănător, normele cuprinse în acest text ar permite consolidarea drepturilor consumatorilor în ceea ce privește informațiile și livrarea.

  Gesine Meissner (ALDE), în scris. − (DE) Unii membri ai Partidului Liberal Democrat german (FDP) din Parlamentul European s-au abținut de la votul de astăzi asupra textului directivei privind drepturile consumatorilor. Compromisul adoptat cuprinde în mod cert multe îmbunătățiri ale propunerii originale din partea Comisiei Europene. De exemplu, am reușit să ne asigurăm că întreprinderile mici nu vor fi afectate de majoritatea normelor noi sau împovărate cu birocrație suplimentară. Totuși, textul adoptat astăzi conține, de asemenea, norme care ar împovăra considerabil societățile fără a crește nivelul de protecție a consumatorilor. Articolul 5, de exemplu, va însemna că o societate va trebui să furnizeze informații precontractuale foarte detaliate chiar și atunci când bunurile vor fi achiziționate din magazin. Consumatorii nu vor avea deloc de câștigat de pe urma acestui fapt deoarece pot evalua produsul direct în magazin. Articolul 22a obligă societățile, în cazul contractelor la distanță, să furnizeze bunurile lor clienților din oricare stat membru. O astfel de obligație contravine libertății contractuale și expune în special întreprinderile mici și mijlocii la riscuri juridice și financiare considerabile. În plus, FDP nu a avut succes în ceea ce privește principala sa solicitare de ștergere completă a capitolelor IV și V din directivă. FDP solicită modificarea acestor dispoziții în timpul negocierilor tripartite cu Consiliul și Comisia.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Această propunere implică înlocuirea a patru directive în vigoare în prezent privind protecția consumatorilor în cazul contractelor negociate în afara spațiilor comerciale, clauze abuzive, contracte la distanță și vânzarea de bunuri de consum și garanții într-un singur document legislativ. Obiectivul acestui proiect de directivă este de a spori nivelul de încredere și protecție a consumatorilor în achizițiile pe care le fac în magazine sau pe internet și de a reduce ezitarea întreprinderilor de a vinde în alte țări UE.

Propunerea de directivă privind drepturile consumatorilor are scopul de a se asigura că, indiferent de locul din UE unde fac o achiziție, consumatorii au acces la informații clare despre prețuri și taxe suplimentare înaintea semnării unui contract. În general, toate contractele sunt acoperite, indiferent dacă achiziția este făcută în magazin sau la distanță sau în afara spațiilor comerciale. Această directivă va consolida piața internă.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Această directivă își propune să crească nivelul de încredere a cumpărătorilor și să asigure transparență pentru întreprinderi pentru a debloca potențialul de creștere a comerțului transfrontalier pe teritoriul UE. Noile norme vor acoperi aproape toate vânzările făcute în magazine, prin telefon sau online, însă vor viza în principal întărirea normelor privind tranzacțiile transfrontaliere. Cumpărătorii vor ști ce informații au dreptul să primească de la vânzător, iar normele cu privire la livrări vor fi menționate explicit. Vor exista, de asemenea, norme clare cu privire la momentul exact când riscul le este transferat consumatorilor, precum și cu privire la drepturile consumatorilor de a anula o achiziție, de a se răzgândi sau de a solicita repararea sau înlocuirea unui produs.

Aș dori să adaug că biletele de transport public și de transport aerian ar trebui să fie acoperite de normele privind drepturile consumatorilor. De exemplu, aș putea menționa cazul airBaltic, unde drepturile pasagerilor sunt ignorate și compania refuză să accepte responsabilitatea pentru serviciile de calitate proastă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Există într-adevăr câteva aspecte care vorbesc în favoarea directivei privind protecția consumatorilor, precum îmbunătățirea obligațiilor de a furniza informații, prelungirea perioadei de retragere și, de asemenea, sporirea obligațiilor vânzătorilor de a oferi protecție în cazul magazinelor online. Nivelul de protecție a consumatorilor trebuie să crească pentru a crea o relație de încredere între vânzător și cumpărător. Există câteva motive pentru care m-am abținut de la vot, și anume că, după părerea mea, sunt stipulate sancțiuni neadecvate, nu se prevede niciun drept de retragere în cazul licitațiilor pe Internet, și, în primul rând, definiția vânzării la domiciliu este foarte vagă.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Acest raport vizează unirea a patru directive diferite privind protecția consumatorilor și conține așadar acquis-ul comunitar începând cu 2004. În unele domenii s-au făcut simplificări și adăugiri. Este important ca eventualele standarde ridicate de protecție din statele membre să fie, de asemenea, păstrate. Pe de altă parte, unirea directivelor duce la o armonizare mai extinsă. Prin urmare, m-am abținut de la vot.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Schwab deoarece cred că reprezintă un echilibru corect între, pe de o parte, protecția consumatorilor, care trebuie să fie protejați de înșelăciunile și comportamentul neortodox al producătorilor și al părților terțe, și, pe de altă parte, evitarea regulamentelor care sunt prea severe pentru producători prin impunerea de obligații pe care uneori nu le pot respecta din cauza mărimii afacerii lor și a cifrei de afaceri. Să analizăm cazul unui meșteșugar care, în teorie, poate să lucreze în afara spațiilor comerciale: nu poate să fie supus acelorași cerințe ca o companie multinațională mare care gestionează și încheie mii de contracte în fiecare zi. Așadar, modalitatea de a progresa ar consta într-o armonizare concentrată pe anumite aspecte și echilibrată, luând în calcul particularitățile producătorilor europeni și păstrând totodată protecția consumatorilor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat pentru deoarece cred că codificarea drepturilor consumatorilor într-un singur document este un pas pozitiv. Trebuie să menționăm reducerea obstacolelor din calea comerțului transfrontalier și să lăudăm încercarea de a eficientiza piața internă și de a promova comerțul transfrontalier printr-o combinație a celor patru directive care sunt acum consolidate într-una singură. Propunerea de directivă cuprinde într-adevăr aspecte care pot și ar trebui să fie îmbunătățite, însă reprezintă, totuși, o evoluție foarte pozitivă în acest domeniu.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Propunerea Comisiei privind drepturile consumatorilor, depusă la 8 octombrie 2008, își propune să unească cele patru directive precedente într-un singur instrument pe baza principiului „armonizării complete”. Fragmentarea normelor este considerată, de fapt, descurajantă atât pentru consumatori, cât și pentru întreprinderile care fac comerț transfrontalier.

Având în vedere situația referitoare la acquis-ul privind consumatorii, abordarea în favoarea unei armonizări complete din această propunere nu este practicabilă în prezent. Prin urmare, se impune corectarea sferei sale de aplicare prin operarea de modificări structurale. În linie cu rezoluția Parlamentului și cu declarația făcută în documentul de lucru al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor din 2009, este de preferat o abordare nouă bazată pe armonizare completă, respectiv o armonizare limitată la aspecte concrete ale anumitor contracte, păstrându-se totodată un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. În virtutea celor de mai sus, votez prin prezenta în favoarea unui nivel și mai mare de protecție a drepturilor consumatorilor.

  Hella Ranner (PPE), în scris. − (DE) Sunt încântată de decizia de astăzi privind protecția consumatorilor. Am luat o decizie importantă pentru cetățenii, întreprinderile și piața unică din Europa. Este încurajator faptul că s-a putut găsi o abordare inteligentă de standardizare parțială a mulțimii de sisteme juridice europene. Cu toate acestea, din perspectivă austriacă există câteva aspecte problematice care trebuie discutate și clarificate de urgență cu ocazia negocierilor tripartite dintre Parlament, Consiliu și Comisie: (1) „Elementul de achiziție” trebuie inclus în text. Elementul de achiziție înseamnă, de exemplu, că dacă cineva îi cere unui cosmetician să vină la el/ea acasă pentru a utiliza serviciile cosmetice (cu alte cuvinte, persoana achiziționează direct conexiunea de afaceri), dreptul de retragere nu ar trebui să se mai aplice. (2) Trebuie să ne asigurăm că IMM-urile nu vor fi împovărate și mai mult, cu condiția garantării unui nivel adecvat de protecție a consumatorilor. În cele din urmă, poverile financiare și administrative suplimentare asupra IMM-urilor ar fi transferate clienților. (3) Capitolele IV și V (răspundere și clauze abuzive) ar trebui eliminate deoarece, chiar și după negocieri îndelungate, nu s-a putut obține armonizarea completă dorită. Eliminarea acestora ar evita un blocaj și ar deschide calea unor noi posibilități în cadrul negocierilor tripartite. (4) În ceea ce privește norma mult binevenită referitoare la fraudele pe internet, mai trebuie făcute unele ajustări pentru a asigura echilibrul dintre protecția consumatorilor și împovărarea întreprinderilor.

  Evelyn Regner (S&D), în scris. − (DE) Am votat în favoarea pachetului de compromis privind drepturile consumatorilor negociat între grupuri, deoarece s-au putut introduce unele îmbunătățiri ale directivei în comparație cu propunerea Comisiei. Este important că baza directivei este din nou armonizarea minimă și că serviciile din sfera sănătății sau socială sunt eliminate din directivă. A existat, de asemenea, o îmbunătățire în sectorul vânzării la distanță, în care perioada de retragere pentru consumatori a fost până acum de o săptămână, însă în virtutea amendamentelor Parlamentului European acum vor fi prevăzute două săptămâni. Achizițiile la târguri comerciale sunt acum clasificate, de asemenea, ca vânzare directă. În Austria, o achiziție la un târg comercial a fost tratată până acum, din punct de vedere juridic, în același mod ca o achiziție dintr-un magazin. Totuși, unele aspecte importante mai trebuie îmbunătățite. Cea mai mare prioritate în această privință o reprezintă capitolul V din directivă, de care Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European este complet nemulțumit. Nu trebuie să permitem ca lista de clauze abuzive să fie exhaustivă – statele membre nu ar trebui să fie împiedicate de la a-și lărgi nivelul de protecție a consumatorilor. În caz contrar, pentru mulți consumatori din state membre cu o tradiție îndelungată de protecție a consumatorilor nivelul de protecție s-ar înrăutăți. Prin urmare, și eu am votat pentru trimiterea propunerii înapoi la comisie, pentru ca aceste chestiuni esențiale să poată fi, de asemenea, soluționate și îmbunătățite.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Un consumator bine protejat este un cetățean în largul său și un semn de maturitate în democrațiile noastre moderne. Acesta este motivul pentru care directiva adoptată astăzi este atât de importantă.

Nu trece nicio zi fără ca consumatorul european, atunci când trebuie să aleagă să facă o achiziție online sau să accepte un amendament la un abonament telefonic, să nu se confrunte cu problema conformității contractului pe care l-a semnat sau aprobat. Parlamentul European a optat pentru un drept de retragere într-o perioadă de 14 zile ca răspuns la relațiile adesea inegale dintre profesioniști și consumatori. Acesta este un semnal clar că pe întregul teritoriu al Uniunii trebuie să se exercite aceleași drepturi.

Este adevărat că adoptarea raportului Schwab nu mulțumește pe deplin nici grupurile consumatorilor, care s-au opus principiului armonizării complete, nici reprezentanții întreprinderilor mici și mijlocii și camerele de comerț care și-au dorit ca acest document să se limiteze la stimularea ecomerțului. Parlamentul European a ales un compromis și nu a cedat vocilor de sirenă ale alarmiștilor. Alegerea sa este susținută de recentul sondaj european, care a demonstrat că 79 % dintre comercianții intervievați consideră că legislația care a fost adoptată va avea un impact mic asupra vânzărilor lor externe.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Noi, Grupul Verts/ALE, am vrut să asigurăm armonizarea minimă pentru toți consumatorii UE. Acest lucru le-ar permite statelor membre să introducă sau să mențină niveluri de protecție mai ridicate decât „media” UE. În plus, am vrut să asigurăm un nivel ridicat de protecție pentru toți consumatorii. Am fost de părere că o propunere legislativă bună ar fi un exemplu bun pentru a le arăta cetățenilor că UE veghează asupra intereselor lor.

După numeroase negocieri dure și neînțelegeri, am adus îmbunătățiri semnificative textului, în special includerea conținutului digital, excluderea serviciilor de sănătate și sociale, includerea persoanelor fizice și juridice deopotrivă și dispoziții bune în ceea ce privește drepturile de retragere și transmiterea riscului.

Totuși, am votat împotrivă în IMCO deoarece neajunsurile care au rămas sunt prea mari. Nu am putut să acceptăm un text care ar însemna reducerea nivelului de protecție a consumatorilor pentru orice cetățean UE. Textul nu a fost supus în întregime armonizării minime, iar textul articolelor individuale nu a fost nici clar nici suficient de bun încât să garanteze că nu se va produce o reducere a nivelului de protecție a consumatorilor pentru unii cetățeni UE. După votul de astăzi din PE, textul a fost trimis înapoi la Comisie.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) Sarcina Europei este de a proteja interesele cetățenilor și ale consumatorilor din Europa și astăzi Parlamentul a recunoscut în cele din urmă protecția justă a acestor drepturi. Până acum, consumatorii au riscat prea des să fie victime ale înșelăciunilor și fraudelor pieței, mai ales din cauza cunoașterii limitate a drepturilor lor. Prin adoptarea acestei rezoluții, Europa se așteaptă ca toți consumatorii să aibă informații clare și precise, care le va permite să facă alegeri informate și concentrate pe anumite aspecte.

Se va acorda mai multă protecție, mai ales vânzărilor online, și toți cetățenii care au achiziționat un produs care se dovedește a fi diferit față de ceea ce și-au dorit pot să ceară înlocuirea acestuia, o reducere de preț sau anularea contractului. Toate clauzele contractuale considerate abuzive vor fi menționate într-o „listă neagră” adecvată și nu vor putea fi folosite în niciun fel de contract. De-a lungul timpului, Europa s-a bazat pe piața unică europeană. Stabilirea unor norme comune poate să fie, acum mai mult ca oricând, o prioritate pentru instituțiile noastre: doar atunci vom putea garanta un comerț tot mai liber pentru toți cetățenii europeni.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. − Salut punerea în aplicare a articolului 57 prin care raportul este trimis înapoi la Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor, deoarece această măsură va asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Comisia încearcă să simplifice și să completeze cadrul de reglementare privind drepturile consumatorilor, și propune așadar fuziunea a patru directive existente într-un singur instrument legislativ. Pe de o parte, această propunere vizează să le ofere consumatorilor din cele 27 de state membre un nivel ridicat de încredere în protejarea drepturilor lor și, pe de altă parte, prevede ca entitățile care oferă bunuri și servicii să reducă obstacolele juridice și administrative din calea vânzărilor transfrontaliere.

Adoptarea acestui raport este un alt pas către realizarea completă a pieței interne, deoarece fragmentarea juridică existentă descurajează atât consumatorii, cât și întreprinderile atunci când doresc să se angajeze în activități comerciale transfrontaliere. Propunerea facilitează armonizarea completă, care vizează contractele încheiate în afara spațiilor comerciale și contractele la distanță, mai ales tranzacțiile efectuate online.

În același timp, raportorul include clauze de flexibilitate care le permit statelor membre să mențină un nivel ridicat de protecție a consumatorilor. Aplicarea unui set de drepturi și îndatoriri pentru consumatori și întreprinderi în virtutea unui cadru juridic unic va permite o rețea simplificată pentru creșterea tranzacțiilor pe piața internă.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Noile norme menite să reînnoiască legislația UE actuală privind drepturile consumatorilor trebuie să acopere toate tipurile de achiziții, indiferent dacă sunt făcute prin telefon, online, într-un magazin sau acasă. Amendamentele ar trebui să stimuleze încrederea consumatorilor atunci când fac cumpărături în alte țări și să asigure condiții egale pentru societăți, exploatând astfel pe deplin potențialul pieței comune. Pe de altă parte, noile norme trebuie echilibrate astfel încât să nu devină o povară intolerabilă pentru întreprinderile mici și mijlocii. Protecția consumatorilor este foarte importantă. Doar luând nivelurile de protecție a consumatorilor în serios vom putea să realizăm o armonizare completă. Este, de asemenea, important ca cetățenii să-și cunoască drepturile. Aceasta este o problemă pe întregul teritoriu al Europei, însă mai ales în țara mea natală. Potrivit datelor de la sondajul Eurobarometru, inițiat de Comisia Europeană, vasta majoritate a lituanienilor ar dori să învețe mai mult despre drepturile lor în calitate de consumatori. Potrivit sondajului, două treimi dintre lituanieni (66 %) consideră că sistemul juridic lituanian nu oferă un nivel adecvat de protecție prin emiterea de penalități pentru societățile care i-au amăgit sau înșelat. Mesajul este clar: nu putem să-l ignorăm. Statisticile au demonstrat, de asemenea, că acești oameni au puțină încredere în guvern și în birourile de informare UE – mai puțin de 7 % dintre lituanieni au încredere în aceste instituții care le furnizează informații corecte și sfaturi privind drepturile consumatorilor. Nu putem să lăsăm lucrurile așa cum sunt. UE trebuie să acționeze acum.

Raport: Gilles Chichester (A7-0039/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Susțin acest raport deoarece comunicațiile, infrastructura și serviciile electronice sunt esențiale în societatea contemporană și deoarece Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor a realizat lucruri importante, unele dintre ele încă în curs de desfășurare, mai ales în ceea ce privește securitatea informatică. Prin urmare, este logic să-i prelungim mandatul și responsabilitățile.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor are un rol special în sprijinirea statelor membre cu privire la eforturile de cooperare în acest domeniu la nivel comunitar. Tehnologiile informației și comunicațiilor au devenit elemente esențiale pentru economie și societate în ansamblul său. Acestea sunt vulnerabile la amenințări care nu mai respectă granițele naționale, fiind interconectate și interdependente cu alte infrastructuri, iar securitatea și reziliența acestora neputând fi asigurate prin abordări strict naționale. Raportul pune acceptul pe protejarea Europei împotriva atacurilor cibernetice și a perturbărilor sistemelor informatice prin mărirea gradului de pregătire, securitate și reziliență. Am votat în favoarea raportului deoarece urmărește dezvoltarea unei culturi a securității rețelelor informatice și a datelor în beneficiul cetățenilor, întreprinderilor și organizațiilor din sectorul public al Uniunii Europene. Cred că mandatul Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor este necesar pentru a permite Uniunii Europene, statelor membre și părților interesate să dezvolte un grad de pregătire și o capacitate de a preveni și detecta problemele din sfera securității rețelelor și informațiilor și de a răspunde mai eficient acestora.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Chiar dacă mandatul Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) expiră la 13 martie 2012, Uniunea Europeană mai trebuie să ia măsuri în acest domeniu. Prin urmare, a fost necesară adoptarea unei prelungiri a mandatului Agenției, care ar garanta coerență și continuitate în ceea ce privește securitatea rețelelor informatice. Din acest motiv am votat în favoarea acestui text.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport care prelungește mandatul Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) până la adoptarea unui nou regulament privind dispozițiile și principiile de lucru revizuite ale agenției. ENISA a fost instituită în 2004 pentru o perioadă inițială de cinci ani, având obiectivul principal de a asigura un nivel ridicat și eficient de securitate a rețelelor informatice și a datelor în interiorul Uniunii, contribuind astfel la funcționarea fără probleme a pieței interne. Atacurile informatice recente din statele membre ne determină să regândim și să reformulăm mandatul Agenției pentru a obține o capabilitate de răspuns mai flexibilă și pentru a susține eficiența operațională a Agenției. A le oferi tuturor cetățenilor UE oportunitatea de a folosi tehnologie digitală și a asigura încredere în Internet și în securitatea sa este unul dintre obiectivele cheie ale Agendei digitale pentru Europa. Odată ce ENISA va fi modernizată, se vor strânge cele mai recente informații de la țările europene, acestea vor fi încurajate să-și împărtășească practicile și Uniunea Europeană și statele membre vor fi pregătite mai bine pentru a preveni, a depista și a răspunde mai eficient problemelor de securitate a rețelelor informatice și a datelor.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Am sprijinit raportul lui Giles Chichester referitor la instituirea Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor, în ceea ce privește durata, deoarece consider că tehnologia informațiilor și comunicațiilor (TIC) a devenit coloana vertebrală a economiei europene și a societății ca întreg. TIC este vulnerabilă la amenințările din afara granițelor naționale și se schimbă odată cu evoluția tehnologiilor și a pieței. Deoarece TIC este globală, interconectată și dependentă de o altă infrastructură, securitatea și rezistența sa nu pot fi garantate pe baza unor abordări strict naționale și necoordonate. În același timp, provocările asociate cu sistemele de rețele informatice și de date evoluează rapid. Sistemele de rețele informatice și de date trebuie să fie protejate eficient de orice fel de intruziuni și întreruperi, inclusiv de atacuri ale oamenilor.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord cu necesitatea de a prelungi mandatul Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor. Acest organ, înființat de Uniunea Europeană în 2004 pentru un mandat de cinci ani, are nevoie acum de încă o prelungire pentru a face față necesităților și riscurilor de securitate actuale. Într-adevăr, utilizarea tot mai frecventă a comunicării prin intermediul calculatorului facilitează munca a multora dintre noi, însă constituie adesea și un pericol, mai ales pentru copii. Este nevoie de norme exacte pentru protejarea utilizatorilor. Totuși, modificarea regulamentului necesită mai mult timp și de aceea este necesar să prelungim mandatul Agenției.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Am ales să votez acest raport deoarece consider necesară prelungirea mandatului Agenției Europene pentru Securitatea Rețelelor Informatice până în 2013. Această agenție a fost instituită pentru o perioadă de cinci ani în martie 2004, iar apoi prelungită până în martie 2012. Principalul obiectiv a fost să asigure o securitate eficientă a rețelelor informatice din Uniune. Deoarece trăim într-o lume care a devenit din ce în ce mai dependentă de internet, trebuie să devenim mai conștienți de problema securității internetului, criminalitatea informatică nu este doar virtuală, ci are un adevărat impact asupra vieții noastre. Această problemă este și pe agenda NATO, drept urmare creându-se un Grup de lucru UE-SUA pe subiectul criminalitatea și securitatea informatică, ceea ce reprezintă un pas foarte important în protejarea infrastructurii informatice. Cred cu adevărat că avem nevoie în continuare de Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am fost încântat să votez pentru prelungirea mandatului Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) până în septembrie 2013. Această agenție a fost instituită în 2002 pentru o perioadă inițială de cinci ani. Mandatul ENISA este important deoarece a fost stabilit de UE pentru a îndeplini sarcini tehnice și științifice foarte concrete în domeniul securității datelor. Este important să avem o astfel de agenție pentru a asigura funcționarea fără probleme a pieței interne care afectează concret viețile cotidiene ale cetățenilor și ale întreprinderilor care utilizează servicii în bandă largă și bancare online, comerț electronic și telefoane mobile.

Dat fiind faptul că atacurile asupra sistemelor informaționale cresc în permanență, acesta este un moment critic pentru implementarea unor măsuri de securitate eficiente în vederea protejării sistemelor informaționale ale Europei. Este necesară o abordare UE descendentă pentru a proteja sectorul societății informaționale. Statele membre nu pot face acest lucru în mod adecvat de unele singure. Se estimează că fondurile necesare pentru prelungirea mandatului actual al ENISA ar fi de 12,698 de milioane EUR în angajamente.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Securitatea rețelelor informatice și a datelor este o preocupare în creștere nu doar pentru factorii decizionali din domeniul politic, ci pentru toate persoanele care folosesc această tehnologie tot mai mult pentru a interacționa unele cu altele și cu autoritățile statului.

Același nivel de grijă și atenție care a îndrumat cândva eforturile publice spre incriminarea violării corespondenței este necesar acum pentru securitatea noilor forme de comunicare. Acestea sunt mai sofisticate și, în consecință, trebuie monitorizate constant și actualizate în permanență.

Sunt de acord cu prelungirea mandatului Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor cu 18 luni, așa cum a propus Comisia și a votat comisia parlamentară, pentru a permite o discuție bogată și rodnică între instituțiile europene, cu participarea oamenilor, despre provocările, prioritățile și responsabilitățile agenției și, în același timp, pentru a evita vidul juridic care s-ar crea dacă mandatul nu ar fi prelungit.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se concentrează pe o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a regulamentului (CE) nr. 460/2004 privind instituirea Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA). ENISA a fost creată în 2004 pentru o perioadă inițială de cinci ani și a avut drept obiectiv sprijinirea funcționării pieței interne prin controlarea securității rețelelor informatice și asigurarea circulației datelor în interiorul UE. Odată cu răspândirea accesului la calculatoare și simplificarea și flexibilitatea rețelelor au apărut și primele atacuri din partea așa-numiților hackeri, care au pus în pericol securitatea rețelelor informatice și a datelor.

Recent lumea a fost șocată de dezvăluirile făcute de site-ul internet Wikileaks. În martie 2009, Comisia i-a solicitat Agenției să sprijine statele membre, protejându-le de atacuri informatice și de alte tulburări. În luna iulie a aceluiași an, statele membre au susținut prelungirea mandatului ENISA. Având în vedere faptul că chestiunile referitoare la securitatea rețelelor informatice și circularea datelor au un rol cheie în agenda digitală pentru Europa (Europa 2020), aș dori să-mi exprim acordul în ceea ce privește prelungirea mandatului ENISA cu încă 18 luni.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Recunoaștem importanța securității rețelelor informatice și a datelor în numeroase domenii de activitate în care acestea sunt relevante în prezent din punct de vedere social. Totuși, mecanismele care asigură această securitate nu pot fi decuplate de contextul politic și social în care sunt dezvoltate și puse în aplicare. În special, nu putem să ignorăm faptul că abordarea inerentă pentru sporirea securității și monitorizarea spațiului informatic nu au garantat întotdeauna în mod corespunzător respectarea drepturilor, a libertăților și a garanțiilor publicului.

Credem că faptul că UE finanțează programe de cercetare ale companiilor multinaționale mari care domină tehnologiile care le permit guvernelor să spioneze utilizatorii de internet, creând și dezvoltând totodată agenții precum ENISA, care vor plăti pentru utilizarea acelorași tehnologii, este extrem de semnificativ. Deoarece Internetul este recunoscut drept unul dintre cele mai importante spații publice din secolul al 21-lea, este important să profităm de el la maxim, mai degrabă decât să deschidem calea pentru însușirea acestui spațiu pentru putere economică, folosindu-l astfel în beneficiul celor puțini, pe cheltuiala vastei majorități și a utilizării sale pentru progres social.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prelungirea mandatului Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) și consolidarea resurselor sale, chipurile în interesul unui nivel mai ridicat de securitate pentru rețelele informatice de pe teritoriul UE, fac parte din abordarea concentrată pe sporirea securității, care nu respectă întotdeauna în mod corespunzător drepturile, libertățile și garanțiile publicului.

Trebuie să fim atenți deoarece un instrument pentru oprimarea oamenilor nu este creat în numele unui nivel mai ridicat de monitorizare a spațiului informatic. Internetul și diversele sale instrumente nu sunt opresive prin natura lor. Problema care apare se referă la contextul social și politic în care sunt utilizate. În lumina acestui lucru, faptul că UE finanțează programe de cercetare ale companiilor multinaționale mari care domină tehnologiile care le permit guvernelor să spioneze utilizatorii de Internet, creând și dezvoltând totodată agenții precum ENISA, care vor plăti pentru utilizarea acelorași tehnologii, este extrem de semnificativ.

Internetul este recunoscut drept unul dintre cele mai importante spații publice din secolul al 21-lea. Totuși, toată această grijă nu este suficientă pentru a împiedica însușirea acestui spațiu, care a fost creat de cunoașterea umană, și pentru a împiedica acest spațiu de la a servi unor politici care sunt supuse puterii economice și de la a facilita utilizarea sa privată...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu prevederile articolului 170 din Regulamentul de procedură)

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. − Se cade să votăm asupra raportului dlui Chichester într-o zi când am aflat că instituțiile UE au fost supuse unui atac informatic la scară largă. Securitatea datelor este tot mai importantă pentru toți cetățenii noștri și de aceea am fost bucuros să votez în favoarea acestui raport.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am fost de acord cu acest document deoarece concluziile președinției Uniunii Europene de la conferința ministerială privind protejarea infrastructurilor critice de informație organizată la Tallinn menționează că pentru a aborda problemele noi și pe termen lung pe viitor, trebuie să regândim și să reformulăm mandatul Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA), să atingem o capabilitate de răspuns mai flexibilă, să dezvoltăm aptitudini și competențe și să sprijinim eficiența operațională și impactul general al Agenției. Astfel ENISA ar deveni un activ permanent pentru fiecare stat membru și pentru Uniunea Europeană ca întreg. Comisia propune un regulament care să prelungească mandatul actual al agenției cu 18 luni pentru a avea timp suficient pentru o dezbatere privind noile dispoziții ale agenției. ENISA a fost instituită în martie 2004 pentru o perioadă inițială de cinci ani prin regulamentul (CE) nr. 460/2004[1], cu obiectivul principal de a asigura un nivel ridicat și eficient de securitate a rețelelor informatice și a datelor pe teritoriul Uniunii Europene și pentru a dezvolta o cultură a securității rețelelor informatice și a datelor în beneficiul cetățenilor, al consumatorilor, al întreprinderilor și al organizațiilor din sectorul public din Uniunea Europeană, contribuind astfel la funcționarea fără probleme a pieței interne. Regulamentul (CE) nr. 1007/2008[2] a prelungit mandatul ENISA până în martie 2012.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Amendamentul propus la regulamentul (CE) nr. 460/2004 care a instituit ENISA (Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor) și a stabilit durata acesteia nu poate decât să se bucure de sprijinul meu absolut. Am votat în favoarea acestei propuneri deoarece sunt convins de importanța activității acestei agenții în ceea ce privește comunicațiile și de importanța stabilirii jurisdicției care i-a fost atribuită pentru a lupta împotriva criminalității informatice, așa cum prevede amendamentul. După părerea mea, prelungirea duratei sale va evita de fapt riscul unui gol periculos în legislație. Pe deplin conștient de faptul că activitatea desfășurată de ENISA are un interes comunitar semnificativ, sper că aceasta va primi resurse sporite.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru acest raport referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a regulamentului (CE) nr. 460/2004 privind instituirea Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor, în ceea ce privește durata. Salut acordul în primă lectură.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Tehnologia informației și comunicațiilor (TIC) face acum parte integrantă din economia și societatea Uniunii Europene. Astăzi, datorită evoluției continue a mass-mediei și a sistemelor informatice, TIC este expusă tot mai mult amenințărilor care nu pot fi abordate eficient doar la nivel național.

Prin urmare, să primim favorabil propunerea Comisiei de reformare radicală a Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) și prelungirea mandatului său pentru încă 18 luni, care ne va permite să depășim riscul unui vid juridic periculos. Proliferarea cerințelor de securitate implică în mod cert costuri pentru companiile care activează pe teritoriul UE, ducând la un nivel extins de fragmentare și la lipsa competitivității pe piața internă europeană. Pe de altă parte, în timp ce dependența de rețele și de sisteme informatice crește, abilitatea de a face față problemelor continuă să fie necorespunzătoare.

Prin urmare, ENISA trebuie să-și continue angajamentele prin adoptarea de strategii menite să identifice riscurile și vulnerabilitățile în ceea ce privește securitatea rețelelor informatice și a datelor, permițându-ne să identificăm și să soluționăm aceste provocări cărora va trebui să le facem față în viitorul apropiat.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Prelungirea mandatului Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) cu 18 luni, așa cum a propus Comisia, este absolut firească deoarece permite purtarea discuțiilor necesare în interiorul instituțiilor europene, cu implicarea părților interesate, inclusiv a publicului, referitoare la provocările, prioritățile și responsabilitățile agenției și evitând astfel vidul juridic care s-ar crea dacă mandatul nu ar fi prelungit.

Securitatea rețelelor informatice este o prioritate pentru toți cei care le folosim. În ceea ce privește securitatea, trebuie să menținem același nivel de atenție care a fost acordat comunicațiilor în trecut; acestea au tehnologie mai avansată și de aceea trebuie să li se acorde mai multă atenție.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) a fost înființată în 2004. Are rolul de a asigura securitatea rețelelor informatice și a datelor în interiorul UE. Este, de asemenea, însărcinată cu dezvoltarea unei culturi privind securitatea rețelelor informatice și a datelor în rândul cetățenilor, al consumatorilor, al întreprinderilor și al organizațiilor publice din Uniunea Europeană. În contextul exercițiilor, precum cele desfășurate recent împotriva criminalității informatice, securitatea trebuie să poată fi garantată în eventualitatea unei situații de urgență. Totuși, măsura în care această posibilitate este de fapt fezabilă în practică nu-mi este absolut clară. Nu am votat în favoarea acestui raport deoarece există pericolul ca cetățenii să suporte costuri suplimentare fără să existe beneficii tangibile.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) În ciuda crizelor financiare, Europa s-a complăcut, și continuă să o facă, în crearea de autorități suplimentare – pentru fiecare chestiune și fiecare problemă este instituită o agenție nouă. Între 2005 și 2009, bugetul pentru agențiile UE a crescut de peste două ori, iar numărul angajaților a crescut cu 65 %. Totuși, valoarea adăugată pe care o oferă este extrem de discutabilă. Rezultatele lasă de dorit iar monitorizarea acestora este necorespunzătoare. În medie, contribuabilii trebuie să plătească 579 de milioane EUR pe an pentru agențiile UE. Sunt categoric împotriva înființării de noi agenții. Este inacceptabil ca contribuabilii să finanțeze funcționari din statele membre cu slujbe foarte comode în agenții fără sens. Prin urmare, am votat împotriva raportului privind instituirea Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor. Comisia are mai mulți decât suficienți funcționari instruiți pentru a se achita de această sarcină.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Europa are nevoie de un sistem care să-i protejeze rețelele informatice; această protecție este garantată de ENISA, Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor. Raportul dlui Chichester nu este decât un compromis între instituțiile europene, care vizează prelungirea mandatului și sporirea personalului acestei agenții, oferindu-i-se mai multe resurse pentru a acorda mai multă importanță luptei împotriva criminalității informatice cu scopul de a asigura o mai bună protecție a sistemelor informatice. Am votat în favoarea acestui regulament tocmai deoarece cred că este important să asigurăm siguranța acestui domeniu, din moment ce ne aflăm în epoca digitală.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu acest amendament privind mandatul Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA). Procesul de reformă legislativă a Agenției, care este în curs, trebuie să fie discutat pe îndelete, astfel încât mandatul Agenției, care expiră la 13 martie 2010, trebuie prelungit.

De fapt, trebuie să se aprobe o prelungire care să le ofere Parlamentului și Consiliului timp suficient pentru a purta o discuție, astfel încât activitatea Agenției să-și păstreze consecvența și continuitatea. În lumina celor afirmate, am votat în favoarea acestui amendament care stipulează că mandatul agenției ar trebui prelungit până la 13 septembrie 2013.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Consolidarea rețelelor și a datelor este o chestiune de importanță majoră. Prin urmare, este esențial să ne asigurăm că există timp suficient pentru ca discuții care fac parte din procesul de reformă legislativă a Agenției europene pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor (ENISA) să se desfășoare în mod corespunzător; așadar, am votat în favoarea prelungirii mandatului agenției până la 13 septembrie 2013.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Ca urmare a procedurii legislative ordinare: (prima lectură)

Parlamentul European,

– având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2010)0520),

– având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C7-0297/2010),

– având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

– având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 8 decembrie 2010(1),

– având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0039/2011),

1. adoptă poziția sa în primă lectură preluând propunerea Comisiei;

2. solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3. încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale, poziția Parlamentului.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) Volumul tot mai mare de date private care circulă în rețelele informatice din întreaga lume zilnic constituie o amenințare potențială dacă sunt violate. Din acest motiv, cred că textul adoptat astăzi ar contribui la creșterea nivelului de protecție a informațiilor sensibile, lucru de care avem nevoie. ENISA, Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor trebuie să primească un rol mai mare în lupta împotriva criminalității informatice, care trebuie să meargă mână în mână cu o simplificare a procedurilor administrative. Închei prin a menționa din nou faptul că aceasta este și poziția țării mele, care dorește să consolideze resursele alocate Agenției.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) În 2004 a fost instituită pentru o perioadă de cinci ani Agenția europeană pentru securitatea rețelelor informatice și a datelor. Cei 57 de angajați ai săi se ocupă de dezvoltarea securității rețelelor informatice și a datelor pentru cetățeni, consumatori și întreprinderi, precum și pentru organizațiile publice din Uniunea Europeană. Printre sarcinile lor se numără atât analiza riscurilor, cât și măsurile preventive. Dat fiind ritmul continuu și tot mai rapid al dezvoltării tehnologiilor informației și comunicațiilor și importanța lor fundamentală pentru tehnologie și industrie, s-a ajuns la concluzia că este nevoie de această agenție și pe viitor. Totuși, solicit de ceva timp o revizuire bazată pe întreprinderi a agențiilor UE. Există deja inițiative pentru revizuirea sistemului în ansamblul său și nu voi vota în favoarea prelungirii mandatului acestei agenții până la finalizarea unei revizuiri de acest tip.

Propunere de rezoluție (B7-0224/2011)

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) La 11 martie, Japonia a fost lovită de unul dintre cele mai îngrozitoare seisme cu care s-a confruntat vreodată, provocând mii de decese și de dispariții, pagube materiale semnificative și un accident nuclear extrem de grav care a afectat centrala nucleară de la Fukushima care reprezintă, la rândul său, o nouă amenințare. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să ia măsuri pentru a acorda tot ajutorul și sprijin umanitar, tehnic și financiar necesare Japoniei și regiunilor sinistrate. Din acest motiv am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Sunt de acord cu această propunere de rezoluție. Japonia a fost lovită de o catastrofă naturală la scară largă care a provocat, de asemenea, un accident nuclear major a cărui adevărată amploare nu a putut fi evaluată până acum și care va avea consecințe asupra sănătății oamenilor și a mediului înconjurător multe decade de acum înainte. Uniunea Europeană a activat imediat mecanismul său de protecție civilă pentru a-și coordona ajutoarele umanitare, tehnice și financiare. Această catastrofă ar trebui percepută ca un punct de plecare pentru evaluarea temeinică și reconsiderarea chestiunilor referitoare la siguranța energiei nucleare. Energia nucleară nu prezintă doar problema operării centralelor nucleare însele, ci și problema depozitării combustibililor obținuți din deșeurile radioactive care vor persista timp de secole. În timpul seismului din Japonia, facilitățile subterane pentru depozitarea combustibilului obținut din deșeuri radioactive s-au deteriorat, ceea ce ne face să credem că opinia predominantă până în prezent potrivit căreia îngroparea este cel mai sigur mijloc de neutralizare a deșeurilor nu este dovedită deloc, și că facilitățile de depozitare a deșeurilor pot deveni un pericol și mai mare pentru sănătatea oamenilor și a mediului înconjurător. Cred că este esențial să începem discuții active în cadrul UE și la nivel internațional pentru a putea să asigurăm cel mai ridicat standard de depozitare a deșeurilor în centralele nucleare care se află deja în funcțiune și pentru a analiza cu seriozitate beneficiile centralelor nucleare planificate și a evalua pericolele posibile.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece exprimă solidaritatea europenilor cu Japonia. Parlamentul evidențiază curajul japonezilor în această criză, cea mai gravă de la Al Doilea Război Mondial, care le-a afectat atât de puternic țara. Dintre prietenii Japoniei, europenii s-au prezentat imediat la datorie pentru a da o mână de ajutor persoanelor afectate. Totuși, arhipelagul se confruntă cu o problemă nucleară care ne preocupă extrem de mult și necesită atenția noastră deplină. Europa ar face bine să ofere întreaga sa asistență și expertiză autorităților japoneze pentru a împiedica o catastrofă ca urmare a consecințelor devastatoare pe care, din păcate, le cunoaștem cu toții prea bine.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Ca basc, aș dori să-mi exprim compasiunea față de poporul japonez; să le spun că atitudinea lor în fața catastrofei, modul în care fac față prezentului și demnitatea cu care privesc spre viitor constituie toate o dovadă a măreției lor. Aș dori să le transmit condoleanțe familiilor tuturor celor care au decedat sau au dispărut. Europa va trebui, de asemenea, să continue să le acorde întregul ajutor uman și material de care este nevoie după ce vor dispărea de pe prima pagină a știrilor, pentru a putea deveni din nou ceea ce au fost dintotdeauna: o țară măreață cu un popor măreț.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Am votat pentru propunerea de rezoluție privind Japonia deoarece cred că este datoria noastră să arătăm solidaritate cu un popor care a fost lovit de un necaz triplu și și-a pierdut mulți dintre cetățeni. Din păcate, urmările acestei tragedii continuă să fie necunoscute. Pe de altă parte, catastrofa din Japonia, în special incidentul de la Fukushima și situația de urgență care i-a urmat, a adus înapoi pe ordinea de zi chestiunea referitoare la necesitatea energiei nucleare și consecințele acesteia. În același timp, cred cu tărie că nu ar trebui să dramatizăm excesiv ceea ce s-a întâmplat și să abandonăm energia nucleară sub impulsul emoțiilor. După părerea mea, Europa are nevoie de energie nucleară și ar trebui să adoptăm o abordare pragmatică mai degrabă decât să hotărâm în grabă să închidem centralele nucleare.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece aș dori în primul rând să-i transmit condoleanțe și să-mi exprim solidaritatea cu poporul japonez ca urmare a catastrofei naturale care a răpit multe vieți și a calamității de la centrala nucleară de la Fukushima. Devastate, Japonia și regiunile sale au nevoie de toate tipurile de ajutor și sprijin – umanitar, financiar și tehnic. Salut faptul că Uniunea Europeană și-a activat imediat mecanismul de protecție civilă pentru a-și coordona ajutoarele de urgență. Aș dori să atrag atenția asupra faptului că catastrofa de la centrala nucleară de la Fukushima ne forțează să analizăm situația și viitorul în ceea ce privește energia nucleară europeană. Ar trebui, de asemenea, să discutăm și să evaluăm în Parlamentul European riscul prezentat de centralele nucleare din apropierea frontierelor externe ale Uniunii Europene. Toate statele membre ale Uniunii Europene ar trebui să reflecteze și să ia măsuri cu privire la centralele nucleare din propriile lor țări din cauza amenințării posibile pe care o constituie radiațiile pentru întreaga Europă. Imediat după evenimentele din Japonia, Germania, de exemplu, și-a închis reactoarele nucleare construite înainte de 1980 și, ținând cont de cercetarea și expertiza specialiștilor, negociază noi alternative la energia nucleară.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Aș dori să-mi exprim solidaritatea cu poporul japonez ca urmare a seismului și a tsunamiului care au avut loc în martie în nord-estul Japoniei. Deficiențe grave în operarea centralelor nucleare stârnesc teama de o catastrofă nucleară și ne forțează să regândim standardele de siguranță nucleară în Europa. Aș dori să solicit o discuție serioasă referitoare la nevoia de energie nucleară sigură în Europa și la faptul că Europa are nevoie de această sursă de energie.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Astăzi Japonia este copleșită. Se confruntă cu un accident nuclear după altul, după o catastrofă naturală. Aceasta este cea mai gravă criză cu care se confruntă Japonia de la Al Doilea Război Mondial. Sunt zeci de mii de victime iar pagubele materiale sunt semnificative și continue să fie dificil de cuantificat. Uniunea Europeană trebuie să dea un răspuns pe măsura gravității crizei. Japonia are nevoie urgentă de ajutor. Îndemnăm Comisia să conducă și să coordoneze efortul de solidaritate a Europei. Acțiunile Europei trebuie să fie clare, rapide și eficiente pe termen scurt și lung. Cât despre centrala nucleară de la Fukushima, neliniștea Europei este justificată. Executivul european trebuie să răspundă prin a solicita o serie de teste de prăbușire care să fie efectuate într-un mod independent și transparent asupra întregii infrastructuri nucleare a Europei. În cele din urmă, nu putem să mergem mai departe fără a medita la nivel colectiv la politica noastră energetică. În ceea ce privește economisirea de energie, sursele de energie regenerabilă, criteriul eficienței energetice, ne așteptăm la decizii ambițioase și concludente din partea Europei, precum și din partea cercetării europene, finanțate adesea cu mai puțin de 3 % din PIB.

  Ioan Enciu (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestei rezoluții întrucât consider că Parlamentul European și Uniunea Europeană în ansamblul său trebuie să își manifeste solidaritatea față de evenimentele dramatice petrecute în Japonia. UE și Statele Membre trebuie să fie prompte în acordarea ajutorului umanitar necesar depășirii efectelor cutremurului de către populația japoneză. De asemenea, cred că este foarte important ca accidentul nuclear deosebit de grav cauzat de acest dezastru natural să fie analizat în mod corect astfel încât să se evite pe viitor posibilitatea producerii de astfel de evenimente.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție care dă dovadă de solidaritate cu victimele seismului, ale tsunamiului și ale accidentului nuclear care au devastat Japonia, și care solicită UE și statelor sale membre să acorde tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar regiunilor afectate, cu titlu prioritar.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) La 11 martie, Japonia a fost lovită de un seism masiv, urmat de un tsunami care a provocat cea mai mare criză nucleară din istoria acestei țări, centrala nucleară de la Fukushima suferind pagube structurale grave și aflându-se din acel moment în pericolul iminent de a declanșa o catastrofă nucleară de proporții majore. Această catastrofă a provocat mii de decese și este cea mai mare tragedie care a avut loc în Japonia de la cel de-Al Doilea Război Mondial.

În acest moment aș dori să mă alătur acestui Parlament și să acord un vot de solidaritate profundă cu poporul japonez, și aș dori să transmit condoleanțe familiilor victimelor și tuturor celor care au fost afectați de această catastrofă de proporții inimaginabile.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Catastrofa naturală recentă fără precedent din Japonia a întristat profund comunitatea internațională și a determinat instituțiile europene nu doar să-și exprime solidaritatea, ci și să ofere ajutor tehnic și umanitar. Problemele care s-au petrecut la centrala nucleară de la Fukushima au adus încă o dată discuția privind chestiunile energetice în prim planul ordinii de zi.

De fapt, 30 % din energia consumată de UE este de origine nucleară; există țări unde producția internă este de 80 %, precum Franța, și țări fără nicio centrală nucleară, precum Portugalia și Austria. Parlamentul a discutat această chestiune cu mai multe ocazii și a ajuns la concluzia că, în ciuda chestiunilor care țin de mediul înconjurător, este nevoie ca UE și statele sale membre să încurajeze și să sprijine generația așa-numitei „energii verzi”.

Prin urmare, sprijin din toată inima această rezoluție care încearcă, în primul rând, să dezvolte un plan pentru verificarea securității tuturor centralelor nucleare, și, în al doilea rând, să sporească semnificativ producția de energie din surse regenerabile astfel încât aceasta să devină sursa principală de energie din UE. Ar trebui să subliniem, de asemenea, necesitatea eficienței energetice și a îndeplinirii obiectivelor UE 2020.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT)Propunerea de rezoluție se concentrează pe aspecte pe care noi le considerăm esențiale în prezent: exprimarea solidarității profunde cu poporul japonez, în special cu victimele catastrofei care a lovit țara, și cu familiile acestora. UE ar trebui să exprime această solidaritate într-un mod concret prin punerea la dispoziție de forme de ajutor care sunt considerate necesare în zone corespunzătoare, acestea urmând să fie definite și puse în aplicare în colaborare cu autoritățile japoneze. Prin urmare, am susținut rezoluția și am votat pentru.

Această rezoluție are de-a face, de asemenea, cu chestiuni referitoare la siguranța nucleară, și cu învățămintele care trebuie trase din ceea ce s-a întâmplat la uzina de la Fukushima, subiect pe care am avut ocazia să-l abordăm în cursul dezbaterii. În special, se impune revizuirea și, dacă este necesar, ajustarea redundanțelor din sistemele de securitate din uzinele existente în statele membre UE. Este nevoie, de asemenea, să purtăm o discuție vastă la nivel de societate despre chestiunea energetică, despre nevoile noastre prezente și viitoare și despre cum pot fi satisfăcute acestea. Aceasta discuție ar trebui să se desfășoare lucid, cu informații despre impactul, potențialul și limitele fiecărui tip diferit de energie.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Am votat în favoarea solidarității cu guvernul japonez ca urmare a triplei catastrofe – seism, tsunami și accident nuclear – care a lovit această țară. Într-o rezoluție comună depusă de toate grupurile politice, Parlamentul solicită UE și statelor membre să acorde Japoniei tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar.

Seismul devastator și tsunamiul care au lovit Japonia la 11 martie au provocat mii de decese și dispariții, precum și pagube materiale semnificative. Catastrofa a provocat, de asemenea, un accident nuclear extrem de serios care afectează centrala nucleară de la Fukushima și constituie o nouă amenințare.

Prin urmare, aș dori să exprim solidaritatea noastră profundă cu victimele acestei catastrofe triple, într-un moment când nivelul pierderilor de vieți omenești și al pagubelor materiale nu a fost evaluat încă în întregime.

Din același motiv, am dori să evidențiem „mobilizarea, curajul și hotărârea” poporului japonez în fața acestei catastrofe, și să solicit UE și statelor membre să acorde, cu titlu prioritar, Japoniei și regiunilor sinistrate, tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar.

  Salvatore Iacolino (PPE), în scris. − (IT) Sângele rece și decența populației din Japonia sunt singura consolare în această viziune apocaliptică și mass-media a arătat acest lucru întregii lumi. O tragedie nesfârșită în care limitele omului ies la iveală și devin surprinzător de aparente în confruntarea cu forța necontenită a naturii. Solidaritatea globală și asistența concretă, oferită cu generozitate, reprezintă răspunsul corect și responsabil al comunității internaționale. Fiecare dintre noi își va aminti răspunsul eroic al acelor voluntari – majoritatea pompieri pensionați – care și-au oferit viețile pentru a ajuta la stingerea incendiilor de la reactoarele de la Fukushima. Reprezintă un exemplu pentru Japonia și pentru noi toți, evidențiind totodată necesitatea ca Europa să adopte o strategie pentru catastrofe naturale și provocate de om. După cum am explicat, sprijin cu convingere această rezoluție privind Japonia.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece seismul și tsunamiul devastatoare care au lovit Japonia și regiunea din Pacific la 11 martie în acest an au dus la decesul sau dispariția a mii de oameni și au provocat pagube materiale semnificative. Catastrofa a provocat, de asemenea, un accident nuclear extrem de grav care afectează centrala nucleară de la Fukushima și reprezintă o nouă amenințare. Prim-ministrul japonez, Naoto Kan, a declarat că țara sa se confruntă cu cea mai gravă criză din ultimii 65 de ani, de la Al Doilea Război Mondial. Aș dori totodată să-mi exprim compasiunea față de poporul japonez și sprijinul ca urmare a acestei calamități naturale și a catastrofei care a răpit numeroase vieți. Sunt încântat de faptul că Parlamentul European își exprimă, de asemenea, solidaritatea profundă cu poporul și guvernul japonez și își prezintă condoleanțele sale sincere victimelor acestei catastrofe triple, fără a pierde din vedere faptul că pierderile de vieți omenești și pagubele materiale nu au fost încă evaluate în întregime. Acesta salută, de asemenea, mobilizarea, curajul și hotărârea poporului japonez și ale autorităților în fața acestei catastrofe, și solicită Uniunii și statelor sale membre să acorde, cu titlu prioritar, Japoniei și regiunilor sinistrate tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar. Este bine că Uniunea a activat imediat mecanismul de protecție civilă pentru a-și coordona ajutoarele de urgență. Totuși, devine clar că catastrofa din Japonia ne forțează să regândim în esență chestiunea securității nucleare, și trebuie să consolidăm siguranța nucleară pe întregul teritoriu al Uniunii Europene.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Propunerea de rezoluție de astăzi de acordare de sprijin Japoniei a fost votată în unanimitate de toate grupurile politice din Parlament pentru a ne exprima solidaritatea cu Japonia, protagonista evenimentelor tragice din 11 martie 2011. Am susținut rezoluția deoarece, în ciuda declinului economic și financiar și a instabilității din țările din Africa de Nord, instituțiile europene trebuie să sprijine Japonia atât din punct de vedere economic, cât și prin ajutoare umanitare. Ceea ce s-a întâmplat a produs și va continua să producă dificultăți economice și financiare inevitabile, creând repercusiuni imposibil de evitat pe piețele europeană și globală. Reuniunea dintre UE și Japonia, programată pentru luna mai aici la Bruxelles, poate să reprezinte începutul colaborării și sprijinului pe care trebuie să le garanteze UE în calitate de partener cheie pentru reconstrucție, ajutând Japonia, fie prin asistență tehnică în sectorul energetic, fie prin consolidarea relațiilor de afaceri, menite să reconstruiască rapid această mare putere mondială. În plus, consider că miniștrii energiei din Europa au procedat bine atunci când au decis să acorde prioritate siguranței centralelor nucleare europene, evidențiind importanța unei mai mari coordonări europene pe durata modernizării facilităților nucleare.

  Agnès Le Brun (PPE), în scris. – (FR) De două săptămâni, în Japonia se produce cel mai grav accident nuclear din istorie. Este încă prea devreme să măsurăm adevărata amploare a catastrofei, însă este evident că, în afară de Cernobîl, niciun loc de pe pământ nu a mai fost lovit de tehnologia nucleară civilă. Situația de la Fukushima stârnește groază și compasiune în noi toți și ridică întrebări cu privire la propriul nostru sistem de producere a energiei nucleare. În lumina celor spuse, consider că este extrem de scandalos ca preocupările firești stârnite de această perioadă de criză să fie exploatate în scopuri partizane. Nu este vorba despre interzicerea dezbaterii privind energia nucleară. La fel ca în cazul oricărei chestiuni, și îndeosebi al celor atât de importante din punct de vedere strategic, dezbaterea democratică trebuie să ducă la soluții înțelepte care să fie adoptate. Deoarece nu cred că emoțiile sunt un bun sfătuitor, am sprijinit rezoluția de urgență a Parlamentului European. Trimite un mesaj de sprijin ferm prietenilor noștri japonezi fără a permite intruziunea preocupărilor interne care nu ar respecta perioada de decență care este deopotrivă necesară și indispensabilă.

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris. − (PL) Ar trebui să acordăm cea mai mare atenție și să răspundem de urgență situației din Japonia în perioada de după această catastrofă îngrozitoare, și să oferim nu doar sprijin moral, ci și sprijin economic, umanitar și politic. Ar trebui să salutăm modul în care s-a comportat poporul japonez și acțiunile serviciilor de salvare și de prevenire. Alte părți ale lumii, inclusiv Europa, ar trebui să tragă învățăminte de pe urma acestei catastrofe. Avem zone de activitate seismică. Lisabona a suferit pagube considerabile ca urmare a unui tsunami secole în urmă, la fel și Messina mai târziu și Skopje ca urmare a unui seism în urmă cu 50 de ani. Lucrăm de ani de zile la un sistem de rapid de alertă, și totuși deocamdată nu am înregistrat niciun fel de rezultate substanțiale. Ar trebui să accelerăm considerabil lucrul la acest proiect. Alertele rapide ar putea să prevină decesele inutile, și chiar multe mii de astfel de decese.

  David Martin (S&D), în scris. − Nu pot să nu fiu de acord cu rezoluția comună propusă de grupurile politice cu privire la tragediile triple din Japonia, respectiv seismul, tsunamiul și accidentul nuclear, și să nu le transmit și eu condoleanțe familiilor celor care și-au pierdut viața în aceste evenimente îngrozitoare. Totuși, aprecierea de către Japonia a sincerității care a stat la baza acestei rezoluții va fi temperată, sunt sigur – când va fi votată aproape în unanimitate mâine – de acțiunile statelor membre care în cel mai bun caz au exagerat și au creat panică publică sau, în cel mai rău caz, s-au folosit de această oportunitate pentru a impune măsuri protecționiste. Guvernul spaniol a solicitat ca bunurile japoneze să fie verificate pentru a vedea dacă prezintă urme de radiații, Olanda a avertizat lucrătorii din porturi să manevreze toate containerele din Japonia cu atenție, Franța solicită verificarea tuturor bunurilor înainte de a fi exportate din Japonia și vămile germane cer controale aleatorii ale tuturor bunurilor importante din Japonia, inclusiv mașini, pentru a vedea dacă prezintă urme de radiații. Majoritatea acestor restricții au fost impuse asupra bunurilor care au fost produse și au părăsit porturile japoneze cu săptămâni, dacă nu cu luni înaintea producerii seismului! Halal solidaritate!

  Clemente Mastella (PPE), în scris. − (IT) Catastrofa care a lovit Japonia ca urmare a unui seism și a unui tsunami de proporții surprinzătoare ne-a lăsat cu un sentiment de profundă tristețe față de pierderea imensă de vieți omenești și pagubele substanțiale aduse proprietății. Ce-ar fi dacă, în calitate de deputați în PE, ne-am exprima cea mai sinceră compasiune față de poporul și guvernul japonez? Gândurile noastre și cele ale tuturor cetățenilor europeni sunt cu miile de oameni care vor trebui acum să-și reconstruiască viețile și comunitățile. În același timp, suntem impresionați de măsurile rapide și decisive ale autorităților locale și ale serviciilor de urgență și de curajul și hotărârea exemplare ale poporului japonez. Deși UE a activat deja mecanismul său de protecție civilă prin trimiterea specialiștilor din Europa pentru a coordona ajutoarele de urgență, îndemnăm, de asemenea, statele membre să sprijine, cu titlu prioritar, zonele sinistrate cu tot ajutorul umanitar, tehnic și financiar de care au nevoie. În numele prieteniei puternice și a relațiilor politice și economice strânse care leagă UE de Japonia, suntem hotărâți să sprijinim această țară care se luptă să depășească provocările cu care se confruntă, inclusiv amenințarea unei adevărate catastrofe nucleare.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR)Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție care exprimă solidaritatea deputaților din Parlamentul European cu poporul japonez și guvernul său ca urmare a evenimentelor cutremurătoare din ultimele zile. Dorim ca Uniunea și statele membre să acorde Japoniei și regiunilor sinistrate tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Este datoria Parlamentului să-și exprime solidaritatea cu guvernul japonez ca urmare a acestei catastrofe triple – seismul, tsunamiul și accidentul nuclear – care a lovit țara. În această rezoluție comună depusă de toate grupurile politice, solicităm Uniunii și statelor sale membre să acorde Japoniei tot ajutorul ș sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar. Seismul devastator și tsunamiul care au lovit Japonia la 11 martie au provocat mii de decese și dispariții, precum și pagube materiale semnificative. Catastrofa a provocat, de asemenea, un accident nuclear extrem de grav care afectează centrala nucleară de la Fukushima și constituie o amenințare gravă în sine. Este, de asemenea, datoria noastră să ne exprimăm solidaritatea profundă cu poporul și guvernul japonez și să transmitem condoleanțe victimelor acestei catastrofe triple.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Având în vedere amploarea tsunamiului și magnitudinea seismului din 11 martie, trebuie să-mi exprim solidaritatea profundă cu familiile victimelor și cu poporul și guvernul japonez. Aș dori, de asemenea, să-mi exprim sprijinul absolut și admirația desăvârșită față de salvatorii și personalul de la centrala nucleară de la Fukushima.

Din fericire, Uniunea Europeană a putut să răspundă rapid solicitării Japoniei, și anume prin activarea mecanismului său de protecție civilă, conceput pentru a coordona acțiunile celor 27 de state membre în situații de urgență la nivel național, european și internațional. Urmând același fir, Uniunea este pregătită să pună la dispoziția Japoniei și a specialiștilor internaționali întreaga sa expertiză tehnică din domeniul nuclear pentru a prelua controlul asupra situației din apropierea și chiar din centrul centralei nucleare de la Fukushima.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Seismul și tsunamiul devastatoare care au lovit Japonia și regiunea din Pacific la 11 martie 2011 au provocat decesul și dispariția a mii de persoane, precum și pagube materiale considerabile, distrugând viețile a numeroși oameni. Aceste evenimente au dus ulterior la un accident nuclear extrem de grav la centrala nucleară de la Fukushima. Potrivit declarației prim-ministrului japonez, Naoto Kan, țara se confruntă cu cea mai gravă criză din ultimii 65 de ani, de la Al Doilea Război Mondial. În această propunere de rezoluție, Parlamentul European își exprimă solidaritatea cu poporul japonez și prezintă condoleanțele sale cele mai sincere victimelor catastrofei. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție și sper din suflet că situația din Japonia va putea fi ținută sub control și că chestiunea energiei nucleare va fi regândită pe plan global.

  Justas Vincas Paleckis (S&D), în scris. − (LT) Am privit cum Japonia a trecut printr-o serie de catastrofe îngrozitoare, cu care nu s-a mai confruntat nicio țară simultan. Un seism, un tsunami și un accident la o centrală nucleară - oricare dintre aceste catastrofe ar reprezenta o provocare majoră de una singură, însă împreună au pus o povară imposibil de suportat pe umerii acestei țări și a cetățenilor săi. După ce incendiul care continuă să mocnească la centrala nucleară de la Fukushima va fi stins, va trebui să se găsească un răspuns la numeroase întrebări – ar fi putut să fie evitate anumite catastrofe, și ce îmbunătățiri în materie de siguranță ar trebui să aducă alte centrale nucleare astfel încât catastrofele naturale de acest gen să nu provoace accidente nucleare? Toate țările care folosesc energie nucleară ar trebui să verifice siguranța centralelor lor nucleare. Acele țări care intenționează să construiască noi centrale nucleare ar trebui să analizeze cu mai multă atenție pericolele pe care le prezintă acestea. Totuși, acum este important ca Uniunea Europeană să dea dovadă de solidaritate cu oamenii obișnuiți din Japonia. Rezoluția referitoare la situația din Japonia este așadar esențială. Trebuie să oferim tot sprijinul umanitar, tehnic și financiar necesar pentru a ajuta oamenii să supraviețuiască și să reconstruiască regiunile afectate în viitor, cât mai curând posibil.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Seismul dezastruos care a lovit Japonia la 11 martie nu poate să treacă neobservat în ochii lumii; trebuie să medităm la aspectele politice și socioeconomice ale consecințelor dezastruoase ale tsunamiului. La fel precum colegii mei, prin aprobarea acestei propuneri de rezoluție îmi exprim compasiunea cea mai profundă față de poporul japonez care, cu un sentiment măreț de responsabilitate civilă, reacționează în cel mai bun mod posibil la această catastrofă. Sper și solicit ca UE să ia măsuri pentru a oferi ajutor umanitar prin propriile sale servicii de protecție civilă și să propună proiecte adecvate pentru a soluționa problema contaminării nucleare prin intermediul unui proiect comun cu autoritățile japoneze pentru a încerca, pe cât posibil, să readucă lucrurile la normal.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) La 11 martie, Japonia și regiunea Pacificului au fost lovite de un seism devastator, urmat de un tsunami care a provocat mii de decese și dispariții, precum și pagube materiale considerabile.

Am votat în favoarea acestei rezoluții care exprimă solidaritatea cu victimele seismului, ale tsunamiului și ale accidentului nuclear și sper să se dea curs de urgență solicitării Parlamentului ca UE și statele sale membre să acorde Japoniei și regiunilor sinistrate tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Într-un moment când Japonia se confruntă cu cea mai gravă criză de la cel de-Al Doilea Război Mondial, ca urmare a seismului și a tsunamiului care au devastat țara la 11 martie, aș dori să exprim, la rândul meu, solidaritatea profundă cu poporul japonez și cu solicitarea Parlamentului ca UE și statele sale membre să acorde, cu titlu prioritar, regiunilor sinistrate tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar.

  Robert Rochefort (ALDE), în scris. – (FR) Seismul și tsunamiul care au lovit Japonia la 11 martie au provocat decesul a mii de persoane (numărătoarea actuală depășește 27 000 de persoane decedate și dispărute) și pagube materiale semnificative. În aceste condiții, Japonia trebuie să facă față acum unui accident nuclear extrem de grav. De vreme ce Japonia nu s-a mai confruntat cu o astfel de criză de la Al Doilea Război Mondial, sprijin pe deplin rezoluția Parlamentului European privind situația din această țară. Solicit, de asemenea, UE să acorde Japoniei tot sprijinul umanitar, tehnic și financiar, inclusiv medicamente, saltele, corturi, hrană, experți și specialiști în radioactivitate și în energie nucleară ... Doresc, de asemenea, să-mi exprim solidaritatea cea mai profundă cu poporul japonez. Îl felicit pentru mobilizarea, curajul și hotărârea de care a dat dovadă în fața unei astfel de catastrofe. În plus, dată fiind gravitatea situației de la centrala nucleară de la Fukushima, solicit guvernului japonez să dea dovadă de transparență absolută și statelor membre ale UE să organizeze o dezbatere publică vastă referitoare la energie, dezbatere care să nu se limiteze exclusiv la energia nucleară.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Sprijin din toată inima această rezoluție care are următorul conținut: „1. își exprimă solidaritatea cea mai profundă cu poporul japonez și cu guvernul acestuia și prezintă condoleanțele sale cele mai sincere victimelor acestei catastrofe triple, ținând seama de faptul că pierderile de vieți omenești și pagubele materiale nu au fost încă evaluate integral; salută mobilizarea, curajul și hotărârea poporului japonez și ale autorităților în fața acestei catastrofe; 2. solicită Uniunii și statelor sale membre să acorde, cu titlu prioritar, Japoniei și regiunilor sinistrate tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar și salută faptul că Uniunea a activat imediat mecanismul de protecție civilă pentru a-și coordona ajutoarele de urgență;”.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) Prin votul de astăzi am dorit să-mi exprim solidaritatea cu poporul japonez și cu guvernul său ca urmare a seismului devastator, a tsunamiului și a accidentului nuclear. Împreună cu colegii mei, am invitat statele membre să acorde Japoniei și regiunilor sinistrate tot ajutorul și sprijinul necesare la nivel umanitar, tehnic și financiar, salutând totodată decizia UE de a activa imediat mecanismul de protecție civilă pentru a-și coordona ajutoarele de urgență. Curajul exemplar și hotărârea de care au dat dovadă poporul și autoritățile japoneze în fața acestei situații ar trebui să fie un exemplu pentru toată lumea și un motiv în plus pentru ca UE să nu abandoneze această țară în această etapă foarte delicată de reconstrucție completă.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. − Salut această rezoluție deoarece cred că trebuie să sprijinim Japonia și, de asemenea, să tragem învățăminte de pe urma acestei situații îngrozitoare.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT)La 11 martie, regiunea din Pacific, și în special Japonia, a fost zguduită de un seism devastator, urmat de un tsunami. Cred că este important să menționez încă o dată că numărul și intensitatea catastrofelor naturale sunt în creștere și, prin urmare, este necesar să regândim scenariile pre- și post-criză la nivel global pentru a anticipa și a acorda asistență țărilor afectate.

În același timp, catastrofa naturală a provocat, de asemenea, un accident nuclear extrem de grav care a afectat mai ales centrala nucleară de la Fukushima. Acest eveniment a demonstrat că este esențial să ne gândim la condițiile de securitate de la centralele nucleare din Europa.

Prin urmare, aș dori să solicit o discuție, precedată de o analiză temeinică, referitoare la cum să reducem efectele devastatoare ale unui accident nuclear asupra regiunilor și a persoanelor afectate. Salut disponibilitatea UE de a acorda, cu titlu prioritar, tot ajutorul umanitar, tehnic și financiar, precum și activarea imediată a mecanismului european de protecție civilă. Totuși, cred că este esențial să acordăm acestui mecanism mai multe resurse logistice și de planificare astfel încât să poată să devină un mecanism real pentru protecția țărilor afectate.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Gândurile mele sunt cu familiile victimelor, cu persoanele rănite și cu întregul popor japonez care a fost lovit de acest cataclism. Curajul și demnitatea poporului japonez stârnesc admirație și sunt încântată că acest Parlament și-a demonstrat sprijinul și solidaritatea prin intermediul acestei rezoluții. Aceasta este cea mai mare catastrofă cu care s-a confruntat Japonia de la Al Doilea Război Mondial, iar catastrofa de la Fukushima ne-a șocat pe toți și ne obligă să ne regândim abordarea în materie de energie nucleară. Această chestiune nu are, totuși, niciun efect, în ciuda a ceea ce ar vrea unii să ne facă să credem prin intermediul unei operații de salvare politică, asupra oportunității de a continua să producem energie nucleară, o energie a viitorului care are rolul său de jucat în decarbonizarea economiei noastre și care asigură independența noastră energetică. Drama de la Fukushima ne determină pe noi toți, în primul rând, să consolidăm cerințele din domeniul siguranței nucleare. Sprijin propunerile Partidului Popular European (Creștin Democrat) de a defini standarde comune de siguranță și de a fi mai vigilenți în interiorul și în apropierea centralelor nucleare. În această privință, expertiza și performanța industriei nucleare franceze trebuie să servească drept exemplu. De acum înainte, responsabilitatea aparține Uniunii Europene, care trebuie să ia măsuri ferme pentru a se asigura că o catastrofă nucleară de o asemenea magnitudine nu va avea loc niciodată în Europa.

  Anna Záborská (PPE), în scris. – (SK) Pagubele enorme provocate de seismele și de tsunamiul recente din Japonia nu vor dispărea peste noapte. Trebuie să fim pregătiți să acordăm Japoniei asistență practică concretă, chiar și după ce interesul mass-mediei se va stinge.

Solidaritatea este unul dintre pilonii principali pe care se bazează Europa contemporană. Este bine că, împreună cu guvernele și parlamentele statelor membre, Parlamentul European a trimis, la rândul său, un semnal clar prietenilor noștri din Japonia, transmițându-le că suntem alături de ei și că se pot baza oricând pe ajutorul nostru, indiferent de cât de crunt este lovită această țară.