Stenograma dezbaterilor

Luni, 4 aprilie 2011 - Strasbourg

14. Acordarea și retragerea protecției internaționale (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul întocmit de dna Guillaume, în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare) (COM(2009)0554 – C7-0248/2009 – 2009/0165(COD)) (A7-0085/2011).

  Sylvie Guillaume, raportoare. – (FR) Dle Președinte, doamnelor și domnilor, săptămâna aceasta se va atinge primul nivel în reformarea Directivei privind procedurile de azil. Într-adevăr, miercuri, Parlamentul va trebui să dea verdictul cu privire la propunerea revizuită a Comisiei, referitoare la procedurile comune de acordare și retragere a statutului de refugiat.

Avizul Parlamentului European este esențial pentru dialogul ce va avea loc în Consiliu lunile următoare, asupra unui text pe care îl consider piatra de temelie a pachetului legislativ privind azilul și în legătură cu care, din păcate, discuțiile în Consiliu au ajuns într-un punct mort. Acesta va sta la baza unei noi versiuni a acestei directive, care sper că ne va permite să ne respectăm termenul limită stabilit pentru 2012 de punere în aplicare a normelor comune privind azilul.

Votul asupra acestui raport coincide cu publicarea, săptămâna trecută, a unui studiu al ICNUR privind 44 de națiuni industrializate. Studiul arată că, contrar convingerilor populației, numărul solicitanților de azil din țările bogate a scăzut în total cu 40 % în 10 ani și cu 5 % într-un an. În lumina acestor date, trebuie studiate cauzele principale ale acestui declin. Factorii determinanți nu sunt la fel de puternici sau anumite țări au pus în aplicare sisteme mai puternice de control al migrației?

Totodată, raportul ne arată că, actualmente, țările în curs de dezvoltare își asumă cea mai mare responsabilitate pentru azil, deși ele nu dețin neapărat toate resursele necesare pentru acest demers. Europa trebuie să se achite de obligații și, deci, trebuie să adopte reguli clare. Revin, astfel, la acest text privind procedurile de azil și la principalele provocări. Deseori descrisă ca un catalog al celor mai nocive practici naționale, directiva de față prezintă două dezavantaje majore: nu protejează suficient drepturile resortisanților și creează diferențe majore de tratament între statele membre.

Într-adevăr, încă există discrepanțe majore între diferitele sisteme de azil din Europa. În 2009, de exemplu, procentul de decizii pozitive din prima instanță în statele membre a variat de la 65 % la sub 1 %. Limita de timp pentru formularea recursului împotriva unei decizii negative în prima instanță a variat între două și 30 de zile. Există, deci, diferențe între statele membre, atât în ceea ce privește bazele pentru procedurile accelerate, cât și din punctul de vedere al accesului la interviuri personale sau la căi de atac eficiente.

Realitatea este că aceste diferențe sunt incompatibile cu un sistem comun de azil, care ar trebui să asigure o protecție echivalentă la nivelul UE. Totodată, ele contravin unuia dintre principiile de bază ale Regulamentului Dublin II, care se bazează pe prezumția că sistemele de azil din statele membre sunt comparabile. Este, deci, esențială armonizarea legislativă, pentru a asigura existența unor proceduri corecte, accesibile, sigure și eficiente pe termen lung.

Aș dori să răspund încă o dată unora dintre afirmațiile făcute de opozanții acestui text, pe care le consider incorecte. Pentru aceste persoane, directiva de față nu reprezintă decât o creștere a costurilor și abuzurilor.

Evident, aceste schimbări procedurale pot crea costuri pe termen scurt. Totuși, puțină bunăvoință ne-ar permite să vedem că, de fapt, actualmente, utilizarea necorespunzătoare a unor proceduri neadecvate în ceea ce privește calitatea și securitatea le costă scump pe statele membre. Aș dori să menționez doi indicatori în sprijinul acestei idei: numărul foarte mare de recursuri și durata procedurilor generate în acest mod.

Totodată, aș dori să depășim prejudecățile privind azilul și concepția conform căreia acesta conduce doar la abuzuri. Într-un context de exploatare a problemelor de imigrare, apărarea azilului, ca drept fundamental, este o obligație. Mai mult, dacă cei mai reticenți deputați din Parlamentul European învață ceva din situația din lumea arabă, această lecție va fi că Uniunea Europeană are responsabilitatea de a asigura o protecție corectă victimelor persecuției.

Susțin, deci, abordarea Comisiei, al cărei scop este acela de a îmbunătăți procedurile în primă instanță – efortul inițial – fiindcă hotărârile de înaltă calitate din prima instanță vor fi deosebit de benefice pentru victimele persecuției, în măsura în care le vor permite autorităților competente să ofere decizii bine fundamentate, să amelioreze posibilitățile de recurs în cazul deciziilor negative și, astfel, să reducă riscul ca acestea să fie anulate de instanțele de apel, să identifice mai bine cazurile de solicitări nefondate sau abuzive și să reducă costurile procedurale și de primire în statele membre, susținându-le eforturile de a-i expulza pe solicitanții de azil ale căror solicitări au fost respinse pe bună dreptate.

În final, aș dori să adaug câteva cuvinte în legătură cu o serie de aspecte esențiale care sper că ne vor permite să avansăm cu acest raport. În primul rând, dreptul la asistență juridică gratuită în primă instanță este, din punctul meu de vedere, o garanție esențială în ceea ce privește calitatea deciziilor. În al doilea rând, se va acorda o atenție mai mare situației solicitanților vulnerabili, actuala directivă ignorând complet acest grup de persoane.

A treia provocare constă în stabilirea unor limite de timp mai ambițioase pentru apeluri, pentru a consolida dreptul la căi de atac eficiente și pentru a oferi garanții sporite în cazul procedurilor accelerate, mai ales în ceea ce privește reducerea motivelor sau stabilirea unor limite de timp rezonabile. În ceea ce privește conceptul de țări sigure, solicităm adoptarea unei liste europene comune, în conformitate cu procedura legislativă ordinară, astfel cum a recomandat Curtea de Justiție în anul 2008.

În încheiere, adoptarea finală a acestui raport ar trebui să reprezinte un semnal puternic transmis de către Parlament Consiliului și Comisiei. Din punctul meu de vedere, limitele Parlamentului au fost stabilite, iar ștacheta a fost fixată: doamnelor și domnilor, vizăm o armonizare ascendentă a standardelor de protecție, iar acest lucru ar trebui să ne bucure.

(Aplauze)

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle Președinte, votul asupra Directivei privind procedurile de azil de săptămâna aceasta este foarte important. Va reprezenta un pas crucial în direcția încheierii celei de-a doua faze a sistemului comun de azil până în 2012, în conformitate cu angajamentul UE față de Programul Stockholm. Doresc să-i mulțumesc raportoarei, Sylvie Guillaume, pentru angajamentul deosebit manifestat față de acest dosar și pentru buna cooperare. Dna Guillaume a dat dovadă de rezistență și de o înțelegere profundă a necesităților solicitanților de azil și a provocărilor cu care se confruntă administrațiile naționale.

Noua Directivă privind procedurile de azil va fi piatra de temelie a Sistemului european comun de azil. După cum a spus și dna Guillaume, solicitanții de azil trebuie să primească același nivel de tratament, indiferent unde solicită azil în Uniunea Europeană. Știm, astăzi, că există numeroase diferențe, care sunt foarte greu de înțeles în aceeași Uniune Europeană, cu același convenții internaționale și aceleași valori europene.

Este esențial ca procedurile comune să fie juste și eficiente. Ele trebuie să contribuie la prevenirea utilizării abuzive a sistemului de azil și, totodată, să respecte drepturile fundamentale. Am convingerea că aceste obiective pot fi atinse, însă doar dacă normele comune asigură aceeași calitate ridicată a deciziilor autorităților care se ocupă de azil la nivelul întregii Uniuni. Propunerea Comisiei a fost elaborată în acest spirit și observ cu satisfacție că dna Guillaume și raportul Comisiei pentru libertăți civile sprijină în general această propunere.

Multe dintre amendamentele din proiectul de raport măresc, de fapt, nivelul garanțiilor oferite solicitanților de azil, mai ales în ceea ce privește minorii. Scopul unora dintre amendamente este acela de a oferi o flexibilitate sporită statelor membre, introducând o serie de motive pentru procedurile accelerate. Consider că amendamentul privind noțiunea de țară sigură este extrem de ambițios. Acesta ar restructura semnificativ setul de reguli și ar schimba practicile din statele membre. Totodată, remarc cu interes amendamentele de compromis privind asistența juridică gratuită. Acestea ar putea soluționa o problemă juridică spinoasă, menționată de mai multe state membre.

După cum știți, Comisia elaborează actualmente o propunere modificată pentru această directivă, pentru a stimula negocierile care s-au blocat în Consiliu. Votul care va avea loc mâine sau miercuri reprezintă un punct de referință strategic în cadrul negocierilor. În elaborarea propunerii modificate, Comisia va analiza cu atenție toate amendamentele Parlamentului. Aștept cu nerăbdare să lucrez cu deputații din Parlamentul European la această propunere, dar și la alte propuneri.

  Monika Hohlmeier, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle Președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând aș dori să îmi exprim sincerele mulțumiri pentru numeroasele discuții purtate cu raportoarea, cu dna comisar și cu raportorii alternativi. Astfel, s-a putut ajunge la compromisuri bune în anumite domenii. După cum tocmai a menționat dna Malmström, este vorba aici și despre compromisul privind asistența juridică liberă, mai ales pentru protecția specială a minorilor. Alte realizări includ faptul că am putut ajunge la un acord cu privire la solicitanții care meritau protecție în mod special și, în urma discuțiilor purtate, am putut ajunge la un compromis corect. Mai mult, am putut ajunge la un compromis și în ceea ce privește țările terțe sigure.

Scopul constă în îmbunătățirea fundamentală a calității procedurilor administrative, astfel încât să existe mai puține audieri în prima și în a doua instanță, pentru ca solicitanții de azil care sunt supuși persecuției să poată primi asistență și protecție, într-un mod cât mai rapid și eficient. Susțin instituirea unor standarde minime corespunzătoare în toate statele membre. Din păcate, însă, atât textul Comisiei, cât și o parte dintre amendamentele individuale ce au drept scop modificarea textului Comisiei într-o anumită măsură realizează, de fapt, opusul obiectivelor acestei bune intenții. S-au creat numeroase oportunități de amânare a procedurilor sau chiar de abuzare masivă a legislației privind azilul. Vă voi oferi câteva exemple în acest sens.

De exemplu, un solicitant poate formula trei solicitări inacceptabile și are dreptul de a parcurge de trei ori întreaga procedură. Doar atunci se poate desfășura o procedură accelerată. O procedură nu poate fi accelerată dacă o persoană nu este recunoscută în mod clar ca refugiat, conform Convenției de la Geneva. În acest sens, menționez doar situația din Tunisia și pe cea a migranților economici.

Un alt exemplu este faptul că o procedură accelerată nu va fi posibilă dacă solicitările ulterioare sunt formulate fără conținuturi noi relevante. Consider că și mai gravă este, însă, problema disparițiilor. Dacă o persoană dispare în mod ilegal, solicitarea sa nu poate fi închisă cu o decizie negativă. Persoana respectivă trebuie să contrasemneze scrisoarea. Prin urmare, dacă am adopta propunerea Grupului Verts/ALE, dacă un solicitant de azil se așteaptă să primească o decizie negativă, nu ar trebui decât să refuze primirea scrisorii sau să nu fie prezent la domiciliu. Prin urmare, procedura ar putea fi prelungită la nesfârșit.

  Claude Moraes, în numele Grupului S&D. – Dle Președinte, vorbesc în numele grupului meu când spun că ne aflăm într-o situație foarte dificilă din punct de vedere practic și politic, în care statele membre vorbesc despre finalizarea pachetului legislativ privind azilul încă din 1999. Dacă există o urgență politică, aceasta se manifestă astăzi, când Africa de Nord și zona mediteraneană se află într-o situație de criză.

Discuțiile privind sarcinile comune ar trebui să conducă la o propunere practică și judicioasă. În numele grupului meu, aș dori să spun că Sylvie Guillaume a elaborat – în colaborare cu raportorii alternativi, după cum a spus dna Hohlmeier – o propunere rațională și eficientă, care reprezintă piatra de temelie a pachetului legislativ privind azilul, după cum a spus dna comisar. Din acest motiv, votul de miercuri este atât de important. Dacă putem repeta majoritatea pe care am obținut-o în comisie, vom putea finaliza un pachet legislativ privind azilul care acordă atenție numeroaselor preocupări și sensibilități de la nivelul Parlamentului.

Vă voi oferi un exemplu: de mulți ani mă ocup de cazuri ale refugiaților, în calitate de avocat specializat pe probleme de azil și știu că inamicul unei bune proceduri de azil – mă refer aici la procedurile corecte, juste, eficiente acceptate de majoritatea statelor membre – este absența eforturilor inițiale în cazurile de solicitări de azil. Faptul că procesul decizional la nivelul Uniunii Europene este deficitar, în multe state membre, conduce la creșterea, nu la reducerea costurilor pentru statele membre. Așadar, atunci când statele membre discută despre implicațiile financiare, ele trebuie să înțeleagă că calitatea procesului decizional, formularea unei hotărâri corecte încă de la început și asigurarea funcționării eficiente a procedurii de apel ne ajută să economisim bani și să fim corecți.

Dacă deputații sunt de părere că acest raport nu este unul eficient și corect, le recomand să analizeze cu mare atenție aceste proceduri și să înțeleagă că s-a muncit mult la abordarea multora dintre aspectele potențial controversate. Totodată, trebuie să accentuăm faptul că această dezbatere nu trebuie să se rezume la costuri, ci să abordeze și armonizarea practicilor la nivelul UE. Este clar că standardele variază prea mult între statele membre. Dacă vom continua cu această loterie a azilului, înseamnă că nu acordăm atenție realității care ne arată că numărul solicitanților de azil crește. După cum știm deja, aceste cifre cresc de multă vreme. Situația de acum este una și mai dificilă.

Normele din Directiva privind procedurile acoperă poate partea cea mai complexă a întregului pachet legislativ privind azilul. Corectitudinea și eficiența procedurii poate fi o problemă de viață și de moarte pentru cei care fug de persecuție. Trebuie să ne recunoaștem responsabilitatea față de obligațiile internaționale asumate atunci când vorbim de persoane care caută protecție în interiorul granițelor noastre.

Doresc, deci, să o felicit pe raportoare, dar și pe toți raportorii alternativi, pentru eforturile depuse în vederea ajungerii la o poziție corectă în Parlament. Sper să repetăm votul din comisie. Ne vom asigura că transmitem un semnal puternic Comisiei, dar și statelor membre, în sensul că Parlamentul vorbește serios despre finalizarea pachetului legislativ privind azilul într-un mod acceptabil pentru mulți deputați în Parlamentul European.

  Nadja Hirsch, în numele Grupului ALDE. – (DE) Dle Președinte, dnă Malmström, în primul rând aș dori să le mulțumesc în mod sincer raportoarei și raportorilor alternativi. Am avut parte de numeroase dezbateri. În final, am ajuns la o serie de compromisuri foarte bune, chiar dacă știm cu toții că lucrurile nu sunt întotdeauna atât de simple.

În numele Grupului ALDE, doresc să vă spun că, în orice caz, încă există obiectivul creării unui sistem comun de azil la nivelul UE, până în 2012. Aceasta înseamnă că acum trebuie să înregistrăm progrese reale și să îi transmitem Consiliului semnalul clar că nu am pierdut din vedere acest obiectiv și că, desigur, încă suntem pregătiți să începem negocierile. Acest lucru este evident. Cred, însă, că trebuie să clarificăm faptul că, înainte de toate, dorim un sistem comun de azil. După cum s-a spus deja, nu este acceptabil ca acest sistem să funcționeze ca o loterie, în funcție de statul în care resortisantul formulează solicitarea.

Nu este acceptabil ca fiecare stat membru individual să aibă propria listă națională de țări terțe sigure. Mă bucur că am obținut succese în această privință, în ultimul moment. O țară poate fi sigură sau nu și, cu toate acestea, în fiecare caz individual trebuie să analizăm dacă ea poate fi, într-adevăr, o țară terță sigură pentru o persoană fizică care a formulat o solicitare sau dacă, în respectiva situație, este posibil ca lucrurile să stea altfel.

Sunt convinsă că, în final, vor beneficia de aceste prevederi atât statele membre, cât și resortisanții care, pe viitor, vor avea șansa de a primi o decizie din prima instanță, într-o procedură corectă și rapidă de solicitare, dacă este pusă în aplicare în modul în care am conceput-o. Cred că acesta este un drept, întrucât azilul reprezintă un drept, nu o favoare. Trebuie să adoptăm o poziție absolut clară în această privință și, desigur, să avem o procedură clară.

Mai presus de toate, salut faptul că am reușit extinderea suplimentară a drepturilor minorilor. Mă declar în favoarea acestei prevederi, asemenea Grupului ALDE și sper să obținem un rezultat bun mâine în această privință.

  Hélène Flautre, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, activitatea desfășurată în cadrul acestui raport, sub îndrumarea dnei Guillaume, este foarte importantă. După cum a spus dna Malmström, el stă la baza sistemului european de azil și este adevărat că există un decalaj enorm între situația actuală și un sistem european. Este, de fapt, vorba despre un abis, un abis în care se cufundă drepturile solicitanților de azil și credibilitatea sistemului de protecție din Europa.

În condițiile în care există state în care răspunsurile pozitive din prima instanță variază între 1 % și 65 %, în condițiile în care, într-un stat precum Franța de exemplu, 75 % dintre deciziile de protecție acordate kosovarilor sau albanezilor sunt acordate la recurs, în condițiile în care știm că acele recursuri nu au efect suspensiv, ne facem o idee cu privire la starea de fapt și suntem de părere că Consiliul trebuie să progreseze și să observe că este absolut vitală opțiunea aleasă de Comisia Europeană – consolidată de acest raport de calitate ridicată elaborat sub îndrumare dnei Guillaume – și anume aceea de îmbunătățire a calității procesului decizional în primă instanță.

Din punctul meu de vedere, statele care protestează cel mai vehement nu sunt cele care plătesc, nici cele care primesc cei mai mulți resortisanți. Să nu uităm că Cipru, Suedia, Luxemburg și Belgia sunt țările care primesc cei mai mulți solicitanți de azil, ca raport la populația acestor state. Să ascultăm, deci, și părerea acestor state, fiindcă ele ne pot spune care sunt standardele optime în ceea ce privește protecția internațională acordată solicitanților de azil.

  Kyriacos Triantaphyllides, în numele Grupului GUE/NGL. – Dle Președinte, mă bucur că purtăm această dezbatere astăzi, în vederea votului de miercuri. Sperăm că activitatea noastră va scoate Consiliul din inerție și va declanșa negocieri productive, permițându-ne să ne atingem obiectivul de creare a unui sistem european comun de azil până în 2012 și, astfel, ținând cont de eforturile deosebite depuse pentru acest dosar. Aș dori să-i mulțumesc dnei Guillaume pentru excelenta sa activitate și pentru abordarea sa conciliantă.

Per ansamblu, rezultatul este un text bun, care include îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește procedurile de azil implementate actualmente la nivelul UE, care variază enorm de la un stat membru la altul.

S-au introdus prevederi noi, pentru a ne asigura că fiecare solicitant dispune de mijloacele adecvate pentru a-și fundamenta solicitările și pentru a obține o decizie privind azilul în termen de șase luni, precum interviul personal și consilierea gratuită cu privire la aspecte procedurale și juridice în procedurile de primă instanță, inclusiv pentru pregătirea documentelor procedurale necesare.

  Gerard Batten, în numele Grupului EFD. – Dle Președinte, directiva existentă privind protecția internațională, din anul 2005, va fi reformată ca Directiva de primire pentru solicitanții de azil. Noua Directivă de primire reprezintă o dezvoltare a politicii comune a UE privind imigrația și azilul, potrivit Tratatului de la Lisabona. Scopul noii directive este acela de a crea un nou sistem pentru deciderea criteriilor pentru solicitanții de azil: cine poate pătrunde în statele membre și se poate califica pentru statutul de refugiat, cine nu și în ce condiții. Scopul său este acela de a armoniza politica de azil a statelor membre și de a le oferi mai multe drepturi și privilegii solicitanților de azil.

Actualul aflux de persoane din Africa de Nord reprezintă, desigur, o altă criză benefică, care îi oferă UE o nouă șansă de a-și extinde puterea și dominația. Politica privind imigrația și azilul ar trebui să reprezinte o prerogativă exclusivă a unui stat național suveran independent. Directiva propusă înseamnă că Tratatul de la Lisabona face exact ceea ce au spus opozanții săi că va face. Desigur, acesta este motivul pentru care ați refuzat să le oferiți cetățenilor europeni dreptul la un referendum în această privință.

  Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Dle Președinte, partidul meu, Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) a fost întotdeauna foarte clar. Ne-am declarat și ne declarăm în continuare împotriva unei politici europene privind azilul și imigrația. Statele membre pot decide foarte bine singure în astfel de probleme. Actualul guvern olandez este cel mai bun guvern pe care l-a avut țara și are o politică excelentă privind azilul și imigrația. În această privință, prim-ministrul Rutte și ministrul Leers nu au nevoie de imixtiuni din partea Europei.

Partidul meu se exprimă clar. Despre ce este vorba în dezbaterea de față? Despre protecția internațională, doar că o numim „azil”. Mai ales într-un moment în care ne confruntăm cu o imigrație masivă dezastruoasă a imigranților non-occidentali, trebuie să nu confundăm cuvintele. Dle Președinte, dacă ar fi după Europa, toate granițele ar dispărea, iar Europa ar deveni paradisul căutătorilor de averi și al profitorilor, de parcă nu ar fi deja. Uitați-vă la Italia, uitați-vă la Lampedusa. În ceea ce privește Europa, toți căutătorii de avere, semi-infractori, foști berberi, ar fi efectiv incluși în procedura de azil și în final li s-ar permite și să rămână!

Dle Președinte, ne poate explica dna comisar de ce Europa trebuie să suporte tot acest aflux? De ce toate fluxurile de imigranți se îndreaptă către noi? Singura soluție, cea mai adecvată, constă în a ușura situația refugiaților din regiune. Uniunea Africană, Liga Arabă sau teribila Organizație a Conferinței Islamice trebuie să rezolve această problemă. Aceste organizații au obligația de a asigura adăpost populației din regiune, nu noi.

Cu atât mai pervers este faptul că, prin acest raport, le facilităm intrarea în Uniunea Europeană. În această perioadă, în care hoarde de resortisanți berberi invadează Uniunea Europeană, trebuie să înăsprim, nu să facilităm procedura de azil.

  Reinhard Bütikofer (Verts/ALE). – (DE) Dle Președinte, colegul meu tocmai a vorbit despre hoardele de barbari care pătrund în Europa. Nu putem permite un astfel de cinism. Aceste cuvinte sunt ofensatoare pentru acest popor. Vă rog să îl mustrați.

  Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Vă mulțumesc, dle Președinte, voi corecta acest aspect. Nu am vorbit despre barbari. Probabil interpreții au folosit acest termen. Mă refer la numele istoric al acestei populații, acela de berberi. Poate că dumneavoastră vă referiți altfel la această parte a lumii, însă acesta este cuvântul pe care îl folosesc eu. Nu am spus că berberii se îndreaptă către noi ca barbarii. Aș dori să se corecteze acest aspect.

  Președinte. – Dle van der Stoep, toate aceste comentarii se vor afla pe înregistrare, deci le puteți verifica. Toate cuvintele originale, răspunsul dumneavoastră și al doilea răspuns se vor afla pe înregistrare.

  Anna Hedh (S&D). – (SV) Dle Președinte, în primul rând aș dori să-i mulțumesc raportoarei, dnei Guillaume, pentru activitatea excelentă și susținută cu privire la acest raport, care reprezintă o parte importantă a pachetului legislativ privind azilul. Toate statele membre trebuie să aibă proceduri juste și sigure din punct de vedere juridic pentru solicitanții de azil. UE nu va avea niciodată un sistem complet funcțional de azil dacă nu există standarde minime pentru prelucrarea solicitărilor și pentru drepturile acordate solicitanților de azil pe parcursul acestui proces. Desigur, aceste prevederi nu trebuie să existe numai pe hârtie, ci trebuie și puse în practică în mod constant la nivelul Europei.

Acestea fiind spuse, consider că este regretabil faptul că Comisia și-a anunțat intenția de a formula o propunere nouă, diluată, care se apropie de dorințele multor guverne din Consiliu. Având în vedere poziția Comisiei în această privință și atitudinea generală a Consiliului, votul asupra acestui raport este chiar și mai important.

Parlamentul European trebuie să transmită acum un semnal clar că, în orice caz, susținem dreptul de a solicita azil și credem că toți solicitanții de azil merită o cercetare justă și riguroasă a solicitărilor lor. Principala metodă propusă, și anume să ne investim resursele în prelucrarea solicitărilor în primă instanță este măsura corectă și ea va facilita situația, atât pentru solicitanții de azil, care vor fi informați mai rapid cu privire la acest rezultat, cât și pentru statele membre, care vor evita costul viitoarelor investigații ca urmare a calității necorespunzătoare a examinării inițiale. Propunerea conține numeroase amendamente corecte, însă aș dori, în special, să evidențiez un amendament care asigură luarea în considerare a necesităților solicitanților deosebit de vulnerabili, mai ales ale minorilor neînsoțiți. Definiția clară propusă pentru conceptul de membri ai familiei va îmbunătăți situația multor minori.

  Tanja Fajon (S&D). – (SL) Dle Președinte, doresc să o felicit pe dna Guillaume pentru activitatea sa excelentă. Uniunea Europeană are nevoie de urgență de proceduri de azil coordonate, juste și eficiente. Necesitatea acestor proceduri se reflectă în criza actuală, care implică refugiații din zona Mării Mediterane. Normele comune sunt în interesul statelor membre, dar și al solicitanților de azil.

Doamnelor și domnilor, dreptul la azil este un principiu de bază al drepturilor omului. Refugiații nu trebuie pedepsiți pentru traversarea granițelor. Sarcina noastră fundamentală constă în a-i ajuta pe toți solicitanții de azil, în a le proteja drepturile umane de bază și în a asigura aplicarea unor standarde europene de înaltă calitate la examinarea solicitărilor.

Din păcate, se pare că tot mai puține țări europene respectă dreptul de azil sau că acestea primesc imigranții cu tot mai multă teamă și neîncredere. Este alarmantă situația actuală din insula italiană Lampedusa. Ea dă naștere sentimentului amenințător și deranjant că refugiații nu sunt doriți în Uniunea Europeană. Trebuie să ne manifestăm solidaritatea față de persoanele care părăsesc zonele problematice, mai ales Libia și care au nevoie de protecție internațională.

Având în vedere evenimentele din țările arabe și din Africa de Nord, trebuie să fim pregătiți pentru posibilitatea ca tot mai mulți refugiați să pătrundă în viitor în Uniune. Din acest motiv, trebuie îmbunătățite și coordonate procedurile. Astfel, vom putea face viața mai ușoară, atât pentru noi, cât și pentru refugiați. Vom facilita situația acelor țări care operează actualmente proceduri mai umane pentru solicitanții de azil și vom împărți sarcinile într-un mod mai echilibrat. Europa nu trebuie să devină o fortăreață. Solicitanții de azil trebuie să nu devină victime ale sistemelor noastre. Aș dori ca acest raport să fie aprobat miercuri de o mare majoritate.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle Președinte, sunt de acord cu ceea ce s-a spus, că dorim cu toții o procedură fiabilă și eficientă de azil și dorim cu toții să protejăm aceste obiective.

Doresc să vă prezint un exemplu din experiența noastră în Grecia, acum câteva luni, în timpul misiunii oficiale a Parlamentului privind problema azilului. Când am ajuns la aeroport, am vizitat centrul de detenție, unde se afla un cetățean al unei țări terțe. Acesta ne-a fost prezentat și am vorbit cu el.

Persoana respectivă ne-a spus că solicitase azil și, după o vreme, a început să ne vorbească în greacă. L-am întrebat unde învățase să vorbească limba greacă și a răspuns: vorbesc limba greacă deoarece lucrez în Grecia de 10 ani; ulterior m-am întors în țara mea, iar acum solicit azil. Să vă explic: desigur, trebuie să ne axăm pe fiabilitatea și transparența acestor proceduri și să îi protejăm pe cei care au dreptul la azil, însă trebuie să fim atenți la abuzuri. Anumite prevederi necesită mare atenție. Mă refer la o serie de comentarii ale dnei Hohlmeier, la care aș dori să adaug: spunem că, după șase luni, sarcina probei pentru persoanele urmărite în propria țară se transferă asupra statului membru, nu asupra solicitantului de azil. Această măsură accentuează birocrația și poate fi folosită de unii ca argument pentru abuz.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Ioan Enciu (S&D). - În primul rând vreau să o felicit pe dna Guillaume pentru munca deosebită pe care a depus-o.

Modificările aduse actualei Directive privind procedurile de azil sunt un pas foarte important în direcția stabilirii unui sistem comun de azil în întreaga Uniune Europeană. Claritatea regulilor și a procedurilor este principala valoare adăugată a noii directive. Aceasta stabilește norme transparente și sigure privind autoritățile competente pentru judecarea cererilor de protecție internațională și asigură faptul că aceste cereri sunt tratate cât mai rapid și mai eficient.

Este esențial să ne asigurăm că protecția oferită pe întreg teritoriul Uniunii Europene este la standardele cele mai înalte. În același timp, este important să continuăm procesul de armonizare la nivelul legislațiilor naționale pentru a evita discrepanțe între sistemele de azil ce există la ora actuală în întreaga Uniune Europeană. Scopul nostru final trebuie să rămână crearea unui sistem real comun de azil, așa cum prevede Programul de la Stockholm.

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dle președinte, un lucru e sigur: pe cont propriu, unele dintre statele membre ale Uniunii Europene sunt suprasolicitate în ceea ce privește azilul, precum și în domeniul migrației și al imigrației, după cum putem vedea clar din evoluțiile din ultimele săptămâni, dar și din cele din ultimii câțiva ani.

Prin urmare, este necesar ca Uniunea Europeană să își asume cât mai multe responsabilități în această privință, pentru a se asigura că sistemul de azil în Uniunea Europeană funcționează, pe viitor, în conformitate cu anumite principii care trebuie să fie firești pentru noi toți, și anume, standarde uniforme, proceduri corecte și juste și respectul pentru drepturile fundamentale. Pe de altă parte, însă, trebuie să împiedicăm și abuzurile, care bineînțeles că ridică mereu probleme discutate în profunzime de cetățenii din statele membre. Această sarcină este destul de dificilă și sper că vom reuși să o îndeplinim cu succes.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dle președinte, proiectul de directivă privind standardele minime pentru audieri în statele membre cu privire la recunoașterea și retragerea protecției internaționale se bazează pe experiența anterioară a procedurilor de audiere pentru azil în statele membre individuale.

Eforturile Comisiei de a introduce proceduri comune de acordare și retragere a unui statut de azil unitar sau protecție suplimentară prin îmbunătățirea armonizării instrumentelor de audieri pentru azil și îmbunătățirea calității audierilor în scopul de a reduce numărul de decizii revizuite, dă totuși naștere la numeroase obiecții din partea Consiliului Uniunii Europene și a unor state membre.

Am convingerea că opiniile Consiliului și ale statelor membre, care pun în aplicare în cele din urmă audierile de azil ar trebui să fie decisive pentru noi. Prin urmare, dacă nu ascultăm cu atenție observațiile și sfaturile acestora atunci când modificăm sistemul de azil, cred că este puțin probabil ca munca noastră să aducă efectul dorit. Consider așadar că este foarte important să avem consultări suplimentare cu privire la modificările pregătite, în special cu organismele relevante ale statelor membre ale UE.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Dle președinte, în ciuda afluxului de oameni din Africa de Nord, raportoarei îi este teamă, în mod evident, că nu ar exista destui refugiați în UE, deoarece solicită extinderea conceptului de familie. Aparent este lipsit de relevanță dacă membrii familiei s-au reunit înainte sau după fuga din țara lor. Urmează să fie incluși în noua definiție noii parteneri și copiii adoptivi. Trebuie acordată protecție specială refugiaților cu probleme în ceea ce privește identitatea de gen. Mă întreb ce-a vrut să spună dna raportoare. Astfel de formulări lasă loc pentru multe abuzuri. De asemenea, este nerealist să credem că solicitanții de azil se pot aștepta la același nivel social ridicat în fiecare dintre statele membre. Uniunea Europeană este alcătuită din țări cu standarde de viață foarte diferite.

Același lucru este valabil și pentru conceptul de țară de origine sigură. În cazul în care este un stat democratic, bazat pe statul de drept, atunci trebuie clasificat ca fiind sigur. În cele din urmă, deoarece Tunisia și Egipt se îndreaptă în direcția cea bună, poate că ar trebui să fie și ele clasificate ca țări terțe sigure.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle președinte, protecție internațională este un termen codificat și eufemistic pentru azil. Cuvântul azil și-a pierdut, pe bună dreptate, strălucirea în ochii publicului larg. Solicitanții de azil care trec prin țări sigure sunt migranți la alegere, nu adevărați refugiați. Persoanele care vin în Europa doar pentru că provin din țări nesigure pot fi nefericite, dar nu se poate aștepta ca Europa să adăpostească întreaga populație din fiecare țară nesigură de pe pământ. Adevărații solicitanți de azil ar trebui să caute refugiu în prima țară sigură; una de care să fie legați cultural, religios și ancestral.

Rolul Europei și al Occidentului nu ar trebui să fie acela de a se comporta ca o imensă casă de primire pentru populațiile vulnerabile ale lumii. Rolul nostru ar trebui să fie acela de a ne opri din a crea instabilități care alimentează aceste mișcări vaste de populație: nu trebuie să mai existe războaie, cum ar fi cele împotriva Irakului și din Afganistan; trebuie să ne retragem din Libia înainte de a fi atrași într-un război la sol; trebuie să anulăm conflictul planificat cu Iranul și să evităm să încurajăm nemulțumirea în alte state din Orientul Mijlociu.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle președinte, așa cum s-a spus de multe ori, am negociat aceste lucruri de foarte multă vreme și, așa cum a subliniat dl Moraes, obiectivul nostru a fost acela de a avea o politică comună unică de azil încă din 1999.

Consiliul a luat decizia de a realiza acest lucru până în 2012, și începem să întrevedem o finalitate la impasul în care ne aflăm de atâția ani. Aș dori să mulțumesc Parlamentului, pentru că eu cred că a contribuit foarte mult la acest lucru. Trebuie să avem un sistem echitabil, eficient și coerent care să fie echivalent în toate statele membre.

A fost foarte clar de la început, din contactele mele cu diferiții raportori pentru întreg pachetul, că va fi nevoie de unele amendamente. Nu este vorba de o invenție a Comisiei. Impasul în care ne aflăm presupune unele compromisuri, astfel încât cei doi parteneri legislativi implicați să fie de acord. Odată cu votul pe care îl veți da mâine sau miercuri și cu propunerile Comisiei în acest sens, vom fi într-o poziție bună de a încerca să vedem dacă putem găsi unele compromisuri. Toată primăvara am fost implicați în contactarea Consiliului pentru a identifica principalele dificultăți cu care ne confruntăm.

Dacă dorim să ajungem la un acord privind pachetul referitor la azil până în 2012 și, astfel, să comemorăm a 60-a aniversare a Convenției de la Geneva, lucru pe care cred că ni-l dorim cu toții, trebuie să fim pregătiți să facem unele compromisuri. Acesta este un bun început. Este piatra de temelie a viitorului sistem.

Aș dori să mulțumesc raportoarei, tuturor raportorilor alternativi și Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne pentru activitatea depusă.

  Sylvie Guillaume, raportoare. – (FR) Dle președinte, vreau să încep prin a vă mulțumi pentru toate intervențiile, sau aproape toate. Dna Hohlmeier a plecat, dar sper să-i transmită cineva că nu am renunțat la a spera să o conving că resortisanții tunisieni nu solicită azil în întreaga Uniune Europeană și că, în consecință, există puține motive pentru ca aceștia să facă o a doua cerere succesivă.

În încheiere aș dori să fac două mici comentarii, care însă mi se par esențiale. Aș dori să subliniez că scopul nu este acela de a face statele membre să fie împotriva principiului de armonizare ascendentă, ci dimpotrivă. Pot să înțeleg că există o oarecare rezistență și unele rețineri, dar aș dori și ca aceștia să înțeleagă că nu au decât de câștigat investind în proceduri adecvate, eficiente în primă instanță. Reformele propuse merg în aceste direcții.

În al doilea rând, este esențial să afirmăm importanța rolului pe care îl joacă Parlamentul. Suntem colegislatori. Comisia Europeană a indicat în mai multe rânduri că vrea ca noi să jucăm un rol absolut fundamental în etapele care vor urma acestei proceduri. Ei bine, miercuri, vom avea posibilitatea de a ne spune răspicat prioritățile noastre pentru proceduri cu adevărat armonizate în acest domeniu.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea raportului dnei Guillaume (A7-0085/2011) va avea loc miercuri, 6 aprilie 2011, la amiază.