Stenograma dezbaterilor

Marţi, 5 aprilie 2011 - Strasbourg

13. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)

  Președinta. − Următorul punct este timpul alocat întrebărilor (B7-0210/2011).

Următoarele întrebări sunt adresate Comisiei.

Întrebarea nr. 11 adresată de Georgios Papastamkos (H-000152/11)

Subiect: Acordarea de ajutor umanitar țărilor din Africa de Nord

Evenimentele recente survenite în țările din Africa de Nord (Egipt, Tunisia, Libia) nu au făcut decât să agraveze condițiile de viață deja foarte dificile cu care se confruntă grupuri foarte numeroase ale populației.

Ca o consecință a situației economice precare, se constată importante fluxuri migratorii ce au drept destinație statele membre ale UE situate în Bazinul Mediteraneean. A adoptat Comisia măsuri de ordin economic, medico-farmaceutic și umanitar în urma crizei care zguduie Africa de Nord? Dacă da, care sunt aceste măsuri?

Ce măsuri intenționează Comisia să adopte în privința statelor membre ale UE situate în Bazinul Mediteraneean care primesc refugiați provenind din Africa de Nord?

Cum afectează operațiunile militare în curs acordarea de ajutor umanitar?

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. − Doamnă președintă, la 25 februarie 2011, Comisia a adoptat o decizie de urgență de acordare a 3 milioane de euro acțiunilor umanitare referitoare la criza din Libia. Aceste fonduri au fost imobilizate imediat și chiar au fost primele contribuții semnificative care au ajuns acolo. Această sumă inițială a crescut la 30 de milioane de euro la 3 martie, având în vedere nevoilor umanitare în creștere rapidă. O sumă suplimentară de 6 milioane a fost mobilizată în cadrul liniei bugetare pentru protecția civilă pentru cofinanțarea asistenței în natură oferită de statele membre.

Asistența umanitară a UE este pusă în aplicare prin partenerii noștri, finanțată de ECHO sau prin asistența în natură de la statele membre și este mobilizată și coordonată prin mecanismul de protecție civilă al UE. Acesta include acordarea de asistență persoanelor care fug din Libia de la frontierele cu Tunisia, Egipt și Algeria, sprijinirea repatrierii resortisanților țărilor-terțe în țările lor de origine, acordarea de asistență și de protecție umanitară persoanelor cu statut de refugiat care nu se pot întoarce în țările lor – nu au în ce țară să se întoarcă – și libienilor care fug din Libia, finanțarea și poziționarea în avans a stocurilor de urgență pentru a oferi ajutor umanitar în interiorul Libiei și finanțarea materialelor de uz medical, a chirurgiei de urgență și a asistenței alimentare în Libia, urmând a fi pus în aplicare atunci când anumite zone vor deveni accesibile. În prezent nu este accesibil tot teritoriul. Momentan putem opera în est, dar nu în vest, care este controlat de Gaddafi.

Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au adoptat în comun, la 8 martie 2011, o comunicare referitoare la parteneriatul pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene. Acesta reprezintă o strategie a Europei de sprijinire a schimbărilor importante din țările vecine de la sud. Comisia și-a mobilizat și instrumentele pentru a sprijini, dacă este nevoie, Italia și celelalte state membre în cazul în care s-ar concretiza teoria unui flux masiv de migranți din Africa de Nord. Acest răspuns include măsuri operaționale și asistență financiară. Operațiunea comună Frontex – Hermes 2011 – a fost lansată la 20 februarie cu active și experți din mai multe state membre. Monitorizăm îndeaproape evoluțiile și ne pregătim pentru diferite scenarii. Dacă se va solicita acest lucru, operațiunile Frontex ar putea fi consolidate pentru a face față potențialele noi fluxuri. Comisia este pregătită să mobilizeze o asistență financiară suplimentară din fondurile precum Fondul pentru frontierele externe și Fondul european pentru refugiați, care se ridică la un total de 25 de milioane de euro. Numeroase state membre sunt pregătite să ofere personal specializat și materiale tehnice bine-venite.

În comparație cu situația actuală, acțiunile militare actuale nu au afectat nivelul de acces la ajutor umanitar, deoarece acesta a fost restricționat de la începutul crizei de către forțele loiale lui Gaddafi. Negocierile în curs de desfășurare între autoritățile din Tripoli și Oficiul Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (UNOCHA) nu au dus încă la un acord referitor la accesul umanitar pentru vestul Libiei.

  Georgios Papastamkos (PPE). – (EL) Doamnă președintă, îi mulțumesc dnei comisar pentru răspunsul detaliat. Consider că este deosebit de important ca Uniunea Europeană să se afle în avangarda mondială atunci când este vorba despre acordarea de ajutor umanitar și să își arate latura umanitară.

Există desigur o întrebare – o întrebare care există de mult timp – dacă ajutorul umanitar ajunge la adevărații beneficiari, iar transparența joacă un rol foarte important aici. Observ, doamnă comisar, reticența țărilor nord-europene de a depăși cadrul contractual și de a deschide piața europeană, de a deschide frontierele acesteia importurilor de produse agricole din aceste țări, din Africa de Nord, către Uniunea Europeană. Cu toate acestea, nu se poate ca Europa de Sud, pentru că acolo este concurența, să fie cea care plătește din nou acest preț. Sudul se află sub presiunea exercitată de imigrație; nu se poate să avem și acolo probleme cu agricultura.

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. − În primul rând, referitor la eficiența asistenței umanitare de la început, de la declanșarea crizei, cel mai dramatic impact umanitar de până acum poate fi împărțit în trei părți. În primul rând, fluxul de lucrători migranți în Tunisia, Egipt, Algeria și Niger – Comisia și statele membre au fost foarte eficiente acolo. Am mobilizat atât resursele aeriene, cât și maritime ale statelor membre astfel încât să putem duce oamenii acasă și o injecție umanitară în Organizația Internațională pentru Migrație și Organizația Națiunilor Unite pentru refugiați, astfel încât aceștia să poată ajuta un număr imens de persoane – 420 000 de persoane – să fugă din Libia.

În al doilea rând, în partea de est a Libiei la care avem acces, am asigurat sprijin pentru tratamentul medical, precum și pentru poziționarea în avans a aprovizionării cu alimente. Încă nu este vorba despre o criză alimentară, dar aceasta este o țară care importă 90 % din alimente, așadar trebuie să fim pregătiți. Acolo îi ajutăm și pe africanii subsaharieni, în special chadienii, care se găsesc într-o situație foarte dificilă din cauza riscului pentru siguranța lor, întrucât sunt percepuți ca mercenari, luptători, deși mulți dintre ei nu sunt astfel, desigur. Ajutorarea acestora pentru a ajunge în siguranță, în principal în Egipt, este, de asemenea, o prioritate.

În al treilea rând, știm că în zonele controlate de Gaddafi există necesități umanitare, dar ne este restricționat accesul acolo. Am pus deoparte 9 milioane de euro pentru atunci când circumstanțele ne vor permite să îi mobilizăm. Chiar am trimis instrucțiuni Programului alimentar mondial precum și celorlalte organizații umanitare, să fie pregătite să ajute.

Referitor la a doua parte a întrebării dvs., accesul la piețe, acesta se află în centrul inițiativei privind zona sud-mediteraneană pe care am evidențiat-o. Scopul acesteia este de a ne asigura că putem oferi acestor țări perspectiva unui viitor mai bun pentru locurile de muncă și prosperitate. Aici punem într-adevăr un accent foarte mare pe comerț, pe comerțul cu Europa, dar și pe comerțul în rândul țărilor mediteraneene.

  Zigmantas Balčytis (S&D). - (LT) Doamnă președintă, doamnă comisar, situația care a survenit în Africa de Nord chiar a forțat Uniunea Europeană să se confrunte cu provocări majore. Comisia a fost citată în Financial Times spunând că Uniunea Europeană și-a evacuat cu succes cetățenii din Libia. Cu toate acestea, în același timp, țara a rămas fără specialiști în îngrijirea de sănătate, dintre care majoritatea erau bulgari. După cum ați menționat, Uniunea Europeană oferă diferite forme de ajutor umanitar, dar ne confruntăm în același timp cu altă urgență, deoarece chiar am lăsat această țară fără asistența medicală necesară. Cum intenționați să abordați această problemă?

  Kristalina Georgieva, membră a Comisiei. − Permiteți-mi mai întâi să spun că evacuarea cetățenilor europeni a fost foarte reușită. Am reușit să obținem coordonarea între statele noastre membre și am mobilizat centrul de monitorizare și informare pentru a oferi o platformă acestei coordonări. În consecință, am scos marea majoritate a cetățenilor noștri din Libia în cel mai rapid și mai sigur mod posibil. La sfârșitul acestei evacuări în masă, mai rămăseseră doar în jur de 200 de persoane care doreau să fie evacuate. Chiar acum – în timp ce vorbim – unele dintre acestea sunt evacuate în siguranță de către o navă aeriană rusească.

Referitor la problema serviciilor medicale, în timpul evacuării cetățenilor europeni a intervenit legea consecințelor nedorite, întrucât unii dintre acești cetățeni europeni furnizau servicii medicale ca parte din serviciul de îngrijire de sănătate libian. Au fost evacuate multe asistente, deși nu chiar atât de mulți doctori. Acum facem toate eforturile posibile pentru a permite organizațiilor umanitare care sunt specializate în îngrijirea medicală să ofere acces la această îngrijire libienilor și resortisanților țărilor terțe din Libia.

Încă o dată, nu putem sublinia suficient cât este de esențial ca Gaddafi să permită organizațiilor umanitare să opereze în partea de vest a Libiei. Din nefericire, acest lucru nu s-a întâmplat încă. Avem o echipă de experți proprii în partea de est a țării. Aceștia s-au întors dintr-o misiune de evaluare și au raportat că, deși există un număr în creștere de răniți care au nevoie de îngrijire medicală, proviziile și sprijinul medical – inclusiv personalul – furnizate de comunitatea voluntară sunt mai mult decât suficiente în partea de est a Libiei. Cu toate acestea, situația este alta în orașele precum Misrata și alte zone controlate de Gaddafi. După cum probabil știți, se fac acum tentative de a trimite nave medicale pe mare ca mijloc de creștere a disponibilității tratamentului medical.

  Președinta. − Întrebarea nr. 12 adresată de Zigmantas Balcytis (H-000136/11)

Subiect: Diferențe în domeniul asistenței medicale între statele membre.

Există încă și astăzi, în diferitele regiuni și state membre ale UE, disparități importante în ceea ce privește serviciile de sănătate și inegalități între pacienți în privința serviciilor medicale de calitate și a rambursării medicamentelor necesare în cazul unor boli complexe, cum ar fi boala Alzheimer.

Intenționează Comisia să adopte măsuri în acest sens? În caz afirmativ, ce măsuri va lua pentru a încuraja elaborarea de strategii naționale sau regionale integrate menite să reducă inegalitățile în domeniul asistenței medicale și să le asigure pacienților din UE acces la servicii de îngrijire medicală de calitate?

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Dragi deputați în Parlament, conform tratatului, competența tratării acestor probleme revine statelor membre. Uniunea Europeană întreprinde acțiuni de sprijinire, de coordonare sau de completare a acțiunilor statelor membre, pentru a proteja și îmbunătăți sănătatea umană. Acestea fiind spuse, Comisia consideră că toți cetățenii din toată Uniunea ar trebui să aibă acces universal la îngrijire de calitate.

Prin urmare, Comisia a lansat o serie de inițiative în această privință și mă bucur să răspund la întrebarea onorabilului deputat în Parlament. În 2009, Comisia a adoptat o comunicare cu privire la „Solidaritate și sănătate: reducerea inegalităților în materie de sănătate în Uniunea Europeană”, și această comunicare subliniază nevoia de a remedia inegalitățile în acest domeniu.

În decembrie anul trecut, serviciile Comisiei au lansat și o acțiune comună cu 14 state membre referitor la reducerea inegalităților în materie de sănătate în cadrul programului de sănătate. Accesul universal la îngrijire de înaltă calitate este, de asemenea, un punct central al metodei deschise de coordonare privind serviciile de sănătate și îngrijirea pe termen lung. În acest context, statele membre au fost de acord cu obiective specifice referitoare la sistemele de îngrijire de sănătate, accesul la îngrijirea de sănătate, calitatea îngrijirilor de sănătate și durabilitatea politicilor privind îngrijirea de sănătate. Pe lângă noua directivă privind drepturile pacienților în îngrijirea de sănătate transfrontalieră, pacienții UE vor avea posibilitatea de a obține informații referitoare la tratamentele disponibile în străinătate și vor putea solicita o posibilă rambursare a costurilor.

În sfârșit, sectorul sănătății este unul dintre domeniile de finanțare din cadrul politicii de coeziune actuale. Măsurile finanțate în acest context, precum modernizarea infrastructurii spitalelor, achiziționarea de echipamente medicale sau formarea personalului medical, poate contribui la îmbunătățirea accesului cetățenilor la îngrijirea de sănătate, mai ales în domeniile cele mai sărace.

  Zigmantas Balčytis (S&D). - (LT) Doamnă președintă, doamnă comisar, aș dori să vă mulțumesc foarte mult pentru răspunsul dvs. foarte cuprinzător, dar dacă vorbim despre cei care suferă de boli complexe, alegătorii mei ridică adesea o chestiune deosebită. Cel mai important aspect este într-adevăr îngrijirea, dar acea îngrijire este furnizată adesea de familiile pacienților. Îngrijitorii nu mai sunt capabili să participe pe deplin pe piața muncii, iar situația lor este foarte neclară. Nu considerați și dvs. că, pe lângă armonizarea serviciilor de îngrijire a sănătății, este necesară reglementarea acestei chestiuni, astfel încât îngrijitorii să beneficieze de protecție socială?

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Doamnă președintă, doamnă comisar, având în vedere că directiva la care v-ați referit cu privire la aplicarea drepturilor pacienților în îngrijirea de sănătate transfrontalieră nu a intrat încă în vigoare, aș dori să vă întreb: în cazul în care caută servicii medicale în alt stat, au pacienții dreptul de a obține compensații de la fondul lor de asigurări? Aș dori să reamintesc doar Comisiei că Curtea Europeană de Justiție a emis hotărâri în favoarea acestui lucru.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D). - Aș dori să întreb: în ceea ce privește programele naționale de sănătate și faptul că, din păcate, multe state membre și-au redus bugetele de sănătate ca urmare a crizei economice și financiare, ce măsuri are Comisia în vedere, astfel încât statele membre să nu reducă bugetele pentru sănătate? Orice persoană netratată la timp înseamnă un cost suplimentar pentru sistemul de sănătate.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Ceea ce pot spune în general este că trebuie să abordăm toate aceste probleme ținând seama de faptul că ceea ce discutăm aici este o competență a statelor membre. Așadar trebuie să respectăm acest lucru.

Pot să înțeleg observația dvs. că disparitățile persistă, dar Comisia va face totuși tot posibilul pentru a ajuta statele membre să armonizeze situația dintre ele. Prioritatea noastră este de a facilita cooperarea între statele membre pentru a reduce inegalitățile. Un alt lucru pe care îl putem face este să urmărim această chestiune ca parte din Procesul referitor la responsabilitatea corporativă în domeniul produselor farmaceutice lansat de Comisie.

Referitor la chestiunea semnalată de domnul Chountis, ceea ce pot spune este că, atunci când directiva va intra în vigoare, vom oferi un cadru juridic clar referitor la drepturile de rambursare a îngrijirii de sănătate transfrontaliere. Vom propune atunci reducerea inegalităților inerente punerii în aplicare divergente a hotărârilor tribunalelor europene. Cetățenii vor ști sigur atunci când și în ce bază li se va rambursa sau nu îngrijirea primită în străinătate. Până atunci mi-e teamă că trebuie să așteptăm.

  Președinta. − Întrebarea nr. 13 adresată de Marian Harkin (H-000110/11)

Subiect: Tehnologii generice

Având în vedere actualul deficit în transformarea C&D (cercetare și dezvoltare) în produse comerciale, poate descrie Comisia situația actuală în privința consolidării poziției europene în materie de tehnologii generice esențiale?

  Antonio Tajani , vicepreședinte al Comisiei. − (IT) Doamnă președintă, onorabili deputați, în ceea ce privește tehnologiile generice, la 30 septembrie 2009, Comisia a adoptat o comunicare care stabilea o strategie comună pentru acest domeniu. În acea Comunicare am subliniat că, în ciuda cercetărilor excelente și a capacităților de dezvoltare în anumite tehnologii generice esențiale, nu reușim să obținem un succes proporțional atunci când este vorba despre transformarea acelor rezultate în fabricarea de produse și servicii.

Prin urmare, consider că este important să definim o strategie care să vizeze mobilizarea sporită a tehnologiilor generice esențiale în industria europeană. Această abordare a fost subliniată și în inițiativele Comisiei, în special în inițiativele pentru politica industrială, ale Uniunii inovării și ale strategiei digitale europene.

În urma adoptării comunicării, în iulie anul trecut Comisia a creat Grupul de experți la nivel înalt privind tehnologiile generice esențiale. Activitatea acestora a fost lansată de trei comisari: Vicepreședintele pentru agenda digitală Nelly Kroes, comisarul pentru Cercetare, inovare și știință, Máire Geoghegan-Quinn, și subsemnatul ca responsabil pentru industrie și antreprenoriat. Grupului i s-a acordat un mandat de un an pentru formularea recomandărilor privind măsurile de politică ce trebuie adoptate pentru a promova utilizarea industrială a tehnologiilor generice esențiale în Europa.

Grupul este format din 27 de reprezentanți din administrațiile statelor membre, din comunitatea de cercetare, din sectorul european al tehnologiei generice, din Banca Europeană de Investiții și din asociațiile întreprinderilor mici și mijlocii.

În februarie anul acesta, grupul a prezentat Comisiei Europene un document de lucru la jumătatea perioadei care ilustra principalele provocări legate de comercializarea tehnologiilor generice esențiale în Europa. Primul document de lucru intern poate fi consultat pe site-ul Directoratului General „Întreprinderi”. Raportul definitiv al grupului de experți va fi prezentat Comisiei la un moment dat în iulie anul acesta. Acest raport va reprezenta o contribuție semnificativă la reflecțiile Comisiei care vizează crearea unui cadru strategic unic pentru a uni inițiativele de sprijinire a cercetării și a inovării.

Tehnologiile generice esențiale (KET) sunt de o importanță fundamentală pentru economiile noastre deoarece acestea reprezintă instrumente reale care ar facilita emergența viitoarelor produse și servicii și, prin urmare, ar reprezenta baza platformei noastre industriale pentru ceea ce am putea numi a treia revoluție industrială a noastră.

Cei care vor ști cum să se folosească de aceste tehnologii în Europa vor putea să facă și industriile noastre mai competitive și vor fi în avangarda tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon, care să fie eficientă în privința consumului de resurse și bazată pe cunoaștere. Neutilizarea tehnologiilor generice esențiale înseamnă pierderea rolului de conducere al UE în sectoarele în care suntem puternici și pierderea capacității inovatoare în aplicațiile care sunt de importanță strategică pentru Uniunea noastră.

În același timp, aceste tehnologii oferă o piață enormă în materie de creștere. Aș dori să prezint anumite cifre simbolice. Potrivit estimărilor noastre, volumul acestora pe piața globală este între 950 de miliarde de euro și 1 100 de miliarde de euro pe an, cu o rată a creșterii așteptată între 5 % și 46 %. Tehnologiile emergente reprezintă prin urmare o oportunitate extraordinară care va reprezenta baza competitivității tuturor economiilor industrializate, un instrument indispensabil pentru creșterea viitoare.

Ratarea acestei oportunități ar fi o eroare și Comisia intenționează să își joace rolul. Avem nevoie de sprijinul Parlamentului European, în special după Tratatul de la Lisabona, iar creșterea competențelor acordată Parlamentului European și cred că – și spun aceasta în calitate de fost deputat în Parlamentul European – această colaborare între Parlamentul European și Comisie va duce la obținerea de rezultate bune și în acest sector, un lucru atât de esențial pentru creștere și competitivitate în economia noastră europeană.

  Marian Harkin (ALDE). - Doamnă comisar, vă mulțumesc pentru răspuns și, într-adevăr, felicitări Comisiei pentru activitatea sa în încercarea de a se asigura că Europa rămâne în prima linie referitor la ceea ce ați numit „a treia revoluție industrială”.

Grupul la nivel înalt s-a ocupat de o serie de chestiuni, dar una dintre acestea a fost „valea morții”, cu alte cuvinte această prăpastie care separă ideea creativă de piață și a subliniat faptul că Europa pierde adesea avantajul „precursorului”.

Acesta a vorbit și despre o serie de obstacole care există, de exemplu absența unui brevet european de proprietate intelectuală și nevoia de a reduce fragmentarea cadrului de reglementare existent. Așadar, presupun că întrebarea mea este dacă a făcut Comisia pași pentru a se ocupa de oricare dintre aceste chestiuni și care sunt aceștia?

  Antonio Tajani , vicepreședinte al Comisiei. − (IT) Îi mulțumesc doamnei Harkin atât pentru sublinierea activității pe care o face Comisia, cât și pentru solicitarea unui angajament mai mare din partea executivului. Ne aflăm în prezent în stadiul în care, înainte de a elabora strategia finală a Comisiei, așteptăm recomandări privind politica din partea grupului de experți.

În documentul de lucru la jumătatea perioadei, grupul de experți a propus o soluție cu trei piloni pentru a depăși această lacună în ceea ce privește inovarea. Fiecare dintre cei trei piloni reprezintă o condiție care trebuie îndeplinită neapărat pentru a putea utiliza tehnologiile generice esențiale (KET) în Uniunea Europeană.

Primul pilon se referă la cercetarea tehnologică. Europa trebuie să dezvolte tehnologii mai competitive până la etapa de patentare a prototipului. Acest obiectiv solicită programelor de cercetare ale Uniunii să se concentreze mai bine asupra cercetării tehnologice.

Al doilea pilon se referă la demonstrația produsului. Trebuie să reușim să transformăm reușitele tehnologice în produse competitive, iar acest scop necesită o reechilibrare a programelor de cercetare ale Uniunii pentru a facilita dezvoltarea proiectelor demonstrative.

Al treilea pilon este competitivitatea industrială la nivel global. Europa trebuie să își mențină capacitățile de producție actuale sau să creeze capacități noi astfel încât produsele noastre inovatoare să poată concura pe o piață globală în ceea ce privește prețul și dimensiunile. Prin urmare, trebuie să îmbunătățim condițiile cadru pentru investitori pentru a-i încuraja să investească în Uniunea Europeană. Așadar trebuie să atragem investiții, dar în același timp să îmbunătățim toate programele UE care ar putea să sprijine acest sector deosebit de important și să încercăm să completăm lacuna dintre cercetare și aplicare care este caracteristică multor sectoare de producție din Uniunea Europeană.

Această tranziție de la cercetare la aplicare este o problemă cu care se confruntă întregul sector industrial. De aceea sunt pentru și de aceea am susținut politica clusterelor – avem în jur de 2 000 – care permite crearea de legături între cercetare și industrie, universități, cercetare și industrie și inovare, astfel încât sistemul nostru industrial să fie mai competitiv.

Asta înseamnă de ultimă generație, doamnă Harkin. Ne vom continua activitatea și voi examina cu atenție toate sugestiile din partea Parlamentului European și voi ține seama de toate instrucțiunile pe care mi le va trimite acest Parlament.

Întrebarea nr. 14 adresată de Chris Davies (H-000112/11)

Subiect: Viitorul industriei pescuitului din UE

Comisia a indicat că majoritatea activităților de pescuit ale UE sunt realizate în mod nesustenabil. Va arăta Comisia cum evaluează viitorul industriei pescuitului și ocuparea forței de muncă în cadrul acesteia, dacă politicile și practicile actuale continuă și nu se introduc reforme pentru reducerea supracapacității, oprirea aruncării înapoi în mare a peștelui și introducerea măsurilor de promovare a practicilor sustenabile?

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Atunci când serviciile mele au început să pregătească pachetul de reforme pentru politica comună privind pescuitul, acestea au efectuat o evaluare a impactului riguroasă cu privire la o serie de opțiuni de reformă posibile. Una dintre aceste opțiuni a fost de a continua politica actuală dincolo de 2013. Acest statu-quo a fost utilizat ca referință pentru compararea impactului altor opțiuni posibile. Acest scenariu de statu-quo ține seama de noile planuri de administrare pe termen lung, de Regulamentul de control și de Regulamentul privind pescuitul ilegal, nedeclarat.

Rezultatele opțiunii scenariului de statu-quo sunt clare: dacă nu ne schimbăm politica, atunci, până în 2020, durabilitatea stocurilor va ieși în general din discuție.

În ceea ce privește durabilitatea mediului, numai 6 % din stocurile analizate vor ajunge la limita producției sustenabile maxime până în 2020. Acest lucru va fi comparat cu obligația noastră de a atinge această limită până în 2015. Așadar, dacă vom continua în cadrul situației statu-quo, nu ne vom putea sub nicio formă îndeplini obligația de a atinge limita de producție maximă durabilă până în 2015.

Referitor la performanța economică a flotelor noastre de pescuit, în cadrul scenariului de statu-quo, doar câteva flote vor fi viabile din punct de vedere economic. Sectorul prinderii în general va avea profituri aproape de zero sau chiar mai rău.

În sfârșit, imaginea dezvoltării durabile la nivel social este aceeași. Ocuparea forței de muncă din sectorul prinderii va continua să scadă în același ritm ca acum; salariile vor rămâne scăzute, ceea ce va face ca profesia de pescar să devină tot mai neatrăgătoare pentru generația mai tânără.

Așadar, situația actuală chiar nu este o opțiune pentru Comisie. Trebuie să reformăm și lucrăm în acest sens.

  Chris Davies (ALDE). - Comisia a descris o imagine foarte deprimantă spunând că, dacă continuăm în acest mod, perspectivele sunt sumbre, întrucât flotele de pescuit sunt în cele mai multe cazuri neviabile din punct de vedere economic, iar oportunitățile unui loc de muncă pentru pescari sunt în scădere.

Cu toate acestea, declinul nu ar fi oare mai bun decât alternativa? Realitatea este că nu știm. Nu avem cunoștințe științifice pentru 50 % dintre pescăriile noastre. Știm că stocurile de pește sunt scăzute în multe cazuri, după decenii de pescuit excesiv. Realitatea este că situația este foarte delicată. Suntem foarte vulnerabili. Doamnă comisar, nu puteți exclude posibilitatea ca, în cazul în care continuăm în acest mod, câteva dintre aceste pescării să se prăbușească total.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Împărtășesc preocupările colegilor mei deputați referitor la sectorul pescuitului în Marea Mediterană și împărtășesc și preocupările privind protecția ecosistemelor maritime. Cu toate acestea, având în vedere dificultățile socio-economice care afectează industriile maritime și în special acele comunități maritime prinse în rigiditatea regulamentelor europene, mă întreb dacă intenționează Comisia să găsească soluții echilibrate și imediate, astfel încât să protejeze în același timp atât ecosistemele, cât și numeroșii cetățeni europeni care lucrează în sector.

  Seán Kelly (PPE). - Doamna comisar descrie o imagine mai degrabă deprimantă. Una dintre problemele evidențiate de către domnul Davies în întrebare este întreaga chestiune a aruncării înapoi în mare. Am întâlnit recent un pescar care a spus că a descoperit sau că a inventat o plasă care ar pune capăt aruncărilor înapoi în mare în ceea ce privește pescuitul de ton. Va avea doamna comisar în vedere acest lucru pentru a-l analiza? Consideră aceasta că poate fi pusă în aplicare o tehnologie care să pună capăt aruncărilor înapoi în mare, sau măcar să o reducă?

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Dacă vom continua cu situația actuală, atunci da, trebuie să ne confruntăm cu posibilitatea prăbușirii multor stocuri, iar acest lucru este de neconceput.

Nu pot decât să fiu de acord cu faptul că situația noastră este foarte delicată. Dacă va trebui să ne confruntăm cu o situație extremă, atunci consecințele vor fi foarte grave. De aceea avem nevoie de reformă și de aceea vom examina cea mai bună modalitate de a avansa pentru a obține un echilibru între durabilitatea stocurilor și impactul socio-economic pe care îl va avea reforma.

Însă permiteți-mi să fiu clară: nu este vorba despre faptul că acordăm prioritate grijii pentru mediu în detrimentul pescarilor noștri. Ne pasă de pescarii noștri și de generațiile care vin. De aceea avem nevoie de reformă, deoarece, ca să fiu sinceră, dacă nu vom avea stocuri de pește, atunci pescarii de pe Mediterană și din toate celelalte ape europene nu vor avea viitor. Pentru a ne asigura că industria noastră a pescuitului are un viitor, avem nevoie de reformă. Intenționăm să avansăm propuneri viabile și intenționăm să securizăm mijloacele de subzistență a pescarilor noștri. Acesta este un lucru pe care vrem să îl facem.

Un alt deputat a menționat selectivitatea echipamentului de pescuit. Serviciile noastre vor fi mai mult decât dispuse să examineze orice echipament de pescuit legat de selectivitate. Aș dori să spun și că, în cadrul noului nostru sistem de finanțare, în ciuda crizei, intenționăm să alocăm sume generoase de bani pentru a ne asigura de punerea în aplicare a îmbunătățirilor aduse selectivității. Sunt foarte încântată de toate inițiativele industriei – ale pescarilor noștri – de a aduce îmbunătățiri în ceea ce privește selectivitatea echipamentului de pescuit.

În general, aș dori să repet că statu-quo-ul nu este o opțiune. Nu este o opțiune pentru durabilitatea stocurilor, pentru mijloacele de subzistență ale pescarilor noștri și pentru viitorul comunităților noastre de coastă. De aceea avem nevoie de această reformă.

  Președinta. − Întrebarea nr. 15 adresată de Jim Higgins (H-000127/11)

Subiect: Propunerea de interzicere a practicilor de îndepărtare a înotătoarelor la rechini

În contextul sprijinului recent acordat de deputați în Parlamentul European pentru interzicerea practicilor de îndepărtare a înotătoarelor la rechini și ținând cont de promulgarea de către Congresul Statelor Unite ale Americii a legislației de interzicere a acestor practici și de susținerea ferventă din partea altor jurisdicții a implementării unei astfel de legislații, ce propune Comisia în vederea introducerii unei legislații care să reprezinte o soluție la preocupările deputaților?

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Aș dori să îi mulțumesc onorabilului deputat pentru întrebarea dumnealui, deoarece îmi oferă ocazia de a informa Parlamentul cu privire la practicile de îndepărtare a înotătoarelor la rechini.

Printr-un regulament al Consiliului, practicile de îndepărtare a înotătoarelor sunt interzise din 2003 pe vasele UE care pescuiesc oriunde în lume și pe toate vasele care pescuiesc în apele UE. În general, există o interzicere a practicilor de îndepărtare a înotătoarelor la rechini. Cu toate acestea, regulamentul actual permite, în anumite condiții, – și aceasta este problema cu care ne confruntăm – procesarea la bord, care implică înlăturarea înotătoarelor la bordul vaselor, făcând obligatorie păstrarea carcaselor la bord. De aceea ne-am confruntat cu problema îndepărtării înotătoarelor la rechini în ultimii ani.

Am prezentat un plan de acțiune în februarie 2009 și de atunci am luat o serie de măsuri. Lucrăm în mod activ și cu organizațiile regionale pentru a pune în practică sisteme de gestionare eficiente pentru speciile de rechin cele mai vulnerabile și pentru a garanta exploatarea durabilă a acestora. Așadar, problema cu care ne confruntăm în ceea ce privește abordarea acestei probleme este nevoia unei consultări publice și desfășurăm deja o consultare publică de câteva luni. Documentul de consultare a prezentat trei dintre principalele opțiuni care sunt în prezent discutate de experții din întreaga lume pentru îmbunătățirea controalelor și asigurarea conformității depline. Multe părți interesate, precum industria pescuitului, oamenii de știință, directorii de întreprinderi și ONG-urile, precum și publicul general, ne-au trimis comentariile lor.

Aș dori să vă asigur că iau foarte în serios subiectul protecției rechinilor. Prin urmare, am solicitat serviciilor mele să studieze cu rigurozitate toate contribuțiile primite. Vom pregăti apoi o evaluare a impactului care, după cum știți, este necesară pentru modificarea legislației. Intenția mea este de a adopta o propunere legislativă cât mai curând este practic posibil. Aș dori să vă informez că am făcut o prioritate din această chestiune pentru a nu mai pierde timp.

Aș dori să spun și că Comisia a luat numeroase măsuri pentru a asigura gestionarea durabilă și protecția rechinilor în general, dincolo de practicile de îndepărtare a înotătoarelor la rechini. Am prezentat un plan de acțiune și de atunci am luat mai multe măsuri. Am interzis pescuitul pentru rechinul scrumbiilor, rechinul pelerin și rechinul alb în apele UE. Am interzis setcile amplasate la adâncimi mai mari de 200 de metri pentru a proteja rechinii de ape adânci. Anul trecut – și aș dori să subliniez acest lucru – am propus o cotă durabilă bazată pe probe științifice pentru diferiți rechini. Am avut dificultăți foarte mari în a negocia acest lucru cu Consiliul. Nu a fost o sarcină ușoară, dar până la urmă am reușit și avem o propunere durabilă pentru anul acesta și, sper, pentru anul viitor.

  Jim Higgins (PPE). - Doamnă președintă, tăierea înotătoarelor la rechini este o practică barbară. Este inumană; este barbară. Fiind aruncați înapoi în mare, aceștia mor. Este o practică care ar trebui interzisă. Deși Comisia a menționat regulamentul din 2003, acesta pur și simplu nu funcționează.

Sunt conștient că această chestiune este foarte dificilă. Cum o controlați? Trebuie să punem în practică un regulament care să interzică complet această practică. Vorbim despre eradicarea – extincția totală – a anumitor specii. Cifrele vorbesc de la sine. De exemplu, se estimează în prezent că, în 2009, înotătoarele a 26 de milioane până la 73 de milioane de rechini au intrat în comerțul internațional. Aceasta este într-adevăr o afacere foarte profitabilă. Trebuie să o interzicem complet. Este barbară și nu ar trebui sprijinită și trebuie să o interzicem odată pentru totdeauna. Ar trebui să preluăm inițiativa în acea privință.

  Brian Crowley (ALDE). - În 2003 a fost interzis pescuitul pentru înotătoarele de rechin. Prin analogie, cunoaștem acum toate aspectele referitoare la situația macroului în Uniunea Europeană, în care există un acord la nivel european și la nivelul Spațiului Economic European privind o reducere a pescuitului de macrou. Cu toate acestea, observăm că atât Islanda, cât și Insulele Feroe au prins fiecare câte 150 000 de tone și acest lucru are un impact direct asupra durabilității flotelor de pescuit europene. Așadar, ce măsuri pot fi luate în această privință? În special, se pot aplica sancțiuni comerciale celor două zone?

  Chris Davies (ALDE). - Având în vedere că leii dispar din Africa și rechinii dispar din mările noastre, o laud pe doamna comisar pentru ceea ce încearcă să facă, dar acest aspect este orientat foarte mult către piață. A existat o cerere imensă din Asia pentru înotătoare de rechin și se vor face foarte mulți bani din acestea.

Singurul mod de a ne asigura că suntem capabili să supraveghem și să cuantificăm în mod corespunzător ceea ce se întâmplă este să ne asigurăm că înotătoarele sunt aduse la țărm atașate de corpul rechinului. Astfel putem păstra controlul. Sper că doamna comisar va avea în vedere acest lucru atunci când își va elabora propunerile.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Sunt de acord cu deputații în Parlament că, deși există o interzicere, nu putem fi mulțumiți de această situație. Sunt de acord cu dvs. și cunoaștem realitatea și modul în care funcționează. Știm că există o industrie foarte profitabilă în spatele acestei întregi discuții. Dar trebuie să luăm măsuri coerente cu cadrul nostru juridic, așadar permiteți-mi să explic.

Problema există deoarece industria poate acum să aducă la țărm înotătoarele și rechinii în porturi diferite. Aceștia pot aduce la țărm înotătoarele care, după cum ne dăm seama, sunt mai valoroase datorită cererii pentru acestea, în special în Asia, și pot duce corpurile rechinilor în altă parte, ceea ce îngreunează foarte mult controlul. De aceea se întâmplă toate acestea. Este un lucru pe care îl avem în vedere. De aceea am înaintat această procedură de consultare, deoarece am dori să ne ocupăm de această situație foarte dificilă.

Așadar, pot să vă spun că vom avea o propunere ambițioasă și că, până la sfârșitul anului, sper că vom avea un nou instrument juridic referitor la înotătoarele de rechin care vor avea câteva rezultate concrete. Vom reglementa această situație o dată pentru totdeauna.

În ceea ce privește analogia cu situația macroului, ceea ce pot spune aici este că Uniunea Europeană a făcut tot ce a putut. Aș dori să spun că statele membre din jurul acestei regiuni au fost foarte cooperante și că pescarii și industria noastră au trebuit să sufere multe sacrificii pentru a securiza durabilitatea stocurilor.

De aceea am fost foarte supărați atunci când Islanda și Insulele Feroe au venit cu propuneri unilaterale și și-au stabilit singure propriile cote. Acesta este un lucru pe care pur și simplu nu îl putem accepta. Așadar, acum lucrăm la acest lucru – serviciile mele lucrează cu Cabinetul și cu serviciile comisarului pentru comerț, dl de Gucht – și vom lansa o propunere legislativă pentru o armă juridică utilizabilă în astfel de cazuri. Avem acum câteva arme, dar armele juridice la dispoziția noastră se referă acum numai la peștele proaspăt, inclusiv macroul și nu la produsele din macrou și în special nu la uleiul de pește și alimentele din pește care reprezintă principalele produse de export din Islanda și Insulele Feroe. Așadar, trebuie să fim productivi în această privință. Comisia va face tot posibilul pentru a se asigura că pe durata următorului sezon de pescuit durabilitatea stocurilor va fi protejată.

  Președinta. − Întrebarea nr. 16 adresată de Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (H-000142/11)

Subiect: Noua strategie maritimă în zona Mării Mediterane

Necesitatea unei strategii maritime în zona Mării Mediterane se înscrie în cadrul programului de 25 de acțiuni în favoarea unei acțiuni integrate în Mediterană, având în vedere noile provocări generate de evoluția situației din țările arabe din bazinul mediteraneean. Uniunea a elaborat acte legislative și o strategie axate pe promovarea unei utilizări durabile a mărilor, pe conservarea ecosistemelor marine și pe protecția resurselor de bază care susțin activitățile economice și sociale legate de mare.

Ar putea Comisia să definească noi obiective în materie de politică maritimă în cadrul noii strategii euro-mediteraneene?

Ce curs s-a dat inițiativelor Uniunii în favoarea Mării Mediterane din sectorul maritim (de exemplu, în ceea ce privește poluarea Mediteranei)?

Care sunt instrumentele care vor permite facilitatea adaptării regiunii mediteraneene la schimbările climatice și prevenirea amenințărilor grave reprezentate de inundații, de erodarea zonelor costiere și de degradarea accentuată a solurilor?

Cum se înscriu proiectele legate de transportul energiei în zona Mediteranei în cadrul strategiei maritime?

Ce măsuri sunt prevăzute și pe ce bază se va construi colaborarea cu partenerii mediteraneeni în ceea ce privește protejarea navigației maritime și lupta împotriva imigrației ilegale pe cale maritimă?

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Îi mulțumesc doamnei Kratsa-Tsagaropoulou pentru întrebare, deoarece aceasta ne oferă ocazia de a menționa această situație foarte dificilă din zona Mediteranei.

Aș dori să informez Parlamentul cu privire la adoptarea recentă de către Comisie a unei comunicări privind „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”, care menționează o serie de propuneri privind abordarea provocărilor cu care se confruntă în prezent regiunea în urma evoluțiilor recente. După cum știți, aceasta este o situație extremă care este foarte fragilă și foarte îngrijorătoare.

Comisia este foarte mulțumită de aprobarea generală a acestei inițiative. Această comunicare a fost primită în mod foarte pozitiv de toate statele membre și sper că și de Parlament.

Permiteți-mi să explic câteva măsuri care au fost luate până acum în direcția obiectivului unei noi strategii maritime pentru Mediterană. În primul rând, referitor la o politică maritimă integrată, am stabilit deja un grup de lucru pentru o astfel de politică, implicând toate statele de pe coasta Mediteranei și convențiile regionale. Intenționăm să continuăm cu acesta ca un forum orizontal referitor la toate activitățile legate de domeniul maritim, la cooperare și la finanțarea din regiune. Ca parte din această inițiativă, avem și primul proiect de asistență tehnică, lansat în cadrul politicii europene de vecinătate, care se ocupă de politica maritimă integrată pentru Mediterană.

Aș dori să informez Parlamentul și cu privire la o inițiativă pe care am luat-o inițial de a lansa un proiect comun de cooperare în bazinul mediteraneean, împreună cu Organizația Maritimă Internațională și cu Banca Europeană de Investiții. Contez pe această inițiativă și sper că va fi productivă. Vom elabora acțiuni specifice pentru creșterea maritimă, locuri de muncă și formare în domeniul maritim, ceea ce este foarte important pentru regiunea Mediteranei. Vom include și măsuri de supraveghere maritimă integrată și vom beneficia de implicarea sectorului privat deoarece, în ceea ce privește chestiunile maritime, consider că acest lucru este absolut necesar.

În paralel, Comisia intenționează să sprijine organizarea unui forum pentru paza de coastă a Mediteranei în întreaga regiune. De asemenea, ne vom intensifica eforturile în domeniul pescuitului prin formare, ateliere și control comun, în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO).

Referitor la protecția mediului și schimbările climatice, Comisia lucrează acum la nivelul Uniunii cu statele membre pentru a obține o stare ecologică bună a apelor sale marine până în 2020. La nivel regional, UE și statele sale membre cooperează, în cadrul convenției de la Barcelona, cu țările partenere din zona mediteraneeană pentru a promova prevenirea poluării și pentru a îmbunătăți răspunsul la aceasta în toate mările regionale de la frontierele Uniunii.

În ceea ce privește problemele legate de migrație și evoluțiile recente din regiune, Comisia este angajată să asiste și să sprijine statele membre UE care se confruntă cu presiunile migrației bruște și este pregătită să mobilizeze asistența financiară. Acum lucrăm la identificarea pachetelor de urgență financiară în cadrul Fondului pentru frontierele externe și eventual al Fondului european pentru refugiați, pe lângă finanțarea alocată deja pentru 2011.

În ceea ce privește supravegherea frontierelor externe, Comisia este în contact permanent cu Frontex, care a lansat operațiunea comună Hermes 2011 pentru a controla frontiera externă a UE din regiune. Frontex, împreună cu Europol, a început și pregătirea unei evaluări specifice a riscului referitor la potențiala exploatarea a situației politice instabile de către rețelele de infractori și de teroriști și monitorizarea fluxurilor de migrație neregulate.

  Rodi Kratsa-Tsagaropoulou (PPE). – (EL) Vă mulțumesc, doamnă comisar, pentru menționarea planurilor Comisiei Europene și a noilor orientări și pentru angajamentul personal pe care l-ați exprimat în ceea ce privește pregătirea pentru noua situație din Mediterană.

Aș dori să adresez o întrebare specifică: cum evaluați planurile deja în desfășurare de decontaminare a Mediteranei și referitoare la transferul de energie, cum se încadrează acestea în politica maritimă și ce valoare adăugată vă așteptați să aibă noile planuri și programe de politică pe care le-ați menționat?

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Doamnă comisar, în contextul noii politici privind pescuitul a Mediteranei și având în vedere contextul pe care tocmai l-ați descris cu privire la situația de la țărmurile sudice ale Mediteranei, care se confruntă cu o criză extremă, considerați că, în cadrul politicii de coeziune, cooperarea transfrontalieră se poate ridica în mod veridic și partajat la nivelul problemei și poate găsi în comun soluții prin politica transfrontalieră și politica privind pescuitul care să ne permită să refacem stocurile în Mediterană și să faciliteze redresarea în acest sector economic?

  Ivo Vajgl (ALDE). - (SL) Doamnă președintă, aș dori să îi adresez doamnei comisar o întrebare referitor la subiectul multor țări europene care încearcă să își descarce problemele, problemele cu pescuitul, asupra unei țări care nu există în mod formal și juridic. Mă refer la Sahara Occidentală.

Comisia a extins, sau mai degrabă i s-a acordat un mandat de negociere a unui acord cu Maroc privind pescuitul. Binevoiți să explicați ce garanții avem că resursele pe care le vom primi în baza acestui acord vor fi utilizate în beneficiul oamenilor din Sahara Occidentală și nu numai pentru a răspunde nevoilor pescarilor europeni.

  Maria Damanaki, membră a Comisiei. − Aș dori să îmi exprim acordul cu doamna Grässle că există într-adevăr o posibilitate ridicată de poluare din cauza transferului de energie din Mediterană. Există un risc aici deoarece Mediterana este o mare mai degrabă închisă și nu poate suporta povara unei posibile poluări.

Așadar, ceea ce vom face acum va fi să creștem și să sporim cooperarea noastră, cooperarea Comisiei, cu statele membre. Aș dori să îi spun doamnei Grässle că eu și domnul comisar Potočnik vom vizita Grecia săptămâna viitoare și vom organiza un eveniment privind poluarea Mediteranei. Aș dori să o informez că și țările mediteraneene ar putea să prevină și să detecteze mai bine poluarea de către nave participând la sistemul de monitorizare prin satelit EMSA, precum cel pentru plase maritime sigure sau pentru plase maritime curate. Avem aceste sisteme și vom încuraja statele noastre membre din jurul Mediteranei să se implice în aceste sisteme pentru a detecta eventuala poluare de către nave.

Aș dori să spun că vom impulsiona nu numai statele noastre membre, ci și vecinii noștri prin discuții și cooperare pentru a îndeplini acest țel.

În ceea ce privește cooperarea regională, da, vom lua câteva inițiative referitor la acest lucru și avem multe inițiative în cadrul Consiliului General pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) și acum lucrăm și pentru a avea o nouă strategie, o strategie maritimă în regiunea adriatică și ionică.

Acum lucrăm cu guvernele statelor membre din jurul Mărilor Adriatică și Ionică: Italia, Slovenia și Grecia, dar și cu alți vecini de acolo, Croația, Muntenegru și Albania. Încercăm să avem o strategie maritimă cooperantă pentru această regiune. Aș dori să subliniez că acest lucru chiar va fi o oportunitate pentru fondurile de coeziune, după cum a spus deja onorabilul deputat.

În sfârșit, o scurtă remarcă referitoare la Sahara Occidentală: da, am avut multe preocupări cu privire la dreptul adevăraților beneficiari de a profita de banii pe care îi dăm Marocului ca parte din acest acord privind pescuitul. De aceea, am cerut guvernului marocan să ne ofere date referitoare nu numai la punerea în aplicare a acordului în general, ci și la abordarea regională a acestui acord și la distribuirea pe care o au în diferite regiuni din Maroc. Vom înnoi protocolul pentru o perioadă de tranziție de un an numai pentru a afla dacă putem continua sau nu cu acesta. Acesta este modul în care ne deplasăm, cu multă precauție, către această direcție.

  Președinta. − Întrebarea nr. 17 adresată de Georgios Papanikolaou (H-000108/11)

Subiect: Formarea cercetătorilor și evaluarea universităților în cadrul inițiativei emblematice privind inovația

Inițiativa emblematică „Europa 2020 – O Uniune a inovării” (capitolul 2), publicată de Comisie recent, face referire, printre altele, la obligația statelor membre de a comunica strategiile de formare a unui număr suficient de cercetători pentru a realiza obiectivele programelor lor strategice naționale și face parte, de asemenea, din intenția Comisiei de a susține, în același an, elaborarea unui sistem pluridimensional internațional de evaluare a rezultatelor instituțiilor europene de învățământ superior.

Ar putea Comisia să răspundă la următoarele întrebări: Cum va garanta că obiectivul de 3 % în ceea ce privește cercetarea în 2020 va fi realizat în toate statele membre și că nu vor exista diferențe între statele membre în ceea ce privește investițiile? Consideră Comisia că criza financiară cu care se confruntă statele membre ale zonei euro poate periclita obiectivele prevăzute?

Care sunt criteriile ce vor fi utilizate pentru a evalua instituțiile europene de învățământ superior și pentru a le identifica pe cele care obțin cele mai bune rezultate în domeniul cercetării?

  Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. − Referitor la obiectivul de 3 % privind intensitatea C&D, starea de urgență în ceea ce privește inovarea în Europa solicită sprijinul creșterii inteligente și un angajament de înfruntare a provocărilor societale. Tabloul de bord al Uniunii cercetării și inovării arată că UE pierde teren în fața Statelor Unite și a Japoniei, în timp ce Brazilia și China completează lacuna formată de UE. Obiectivul de 3 % privind intensitatea C&D are de adus o contribuție esențială la confruntarea cu această provocare. Consiliul European a invitat statele membre să stabilească obiective naționale ambițioase și realiste, ținând seama de nivelul inițial al investiției în C&D și de caracteristicile structurale esențiale ale economiilor acestora.

Anul trecut, statele membre și Comisia s-au angajat în dialoguri bilaterale. Aproape toate statele membre au stabilit acum obiective naționale privind intensitatea C&D, care urmează să fie finalizate în cadrul programelor lor naționale de reformă până la sfârșitul lui aprilie 2011.

La 12 ianuarie anul acesta, Comisia a adoptat comunicarea referitoare la analiza anuală a creșterii. Aceasta cuprinde lista obiectivelor naționale privind C&D, care sunt în general ambițioase și realiste și marchează începutul unui nou ciclu de coordonare în acest domeniu. Va fi efectuată o evaluare a politicilor naționale de cercetare și de inovare și a realizărilor, care vizează identificarea principalelor obstacole care împiedică creșterea și redresarea într-un scenariu post-criză în care constrângerile financiare încă se manifestă.

Pentru a realiza obiectivul de 3 % privind intensitatea C&D și pentru ca Europa să devină mai inovatoare, este esențial să existe o bază de cercetare excelentă. Europa va avea nevoie de cel puțin încă un milion de locuri de muncă în cercetare pentru a realiza obiectivul de 3 % privind intensitatea C&D până în 2020. Numărul de cercetători noi necesari este considerabil mai ridicat, întrucât mulți cercetători se vor pensiona în acest timp. Excelența cercetării efectuate în universități și, desigur, în industrie va fi în beneficiul societății largi. Progresul este legat de calitatea instituțiilor de învățământ superior.

Tabloul de bord al Uniunii inovării folosește indicatori recunoscuți la nivel internațional pentru a evalua rezultatele Europei în comparație cu cele ale concurenților noștri. Trei dintre acești indicatori sunt: noii absolvenți de doctorat la o populație de 1 000 de persoane cu vârsta între 25 și 34, copublicații științifice internaționale, consistente, la o populație de un milion și publicații științifice care se află în topul de 10 % al celor mai citate publicații la nivel mondial ca procentaj din totalul de publicații științifice ale țării, ambele calitative.

Statele Unite și-au majorat avansul în ceea ce privește copublicațiile internaționale și se află acum cu 37 % peste nivelul UE. În așteptarea rezultatelor din iunie referitoare la un studiu de fezabilitate, Comisia va sprijini o clasificare internațională multidimensională independentă pentru a evalua rezultatele instituțiilor de învățământ superior. Acest studiu va acoperi rezultatele nu numai din domeniul cercetării, ci și din alte domenii importante precum inovarea, educația, angajamentul regional și internaționalizarea. Caracterul multidimensional al acestui concept va permite studenților, factorilor de decizie și chiar universităților să selecteze dimensiunile și indicatorii fundamentali de interes pentru aceștia și să își facă propriile clasificări personalizate adaptate nevoilor lor. Părțile interesate sunt implicate în mod activ în toate etapele acestui proiect de fezabilitate.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Vă mulțumesc foarte mult, doamnă comisar, pentru răspunsul dvs. Cu toate acestea, aș dori să vă reamintesc că, atunci când planificam strategia Lisabona, cu aproape opt ani în urmă, în 2003, am spus mai mult sau mai puțin același lucru: că ar trebui să ne bazăm pe inovare și pe cercetare pentru a realiza o economie mai competitivă.

Sunteți comisar de mai bine de un an și cred că aveți suficientă experiență pentru a ne spune ce vă face să credeți că vom avea succes de această dată, în noua strategie 2020 și că rezultatele nu vor fi aceleași cu cele din strategia anterioară, care a fost în cele din urmă un eșec răsunător.

  Seán Kelly (PPE). - În ceea ce privește instituțiile de învățământ superior, aș dori să o întreb pe doamna comisar dacă este mulțumită de faptul că instituțiile europene au atât dorința, cât și capacitatea de a-și crește miza, de a-și îmbunătăți poziția în clasament sau pe scena mondială și de a-și dezvolta capacitatea de cooperare între ele pentru a evita dublarea în cercetare.

  Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. − Ce este diferit acum în raport cu ceea ce s-a promis și cu aspectele față de care s-a luat un angajament în Lisabona? Cred că primul lucru ar fi că inovarea și cercetarea se află acum în centrul politicii europene. Avem un angajament, nu numai din partea Comisiei și a statelor membre și a Parlamentului, ci și din partea Consiliului European. Aplicăm o monitorizare foarte puternică, lucru care va fi făcut cu grijă. Avem 34 de angajamente pentru „Uniunea inovării” – pentru care au responsabilitatea unii dintre colegii mei – în care monitorizăm în mod regulat îmbunătățirile, modificările, evoluțiile și rezultatele obținute sau, dacă aceasta nu au fost obținute, de ce nu. În fiecare an sperăm să organizăm o „Convenție a inovării” la care să punem împreună la aceeași masă părțile interesate, pentru a observa progresele înregistrate anul anterior.

Așadar, avem o monitorizare foarte strictă, acesta fiind, cred, lucrul referitor la care am eșuat – sau la care nu am realizat ceea ce ne-am propus – la Lisabona. Avem și analiza anuală a creșterii și vom avea acum programe de reformă națională în care statele membre vor stabili foarte clar care vor fi obiectivele lor și modul în care speră să atingă acele obiective. Cred că acesta este pasul înainte de care era nevoie.

Referitor la modernizarea universităților, acesta este un subiect important cu care cred că se confruntă toate statele membre UE. Nu este suficient să existe una sau două universități în mai multe state membre care să fie acolo sus aproape de vârf. Trebuie să ne modernizăm sistemul universitar la toate nivelurile în UE și trebuie să evităm genul de dublare care a fost menționat, în care fiecare universitate de până acum ar fi putut considera că deține capacitatea de a avea un centru de excelență pentru fiecare facultate în parte. Acest lucru nu este posibil sau eficient din punctul de vedere al costurilor și implică o fragmentare și o dublare puternică, ceea ce este exact lucrul pe care vrem să îl evităm.

Dar să ne amintim faptul că Comisia nu deține competențe în acest domeniu. Așadar, ceea ce putem face – și ceea ce face cu asiduitate domnul comisar Vassiliou – este să explicăm statelor membre că nu putem continua politicile trecutului. Trebuie să ne schimbăm; trebuie să decidem care sunt domeniile în care vom avea – sau în care va avea o universitate anume – un centru de excelență și trebuie să punem în aplicare în general un program efectiv de modernizare a universităților în toată Uniunea.

  Președinta. − Întrebarea nr. 18 adresată de Ioannis A. Tsoukalas (H-000111/11)

Subiect: Controale insuficiente și un număr mare de greșeli în activitatea celui de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare

Răspunsul comisarului la întrebarea E-8013/2010⁽¹⁾ ridică întrebări serioase cu privire la eficacitatea controalelor PC7. Până la 31 august 2010, serviciile competente nu făcuseră decât 118 controale din aproximativ 193 de participanți, adică 0,42 % dintre participanții la PC7, în timp ce în cazul PC6 procentul se ridică la 5,7 %. Aceste date sunt îngrijorătoare, întrucât considerăm că peste 4 % din bugetul activităților a fost cheltuit în mod greșit. Dacă această tendință continuă, nu este exclus să se solicite corecții financiare de peste 2 miliarde de euro pentru întregul PC7.

Ar putea Comisia să răspundă la următoarele întrebări:

Care este numărul actualizat al cercetărilor și controalelor realizate în ceea ce privește activitățile PC7? Care este cauza numărului ridicat de greșeli? Consideră Comisia că rezultatele sunt satisfăcătoare și acțiunile de simplificare a normelor de gestionare a PC7 sunt suficiente? Care sunt măsurile imediate pe care intenționează să le ia pentru a rezolva problemele existente?

  Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. − Voi încerca să fiu atentă cu interpreții.

O condiție prealabilă pentru efectuarea activității de audit ex-post este disponibilitatea unui număr suficient de important de revendicări ale costurilor depuse de beneficiari. Pentru Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică, sau „PC7 2007-2013”, prima perioadă de raportare are loc la 18 luni de la începerea proiectului.

Ca urmare a acestui fapt, numărul de revendicări ale costurilor pentru PC 7 care trebuie auditate a atins volumul critic numai în 2010. În afară de aceasta, strategia de control a Comisiei pentru cercetare este proiectată să ofere multianual o asigurare rezonabilă privind legalitatea și regularitatea cheltuielilor de cercetare pentru întreaga perioadă a programului-cadru. De la 31 decembrie anul trecut, Comisia a finalizat 345 audituri ale PC 7, acoperind 432 de participări la proiectele PC 7. În aceeași perioadă au fost propuse corectări financiare care se ridică la 4 482 de milioane de euro datorate erorilor ca urmare a auditării unor contribuții la PC 7 în valoare de 88 633 047 de milioane de euro.

Programele-cadru de cercetare sunt aplicate în principal prin subvențiile de partajare a costurilor bazate pe rambursarea cheltuielilor efective eligibile. Principalul risc este ca beneficiarii să includă și costurile neeligibile în declarațiile lor de cheltuieli. Riscul este exacerbat de conflictul dintre criteriile de eligibilitate și practicile obișnuite legate de contabilitatea cheltuielilor ale anumitor beneficiari, în special obligativitatea beneficiarilor de a aloca personal și costuri indirecte proiectelor, deducând anumite elemente considerate neeligibile pentru cofinanțarea UE.

În vederea acestui fapt, Comisia a emis, în aprilie 2010, o comunicare în care prezintă posibilitățile pentru simplificarea normelor și procedurilor privind finanțarea cercetării. Simplificarea și clarificarea normelor și procedurilor pot reduce posibilitatea de apariție a erorilor și crește asigurarea regularității cheltuielilor, dar și facilita participarea cercetătorilor în programele cadru și realizarea obiectivelor de politică ale UE.

În urma consensului global referitor la o serie de chestiuni care ar putea fi încă puse în aplicare în cadrul juridic global actual, la 24 ianuarie anul acesta, Comisia a luat măsuri de simplificare pe termen scurt care includ măsuri concrete cu un efect imediat și retroactiv asupra activităților PC7.

  Ioannis A. Tsoukalas (PPE). – (EL) Doamnă președintă, aș dori să îi mulțumesc doamnei comisar pentru răspunsul detaliat; cu toate acestea, aș observa că rata erorilor se ridică la 4 % sau 2 milioane de euro din 50 de miliarde, pe un eșantion de 0,4 %. Sper că modelul nu este linear și că, acolo unde se vor realiza 4 % din audituri, nu vom avea o rată a erorilor de 40 %. Înțeleg și că este dificil pentru noi ca, pe de o parte, să solicităm Comisiei să simplifice procedurile de gestionare din cadrul PC7 și să dăm dispoziții privind simplificarea PC8 și, în același timp, să cerem audituri mai detaliate. Acest lucru ar părea contradictoriu, dar nu cred că este. Cred că există un lucru bun aici: că suntem cu toții interesați de cercetare și că știm că aceasta este singura speranță a Europei și a statelor membre.

  Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. − Doamnă președintă, cred că scopul nostru trebuie să fie de a face ca lucrurile să rămână cât mai simple posibil pentru acționarii noștri și să ne asigurăm – pe cât putem – că beneficiarii pot aplica în mod direct practicile lor contabile obișnuite privind costurile de personal, evitând necesitatea ca aceștia să pună în aplicare un sistem contabil paralel, cum au făcut până acum. Acest lucru aduce în mod evident complexitate și riscul de apariție a erorilor. În cele din urmă, acceptăm – cred că toată lumea trebuie să accepte – faptul că cercetătorii nu sunt interesați să fie implicați în utilizarea necuvenită a finanțării UE. Aceștia sunt mai degrabă interesați de cercetarea de bază efectivă, pură, pe care o fac, care poate duce mai departe la minunatele inovații pe care le putem vedea în țări, nu numai în cele din Europa, ci de fapt peste tot în lume. Așadar, trebuie să facem lucrurile să fie cât mai puțin complicate posibil, cât mai simple posibil, pentru părțile interesate.

  Președinta. − Întrebarea nr. 19 adresată de Silvia-Adriana Ticau (H-000114/11)

Subiect: Participarea IMM-urilor la cercetarea și inovarea europeană

Comisia a lansat la 9 februarie 2011 Cartea verde intitulată De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării (C&I) în UE. Astfel, în urma unei consultări publice, Comisia va elabora un cadru strategic comun care să faciliteze atât orientarea activității de C&I, pentru a răspunde provocărilor societății de azi, cât și simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene pentru C&I, reducerea timpilor de introducere pe piață a rezultatelor cercetării, precum și o mai mare implicare a întreprinderilor europene în activitățile de C&I. În contextul Strategiei UE 2020, UE și-a stabilit ca obiectiv ca, până în 2020, fondurile alocate activităților de C&I să ajungă la 3 % din PIB. Deoarece sectorul privat are un nivel redus de finanțări pentru C&I, aș dori să întreb Comisia: ce măsuri are în vedere pentru stimularea participării acestui sector la finanțarea C&I europene? Ce măsuri are în vedere Comisia pentru a sprijini IMM-urile să surmonteze dificultățile întâlnite în accesarea fondurilor europene pentru C&I? Are în vedere Comisia alocarea unei cote din fondurile europene doar pentru IMM-uri?

  Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. − Comisia și-a luat angajamentul de a facilita accesul la finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii în programele de cercetare și de inovare ale UE și de a le ajuta pe acestea ca, în cele din urmă, să aducă pe piață roadele inovării lor.

Aceasta este o prioritate pentru Comisie, după cum este menționat în Comunicarea referitoare la Uniunea Inovării adoptată la 6 octombrie anul trecut, în „Small Business Act” pentru Europa adoptat în iunie 2008 și în revizuirea acestuia adoptată la 23 februarie anul acesta.

În plus, Cartea Verde „De la provocări la oportunități: către crearea unui cadru strategic comun pentru finanțarea cercetării și inovării în UE” a identificat elementele esențiale ale sprijinirii cercetării și inovării viitoare ale UE, inclusiv o serie de elemente specifice referitoare la o modalitate mai bună de a răspunde nevoilor IMM-urilor.

Un scop global al cadrului strategic comun este de a face mai simplă și mai atractivă participarea în programele UE, în special pentru IMM-uri. Pe viitor, elementele importante care trebuie luate în considerare în acest context sunt un punct unic de acces al platformelor IT comune, norme mai standardizate, un set eficient de instrumente de finanțare care să acopere întregul lanț de inovare și proceduri mai simple și mai cuprinzătoare de primire a fondurilor.

În urma consultării cu privire la Cartea Verde, Comisia va avansa propunerile sale legislative pentru cadrul strategic comun până la sfârșitul acestui an. Am introdus deja programe de lucru în Al șaptelea program-cadru (PC7) recent – o serie de măsuri vizând în mod specific IMM-urile, inclusiv bugetele alocate. Se prevede o creștere a cotei bugetare a IMM-urilor de la 14,3 %, cât înregistrează la momentul actual, până la peste obiectivul de 15 % prevăzut de legislație. IMM-urile au nevoie de sprijin în întâmpinarea lor. Accesul mai ușor la PC7 este asigurat de rețeaua Enterprise Europe, un parteneriat între Comisie și aproape 600 de organizații de afaceri precum camere de comerț și industrie, camere de meserii, agenții de inovare și agenții de dezvoltare regională. Mai precis, pe baza orientărilor convenite, această rețea, împreună și în colaborare cu punctele naționale de contact ale PC7, susține IMM-urile furnizând sprijin pentru conștientizare, crearea de capacități în vederea participării în programul-cadru, implicare în propuneri a IMM-urilor noi, căutare de parteneri, acțiuni comune adresate IMM-urilor și organizarea de consultări referitoare la includerea temelor de apeluri pentru propuneri privind IMM-urile în cadrul programelor de lucru. Câteva sute de IMM-uri au putut depune propuneri pentru PC7 cu sprijinul rețelei.

  Zigmantas Balčytis (S&D). - Doamnă președintă, IMM-urile întâmpină multe dificultăți în accesarea fondurilor UE pentru cercetare și dezvoltare. Acestea fie nu obțin un împrumut pentru a asigura partea de cofinanțare, fie birocrația este o povară prea mare pentru ele. Are Comisia în vedere elaborarea unui set de norme comune și simple pentru a crește participarea IMM-urilor în programele de cercetare ale UE? Intenționează Comisia să aloce în jur de 30 %, să spunem, din fondurile europene pentru cercetare doar pentru IMM-uri?

  Máire Geoghegan-Quinn, membră a Comisiei. − La 24 ianuarie anul acesta au fost adoptate trei măsuri concrete cu efecte imediate, referitoare la gestionarea subvențiilor europene pentru cercetare în Al șaptelea program-cadru (PC7) și fiecare dintre acestea corespunde direct preocupărilor exprimate în mod repetat de către participanți – și participanți aspiranți – în PC7. Una dintre acestea permite mai multă flexibilitate în ceea ce privește modul de calculare a costurilor de personal. O alta prevede că salariile deținătorilor de IMM-uri care nu au fost înregistrate în mod formal în conturile lor le pot fi acum rambursate prin plăți forfetare. Iar un nou grup de coordonare de înalți oficiali, aleși din toate serviciile Comisiei, sunt implicați în înlăturarea discrepanțelor. Acest lucru este foarte important pentru aplicarea normelor care există deja acolo.

Am proiectat o platformă de e-learning vizând în mod specific IMM-urile. Aceasta va fi disponibilă online anul acesta și are ca scop facilitarea accesului IMM-urilor la proiectele de C&D. Explorarea rezultatelor acesteia va furniza formare online gratuită și informații personalizate și, foarte important, un forum de comunicare. Toate acestea împreună îmbunătățesc în mod considerabil situația pentru IMM-uri și evident, în cadrul strategic comun, nu am nicio îndoială că vom avea și alte idei foarte bune cu privire la ce altceva am mai putea face pentru a le ajuta.

  Președinta. − Întrebarea nr. 26 adresată de Bernd Posselt (H-000107/11)

Subiect: Calitatea aerului în marile orașe germane

Cum evaluează Comisia calitatea aerului în marile orașe germane, de exemplu în München, și ce măsuri propune în acest sens?

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Directivele privind calitatea aerului înconjurător stabilesc câteva valori limită pentru câțiva poluanți cu diferite termene limită de atingere. În afară de promovarea bunelor practici la reuniunile comitetului pentru punerea în aplicare în rândul forumurilor, Comisia își concentrează eforturile asupra verificării dacă conformitatea cu valorile limită stabilite a fost într-adevăr respectată.

Directiva solicită din 1996 ca statele membre să elaboreze și să pună în aplicare o strategie globală, inclusiv măsuri pe termen lung și scurt. Ultima categorie este deosebit de relevantă pentru abordarea situațiilor în care există riscul depășirii valorilor limită PM 10 de particule în aer, de exemplu. Imediat după depășirea valorilor limită și a marjelor de toleranță trebuie pregătite planuri, pentru a arăta modul în care va fi realizată conformitatea până la data atingerii.

Deși planurile referitoare la calitatea aerului trebuie comunicate Comisiei în termen de doi ani de la măsurarea depășirii limitei, competența și responsabilitatea deciziei asupra măsurilor care vor fi incluse în planurile referitoare la calitatea aerului revin în totalitate statelor membre. Acest lucru este în conformitate cu principiul subsidiarității și recunoaște faptul că autoritățile naționale și/sau locale sunt cele mai în măsură să identifice cele mai eficiente și adaptate măsuri de abordare a nivelurilor de concentrație ridicată din zonele definite din punctul de vedere al calității aerului.

Verificarea conformității de către Comisie se concentrează în principal pe respectarea valorilor limită și mai puțin pe modul în care acestea sunt respectate. Ultimele date depuse de Germania pentru anul 2009 confirmă că 70 din aproximativ 80 de zone definite din punctul de vedere al calității aerului arată o depășire a valorilor limită PM. Majorității zonelor li s-a acordat o prelungire a datei de conformitate până la 11 iunie anul acesta, deoarece au pregătit un plan pentru calitatea aerului cu un calendar clar și măsuri care arată modul în care se va realiza conformitatea până la termenul limită. München este una dintre aceste zone. Prelungirea termenului a fost acordată cu condiția ca autoritățile competente să adapteze planul pentru calitatea aerului pentru a include măsuri pe termen scurt care să fie eficiente în vederea controlării și, acolo unde este necesar, a suspendării activităților care contribuie la riscul depășirii valorilor limită.

În ceea ce privește NO2, Comisia se așteaptă ca multe state membre să se confrunte cu probleme similare celor legate de PM. Depășirile de dinainte de 2010, prelungite probabil până la sfârșitul lui 2014, nu constituie o încălcare a legislației europene în momentul actual, dar declanșează obligativitatea pregătirii unui plan pentru calitatea aerului. Statele membre pot depune datele pentru anul 2010 până la sfârșitul lui septembrie 2011.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Vă mulțumesc, domnule Potočnik, pentru răspunsul dvs. foarte bun și precis. Am două întrebări scurte suplimentare. În primul rând, cum verifică Comisia că fiecare stat membru aplică efectiv aceleași criterii și efectuează măsurători cu aceeași strictețe, sau există diferențe aici? În al doilea rând, aveți vreo propunere specifică pentru reducerea poluării aerului – în orașe, cel puțin?

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Criteriile sunt aceleași pentru toate țările. Este adevărat că, datorită condițiilor geografice, uneori pentru orașele precum Milano, din Italia, sarcina de a atinge aceleași criterii cu alte orașe este mai grea. Cu toate acestea, este de o importanță esențială să se garanteze tuturor cetățenilor din Uniunea Europeană același nivel de sănătate și de protecție. Aceasta este problema în această privință.

Desigur, atunci când există chestiuni specifice la nivel local sau regional, acordăm atenție acelui lucru și chiar încercăm să rezolvăm problemele prin colaborarea cu autoritățile, astfel încât să găsim soluțiile adecvate. Scopul nostru este de a viza și de a găsi mereu o soluție – de a fi strict folositori și folositor de stricți, dacă doriți.

Referitor la a doua întrebare, în mod normal nu dăm recomandări specifice niciunuia dintre orașe sau regiuni, pur și simplu deoarece considerăm că autoritățile de acolo sunt mult mai bine plasate și cunosc situația mai bine decât noi. Verificăm desigur dacă se respectă normele, dar, în mod normal, tipul de abordare standardizată care duce la rezultate bune este un amestec de diferite măsuri, unele dintre care sunt orientate către termene mai scurte și altele care sunt mai structurale.

  Președinta. − Următoarea noastră întrebare vine de la doamna Kadenbach, care este înlocuită în seara aceasta de domnul Arsenis.

Întrebarea nr. 27 adresată de Karin Kadenbach (H-000116/11)

Subiect: Strategia UE privind biodiversitatea

În 2010, Anul internațional al biodiversității, Consiliul European a adoptat o viziune ambițioasă pentru 2050 și un obiectiv ambițios pentru 2020 cu privire la conservarea biodiversității în UE. Prin urmare, în cadrul Convenției privind diversitatea biologică, guvernele lumii au adoptat o viziune globală și o misiune pentru 2020 ambițioase privind conservarea biodiversității, precum și un plan strategic în care sunt stabilite 20 de obiective legate de teste.

Când estimează Comisia că va publica o strategie UE privind biodiversitatea în care să fie stabilite măsurile ambițioase necesare realizării obiectivelor UE și a celor globale în ceea ce privește conservarea biodiversității?

Poate Comisia să confirme faptul că noua strategie nu va implica alte modificări cu impact negativ privind stadiul de conservare al tuturor habitatelor și speciilor protejate de peste tot din UE, atât în cadrul, cât și în afara siturilor Natura 2000, până în 2020, cu scopul de a atinge, până în 2050, un stadiu de conservare favorabil tuturor habitatelor și speciilor?

În afară de formarea permanentă pentru judecători și de documentele orientative anunțate anterior de Comisie, ce măsuri concrete sunt planificate pentru îmbunătățirea aplicării dreptului UE în materie de protecție a mediului? Intenționează Comisia să înființeze un serviciu al UE pentru inspecțiile de mediu și să adopte o legislație referitoare la inspecțiile de mediu, astfel cum a solicitat Parlamentul?

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Comisia face ultimele retușuri la noua strategie UE privind biodiversitatea, care va oferi un cadru de acțiune pentru a aborda pierderea biodiversității în cursul ultimului deceniu. Vizăm adoptarea acesteia la începutul lunii mai. Întrucât proiectul de strategie este încă supus consultării interne cu Comisia, nu pot oferi multe detalii referitor la conținutul acestuia. Pot totuși să vă asigur că aceasta răspunde atât mandatelor ambițioase ale UE stabilite anul trecut de Consiliu, cât și angajamentelor globale la care s-a înscris UE în octombrie anul trecut la Nagoya în cadrul Convenției pentru diversitatea biologică.

Strategia va fi elaborată în jurul a șase subobiective, axându-se pe abordarea unora dintre principalii factori motorii ai legilor biodiversității și pe presiunile exercitate asupra biodiversității: conservarea naturii, restaurarea și infrastructura ecologică, agricultura și silvicultura, pescuitul, speciile invazive și contribuția Uniunii Europene la biodiversitatea globală.

Strategia va beneficia în mod considerabil de punerea în aplicare a legislației UE existente, inclusiv de gestionarea eficientă și finanțată corespunzător a rețelei Natura 2000. Va fi, de asemenea, esențial să se aibă în vedere modul în care reformele politicii agricole comune și politicii comune privind pescuitul și viitoarea politică de coeziune pot contribui la asigurarea sprijinului necesar. Obiectivul principal al UE 2020 solicită stoparea legilor biodiversității și a degradării ecosistemelor și a serviciilor pe care le oferă acestea.

Prin urmare, pot să vă asigur că strategia va conține acțiuni orientate către atingerea acestui obiectiv. Aceasta va include opțiuni care vizează accelerarea punerii în aplicare a Directivelor privind păsările și privind habitatele și asigurarea luării de măsuri semnificative în direcția atingerii unei stări de conservare favorabile pentru speciile și habitatele de importanță europeană. În ceea ce privește punerea în aplicare și intrarea în vigoare a legislației UE privind mediul mai general, Comisia intenționează să emită spre sfârșitul acestui an o nouă comunicare cu privire la această chestiune. Scopul nu este de a înlocui comunicările relevante existente, ci mai degrabă de a le îmbunătăți prin concentrarea asupra structurii generale globale și asupra bazei de cunoștințe care sprijină punerea în aplicare a acestui acquis privind mediul.

În contextul acestei inițiative, vom aminti în detaliu toate opțiunile posibile pentru consolidarea capacităților de monitorizare și de control de la nivel UE și sistemele naționale de inspecție. Ar trebui recunoscut faptul că cadrul juridic UE referitor la inspecția de mediu a fost deja îmbunătățit în ultimii ani, în special prin adoptarea unei recomandări care prevede criteriile minime pentru inspecțiile de mediu în statele membre, precum și includerea diferitelor dispoziții în legislația de mediu sectorială.

Comunicarea este încă în stadiul de pregătire și nu s-a convenit încă asupra conținutului precis al acesteia. Vom organiza consultări cu părțile interesate, inclusiv cu Parlamentul prin comisiile sale relevante, astfel încât deputații săi să aibă posibilitatea de a-și exprima opiniile și de a-și aduce contribuția.

  Kriton Arsenis (S&D). - Vă mulțumesc, domnule comisar, pentru răspunsul dvs. detaliat. Așteptăm cu nerăbdare să vedem noua strategie UE privind biodiversitatea și, desigur, Parlamentul va avea multe idei și vom dezvolta acest subiect.

Intrând și mai mult în chestiune, am discutat despre Nagoya și despre strategie, ați putea vă rog să comentați cu privire la modul în care progresăm în ceea ce privește punerea în aplicare a deciziilor de la Nagoya și în special a protocolul ABS? Ce progrese s-au făcut? Care sunt termenele limită în acel caz? Referitor la zonele marine protejate, au existat progrese? Acest lucru este menționat în mod special în obiectivele Nagoya. Cum progresăm acolo?

De asemenea, ați menționat că se vor depune eforturi pentru biodiversitate în PAC, care este unul dintre instrumentele de care dispunem pentru protecția biodiversității, dar Parlamentul a solicitat și protecția zonelor sălbatice și a zonelor fără drumuri. În sfârșit, avem nevoie de mai multă comunicare cu privire la zonele Natura 2000, în special pentru agricultori. Ce intenționați să faceți în această privință?

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Aș dori doar să vă adresez o întrebare, domnule comisar. Vă concentrați în special pe protecția naturii și pe protecția speciilor de floră și de faună sălbatice sau sunteți preocupat și de speciile domestice tradiționale și de terenurile arabile a căror diversitate este foarte amenințată?

  Gerben-Jan Gerbrandy (ALDE). - Există un lucru pe care doresc să îl adaug. Vorbim despre diversitate. O chestiune care este urgentă în acest moment este faptul că statele membre – printre care și statul meu – încearcă să obțină obiective mai scăzute de la Uniunea Europeană referitor la legislația privind natura. Chiar aș dori să știu dacă Comisia este de acord că am putea admite obiective mai scăzute sau dacă ar trebui să rămânem la cele actuale.

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Referitor la Nagoya și la modul în care progresăm, lucrurile evoluează destul de bine cu privire la ABS, deci nu există nicio problemă. Există mici probleme cu traducerea, dar suntem pe calea cea bună în ceea ce privește substanța și deja planificăm să începem pregătirea legislației după semnarea acestuia, astfel încât să putem continua către procesul de ratificare. Durează puțin, dar nu văd niciun obstacol grav.

Referitor la zonele marine protejate, încă suntem în urmă. Încercăm să stimulăm lucrurile să avanseze și, datorită angajamentelor pe care ni le-am luat în Nagoya, în Europa va trebui să facem mai multe decât în prezent – datorită și rețelei Natura 2000 în sine și angajamentelor pe care ni le-am luat.

Referitor la PAC și la finanțarea Natura 2000, încerc să fac tot posibilul pentru a mă asigura că aceasta este reprezentată foarte bine în primul și al treilea pilon și că biodiversitatea beneficiază de atenția cuvenită în viitoarea politică agricolă comună. Domnul comisar Cioloș, doamna comisar Hedegaard și eu am pregătit o scrisoare comună pe care am trimis-o ultimului Consiliu de Miniștri pentru mediu. În această scrisoare am căzut de acord asupra chestiunilor și asupra direcției în care dorim să mergem.

Referitor la întrebarea domnului Posselt, întreaga chestiune a protecției Natura 2000, astfel cum este convenită, protejează aproximativ 18 % din suprafața Europei sub forma așa-numitelor zone Natura 2000 și atunci avem două directive. Una dintre acestea este Directiva privind conservarea păsărilor sălbatice și cealaltă este Directiva privind conservarea habitatelor, în cadrul cărora se specifică în mod clar ce se protejează, cum, la ce nivel și așa mai departe. Așadar, aceasta este în fond o legislație destul de vastă și nu acoperă doar câteva specii specifice amenințate sau pe cale de dispariție sau de alt fel. Dorim să acționăm în așa mod încât să avem protecție largă, dar realitatea este că multe dintre speciile din zonele UE care au fost identificate ca fiind amenințate sunt într-o situație destul de rea, așadar va trebui cu siguranță să facem mai multe.

Referitor la întrebarea privind obiectivele, răspunsul este destul de simplu. În acest moment nu ar trebui să ne concentrăm asupra scăderii obiectivelor, ar trebui mai degrabă să ne axăm pe chestiunea gravă referitoare la punerea în aplicare a Natura 2000, ceea ce înseamnă pregătirea planurilor de gestionare și rezervarea unei finanțări suficiente. Acest lucru nu va fi ușor în această situație, dar este cu siguranță o modalitate de finanțare pentru viitor.

  Președinta. − Întrebarea nr. 28 adresată de Nikolaos Chountis (H-000122/11)

Subiect: Gestionarea deșeurilor în Grecia

În răspunsul său oferit la întrebarea E-3732/2010⁽²⁾, Comisia afirmă că apreciază depozitarea ca fiind soluția extremă și cea mai inadecvată pentru gestionarea deșeurilor. În Grecia, se prevede sprijinirea construcției a 61 de depozite de deșeuri, care beneficiază de cofinanțări. Acest fapt a suscitat reacția logică a locuitorilor din numeroase regiuni (Lefkimi, Grammatiko și, mai ales, Keratea), care sunt obligați să accepte această soluție „extremă și cea mai inadecvată”. Insistența cu accente de încăpățânare cu care guvernul dorește să impună această tehnologie și metodele de colectare și de gestionare a deșeurilor pentru care a optat sunt legate, potrivit presei, organizațiilor ecologiste, partidelor politice și autorităților locale, de anumite interese ale industriei, iar unele voci consideră că asistăm la un nou scandal politico-economic.

Ar putea Comisia să răspundă la următoarele întrebări: indiferent de opțiunile fiecărei țări, consideră că este preferabilă, din punct de vedere ecologic și de mediu, opțiunea pe care o propun organizațiile ecologice (WWF, Greenpeace, SOS Méditerannée etc.) a trierii la sursă de către gospodării, celei a reciclării de către întreprinderi? se angajează să studieze neîntârziat aceste propuneri, trimițând un reprezentant la fața locului, care să aibă întrevederi cu toate părțile interesate?

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Noua Directivă-cadru privind deșeurile a stabilit o ierarhie în cinci trepte pentru gestionarea deșeurilor. Prevenirea deșeurilor este considerată opțiunea cea mai adecvată, urmată de pregătirea deșeurilor pentru reutilizare, reciclarea sau alte moduri de recuperare, inclusiv recuperarea energiei, cu eliminarea precum depozitul de deșeuri, ca soluție în ultimă instanță. Sunt posibile devieri de la ierarhie pentru sursele specifice de deșeuri.

Cu toate acestea, statele membre care părăsesc ierarhia ar trebui să ofere o justificare viabilă. Prin urmare, statele membre trebuie să aibă în vedere eliminarea deșeurilor în depozite de deșeuri, care se află la baza ierarhiei deșeurilor, ca fiind cea mai inadecvată opțiune privind gestionarea deșeurilor.

Puritatea ridicată a deșeurilor precum hârtia și sticla este o condiție prealabilă utilizării deșeurilor ca materie primă secundară de către industriile de fabricație. De aceea, colectarea separată la sursă a fluxurilor de deșeuri reciclabile este de obicei cea mai adecvată metodă de colectare a deșeurilor. În Directiva-cadru privind deșeurile, statele membre sunt obligate să introducă până în 2015 colectarea separată pentru hârtie, metal, plastic și sticlă. Aici din nou există o anumită flexibilitate pentru adaptarea de către statele membre a sistemelor lor de colectare a deșeurilor la circumstanțele naționale specifice, în special în cazurile în care există tehnologii de triere foarte eficiente și avansate. În absența acestor tehnologii totuși, colectarea separată la sursă este cea mai ieftină și mai simplă metodă de a obține materii prime secundare din deșeuri.

Grecia se confruntă cu probleme grave referitor la eliminarea ilegală în depozitele de deșeuri și, după cum știți, în 2005 a fost condamnată de Curte datorită numărului ridicat de depozite de deșeuri ilegale care operează pe teritoriul său. Această chestiune nu a fost rezolvată încă. Cu toate acestea, în decembrie 2010, autoritățile elene au furnizat un plan de acțiune conform căruia toate depozitele de deșeuri ilegale vor fi închise până la sfârșitul lui iunie anul acesta. Comisia salută acest plan, inclusiv construcția de noi situri de depozitare a deșeurilor, cu condiția ca acest lucru să fie inevitabil ca opțiune de ultimă instanță pentru menținerea rețelei de eliminare a deșeurilor care să îndeplinească standardele sanitare obligatorii în conformitate cu toate cerințele juridice europene.

Construcția de depozite de deșeuri în conformitate cu standardele Directivei UE privind depozitele de deșeuri reprezintă deja un progres în comparație cu practica eliminării ilegale a deșeurilor. Comisia îndeamnă autoritățile elene să finalizeze planificarea și construcția siturilor depozitelor de deșeuri – programe care beneficiază deja de fonduri UE. Cu toate acestea, Grecia trebuie să meargă în mod hotărât dincolo de aceste măsuri și să treacă de la depozitele de deșeuri ca opțiune predominantă de gestionare a deșeurilor către o politică modernă privind gestionarea de deșeuri bazată pe recuperarea deșeurilor și reciclare.

Conform ultimelor statistici Eurostat, în Grecia, în jur de 82 % din deșeurile municipale sunt depozitate, în timp ce media Uniunii Europene este de 38 %. În plus, rezultatele sectorului de reciclare în Grecia sunt foarte scăzute și numai 17 % din deșeurile municipale sunt reciclate.

Punerea în aplicare a directivei privind deșeurile este o prioritate principală atât pentru Comisie, cât și pentru mine, personal. Vom monitoriza politicile naționale privind deșeurile prin evaluarea planurilor statelor membre de gestionare a deșeurilor. Așteptăm un plan de gestionare a deșeurilor actualizat de la Grecia. În plus, monitorizăm cu atenție punerea în aplicare a planului de acțiune elen și procesul de închidere a tuturor depozitelor de deșeuri ilegale, inclusiv planul pentru proiectele finanțate de UE.

Vom monitoriza și utilizarea finanțării UE pentru a ne asigura că proiectele care vor fi finanțate sunt coerente cu obiectivele și cerințele definite în legislația noastră privind deșeurile. În cazul Greciei, este esențială reducerea depozitelor de deșeuri și creșterea ratelor de reciclare prin colectarea separată și materialele reciclabile.

Gestionarea corespunzătoare a deșeurilor ar trebui considerată o oportunitate, întrucât poate crea întreprinderi și locuri de muncă în toate țările. De asemenea, este esențial să se atingă noile obiective privind suficiența resurselor prin aplicarea celor mai bune practici.

În sfârșit, mâine zbor spre Grecia, unde mă voi afla într-o vizită completă de două zile și acolo vom discuta desigur în detaliu toate aceste chestiuni.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Doamnă președintă, comentariul final al domnului comisar îmi dă anumite speranțe. Întrucât plecați mâine în Grecia, domnule comisar, ar trebui să vizitați o zonă aproape de Atena, unde au existat conflicte zilnice între rezidenți și forțele poliției care și-au stabilit tabăra acolo de patru luni deja, cu răniri și alte incidente, referitoare la instalația depozitului de deșeuri, având în vedere faptul că, după cum ați explicat, trebuie să închidem depozitele de deșeuri.

Întrebarea este: dacă aceasta este soluția cea mai inadecvată, de ce acceptați evaluarea impactului asupra mediului când, în numeroase instalații, precum cea pe care o veți vizita probabil, există de fapt deșeuri care se transformă în fluxuri. Acest lucru este scandalos și daunele aduse mediului – dacă nu interveniți, dacă nu opriți acest scandal economic, deoarece aceste instalații sunt cofinanțate de Uniunea Europeană – vor fi inevitabile.

Vă rog să interveniți imediat, deoarece lucrurile nu sunt atât de teoretice pe cât ați explicat dar, chiar și așa, vă mulțumesc.

  Janez Potočnik, membru al Comisiei. − Merg în locurile din apropierea Atenei. Vom avea o dezbatere în prima zi cu trei comisii ale Parlamentului elen și vom discuta cu siguranță și această chestiune. Sunt conștient de acest lucru și de gravitatea chestiunii. Poate aș putea să vă spun de ce suntem de fapt pentru și chiar cofinanțăm unele dintre depozite, chiar dacă într-adevăr considerăm că acestea se află pe cel mai jos nivel al opțiunilor în ierarhia privind deșeurile.

Primul și absolut cel mai important lucru care trebuie avut în vedere este desigur sănătatea umană, așadar trebuie să ne asigurăm că aceasta este protejată prin toate mijloacele. Cred că este important să căutăm și să încercăm să găsim în mod hotărât cele mai bune opțiuni posibile, dar uneori pur și simplu trebuie să avansăm pas cu pas.

Am văzut din datele pe care le primesc din toată Europa că odată ce o țară începe serios colectările separate, drumul dintre nivelurile foarte ridicate de reciclare și nivelurile foarte scăzute la care se află depozitarea municipală este foarte scurt. Așadar colectarea separată este elementul fundamental și atunci când acest lucru este făcut bine, lucrurile se pot mișca repede. Dar uneori, din nefericire, depozitarea deșeurilor încă este singura opțiune posibilă și, dacă vrem să avem grijă de sănătatea omului în acest context, trebuie pur și simplu să asigurăm acest lucru.

  Președinta. - Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspunsuri în scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.

(Ședința a fost suspendată la ora 20.20 și a fost reluată la ora 21.00.)

PREZIDEAZĂ: RAINER WIELAND
Vicepreședinte

(1) Răspunsul din 25.11.2010.

(2) Răspunsul din 9.8.2010.