Dezbateri

Marţi, 5 aprilie 2011 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.05)

2. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept (anunțarea propunerilor de rezoluție depuse): a se vedea procesul-verbal

3. Concluziile reuniunii Consiliului European din 24-25 martie 2011 (dezbatere)

  Președintele. − Următorul punct pe ordinea de zi este declarația președintelui Consiliului European: concluziile reuniunii Consiliului European (24-25 martie 2011). Președintele Consiliului European, dl Van Rompuy, va lua cuvântul.

  Herman Van Rompuy, președinte al Consiliului European. − Domnule Președinte, domnule președinte al Comisiei Europene, stimați deputați, în decursul a 49 de zile am prezidat 3 reuniuni ale Consiliului European și un summit al șefilor de stat și de guvern din zona euro. Aceste fapte ilustrează provocările majore și urgente cu care se confruntă Uniunea noastră, pe plan atât economic, cât și diplomatic. Ilustrează, de asemenea, în mod clar faptul că reuniunile Consiliului European nu sunt doar un eveniment: ele fac parte dintr-un proces. În fapt, în cadrul reuniunii cu privire la care raportez astăzi – cea din 24 și 25 martie – am aprobat în mod corespunzător un set de măsuri economice care au fost pregătite și discutate ]n decursul ultimului an, ne-am intensificat acțiunile referitoare la evenimentele actuale din Libia și am inițiat răspunsul nostru la evenimentele catastrofice din Japonia. Permiteți-mi să abordez pe rând fiecare dintre aceste chestiuni.

În ceea ce privește chestiunile economice, am adoptat un pachet cuprinzător de măsuri. Sub impulsul reuniunilor precedente, inclusiv al summitului informal privind zona euro din 11 martie, am reușit să aducem laolaltă aproape toate punctele tari ale acestei inițiative. Desigur, aprobarea de măsuri și proceduri pentru a face față crizei nu ne scoate de una singură imediat din criză. Pentru aceasta este nevoie de perseverență și de eforturi susținute. Nu voi repeta în detaliu toate deciziile pe care le-am luat. Le veți găsi în concluzii. Totuși, permiteți-mi să rezum șase aspecte esențiale.

Numărul unu: am fost de acord cu modificarea tratatului necesară pentru a conferi securitate juridică completă mecanismului permanent de stabilitate. În rezoluția sa din 15 decembrie, Parlamentul a solicitat mai degrabă o ușoară schimbare a tratatului care să furnizeze un temei juridic pentru un astfel de mecanism decât să se recurgă la o modificare profundă a acestuia. Am urmat sfatul său și am fost încântat când Parlamentul a aprobat propunerea de modificare a tratatului cu o majoritate atât de covârșitoare la 23 martie. Sunt mai ales bucuros că am reușit să liniștim Parlamentul cu privire la unele dintre motivele de îngrijorare care au fost aduse în discuție în acest context. Aș dori să le mulțumesc raportorilor, dl Brok și dl Gualtieri, pentru că au lucrat atât de strâns cu mine pentru a ajunge la acest rezultat.

Numărul doi: am ajuns la un acord detaliat cu privire la dimensiunea, domeniul de aplicare și modul de operare a viitorului mecanism de stabilitate și la îmbunătățirea facilității temporare.

Numărul trei: am aprobat poziția Consiliului cu privire la cele șase propuneri legislative referitoare la supravegherea bugetară și macroeconomică înaintea negocierilor cu Parlamentul. Știu că lucrați din greu la aceste propuneri; în fapt, m-am întâlnit cu raportorii dvs. și mă voi întâlni cu coordonatorii dvs. în după-amiaza aceasta. Toate părțile implicate înțeleg necesitatea de a termina până în iunie.

Numărul patru: am început semestrul european. Este un exercițiu în cadrul căruia urmărim punerea în aplicare a Strategiei UE 2020, a Pactului de stabilitate și de creștere și a supravegherii macroeconomice. Consiliul European din iunie va trage concluziile necesare. Voi avea grijă personal ca această chestiune să nu se afunde în nisipurile unui proces birocratic.

Numărul cinci: am convenit ca în curând să aibă loc teste de rezistență credibile pentru bănci. Este o sarcină dublă: băncile trebuie să facă testul, iar guvernele trebuie să fie pregătite să dea curs rezultatului testelor.

Numărul șase: am asigurat o calitate nouă a coordonării economice. Îi spunem Pactul euro plus din două motive: în primul rând, întrucât se referă la ceea ce țările din zona euro doresc să facă în plus – utilizează aceeași monedă unică și doresc să depună eforturi suplimentare, pe lângă angajamentele și aranjamentele UE existente, și, în al doilea rând, întrucât este deschis și altora. De aceea mă bucur că șase țări care nu fac parte din zona euro au anunțat că se vor alătura acestui Pact. Este vorba despre Danemarca, Polonia, Letonia, Lituania, Bulgaria și România. Acesta rămâne deschis pentru ca oricare din cele patru state membre rămase să poată adera mai târziu.

Permiteți-mi să spun că angajamentul politic al Pactului euro plus a fost luat după toate celelalte măsuri din pachet menite să îmbunătățească performanța economică a statelor membre: Pactul de stabilitate și de creștere mai puternic privind supravegherea fiscală, noua supraveghere macroeconomică și punerea în aplicare a esențialei Strategii UE 2020 în reformele structurale în vederea obținerii de creștere economică. Angajamentele în materie de competitivitate, finanțe publice și pensii, ocuparea forței de muncă și așa mai departe trebuie să se transpună în reformă națională și programe de stabilitate. Acestea vor fi, de asemenea, evaluate anual la cel mai înalt nivel.

O ultimă remarcă despre economie: unele persoane se tem că aceste măsuri sunt menite să distrugă bunăstarea statelor și protecția socială. Categoric nu. După cum am spus și partenerilor sociali de la Reuniunea socială tripartită, aceste măsuri sunt menite să salveze aceste aspecte fundamentale ale modelului european. Dorim să ne asigurăm că economiile noastre sunt suficient de competitive încât să creeze locuri de muncă și să susțină bunăstarea tuturor cetățenilor noștri și acestea sunt aspectele vizate de munca noastră. Acestea au fost așadar principalele elemente ale pachetului nostru economic global menit să ne ajute să ieșim din criză. După cum am afirmat, sunt rezultatul unui proces îndelungat, nu al unei singure reuniuni.

La 25 martie 2010, Consiliul European a decis să îmbunătățească guvernanța economică europeană, lansând grupul operativ pe care am avut onoarea să-l prezidez. Un an mai târziu, avem norme noi, instrumente noi și politici mai ambițioase. A fost și rămâne un efort al tuturor instituțiilor, inclusiv al acestui Parlament și al tuturor statelor membre. Nu a fost întotdeauna ușor, au existat și drame, însă voința politică a fost de neclintit, simțul nostru de direcție este clar și rezultatele semnificative au apărut.

Nu au fost soluționate toate problemele noastre. Acestea sunt rezultatul greșelilor din trecut și al lipsei de instrumente adecvate, atât la nivel european, cât și la nivel național. Însă acum avem posibilitatea de a ne ocupa de ele și de a nu le repeta.

Aș dori acum să mă refer la situația din Libia, subiect pe care l-am discutat desigur la 24 și 25 martie. Am dat dovadă de hotărâre comună. Știu că unii dintre dvs. au avut îndoieli, însă am lucrat din greu pentru a obține rezultate concrete. În urmă cu două săptămâni, la o reuniune extraordinară a Consiliului European din 11 martie, am adoptat o poziție clară față de Libia. Fără această poziție europeană, acțiunile ulterioare nu ar fi fost posibile. Am decis ca, pentru a proteja siguranța populației civile, statele membre să poată să examineze toate opțiunile necesare, cu condiția să existe o necesitate demonstrabilă, un temei juridic clar și sprijin din partea regiunii.

Aceste trei condiții au fost întrunite repede. Necesitatea clară a devenit evidentă când regimul a intensificat violența împotriva propriului său popor. Temeiul juridic a fost furnizat atunci când Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a convenit asupra rezoluției istorice referitoare la Libia la câteva zile după reuniunea Consiliului European. Un sprijin regional avea să fie furnizat imediat de Liga Arabă.

Măsurile luate de o coaliție de state europene, arabe și nord-americane care au pus în aplicare rezoluția ONU au ajutat la protejarea populației civile din Libia. A fost evitată o baie de sânge de proporții. Au fost salvate mii de vieți. Acesta este cel mai important rezultat și merită cea mai mare atenție, mai multă decât procesul decizional. Lemnul este mai important decât copacii.

Știm cu toții că decizia de a iniția acțiuni militare nu a fost ușoară. Există în mod firesc întrebări și ezitări. Acest lucru este absolut normal când este vorba despre război și pace. Însă niciuna dintre dificultățile cu care ne-am confruntat cu privire la acest aspect al crizei din Libia nu ar trebui să umbrească nici pentru o clipă întreaga performanță a Uniunii Europene. De la începutul crizei, Uniunea Europeană s-a aflat în prim plan. A fost prima care a impus sancțiuni, prima care a impus o interdicție de călătorie asupra persoanelor importante ale regimului, prima care a înghețat activele Libiei și prima care a recunoscut Consiliul național interimar de tranziție ca interlocutor valid, la cererea acestui Parlament. Uniunea a coordonat, de asemenea, eforturile de salvare pentru cetățeni europeni și a acordat și continuă să acorde ajutoare umanitare substanțiale.

Obiectivele politice pe care le-am stabilit la 11 martie rămân neschimbate. Gaddafi trebuie să plece. Dorim o tranziție politică condusă de libieni înșiși și bazată pe un vast dialog politic. Suntem pregătiți să ajutăm o nouă Libie, atât din punct de vedere economic, cât și la construirea noilor sale instituții.

Urmărim, de asemenea, îndeaproape evenimentele din restul regiunii. Știind că situația este diferită în fiecare țară, ne exprimăm îngrijorarea cea mai profundă față de situația din Siria, Yemen și Bahrein. Condamnăm ferm escaladarea violențelor și sprijinim reformele politice și sociale din vecinătatea noastră sudică. Și noi trebuie să ne schimbăm politica, și voi discuta despre acest lucru mai târziu în cursul zilei de astăzi cu mai mulți deputați responsabili pentru această regiune, în cadrul Comisiei pentru afaceri externe a Parlamentului. Dintre aspectele pozitive am remarcat desfășurarea fără probleme a referendumului constituțional din Egipt în urmă cu două săptămâni.

Permiteți-mi să spun câteva cuvinte și despre Côte d’Ivoire. Nu s-a aflat pe ordinea de zi a celui mai recent Consiliu European, însă am adoptat concluzii în decembrie și de atunci urmărim îndeaproape evoluțiile din această țară. În primul rând, condamnăm violența, îndeosebi violența împotriva civililor, în cel mai ferm mod cu putință. Aceasta trebuie să înceteze de toate părțile. În al doilea rând, situația actuală este un rezultat clar al lipsei de respect pentru democrație. Democrația nu înseamnă doar alegeri, ci și respectarea rezultatului alegerilor. Comunitatea internațională a fost clară cu privire la rezultatele alegerilor prezidențiale din Coasta de Fildeș de anul trecut. Trebuie să avem o poziție consecventă.

În cele din urmă, referindu-mă la tragediile multiple care au lovit Japonia, noi, în calitate de Consiliu European, ne-am exprimat compasiunea și solidaritatea față de poporul japonez și am transmis condoleanțele noastre miilor de victime. Nu trebuie să le uităm, chiar dacă alte aspecte ale dramei din Japonia ne rețin atenția. Suntem pregătiți, la nivel de Uniune, să ajutăm în orice mod putem. În aceste zile tragice, în calitate de prieteni adevărați ai Japoniei, reiterăm importanța strategică a relației UE-Japonia. După cum știm, efectele evenimentelor depășesc granițele Japoniei și din acest motiv Uniunea Europeană trage toate învățămintele pe deplin. Urmărim îndeaproape consecințele pentru economia globală și aspectele nucleare. Aceasta este o prioritate maximă.

Am decis așadar că siguranța tuturor uzinelor noastre nucleare trebuie revizuită imediat prin „testele de rezistență” privind siguranța. Comisia va raporta Consiliului European cu privire la testele de rezistență până la sfârșitul anului. Va revizui normele UE existente privind instalațiile nucleare și va propune îmbunătățiri dacă este cazul. În Europa, dorim cel mai ridicat standard pentru siguranța nucleară, deoarece asigurarea siguranței centralelor nucleare nu poate să se oprească la granițele noastre. Încurajăm și sprijinim țările învecinate să efectueze teste de rezistență de acest tip. Cel mai fericit caz ar fi o revizuire la nivel global a centralelor nucleare.

Dle președinte, stimați deputați, închei astfel rezumatul aspectelor asupra cărora am convenit la această a treia reuniune a Consiliului European din acest an. Multe dintre ele deschid calea unor misiuni suplimentare în acest Parlament, fie prin proceduri legislative, fie prin dreptul general al Parlamentului de control asupra politicii externe și de securitate comune. Aștept cu interes opiniile dvs.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Dle Președinte, dle președinte al Consiliului European, stimați deputați, președintele Consiliului European ne-a făcut o prezentare a tuturor deciziilor luate la reuniunea de săptămâna trecută. Aș dori să împărtășesc cu dvs. lectura acestor decizii și să discut cu dvs. cu precădere despre etapele viitoare.

Cred că putem să spunem că s-au luat unele decizii structurale foarte importante de dragul unei mai mari stabilități financiare în zona euro și al unei mai bune coordonări economice. Acesta este un adevărat punct de răscruce pentru guvernanța economică europeană, îndeosebi dacă privim în urmă la drumul pe care l-am parcurs până în acest moment.

Am pus în cele din urmă baze adecvate și solide pentru componenta economică a uniunii noastre economice și monetare. Cred că acum aceasta va avea o bază mai stabilă.

Avem acum un cadru care ne va permite să răspundem împreună oricăror crize care pot apărea. Și, nu în ultimul rând, atunci când evaluăm rezultatele acestui Consiliu, nu ar trebui să ignorăm faptul că cadrul respectă dispozițiile tratatului și aderă la o abordare comunitară.

După cum știm cu toții, aceasta nu a fost o concluzie de la sine înțeleasă. Comisia s-a aflat în prim planul răspunsului comun la criza economică și al viziunii pentru Europa în 2020. A primit un sprijin vital din partea acestui Parlament și aș dori să vă mulțumesc din nou pentru acest lucru. Poziția pe care Parlamentul și Comisia au luat-o împreună de apărare a abordării comunitare a fost recunoscută și a jucat un rol important în obținerea acestor rezultate.

Prin urmare, noua noastră arhitectură economică este acum în mare parte pusă la punct. Totuși, aceasta nu constituie o garanție în sine: liderii politici vor trebui acum să ia unele decizii importante pentru a se ridica la înălțimea sa.

În baza acestui nou cadru, va trebui să fim hotărâți în ceea ce privește punerea în aplicare fără alte întârzieri a priorităților necesare de reformă în materie de consolidare a finanțelor publice și de reformă structurală pentru creștere care au fost confirmate de acest Consiliu European pe baza analizei anuale a creșterii.

Sunt încrezător că hotărârea noastră în săptămânile și lunile care vor urma va fi la fel de puternică, dacă nu mai puternică decât hotărârea de care am dat dovadă până acum în stabilirea diverselor componente ale răspunsului nostru comun la criză într-un mod coerent și coordonat: semestrul european, Pactul euro plus, noul cadru consolidat de guvernanță economică și măsurile pe care le-am luat într-un spirit de solidaritate și responsabilitate pentru a menține stabilitatea financiară a zonei euro.

Nu mă deranjează să vă spun că Comisia ar fi dorit să meargă mai departe în mai multe domenii ale guvernanței economice, îndeosebi în ceea ce privește noul mecanism de stabilitate financiară al zonei euro. De exemplu, ne-am fi dorit mai multă flexibilitate. Cu toate acestea, cred că putem să spunem că am reușit să obținem un mecanism care este ancorat în tratat, cu un rol puternic pentru Comisie și monitorizare din partea acestui Parlament. Rezultatul pe care l-am obținut este semnificativ, iar aprobarea modificării tratatului, care a fost susținută de vasta majoritate din acest Parlament, a contribuit la acest lucru.

Stimați deputați, noile structuri de guvernanță trebuie puse acum la lucru pentru a aborda situația economică. Adevărul este că continuăm să ne aflăm într-un mediu dificil. Mingea este acum mai mult în terenurile statelor membre, care trebuie să-și finalizeze programele de reformă națională și programele de stabilitate sau de convergență.

Comisia va aștepta să primească propuneri concrete, ambițioase, din partea fiecărui stat membru pentru a înainta împreună spre obiectivele majore ale Strategiei Europa 2020: mai multe slujbe, mai multe investiții în educație, instruire, cercetare și inovare și o abordare mai curajoasă pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale.

Așteptăm, de asemenea, ca acestea să prezinte măsurile pe care le vor lua pentru a corecta dezechilibrele macroeconomice continue și pentru a îmbunătăți competitivitatea și creșterea numărului de locuri de muncă.

De îndată ce vom primi aceste documente vom putea să ne pregătim proiectele de aviz și recomandările pentru fiecare țară, astfel încât acestea să poată fi adoptate până la Consiliul European din iunie, care va marca sfârșitul primului semestru european.

Aș dori să evidențiez faptul că împărtășim cu toții o responsabilitate comună și este important ca toată lumea să se implice pe deplin în Strategia Europa 2020. Strategia Europa 2020 rămâne cadrul fundamental pentru reformele Europei în materie de creștere și ocupare a forței de muncă. În această privință poate fi menționat punctul 6 din concluziile Consiliului European. Aici se precizează în mod foarte clar: „În punerea în aplicare a acestor politici și pentru a asigura o implicare largă, se va menține cooperarea strânsă cu Parlamentul European și cu ale instituții și organe consultative ale UE (CES, CoR), cu implicarea deplină a parlamentelor naționale, a partenerilor sociali, a regiunilor și a altor părți interesate.” Doresc să subliniez acest aspect întrucât, după cum știți, una dintre cele mai frecvente critici la adresa Strategiei de la Lisabona s-a referit întocmai la lipsa de implicare în programul de reformă a economiei europene. Sper ca de data aceasta să beneficiem de învățămintele pe care putem să le tragem din acest proces și să lucrăm cu adevărat din greu în direcția creșterii pentru ocuparea forței de muncă, atât la nivel european, cât și la nivel național.

Cât despre reforma guvernanței economice, Parlamentul are acum sarcina să progreseze în vederea aprobării finale a celor șase propuneri din pachetul legislativ și sper că vom ajunge la un rezultat curajos cât mai curând posibil. Acest lucru este esențial dacă dorim să implementăm întregul sistem de guvernanță.

Consider așadar că avem multe motive să fim mulțumiți de rezultatele ultimului Consiliu European, însă și multe motive să continuăm să muncim din greu de acum înainte, întrucât mediul economic continuă să fie dificil și imprevizibil, îndeosebi în ceea ce privește aspectele sociale, care ne îngrijorează foarte mult pe toți.

Pe parcursul săptămânilor care vor urma, Comisia își va prezenta, de asemenea, propunerile referitoare la Actul privind piața unică. Sunt încântat că Consiliul a consacrat atât de mult timp discutării viitorului pieței unice și că a evidențiat rolul vital jucat de piața unică în stimularea creșterii și a ocupării forței de muncă și în promovarea competitivității, punând accent, printre altele, pe importanța reducerii poverii reglementării, îndeosebi pentru IMM-uri.

Dorim să eliberăm potențialul de creștere a pieței unice. Aș dori, de asemenea, să atrag atenția în acest moment asupra faptului că consolidarea finanțelor publice nu este un scop în sine, ci mijlocul pentru a atinge obiectivul de stimulare a unei creșteri echitabile, sustenabile, și de generare de locuri de muncă.

Dacă tot discutăm despre creștere corectă, este important să evidențiem faptul că Consiliul European a dat, de asemenea, un verdict în ceea ce privește posibilitatea de a percepe o taxă pe tranzacțiile financiare internaționale. Am confirmat intenția Comisiei de a înainta unele propuneri cu privire la impozitarea sectorului financiar. Credem într-adevăr că toată lumea ar trebui să contribuie la depășirea acestei crize.

Stimați deputați, după cum știți, Consiliul a discutat, de asemenea, despre situația din sudul Mediteranei și îndeosebi despre cea din Libia. Președintele Consiliului ne-a prezentat un raport foarte detaliat. Aș dori doar să menționez că m-am întâlnit cu prim-ministrul tunisian ieri. Am reafirmat că sprijinim revoluția democratică și că suntem pregătiți să ajutăm poporul tunisian în căutarea libertății, justiției și a progresului social. În acest context, am menționat, de asemenea, chestiunea imigrării, pe care Tunisia și UE trebuie să o combată împreună într-un spirit constructiv și de parteneriat autentic, întrucât parteneriatul pe care l-am propus este unul pentru democrație și prosperitate comună, acesta fiind primit foarte bine de Consiliul European.

Există un alt subiect de care s-a ocupat Consiliul European, și anume criza din Japonia, îndeosebi situația nucleară.

Ieri am purtat, de asemenea, o conversație telefonică destul de substanțială cu prim-ministrul japonez, care a mulțumit Uniunii Europene pentru măsurile luate. Am reiterat solidaritatea noastră și i-am comunicat că vom continua să susținem Japonia. Am discutat, de asemenea, despre problema nucleară. Prim-ministrul Kan m-a informat despre situația din Japonia și despre cele mai recente evoluții în materie de siguranță și și-a anunțat disponibilitatea de a coopera cu noi în ceea ce privește măsurile care trebuie luate referitoare la siguranța nucleară în Europa și în restul lumii.

Anxietatea publică în ceea ce privește chestiunea nucleară escaladează, în mod evident. Trebuie să risipim această neliniște și să garantăm o siguranță nucleară maximă. Trebuie, de asemenea, să acționăm în deplină transparență. Prin urmare, la centralele nucleare din Europa se vor efectua „teste de rezistență”, iar rezultatele vor fi făcute publice. Consiliul a solicitat Comisiei și Grupului european de reglementare pentru siguranța nucleară să decidă cu privire la sfera de aplicare și detaliile practice ale acestor teste, care vor fi efectuate de autorități naționale independente. Comisia va examina, de asemenea, cadrul de reglementare privind siguranța de la centralele nucleare și va propune până la sfârșitul acestui an eventuale îmbunătățiri care se pot dovedi necesare.

Dle președinte, stimați deputați, nu trebuie să-i dezamăgim pe cei care și-au pus speranța în capacitatea noastră de a acționa împreună pentru un bine comun. Comisia încearcă să facă acest lucru zilnic, știind că putem să contăm pe sprijinul Parlamentului, și vom continua să facem acest lucru și să ne îndeplinim sarcinile cât mai bine posibil.

  Joseph Daul, în numele Grupului PPE. – (FR) Dle Președinte, dle președinte al Consiliului European, dle președinte al Comisiei, doamnelor și domnilor, ultimul Consiliu European a readus țările noastre pe drumul cel bun. Prin majorarea capacității Fondului de solidaritate și transformarea acestuia într-un mecanism permanent, cele 27 de state membre și-au demonstrat angajamentul față de zona euro și importanța pe care o atribuie solidarității dintre țările mai stabile din punct de vedere financiar și cele care se confruntă cu dificultăți temporare.

În același timp, decizia de a face un pact euro între țările din zona euro și chiar dincolo de aceasta ilustrează voința politică a liderilor europeni de a trage învățăminte din criza financiară.

Faptul că avem aceeași monedă ne obligă în realitate la mai multă coerență în deciziile noastre economice și sociale. Au trecut timpurile când fiecare țară putea să stabilească o rată de impozitare atipică sau norme sociale specifice fără a-și consulta în prealabil partenerii. Motivul este simplu: orice țară trebuie să poată să beneficieze de solidaritatea partenerilor săi din zona euro.

Totuși, popoarele noastre vor accepta această solidaritate doar dacă vor fi convinse că toată lumea depune aceleași eforturi pentru gestionarea fondurilor publice. În această privință, pactul euro este un pas important spre convergența economiilor noastre. Grupul meu îl sprijină ferm, însă solicită – și eu voi continua la rândul meu să solicit – ca acesta să fie pus în aplicare în contextul metodei comunitare, sub auspiciile Comisiei, dle Președinte. Faceți progrese, ați muncit bine, însă trebuie să progresăm în continuare în această metodă comunitară sub auspiciile Comisiei. Iată cum vom construi Europa. Stimați colegi, știți cât de încăpățânat pot să fiu și voi repeta acest lucru în această sală ori de câte ori va fi necesar pentru ca nimeni să nu uite.

Europa se diferențiază de restul lumii prin modelul său de economie a pieței sociale, un model de care concetățenii noștri sunt mândri pe bună dreptate și care se bazează pe principiul solidarității, însă care este dificil de păstrat în contextul globalizării. Problema constă în a ști să-i asigurăm un viitor sustenabil prin găsirea unui mediu fericit între dădăceala preferată de socialiști, care, după cum am văzut, aproape ne-a dus la faliment, și liberalismul excesiv ale cărui pericole le-am văzut cu ocazia crizei financiare.

Pentru a îndeplini acest obiectiv este nevoie de trei lucruri. În primul rând, toate țările noastre trebuie să-și reducă deficitul; în al doilea rând, trebuie să adopte norme bugetare, fiscale și sociale asemănătoare; și, în al treilea rând, trebuie să investească împreună în inovare pentru a stimula creșterea, care, până în prezent, a fost în mod evident inadecvată. Într-adevăr, nu putem să ne păstrăm și să ne consolidăm modelul decât dacă investim în sectoarele creșterii: energia verde, nanotehnologiile, biotehnologiile și așa mai departe. Având în vedere spațiul nostru financiar limitat de manevră, cea mai bună modalitate de a face față provocării creșterii și de a construi economii de scară constă în a ne uni competențele și capitalul. Fără investiții masive în inovare, fără un plan european veritabil ne refuzăm posibilitatea de a ține pasul cu concurenții noștri.

Stimați colegi, în timp ce șefii noștri de stat sau de guvern se reuneau în urmă cu 10 zile, centrala nucleară de la Fukushima continua să preocupe întreaga lume și insurgenții din Libia așteptau un gest ferm din partea Europei. În ceea ce privește aceste două chestiuni, țările noastre și Uniunea Europeană au acționat cu spirit de răspundere.

În fapt, am oferit Japoniei expertiza noastră nucleară într-o situație extrem de dificilă și îngrijorătoare pentru această țară, precum și pentru comunitatea internațională în ansamblul său. Va exista în mod cert un înainte de și un după Fukushima. Grupul meu își dorește ca perioada de după Fukushima, chiar dacă, din nefericire, nu am ajuns încă în acest punct, să constituie o perioadă de meditație și de măsuri menite să asigure, pe de o parte, consolidarea semnificativă a normelor în materie de siguranță nucleară și, pe de altă parte, intensificarea eforturilor noastre în domeniul energiei verzi. Sunt de acord cu abordarea dvs. în ceea ce privește Côte d’Ivoire, dle Președinte.

În cele din urmă, în ceea ce privește Mediterana, salut solicitarea reiterată a Consiliului European în legătură cu retragerea colonelului Gaddafi, fapt care ar permite să se întoarcă o pagină nouă în istoria acestei țări. Îmi doresc ca toate țările noastre să se reunească în jurul unei politici de vecinătate la fel de ambițioase și de încoronate de succes pentru Sud precum cea pe care am reușit să o adoptăm pentru Est în anii ’90.

(Aplauze)

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle Președinte, dacă ascultăm cu atenție discursurile dlui Van Rompuy și al dlui Barroso, ne ducem cu gândul la un faimos cântec german care sună cam așa „Toată lumea cântă în timp ce nava se scufundă”. Nu există nicio problemă – totul este în regulă. Am soluționat fiecare dificultate spre satisfacția deplină a tuturor.

Cât despre mine, nu pot să înțeleg rapoartele dvs. referitoare la Consiliul European. Înțeleg pe deplin de ce nu ați dorit să vă prezentați în acest Parlament cu un raport negativ. Dacă aș fi președintele Consiliului European, probabil că și eu aș dori să descriu acest Congres permanent de la Viena în termenii cei mai impresionanți.

Ați menționat Libia. Ceea ce ați omis să menționați au fost diferențele profunde ale celor două cele mai mari guverne din Europa cu privire la această chestiune. Nu există consens între Franța și Germania în ceea ce privește Libia. Diferențele din interiorul Uniunii Europene cu privire la una dintre chestiunile internaționale cheie sugerează că nu totul este sub control. Dle Van Rompuy, ar fi fost mai bine dacă rezultatele acestei reuniuni a Consiliului ne-ar fi fost puse la dispoziție în 2010. Dacă am fi dorit să împiedicăm spirala descendentă din ultimul an, îndeosebi în zona euro, atunci ar fi trebuit să luăm măsurile puse în aplicare acum în primăvara anului 2010.

Trebuie să ne întrebăm de ce nu au fost luate aceste măsuri în primăvara anului 2010. Răspunsul este că, în Consiliul European, instituția pe care o prezidați dvs., nu metoda comunitară, spiritul comunitar și obiectivele comune sunt cele care determină chestiunile discutate și convenite, căci interesele tactice naționale joacă în cele din urmă un rol mai important decât interesele comune europene. Aceasta este o problemă specifică Europei.

Dle Barroso, mi-ar fi plăcut să vă aud, de exemplu, explicând cum se face că partidul din care faceți parte și pe care l-ați condus cândva și care v-a făcut prim-ministru al Portugaliei a provocat acum eșecul unui guvern portughez care punea în aplicare tocmai măsurile solicitate de dvs. și de dl comisar de lângă dvs.

(Aplauze)

Nu putem să vă acuzăm de a fi responsabil de acest lucru; la urma urmei, nu mai sunteți liderul partidului. Totuși, m-aș fi așteptat la o declarație clară din partea șefului Comisiei cu privire la trișatul la nivel politic național și impactul său negativ asupra Uniunii Europene – la urma urmei, prăbușirea guvernului portughez a coincis tocmai cu momentul în care guvernul a hotărât să facă exact ceea ce îi cerea cadrul de stabilitate. Nu aceasta este modalitatea de a ajuta Europa să avanseze.

Un lucru care mă îngrijorează foarte mult și pe care nu l-ați menționat niciunul dintre dvs. este că ne confruntăm întotdeauna cu același scenariu înaintea unei reuniuni a Consiliului European. Șefii de stat sau de guvern nu au căzut de acord aproape deloc asupra unei măsuri de stabilizare a zonei euro sau a unui anumit membru al zonei euro în proiectul lor de concluzii, când unele agenții de rating din Londra sau din New York retrogradează acestei țări, întotdeauna cu același rezultat, și anume declanșarea unui val de speculații împotriva zonei euro. Când vom avea în sfârșit curajul să spunem: „Europa nu va mai fi condusă de acești speculanți”?

(Aplauze)

Ce vom spune băncilor? Dle Barroso, sunt încântat să vă aud spunând că aveți o propunere pentru taxa pe tranzacțiile financiare. În prezent, Banca Centrală Europeană împrumută bani cu 1 % acelorași bănci care împrumută apoi acești bani statelor membre din zona euro cu 10 %. Nimic nu se schimbă: cei care au provocat această criză continuă să profite cel mai mult de pe urma sa. Din acest motiv avem nevoie de o taxă pe tranzacțiile financiare, astfel încât să ne asigurăm că aceste bănci plătesc o parte din costul acestei crize financiare.

Dle Barroso, ați menționat Europa 2020 – o mai mare ocupare a forței de muncă, mai multe investiții, mai multă cercetare și formare, o mai mare protecție a mediului înconjurător – totul sună pur și simplu extraordinar: cu excepția faptului că toate aceste obiective urmează să fie realizate cu tot mai puține investiții publice. Un rezultat este acela că Europa 2020 și procesul de la Lisabona sunt evoluții extrem de pozitive; totuși, sunt sortite eșecului dacă nu facem decât să reducem bugetele unilateral în contextul dezvoltării economice a Europei. Avem nevoie de curajul de a face investiții publice. Priviți nivelul de investiții din statele emergente. Priviți nivelul de investiții publice din India. Priviți Brazilia. Priviți celelalte continente și fondurile publice investite acolo.

Europa operează tăieri dramatice, motiv pentru care ar trebui să declarăm o metodă pentru atingerea obiectivelor noastre, respectiv obiectivele Europa 2020, drept temeiul juridic cu caracter obligatoriu în pachetul de șase măsuri pentru guvernanța economică. Astfel, guvernele se vor angaja în cele din urmă să facă ceea ce au promis cu voce tare, doar pentru a împiedica dezvoltarea prin reducerile lor bugetare – realizate și prin reducerea bugetului UE însuși. Din acest motiv, dle Barroso, mă aștept ca dvs. și îndeosebi comisarul dvs. pentru bugete, dl Lewandowski, să vină cu un proiect de buget ferm și ambițios pentru UE care să faciliteze de fapt evoluțiile pe care le solicită.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, în primul rând aș dori să mulțumesc dlui Van Rompuy pentru raportul domniei sale referitor la Consiliu, însă, să fim cinstiți, nu cred că criza a luat sfârșit; cu măsurile pe care le luăm acum, nu se poate să se fi sfârșit. Ne așteaptă o furtună puternică în pragul ușii.

Până acum, în Uniunea Europeană nu am făcut decât să folosim substitute temporare: măsuri care poate că sunt necesare, însă în realitate nu soluționează criza. Am acordat 110 miliarde de euro Greciei și 67 de miliarde de euro Irlandei, și nu am inclus aici și cele 24 de miliarde de euro pe care tocmai am decis să le acordăm băncilor irlandeze. Deocamdată avem 76 de miliarde de euro în obligațiuni de stat pe care le-a achiziționat BCE. Vă pot spune că va continua să facă acest lucru întrucât fondul de urgență nu are voie să ajungă pe piețele secundare. Aceasta înseamnă că va continua să facă acest lucru. În plus, BCE a acceptat o garanție de 100 de miliarde de euro pentru ca băncile din Europa să aibă lichidități. În ultimele luni am investit în această criză, în total, 400 de miliarde de euro. Aceasta înseamnă de trei ori bugetul Uniunii Europene! Și punctul critic nu a trecut încă. Joi va avea loc probabil o creștere a ratelor dobânzii în Europa – de la 1 % la 1,25 % – fapt care poate agrava situația. Este necesar să combatem inflația, însă, pe de altă parte, această măsură înrăutățește situația.

Iată așadar cum stau lucrurile: 400 de miliarde de euro pe care le-am investit. Și am combătut criza? Nu, nu am combătut criza. Este nevoie de o abordare cu adevărat îndrăzneață și profundă și deocamdată nu avem așa ceva. În acest sens aș dori să-l citez pe Nout Wellink, președintele băncii naționale olandeze, care și-a publicat raportul anual în urmă cu câteva zile. Domnia sa afirmă trei lucruri despre rezultatul deciziilor noastre și ale Consiliului din ultimele săptămâni. El susține că normele bugetare nu sunt suficient de aspre, că pachetul de guvernanță economică este prea mic și că pactul pentru euro este în realitate prea slab întrucât nu există un mecanism care să-l implementeze. Nu eu sunt cel care afirmă toate aceste lucruri, eu nu fac decât să-l citez pe Nout Wellink, președintele băncii naționale olandeze, care repetă exact ceea ce a spus dl Trichet săptămâna trecută. Al treilea lucru pe care l-a menționat este că supravegherea financiară este efectuată cu un accent prea mare pe factorul național.

Cred că Nout Wellink are dreptate. Putem chiar să adăugăm mai multe elemente suplimentare. Primul este FESF și MES. Fondurile de salvare permanente și temporare nu pot să funcționeze întrucât există o regulă a unanimității. Dacă vom păstra această regulă, înseamnă că întreaga zonă euro va fi de acum înainte sabotată de guverne eurosceptice și de partide politice eurosceptice.

În cele din urmă – și acesta este mesajul meu pentru ziua de astăzi – tot trebuie să facem curățenie în băncile europene. Problema nu a fost rezolvată și redresarea economică a Europei nu va începe dacă nu vom soluționa mai întâi această problemă. Pe lângă faptul că au încă în portofolii vechile produse din criza financiară, au, de asemenea, în portofolii mai multe obligațiuni din țări problematice ale căror ratinguri scad în fiecare zi sau cel puțin în fiecare săptămână.

Solicit ca dl Barroso și dl Trichet să propună în cel mai scurt timp posibil un răspuns global în această privință, și anume un Pact de stabilitate mai îndrăzneț – și Parlamentul lucrează în acest sens – și guvernanță economică. Există o guvernanță economică reală? În prezent avem o abordare interguvernamentală fără un mecanism de sancțiune, și aceasta nu va funcționa. Nu a funcționat în trecut și nu va funcționa nici în viitor. Trebuie să venim cu o propunere de abrogare a regulii unanimității în ceea ce privește fondurile de salvare, întrucât nu poate să funcționeze. În realitate nu facem decât să acordăm întreaga putere țărilor și partidelor care sunt împotriva sistemului.

În cele din urmă, trebuie să venim cu un plan pentru sectorul bancar european. Nu vom avea redresare economică decât după ce veți propune un mecanism european de curățare a băncilor. Știm cu toții că pentru aceasta este nevoie de bani. Să recapitalizăm băncile europene, să finanțăm investițiile în Europa – așa cum a cerut dl Schulz – și în același timp să acoperim finanțele publice dezastruoase ale mai multora dintre statele noastre membre. Cum vom face acest lucru? Unde sunt banii? Singura modalitate de a găsi bani este de a crea o piață europeană reală de obligațiuni, și știm acest lucru. Crearea unei piețe europene de obligațiuni este singura modalitate de a ieși din criză.

Aș dori să-i spun dlui Barroso că este timpul să se țină de promisiune. Timpul trece și pactul pentru euro nu ne va rezolva de unul singur problemele.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, dle Președinte al Consiliului European, dle Președinte al Comisiei, stimați colegi, trebuie să mărturisesc, dle Van Rompuy, că dl Schulz v-a citat dintr-un cântecel german. Echivalentul francez direct este cunoscut ca „Totul este bine, doamnă marchiză, nu există niciun fel de problemă”.

Trebuie să spun că sunt uimit de felul în care sunt prezentate lucrurile în acest Parlament. Nu ar trebui să fim luați drept proști. Chiar dacă ne face plăcere să vă ascultăm, citim și noi ziarele din când în când și știm ce s-a întâmplat la acest Consiliu. Nu ne spuneți povești. Cunoaștem problemele. Nu am venit aici să pierdem timpul.

Aș dori să vă spun un lucru dvs. și dlui Barroso. Vorbiți în continuu despre „stabilitate, creștere, ocuparea forței de muncă, competitivitate”. Atât măcar este adevărat. Însă știți cum ajunge acest mesaj la cetățenii noștri? Ceea ce văd sunt „inegalități, un sentiment de nedreptate, nesiguranță”. Iată cum văd ei acest mesaj. Și dacă Uniunea Europeană nu își va schimba comportamentul, dacă nu va încerca să răspundă acestui sentiment de nedreptate, acestui sentiment de inegalitate sau de realitate a inegalității, realitate a nesiguranței, ei bine, atunci oamenii vor auzi „competitivitate” și vor înțelege „au de gând să ne lovească din nou”.

Aceasta este adevărata problemă pentru noi, deoarece cetățenii vor vedea mecanismele de salvare a băncilor care, dacă îmi permiteți să adaug, sunt necesare, și vor gândi „bine că în ajutorul băncilor pot să sară”. Priviți profiturile băncilor. Priviți pachetele de salarizare enorme. Oamenii vor spune: „Nu se poate așa ceva! Se cheltuiesc atâția bani, și totuși cetățenii și bugetele naționale sunt cei care vor avea de suferit pe măsură ce inegalitățile vor fi amplificate și mai mult.” În ultimii ani, toate statisticile indică faptul că inegalitățile sunt în creștere. Dacă nu vom reuși să abordăm această problemă, cetățenii ne vor întoarce spatele, alimentând valul european de extremă dreaptă pe întregul teritoriu al Europei. Și ar avea motive întemeiate să procedeze astfel: deoarece nu suntem capabili să răspundem acestui sentiment de inegalitate, nedreptate și nesiguranță. Așadar, dacă nu vom veni cu un răspuns, nu vom avea succes.

Cât despre euroobligațiuni, după cum a precizat dl Verhofstadt, ceea ce trebuie să comunicăm cetățenilor și ceea ce trebuie să mobilizăm este într-adevăr un fond de apărare, însă dacă nu vom avea un fond de investiții, dacă nu vom putea dovedi în mod convingător că dorim să repunem mecanismul în funcțiune – și din acest motiv avem nevoie de euroobligațiuni, nu numai pentru apărare, ci și pentru investiții – ei bine, dacă nu vom urma această cale, cetățenii nu vor înțelege nimic și îndeosebi această politică.

Prin urmare, trebuie spuse unele lucruri: în ceea ce privește inegalitățile, de ce nu putem să adoptăm anumite măsuri sociale pe care cetățenii le înțeleg cu adevărat în Europa de astăzi? De exemplu, să convenim asupra unui salariu minim pe întregul teritoriu al Europei, nu neapărat de același nivel, însă să introducem măcar conceptul de salariu minim. Este de neconceput ca într-o țară precum Germania, care vorbește în continuu despre reechilibrare economică, să nu se menționeze, să nu se discute deloc această chestiune. Este de neconceput ca Germania, una dintre cele câteva țări mai profitabile din Europa de astăzi, să fie incapabilă să introducă un salariu minim pentru cetățenii săi. Această chestiune ar trebui discutată în contextul guvernanței economice și sociale a Europei.

Mă voi referi acum la Libia. Afirmațiile dlui Schulz au fost corecte, chiar dacă dramatice. Avem o țară precum Germania care se ascunde, în timp ce celelalte țări încearcă să găsească soluții. Sunt de acord cu domnia sa doar în această privință. Ceea ce mi-ar plăcea acum când discutăm despre o nouă politică de vecinătate ar fi să evaluăm numeroasele greșeli din trecut pe care le-am făcut cu privire la această politică de vecinătate. Cum erau relațiile noastre cu dl Gaddafi înaintea începerii bombardamentelor? Ce relații aveau țările europene cu dl Gaddafi, dl Ben Ali, dl Mubarak? Propun să evaluăm în sfârșit ce au însemnat pentru noi acele articole privind drepturile omului din acordurile de asociere. Zero! Nimic! Dacă nu vom face această evaluare, ar trebui să încetăm să ne mințim. A consacrat Consiliul European măcar un gând de cinci minute nereușitelor noastre anterioare din politica noastră privind Mediterana? V-ați gândit la acest aspect? Nu am citit nimic de acest gen în documente. Nu am auzit nimic despre afirmațiile dvs. în această privință. Ce bine ar fi dacă Consiliul European ar fi capabil de puțină autocritică față de eșecurile sale din trecut!

Și, în cele din urmă, voi vorbi despre Japonia. Problema este că cea mai bună formă de siguranță nucleară constă în eliminarea treptată a acesteia. Nu există risc de grad zero când vine vorba despre putere nucleară. Nu putem să realizăm acest lucru peste noapte, însă, dacă nu vom elimina progresiv energia nucleară, nu vom fi niciodată în siguranță. Problema nu are nimic de-a face cu efectuarea testului de rezistență pentru un singur incident. Problema, după cum a afirmat dl Lacoste, șeful Autorității de siguranță nucleară din Franța, constă în efectul cumulativ al mai multor incidente posibile – posibilitate care, în mod incredibil, nu a fost avută în vedere până acum. Asta s-a întâmplat în Japonia. Nu un singur incident, ci acumularea a patru sau cinci incidente și greșelile omenești au fost cele care au provocat această situație.

Matematic vorbind, această siguranță nu poate să fie garantată. Dacă noi, europenii, nu ne vom pronunța... nu va fi eliminată peste noapte, însă dacă nu vom elimina treptat energia nucleară, trebuie să încetăm să vorbim despre siguranța nucleară. Siguranța nucleară nu există.

  Jan Zahradil, în numele Grupului ECR. – (CS) Dle Președinte, cel mai important subiect la ultimul Consiliu European a fost economia și stabilitatea zonei euro. Știți bine că majoritatea deputaților din Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni provin din țări din afara zonei euro, și majoritatea provin din țări care nici măcar nu au aderat la pactul pentru euro. Totuși, asta nu înseamnă că ne dorim ca zona euro să eșueze. Dimpotrivă, ne dorim o Uniune Europeană, inclusiv o zonă euro, stabilă și prosperă. Ne dorim guverne naționale responsabile care să pună capăt datoriilor, să reformeze structura cheltuielilor publice și să inițieze reforme fiscale, ducând astfel la o restaurare a disciplinei financiare pe care o considerăm corectă.

Ceea ce nu considerăm a fi corect și ceea ce ne deranjează este agenda ascunsă promovată aici de unele statele membre și parțial de Comisie și de unele grupuri de deputați. Este o încercare de a profita de pe urma crizei pentru un transfer suplimentar de suveranitate. Este o încercare de a înainta în direcția armonizării fiscale și a impozitelor. Este o încercare de a face încă un pas spre crearea uniunii fiscale și, prin urmare, spre o uniune politică totală. Noi refuzăm o astfel de uniune. Nu susținem o astfel de uniune.

Sunt deputat în Parlamentul European din 2004 și, de fiecare dată când există o problemă, aud același vechi refren: „Avem nevoie de mai multă Europă, avem nevoie de o abordare care să se bazeze mai mult pe metoda comunitară”. Eu cred că nu de aceste lucruri avem nevoie. Încercarea de a soluționa totul la nivel european este cea care ne-a creat atâtea probleme – și cum le vom rezolva? Tot la nivel european. Vă cer să înțelegeți, într-un sfârșit, că modelul actual de integrare europeană a rămas fără combustibil. Trebuie să încetați să trăiți visul vechi de 50 de ani al integrării europene postbelice din ultimul secol. Paradigma europeană s-a schimbat, și cu cât mai repede vor înțelege unii dintre dvs. acest lucru, cu atât mai bine.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Președinte, dle Președinte în exercițiu al Consiliului, dle Președinte al Comisiei, grupul meu consideră că rezultatele reuniunii Consiliului sunt necorespunzătoare.

În primul rând, să analizăm politica economică. Ne-am exprimat clar gândurile privind orientările convenite în domeniul politicii economice la o reuniune organizată săptămâna trecută. Trebuie să depășim practica neoliberală axată pe profit și concurență, evidentă din termeni precum „flexisecuritate”, ajustarea vârstei de pensionare și așa mai departe.

Credem că este nevoie de o gestionare a politicii economice justificată din punct de vedere democratic, controlată, care să împiedice practicile de dumping fiscal, al salariilor și ecologic prin intermediul unor standarde minime comune corespunzătoare care vor reglementa eficient piețele financiare și vor interzice privatizarea profiturilor, transferând totodată riscurile publicului larg.

A doua remarcă se referă la vecinii noștri din sud și îndeosebi la Libia. Statele membre ale UE s-au implicat într-o situație macabră în Africa de Nord, îndeosebi în Libia. Am auzit deja unele critici în acest Parlament. Aș dori doar să evidențiez un aspect: dictatorul Gaddafi folosește arme cumpărate de la noi împotriva demonstranților și a rebelilor. El este atacat de trupele NATO pentru a-i apăra, se pare, pe cei care luptă pentru libertate și democrație, care folosesc și ei arme europene și americane.

Aș dori să aflu ce rost mai are codul de onoare existent privitor la tranzacționarea armelor dacă o astfel de situație este posibilă. Unde este sprijinul acordat libertății, drepturilor omului și luptei împotriva nedreptății sociale în cazuri concrete precum cel al insulei Lampedusa, unde ajung în fiecare zi sute de refugiați din Africa de Nord? Mă tem că acest concept făurit recent de vecinătate vizează mai mult interesele europene decât un răspuns adecvat la nevoile țărilor partenere.

A treia remarcă se referă la Japonia. Mai avem timp să discutăm despre Japonia după-amiaza aceasta și mâine. Nici în acest caz nu reușim să recunoaștem o abordare europeană, cel puțin în ceea ce privește controalele de siguranță, așa-numitele teste de rezistență. Nu mă miră faptul că cetățenii noștri întreabă cu un scepticism justificat care este exact poziția Uniunii Europene referitoare la această chestiune.

  Godfrey Bloom, în numele Grupului EFD. – Dle Președinte, aș dori să revin la chestiunea Libiei, dacă îmi permiteți.

Când și-au dat dintr-o dată seama clasa politică și cei mari și buni de faptul că dl colonel Gaddafi este un om rău? În ce moment, de la acea fotografie minunată în care îl îmbrățișați, dle Președinte, v-ați dat seama brusc că este un om rău?

Vă pot spune că victimele lui Lockerbie din Scoția și victimele atrocităților IRA din țara mea știu foarte bine ce escroc este acest bărbat. Însă are petrol și are bani, așa că ați închis cu toții ochii, nu-i așa?

Ei bine, trebuie să suportăm consecințele greșelilor noastre. Cel mai absurd personaj în toată această scenă este prim-ministrul britanic, care stă aici cu teaca goală – după ce a desființat Flota Regală, după ce a desființat Forța Aeriană Regală – amenințând de pe margine, fără transportatoare de nave, fără nimic, și se numește conservator, însă nu este decât un școlar pensionat care fluieră în întuneric.

Vorbim foarte mult despre violență împotriva oamenilor, vorbim foarte mult despre democrație. Și totuși în Zimbabwe domnește un analfabet ucigaș de ani de zile și noi nu facem nimic în această privință, nu-i așa? Nu ne pasă deoarece acolo nu sunt nici bani și nici petrol. Această situație este atât de tipică pentru acest loc: plin de ipocrizie și de prostii.

  Barry Madlener (NI). – (NL) Dle Barroso, vi se va îndeplini dorința. Va exista un fond de sprijin permanent pentru euro, un fond care va sprijini statele membre care și-au prădat vistieriile naționale și care va transfera riscurile acelor state membre care au grijă în mod corespunzător de finanțele lor.

Majoritatea economiștilor sunt de acord cu noi referitor la faptul că acest fond nu va salva zona euro, așa cum nu au reușit să o facă nici demersurile făcute în virtutea Pactului de stabilitate și de creștere. Este un acord indulgent care răsplătește statele membre slabe și frauduloase cu credite obținute ușor. De unde vor proveni acești bani? Cum va fi constituit fondul? Pe hârtie, fiecare stat membru va contribui la acest fond, inclusiv Irlanda, Grecia și Portugalia. Totuși, aceste țări nu au niciun ban.

Până la urmă statele membre care au reușit să-și țină finanțele sub control vor sfârși prin a plăti. Cetățenii olandezi vor sfârși prin a achita nota de plată pentru state membre slabe precum Grecia și Portugalia – țara dvs., dle Barroso – și acest lucru, dle Președinte, nu poate fi acceptat. Nu este vorba despre solidaritate, este vorba despre răsplătirea comportamentului greșit al mai multor state membre pe socoteala cetățenilor olandezi, germani și belgieni care muncesc din greu.

Zona euro nu poate fi salvată în acest mod. Aceste țări ar trebui, în schimb, eliminate din zona euro. Grecia trebuie să revină la drahmă și Portugalia trebuie să reintroducă escudoul. Unele țări trebuie să accepte că vor trebui să părăsească zona euro și că doar ele sunt de vină pentru acest lucru.

  Werner Langen (PPE). – (DE) Dle Președinte, rezultatele reuniunii de la summit au constituit o etapă interimară importantă, însă testul adevărat nu a avut loc încă. Dacă aceste rezultate vor fi gestionate la fel ca toate celelalte lucruri, inclusiv Pactul de stabilitate și de creștere, și dacă statele membre nu le vor accepta, atunci nu fac nici cât hârtia pe care au fost tipărite. Din acest motiv nu pot să împărtășesc optimismul celor doi președinți cu privire la faptul că criza a luat sfârșit. Cred că adevăratul test abia urmează.

Au trecut peste doi ani și jumătate de la prăbușirea băncii Lehmann Brothers și unde ne aflăm acum? Ne-au trebuit doi ani și jumătate să ajungem în acest punct. Comisarul responsabil a respins propunerile pentru o taxă pe tranzacțiile financiare de pe piață ultima oară când au fost înaintate. Doresc să văd rezultatele. Când mă gândesc la ultimul mandat parlamentar, îmi aduc aminte faptul că acest Parlament a adoptat 12 rezoluții privind măsuri referitoare la piețele financiare și că comisarul responsabil pentru piața internă – care nu mai este, din fericire, în funcție – le-a respins pe toate. Aceasta este realitatea. Comisia nu și-a asumat rolul de lider în soluționarea problemei.

Totuși, am descoperit că interesul național trebuie depășit și la nivelul Consiliului și că Parlamentul trebuie să întărească Comisia în rolul său de modificare a Constituției. Nu are absolut niciun rost să ne culcăm pe lauri. Trebuie să fiu de acord cu dl Verhofstadt. Consolidarea bugetară este prea lejeră, guvernanța prea lipsită de dedicare, pactul euro prea slab și interesul național continuă să fie prea puternic. Dacă nu vom avea curajul să cerem un nivel mai mare de angajament față de Europa din partea guvernelor naționale, atunci nu vom ajunge niciodată la o soluție semnificativă, durabilă.

Dle Barroso, am adoptat o poziție critică atunci când deputații greci din grupul meu au votat împotriva programului pentru Grecia. Desigur că nu sunt de acord cu dl Schulz. Dacă se votează ca un șef de guvern socialist să fie demis din funcție, acesta este la prima vedere un lucru bun. Totuși, în cazul Portugaliei, partidul dvs. a votat și împotriva programului. Astfel de situații nu ar trebui permise în Europa. Aș cere tuturor să-și joace rolul în a se asigura că atitudinea națională partizană nu are viitor în timp ce lucrăm pentru a soluționa această problemă.

PREZIDEAZĂ: Dagmar ROTH-BEHRENDT
Vicepreședintă

  Edite Estrela (S&D). – (PT) Doamnă președintă, dle președinte Van Rompuy, dle președinte Barroso, stimați colegi, publicul european întreabă: va face Consiliul European alegerile necesare și vor fi acestea adecvate pentru a ne ajuta să depășim criza? Mulți europeni sunt, poate, de părere că alegerile urmează direcția bună, însă sunt lente și nu foarte ambițioase. Persoanele care au văzut documentarul Inside Job se vor înfuria din cauza lăcomiei și a lipsei de scrupule, și se vor întreba: Dacă agențiile de rating procedează în acest mod, ce măsuri ia Europa pentru a avea agenții de rating independente și de încredere?

Dl președinte Barroso a afirmat cu puțin timp în urmă că dacă un stat membru poate să evită să recurgă la ajutoare externe, atunci ar trebui să facă acest lucru, întrucât ajutoarele externe sunt costisitoare. Aceasta este și opinia guvernului portughez. Portugalia nu are nevoie de ajutoare externe: are nevoie doar de finanțare pentru economia și familiile sale la rate rezonabile ale dobânzii. Totuși, întrucât agențiile de rating servesc interesele speculatorilor, rezultatul sacrificiilor enorme pe care le fac cetățenii portughezi ajung direct în buzunarele acestor speculanți. Este aceasta dreptate europeană? Nu-și dau seama factorii politici de decizie că trecem printr-o criză a zonei euro? Repet, a zonei euro: că atacurile asupra datoriilor suverane ale unor țări ar putea să submineze zona euro și să pună în pericol moneda unică și proiectul european însuși? Aceasta este o problemă europeană care necesită o soluție europeană.

Dacă vrem să depășim criza, avem nevoie de mai multă Europă, nu de mai puțină; trebuie să ne ridicăm la înălțimea trecutului nostru și la cea a provocărilor viitorului; trebuie să dăm încredere și speranță publicului european, fără de care nu există niciun proiect european.

  Sylvie Goulard (ALDE). – (FR) Dle Președinte, dle Președinte al Consiliului European, dle Președinte al Comisiei, ați descris aceste discuții în nuanțe de roz. Există unele aspecte pozitive, însă nu este nevoie să le reiau. Am totuși un motiv de îngrijorare care trece dincolo de detaliile tehnice și de ceea ce ne-ați spus. Mă refer la diviziunea dintre nord și sud care prinde rădăcini în Uniunea Europeană în prezent. Așa cum s-a întâmplat și în urmă cu câteva clipe, am auzit oameni susținând că unii au dreptate și că alții se înșeală, că unii sunt buni în timp ce alții sunt răi, aceștia părând să fi uitat de interdependență. Această situație este gravă.

În plus, refuzând să abordeze chestiunea băncilor, pe care a menționat-o dl Verhofstadt, cred că mai multe țări din nord, care țin numeroase predici țărilor din sud, sunt percepute de multă lume ca refuzând să vadă care le sunt responsabilitățile. Cred așadar că dacă există o sarcină care vă revine, dle Președinte al Consiliului European, și dvs., dle Barroso, aceasta este de a împiedica cu orice preț dezvoltarea și înrădăcinarea acestei separări. Avem nevoie de soluții care să fie acceptabile tuturor. Trebuie să ne asigurăm că toată lumea se achită de responsabilitățile sale.

Un ultim comentariu: consider că Consiliul European privește extrem de mult în interior. Toată această discuție s-a desfășurat ca și cum euro nu ar avea o importanță globală. Nu există nimic despre reprezentarea externă a zonei euro la FMI. Franța, care prezidează în prezent G20, dorește să promoveze ideea reformei monetare globale, și nu există nicio propunere, precum cea a euroobligațiunilor pe care încercăm să o forțăm, care ar încerca să transforme euro într-o monedă cu adevărat globală.

  Philippe Lamberts (Verts/ALE). – (FR) Dle Van Rompuy, vă respect foarte mult ca persoană și pentru munca depusă, însă trebuie să vă spun că nu m-ați convins deloc.

Afirmați că lucrătorii nu ar trebui să se îngrijoreze, că lucrăm pentru ei. Când citesc secțiunea despre competitivitate din „Pactul euro plus”, așa cum îi spuneți dvs., înțeleg că se vorbește aici despre reduceri salariale, despre o mai mare flexibilitate și despre mai puțină securitate. Nu se menționează nimic despre productivitate sau despre resursele noastre. Nu se menționează nimic despre productivitate energetică.

Ceea ce vreau să spun este că nu vom câștiga niciodată cursa împotriva Chinei când vine vorba despre forță de muncă ieftină. În schimb, China este pe drumul cel bun pentru a ne bate când vine vorba despre eficiență energetică și eficiență a resurselor. Ce va rămâne atunci pentru Europa în materie de competitivitate dacă nu putem să concurăm în aceste domenii?

Ne spuneți că persoanele cu beneficii nu ar trebui să se îngrijoreze. Totuși, când vine vorba despre echilibrarea finanțelor publice, un obiectiv rezonabil, spuneți că trebuie să se opereze reduceri. Patruzeci de procente din cheltuielile publice sunt alocate bunăstării și ne spuneți să nu ne îngrijorăm. Ne spuneți, de asemenea, că veniturile sunt protejate. Să vorbim despre venituri. CCCTB, baza de impozitare consolidată comună pentru corporații este o adevărată glumă. Vorbiți despre aceasta la condițional: afirmați că ar trebui să fie, în orice caz, neutră din punctul de vedere al veniturilor. Prin urmare, nu se vor câștiga euro în plus de pe urma sa și, în plus, companiile vor avea oricum posibilitatea de a alege. Nu am văzut niciodată pe nimeni alegând opțiunea fiscală cea mai scumpă.

Pe de altă parte, dacă există persoane care nu ar trebui să se îngrijoreze, acestea sunt acționarii și creditorii băncilor. Ne vorbiți despre teste de rezistență. Cele de anul trecut au fost o glumă. Nu știu dacă vom asista la aceeași glumă lipsită de gust și anul acesta. Totuși, lucrul de care putem fi siguri, chiar dacă testele de rezistență sunt serioase, la urma urmei, este proveniența fondurilor pentru bănci. Vor proveni acestea de la acționarii lor sau de la noi, contribuabilii? Să fim serioși! Oricum, acestea nu au, cu siguranță, niciun motiv de îngrijorare.

În cele din urmă, nu s-a spus nimic despre elefantul din această sală, respectiv nesustenabilitatea absolută a datoriei Greciei și a datoriei Irlandei. Știți, oricât de mult ați dori să marginalizați această chestiune, aceste țări nu vor putea sub nicio formă să-și plătească datoriile. Și, cu cât mai mult vom amâna restructurarea, cu atât mai dureros va fi exercițiul. Nu va fi niciodată un exercițiu plăcut însă, dacă vom aștepta, ne va costa scump.

(Aplauze)

  Martin Callanan (ECR). - Doamnă președintă, de fiecare dată când UE se confruntă cu o problemă concretă, cade în capcana conceperii unei soluții complexe, birocratice, greoaie, care este adesea complet disproporționată în raport cu gravitatea problemei. Aceasta este greșeala pe care o facem acum în ceea ce privește criza financiară actuală: este gravă, necesită măsuri, însă multe dintre soluțiile propuse for avea efecte extinse și, după părerea mea, extrem de dăunătoare pentru viitorul pe termen lung al Europei.

Mulți profită de această ocazie pentru a lansa planuri de guvernanță economică permanentă, intervenția și controlul servind drept principii călăuzitoare. Soluția, ni se spune, constă în a abuza de normele existente precum articolul 122 din tratat, care nu a fost conceput pentru soluțiile salvatoare pentru a căror plată a fost folosit – am speranța că va exista vreo țară care să aibă curajul să conteste acest fapt la instanțele europene – și în a impune mai multe restricții statelor membre, ceea ce înseamnă de fapt constrângerea alegerii democratice a multora dintre alegători.

Dacă analizăm cazul Irlandei, această țară a făcut tot posibilul pentru a-și stabiliza sistemul bancar – stabilizare, de fapt, de care au nevoie disperată băncile și instituțiile din alte state membre care ar fi, în caz contrar, îngrozitor de expuse – și răsplata Irlandei pentru eforturile sale constă în a fi obligată să facă față solicitărilor celorlalte state membre de a-și majora ratele impozitului pe profit pentru a concura cu situațiile umflate din alte țări. Este nedrept și nedemocratic.

  Bairbre de Brún (GUE/NGL). – (GA) Doamnă președintă, ce fel de gândire determină Consiliul și Comisia să creadă că politicile impuse Irlandei nu vor spori datoriile sau că datoriile nu vor crește ca urmare a punerii în aplicare a acestor politici sau a unor politici asemănătoare pe întregul teritoriu al Europei?

Măsurile convenite la summit vor forța toate statele membre să se limiteze la o logică economică care este în detrimentul poporului - o logică în care reducerile sunt necesare și care lipsește statele membre de capacitatea de a promova creșterea.

Politicile impuse Irlandei de UE și de Fondul Monetar Internațional (FMI) înseamnă tăieri drastice, pierderea de locuri de muncă și o reducere semnificativă în serviciile publice. Povara datoriei Irlandei nu este sustenabilă. Dacă deținătorii de obligațiuni nu vor fi obligați să ia asupra lor o parte din povara deficitului, Irlanda va da faliment pe viitor.

  Niki Tzavela (EFD). - Doamnă președintă, Pactul euro plus își propune să consolideze și să sporească competitivitatea în Europa, însă cum putem să obținem o economie europeană cu valoare adăugată când piața noastră a muncii este violată de imigrația ilegală și produsele noastre europene sunt înlocuite cu produse de contrabandă importate din țări din est care utilizează în mod intensiv forța de muncă?

Cu cât mai repede identificăm și protejăm produsele noastre geografice și economice din Uniunea Europeană, cu atât mai bine. Așadar, propunerea mea este să încorporăm identificarea și protejarea granițelor economice și geografice ale Europei în Pactul euro plus; în caz contrar, nu vom reuși să avem o Europă competitivă într-o economie globală competitivă extrem de agresivă.

  Frank Vanhecke (NI). – (NL) Doamnă președintă, după părerea mea, dacă criza din Libia ilustrează un lucru bine, acesta este în principal lipsa totală a unei strategii geopolitice europene serioase pentru a asigura interesele europene. Este, la urma urmei, un adevăr trist că am ajuns aici în mare parte ca urmare a agendei politice interne a dlui președinte Sarkozy care și-a permis un fel de moment Falklands.

În orice caz, este la fel de ciudat faptul că acele persoane – inclusiv unele din această sală – care denunță cu atâta vigoare răul absolut care este colonelul Gaddafi s-au lăsat până nu de mult fotografiate cu bucurie, toate numai zâmbet, alături de dictatorul libian, pe care l-au primit cu onoruri militare. Tot ceea ce vreau să spun este că este mai ușor să ne ridicăm împotriva lui Gaddafi astăzi decât să venim cu un răspuns la întrebările majore care vor apărea.

Pentru a menționa doar una dintre acestea, vom continua să finanțăm rebelii – termenul colectiv pentru un grup divers de oameni dintre care unii, conform standardelor europene, nu au depășit din punct de vedere mental Evul Mediu – și, dacă răspunsul este afirmativ, ce garanții avem că aceste arme nu vor fi folosite pentru a afunda țara în și mai mult haos, așa cum s-a întâmplat după expulzarea șahului?

Personal, aș dori ca aceste eforturi europene să fie oarecum mai vizibile în apărarea militară a propriilor noastre frontiere externe. În prezent se desfășoară și un război mut, un indiciu înspăimântător al unei invazii migratoare despre care nu vorbește nimeni. Avem nevoie ca forțele europene să se ocupe și de această problemă.

  Corien Wortmann-Kool (PPE). – (NL) Doamnă președintă, la cel mai recent Consiliu European s-au luat decizii care erau încă de neconceput în urmă cu un an și aș dori așadar să mulțumesc sincer domnilor Van Rompuy și Barroso.

Este un pas important, însă este totodată un pas pe un drum foarte dificil pe care trebuie să-l parcurgem pentru a reda încrederea în euro și în economia noastră, astfel încât să ieșim din criză prin promovarea creșterii economice și a locurilor de muncă. Acest Parlament – ați afirmat dvs. – are un rol colegislativ în ceea ce privește pachetul legislativ de consolidare a guvernanței economice. Dorim să vedem mai multă ambiție în acest pachet și ar trebui să inițiați discuții cu Parlamentul în acest sens în perioada care va urma. Credem că avem nevoie de un sprijin financiar mai puternic și mai ambițios care să susțină propunerile Comisiei. Ați auzit deja diverși deputați spunând că dorim să vedem un Pact de stabilitate și de creștere mai robust, cu un mecanism de vot invers.

În al doilea rând, este nevoie de o coordonare socioeconomică mult mai puternică. Aceasta implică mai mult decât „angajamentele” din Pactul euro plus, întrucât principiile economiei noastre de piață socială sunt ancorate în Strategia Europa 2020. Implică un mai mare angajament față de elaborarea acestor principii pentru a promova creștere și locuri de muncă pentru cetățenii noștri. Dorim să ancorăm aceste obiective în programele naționale de reformă – și l-am auzit pe dl Barroso vorbind despre acest lucru – și ar trebui să înaintăm propuneri în această privință.

Ați spus aceste lucruri, și chiar le-ați evidențiat, astfel încât aceste puncte să fie finalizate deja și să se ajungă la un acord în iunie. În ceea ce ne privește, puteți să luați deja măsuri pentru a pune Consiliul în mișcare, cel puțin în legătură cu aceste aspecte care ar face apoi posibil să se ajungă la un acord în iunie.

  Proinsias De Rossa (S&D). - Doamnă președintă, trebuie să adresez niște întrebări directe cu privire la Cvartetul European – trioul de președinții și Consiliul. Aveți intenții serioase în ceea ce privește salvarea zonei euro și a proiectului european?

Testele de rezistență pentru bănci tocmai s-au încheiat, bazându-se pe cele mai pesimiste scenarii în Irlanda. Noul guvern irlandez a tras linie sub dezastrul bancar din Irlanda. Acesta a decis, spre surprinderea tuturor din Irlanda, că nu vor exista reduceri pentru deținătorii principali de obligațiuni din Allied Irish Bank și Bank of Ireland.

Însă ce reprezintă quid pro quo-ul european? De ce nu spune Banca Centrală Europeană nimic despre fondurile esențiale pe termen lung pentru băncile irlandeze? De ce insistă președintele Sarkozy și cancelarul Merkel asupra distrugerii bazei industriale irlandeze în schimbul unei reduceri a ratei dobânzii pentru bail-out? De ce blochează unele state membre progresele în ceea ce privește taxa pe tranzacțiile financiare și euroobligațiuni? De ce este redus bugetul european?

Răspunsul scurt este calculele electorale pe termen scurt și economia doctrinară. Criza economică irlandeză face parte integrantă din criza europeană. Eșecul economiei irlandeze nu ar fi doar un eșec pentru Europa, ci un eșec al Europei.

Sustenabilitatea datoriilor pentru Irlanda este esențială pentru Irlanda și Europa și Cvartetul trebuie să privească realist această chestiune. Cvartetul trebuie să dea dovadă acum de imaginație și viziune în negocierile sale în curs cu Irlanda.

Doresc să țineți minte spusele mele. Irlanda este o democrație, la fel ca Franța, la fel ca Germania, la fel ca Finlanda: guvernăm în funcție de voința poporului. Electoratul Irlandei a acceptat austeritate severă cu scrâșnete de dinți și mânie spumegândă. Au nevoie să vadă „fair play” în Europa; în caz contrar, în curând fereastra de toleranță deschisă în prezent guvernului irlandez se va închide cu o izbitură.

  Carl Haglund (ALDE). – (SV) Doamnă președintă, permiteți-mi să încep cu un aspect pozitiv. Aș putea să mă concentrez pe problemele pe care le vor implica aceste decizii pe care le-ați luat în Consiliu și care vor crea cu siguranță probleme, însă aspectul pozitiv constă totuși în faptul că ați făcut progrese în ceea ce privește guvernanța economică și aspectul macroeconomic. Colegul meu deputat din Irlanda tocmai a menționat cât de îngrijorați sunt oamenii din această țară. Problemele noastre se referă la faptul că până acum nu am avut nicio apreciere a aspectului macroeconomic. Acesta este ceva ce vom putea avea pe viitor datorită acestui pachet de guvernanță economică. În această privință, cred că Consiliul a mers în direcția corectă.

Totuși, ceea ce cred că este puțin îngrijorător este faptul că Consiliului pare să-i lipsească voința de a-și schimba propria cultură decizională. Încă nu a avut ocazia de a utiliza tipuri diferite de aranjamente politice, fapt pe care poate că am putea să-l numim negociere dură. Totuși, dacă nu vă veți schimba cultura decizională, mă tem că pe viitor nu veți putea să luați deciziile necesare când vă veți confrunta cu chestiuni dificile pe baza recomandărilor pe care cred totuși că va putea să le ofere Comisia. Aceasta este o provocare pe care Consiliul trebuie să o ia în serios și pe care trebuie să o înfrunte. Acest lucru este ilustrat, de asemenea, destul de bine de tendința pe care am remarcat-o în timpul reuniunii Consiliului când statul membru din care fac parte, Finlanda, s-a purtat destul de ciudat și în ceea ce privește o chestiune diferită – era vorba atunci despre mecanismele de stabilitate. În calitate de finlandez, regret acest lucru. Nu toți finlandezii gândesc astfel, însă acesta este un exemplu bun al faptului că cultura decizională din Consiliu trebuie să se schimbe.

  Konrad Szymański (ECR). – (PL)Doamnă președintă, noua structură a finanțelor publice din Uniunea Europeană s-a bazat pe o încercare de a consolida normele financiare sănătoase și cheltuielile publice și pe o dorință complet nesănătoasă de a limita suveranitatea fiscală a statelor membre. Mă îndoiesc foarte mult de faptul că țările semnatare ale Pactului euro plus ar fi într-o poziție de a-și impune de comun acord norme stricte în domeniul cheltuielilor publice de vreme ce nu au putut să facă acest lucru individual.

Pe de altă parte, nu mă îndoiesc de faptul că standardizarea bazei de impozitare este un pas eficient spre o uniune fiscală, care are un singur obiectiv – eliminarea concurenței fiscale din cadrul Uniunii Europene. Politicienii francezi dl Sarkozy și dna Lagarde și-au dezvăluit adevăratele intenții insistând săptămâni întregi asupra majorării ratelor de impozitare din Irlanda, sub pretextul combaterii crizei. Creșterea ratelor de impozitare din Uniunea Europeană la nivelurile standard, indiferent de statul membru, este totuși o rețetă pentru prelungirea crizei, nu pentru atenuarea acesteia.

  Președinta.− Vă mulțumesc foarte mult. Acelor deputați care doresc să se servească de procedura „catch-the-eye” le-aș spune că avem deja aproximativ 20 de discursuri și că nu cred că vom avea timp suficient înaintea votului. Totuși, puteți să încercați.

  Paul Murphy (GUE/NGL). - Doamnă președintă, la 19 ianuarie, răspunzându-i lui Joe Higgins, dl Barroso a declarat aici în această sală că Europa încearcă să susțină Irlanda. Prin capitularea abjectă a noului guvern alcătuit din partidele Fine Gael și laburist în fața intereselor deținătorilor de obligațiuni, este clar că sprijinul nu vine din partea Consiliului sau a Comisiei, ci din partea clasei muncitoare din Irlanda și Europa, care este forțată să susțină băncile europene și speculatorii, plătind pierderile acestora.

Propunerile de guvernanță economică reprezintă o încercare de a face tăieri și reduceri salariale. Tabloul de bord privind austeritatea și propunerile de amenzi de sute de milioane de euro sunt menite să asigure faptul că, în ciuda opoziției maselor, clasa muncitoare va suporta costurile crizei. Această doctrină europeană a șocului va fi facilitată de o modificare a Tratatelor, hotărâtă de sistemul din Europa și Irlanda pentru a evita un referendum. Partidul socialist și de stânga din Irlanda va solicita un referendum cu privire la această propunere de austeritate permanentă.

  Oreste Rossi (EFD). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, această reuniune a Consiliului a analizat trei chestiuni extrem de importante: catastrofa ecologică și nucleară care a lovit Japonia, criza financiară care se răspândește în Europa și situația din Maghreb.

În ceea ce privește prima chestiune, în ciuda faptului că susținem o populație care a fost lovită atât de puternic, nu putem să fim de acord să revizuim acordurile comerciale în detrimentul propriilor noastre întreprinderi. În schimb, suntem în favoarea intervențiilor umanitare, a furnizării de echipament, de resurse umane și de bani.

A gândi că criza financiară s-a încheiat este pură fantezie. Este esențial să propunem un pachet de asistență pentru a ajuta statele membre să iasă din situația actuală, asigurând astfel stabilitatea în întreaga zonă euro. Sprijinim, de asemenea, reducerea poverilor reglementative și birocratice, precum și promovarea comerțului cu țări terțe – atâta timp cât acesta aduce beneficii reciproce.

Credem că Uniunea Europeană și-a făcut o imagine îngrozitoare prin modul în care a abordat chestiunea referitoare la Maghreb, întrucât fiecare stat membru a acționat independent, iar dna Ashton, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, nu a știut să gestioneze criza. Îndeosebi, Uniunea Europeană a abandonat Italia unei invazii necontrolate de imigranți ilegali.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Doamnă președintă, cetățenii din Europa devin din ce în ce mai îngrijorați. Există două subiecte care constituie motive concrete de îngrijorare. Primul se referă la faptul că continuăm să urmăm o cale inconsecventă în ceea ce privește combaterea crizei economice și a dificultăților zonei euro. Este, de asemenea, știut că Consiliul și Comisia au rămas în urma evenimentelor.

Trebuie să fim realiști: avem nevoie de o reducere a datoriilor, cel puțin în Grecia și probabil și în Portugalia. Nu avem cum să scăpăm de acest lucru. Cu cât întârziem mai mult să abordăm această chestiune, cu atât mai mult ne va costa, nu doar în termeni financiari, ci și în termeni de credibilitate generală a proiectului european. Evenimentele din Grecia vor servi la stârnirea de emoții. Am făcut parte dintr-o delegație specială în această țară: atitudinea predominantă este că UE este responsabilă pentru problemele din Grecia din cauza unei lipse de comunicare clară și din cauză că nu se iau măsurile necesare, care sunt deja evidente.

Al doilea subiect este energia nucleară. Așa-numitele teste de rezistență în curs de pregătire vor avea rostul lor, iar credibilitatea într-o Europă coerentă va fi restabilită doar dacă aceste teste de rezistență vor fi efectuate în conformitate cu criterii stricte, și nu în conformitate cu criteriile lejere ale IAO, dacă se vor consulta experți cu adevărat independenți și dacă evenimentele și întregul proces vor fi prezentate publicului într-un mod corespunzător și ușor de înțeles.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Doamnă președintă, dle președinte al Consiliului, dle președinte al Comisiei, stimați colegi, în viziunea mea politică asupra lumii, idealurile trebuie să se reconcilieze cu interesele. În ceea ce este poate o viziune ușor ordonată și naivă asupra instituțiilor europene, cred că instituțiile europene reprezintă idealurile noastre, în timp ce, din multe motive, guvernele noastre ne reprezintă interesele.

Există așadar un joc care trebuie jucat. Ceea ce este izbitor este că mi se pare că, în unele situații, echipa care reprezintă idealurile refuză să ia parte la joc. În urmă cu câteva săptămâni, când Parlamentul a propus să recunoască, sau mai degrabă a propus ca Comisia să recomande Consiliului să recunoască Consiliul Provizoriu din Libia, dna Ashton a afirmat că acest lucru nu ține de mandatul său.

Ieri, după o prezentare minunată, când a venit vorba despre a propune Consiliului o strategie care să transforme criza privind fluxurile de imigranți într-o problemă europeană, dna Malmström a afirmat că respinge această idee deoarece crede că nu va primi o susținere majoritară în Consiliu.

Cum intenționează „echipa idealurilor” să câștige jocul dacă jucătorii noștri refuză să dea la poartă deoarece cred că portarul este prea bun? Cred că acesta este un punct fundamental pentru o înțelegere istorică a sarcinii care ne-a fost încredințată.

Aș dori așadar să fac următoarea observație: care sunt jucătorii noștri din atac? Instituțiile europene: Parlamentul, Comisia și chiar dvs., dle Van Rompuy, întrucât consider că nu reprezentați Consiliul în sensul că îi apărați interesele, ci că dvs. sunteți persoana care puteți face Consiliul să înțeleagă asupra căror idealuri trebuie să se concentreze.

Prin urmare, întreb doar: dacă voi sunteți jucătorii noștri din atac, pasați mingea, atacați, înscrieți goluri și – așa cum spunem despre astfel de jocuri – faceți-ne să visăm.

  Roberto Gualtieri (S&D). – (IT) Doamnă președintă, stimați colegi, nu există nicio îndoială că instituirea unui mecanism permanent de stabilitate este o realizare importantă care pune bazele angajamentului politic de a apăra zona euro cu orice preț. Prin urmare, în ciuda rezervelor deloc neglijabile cu privire la metodele și natura interguvernamentală a fondului, Parlamentul a susținut acest moment critic și s-a axat pe asigurarea unei legături solide între Mecanismul european de stabilitate (MES) și instituțiile UE.

În acest spirit, trimiterea din concluziile Consiliului European la un regulament care să stabilească procedurile de definire a cerințelor și condițiilor este importantă și ne așteptăm acum ca Comisia să vină cu o propunere adecvată.

Chiar dacă acesta este un rezultat pozitiv, este dificil să-l considerăm adecvat. Problema este direcția de bază a guvernanței economice europene. Continuăm să tratăm simptomele bolii, în loc să-i tratăm cauzele. Deficitele sunt efectul, și nu cauza crizei. A crede că putem să vindecăm boala limitându-ne la reducerea deficitelor cu o mână și la refinanțarea băncilor cu cealaltă este ficțiune pură: riscăm să agravăm criza și să facem sarcina însăși a mecanismului permanent de stabilitate nesustenabilă.

Dacă dorim să tratăm boala, și nu doar simptomele, atunci trebuie să combatem mai multe probleme esențiale. Vorbim despre consolidarea competitivității economice. Pe bună dreptate, însă ce model de competitivitate urmărim? Nu putem să venim cu un model de redresare bazat exclusiv pe exporturile către țări terțe deoarece acest lucru va accentua dezechilibrele. Pentru a fi mai competitivi în comerțul extern trebuie, de asemenea, să stimulăm cererea internă de calitate ridicată.

Trebuie așadar să abordăm chestiunea băncilor și a sistemului de furnizare de credite economiei pentru a direcționa economiile europene spre investiții pe termen lung. Trebuie să ne echipăm cu instrumente precum euroobligațiunile, taxa pe tranzacțiile financiare și un buget demn de acest nume pentru a face investiții publice la scară largă la nivel european care să poată să dea un avânt investițiilor private. În cele din urmă, trebuie să percepem modelul social european ca pe o resursă, și nu ca pe o povară.

  Sharon Bowles (ALDE). - Doamnă președintă, Pactul euro plus poate fi util, însă nu trebuie folosit ca scuză pentru slăbiciunea din pachetul legislativ. Un angajament puternic față de piața unică este esențial pentru competitivitate în UE și implicit în zona euro. Acesta este binevenit, însă inițiativele privind piața unică rămân în cadrul tratatului și al celor 27.

Mă tem că facilității MES îi lipsește flexibilitatea și că nu este sustenabilă pentru redresare, având o primă de risc cuprinsă între două procente și jumătate și trei procente. Înțeleg nevoia de disciplină și de provizioane de risc, însă aceste mecanisme de salvare nu sunt concepute pentru a face bani, mai ales atunci când există interese proprii, altele decât stabilitatea zonei euro, cum ar fi sprijinirea mai multor bănci din statele membre de către contribuabilii irlandezi, așa cum s-a menționat.

Nu am rezolvat criza bancară și nici nu o vom face dacă vom fi slabi de înger. Nici măcar Germania nu și-a realimentat cu capital propriile bănci și nu a recunoscut active depreciate, bazându-se și ea pe indulgența tuturor celorlalți din UE și din întreaga lume pentru a permite participările tacite drept capital de bază; în caz contrar, testele de rezistență vor eșua.

Așadar, dle președinte al Comisiei, dle președinte al Consiliului, propun să dăm dovadă de puțină viziune, de puțină umilință, de autoevaluare onestă; puteți cel puțin să tratați primele de risc drept garanții și să le restituiți după ce riscul a trecut. Viziunea obtuză nu va salva zona euro și piețele știu acest lucru.

  Gerald Häfner (Verts/ALE). – (DE) Doamnă președintă, stimați colegi, nu este de fapt de competența politicienilor să folosească banii contribuabililor pentru a salva băncile sau pentru a furniza lichidități artificiale statelor. Adevărata funcție a politicii este să stabilească cadrul legislativ pentru a garanta că o astfel de situație nu se va produce niciodată. Acum trebuie să luați măsurile greșite deoarece în ultime decade nu ați reușit să luați măsurile corecte. Acum aveți de gând să ajungeți la rădăcina problemei, fapt pe care îl salutăm. Totuși, atât cât se poate prevedea, s-ar părea că operați încă o dată la nivelul greșit cu resursele greșite și în cadrul greșit deoarece încercați să abordați această chestiune în afara tratatelor.

Din fericire, am reușit să aducem o parte dintre negocieri în limitele sferei de aplicare a metodei comunitare; totuși, lipsește în continuare o politică descendentă tradițională. În acest domeniu, mai presus decât în toate celelalte, este nevoie ca fiecare politică să fie dezbătută, validată și verificată în mod democratic. Utilizați instrumentele greșite deoarece luați bani de la contribuabili pentru a susține băncile și pe cei care speculează cu băncile și alte produse financiare. Totuși, nu ați reușit să luați măsuri adecvate pentru a vă ocupa de cei care profită de pe urma acestei situații de mult timp. Aceasta înseamnă că continuați să încurajați un dezechilibru în societatea europeană care mai degrabă slăbește decât consolidează aprobarea acestei politici. Pe de o parte, puneți o povară pe fondurile și bugetele publice, și pe de altă parte protejați activele private. În acest mod nu rezolvați deloc problemele actuale, ci remediați doar unele dintre simptome.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Doamnă președintă, de-a lungul anilor multe state membre au practicat o politică bugetară care părea prea bună ca să fie adevărată. Acumularea de datorii nu era percepută ca o problemă, deoarece se credea că creșterea economică le va topi așa cum topește soarele gheața.

Mulți cetățeni individuali au avut aceeași convingere. Au cumpărat case scumpe cu mult peste ceea ce-și puteau permite. Valoarea în creștere a proprietăților respective ar fi trebuit să-i salveze, însă acest castel de cărți de joc s-a prăbușit. Criza datoriilor este combătută cu noi datorii. Banca Centrală Europeană a achiziționat obligațiuni de stat în valoare de miliarde, emise de Portugalia, Irlanda și Grecia. Acum economiile din aceste țări vor trebui biciuite și vor fi nevoite să crească enorm în mod constant ani la rând pentru a se descurca. Doamnă președintă, acest scenariu nu va funcționa. Aceste economii se micșorează în mod alarmant. Acesta este drumul direct spre faliment.

Este așadar timpul pentru Strategia Criză 2.0. Trebuie să permitem țărilor în faliment să revină la monedele lor anterioare, împreună cu o devalorizare viguroasă și cu o anulare parțială a datoriilor lor. Situația ar putea fi apoi reexaminată peste un an sau peste 10.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Doamnă președintă, faptul că principalii purtători de cuvânt ai Consiliului și ai Comisiei au ignorat criza socială severă cu care se confruntă mai multe țări din Uniunea Europeană, îndeosebi în zona euro, este incredibil, însă și ilustrativ în ceea ce privește calea pe care o urmează această Uniune Europeană. Unde sunt răspunsurile pentru cele aproape 100 de milioane de persoane sărace din această Uniune Europeană, printre care se numără peste 20 de milioane de lucrători cu salarii mici și cu locuri de muncă nesigure, care contribuie la profiturile scandalos de mari ale marilor grupuri economice și financiare? Unde sunt răspunsurile pentru cele aproape 25 de milioane de șomeri, dintre care majoritatea sunt femei și tineri și cărora li se refuză un prezent demn și posibilitatea de a construi un viitor care ar putea asigura dezvoltarea însăși a propriilor lor țări?

Totuși, singura preocupare a deciziilor Consiliului a fost, din nou, apărarea marilor grupuri economice și financiare, cu o mai mare centralizare a puterii politice pentru a facilita o mai mare concentrare și acumulare a puterii economice. Toate acestea, în numele crizei, pentru a pune sub semnul întrebării drepturile sociale și ale muncii, pentru a intensifica exploatarea celor care lucrează și pentru a exacerba dependența țărilor cu economii mai fragile, precum Portugalia.

  John Bufton (EFD). - Doamnă președintă, Consiliul consideră că reglementarea centralizată a agendelor bugetare naționale este esențială pentru a ajuta redresarea economică – îndeosebi propunerea de planuri de consolidare multianuală care abordează țintele de deficit, veniturile și cheltuielile care trebuie atinse în intervalul de timp prevăzut, cu penalizări asociate în cazul nerespectării obligațiilor.

Deficitul Regatului Unit este în mare parte structural și trebuie abordat pe plan intern. Mă opun categoric oricărei implicări din partea Bruxelles-ului în problemele țării mele, având în vedere haosul creat în Grecia și în Irlanda, care vor avea probabil nevoie de clauze „bail-out” suplimentare. Portugalia ar prefera să ceară sprijinul Braziliei, ceea ce sugerează că Lisabona nu dorește să devină un protectorat economic cu măsuri de austeritate care reprimă creșterea.

Consiliul afirmă că consolidarea ar trebui concentrată la începutul perioadei în statele membre cu deficite mari. Ce ar opri migrarea cetățenilor spre economii mai puternice din Uniune în conformitate cu legile care au stat la baza creării înseși a UE?

Consiliul propune reducerea poverii în materie de reglementare. Sunt incluse aici legi al căror arhitect este Europa de zeci de ani, precum Directiva privind timpul de lucru și cea referitoare la prelungirea concediului de maternitate plătit?

Piețele descentralizate și mai puțin sufocate, nu măsurile punitive de reglementare, sunt esențiale pentru bunăstarea economică.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Doamnă președintă, după cum știm, la reuniunea Consiliului European au fost discutate trei chestiuni explozive cu privire la care deciziile UE s-au caracterizat, după părerea mea, prin incorigibilitate și incapacitatea de a percepe realitatea.

Pe de o parte, pachetul de salvare de 700 de miliarde de euro se va epuiza în curând și există riscul să ruineze contribuabilii neți ai UE. În loc să recunoască eșecul mecanismului de stabilitate în interesul unei gestionări eficiente a crizei, UE nu a făcut decât să multiplice riscurile pentru toată lumea.

Pe de altă parte, este discutabil dacă o opoziție alcătuită din foști miniștri ai lui Gaddafi este interesată cu adevărat de democrație. Sunt foarte deranjat de faptul că comandantul militar al rebelilor libieni a fost identificat drept un agent aflat de mult timp în slujba CIA.

În cele din urmă, testele de rezistență ale centralelor nucleare, care urmează să se desfășoare pe bază de voluntariat, fără consecințe, sunt o dovadă în plus a cât de departe de realitate a devenit Bruxelles-ul. Totuși, Comisia chiar a greșit când a reactivat un regulament vechi de douăzeci de ani fără a ajusta limitele pentru alimentele radioactive.

  Alain Lamassoure (PPE). – (FR) Doamnă președintă, dle președinte al Consiliului European, dle președinte al Comisiei, rezultatul Consiliului European în ceea ce privește uniunea economică și monetară este impresionant. Felicitări! Trebuie să înțelegem totuși că acest lucru duce la o problemă nouă și formidabilă, și anume acceptarea politică a deciziilor luate astfel, la două niveluri.

Primul nivel este cel dintre statele membre însele. De când a început procesul referitor la acest Pact euro plus, acesta s-a bazat doar pe consens interguvernamental, la inițiativa celor mai mari state membre. Acest lucru este în regulă dacă se întâmplă o singură dată. Totuși, dacă în decursul mai multor ani consecutivi, continuăm să urmăm aceeași cale politică, există riscul să intensificăm tensiunile naționale. Cancelarul german a fost deja huiduit pe străzile din Atena și Dublin. Această procedură interguvernamentală trebuie așadar să fie transformată treptat într-o procedură cu adevărat europeană, una nu numai pentru UE, ci pentru Europa în ansamblul său. Aceasta este impulsul amendamentelor adoptate de Parlament, și ar trebui să le mulțumim și să-i felicităm pe domnul Juncker și pe dvs., dle Van Rompuy, pentru că le-ați adoptat.

Al doilea nivel este acceptarea în ochiul publicului din fiecare stat membru. Cum s-ar simți partidele de opoziție din țările dvs. dacă ar trebui să respecte direcții politice cu privire la care nu au fost consultate niciodată? Să analizăm ceea ce s-a întâmplat ieri la alegerile din Irlanda. Să analizăm dezbaterea electorală din Portugalia de astăzi. Singura modalitate în care aceste recomandări pot dobândi legitimitate politică este să se asigure că parlamentele naționale sunt implicate de la început în procesul semestrului european, și totuși concluziile Consiliului menționează aceste parlamente doar în trecere, în aceeași categorie cu partenerii regionali, sociali și cu ONG-urile. Sunt în joc mult mai multe lucruri. Deciziile luate înseamnă că acum trebuie să explorăm o nouă dimensiune a democrației europene.

(Aplauze)

  Udo Bullmann (S&D). – (DE) Doamnă președintă, Consiliul și Comisia propun pe bună dreptate ca bugetele publice din Europa să fie consolidate. Totuși, dacă analizăm felul în care merg lucrurile și felul în care vor continua să meargă pe viitor, atunci este evident că sunt afectați oameni care nu trebuie. Se închid școli, profesorii își pierd locurile de muncă, cercetătorii se trezesc pe stradă și investițiile publice sunt reduse sau lăsate să stagneze.

Aș dori să-i întreb pe domnii Van Rompuy și Barroso: aceasta este intenția dvs.? Veți spune cu siguranță că nu vă doriți asta și că se vor face reduceri în alte domenii. Atunci întrebarea mea este: unde se vor opera reducerile? Întrebarea mea cheie este următoarea: dacă credeți că reducerile ar trebui făcute în altă parte, atunci de ce proiectul pe care îl propuneți pentru luarea deciziei în pachetul de șase propuneri legislative pentru guvernanța economică nu face nicio distincție între dacă o țară achiziționează tancuri sau arme de război sau investește într-o economie națională suferindă sau dacă face o investiție în viitor? Sau poate dacă investește într-un sistem modern de alimentare cu energie și în educarea și formarea copiilor săi? Romano Prodi a afirmat cândva, după cum se știe, că aceste proiecte sunt stupide. Spusele sale continuă să fie adevărate întrucât nu se poate face nicio distincție între investițiile bune și investițiile proaste. Singura noastră alegere este să îmbunătățim aceste proiecte întrucât Europa nu poate fi guvernată în mod înțelept dacă nu putem face astfel de distincții.

Ultima mea întrebare este: unde se vor găsi veniturile care ne vor ajuta să ieșim din criză? La urma urmei, nu putem pur și simplu să ne eschivăm în fața acestei probleme. Dle Barroso, așteptăm propunerea dvs. privind taxa pe tranzacțiile financiare în Europa, pe care acest Parlament a susținut-o cu o majoritate vastă. Dați Europei o șansă și nu mai pierdeți timp cu cuvinte pioase.

  Wolf Klinz (ALDE). – (DE) Doamnă președintă, dle Barroso, dle Van Rompuy, cine vă ascultă cu atenție are impresia că totul este în regulă: zona euro este sigură, avem un nou Pact de stabilitate și de creștere, avem un MES și avem un Pact euro plus.

Aș afirma foarte clar: „Deși am auzit mesajul, nu sunt sigur că îl cred.” Nu ar trebui să pierdem din vedere punctul de plecare al tuturor acestor deliberări și măsuri, și anume datoria cu care au fugit unele state membre din zona euro, pierderea competitivității, denaturările economice și, drept consecință, un deficit de cont curent tot mai mare care trebuie finanțat.

Este deja evident că multe state membre nu vor putea întruni condițiile noului Pact de stabilitate și de creștere, chiar dacă ar da dovadă de cea mai mare bunăvoință din lume. MES nu va ajuta la depășirea denaturărilor economice, întrucât nimeni nu a luat în serios ideea potrivit căreia un stat membru al zonei euro ar putea să devină insolvent și întrucât perspectiva ajutoarelor financiare din partea MES vor duce la o relaxare și mai mare.

Așa-numitele reglementări stringente se vor dovedi relativ relaxate în practică. Necesitatea rezoluțiilor unanime duce la negocieri dure care erau ceva obișnuit în trecut. În cele din urmă, pactul pentru euro este mult prea lipsit de angajament pentru a determina țările sărace să pună în aplicare reforme economice extinse reale.

În general, mă tem așadar că nu vom reuși să eliminăm cauza principală a problemei. Vom avea o facilitate descoperită permanent, ai cărei parametri de credit vor trebui majorați la intervale periodice. Aceasta se va transforma într-o groapă fără fund și cetățenii din statele care vor trebui să plătească costurile se vor trezi păcăliți din nou. În consecință, încrederea publică în Europa va scădea și mai mult.

  Derk Jan Eppink (ECR). – (NL) Doamnă președintă, am o întrebare personală pentru dl Van Rompuy. Războiul din Libia continuă. Am văzut că existau relații călduroase între liderul libian și liderii europeni, care se comportau ca cei mai buni prieteni pe terenul de joacă.

Data trecută am arătat tuturor niște fotografii în care apăreați inclusiv dvs., dle Van Rompuy. Consider că sunteți un bărbat integru, un bărbat corect, chiar și în politică. Sunteți consecvent. Din acest motiv am renunțat la fotografii. Sute de persoane au fost ucise la Lockerbie, multe dintre acestea de origine europeană, și apoi îi vedem pe liderii europeni întâlnindu-se cu acest asasin. Așadar, când v-am văzut acolo m-am simțit dezamăgit. Poate tocmai deoarece aveți această funcție, între prim-miniștri și președinți și alți indivizi aleși. Doresc să vă sfătuiesc totuși să rămâneți cu picioarele pe pământ.

Europa trebuie să fie de partea libertății. Esența acestui proiect este libertatea, aspect pe care dvs. și dl Barroso, care era, de asemenea, foarte prietenos cu dl Gaddafi, l-ați neglijat, făcându-mă să mă simt dezamăgit.

  Gunnar Hökmark (PPE). - Doamnă președintă, până acum ne-am ocupat de această criză, însă acum trebuie să ne ocupăm de problemele fundamentale care au cauzat criza – și anume deficitele mari și finanțele publice slabe.

Din acest motiv reforma Pactului de stabilitate și de creștere este de o importanță majoră, nu doar pentru a atinge obiectivele și țintele, ci și pentru a conferi credibilitate economiilor din Europa. Trebuie, de asemenea, să tratăm problemele lipsei de competitivitate și a creșterii economice. Aceasta este sarcina principală de care trebuie să ne ocupăm pentru a combate sărăcia și a crea locuri de muncă, precum și pentru a asigura prosperitate.

Desigur, statele membre au în acest sens responsabilitatea fundamentală de a restructura bugete, acordând prioritate asigurărilor sociale și investițiilor în creștere, concomitent cu reducerea deficitelor. Acestea trebuie să reformeze piețele, inclusiv piața muncii și alte oportunități pentru întreprinderile mici și mijlocii.

Acestea – și multe altele – sunt măsurile pe care trebuie să le ia statele membre, însă propun să evidențiem și măsurile pe care ar trebui să le ia Uniunea Europeană în ansamblul său. Pentru a restructura bugetul Uniunii Europene trebuie să avem același nivel de pregătire pe care îl solicităm statelor membre, asigurându-ne că acordăm prioritate creșterii și investițiilor, cercetării și științei și piețelor deschise.

Trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că reformăm piața europeană. Șaptezeci de procente din economia europeană sunt în sectorul serviciilor, însă Directiva privind serviciile este destul de limitată în această perspectivă. Viitorul economiei europene se află în sectorul serviciilor și în economia bazată pe cunoaștere. Comisiei i se solicită ferm să înainteze propuneri care să facă piața internă aplicabilă întregii economii bazate pe cunoaștere. Acesta este aspectul cheie pentru a transforma Europa în principala economie bazată pe cunoaștere din lume.

  Pervenche Berès (S&D). – (FR) Doamnă președintă, dle Van Rompuy, dle Barroso, ca urmare a acestei crize, care este cea mai potentă armă a Uniunii Europene în ceea ce privește concurența globală? Ați definit-o chiar domniile voastre: Strategia UE 2020.

Totuși, când analizez măsurile dvs. în materie de guvernanță economică, am impresia că există o contradicție totală. Într-adevăr, dacă analizăm Pactul de stabilitate și guvernanța economică, vedem o trecere de la o strategie de coordonare la o strategie de supraveghere, ceea ce duce la transformarea consensului de la Washington în consensul de la Bruxelles. Când vorbiți despre reforme structurale, vorbiți despre reduceri salariale și despre creșterea vârstei de pensionare.

Voi vorbi despre adevăratele reforme structurale de care avem nevoie. Avem nevoie de investiții publice în primul rând în educație. Știați că în timpul întregii perioade a Strategiei de la Lisabona, jumătate dintre statele membre au redus bugetul alocat educației? Le-ați penalizat pentru că au făcut acest lucru? Știți că Uniunea Europeană nu va pune niciodată în aplicare Strategia 2020 dacă nu ne vom uni investițiile pentru viitor, dacă, atunci când veți evalua cheltuielile publice ale statelor membre, singura cheltuială pe care o veți trata diferit când veți lua în calcul calitatea va fi când statele membre vor introduce reforme ale pensiilor finanțate din capital, în timp ce le veți ignora pe cele care sunt înclinate să facă eforturi în ceea ce privește educația?

Când privesc situația din Irlanda de astăzi, nu pot să nu observ un lucru. Zi după zi hotărâți să salvați bănci; între timp, irlandezii se scufundă. Aceasta nu este Uniunea Europeană pe care o dorim. Aș dori mai degrabă să „salvăm” poporul irlandez decât băncile din Irlanda. În plus, pentru a salva băncile, ați inventat „teste de rezistență”. Acum am impresia că de fiecare dată când ne confruntăm cu o problemă introducem teste de rezistență. Acestea sunt noile discuții fără roade. Există un test de rezistență pentru energie nucleară, un test de rezistență pentru bănci; s-ar putea să existe chiar un test de rezistență pentru Comisie într-o bună zi. Poate că vom sugera acest lucru. Personal aș prefera totuși ca Comisia să ia inițiativă și să fie acolo unde ar trebui să fie.

Când privesc avizele Băncii Centrale Europene de astăzi, am sentimentul că aceasta este mai preocupată de chestiuni care nu sunt incluse în mandatul său, respectiv nivelurile salariilor, decât de viabilitatea sistemului nostru bancar și de eficiența noastră în a face investițiile publice de care avem nevoie. Acest Parlament a prezentat propuneri privind impozitarea tranzacțiilor financiare și a euroobligațiunilor, însă refuzați să le luați în calcul.

Dle Van Rompuy, dle Barroso, este timpul să ascultați propunerile care vin din partea acestui Parlament, să vă asigurați că strategia pe care ați adoptat-o chiar dvs. are succes.

  Lena Ek (ALDE). – (SV) Doamnă președintă, la recenta sa reuniune, Consiliul a dezbătut, de asemenea, chestiunea siguranței centralelor nucleare și a reactoarelor europene. Acesta este un subiect care face acum obiectul negocierilor din Parlament. Vom avea o rezoluție care va fi supusă votului joi.

Consider că majoritatea cetățenilor europeni au crezut probabil că testele de rezistență au făcut de fapt parte din măsurile de siguranță în ceea ce privește siguranța nucleară timp de secole. Nu este adevărat. Propunerea care a fost adoptată de Consiliu în concluziile sale este mult prea slabă. Trebuie să testăm nu doar tehnologia și geografia, ci și cultura siguranței și riscurile multiple. Trebuie să ne asigurăm că există deschidere și transparență. Este absolut inacceptabil ca guvernele și autoritățile naționale să se verifice de unele singure în acest domeniu. Trebuie să existe în mod evident controale independente, faptele trebuie făcute publice și transparența deplină trebuie să prevaleze sub controlul Comisiei. Acesta este singurul mod în care putem să facem această tehnologie credibilă pentru viitor. Trebuie, de asemenea, să renegociem structura instituțională care este la fel de veche ca Uniunea Europeană. Aceasta trebuie actualizată. Trebuie să avem standarde europene de siguranță în cadrul sistemului și, în cele din urmă, trebuie să ne asigurăm că Consiliul vine, la rândul său, cu propuneri în ceea ce privește eficiența energetică, surse de energie alternativă și un calendar pentru acestea.

  Vicky Ford (ECR). - Doamnă președintă, cea mai importantă concluzie de la reuniunea Consiliului nu a avut un titlu atrăgător. A afirmat că piața unică are un rol cheie de jucat pentru a obține creștere.

Însă sunt toate acestea doar vorbe? În ceea ce privește guvernanța economică, văd deja colegi care doresc să relaxeze Pactul de stabilitate, și nu suntem mai buni nici când vine vorba despre sprijinirea întreprinderilor.

Deputații se îmbulzesc pentru a se înscrie în campanii pentru cicliști și bunăstarea cailor, însă când vine vorba despre a face campanii pentru reducerea birocrației pentru întreprinderile mici, doar o treime dintre noi s-a înscris și a existat o singură semnătură din partea partidului laburist britanic. Comisia promite să deblocheze capitalul de risc, ceea ce este lăudabil, însă aproape ridicol, având în vedere că a petrecut tot anul trecut încercând să-l scoată cu totul în afara legislației privind piața.

Este timpul să ne respectăm promisiunile. Nouă șefi de stat au semnat o scrisoare privind măsuri concrete pentru afaceri, comerț, inovație și investiții. Ne solicită să alegem creșterea. Eu una o fac cu siguranță.

  Jaime Mayor Oreja (PPE). – (ES) Doamnă președintă, Consiliul European a adoptat o serie de măsuri care vizează guvernanța economică, raționalizarea bugetară, competitivitatea și așa mai departe și trebuie să spun că toate sunt corecte.

Cele 16 puncte ale Consiliului European se datorează în mare parte activității președintelui Van Rompuy și a președintelui Barroso, pe care doresc în primul rând să-i felicit deoarece prețuiesc sincer – unii dintre noi prețuiesc sincer – ceea ce ați făcut în calitate de lideri ai acestor instituții.

Totuși, problema nu este doar că ne confruntăm cu o criză financiară, ci că ne confruntăm și cu o criză de încredere și cu o criză politică în Europa și în națiunile europene. Problema nu ține doar de evaluarea conținutului economic și tehnic actual al Consiliului European. În timp ce la Consiliul European se desfășoară ședințe, au loc alegeri europene, naționale și regionale și toate acestea ne confirmă temerile. Se adoptă poziții extreme. Unele dintre aceste poziții se refugiază în prezent sub forma naționalismului. Așadar, trebuie să fiți foarte conștienți de faptul că problema noastră nu este doar să facem față crizei, ci să facem față consecințelor politice și sociale ale acestei crize.

Aceasta nu este doar o perioadă în care se produce, după cum a spus pe bună dreptate un coleg deputat, o criză nord-sud în Uniunea Europeană. Sunt timpuri noi și o caracteristică specială a timpurilor noi este că crizele se acumulează și se răspândesc și nu sunt soluționate. Apar pe neașteptate, atât în interiorul, cât și în afara UE. În plus, aceste timpuri noi necesită în fond modalități noi de gândire atât la nivel individual, cât și la nivel instituțional, și aceasta este provocarea politică majoră cu care ne confruntăm.

Orice schimbare în modul propriu de gândire începe cu persoana însăși. În primul rând, dacă această persoană este un deputat în acest Parlament, el sau ea trebuie să spună cum trebuie să se schimbe Parlamentul pentru a face față acestor timpuri noi. Acest lucru este valabil și pentru membrii Comisiei și ai Consiliului; fiecare dintre noi trebuie să fie capabil să facă față acestei chestiuni.

Totuși, în orice caz, este important să nu ne abatem de la drum întrucât ne aflăm pe direcția corectă.

  Antolín Sánchez Presedo (S&D). – (ES) Doamnă președintă, dle președinte în exercițiu al Consiliului, dle comisar, stimați colegi, aceasta este prima criză care afectează zona euro și când s-a produs criza ne-am dat seama că Uniunea Europeană nu dispune de mijloacele pentru a o combate.

Acestea au fost erori de proiectare, precum lipsa de planificare în ceea ce privește asistența financiară acordată țărilor din zona euro, ineficiența în îndeplinirea angajamentelor în domeniile finanțelor publice și al competitivității și creșterea dezechilibrelor macroeconomice și a divergenței în zona euro.

Am văzut cum măsurile luate pentru a avea o voce europeană în domeniile politicii externe și al securității nu au fost sprijinite în domeniul economic, în ciuda imperativelor globalizării. Potențialul nostru economic nu a putut să fie transformat în conducere economică la nivel mondial și dezechilibrul dintre pilonul monedei unice și pilonii economici interguvernamentali a devenit și mai evident.

Dacă dorim să furnizăm un răspuns adecvat, trebuie să facem progrese în materie de integrare. Nu există nicio modalitate națională de a ieși din criză, cu excepția cazului în care unele persoane se cred într-un alt secol. Din aceste motive, Consiliul European a luat măsuri importante, spectaculoase chiar, în direcția corectă la 24 și 25 martie. Punerea în aplicare a semestrului european, adoptarea mecanismului permanent de stabilitate, împreună cu angajamentele asumate în fața Parlamentului, printre care pachetul legislativ, care va trebui echilibrat de Parlament, sunt toate măsuri în direcția corectă. Pactul euro plus reprezintă fără îndoială un pas înainte, însă mai sunt multe de făcut. Criza nu a trecut, există 23 de milioane de șomeri și continuă să fie nori semnificativi la orizont și provocări majore de înfruntat.

Din acest motiv avem nevoie de un pact tridimensional cu cetățenii din Europa întrucât politicile de austeritate sunt limitate și trebuie să promovăm o politică de creștere și ocupare a forței de muncă prin investiții pentru a redefini modelul nostru economic și a îndeplini obiectivele Strategiei Europa 2020.

O politică de sustenabilitate fiscală și socială necesită un cadru european atât în domeniul datoriei suverane, cât și în ceea ce privește recapitalizarea organelor financiare, și avem nevoie de un pact european veritabil pentru a introduce îmbunătățirea productivității, însoțită de standarde sociale, progrese fiscale și actualizarea stării de bunăstare.

  Ivo Strejček (ECR). – (CS) Doamnă președintă, ceea ce s-a întâmplat la reuniunea Consiliului European din 24 și 25 martie 2011 și conținutul textului care a fost adoptat se pot constitui într-o poveste privind promovarea unității fiscale pe ușa din spate. Crearea monedei unice euro și perioada de existență a acestei monede cuprind o istorie de ignoranță a legilor economice, norme încălcate, minciuni cu privire la amploarea deficitelor finanțelor publice și înșelăciuni în datele statistice naționale. Pactul de stabilitate și de creștere a fost adoptat ca ultima șansă de a lupta împotriva celor care au încălcat legea și sunt notorii pentru asta și este încălcat de toată lumea de ani întregi. Mă întreb cum s-ar putea ca situația să fie alta în cazul Pactului euro plus, dată fiind natura diferită a economiilor naționale, nivelurile diferite de inflație și nivelurile diferite de șomaj? Consider că armonizarea propusă a aspectelor care stau la baza impozitului pe profit este extrem de nepotrivită.

  Paulo Rangel (PPE). – (PT) Doamnă președintă, dle președinte al Consiliului, dle președinte al Comisiei, în primul rând aș dori în mod firesc să vă felicit pentru rezultatele reuniunii Consiliului din 24 și 25 martie, îndeosebi pentru consolidarea semestrului european, însă, mai presus de toate, pentru instituționalizarea Mecanismului european de stabilitate și pentru Pactul euro plus, care au rezultat în urma summitului privind zona euro din 11 martie.

Consider că acestea sunt rezultate foarte pozitive pentru Europa și este păcat că acest proces nu a fost finalizat pe deplin la 24 și 25 martie. Cred că, dacă am fi dat acest semnal, dacă statele membre ar fi dat acest semnal în Consiliu, finalizând acest pachet de reformă a fondurilor în întregime, astăzi am fi într-o poziție mai puternică pentru a face față următoarelor 34 de luni, și am fi atenuat parțial efectele crizei cu care se confruntă în prezent țara mea natală, Portugalia, despre care trebuie să spun, de asemenea, câteva lucruri. Mă refer la faptul că Partidul Social Democrat (PSD) din Portugalia, care este integrat pe deplin în Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) este complet dispus să îndeplinească toate cerințele și obligațiile care rezultă din a face parte din Europa. Procedăm astfel chiar și acum, când există dificultăți în ceea ce privește finanțările pe termen scurt. În contrast cu ceea ce a făcut guvernul Partidului Socialist (PS) din Portugalia, PSD își demonstrează disponibilitatea totală de a oferi Europei garanțiile necesare în contextul acestei crize. Așadar, fără a aduce politica internă în Parlamentul European, aș dori să semnalez angajamentul PSD față de programul strict la care va trebui să adere țara mea după alegerile din 5 iunie, precum și garantarea deplină a acestuia.

  Edit Herczog (S&D). – (HU) Doamnă președintă, domnule președinte al Comisiei, domnule președinte al Consiliului European, acordul la care s-a ajuns la summitul european a fost primul succes politic major al Președinției ungare actuale. Este în primul rând un succes conservator. Punerea sa în aplicare depinde de unitate. Din acest motiv, faptul că patru țări cu guverne conservatoare nu au acceptat Pactul euro plus este regretabil și necesită explicații. Este un comportament regretabil și renegat să recomandăm altora un lucru pe care noi, în calitate de Președinție, nu-l considerăm acceptabil pentru noi înșine. Cine nu se implică pierde. O țară care nu-și propune un progres bazat pe cunoaștere și pe competitivitate, ci pe salarii ieftine și pe câștigarea concurenței fiscale va fi adăpostul pentru săraci al Uniunii Europene chiar și pe termen lung. Deoarece am menționat concurența fiscală, domnule președinte al Comisiei, domnule președinte al Consiliului, cum explicați faptul că Consiliul nu a discutat chestiunea paradisurilor fiscale? Considerați că aceasta nu este o problemă pentru cetățenii europeni? Vă înșelați! Așteptăm mult mai multe progrese din partea Consiliului și a Comisiei.

Permiteți-mi să abordez catastrofa naturală din Japonia și catastrofa industrială care a rezultat. Există 12 000 de decese, 17 000 de persoane dispărute, sute de mii de persoane au rămas fără casă și milioane fără loc de muncă. Uniunea Europeană, care consideră solidaritatea un activ, trebuie să ajute. Catastrofa a zguduit piața mondială a energiei și a materiilor prime. Va hotărî mediul politic și economic vreme îndelungată. Este imperativ să îmbunătățim siguranța nucleară a lumii. Este imperativ să concepem norme care să facă acest lucru posibil. Este imperativ să încurajăm investițiile în cercetare și dezvoltare și să consolidăm diversificarea politicii energetice europene. Aceste obiective, domnule președinte al Comisiei și domnule președinte al Comisiei, au fost deja formulate în cadrul obiectivelor 2020. Este sarcina Consiliului și a Comisiei să construiască drumul care să ne conducă aici și să genereze resursele pentru acest scenariu. Vă dorim succes în această misiune.

  Anni Podimata (S&D). – (EL) Doamnă președintă, fără a dori să subestimez importanța deciziilor recente luate de Consiliul European, calitatea definitorie a deciziilor europene din ultimul an a fost „prea puțin, prea târziu”. Această situație nu este rezultatul faptului că nu s-au făcut pași importanți înainte; este rezultatul faptului că nu putem să utilizăm trecutul și ceea ce am făcut în trecut pentru a stabiliza și consolida zona euro ca punct de referință în prezent; punctul nostru de referință trebuie să fie cât de eficienți suntem în combaterea crizei. Din păcate totuși, nu suntem eficienți în ceea ce privește piețele – este suficient să priviți cum a crescut costul împrumuturilor în ultimele câteva zile pentru țările din regiune, îndeosebi Portugalia – și nu suntem eficienți sau convingători, din păcate, când vine vorba despre publicul european, care are tot mai mult impresia că Europa face parte din problemă, nu din soluție.

În două rezoluții recente, Parlamentul European și personaje proeminente din întregul spectru politic au evidențiat că, dacă dorim un răspuns eficient și global la criză, trebuie să ne gândim serios la posibilitatea unui sistem pentru emiterea de euroobligațiuni. În același timp, majoritatea din Consiliul European ne spune că acest lucru nu se poate întâmpla deoarece ar crea un pericol moral pentru țările sănătoase din punct de vedere fiscal în vreme de criză. Citând pericolul moral pentru a face campanie împotriva euroobligațiunilor, acestea creează un pericol moral pe cheltuiala țărilor cu dificultăți financiare, propunând oficial și fără ezitare perspectiva unui faliment controlat și implicarea cetățenilor în împărtășirea costurilor, perpetuând astfel criza prin menținerea costurilor de creditare la un nivel nejustificat de ridicat.

Dacă ne dorim cu adevărat să implicăm cetățenii și să existe o împărțire mai corectă a costurilor, atunci ar trebui să examinăm cu seriozitate chestiunea unei taxe pe tranzacțiile financiare cu titlu prioritar astfel încât o parte dintre venituri să poată fi folosită pentru finanțarea mecanismului permanent.

  Andrey Kovatchev (PPE). – (BG) Doamnă președintă, domnule Barroso, domnule Van Rompuy, criza cu care ne confruntăm în prezent confirmă necesitatea vizionarilor în Europa, nu numai în rândul factorilor de decizie, ci și în rândul cetățenilor obișnuiți.

Este trist, însă adevărat. Am irosit mult timp și am pierdut oportunități numeroase în decursul anilor de creștere. Crearea monedei unice a fost fără îndoială un succes. Totuși, arată ca o casă frumoasă cu un acoperiș deteriorat. Ne-am mutat când era uscat, însă acum a venit ploaia și cade asupra zonei euro sub forma unui nivel ridicat al deficitelor și al creditelor, cu bonitate scăzută.

Pactul euro plus și deciziile luate de Consiliu marchează un pas în direcția corectă. Semestrul economic este o măsură care va oferi economiilor și bugetelor noastre un nivel mai ridicat de coordonare și rezistență în timpul crizelor financiare.

Sunt încântat de acest pact și decizia ca 60 de țări din afara zonei euro, printre care țara mea natală, Bulgaria, să adere la acest Pact pentru a putea participa în mod activ la procesele decizionale în ceea ce privește politicile economice, dând Europei posibilitatea de a se distanța de standarde și principii diferite, este una corectă.

Sunt sigur că politicile economice europene vor trebui să se bazeze, mai devreme sau mai târziu, mai degrabă pe o metodă comunitară decât pe una interguvernamentală, așa cum se întâmplă în prezent. Într-adevăr, poate că ziua când se va desfășura o nouă conferință interguvernamentală sau chiar o convenție în materie de guvernanță economică și politică în Europa nu este departe.

Salut concluzia Consiliului privind chestiunile referitoare la Libia. Uniunea Europeană trebuie să fie angajată în mod activ atunci când este vorba despre instituirea unei democrații după sfârșitul conflictului și trebuie să ajute poporul libanez să creeze un stat constituțional și o societate civilă. În acest mod se va trimite totodată în mod evident un semnal celorlalte țări din regiune potrivit căruia Europa sprijină cerințele legitime ale cetățenilor.

Europa trebuie, de asemenea, să tragă învățăminte din criza din Libia și din întreaga lume arabă. Ce altceva putem să facem pentru vecinii noștri apropiați din sud? Putem să folosim experiența noastră din Parteneriatul estic în regiunea mediteraneană?

În cele din urmă, domnilor Van Rompuy și Barroso, Europa are nevoie de forțe operative de reacție rapidă care să efectueze misiuni sub steagul Uniunii Europene. Creșterea capacităților și integrarea în materie de securitate și apărare sunt necesare pentru a îndeplini acest obiectiv, desigur, fără a copia sau înlocui NATO.

  Frédéric Daerden (S&D). – (FR) Doamnă președintă, domnule Van Rompuy, există un singur lucru în concluziile dvs. asupra căruia suntem cu toții de acord în mod evident: guvernanța riguroasă. Nimeni nu poate fi împotriva acesteia. Totuși, rigoarea nu ar trebui să însemne deficit zero sau austeritate, ci mai degrabă cheltuieli inteligente.

Competitivitatea necesară a Uniunii ar trebui îmbunătățită, acest lucru este de la sine înțeles, însă reducerile salariale și reducerile cheltuielilor sociale nu ar trebui să fie singura variabilă ajustabilă. Competitivitatea se câștigă prin investiții în calificări, cercetare, excelență și infrastructură majoră.

Toată lumea din această sală este de acord cu faptul că Uniunea și zona euro se află într-un moment de răscruce. Trebuie să alegem între, pe de o parte, un model prin care ne întoarcem împotriva noastră, în care fiecare țară își compară competitivitatea cu statul membru învecinat, își analizează rating-ul pe piețele financiare și cea mai mică contribuție pe care o poate aduce la bugetul european și, pe de altă parte, un model bazat pe solidaritate – singurul model acceptabil – în care standardele sociale sunt ridicate, îndeosebi prin susținerea poziției de dialog social și a sindicatelor, cu cerințe sociale minime pe întregul teritoriu al Europei și mecanisme de indexare salarială care sunt protejate, și în care solidaritatea dintre generații este garantată de un sistem de pensii care oferă suficiente lucruri pentru a trăi în demnitate, după cum a afirmat Parlamentul recent.

Statele membre ar trebui să nu fie afectate de presiunile piețelor financiare datorită unei Bănci Centrale Europene cu un rol consolidat, și ar trebui să avem agenții de rating reglementate mai bine, un model bazat pe solidaritate care să garanteze coeziune socială și teritorială veritabilă în Europa, îndeosebi prin creșterea bugetului european, cu o reformă fundamentală a propriilor sale resurse și cu introducerea, în cele din urmă, a taxei pe tranzacțiile financiare.

Concluziile dvs. se bazează pe o ideologie distinctă care afirmă că datoria și deficitul sunt responsabile pentru recesiune, în timp ce adevărata cauză este iresponsabilitatea actorilor financiari. Fără o schimbare a prismei ideologice din interiorul Consiliului nu vom ieși din recesiune și nici nu vom reda încrederea cetățenilor. Există un deficit democratic evident astăzi, iar dacă Consiliul și Comisia vor continua să facă propuneri care nu iau în considerare opinia Parlamentului, concetățenii noștri vor respinge proiectul și mai categoric.

  Marianne Thyssen (PPE). – (NL) Doamnă președintă, anul trecut s-a muncit foarte mult și au fost puse în mișcare mai multe reforme pentru a garanta faptul că Uniunea Europeană va putea rămâne și pe viitor o societate în care se muncește și se trăiește bine și corect. Am așadar plăcerea de a susține ceea ce au afirmat colegii mei deputați când au lăudat Președinția Consiliului European.

Pornind de la tot ceea ce au afirmat deja alți deputați, există trei chestiuni despre care doresc să vorbesc. Prima dintre acestea se referă la costurile forței de muncă, acestea fiind unul dintre factorii implicați în politica privind concurența. În timpul crizei financiare i-am auzit adesea atât pe președintele Comisiei, cât și pe președintele Comisiei Europene discutând în termeni laudativi despre factorii de stabilizare automată. În locul unor minime și maxime bruște, aceștia ar asigura o economie mai stabilă, cu mai puține pierderi de locuri de muncă, care se potrivește perfect cu economia de piață socială care ne dorim a fi. Totuși, unii oameni se tem acum că accentul prea mare pe factorul costurilor forței de muncă în Pactul euro plus ar putea să limiteze semnificativ marja de operare a acestor factori de stabilizare automată. Întrebarea mea, domnule Van Rompuy, este care este părerea dvs. în această privință?

Am o a doua rezervă în ceea ce privește factorul costurilor forței de muncă. Aud neîncetat din partea sindicatelor că, în domeniul reglementării salariilor, autonomia statelor membre și a partenerilor lor sociali este afectată și că ne îndreptăm poate spre o încălcare flagrantă a regulamentului privind competențele prevăzut în tratat. Întrebarea mea cu privire la această chestiune este dacă pășim într-adevăr pe terenuri riscante sau este această teamă nefondată? Aș dori, de asemenea, să ascult analiza dvs., domnule Van Rompuy, întrucât dacă această teamă dublă este nefondată trebuie neapărat să o eliminăm.

În cele din urmă, am o întrebare despre cadrul comun pentru calcularea bazei de impozitare pentru societăți. În concluziile summitului din primăvară am citit o singură propoziție – doar una – în această privință, și nici măcar aceasta nu cuprindea niciun fel de angajament din partea Consiliului European în legătură cu această chestiune. Trebuie așadar să trag concluzia că nu există nicio posibilitate de consens pentru introducerea acestui cadru comun pentru calcularea bazei de impozitare pentru societăți și că, atunci când este vorba despre intensificarea cooperării în această privință, nu avem decât vise? Vă mulțumesc anticipat pentru răspunsuri.

  Kriton Arsenis (S&D). – (EL)Doamnă președintă, dna Podimata a acoperit chestiunea financiară în locul meu. Voi discuta despre un alt subiect foarte important: energia nucleară. Ce ne-a învățat Japonia? Două lucruri: în primul rând, că nimeni nu poate fi niciodată suficient de bine pregătit pentru catastrofe naturale sau combinații de catastrofe naturale și, în al doilea rând, că energia nucleară nu este niciodată pe deplin sigură.

Ce facem noi? Acuzăm Japonia de neglijență. Afirmăm că nu energia nucleară a fost nesigură, ci Japonia. Afirmăm că ne vom continua inspecțiile la centralele nucleare pentru a vedea care sunt sigure și care nu și apoi le vom extinde. Aceasta înseamnă că nu am învățat nimic de la Japonia. Nu suntem la fel de pregătiți ca Japonia pentru catastrofe; abia dacă avem o politică de protecție civilă pentru probleme transfrontaliere precum un accident nuclear.

Astăzi trebuie să încetăm să solicităm construirea de noi centrale nucleare. Trebuie să investim nu în dezvoltarea energiei nucleare, ci în dezvoltarea eficienței surselor fotovoltaice și a altor surse de energie regenerabilă. Impactul energiei nucleare este transfrontalier și Uniunea Europeană este responsabilă pentru aceasta, motiv pentru care, domnilor Barroso și Van Rompuy, vom avea o responsabilitate majoră dacă nu vom reuși să luăm măsurile de precauție necesare împotriva unui alt accident.

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). - Doamnă președintă, aș dori să abordez trei chestiuni. În primul rând, cred că reuniunea summitului Consiliului a avut rezultate foarte importante și pozitive, având în vedere dificultatea situației și a contextului. Salut formula cu un Pact euro plus incluziv deschis celor care nu sunt încă membri ai zonei euro, după cum a afirmat președintele Van Rompuy.

În același timp, creăm o plasă de siguranță pentru Mecanismul european de stabilitate. Acest aspect trebuie avut în vedere atât în ambele mecanisme din Pactul euro plus, care reprezintă un angajament cu titlu obligatoriu de respectare a anumitor norme de comportament din politica macroeconomică și macrofinanciară, precum și în MES. Plasa de siguranță ar trebui să fie deschisă pentru ca atât convergența, cât și solidaritatea, reprezentată de MES, să poată fi incluzive, și nu exclusive.

A doua remarcă vizează politica de vecinătate. Se pare că ne concepem din nou politica de vecinătate. Stimulul vine din sud, însă este important pentru politica noastră de vecinătate în ansamblul său. Sper că va avea – dacă am citit documentele întocmite de dna Ashton și de dl Füle – o orientare mult mai socială, mult mai generoasă față de aceste societăți și mai exigentă față de autorități și guverne. Ar trebui să ne distanțăm de interesele economice înguste și să bazăm această politică pe o abordare centrată pe drepturile omului și pe democrație, trecând de la politica de status quo la cea de tranziție. Însă atunci când vom crea această nouă paradigmă aceasta ar trebui să se aplice și Orientului. Ar trebui să ne bazăm mai mult pe drepturile omului și pe democrație și să ne orientăm mai mult spre societate și mai puțin spre autoritate decât o facem în prezent.

A treia remarcă se referă la UE-NATO. În Libia avem o nouă experiență a cooperării dintre UE și NATO, care este o relație pe care nu o înțelegem încă în întregime. Avem, de asemenea, o experiență veche în Afganistan, care nu este întotdeauna bună. În același timp, această relație este importantă. Ce-ar fi să ne propunem să avem succes de data aceasta?

  Arturs Krišjānis Kariņš (PPE). - (LV) Doamnă președintă, stimați colegi, cred că trebuie să tragem o linie de demarcație clară între trecut și viitor. În ceea ce privește trecutul, aș spune că trebuie să se găsească o soluție separată pentru cazurile speciale ale Greciei și Irlandei. Cred că trebuie să permitem ca aceste pierderi să fie eliminate cu ajutorul unui plan structurat astfel încât societățile să se poată pune din nou pe picioare. Nu este corect să continuăm să pedepsim contribuabilii din aceste țări pentru greșeli care au fost făcute de fapt de sectorul privat, și anume de bănci. În ceea ce privește viitorul, trebuie să avem grijă de ceea ce este la urma urmei obiectivul Europei. Acest obiectiv constă în a asigura creștere stabilă. Totuși, pentru a asigura creștere stabilă, mijloacele necesare, și acest aspect este discutat, de asemenea, în Consiliu, constă în asigurarea unor niveluri scăzute ale datoriei publice.

Ce vor asigura datoriile publice mici sau puține? Vor asigura încrederea piețelor financiare în aceste țări, care va asigura la rândul său rate scăzute ale dobânzii astfel încât întreprinderile din aceste țări să se redreseze și să se dezvolte. Când întreprinderile se dezvoltă, urmează investițiile. Odată cu investițiile vor apărea locurile de muncă, care sunt esențiale pentru noi în Europa. În plus, acest proces, și anume reducerea cheltuielilor publice, astfel încât nivelul datoriilor să fie scăzut, nu exclude investițiile.

Mai mulți deputați au menționat faptul că investițiile sunt esențiale, că nu putem, așa cum spun ei, „să evităm” această criză, că trebuie să investim. Pot să citez concret exemplul țării mele natale, Letonia, care, pe lângă faptul că a luat măsuri semnificative pentru a face economii în ultimii doi ani, anul acesta, în 2011, a alocat o treime din bugetul public investițiilor în sectorul public. Este așadar posibil. Trebuie să urmăm această cale pe viitor pentru a nu mai ajunge acolo unde ne aflăm astăzi. Vă mulțumesc pentru atenția acordată.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Consiliul European a făcut un pas semnificativ înspre crearea mecanismului european de stabilitate prin adoptarea Deciziei de modificare a Tratatului privind funcționarea Uniunii.

Viitorul mecanism va asigura un răspuns stabil și coerent în eventualitatea unor situații de destabilizare a zonei euro. Este foarte bine să existe un astfel de mecanism. Este preferabil însă să nu se ajungă în astfel de situații, ceea ce înseamnă să se aplice cu consecvență și disciplină prevederile guvernanței economice. Toate statele membre trebuie să contribuie la stabilitate, fie că fac parte, sau încă nu fac parte din zona euro. De aceea, crearea Pactului euro plus, la care au aderat și state din afara zonei euro, printre care și România, este un lucru extrem de pozitiv.

Implementarea Semestrului european va asigura coordonarea politicii economice europene prin ameliorarea competitivității, reducerea birocrației, promovarea educației și stimularea forței de muncă. Acest priorități însă trebuie transpuse foarte rapid în măsuri concrete la nivel național.

Succesul noilor reforme structurale europene este strâns legat de întărirea pieței unice. Uniunea are nevoie de o strategie care să contribuie la crearea de locuri de muncă și care să acopere deficiențele de pe piața forței de muncă din Uniune.

Este salutară intenția Comisiei de a prezenta Actul privind piața unică, care ar trebui adoptat până la sfârșitul anului 2012. Regret însă că, printre măsurile prioritare, care să dea un nou impuls pieței unice și competitivității, nu este menționată nevoia de liberă circulație a tuturor lucrătorilor europeni, punându-se accent doar pe libera circulație a serviciilor.

  Simon Busuttil (PPE). - (MT) Doamnă președintă, persoanele care fug de războiul din Libia vin acum în Europa, în special în Lampedusa și Malta. În țara mea, oamenii au două motive de îngrijorare.

În primul rând, nu știu câți oameni vor mai veni. Aceasta este o teamă care nu poate fi risipită deoarece nu știm câți oameni vor mai trece frontiera. În al doilea rând, oamenii sunt foarte îngrijorați din cauza incertitudinii cu privire la disponibilitatea Europei de a sări în ajutor de data aceasta. Aceasta este o teamă pe care putem și ar trebui să o risipim deoarece există deja un mecanism de solidaritate în legislația noastră, în Directiva nr. 55 din 2001. Ar trebui să-l folosim.

Comisia pare să dea două motive pentru care nu folosește acest mecanism. În primul rând, faptul că nu există o majoritate în Consiliul de Miniștri. Îl îndemn pe președintele Barroso să nu citeze acest aspect drept motiv. Comisia ar trebui să dea dovadă de spirit politic de conducere și să ia inițiativa politică pentru a înainta o propunere de activare a acestui mecanism.

Comisia afirmă, de asemenea, că deocamdată cifrele nu sunt suficient de mari. În orice caz, ar trebui să fim atenți. Numărul poate fi mic în raport cu Europa ca întreg, însă foarte mare pentru o singură țară de la care se așteaptă să-i găzduiască pe toți de una singură.

Prin urmare, apelez direct la președintele Barroso pentru a activa mecanismul de solidaritate și la președintele Van Rompuy pentru a spune Consiliului de Miniștri să dea dovadă de solidaritate concretă.

  Tunne Kelam (PPE). - Doamnă președintă, rezultatele Consiliului European ar putea fi considerate satisfăcătoare din punct de vedere politic și instituțional, însă mesajul dezbaterii de astăzi este că criza nu a luat sfârșit. Președintele Barroso a precizat că situația economică rămâne dificilă și nesigură, dl Verhofstadt a confirmat că umplem găurile, însă criza nu a fost soluționată, și președintele Van Rompuy a afirmat că problemele persistă.

Acesta este rezultatul greșelilor din trecut și al lipsei unor instrumente corespunzătoare. Trebuie să tragem concluzii cu privire la modul în care s-au produs aceste greșeli din trecut și în care au apărut povara datoriilor și deficitele uluitoare. Ce nu a mers în politicile statelor membre și ale instituțiilor UE? Fără o analiză și concluzii temeinice, care ar trebui să devină un angajament pentru toate părțile implicate, nu putem să evităm să repetăm aceleași greșeli. Chestiunea esențială rămâne sporirea competitivității. Sper că noul Act privind piața unică al Comisiei va fi cu adevărat ambițios. Cel puțin piața unică digitală a reușit să devină una dintre prioritățile UE.

Și, nu în ultimul rând, săptămâna aceasta va fi confirmat noul guvern estonian. La alegerile recente, electoratul estonian a dat dovadă de tendințe anti-europene, reinvestind guvernul existent cu o majoritate sporită în ciuda reducerilor bugetare din bugetul...

(Președinta l-a întrerupt pe vorbitor)

  Mairead McGuinness (PPE). - Doamnă președintă, există multe aspecte de apreciat în concluziile Consiliului când privim spre viitor – poate că lucrurile stau altfel când este vorba despre prezent și trecut.

M-au interesat comentariile făcute de Catherine Day, un funcționar principal al Comisiei, în Irlanda săptămâna trecută când a afirmat că Irlanda și-a pierdut strălucirea. Sper că nu s-a referit la fiecare dintre noi individual și sper că, având în vedere rezultatele testelor de rezistență și măsurile foarte ferme ale noului guvern, Irlanda își va recăpăta strălucirea. Și eu sper ca cetățenii noștri, care sunt foarte deprimați și deziluzionați de sentimentul că poartă o povară foarte grea pentru restul Uniunii Europene, să-și recapete strălucirea.

Aș solicita celor care își flutură degetele cu mânie din cauza comportamentului incorect al țărilor și cetățenilor individuali să-și amintească că au fost și alții care au participat la petrecere – mă refer la băncile europene, care au încercat să profite de pe urma boomului care a existat nu numai în Irlanda, ci pretutindeni.

Totuși, există o rază de speranță în mass-media dimineața aceasta. Văd că giganții financiari globali ne sprijină economia în ajunul testelor de rezistență, și sper că își dau seama că Irlanda a reparat o problemă pentru restul Europei și că vor da dovadă de mult necesara solidaritate în ceea ce privește ratele dobânzilor.

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Doamnă președintă, domnule Barroso, domnule Van Rompuy, aș dori să vă adresez câteva întrebări. Este bine că s-a ajuns la un acord. Este bine că economia europeană și moneda europeană vor fi acum protejate mai bine. Însă este protecția suficientă de una singură? Nu este necesar să mergem mai departe? Nu este necesar să stimulăm o creștere, astfel încât să putem păstra ceea ce protejăm? Cred că se fac prea puține și se urmează strategia greșită.

De ce investește Uniunea Europeană în exportul castraveților, al bananelor și al vitelor mai degrabă decât în universități, institute de învățământ și școli? Acesta este un aspect de care trebuie să ținem cont. Dacă afirmați că nu dispunem de bani pentru toate acestea, atunci poate că este nevoie de o reorganizare. Ar trebui să analizăm dacă avem nevoie de noi surse de venit, caz în care nu trebuie să privim mai departe de cei care au profitat întotdeauna de această situație de nedescris.

Domnule Barroso, care este motivul real pentru care Comisia se opune unei taxe pe tranzacțiile financiare? Vă rog să răspundeți la această întrebare pentru mine. Trebuie să hotărâți odată pentru totdeauna dacă sunteți de partea industriei financiare sau a cetățenilor noștri.

  Jean-Pierre Audy (PPE). – (FR) Doamnă președintă, domnule Van Rompuy, domnule Barroso, aș dori să mulțumesc președinților grupurilor politice pentru că au anulat reuniunea Conferinței președinților pentru ca această dezbatere să se poată desfășura în ședință plenară, în conformitate cu articolul 15.

În ceea ce privește mecanismul de stabilitate, aș dori să dezvolt afirmațiile domnului Lamassoure aducând în discuție chestiunea controlului politic și, mai exact, chestiunea reglementării acestui mecanism, și să aflu cine va acorda descărcare financiară acestui instrument financiar.

Îmi voi încheia discursul prin a întreba dacă nu a sosit momentul ca Comisia să ne prezinte un raport general cu privire la sprijinul public acordat pentru creditarea instituțiilor, și în special la toate fluxurile financiare și la datoria suverană.

În cele din urmă, sugerez să avem în vedere posibilitatea de a crea o agenție publică europeană de rating pentru a aborda problemele majore pe care le avem cu agențiile private, întrucât a acorda rating unei țări diferă foarte mult de a acorda rating unei societăți private.

  Enrique Guerrero Salom (S&D). – (ES) Doamnă președintă, la începutul discursului său, dl Van Rompuy a evidențiat faptul că în decursul a 49 de zile au avut loc trei reuniuni decizionale ale Consiliului European și un summit. Cu alte cuvinte, ceea ce a fost în trecut un eveniment care se desfășura o dată la trei sau șase luni a devenit acum modalitatea obișnuită de guvernare a Uniunii pentru a furniza un răspuns imediat provocărilor imediate.

Totuși, dincolo de aceste provocări imediate se întind orizonturile viitoare ale Uniunii, și orizonturile Uniunii depind de abilitatea noastră de a concura. Ce resurse avem, în prezent, pentru a genera cunoaștere? Avem câteva universități de talie mondială, consacrăm un procent mai mic din venituri cercetării și dezvoltării decât țările emergente și dezvoltate și, totodată, întreprinderile noastre joacă un rol foarte neînsemnat în cercetare.

Trebuie să dobândim o dimensiune europeană cu coordonare între universitățile europene și cu planuri de învățământ care să genereze excelență și cooperare.

  Graham Watson (ALDE). - Doamnă președintă, președinții Consiliului și Comisiei au vorbit despre Pactul euro plus și despre piața unică. Am o întrebare despre fiecare.

Sunt domniile lor de acord cu afirmația președintelui Băncii Centrale Europene potrivit căreia va fi nevoie de un mecanism european de stabilitate mai mare? Dacă nu sunt de acord, se datorează acest lucru pur și simplu faptului că adevărații profesioniști nu admit decât rar în public ceea ce știu că este adevărat în particular?

Singurul participant la piața unică care pune în aplicare 100 % normele este Norvegia. Întrucât adevăratul test de rezistență pentru această criză cu care ne confruntăm nu va fi al vreunei bănci sau instalații nucleare, ci al solidarității statelor membre ale Uniunii Europene, consideră președinții Comisiei și Consiliului că există șanse considerabile să avem un nivel mai ridicat de solidaritate decât în trecut?

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Doamnă președintă, unul dintre subiectele negociate la Consiliul Uniunii Europene a fost definirea noului mecanism de criză pentru zona euro. Chiar dacă șefii de guvern prezenți au ajuns la un acord privind crearea unei euroobligațiuni fixe, se pare că vor trebui să poarte discuții suplimentare cu experții din țările lor natale în legătură cu forma finală a acesteia. Când prim-ministrul slovac, dna Radičová, s-a întors acasă de la Bruxelles, a constatat că îi lipsește sprijinul suficient în parlamentul național pentru poziția pe care o adoptase în cadrul negocierilor de la Consiliu.

Fără o finalizare adecvată și precisă a mecanismului de reglementare a falimentului țărilor insolvente, activat în cadrul zonei euro, mecanismul permanent propus va deveni în schimb un instrument permanent pentru îndatorarea europeană. Acesta este motivul pentru care niciun parlament național responsabil nu-l poate accepta în această formă. V-aș ruga așadar, domnule președinte al Consiliului Uniunii Europeni, să țineți cont într-o măsură mai mare de opiniile experte avizate în propunerile politice.

  Andrew Henry William Brons (NI). - Doamnă președintă, punctul 5 din raportul reuniunii stipulează că se vor prezenta măsuri politice în vederea corectării dezechilibrelor macroeconomice dăunătoare și persistente, precum și în vederea ameliorării competitivității, însă în introducere se vorbește despre promovarea comerțului cu țări terțe.

Importurile din țări terțe, în special așa-numitele economii emergente, sunt cauza principală și unică a dezechilibrelor comerciale și a inabilității de a concura. Ar fi imposibil ca economiile dezvoltate să concureze cu importurile de produse fabricate în aceste țări fără a reduce salariile la nivelurile acestora.

Într-adevăr, se sugerează acest lucru în secțiunea de la pagina 16, referitoare la promovarea competitivității. Aceasta spune că „se vor face evaluări pe baza evoluțiilor salariilor și productivității și a necesităților noastre de ajustare în materie de competitivitate”. Ce înseamnă oare această frază?

Poate însemna un singur lucru. Salariile trebuie ajustate în sensul unei reduceri a acestora pentru ca bunurile să devină competitive cu cele din economiile emergente. În timp ce principii precum comerțul liber sunt sacre, se pare că la interesele economice ale lucrătorilor europeni se poate renunța.

  Seán Kelly (PPE). - Doamnă președintă, nu-mi place să fiu sub protecția sau obligat față de nimeni și nici poporului irlandez – o rasă independentă – nu-i place acest lucru. Din acest motiv recentul bail-out UE-FMI a afectat tare poporul irlandez. Totuși, nu împărtășesc opinia potrivit căreia Europa este de vină pentru acest lucru. Această situație a fost provocată în mare parte de băncile înregistrate în Irlanda, de organele de reglementare și de guvern, nu de poporul irlandez – însă poporul irlandez este acum obligat să plătească prețul și povara este prea mare.

Din acest motiv aș solicita două lucruri: în primul rând, reducerea ratei dobânzii, și aș dori să le mulțumesc comisarului Rehn și președintelui Barroso pentru că susțin această măsură. În al doilea rând, consider că deținătorii de obligațiuni ar trebui să plătească un preț – dacă nu vor fi tunși, merită cel puțin să fie bărbieriți. Cetățenii nu primesc investiții garantate fără dobânzi, și acest lucru ar trebui să fie valabil și pentru deținătorii de obligațiuni. Dacă se vor lua aceste două măsuri, atunci poate că am reuși să facem progrese.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Doamnă președintă, domnule Van Rompuy, domnule Barroso, stimați colegi, concluziile Consiliului cu privire la politica economică și Pactul euro plus deschid o adevărată cutie a Pandorei pentru Europa, din care vor ieși doar probleme, iar cetățenii europeni vor trebui să facă față acestor probleme. Punerea la îndoială a bunăstării sociale și a indexării salariilor, corelarea productivității cu salariile, scăderea puterii de cumpărare și creșterea vârstei de pensionare sunt doar câteva exemple ale crizei de austeritate care ne așteaptă. Sunt îngrozit să văd că Consiliul nu a tras în mod evident învățăminte de pe urma acestei crize.

Desigur, avem nevoie de o politică bazată pe responsabilitate bugetară și rigoare, nimeni nu contestă acest lucru, însă nu ar trebui să insistăm ca cetățenii să depună toate eforturile întrucât ei sunt singura noastră șansă de a ieși învingători din această criză. Uitați mult prea repede sectorul financiar și bancar, care ar trebui să contribuie, de asemenea, la aceste eforturi esențiale și, mai presus de toate, ar trebui să adopte un comportament mai responsabil.

Când vom vedea în cele din urmă o taxă pe tranzacțiile financiare? Într-o perioadă când 16 milioane de europeni au rămas fără locuri de muncă, prețurile cresc și șocurile speculative zguduie continentul, Consiliul pune povara sacrificiului pe forța de muncă și lucrători, în loc să o pună pe capital, și acest lucru este inacceptabil.

  Csaba Sándor Tabajdi (S&D). – (HU) Doamnă președintă, președintele Van Rompuy a evaluat Pactul euro plus ca fiind o nouă etapă a coordonării economice viitoare, și aceasta este într-adevăr o perioadă absolut nouă în domeniul coordonării macroeconomice. Prim-ministrul Viktor Orbán, președintele în exercițiu al Consiliului Uniunii Europene, a avut o opinie asemănătoare, descriindu-l ca pe un pilon al viitorului sistem economic european. În același timp, este regretabil că numele Ungariei nu s-a aflat printre țările menționate de președintele Van Rompuy întrucât, din păcate, Ungaria nu a aderat la Pactul euro plus. Foarte mulți cetățeni și economiști ungari nu înțeleg motivul pentru care guvernul ungar a luat această decizie, întrucât Ungaria este o țară mică cu o economie deschisă, iar argumentul potrivit căruia acest Pact ar fi obstrucționat concurența fiscală nu este întemeiat, căci este vorba doar despre armonizarea bazei de impozitare pentru societăți. Este păcat că Ungaria nu a profitat de această ocazie.

  Franz Obermayr (NI). – (DE) Doamnă președintă, UE este un maestru al amânărilor. Timp de decade, Gaddafi a fost tratat ca un partener serios, timp de decade pericolele energiei nucleare au fost ascunse sub preș și acum pompăm bani într-o plasă de siguranță care, după cum se vede, nu funcționează. De ce nu pot înțelege oamenii că criza euro nu poate fi soluționată cu această plasă de siguranță? Întâi Grecia și apoi Portugalia au fost retrogradate de agențiile americane de rating și pachetul de salvare vine acum doar în ajutorul băncilor și al speculatorilor care mizează pe state membre falimentare din zona euro.

Din acest motiv este timpul să punem capăt plasei de siguranță și să tragem linie sub planurile pentru euroobligațiuni. Dacă statele falimentare vor rămâne în zona euro, acest lucru va marca începutul sfârșitului zonei euro. Din acest motiv ar fi mai bine să folosim miliardele alocate pachetelor de salvare pentru a oferi refugiaților din Africa de Nord proiecte locale sustenabile sau pentru a asigura independență veritabilă față de energia nucleară. Acestea ar fi cu siguranță investiții mai bune decât risipirea banilor în cazinourile care sunt agențiile de rating internaționale.

  Ana Gomes (S&D). – (PT) Doamnă președintă, cei care împing Portugalia spre acest așa-zis ajutor nu vor de fapt să ajute, ci doresc mai degrabă să facă bani de pe urma prăbușirii noastre și a zonei euro. Aceasta deoarece în această Europă, în care solidaritatea, coeziunea și metoda comunitară au devenit cuvinte goale, acest așa-zis ajutor este menit doar să plătească băncile care ne-au împins în acest vârtej al datoriilor care ne înghite în prezent, totul pe cheltuiala cetățenilor, în contextul măsurilor neoliberale ale Pactului euro plus, al lipsei investițiilor în vederea relansării creșterii și a ocupării forței de muncă, a euroobligațiunilor și a taxei pe tranzacțiile financiare și în contextul lipsei unor măsuri pentru combaterea dezechilibrelor macroeconomice care distrug zona euro.

În această Europă în care există bănci care sunt prea mari pentru a eșua, însă statele și popoarele sunt lăsate să se scufunde, faptul că Comisia și Consiliul au renunțat să ia măsuri împotriva paradisurilor fiscale nu poate fi decât rezultatul orbirii sau al intereselor personale. Vom putea să curățăm, să reglementăm și să supraveghem sistemul financiar în timp ce le permitem găurilor negre care contribuie la corupție, fraude fiscale și evaziune și la criminalitate organizată să rămână de neatins?

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Doamnă președintă, în primul rând aș dori să atrag atenția asupra temei incorecte a concluziilor de la reuniunea Consiliului, care se referă la faptul că avem creștere economică și trebuie totodată să facem economii. Obsesia față de consolidarea financiară într-o perioadă de criză se poate dovedi fatală pentru noi. Prioritatea noastră fără echivoc ar trebui să fie restabilirea ocupării forței de muncă și a creșterii economice durabile.

Stimați colegi, cetățenii sunt cei care poartă povara principală a acestei crize. Pe de altă parte, aceștia pierd locuri de muncă și sunt loviți puternic de reducerile operate de guverne și, pe deasupra, sunt amenințați de faptul că banii necesari pentru consolidarea euroobligațiunilor vor proveni exclusiv din impozitele plătite de ei. Jucătorii din sectorul financiar ar trebui să fie cei care își asumă rolul principal în consolidarea euroobligațiunilor.

Doamnă președintă, domnule președinte al Comisiei, Uniunea Europeană are nevoie acum de coordonarea politicilor economice și sociale în vederea stimulării ocupării forței de muncă și a ieșirii din criză. Avem nevoie, de asemenea, de un consens clar în ceea ce privește protejarea zonei euro la care să participe și sectorul financiar privat.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Doamnă președintă, revizuirea Tratatului a dus la înființarea MES. Rog din nou pe toată lumea să respecte criteriile relevante. La urma urmei, punerea unui alt stat membru și a cetățenilor săi în bătaia puștii este un gest iresponsabil în contextul crizei structurale predominante continue. MES are sens doar dacă toate statele își vor respecta obligațiile bugetare și vor fi de acord să pună în aplicare măsuri de eficientizare a costurilor.

Criza din Japonia ne-a demonstrat cât de „sigură” poate fi energia nucleară. Natura este o forță mai puternică decât cele pe care le poate exploata omul. În lumina evenimentului de la Cernobîl, putem doar să sperăm că testele de rezistență vor fi abordate cu mai multă prudență decât limitele impuse săptămâna trecută. Este timpul să punem capăt energiei nucleare. Așadar, să ne concentrăm în cele din urmă pe energiile regenerabile. De exemplu, proiectul de cabluri electrice submarine NorGer ar putea înlocui 60 de centrale nucleare.

  Zigmantas Balčytis (S&D). - (LT) Doamnă președintă, salut faptul că Consiliul European a reușit să ajungă la un acord cu privire la anumite chestiuni care sunt extrem de importante pentru Europa. Aș dori să scot în evidență semestrul european și importanța sa ca una dintre priorități. Cred că ar trebui să se acorde prioritate redresării bugetelor statelor membre credibile și dreptății sociale și sustenabilității fiscale, ceea ce ar crea condițiile pentru stabilitate și pentru ca economiile statelor membre să se redreseze într-un ritm mai accelerat. Este foarte important să se depună eforturi de consolidare în vederea completării reformelor structurale, în special în ceea ce privește punerea în aplicare în Uniunea Europeană a priorităților stabilite prin Strategia Europa 2020. Un rol extrem de important ar trebui să îl aibă și Comisia, care ar trebui să monitorizeze acțiunile statelor membre cu foarte multă responsabilitate și să urmărească punerea în aplicare a măsurilor concrete în conformitate cu programele naționale de stabilitate și convergență. În plus, persistă un nivel considerabil de îngrijorare în ceea ce privește atitudinea Băncii Centrale Europene, a Consiliului și a Comisiei Europene față de situația cu care se confruntă băncile comerciale, precum și față de acțiunile agențiilor de rating străine.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. − (FR) Doamnă președintă, stimați deputați, în ceea ce privește evaluarea ultimului Consiliu European, consider că analiza pe care am prezentat-o a fost destul de echilibrată și rezonabilă.

Sunt de părere că este bine să recunoaștem că am înregistrat progrese importante cu privire la structură. Dacă facem o comparație între ceea ce avem acum și ceea ce nu aveam înainte, este cu siguranță un pas important înainte. A avut loc, de exemplu, crearea unui mecanism permanent de stabilitate care nici măcar nu era prevăzut în Tratat. În plus, acest Parlament a sprijinit, cu o majoritate covârșitoare, o reformă limitată a Tratatului în vederea creării unui nou instrument, un instrument care nici măcar nu exista înainte.

Propun așadar să fim onești din punct de vedere intelectual în evaluarea noastră. Cred că s-au înregistrat progrese substanțiale în ceea ce privește reacția la criză, lecțiile învățate referitoare la neajunsurile cu care ne-am confruntat în trecut, la nivel de instrumente sau de politici. Totuși, am afirmat totodată, foarte clar chiar, că s-ar putea ca măsurile luate să nu fie de ajuns. Una este să avem structura, arhitectura, și alta să dispunem de politicile care urmează să fie aplicate. Într-adevăr, testul real va fi să vedem de acum înainte ceea ce vor putea livra guvernele și instituțiile noastre în materie de fond. Fondul este mai important decât instrumentele.

V-am spus totodată, într-un mod foarte transparent, cred, că atunci când vorbim despre ambiție, Comisia ar fi preferat să facă mai mult în unele domenii. Am evidențiat, de exemplu, faptul că ne-am fi dorit mai multă flexibilitate pentru mecanismul permanent de stabilitate. Din păcate, nu s-a putut ajunge la un consens cu privire la acest nivel mai ridicat de ambiție. Acestea fiind spuse, cred că ar fi o greșeală să respingem succesele pe care le-am obținut.

Rămânând la ambiție, aș dori să subliniez acest aspect important întrucât unii au sugerat că Comisia ar trebui să depună alte propuneri. Comisia a propus practic tot ceea ce ați spus. La 9 mai 2010, Comisia – eu însumi și dl comisar Rehn – a înaintat o propunere referitoare la o abordare în întregime comunitară a mecanismului de stabilitate.

Am propus, de exemplu, punerea în comun a gestionării datoriilor, ceea ce în engleză poartă denumirea de joint and several guarantees. Aceasta a fost respinsă de statele membre. Nu de dvs., însă obținerea aprobării statelor membre este esențială, domnule Verhofstadt. Am prezentat un text la summitul cu privire la zona euro. A fost respins de o mare majoritate a statelor membre. Aceasta este realitatea.

Cât despre chestiunea concretă a unanimității sau a regulii majorității pentru mecanismul permanent de stabilitate, eu însumi am propus aceste măsuri; Am insistat de altfel în prezența președintelui Consiliului European și a anumitor șefi de stat sau de guvern ca aceștia să accepte o regulă a majorității calificate. Propunerea a fost refuzată!

Așadar, putem să insistăm în continuare, însă clauzele trebuie să fie clare și trebuie să știți exact cui să adresați solicitările dvs. Comisia a făcut propuneri ambițioase în ceea ce privește, de exemplu, testele de rezistență; Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană sunt cele care au propus teste credibile și transparente pentru Banca Europeană.

În ceea ce privește euroobligațiunile, Comisia vorbește despre euroobligațiuni de cel puțin 30 de ani, cred. Această inițiativă a fost respinsă de unele dintre statele noastre membre. Eu însumi am propus în această sală – și vă pot spune că voi face același lucru pentru perspectiva financiară – că am putea acum să avem cel puțin project bonds pentru finanțarea investițiilor la nivelul proiectului nostru de buget european. Vom vedea la momentul respectiv cine se va prezenta pentru a sprijini această abordare în favoarea investițiilor europene. Și poate că atunci unii dintre dvs. vor putea să ne convingă cu propriile lor partide europene să sprijinim această abordare mai ambițioasă în materie de perspective financiare. Aceasta poate fi o oportunitate pentru ca noi să colaborăm și mai mult. Iată ceea ce am avut de spus în ceea ce privește ambiția la nivel european.

(Aplauze)

Chiar și în ceea ce privește chestiunea socială, despre care aș dori să vă vorbesc, Comisia a luptat mult pentru ca în Strategia 2020 accentul să cadă în principal pe aspectele sociale, precum și pe educație. Însă nu a fost ușor. Unele guverne afirmau că, în conformitate cu principiul subsidiarității, nu este în sarcina Europei sau a Uniunii Europene să ia măsuri directe privind aspectele sociale și educația.

Să încercăm acum, în cadrul Strategiei 2020 – unde s-a putut totuși ajunge la un consens pentru a include, de exemplu, lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale – să dezvoltăm această politică, și, de asemenea, să încurajăm investițiile, îndeosebi în educație și inovare.

Totuși, în această privință, permiteți-mi să vă spun un lucru cu care s-ar putea să nu fiți la curent. Comisia a sugerat în urmă cu ceva timp – în urmă cu doi ani, cred – să se acorde ajutoare alimentare de urgență pentru unii europeni întrucât în prezent există și în Europa persoane care nu au suficientă hrană. Recent, împreună cu Joseph Daul, președintele Grupului Partidului Popular European (Creștin-Democrat), am vizitat banca alimentară împotriva foametei din Rinul de Jos. Există probleme în materie de sărăcie în Europa. Ei bine, știați că două guverne au adus Comisia în fața Curții de Justiție deoarece Comisia a implementat un mecanism de ajutor pentru oamenii cei mai săraci din Europa? Aceasta este situația. -

Să fim foarte clari. Comisia este în favoarea unei Europe mai ambițioase în materie de guvernanță; este în favoarea creșterii corecte și a unui nivel mai mare de dreptate socială la nivel european. Totuși, în același timp, avem nevoie de sprijinul Parlamentului și al statelor membre. Și trebuie să luptăm pentru acest lucru. Așadar, după părerea mea, a critica Comisia ar însemna de fapt să alegem ținta greșită, întrucât aceasta a fost în prim planul luptei pentru o Europă mai socială, mai corectă, mai echitabilă și pentru o guvernanță mult mai serioasă.

În același timp, să fim absolut clari și în ceea ce privește acest aspect. Nu cred că ajutăm Europa când spunem că problema actuală este problema Europei, ca și cum răspunderea nu ar aparține anumitor guverne care și-au lăsat datoriile să atingă niveluri nesustenabile sau băncile să aibă o creștere care să depășească de câteva ori produsul lor intern brut. Guvernele sunt, de asemenea, parțial responsabile. Această responsabilitate este esențială. Din acest motiv trebuie acum să găsim soluții bazate pe solidaritate și să acționăm responsabil. De aceea sunt mândru, de exemplu, de faptul că Comisia și cu mine am susținut propunerea de reducere a ratelor dobânzii plătite de Grecia, și procedăm la fel și în cazul Irlandei. Credem că așa este corect, nu numai pentru a evita să impunem costuri extrem de mari concetățenilor noștri greci și irlandezi, ci și pentru a ne asigura că datoriile sunt sustenabile. În consecință, în acest spirit de solidaritate și responsabilitate putem găsi răspunsuri comune care ne vor permite, de asemenea, sper, să evităm o problemă la care au făcut aluzie unii dintre dvs. și care mă îngrijorează, și anume problema unei anumite diviziuni în Europa, îndeosebi o diviziune între nord și sud, între centru și periferie. Consider că Europa pe care dorim să o construim este o Europă a solidarității, nu o Europă de rangurile unu și doi, ci o Europă cu care să se poată identifica toți europenii.

președinte al Comisiei. − În ceea ce privește taxa pe tranzacțiile financiare, am apărat deja, prin vorbe și fapte, taxa pe tranzacțiile financiare în cadrul G20 în numele Uniunii Europene. Aceasta a fost respinsă de un număr imens dintre partenerii noștri G20.

Chestiunea pe care o discutăm este dacă, la nivel european, putem – sau ar trebui – să avem o taxă pe tranzacțiile financiare sau nu. Să fim sinceri, din nou. Mai multe state membre i se opun categoric. Nu vor fi de acord. Ceea ce am afirmat la ultimul Consiliu European a fost că Comisia efectuează în prezent studiul de impact al diferitelor opțiuni pentru sectorul financiar și va veni în curând cu propuneri. Faptul că Comisia a comunicat acest anunț Consiliului European a fost foarte important întrucât există, cel puțin în concluziile Consiliului European, un angajament de a analiza propunerile pe care le va înainta Comisia cu privire la impozitarea financiară. Cred că, în materie de justiție, este important ca sectorul financiar – și într-o mare măsură cel puțin o parte din comportamentul din sectorul financiar a stat la baza acestei crize – să contribuie, de asemenea, la răspunsul la această criză. Cred că acest lucru este esențial din punctul de vedere al corectitudinii. Aceasta este poziția mea și, fără nicio urmă de îndoială, poziția Comisiei. Voi veni cu propuneri referitoare la această chestiune.

Acest lucru este valabil și pentru CCCTB. Există o oarecare opoziție în unele zone din Consiliu, însă Comisia a înaintat o propunere și vom lupta pentru aceasta, întrucât credem că CCCTB este importantă pentru finalizarea pieței unice. Aceasta este tocmai abordarea pe care o susținem.

Discutăm despre proces și instrumente de foarte mult timp. Acum este timpul să punem procesul și instrumentele în slujba fondului. Procesul și instrumentele sunt importante, însă sunt în slujba fondului și nu îl pot înlocui. Provocarea căreia trebuie să-i facem față este redresarea noastră economică. Adevărul este că, pentru a putea investi, avem nevoie de încredere. Încrederea depinde de capacitatea noastră de a moderniza, inova și de a deveni mai sustenabili și mai competitivi. Să nu facem o confuzie între cauză și efect. Vom atrage investiții dacă vom pune în aplicare Europa 2020 repede și ferm și dacă ne vom urmări obiectivele unei Europe sustenabile și competitive în spiritul solidarității și, de asemenea, în solidaritate cu toate statele membre, printre care și Portugalia.

președinte al Comisiei. – (FR) Domnule Schulz, știți foarte bine că, în calitatea mea de președinte al Comisiei, nu pot să intervin în politica internă a Portugaliei. Dacă într-o zi veți înceta să fiți președintele Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European și veți avea alte îndatoriri, sunt sigur că vă veți achita de aceste noi îndatoriri într-un mod complet independent și că nu vă veți amesteca în chestiunile interne ale grupului dvs.

Totuși, în același timp, trebuie să vă spun că criza politică din Portugalia nu a simplificat lucrurile, întrucât Portugalia se afla deja într-o situație destul de dificilă. În ciuda acestui fapt, noi, instituțiile europene, trebuie, de asemenea, să respectăm democrația națională și deciziile parlamentelor naționale și sperăm acum că Portugalia va găsi cea mai bună modalitate de a ieși din această situație.

În orice caz, Comisia este alături de Portugalia pentru a o ajuta să găsească cele mai bune soluții, în conformitate, desigur, cu angajamentele pe care le-a făcut și cu anumite responsabilități pe care le are față de partenerii săi europeni. Consider că doar în spiritul acestei solidarități și responsabilități active vom putea să combatem această criză.

Este adevărat că au existat viziuni destul de pesimiste astăzi în această sală. În plus, în calitate de reprezentanți aleși ai europenilor, reflectați sentimentul dominant din Europa. Deși este absolut firesc să fim îngrijorați, consider că ar trebui să avem curajul politic și inspirația de a da dovadă de încredere în proiectul nostru european deoarece nu cred că vom reuși să redăm încrederea în Europa adoptând o atitudine pesimistă. Comisia este pregătită să continue să lucreze cu entuziasm cu dvs., cu Consiliul European, cu Consiliul, cu toate instituțiile sale, pentru o Europă mai puternică, mai sustenabilă, mai corectă și mai competitivă.

(Aplauze)

  Herman Van Rompuy, președinte al Consiliului European. – (FR) Doamnă președintă, stimați deputați, sunt încântat să am onoarea de a mă adresa unei săli atât de pline astăzi, cea mai plină de când am devenit președintele Consiliului,

(Aplauze)

însă am impresia că nu ați venit aici doar pentru a mă asculta pe mine.

În primul rând, aș dori să mulțumesc tuturor pentru comentariile atât pozitive, cât și negative. Am fost cu atât mai uimit cu cât în cadrul Consiliului European trebuie să avem unanimitate și încercăm să avem unanimitate între toți colegii dvs., din toate partidele dvs., prim-miniștri și șefi de stat. Avem socialiști, creștin-democrați, conservatori, liberali, cu toții aparținând familiilor dvs. politice, și încercăm de fiecare dată ca aceștia să ajungă la un acord.

Cineva a afirmat mai devreme că în această sală eu sunt idealistul, făuritorul de vise. Nu cred că acesta este rolul meu, însă ceea ce încerc să fac, pe cât posibil – și președintele Comisiei poate confirma acest lucru – este să mă comport astfel încât, de cele mai multe ori, să ajungem la o convergență între propunerile Comisiei și rezultatul Consiliului European. Permiteți-mi să menționez exemplul grupului operativ, unde propunerile Comisiei au reprezentat baza pentru grupul operativ privind guvernanța economică și unde rezultatul este foarte apropiat de propunerile Comisiei. Și voi încerca, vom încerca împreună cu Parlamentul să îmbunătățim aceste propuneri în continuare. Rolul meu este așadar de a căuta un consens, însă unul care să se bazeze cât mai mult posibil pe comunitate, și consider că am reușit să fac aceste lucru în unele domenii esențiale.

Mă voi referi acum la Pactul euro plus – știți, micul document care a servit drept punct de plecare pentru discuțiile noastre și documentul final al Pactului euro plus – mulți dintre dvs., până și cei care aparțin grupurilor politice sceptice, au afirmat că țara lor ar trebui să adere la Pactul euro plus. Probabil deoarece acesta nu este, la urma urmei, atât de rău. Am reușit să ajungem la un compromis între obiective ambițioase, astfel încât economiile să rămână competitive și finanțele publice să rămână sustenabile, și punerea în aplicare la nivel național întrucât, în majoritatea cazurilor, deciziile pe care trebuie să le luăm sunt de ordin național.

A doua observație este întrucâtva de natură metodologică. Multe critici aduse Europei sunt justificate în ceea ce privește fondul, însă nu sunt de competența Tratatului. De exemplu, întreaga politică nucleară, mixul energetic, intră sub incidența jurisdicției naționale și nu putem să facem nimic pentru a schimba acest lucru. Până și siguranța și securitatea instalațiilor nucleare intră, în cea mai mare parte, sub incidența jurisdicției naționale. Există competențe comunitare, competențe europene, și, în concluziile Consiliului European, am încercat să le promovăm cât mai mult posibil. Nu cred că Comisia a mai avut vreodată un rol atât de important în securitatea nucleară precum cel pe care îl are începând cu Consiliul European din urmă cu câteva zile. Totuși, trebuie să continuăm să lucrăm în cadrul Tratatului.

S-a vorbit despre salarii minime în unele țări, însă aceasta este o competență națională. S-a vorbit despre inegalități, nesiguranța locului de muncă, nedreptate; totuși, de cele mai multe ori, acestea sunt măsuri care fac parte din cadrul național. Cu toate acestea, aș dori să adaug că multe măsuri care trebuie luate acum cu privire la competitivitate și finanțe publice sunt măsuri pe care ar fi trebuit să le ia de fapt guvernele naționale, chiar și fără presiuni europene. Europa exercită acum presiuni suplimentare întrucât există, cel puțin pentru 17 state, o monedă comunitară care trebuie apărată. Totuși, în majoritatea țărilor, măsurile necesare trebuie luate în interesul propriu al țărilor respective, pentru cetățenii acestora, în vederea protejării viitorului lor. Și Europa adaugă o presiune suplimentară la toate acestea.

Propun așadar să nu aducem acuzații nefondate Uniunii Europene. Sunt măsurile noastre de guvernanță prea slabe? Ei bine, Consiliul va lucra cu Parlamentul European pentru a îmbunătăți guvernanța economică și, la fel ca în alte cazuri, sunt sigur că se va găsi un compromis. Poate că există un guvernator al unei bănci centrale dintr-una dintre cele 17 țări care are mai multe critici față de guvernanța economică, însă pot să citez alți guvernatori sau directori de bănci din țări din apropierea Olandei care au o părere complet diferită. Dacă este nevoie, vă pot pune la dispoziție numele și citatele: este puțin mai ușor să lucrăm în acest mod.

Cât despre criza actuală, stimați deputați, există viitorul, și există instrumente în legătură cu care s-au luat decizii importante, însă există desigur și trecutul. După cum am afirmat deja, trebuie să gestionăm trecutul. Chiar și cu cele mai bune instrumente pe care le putem inventa – facilitatea, mecanismul de stabilitate, modificarea Tratatului, guvernanța economică, pactul – nu vom soluționa problemele țărilor în dificultate, nu vom soluționa problemele băncilor care continuă să fie sub presiune. Avem așadar un viitor și un trecut.

În ceea ce privește trecutul, există o lipsă de politică în anumite state membre și a existat o lipsă de politică la nivel european. Trebuie să fim suficient de autocritici. Totuși, trebuie să ne asigurăm, și o vom face, și am luat deja măsurile necesare în acest sens, că această criză nu se va mai produce din nou pe viitor. Între timp, după cum am afirmat deja, trebuie să gestionăm moștenirea trecutului, atât în ceea ce privește anumite țări despre care știți și care fac parte din program – precum Grecia și Irlanda – cât și în ceea ce privește țările în care luăm măsuri pentru a le împiedica să intre în program. Am fi putut lua aceste măsuri în urmă cu un an? Nu! S-au făcut greșeli majore în trecut? Am subminat Pactul de stabilitate și de creștere în urmă cu șapte sau opt ani. Dacă nu am fi procedat astfel, am fi avut mult mai multe instrumente eficiente și am fi putut să împiedicăm multe crize.

Cât despre creșterea economică, stimați deputați, începând cu 2010 aceasta a fost în medie de 2 %, care este media pentru decada cuprinsă între 1999 și 2008. Am avut creștere economică în 2010. Avem o creștere economică cu o medie de 2 % în 2011. Ar trebui să facem mai mult? Sigur că da. Sunt investițiile publice singurul instrument? Categoric nu! Piața internă, piața unică este extrem de importantă. Trebuie dezvoltată în continuare. Comisia a venit cu propuneri și acestea vor fi discutate din nou peste câteva săptămâni, la Consiliul European din iunie, și vom discuta iarăși despre această chestiune la toamnă.

În cele din urmă, cu privire la chestiunea Libiei, putem face obiectul multor critici. Totuși, fără Europa, fără spiritul european de conducere, ar fi avut loc o baie de sânge în Libia. Fără Europa, ar fi avut loc masacre. Unii dintre dvs. au criticat foarte aspru Uniunea Europeană. Și totuși am acționat la timp! Și, fără Europa, nu s-ar fi luat nicio măsură la nivel global, la nivelul Organizației Națiunilor Unite. După toate criticile care au fost formulate, cred că avem, de asemenea, dreptul să auzim adevărul. Am făcut greșeli în trecut? Am adoptat politicile corecte? Nu! Ne-am reparat greșelile? Da! Și meritul acestei reparări revine Uniunii Europene.

(Aplauze)

Aș dori să spun un singur lucru în limba mea maternă.

(NL) Tocmai l-am ascultat pe dl Eppink, care a declarat că se simte dezamăgit. Și eu mă simt dezamăgit din cauza lipsei atât de mari de onestitate intelectuală. Nu voi dezvolta subiectul, însă ca dl Eppink să stea în această sală fluturând o fotografie, știind foarte bine că mă aflam acolo în calitate oficială, și nu din convingere personală, ei bine, trebuie să spun că m-a dezamăgit foarte tare.

PREZIDEAZĂ: EDWARD McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

  Martin Schulz (S&D). – (DE) Domnule președinte, aș dori să fac o observație personală la sfârșitul acestei dezbateri. Nu vorbesc doar în numele meu, ci în numele multora dintre colegii mei care au fost prezenți în această sală și au urmărit această dezbatere pe întreaga sa durată. În întreaga mea perioadă în Parlamentul European rar m-am simțit tratat la fel de rău ca astăzi în interacțiunea dintre dvs. și domnul Barroso. Doresc să fiu foarte clar în această privință. Domnule Barroso, ne-ați spus: „Inițiativele prezentate mie, care au sprijinul vastei majorități din această sală, eșuează deoarece statele membre le resping.” Permiteți-mi să vă dau un sfat: prezentați-vă inițiativele sub forma unor propuneri legislative. Astfel veți obține o majoritate în acest Parlament și Consiliul nu va mai avea cum să se ascundă.

(Aplauze)

Aș dori să vă rog să încetați să vă mai ascundeți în spatele Consiliului.

Dumneavoastră, domnule Van Rompuy, v-aș spune următorul lucru: ne comunicați că ați reușit să ajungeți la compromisuri între socialiști, liberali, conservatori și creștin-democrați la nivelul Consiliului. Consiliul este alcătuit din miniștri și prim-miniștri suverani. Asistăm în cazul de față la încercarea președintelui Consiliului de a încerca să întoarcă Tratatul de la Lisabona în direcția opusă. Rezultatul Tratatului de la Lisabona este că Consiliul șefilor de stat sau de guvern atrage din ce în ce mai multă putere pentru sine, afirmând în același timp că „deciziile noastre sunt luate unanim”. Nu asta și-a dorit Tratatul de la Lisabona. Lisabona a dorit ca majoritatea decizională să fie norma în UE. Interpretați greșit Tratatul de la Lisabona.

(Aplauze)

Din acest moment este timpul ca Parlamentul European să se ocupe el însuși de această chestiune și să apere metoda comunitară.

(Aplauze)

  Președintele. − Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) UE a făcut un salt de proporții în ultimele săptămâni în ceea ce privește integrarea economică. Pactul euro plus ne readuce pe calea spre intensificarea cooperării care continuă să respecte tradițiile consultării sociale așa cum există acestea în statele membre. Desigur, eforturile în acest sens nu trebuie să înceteze. Acum trebuie să punem în aplicare faza 2 și să pregătim drumul pentru proiectele de investiții europene care ne vor permite, de asemenea, să transformăm agenda noastră Europa 2020 în realitate.

Domnul Barroso, președintele Comisiei, a promis că va înainta o propunere referitoare la introducerea taxei pe tranzacțiile financiare. Trebuie să folosim aceste fonduri pentru a face investiții transfrontaliere imperativ de necesare, mai ales în infrastructura energetică, cu sprijinul obligațiunilor pentru proiecte europene și al fondurilor pentru parteneriate public/privat. Aceasta este singura modalitate de a convinge cetățenii că Europa este, mai mult ca oricând, garanția lor pentru un viitor prosper.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Ultima reuniune a Consiliului European, care a avut loc la 24 și 25 martie, s-a axat pe provocările economice și diplomatice majore cu care se confruntă Uniunea Europeană în prezent: chestiunile referitoare la Libia și Japonia. În ciuda faptului că există semne de redresare economică, situația rămâne dificilă, iar sfârșitul crizei economice pare încă destul de departe. Acest lucru poate fi observat în cazul Portugaliei, care, din păcate, a sfârșit și ea prin a fi nevoită să ceară ajutoare economice și financiare, alături de Irlanda și Grecia. Este așadar important să adoptăm măsurile economice și financiare necesare pentru a combate criza, a nu lăsa cazuri de îndatorare precum cele din Grecia, Irlanda și Portugalia să se repete și a consolida guvernanța economică în cadrul UE și a asigura crearea de locuri de muncă. A fost adoptat un pachet de șase măsuri care mi se par de la început pozitive și au așteptări destul de ambițioase, precum instituirea unui Mecanism european de stabilitate, Pactul euro plus și așa mai departe. Sper că acestea vor putea fi puse în aplicare în cel mai scurt timp posibil pentru a putea începe să producă rezultatele care sunt atât de necesare și așteptate.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. – Prin intermediul Pactului Euro Plus și al Mecanismului European de Stabilitate, statele membre vor primi asistența financiară de care au nevoie în schimbul unei coordonări mai strânse a politicilor lor economice. Cele două propuneri reprezintă astfel un tandem pozitiv, în special dacă ne raportăm la propunerea de coordonare a politicilor de taxare - reformă necesară într-o uniune de state ce urmăresc să împartă aceeași monedă. De asemenea, Mecanismul European de Stabilitate, prin capacitatea sa de intervenție de 500 de miliarde de euro, funcționează precum un Fond Monetar European abilitat să împrumute bani și să cumpere obligațiuni direct de la state, acționând în același timp împotriva speculațiilor financiare.

Cu toate acestea, anumite propuneri din cadrul Pactului nu sunt viabile. Austeritatea fiscală și flexibilizarea extremă a pieței de muncă vor întârzia creșterea economică, vor menține șomajul la cote ridicate și vor crea instabilitate în ceea ce privește forța de muncă. Consider că este nevoie de consolidare fiscală graduală și de salvgardarea modelului social european pentru a pune bazele unei creșteri economice solide.

  Diane Dodds (NI), în scris. – S-au spus multe în această ședință plenară despre efectul pachetului de salvare pentru Republica Irlanda. Totuși, trebuie să recunoaștem că această criză are, de asemenea, un efect imens de domino asupra circumscripției mele din Irlanda de Nord care are o frontieră terestră cu Republica. Există o cantitate mare de mișcări transfrontaliere în materie de finanțe, servicii și oameni în scopuri care țin de ocuparea forței de muncă. Instituțiile bancare din Republica Irlanda au, de asemenea, o miză considerabilă în Irlanda de Nord. Prin urmare, problema lichidității cu care se confruntă acum aceste bănci afectează direct întreprinderile din Irlanda de Nord, îndeosebi IMM-urile, în ceea ce privește accesul la finanțare. Într-o perioadă când IMM-urile se luptă să supraviețuiască într-un mediu economic deja cumplit, acest lucru nu face decât să contribuie la înrăutățirea unei situații dificile. În prezent, 30 de procente din toate bunurile fabricate sau produse în Irlanda de Nord ajung direct pe piața din Republica Irlanda. Prin urmare, o piață slabă în Republică are ramificații directe și grave pentru mediul de afaceri și ocuparea forței de muncă din circumscripția mea. În lumina acestei situații grave, îl îndemn pe domnul președinte Barroso să recunoască acest lucru și să folosească grupul operativ pentru a căuta modalități de îmbunătățire a situației în care ne aflăm în prezent.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Ultima reuniune a Consiliului European a luat un set de decizii care, dacă vor fi implementate, vor reprezenta un atac neobișnuit, violent și periculos asupra lucrătorilor și popoarelor din Europa, dezvoltat în cadrul redenumitului Pact euro plus. Acesta a fost desigur redenumit pentru a-i ascunde pe adevărații săi autori – Germania și Franța –, întrucât denumirea anterioară, „pactul pentru competitivitate”, le-ar da de gol imediat. Împreună cu așa-numita „guvernanță economică”, acesta este un atac la adresa statelor membre care se află într-o poziție mai vulnerabilă din punct de vedere economic și social, aceasta fiind o adevărată sentință de dependență economică și regres.

Ambele instrumente au legătură cu amendamentul anunțat – utilizarea procedurii simplificate și fără a organiza vreun referendum – la Tratatul de la Lisabona în vederea introducerii așa-numitei „condiționalități” asociate cu Mecanismul european de stabilitate. Potrivit concluziilor Consiliului, este vorba despre „condiționalitate strictă în materie de politici în cadrul unui program de ajustare macroeconomică”, un proces care va fi dezvoltat și pus în aplicare în comun de Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional.

În principiu, trecem printr-un proces de concentrare a puterii politice și economice, care se află acum nu numai în mâinile unui directorat de puteri aflat în slujba marilor grupuri economice și financiare, ci și în mâinile instituțiilor însele de capital internațional.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE), în scris. – (HU) Este important ca într-o perioadă dificilă, critică din viața întregii Europe să lăudăm obiectivele viitoare și schimbările pozitive pe care le-am realizat împreună în vederea atingerii acestor obiective. Președinția ungară actuală a înregistrat un succes remarcabil pentru a doua oară în domeniile guvernanței economice, mecanismului de stabilitate și semestrului european. În seriile de discuții care au avut loc în contextul ultimei sale reuniuni de la sfârșitul lunii martie, Consiliul European a reușit să cadă de acord și asupra modificării limitate a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, modificare care a avut drept scop creșterea stabilității zonei euro și a monedei euro. La reuniunea Consiliului, Președinția ungară a votat în favoarea unei politici economice raționale, responsabile care să poată fi respectată și, pe lângă faptul că a instituționalizat semestrul european, a consolidat și mecanismul de stabilitate. Totuși, trebuie să evidențiem faptul că elementele guvernanței economice nu trebuie confundate sub nicio formă cu Pactul euro plus, care este în faza sa actuală un acord interguvernamental. Deși este posibil ca Pactul să fie bun, piața internă unică nu poate fi reglementată de acorduri interguvernamentale necontractuale. Din cauza unui aspect neclarificat din cadrul Pactului, cu privire la armonizarea fiscală, Ungaria nu dorește deocamdată să aplice acordul în întregime întrucât avem interesul de a spori avantajul nostru competitiv și, prin acesta, de a crea locuri de muncă reale pe termen lung și creștere economică.

  Sandra Kalniete (PPE) , în scris. – (LV) Sunt foarte încântată de faptul că 23 de state membre UE au reușit să cadă de acord asupra unui pachet de măsuri pentru protejarea stabilității financiare și promovarea creșterii — Pactul euro plus. Importante sunt și acordul la care s-a ajuns cu privire la reforma structurală și consolidarea fiscală și rezoluția finală referitoare la amendamentele la Tratatul de la Lisabona în vederea instituirii Mecanismului european de stabilitate. Toate țările trebuie să pună în aplicare măsuri de consolidare fiscală și măsuri menite să împiedice dezechilibrul macroeconomic. Trebuie implementate, de asemenea, reforme structurale pentru promovarea ocupării forței de muncă și a incluziunii sociale. Acestea trebuie definite în funcție de situația fiecărei țări în parte. Participarea a 23 de țări europene la acest pact ne face să sperăm că aceste măsuri vor încuraja creșterea economică. Acesta este un pas în direcția corectă și un răspuns inteligent la aceste provocări economice. Acest pact se potrivește perfect cu activitatea Parlamentului și a Comisiei în ceea ce privește îmbunătățirile pieței unice și cele trei rapoarte pe care le vom aproba în Parlament săptămâna aceasta. Trebuie să luăm decizii și mai curajoase. Guvernele statelor membre nu trebuie să se folosească de pretextul ciclului electoral pentru a amâna luarea de decizii importante, însă nepopulare.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) Consiliul European care a avut loc la 24 și 25 martie a luat mai multe decizii pe care le consider importante și care nu mai puteau fi amânate. Cred că cea mai importantă decizie în legătură cu politica economică europeană este Pactul euro plus, care vine cu o agendă comună și cu obiective comune. Principalele patru obiective sunt: promovarea competitivității, promovarea ocupării forței de muncă, creșterea sustenabilității finanțării sectorului public și recâștigarea stabilității financiare. Ca urmare a acestui pact, mai multe state membre care nu fac parte din zona euro s-au alăturat acesteia; de exemplu, Letonia, Lituania, Polonia, Danemarca, România și Bulgaria. Cred că este extrem de important în prezent să ajungem la acorduri comune care să implice aplicarea de norme egale, precum și mecanisme comune pentru îndeplinirea obiectivelor dorite. Doresc să le felicit în special pe acele state membre care nu sunt membre ale zonei euro și care au aderat la acest pact în ciuda acestui fapt. Sperăm că aplicarea de norme comune va fi însoțită de armonizarea percepțiilor naționale, și acest lucru are legătură în special cu sustenabilitatea fondurilor din sectorul public, pentru a nu lăsa ca situații precum cele care au acaparat Grecia și Irlanda să se ivească și pe viitor. În același timp, nu trebuie să ne oprim pur și simplu odată cu aceste decizii, căci ele vor avea rezultate doar pe termen scurt. Trebuie să dezvoltăm soluții pentru investiții viitoare, fie prin euroobligațiuni, fie prin alte moduri. Vă mulțumesc.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) Summitul recent al Consiliului European marchează deschiderea unei noi etape – a unui nivel mai mare de coordonare și convergență economice în UE și zona euro. Pactul euro plus adoptat de șefii de stat sau de guvern, cu implicarea țărilor din zona euro și a Bulgariei, Danemarcei, Lituaniei, Letoniei, Poloniei și României, ne oferă o șansă reală de a îndeplini obiectivele prevăzute în acest document sau, cu alte cuvinte, de a sprijini competitivitatea, ocuparea forței de muncă, stabilitatea finanțelor publice și stabilitatea financiară în general. Trebuie menționat faptul că Pactul nu specifică măsurile politice sau economice care vor fi folosite pentru a îndeplini aceste obiective, ceea ce înseamnă că tot statele membre individuale vor fi cele care vor alege mijloacele adecvate de acțiune. Nu există nicio îndoială asupra faptului că succesul sau eșecul Pactului va fi determinat de implicarea reală a statelor membre și de eficiența cu care își vor monitoriza progresele. Când vine vorba despre coordonare economică, UE nu-și mai poate permite un eșec precum cel suferit de Pactul de stabilitate și de creștere. La summit s-a dat, de asemenea, consimțământul pentru a include în Tratat o dispoziție care prevede un Mecanism european de stabilitate, mobilizat cu acordul comun al statelor membre în cazul în care se impune asigurarea stabilității zonei euro în ansamblu. Aceasta este o decizie foarte importantă, îndeosebi în lumina problemelor recente cu care s-au confruntat țările din zona euro. Un mecanism permanent prevăzut în Tratat va funcționa ca o garanție solidă în cazul în care vor apărea probleme asemănătoare în viitor, reducând astfel riscul atacurilor speculative asupra monedei europene. Și eu salut faptul că mecanismul a fost deschis statelor membre din afara zonei euro.

  Rafał Trzaskowski (PPE), în scris. – (PL) Vom putea combate această criză eficient doar dacă vom lucra împreună, evitând orice separare între țările care aparțin zonei euro și cele care rămân în afara sa. Este greu să ne imaginăm construirea unei UE mai competitive fără participarea unor țări precum Regatul Unit, Suedia sau Polonia; așadar, salut vestea potrivit căreia Pactul euro plus a fost adoptat. La început am avut impresia că zona euro a planificat să se reformeze pe sine și, în plus, să introducă reforme în afara structurilor UE, ceea ce a fost motiv de îngrijorare pentru unii deputați. Aceste temeri au fost totuși risipite cu succes și s-a adoptat o poziție intransigentă în numele Parlamentului. Singurul lucru regretabil este că statele membre nu au adoptat-o în întregime, în special în ceea ce privește Mecanismul european de stabilitate care, după părerea noastră, ar trebui să fie deschis țărilor din afara zonei euro de la început.

4. Votare

  Președintele. − Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

4.1. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Polonia - Podkarpackie - fabricarea de mașini (A7-0059/2011, Barbara Matera) (vot)

4.2. Fluxuri migratorii cauzate de instabilitate: domeniul și rolul politicii externe a UE (A7-0075/2011, Fiorello Provera) (vot)

4.3. Rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale (A7-0016/2011, Elisabeth Jeggle) (vot)

4.4. Finanțarea UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din noile state membre (A7-0054/2011, Marian-Jean Marinescu) (vot)

4.5. Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare: Republica Cehă - UNILEVER (A7-0060/2011, Barbara Matera) (vot)

4.6. Produse și tehnologii cu dublă utilizare (A7-0028/2011, Jörg Leichtfried) (vot)

– Înaintea votului final:

  Jörg Leichtfried, raportor. – (DE) Dle președinte, stimați colegi, votul a înregistrat un rezultat care poate constitui subiect de dezbatere; totuși, suntem acum foarte aproape de poziția Consiliului și, cu acordul raportorilor alternativi, aș dori să solicit amânarea votului final întrucât este foarte probabil să ajungem la un acord deplin cu Consiliul.

(Votul final a fost amânat)

4.7. Creditele la export care beneficiază de sprijin public (A7-0364/2010, Yannick Jadot) (vot)

– Înaintea votului asupra amendamentului 10:

  Helmut Scholz, în numele Grupului GUE/NGL. – Domnule președinte, aș dori să anunț că Grupul GUE/NGL dorește să retragă votul prin apel nominal cu privire la ambele părți ale amendamentului 10.

– Înaintea votului final:

  Yannick Jadot, raportor. – (FR) Domnule președinte, la fel ca în cazul votului anterior, raportorii alternativi și cu mine am decis să nu supunem rezoluția legislativă la vot în Parlament pentru a continua negocierile cu Consiliul, în speranța că va ține cont de votul Parlamentului astăzi.

(Votul final a fost amânat)

4.8. Noul cadru al politicii UE de combatere a violenței împotriva femeilor (A7-0065/2011, Eva-Britt Svensson) (vot)

  Președintele − Aici se încheie votarea.

5. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Raport: Fiorello Provera (A7-0075/2011)

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Domnule președinte, cele mai recente tensiuni și neliniști din Tunisia, Egipt, Libia și alte țări arabe au dus la fluxuri migratorii masive, cu provocările care derivă din acestea pentru Europa. În mod evident, trebuie să fim pregătiți să facem față acestor situații și acestor fluxuri de persoane. Trebuie să găsim o modalitate de a face acest lucru împreună, asigurându-ne, în solidaritate unii cu alții, că putem face față provocărilor care apar atunci când sistemul nostru comun este pus sub presiune de lumea din exterior.

Sunt așadar încântat că Parlamentul a adoptat astăzi o politică pentru a face față fluxurilor migratorii cauzate de instabilitate. Sunt încântat în special de faptul că rezoluția Parlamentului se axează pe consolidarea rolului agenției de frontieră, FRONTEX. Aceasta este o inițiativă pentru care noi, cei din Partidul Liberal danez, luptăm de foarte mult timp. În timpul crizei actuale din Africa de Nord, FRONTEX s-a dovedit a fi un instrument extrem de important pentru a face față fluxurilor migratorii din regiune. Acum nu mai trebuie decât ca FRONTEX să poată lua măsuri mai repede atunci când contează în cele din urmă.

  Pino Arlacchi (S&D). - Domnule președinte, am votat în favoarea acestui raport deoarece reprezintă un prim pas către o politică UE privind fluxurile migratorii cauzate de instabilitate. În această privință este important ca Parlamentul să se pronunțe împotriva acestei viziuni isterice a unei invazii iminente de imigranți și a solicitanților de azil care provin din sud.

Nu vom fi copleșiți de milioane de oameni care scapă de privare politică și tiranie. Multe persoane se tem că sosesc foarte mulți solicitanți de azil, punând presiune pe sistemele noastre de bunăstare socială strâmtorate. Această afirmație este bună pentru a câștiga voturi și a construi sprijin pentru politicile aspre în materie de imigrație, însă nu este sprijinită de fapte. Numărul total de persoane care solicită azil în Occident a scăzut cu peste 40 % în ultima decadă, potrivit datelor care tocmai au fost publicate de Organizația Națiunilor Unite.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, și eu am sprijinit și am votat în favoarea raportului domnului Provera întrucât cred că reprezintă un pas practic, încrezător înainte spre obiectivul solidarității, care este, în plus, prevăzut de articolul 80 privind solidaritatea în rândul statelor membre ale Uniunii Europene. Acesta acordă, de asemenea, atenție clară și explicită celor care se găsesc în dificultăți mari, cum ar fi Africa de Nord, îndeosebi în această perioadă.

Respectul drepturilor omului, cooperarea internațională și relațiile bilaterale sunt esențiale, așa cum sunt și organizațiile regionale precum Liga Arabă și Uniunea Africană, care pot oferi valoare adăugată într-un proces stabil, durabil de pace. Avem încredere că pașii următori vor fi caracterizați, de asemenea, de acțiuni în domenii asemănătoare care promovează din punct de vedere economic entitățile care au nevoie de sprijin și asistență în drumul spre creștere susținută și continuă.

  Mitro Repo (S&D). - (FI) Domnule președinte, aș dori să spun că fluxurile migratorii cauzate de instabilitate sunt o provocare reală pentru Uniunea Europeană. Este vorba despre destinul individual al oamenilor, în care povestea fiecărei persoane este diferită. Acestea sunt pe drumuri din cauza disperării, însă ceea ce le unește este speranța în ceva mai bun.

Europa trebuie să dea dovadă de compasiune și de disponibilitatea de a ajuta. Integrarea europeană este un proiect de succes, comun, prin care am creat prosperitate, stabilitate și securitate – un fel de leagăn al bunăstării. Va fi dificil și costisitor să răspundem acestui val migrator după ce va începe să bată la ușile Europei.

Exemplul dat de insula Lampedusa arată cum chestiunile de securitate a politicii externe pot deveni politică internă într-o clipă, și din acest motiv cooperarea pentru dezvoltare nu este suficientă de una singură. Europa are nevoie de un plan general, de prevenire care să acopere aspectele referitoare la securitate, cooperare regională, politică comercială, schimbări climatice, protejarea drepturilor omului și dezvoltarea democrației. Iată ce trebuie să facem.

  Carlo Fidanza (PPE). – (IT)Domnule președinte, stimați colegi, în dezbaterea europeană privind fluxurile migratorii auzim adesea: „Ce probleme poate să aibă o țară cu aproximativ 60 de milioane de locuitori precum Italia în a găzdui câteva zeci de mii de imigranți?”.

Această întrebare nu ia în considerare două informații, adesea din motive ulterioare. În primul rând, mulți dintre imigranți doresc să ajungă în alte țări UE. În al doilea rând, în ultimii doi ani mai puțin de 4 000 de persoane au ajuns pe meleagurile italiene datorită acordurilor bilaterale cu Libia și Tunisia. În ultimele două luni, ca urmare a unei crize politice, au venit deja 22 000 de persoane.

Italia este acum o oală sub presiune. Pe de o parte, fluxul de imigranți din Africa de Nord, cu precădere imigranți economici din Tunisia, nu se oprește. Pe de altă parte, Franța respinge imigranții la Ventimiglia întrucât aceștia nu dețin permise de rezidență.

Dacă solidaritatea europeană chiar există, acum este timpul să demonstrăm acest lucru lucrând împreună la nivelul UE pentru a hotărî cum să abordăm aceste fluxuri, atât în cazul actual de urgență, cât și pe termen lung, precum și ce instrumente să folosim pentru a ne ocupa de persoanele care ajung în Europa și ce măsuri să adoptăm în țările de origine. Textul reprezintă un pas inițial în această direcție și, prin urmare, am votat în favoarea sa.

  Nicole Sinclaire (NI). - Domnule președinte, cu privire la o problemă de procedură: suntem într-o sală pentru discursuri și, în mod evident, trebuie să arătăm cu toții respect unii față de alții. Când doi președinți de grup poartă o conversație privată în timp ce alții țin discursuri, ce mesaj transmitem astfel colegilor noștri?

  Președintele. − Domnilor Daul și Schulz, am fost întrebat dacă ați putea fi un exemplu pentru acest Parlament.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, măsura asupra căreia am votat astăzi este oarecum de ajutor în clarificarea fenomenului fluxurilor migratorii și laudă activitatea Frontex. Cred că această inițiativă ar trebui privită pozitiv, la fel ca rezultatul acestui vot, de altfel.

Consider totuși că această poziție ar trebui să fie însoțită de aceeași claritate din partea statelor membre întrucât această provocare afectează nu numai instituțiile europene, ci și politica din statele membre.

Trebuie să spun totuși că până acum nu toate statele membre au pus în aplicare și au practicat o astfel de claritate, începând cu politica guvernului italian, care s-a ocupat de situația din Lampedusa în cel mai inadmisibil și discutabil mod. Mii de imigranți de pe această insulă au fost în principiu lăsați în voia sorții, în timp ce solidaritatea umană – ca să nu mai vorbim despre solidaritatea juridică– ar fi dus la asistență imediată și cu siguranță la mai mult respect decât s-a arătat, fără a avea vreun efect asupra soluționării problemei juridice, așa cum am procedat în acest Parlament.

  Cristiana Muscardini (PPE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, deși este adevărat că multe fluxuri migratorii sunt cauzate de instabilitate, suntem destul de ezitanți în a folosi un termen atât de greșit întrucât instabilitatea se referă într-adevăr la război, genocid, violență necontrolată, revoluții și la sărăcia la care au fost condamnați acești oameni, în timp ce Uniunea Europeană continuă să tacă. Există, de asemenea, dorința de libertate. Rezoluția asupra căreia am votat solicită o politică a Uniunii pentru Orient și instrumentele sale cele mai adecvate pentru a aborda diverși factori care cauzează această instabilitate.

Mă întreb ce credibilitate poate avea această politică externă, având în vedere faptul că evenimentele din Libia și Africa de Nord au demonstrat lipsa totală a unei politici externe UE. Guvernele statelor membre au acționat fiecare în numele său, oferind lumii și persoanelor pe care ar trebui să le ajutăm un spectacol deplorabil. Singura politică de primire a refugiaților pe care o putea oferi Uniunea nu a reușit să întrunească cerințele. Insula Lampedusa și Italia au fost lăsate fără răspunsuri. Prin urmare, votăm cu siguranță în favoarea acestei măsuri, însă îndemnăm Uniunea să vină în sfârșit cu o politică externă demnă de numele său.

  Frank Vanhecke (NI). – (NL) Domnule președinte, m-am abținut de la votul asupra raportului Provera, în primul rând deoarece cred că îi lipsește foarte mult claritatea. În acest raport sunt afirmate și propuse tot felul de lucruri – unele dintre ele sunt chiar idei inteligente, fapt neobișnuit în acest Parlament. Totuși, din păcate, rămâne în principal un raport care oferă corectitudine politică deplină și care nu îndrăznește nicăieri – nici măcar într-un singur loc, nici măcar într-un singur paragraf sau într-o singură clauză – să pună problema noii imigrații în masă pe un continent european deja suprapopulat, întrucât vizează în mare parte țările care alcătuiau Europa de Vest, însă este totodată o chestiune fundamentală.

Regiunea din care fac parte, Flandra, este regiunea cu cea mai mare densitate de populație din întreaga Uniune Europeană. Majoritatea copleșitoarea de flamanzi nu-și doresc fluxuri migratorii noi și cu siguranță nu din țări cu culturi și religii care susțin valori care sunt în contradicție deplină cu ale noastre. Este timpul ca Parlamentul European să-și asculte măcar o dată cetățenii europeni.

  Anna Maria Corazza Bildt (PPE). - Domnule președinte, sunt de acord că ar trebui să luăm măsuri pe termen scurt pentru a aborda criza umanitară din Mediterană, asigurând demnitatea persoanelor implicate prin utilizarea instrumentelor precum agenția Frontex. Avem nevoie, de asemenea, de o viziune pe termen lung care să soluționeze problemele referitoare la fluxurile migratorii și să contribuie la crearea de locuri de muncă în țările de origine ale acestor persoane.

Unul dintre instrumentele principale ale Uniunii Europene este politica sa comercială. A sosit timpul să îmbunătățim deschiderea piețelor noastre, începând cu țări precum Egiptul și Tunisia. Trebuie, de asemenea, să punem bazele unui dialog în vederea consolidării relației de comerț regional.

Avem exemplul Turciei și al succesului acesteia atât în ceea ce privește uniunea sa vamală, cât și în implementarea cu succes a reformelor democratice necesare. Trebuie să începem să vorbim despre uniuni vamale și acorduri de liber schimb cu țări din Mediterană care înaintează în direcția democrației și a reformelor.

Aș dori să închei prin a îndemna Consiliul să adopte fără alte întârzieri Convenția Regională cu privire la regulile de origine preferențiale paneuromediteraneene.

  Daniel Hannan (ECR). - Domnule președinte, premisa acestui raport este incorectă. Ideea potrivit căreia emigrația este un produs al sărăciei și al disperării, deși plauzibilă la nivel superficial, se dovedește a fi înșelătoare. Emigrația, am aflat de-a lungul timpului, este mai degrabă produsul bunăstării și al aspirațiilor în creștere. Am văzut recent că marile fluxuri migratorii din Tunisia au survenit după restaurarea democrației și sfârșitul dictaturii.

Adevărata cauză care dezrădăcinează oamenii și îi determină să se mute la sute de mile depărtare în căutarea unei vieți mai bune este oportunitatea. Realitatea este că în Uniunea Europeană am creat o situație în care avem șomaj structural la scară largă, și totuși suntem nevoiți să importăm în continuare forță de muncă. În țara noastră, Regatul Unit, există peste 4 milioane de persoane care sunt fie în șomaj, fie primesc indemnizație pentru incapacitate, și totuși în fiecare lună aducem oameni de peste tot din lume pentru a ocupa locuri de muncă care nu sunt luate de cetățenii născuți în Regatul Unit. Am prins milioane de oameni în mizeria dependenței. I-am pus în situația în care lucrul nu mai face parte din orizontul lor mental. Dacă dorim să salvăm oamenii din această condiție deplorabilă, răspunsul nu se găsește în politica externă, ci în reforma bunăstării cu scopul de a reda demnitatea și independența cetățenilor noștri.

  Syed Kamall (ECR). - Domnule președinte, unul dintre factorii care este adesea ignorat în orice dezbatere privind imigrația este faptul că, destul de adesea, cei care migrează dintr-o țară întâmpină foarte multe greutăți și fac asta în circumstanțele cele mai dificile. Gândiți-vă cum trebuie să fie să-ți lași în urmă familia, satul, orașul, toate legăturile sociale, toți prietenii, neștiind poate dacă îi veți mai vedea vreodată sau când se va întâmpla acest lucru. Ce îi determină să părăsească aceste țări și să caute oportunitatea, după cum a spus vorbitorul anterior, în Occident? Ei bine, acest lucru se întâmplă deseori întrucât fug de condițiile și guvernele cărora nu mai pot să le acorde încrederea lor.

Putem fi de ajutor în unele moduri. Să analizăm unele dintre politicile pe care le avem: politica noastră privind pescăriile, care încurajează bărcile mari de pescuit să prade mările națiunilor africane sărace, lăsând pescarii lor locali într-o situație disperată, fără locuri de muncă. Ce fac aceștia? Încearcă să emigreze. Avem politica noastră de ajutoare, care menține la putere guvernele corupte, făcând ca oamenii să nu-și mai dorească să rămână în țările lor. Aceste motive îi determine pe oameni să plece în străinătate și să vină la noi.

Trebuie să remediem situația. Trebuie să înțelegem că este dificil pentru oameni să-și părăsească țările. Ar trebui să ne asigurăm că politicile noastre ajută oamenii să rămână în țările lor natale.

Raport: Elisabeth Jeggle (A7-0016/2011)

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Domnule președinte, pentru Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, este absolut esențial să asigurăm aceleași drepturi și oportunități ca cele de care se bucură persoanele care trăiesc în orașe atât femeilor, cât și bărbaților din mediul rural. Dacă dorim să menținem un sector agricol european mai puternic care să poată furniza hrană de calitate bună întregii Europe, trebuie să ne asigurăm că acest sector este atrăgător atât pentru lucrători, cât și pentru familiile lor. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesar să dăm mediului rural oportunități pentru creștere, inovare, locuri de muncă și dezvoltare. Nu este necesar să impunem sectorului cote și distribuții de gen nefirești. Prin urmare, este de asemenea, un lucru bun că Parlamentul a adoptat astăzi raportul referitor la rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale, trimițând astfel un semnal foarte clar potrivit căruia și femeile joacă un rol important.

  Mario Pirillo (S&D). – (IT)Domnule președinte, stimați colegi, femeile au avut întotdeauna un rol important în sectorul agricol și rural. În fapt, femeile reprezintă 42 % din forța de muncă dintr-un total de aproximativ 27 de milioane de lucrători.

În ciuda acestui procent ridicat, femeile nu sunt reprezentate bine în organizațiile din acest sector și sunt discriminate în procesul decizional. Există multe domenii în care circumstanțele femeilor ar putea fi îmbunătățite, printre care asigurarea unei acoperiri sociale adecvate.

Așadar, instituțiile europene ar trebui să ia măsuri pentru a echilibra această inegalitate, poate prin monitorizarea sectorului printr-un observator pentru femeile întreprinzători din agricultură, așa cum se întâmplă deja în Calabria și în alte regiuni din Italia.

Raportul asupra căruia s-a votat astăzi – pe care l-am sprijinit – analizează, de asemenea, temeinic și îndelung exodul din mediul rural. Pentru a putea contribui la menținerea constantă a nivelurilor de ocupare a forței de muncă, trebuie să sprijinim politici și strategii care sunt concepute pentru a construi infrastructură și a crea servicii corespunzătoare cerințelor vieții moderne, care pot fi puse în aplicare în zonele rurale.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Domnule președinte, viața și lucrul s-au schimbat radical în zonele rurale prin transformarea societății, schimbările în structura socială și schimbările demografice dramatice.

Dacă obiectivul nostru este să ținem femeile din toate generațiile în mediul rural sau să le încurajăm să aleagă un stil de viață rural, atunci politica de dezvoltare trebuie să acorde o mai mare atenție nevoilor și cerințelor lor. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că realitățile pentru femeile din zonele rurale s-au modificat în ultimii ani și sunt diferențiate foarte puternic. Femeile însele au jucat un rol în inițierea și conturarea acestei schimbări, atât ca indivizi cât și ca grupuri politice ale femeilor.

Consider că raportoarea noastră, doamna Jeggle, a evidențiat corect acest fapt, motiv pentru care sunt de părere că acest raport este extrem de important. La urma urmei, dacă dorim să dezvoltăm zonele rurale, nu putem pur și simplu să ne concentrăm pe construirea infrastructurii și crearea unui mediu pentru turism, ci trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că femeile se stabilesc din nou în mediul rural, fapt care implică femeile și bărbații în egală măsură.

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Domnule președinte, am susținut raportul Jeggle, în special deoarece recomandă asigurarea finanțării adecvate pentru politica agricolă a Uniunii Europene. Tendința de a face economii în bugetul UE, care este de altfel în întregime relevantă, nu trebuie urmată pe socoteala politicii agricole comune. Dacă zonele rurale și agricultura din Uniunea Europeană nu vor primi asistență adecvată, va fi dificil să îmbunătățim rolul femeilor din zonele rurale, va fi dificil să încurajăm femeile să trăiască în zone rurale în condiții atât de dificile, și va fi dificil să îndeplinim obiectivele acestei politici cheie, precum securitatea alimentară, protecția mediului înconjurător și echilibrul teritorial. Ar trebui să ne amintim acest lucru și aș dori să profit de oportunitatea oferită de dezbaterea privind acest raport cheie al doamnei Jeggle să solicit încă o dată ca dorința de a face economii în Uniunea Europeană să nu fie îndeplinită pe socoteala politicii agricole comune.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Domnule președinte, am votat în favoarea acestui raport deoarece ajută la combaterea invizibilității care a caracterizat până acum activitatea și rolul jucat de femei în zonele rurale.

Fără această contribuție nu ar fi fost posibil, în trecut sau în prezent, să menținem populația și ocuparea forței de muncă în afara zonelor urbane. Această vizibilitate ar trebui să ducă atât la recunoaștere socială, cât și la măsuri. Politica agricolă comună trebuie să includă un accent pe gen în programele sale de ajutor, cu inițiative speciale pentru femeile întreprinzători. În plus, trebuie să ajute la finanțarea serviciilor și la promovarea aspectelor precum accesul la Internet în zone rurale, care promovează egalitatea condițiilor de trai în zonele urbane și rurale.

Sistemele de asigurări sociale ale statelor membre trebuie, de asemenea, să recunoască activitatea femeilor în această sferă în ceea ce privește producția și asistența, îndeosebi asistența persoanelor dependente și a copiilor.

  Cristiana Muscardini (PPE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, în ciuda faptului că femeile reprezintă 42 % din cele 26 până la 27 de milioane de lucrători și că 29 % dintre întreprinderile agricole sunt conduse de femei, reprezentarea acestora la nivel industrial este aproape inexistentă și în contradicție cu importanța lor.

Acest lucru nu este corect sau normal; prin urmare, Uniunea trebuie să acorde femeilor un rol mai mare în sectorul rural și să găsească soluții adecvate pentru combinarea activităților pe care le pot desfășura. În acest sens sunt necesare egalitatea de gen, tratamentul egal, protecția socială pentru mame și recunoașterea rolului special pe care îl joacă femeile în agricultură.

Promovarea formării continue este așadar una dintre chestiunile cheie în legătură cu care nu mai putem face compromisuri. Susținem propunerile raportoarei, doamna Jeggle, referitoare la o mai bună reprezentare pentru femei în toate organele politice, economice și sociale din sectorul agricol, și la sprijinul inițiativelor de protecție socială pentru femeile care lucrează ca mici agricultori, lucrători agricoli și crescători sezonieri de animale.

Femeile trebuie recunoscute în mod concret în cadrul politicii agricole comune; în caz contrar, această reformă va fi inutilă și este destul de sigur că nu vom putea să ne imaginăm un viitor netulburat cu noi reduceri în agricultură.

  Daniel Hannan (ECR). - Domnule președinte, nu știu dacă vă amintiți popularul serial de televiziune din țara dvs. Viața pe Marte, în care personajul principal, un ofițer de poliție, este catapultat înapoi, se pare, la începutul anilor '70.

M-am simțit cam la fel ca el în timp ce am citit lista de vot astăzi. Pe aceasta se află propunerile UE de politici privind femeile în agricultură, creditele la export pentru societățile favorizate, granturi speciale acordate corporației Unilever din Republica Cehă și producătorilor de utilaje din Polonia.

Anii 1970 au fost o perioadă cumplită pentru Europa în ansamblu și în special pentru Regatul Unit: o perioadă de stagflație, șomaj, faliment național. Însă aceste lucruri nu s-au întâmplat din cauza unor forțe tectonice care nu puteau fi controlate de noi. S-au petrecut ca urmare a unei politici greșite caracterizate în special prin ideea potrivit căreia guvernele pot alege câștigători și ar trebui să controleze economia și să facă lucrurile să se întâmple prin realocarea resurselor.

Cele 27 de state membre au mers mai departe, însă nu și Uniunea Europeană. Suntem încă în această lume care ia bani de la contribuabilii noștri și îi dă grupurilor clientelare preferate.

De ce? Deoarece, dacă nu am face acest lucru, ce rost ar mai avea Uniunea Europeană? După cum a remarcat cândva Upton Sinclair, este foarte dificil să faci un om să vadă un lucru când locul său de muncă depinde de a nu vedea lucrul respectiv.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Domnule președinte, este bine și adecvat că raportul depus își propune să îmbunătățească poziția femeilor în zonele rurale. Totuși, din păcate, privește femeile doar ca lucrători sau antreprenori. Nu privește femeile în rolul de mame, și nici valoarea lucrului informal și prin urmare neplătit al femeilor. Totuși, munca femeilor acasă și faptul că au grijă de membrii dependenți ai familiei aduc, de asemenea, o contribuție semnificativă la bunăstarea societății.

Această muncă reprezintă până la o treime din PIB în țările europene, și totuși ne prefacem mereu că nu există. În loc să recunoaștem în mod clar acest activ, punem presiune asupra femeilor pentru a se angaja sau intra în afaceri. În același timp, agricultura și zonele rurale sunt întocmai domeniul în care prețuirea muncii femeilor ar îmbunătăți calitatea vieții familiilor și a comunităților.

Raport: Marian-Jean Marinescu (A7-0054/2011)

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Domnule președinte, fiecare stat membru individual ar trebui să decidă întotdeauna asupra propriului său mix energetic. În lumina acestui fapt, este, de asemenea, evident că fiecare stat membru individual ar trebui să suporte costurile dacă dorește să elimine progresiv unul dintre elementele mixului respectiv. Totuși, în Lituania, Slovacia și Bulgaria, în special, au existat mai multe centrale nucleare din epoca sovietică, care erau cu mult departe de întrunirea cerințelor noastre în materie de siguranță. Prin urmare, a fost necesar și înțelept totodată să susținem dezafectarea acestor centrale.

Problema este că planificarea care a fost efectuată acolo, sau mai corect lipsa de planificare, nu trebuie pur și simplu să se repete. Putem vedea că până la sfârșitul anului 2013 vom fi cheltuit un total de 3 miliarde de euro și tot nu am reușit să dezafectăm aceste centrale. Acesta este un semn de planificare necorespunzătoare. Comisia trebuie să furnizeze o analiză detaliată a eficienței financiare a proiectelor întrucât orice sprijin viitor trebuie să fie condiționat de demonstrarea de către țări a faptului că au reușit să-și gestioneze fondurile actuale în mod adecvat.

  Sergej Kozlík (ALDE). – (SK)Domnule președinte, raportul depus referitor la starea finanțării în domeniul dezafectării centralelor nucleare oferă un tablou reușit al situației până în prezent. Sunt de acord pe deplin cu una dintre concluziile cheie ale raportului, care afirmă că dezafectarea acestor facilități din țările afectate va necesita contribuții din fonduri europene și după 2013. Țările afectate nu vor fi în măsură să finanțeze această inițiativă exclusiv din surse proprii.

De exemplu, Slovacia, sub presiunea UE, a dezafectat două blocuri reconstruite în întregime ale centralei nucleare Jaslovské Bohunice în 2006 și 2008. Potrivit concluziilor Agenției Internaționale a Energiei Atomice, aceste blocuri îndeplineau toate criteriile de siguranță. Impactul economic al acestei măsuri este semnificativ și va fi multiplicat în continuare de costurile pe termen lung pentru dezafectarea completă a acestor facilități. Uniunea Europeană va trebui, de asemenea, să prevadă fonduri pentru susținerea dezafectării centralelor nucleare în perspectiva financiară pentru anii 2013-2020.

  Jarosław Kalinowski (PPE). – (PL) Domnule președinte, politica energetică, și mai presus de toate întreaga securitate energetică în cea mai largă accepțiune a cuvântului, este un subiect care provoacă discuții aprinse în fiecare colț al globului în lumina evenimentelor recente din Japonia. Catastrofa de la centrala nucleară de la Fukushima a demonstrat cât de mult trebuie să lucrăm pentru a crea un sistem de alimentare cu energie eficient și favorabil mediului, însă, mai presus de toate, sigur. Aceasta este o problemă atât pentru Asia, cât și pentru fiecare țară de pe fiecare continent. Dacă există centrale nucleare care ar trebui închise din motive de siguranță, să facem tot ceea ce ne stă în putere pentru a ne asigura că vom face acest lucru și că vom acționa eficient. Ce-ar fi să susținem toate măsurile care duc la crearea de surse de energie noi și sigure, și, atunci când luăm decizii, să facem siguranța publică prioritatea noastră principală? Vă mulțumesc foarte mult.

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, nu există nicio îndoială asupra faptului că un raport precum cel al domnului Marinescu nu are cum să nu găsească sprijin și aprobare, chiar și într-o situație caracterizată încă de efuziuni emoționale ca urmare a evenimentelor de la Fukushima. Abordarea perfect echilibrată și prudentă a documentului de către domnul Marinescu m-a determinat, în orice caz, să-l susțin.

În plus, nu există nicio îndoială asupra faptului că angajamentul luat față de Lituania, Slovacia și Bulgaria trebuie să fie susținut și consecvent, în timp ce o serie de alte activități – care au fost denumite simplu „teste de rezistență” și, de asemenea, toate acele teste concepute pentru a verifica siguranța – ar trebui să garanteze totodată siguranța în sectorul nuclear. Nu există nicio marjă de eroare, din motive pe care le cunoaștem prea bine.

Programele de finanțare au fost deja planificate de ceva timp și au fost asigurate. Avem încredere în rezultatul pozitiv și concret al întregii operațiuni, anunțând un pas înainte în direcția pe care ne-am dorit-o cu toții.

  Paolo Bartolozzi (PPE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, chestiunea furnizării de resurse financiare adecvate pentru a garanta dezafectarea centralelor nucleare a fost abordată deja de legislația Uniunii Europene privind siguranța sectorului nuclear. Astăzi, în lumina evenimentelor internaționale recente și a deciziilor luate de guvernele statelor membre în această privință ca urmare a acestui fapt, subiectul este de maximă actualitate.

Ne-am exprimat sprijinul față de activitatea domnului Marinescu, care vizează cazurile concrete ale mai multor țări care, la aderare, și-au asumat obligații precise privind dezafectarea centralelor nucleare și au primit un sprijin special din partea Uniunii Europene pentru această activitate.

Lăsând cazurile concrete deoparte, cu privire la această chestiune avem datoria de a institui un sistem eficient de monitorizare pentru a verifica și testa centralele nucleare de pe teritoriul UE. Într-adevăr, numărul de reactoare de pe teritoriul UE despre care se crede că trebuie dezafectate în viitorul apropiat este destul de mare.

Va fi așadar esențial – inclusiv și mai presus de toate în astfel de cazuri –, să garantăm prevederea unor mecanisme de garanție care să pună deoparte resursele financiare necesare pentru a face față atât cerințelor ordinare, cât și celor extraordinare.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, în calitate de susținător înverșunat al cauzei antinucleare, am sprijinit acest raport nu numai deoarece consider că dezafectarea acestor centrale este în beneficiul tuturor, ci și deoarece sper că nu vor mai putea fi construite altele.

Astăzi ne confruntăm cu o bombă cu ceas care ticăie pretutindeni în Europa. Operarea centralelor nucleare în scopuri civile se bazează pe practici inginerești care sunt în prezent învechite și anacronice. Se poate spune că siguranța acestora este tot mai teoretică: totul va fi bine atâta timp cât nu se va întâmpla nimic. De fapt, avem de-a face cu protocoale vechi de 50 de ani care, în realitate, nu sunt protejate împotriva evenimentelor care sunt tot mai imprevizibile. Atacurile teroriste nu ar fi putut fi prevăzute, așa cum nu ar fi putut fi nici evenimentele naturale sau dezastruoase – nu doar cutremurele – care, din păcate, sunt tot mai frecvente în lumea noastră lovită de catastrofe.

  Alajos Mészáros (PPE). – (HU) Domnule președinte, am susținut acest raport care o afectează direct și pe țara mea, Slovacia. În 2004, guvernele lituanian, slovac și bulgar s-au angajat în tratatele lor de aderare să închidă treptat unele dintre reactoarele lor nucleare. Închiderea presupunea poveri economice extraordinare, astfel încât UE s-a angajat să ofere ajutoare financiare pentru dezafectare până la sfârșitul anului 2013. Experiența UE în materie de dezafectare nucleară este limitată. Închiderea poate avea un efect direct asupra alimentării cu energie a țării în cauză și a statelor membre învecinate.

Dezvoltarea unor surse energetice alternative, cu emisii scăzute de carbon și competitive trebuie promovată pentru a gestiona consecințele negative. În același timp, trebuie să oferim resurse financiare adecvate pentru a ne asigura că operațiile de dezafectare se produc în conformitate cu regulamentele în materie de siguranță. Uniunea Europeană va putea să folosească experiența câștigată în timpul proceselor de închidere pentru centralele nucleare care se apropie de sfârșitul vieții lor economice. Pe baza rezultatelor, luând ca reper anul 2013, se poate presupune că mai multe proiecte de investiții vor fi aproape finalizate și vom avea deja la dispoziție noi structuri de dezafectare și gestionare. Vă mulțumesc foarte mult.

  Michail Tremopoulos (Verts/ALE). – (EL) Domnule președinte, am votat în favoarea raportului Marinescu tocmai deoarece în Europa de Sud-Est și de Est există o moștenire grea de reactoare nucleare extrem de periculoase, precum cele din Bulgaria, România și Slovacia. Totuși, în decursul acestor ani s-au cheltuit miliarde de euro din banii contribuabililor europeni pentru modernizarea și prelungirea vieții acestora. În realitate, subvenționăm lobby-ul nuclear care a luptat pentru recondiționare. Catastrofa de la Fukushima ne-a demonstrat încă o dată că aceste reactoare ar trebui închise; totuși, în costurile de funcționare a reactoarelor nu au fost incluse provizioane financiare de acest gen și aceasta este o subvenție imensă și scandaloasă a unei metode periculoase, costisitoare și poluante de producere a energiei. Acum putem, totuși, să schimbăm voința politică. Să transformăm subvențiile pentru recondiționarea reactoarelor nesigure în fonduri pentru închiderea acestora. Să înghețăm toate reactoarele noi care sunt în curs de proiectare. Să transformăm resursele din fondurile Euratom și subvențiile ITER abundente. Să deviem resursele alocate proiectării și construirii de reactoare noi către o economie bazată 100 % pe surse de energie regenerabilă până în 2050. Suntem într-o stare de urgență și trebuie să răspundem.

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). – (LT)Domnule președinte, aș dori să-l felicit pe raportor pentru un raport care este aspru, însă foarte adevărat în multe privințe. Aș dori să evidențiez și să atrag atenția colegilor mei asupra faptului că, împreună cu Slovacia și Bulgaria, Lituania și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în tratatul său de aderare și a închis reactoarele sale nucleare care datau din epoca sovietică, cu respectarea termenului limită stabilit. Majoritatea proiectelor privind închiderea centralei nucleare de la Ignalina au fost sau sunt în curs de implementare. În mod evident, există unele dificultăți. Când vor fi investite în funcție un nou guvern lituanian și un nou consiliu al centralei nucleare de la Ignalina, avem speranța că se vor putea iniția proceduri împotriva acelor indivizi care nu au reușit să organizeze activitatea în mod corespunzător și că se va putea revizui acordul privind construirea de depozite pentru combustibilul nuclear consumat, cu obținerea unor condiții favorabile. Sunt de acord pe deplin cu faptul că este nevoie să gestionăm fondurile și să utilizăm resursele în cel mai transparent mod posibil, asigurând astfel siguranța nucleară. Totuși, întrucât discutăm despre noile centrale nucleare, aș dori să folosesc această oportunitate pentru a atrage atenția colegilor mei asupra frontierei Uniunii Europene cu Rusia și Belarus, unde există planuri de construire a unor centrale cu reactoare experimentale. Trebuie să ne concentrăm atenția asupra acestui aspect.

Raport: Barbara Matera (A7-0060/2011)

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Domnule președinte, nu mi-am dat seama că voi avea de fapt ocazia de a explica votul referitor la această rezoluție, însă, întrucât lucrurile stau astfel, voi face acest lucru foarte pe scurt. Partidul Liberal din Danemarca este în principiu împotriva Fondului de ajustare la globalizare. Totuși, odată ce s-a luat decizia de a institui un astfel de fond și odată ce s-au trimis solicitări în care se specifică că țările în cauză întrunesc cerințele prevăzute în legătură cu Fondul de ajustare la globalizare, trebuie desigur să acordăm fondurile pentru care s-au depus cereri. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Nicole Sinclaire (NI). - Domnule președinte, am votat împotriva rapoartelor Matera referitoare la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, pentru Republica Cehă și pentru Polonia, nu deoarece am ceva cu aceste țări – nici pe departe. Mă preocupă pur și simplu alegătorii mei din regiunea West Midlands, și, desigur, contribuția lor la cele 48 de milioane de lire sterline pe care Regatul Unit le plătește Uniunii Europene în fiecare zi.

Permiteți-mi să vă spun câteva lucruri despre regiunea West Midlands: avem cea mai mare rată a șomajului în rândul tinerilor și industria noastră auto a fost decimată, în parte din cauza activităților UE de finanțare a Slovaciei, care a răpit locuri de muncă esențiale uzinei Ryton.

În 2004, Regatul Unit a fost, desigur, cel care a purtat povara lărgirii UE, întrucât a fost singura țară care nu a ridicat niciun fel de bariere. Acest fapt a costat mai mult în ceea ce privește serviciile publice. Un alt exemplu de cheltuială pe care o au alegătorii mei este contribuția la beneficiile pentru copii pentru persoanele din Europa de Est. Oamenii vin în Regatul Unit, lucrează în Regatul Unit și depun cereri pentru copii care sunt rezidenți în țările din Europa de Est.

Ceea ce am dori să facem și ceea ce mi-aș dori să văd este ca cele 48 de milioane de lire sterline pe zi să rămână în Regatul Unit și să fie cheltuite pe servicii publice esențiale, și nu făcute cadou, când conturile UE nu au mai fost supuse unui audit de 14 ani.

  Seán Kelly (PPE). – (GA)Domnule președinte, am avut plăcerea de a susține aceste propuneri făcute de Bairbre de Brún și le doresc succes lucrătorilor din Republica Cehă și Polonia. Totuși, bănuiesc că aceștia vor sfârși prin a fi dezgustați și descurajați, așa cum s-a întâmplat în propria mea circumscripție, îndeosebi în Dell în Limerick și în Waterford Crystal în Waterford.

Fondul european de ajustare la globalizare este un concept minunat însă, din păcate, este prea inflexibil. În consecință, o mare parte dintre aceste fonduri se întoarce la Uniunea Europeană. Aș sugera ca, acolo unde rămân fonduri, statul membru în cauză să poată să facă propuneri Comisiei referitoare la cum s-ar putea utiliza aceste fonduri în cel mai bun mod posibil în numele lucrătorilor.

– (GA) Dacă se va lua această măsură, ea va ajuta foarte mult lucrătorii aflați în șomaj și va îmbunătăți considerabil imaginea Uniunii Europene.

Raport: Eva-Britt Svensson (A7-0065/2011)

  Jens Rohde (ALDE). – (DA) Domnule președinte, violența împotriva femeilor este o problemă care există în întreaga lume și este desigur important să adoptăm o poziție în această privință – atât la nivel personal, cât și din punct de vedere politic. Prin urmare, trebuie desigur să adoptăm o poziție privind această chestiune și la nivel european. Când am dezbătut aceste probleme, în loc să creăm un brad de Crăciun împodobit cu diverse inițiative, mi-ar fi plăcut pur și simplu ca Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen să se fi concentrat puțin mai mult pe inițiativele pe care își dorește de fapt să se axeze Uniunea Europeană. Dacă nu vor apărea complicații, cred că astfel acțiunile noastre ar căpăta mai multă greutate și ar deveni mai eficiente și deci mai bune pentru femeile vizate și, în această privință, și pentru credibilitatea inițiativelor pe care le propunem aici în Parlament.

  Anna Maria Corazza Bildt (PPE). - Domnule președinte, violența împotriva femeilor nu este o chestiune privată. A fi persecutat constituie o infracțiune. Trebuie să rupem tăcerea. Respectarea culturii și a religiei este importantă, însă nu ar trebui să fie niciodată o scuză pentru crima „de onoare”, mutilare genitală, trafic de persoane, violență domestică și căsătorii forțate. Programul de la Stockholm oferă un nou cadru al politicii de intensificare a combaterii violenței împotriva femeilor și solicită măsuri concrete. Încurajez Comisia să vină cu o strategie care să includă propuneri practice.

Am votat în favoarea acestui raport întrucât consider că toate partidele politice trebuie să-și unească forțele pentru a combate toate formele de violență împotriva femeilor. Susțin principiul și majoritatea propunerilor, însă măsurile legislative și de drept penal ar trebui luate la nivel național. În Suedia procedăm astfel. De fapt, combaterea violenței se află în centrul organizației femeilor din cadrul partidului meu, luând măsuri practice și sporind conștientizarea atât pentru a proteja femeile, cât și pentru a le conferi putere și pentru a dezvolta o cultură a respectării demnității femeilor. Am început o campanie mass-media de natură socială la care este invitată să participe toată lumea.

  Silvia Costa (S&D). – (IT) Domnule președinte, după cum au afirmat deja unii dintre colegii mei deputați, cred că votând în favoarea acestui raport întocmit de doamna Svensson ne luăm angajamentul de a ne asigura că Comisia se ține de cuvânt în ceea ce privește adoptarea unei Comunicări, până la sfârșitul anului 2011, pentru punerea în aplicare a unei strategii și a unui plan european de acțiune în vederea combaterii violenței împotriva femeilor, într-o perspectivă globală și cu includerea, în consecință, a tuturor cazurilor diferite, de la violență sexuală la violență domestică și la mutilarea organelor de reproducere ale femeilor, și – sper – a tuturor formelor noi de violență. Mă refer la îndemnul efectiv la violență, care este practicat adesea în domeniul publicitar și mass-media, precum și la formele de șantaj și la încălcările drepturilor femeilor care se produc la locul de muncă când acestea hotărăsc că doresc să devină mame sau sunt deja mame care lucrează.

Ca urmare a punerii în aplicare și a adoptării directivei privind traficul de persoane – căreia Parlamentul i s-a dedicat foarte mult – și directivei privind ordinul european de protecție, consider că ar fi important să avem o directivă corespunzătoare referitoare la această chestiune în noul cadru legislativ creat de Tratatul de la Lisabona și de Programul de la Stockholm.

  Licia Ronzulli (PPE). – (IT) Domnule președinte, stimați colegi, până la eradicarea completă a tuturor formelor de violență împotriva femeilor nu vom putea niciodată să spunem că avem o societate modernă care este în cele din urmă democratică. Parlamentul analizează din nou acest fenomen brutal care, din păcate, rămâne șocant de actual.

Cifrele sunt destul de clare: cel puțin una din cinci femei este supusă violenței fizice sau sexuale în timpul vieții și violența este chiar prima cauză a decesului și a dizabilităților în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 15 și 44 de ani – fiind răspunzătoare pentru mai multe decese decât cancerul sau accidentele rutiere.

Este nevoie așadar de o mobilizare reală și permanentă, care să ducă la crearea unui mecanism legislativ global de combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor. Astăzi trebuie să transmitem un semnal ferm. Există un singur obiectiv final: acest virus letal nu mai trebuie să găsească pământ fertil.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE). – (ES) Domnule președinte, violența împotriva femeilor este o consecință directă a discriminării; din acest motiv avem nevoie de o politică cu fațete multiple care să acorde atenție specială copiilor femeilor abuzate.

Acestea trebui să aibă dreptul la asistență juridică gratuită și la sprijin psihologic, la adăposturi pentru femei și asistență economică care să le dea posibilitatea de a fi independente, la tribunale specializate, protocoale pentru punere în aplicare și instruire specială pentru lucrătorii din domeniile sănătății, poliției și juridic; trebuie, de asemenea, să se întocmească statistici și să se colecteze date pentru a avea o imagine veridică a problemei și pentru a ne permite să aplicăm politicile cele mai adecvate la nivel european.

  Frank Vanhecke (NI). – (NL) Domnule președinte, m-am abținut de la votul final cu privire la raportul Svensson și, prin urmare, îmi utilizez explicația referitoare la vot pentru a afirma că și eu consider că violența împotriva femeilor este șocantă și absolut inacceptabilă.

Cu toate acestea, m-am abținut de la votul final întrucât consider că acest raport debordează de încălcări ale principiului subsidiarității, pe care îl prețuiesc, și nu cred că este de dorit să cream o nouă birocrație europeană, observatoare sau alte organe – ba chiar dimpotrivă. Apropo, m-a deranjat și corectitudinea politică care a făcut ca termenul „Islam” să nu apară nici măcar o dată în acest raport, chiar dacă această credință, cu multitudinea sa de standarde și principii înapoiate, joacă în mod evident un rol important în discriminarea și violența împotriva femeilor. Această afirmație se aplică în lumea islamică, desigur, însă, din păcate, și aici. Să spunem lucrurilor pe nume și să recunoaștem că Islamul, în starea sa reală și actuală, este înapoiat și misogin!

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Domnule președinte, salut raportul doamnei Svensson întrucât reprezintă un progres în discuția privind drepturile femeilor. Condamnând violența împotriva femeilor însărcinate, raportul menționează, și citez: „cel care o comite pune în pericol mai mult de o persoană”. Mă lupt de ani de zile ca drepturile femeilor să nu fie puse în opoziție cu drepturile copiilor nenăscuți. Din păcate, raportul Svensson nu a depășit deocamdată acest conflict.

A restricționa drepturile reproductive ale femeilor, care sunt în prezent înțelese ca însemnând dreptul la avort, continuă să fie un fapt perceput ca o formă de violență împotriva femeilor. Totuși, dacă numărăm în cele din urmă copiii nenăscuți ca ființe umane, atunci avortul indus artificial este un act de violență împotriva copiilor nenăscuți.

În elaborarea unei strategii pentru lupta împotriva tuturor formelor de violență, Comisia ar trebui să armonizeze drepturile femeilor și cele ale copiilor nenăscuți. Noua strategie ar trebui să protejeze femeile, incluzând totodată mecanismele pentru protejarea copiilor nenăscuți. Și acest lucru reiese din raportul depus, însă trebuie citit cu atenție.

  Nicole Sinclaire (NI). - Domnule președinte, am votat împotriva raportului Svensson. În mod evident, denunț categoric violența, îndeosebi violența împotriva femeilor; așadar, de ce am votat împotriva acestui raport? Am votat împotriva sa întrucât, după cum a spus un coleg de-al meu puțin mai devreme, este un soi de pervertire temporală. Ne duce înapoi la anii '70 și la corectitudine politică și este foarte naiv în această privință. Nu-și dorește decât să rejoace luptele de la începutul anilor '70.

Sunt, de asemenea, puțin preocupată de natura penală pe care dorește să o introducă. Asta face Uniunea Europeană, nu-i așa? Abordează o chestiune asupra căreia toată lumea poate cădea de acord – cât de îngrozitoare este violența împotriva femeilor – și apoi pregătește terenul și introduce dreptul penal. Apoi, înainte de a vă da seama, această chestiune este extinsă la tot mai multe domenii.

Rușine Uniunii Europene pentru că a ales un astfel de subiect, chiar dacă este vorba despre un raport din inițiativă proprie, deoarece de aici pornește totul. Aici începe lupta pentru putere, așa că rușine! Avem nevoie de măsuri reale în ceea ce privește violența împotriva femeilor la nivelul statelor membre. Lăsați lucrurile așa cum sunt și încetați să mai folosiți acest subiect!-

Explicații scrise privind votarea

Raport: Barbara Matera (A7-0059/2011)

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat în 2006 pentru a oferi asistență suplimentară lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor semnificative în structura comerțului mondial și pentru a-i ajuta în vederea reintegrării pe piața muncii. Începând cu data de 1 mai 2009, sfera de aplicare a FEG a fost extinsă pentru a include sprijinul acordat lucrătorilor concediați drept consecință directă a crizelor economică, financiară și socială.

În această perioadă când ne confruntăm cu această criză gravă care are drept una dintre consecințele principale o creștere a șomajului, UE ar trebui să utilizeze toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a reacționa, îndeosebi în ceea ce privește asistența care urmează să fie oferită celor care se confruntă cu realitatea cotidiană a șomajului. Din acest motiv am votat în favoarea acestui raport referitor la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare în favoarea Republicii Cehe, cu obiectivul de a sprijini lucrătorii concediați din trei întreprinderi care au ca obiect de activitate clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană în cadrul diviziunii 28 a NACE Rev. 2, fabricarea de mașini și echipamente.

  Adam Bielan (ECR), în scris. − (PL) Criza economică globală a dus la înrăutățirea situației financiare a multora dintre întreprinderile poloneze. Problemele asociate cu nivelurile scăzute de producție au cel mai mare impact asupra oamenilor obișnuiți care lucrează pentru aceste întreprinderi. Pentru a asigura asistență lucrătorilor care au fost disponibilizați ca urmare a modificărilor din structura comerțului global, cauzate de globalizare, a fost instituit Fondul european de ajustare la globalizare. Principalul său obiectiv este să ajute acești oameni să reintre pe piața muncii. Cererea actuală de mobilizare a Fondului în beneficiul lucrătorilor de la întreprinderile poloneze din regiunea Podkarpackie este prima cerere din acest an. În calitate de reprezentant al intereselor polonezilor în Parlamentul European, aprob decizia Comisiei de a transfera bani de la Fond pentru a pune în aplicare obiectivele menționate în cerere. Datorită acestei decizii, lucrătorii disponibilizați din trei întreprinderi din sectorul producției de mașini din regiunea Podkarpackie vor primi sprijin financiar în valoare de aproximativ 500 000 de euro. Votând această rezoluție, aș dori totodată să-mi exprim speranța că Comisia va aproba solicitări asemănătoare pe viitor.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. – (ES) Cererea respectă cerințele Fondului european de ajustare la globalizare și vizează 200 din cei 594 de lucrători disponibilizați în cursul unei perioade de nouă luni în trei întreprinderi poloneze care se ocupă de producția de mașini și echipamente și ale căror exporturi au scăzut cu 58 %. Douăzeci de procente dintre persoanele afectate aveau peste 54 de ani, și 10 % peste 64. Această asistență va aduce îmbunătățiri formării persoanelor disponibilizate pentru a le dota în vederea ocupării de noi locuri de muncă pe viitor.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sunt încântată de activitatea efectuată în baza Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), și anume de sprijinul acordat lucrătorilor afectați de schimbările din comerțul mondial. Sprijin, de asemenea, decizia de a mobiliza FEG în favoarea Poloniei în beneficiul lucrătorilor din sectorul producției de mașini și echipamente, ca urmare a crizei economice și financiare globale. Aceasta este o măsură destul de oportună, având în vedere scăderea drastică a exporturilor care s-a produs în acest sector, care a fost însoțită pe cale de consecință de o rată a șomajului deopotrivă de îngrijorătoare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Cererea vizează cele 594 de disponibilizări din cele trei întreprinderi care își desfășoară activitatea în regiunea Podkarpackie din Polonia, în sectorul producției de mașini și echipamente. Aceasta este prima cerere care urmează să fie examinată în cadrul bugetului 2011. Se bazează pe criteriul de intervenție menționat la articolul 2 litera (b) din Regulamentul FEG, conform căruia într-o perioadă de nouă luni trebuie să se înregistreze cel puțin 500 de concedieri din întreprinderi care își desfășoară activitatea într-o regiune sau în două regiuni învecinate de nivel NUTS II.

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a evaluat favorabil condițiile de eligibilitate în cauză. FEG a fost creat în 2006 pentru a oferi asistență suplimentară lucrătorilor au fost disponibilizați și care suferă ca urmare a modificărilor structurale majore survenite în structura comerțului mondial și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața muncii. Ca urmare a revizuirii Regulamentului FEG în 2009, sfera de aplicare a fondului a fost lărgită astfel încât să includă acordarea de sprijin lucrătorilor concediați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale. Bugetul anual disponibil pentru FEG este de 500 de milioane de euro. Consider că ar fi avantajos să depunem eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea acestui instrument, făcând astfel posibil ca sprijinul să ajungă mai repede la lucrătorii care au nevoie de el.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se referă la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea celor 453 570 de euro din cadrul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) pentru a sprijini reintegrarea lucrătorilor polonezi disponibilizați ca urmare a crizei economice și financiare actuale. Această cerere, prima care urmează să fie adoptată în cadrul bugetului UE 2011, a fost depusă de Polonia la 27 aprilie și vizează 594 de lucrători din regiunea Podkarpackie, care lucrau în domeniul producției de mașini și echipamente. Având în vedere că aceasta implică un instrument bugetar specific și că suma solicitată este acceptabilă din punct de vedere juridic și respectă dispozițiile punctului 28 din cadrul acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană, votez în favoarea acestei propuneri și sper că va contribui la reducerea dificultăților economice întâmpinate de locuitorii din această regiune și la redresarea economiei locale.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Situația agricolă și problemele cu care se confruntă lumea rurală nu pot fi disociate de criza profundă a sistemului sau de politica actuală, de exemplu, de politica agricolă comună (PAC), care poartă o mare parte din responsabilitate pentru declinul continuu al agriculturii în unele state membre: totul este orientat spre interesele marilor agricultori și ale agroindustriei din nordul Europei, distrugând agricultura în familie și compromițând viabilitatea fermelor mici și mijlocii.

Rolul femeilor în agricultură și dezvoltarea zonelor rurale sunt extrem de importante, întrucât reprezintă aproximativ 42 % dintre lucrătorii din agricultură, sunt o piatră de temelie pentru continuitatea fermelor și se asigură că deșertificarea din zonele rurale este combătută eficient.

În ciuda faptului că îi lipsește o critică realistă a PAC, raportul adoptat este în general pozitiv din punctul de vedere al abordării și al modului în care recunoaște rolul femeilor. Subliniază că „promovarea egalității de gen reprezintă un obiectiv de bază al UE și al statelor sale membre”, împreună cu crearea unor condiții de trai mai bune în zonele rurale și combaterea fenomenului deșertificării, pentru care sunt esențiale „o infrastructură de transport modernă” și îmbunătățirea „accesului tuturor la transport” cu scopul de a combate „excluderea socială și inegalitatea în societate, de care sunt afectate în principal femeile”.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Acest raport permite mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) pentru Podkarpackie - Mașini din Polonia. Trebuie menționat faptul că Polonia a solicitat sprijin pentru 594 de lucrători disponibilizați din trei întreprinderi din sectorul producției de mașini și echipamente din regiunea NUTS II Podkarpackie.

Disponibilizările au legătură cu impactul crizei economice și financiare, care a dus la o scădere a exporturilor de 47 %, 34 % și, respectiv, 58 % pentru întreprinderile Huta Stalowa Wola SA, HSW – ZZN și DEZAMET SA, ceea ce înseamnă că întreprinderile întrunesc criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul FEG. Comisia Europeană propune așadar mobilizarea sumei de 453 570 EUR. Rezultat, afirmă acestea, a fost o reducere semnificativă a producției de mașini și echipamente, demonstrând astfel efectele crizei asupra întreprinderilor în cauză din Polonia.

Cele 594 de disponibilizări au repercusiuni grave asupra condițiilor de trai, locurilor de muncă și a economiei locale, motiv pentru care mobilizarea FEG este de o importanță majoră pentru sprijinirea lucrătorilor afectați. Din acest motiv am votat în favoarea raportului, deși considerăm că cel mai important lucru ar fi să împiedicăm intrarea în faliment a acestor întreprinderi și pierderea de locuri de muncă.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT)Fondul european de ajustare la globalizare a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor care suferă ca urmare a consecințelor modificărilor structurale majore ale modelelor de comerț mondial. Cererea, cazul EGF/2010/013 PL/Podcarpackie – mașini din Polonia, a fost prezentată Comisiei la 27 aprilie 2010 și completată cu informații suplimentare până la 4 august 2010. Aceasta s-a bazat pe criteriul de intervenție menționat la articolul 2 litera (b) din Regulamentul FEG, conform căruia într-o perioadă de nouă luni trebuie să se înregistreze cel puțin 500 de concedieri din întreprinderi care își desfășoară activitatea în aceeași diviziune a NACE Rev. 2 într-o regiune sau în două regiuni învecinate de nivel NUTS II dintr-un stat membru, și a fost prezentată cu respectarea termenului limită de 10 săptămâni (articolul 5 din regulament). În evaluarea sa, Comisia precizează că cererea îndeplinește criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul FEG și recomandă autorității bugetare să o aprobe; prin urmare, am votat în favoarea acestui document care, după părerea mea, va ajuta la evitarea consecințelor sociale negative. Cred, de asemenea, că și alte state membre ar trebui să profite mai mult de oportunitățile oferite de fondurile UE.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în favoarea Poloniei întrucât consider că acest instrument este o resursă valoroasă pentru sprijinirea lucrătorilor aflați în dificultate din cauza crizei economice. După cum s-a spus de mai multe ori, din 2006, FEG oferă sprijin practic lucrătorilor europeni disponibilizați fie din motive asociate cu mutarea întreprinderilor lor sau, după modificarea din 2009, din cauza crizei economice, pentru a sprijini reintegrarea lor pe piața muncii. Votul de astăzi a vizat o cerere de asistență pentru 594 de lucrători concediați (dintre care 200 de persoane sunt vizate de măsurile de asistență) din trei întreprinderi care își desfășoară activitatea în cadrul diviziunii 28 a NACE Rev. 2 în regiunea NUTS II Podkarpackie. Suma totală a finanțării oferite de FEG se ridică la 453 750 de euro În încheiere, salut adoptarea raportului, care arată că FEG este o resursă utilă și eficace de combatere a șomajului cauzat de globalizare și criza economică.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. − (PL) Fondul european de ajustare la globalizare a fost instituit pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor majore produse în structura comerțului global. Astăzi Parlamentul European a votat asupra unei cereri de aprobare a eliberării a peste 450 000 de euro pentru lucrătorii disponibilizați de la trei întreprinderi din regiunea Podkarpackie. Aș dori să subliniez faptul că sprijinul UE este un stimulent major pentru regiunea pe care o reprezint, întrucât le va permite lucrătorilor disponibilizați să reintre pe piața muncii și se vor aloca fonduri pentru formare, reorientare profesională, echipamente noi și sprijin pentru a deveni întreprinzători. Regiunea Podkarpackie este una dintre cele mai sărace din Polonia; prin urmare, sunt foarte încântată că va primi asistență de la UE. Aș dori să mulțumesc tuturor care au votat în favoarea acordării de sprijin financiar.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Sunt încântată de aprobarea alocării sumei de 453 000 de euro din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) lucrătorilor polonezi disponibilizați din sectorul producției de mașini. Ca urmare a recomandărilor Comisiei pentru bugete, Comisia Europeană a introdus credite de plată în valoare de circa 50 de milioane de euro la linia bugetară aferentă FEG în bugetul 2011. Această măsură ne permite să aprobăm o alocare a fondurilor necesare fără a eroda alte linii bugetare consacrate finanțării acțiunilor importante din cadrul obiectivelor și programelor Uniunii.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport care acordă sprijin celor 594 de lucrători disponibilizați în Polonia prin Fondul european de ajustare la globalizare. Cele 0,45 milioane de euro vor fi utilizate pentru formarea și sprijinul lucrătorilor aflați într-o tranziție dificilă.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Suntem condamnați încă o dată să votăm pentru o pomană patetică acordată de UE victimelor politicilor de relocare. Motivele care au stat la baza instituirii Fondului european de ajustare la globalizare sunt intolerabile. Mă abțin de la vot doar din respect pentru lucrătorii polonezi a căror durere poate fi alinată ușor prin acest ajutor ipocrit.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spațiu al solidarității, din care face parte și Fondul european de ajustare la globalizare (FEG). Acest ajutor este esențial pentru a ajuta șomerii și victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. Tot mai multe întreprinderi se mută în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forței de muncă în mai multe țări, îndeosebi China și India, cu efecte dăunătoare asupra țărilor care respectă drepturile lucrătorilor. Obiectivul FEG este de a-i ajuta pe lucrătorii care devin victimele relocalizării întreprinderilor, acesta fiind fundamental pentru facilitarea accesului acestora la noi locuri de muncă. FEG a fost folosit în trecut de alte țări UE, astfel încât acum este firesc să acordăm acest ajutor Poloniei, care a depus o cerere de asistență referitoare la cele 594 de disponibilizări – dintre care 200 sunt beneficiari potențiali ai ajutorului – din trei întreprinderi din diviziunea 28, fabricarea de mașini și echipamente, a NACE Rev. 2 în regiunea NUTS II Podkarpackie din Polonia.

  Willy Meyer (GUE/NGL), ÎN SCRIS. – (ES) Deși am votat în favoarea acestei propuneri de a oferi sprijin lucrătorilor din sectorul producției de mașini din regiunea Podkarpackie din Polonia, cred că acesta este un analgezic și o măsură paliativă pentru consecințele modelului capitalist și că nu reprezintă niciun progres în lupta împotriva cauzelor principale ale crizei. Sunt de acord cu mobilizarea resurselor din cadrul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) pentru persoanele disponibilizate din cauza transformărilor structurale ale modelelor comerciale și ca o consecință directă a crize economice și financiare actuale. Consider că FEG poate contribui la obiectivul final de facilitare a reintegrării acestor lucrători pe piața forței de muncă. Am votat, de asemenea, în favoarea acestui raport întrucât sunt convins că acest ajutor completează ajutorul în caz de disponibilizare prevăzut în toate legislațiile naționale și acordurile colective. Prin urmare, această mobilizare a fondurilor din cadrul FEG nu poate sub nicio formă să înlocuiască sau să evite responsabilitățile juridice ale guvernelor și ale întreprinderilor față de angajații pe care i-au disponibilizat.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Având în vedere că Polonia a cerut sprijin pentru 594 de cazuri de concedieri care au avut loc în perioada cuprinsă între 1 iunie 2009 și 1 martie 2010 (din care 200 de persoane sunt vizate de măsurile de asistență) din 3 întreprinderi care își desfășoară activitatea de producție de mașini și echipamente în regiunea Podkarpackie din Polonia, aprob și sprijin pe deplin poziția activă luată de guvernul polonez și opiniile colegilor mei din cadrul Grupului S&D. Din păcate, guvernul din țara mea natală – Letonia – nu răspunde solicitărilor și scrisorilor mele și nu folosește deci ajutorul din partea Fondului de stabilizare pentru a depăși criza financiară.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Fondul european de ajustare la globalizare a fost instituit pentru a proteja lucrătorii care au fost disponibilizați ca urmare a crizei financiare și economice mondiale. Polonia a depus o cerere pentru sprijinul unui număr de 594 de persoane disponibilizate din regiunea Podkarpackie. Este firesc și corect să acordăm sprijin personal lucrătorilor care au fost disponibilizați ca urmare a globalizării și a crizei economice, ajutând la reintegrarea lor pe piața muncii. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore ale modelelor de comerț mondial. La 15 februarie 2011, Comisia a adoptat o nouă propunere de decizie referitoare la mobilizarea FEG în favoarea Poloniei, pentru sprijinirea reintegrării pe piața muncii a lucrătorilor concediați din cauza crizei financiare și economice mondiale. În acest caz a fost vorba despre concedierea a 594 de lucrători – din care 200 de persoane sunt beneficiari potențiali ai sprijinului – din trei întreprinderi care se ocupă cu producția de mașini și echipamente în regiunea Podkarpackie din Polonia în perioada de referință de nouă luni, între 1 iunie 2009 și 1 martie 2010. Aceasta este prima cerere care urmează să fie examinată în cadrul bugetului 2011 și se referă la mobilizarea unei sume totale de 453 570 de euro. Evaluarea Comisiei a ajuns la concluzia că există o legătură între concedierile în cauză și schimbările majore suferite de structura comerțului mondial sau criza financiară și economică, și că aceste concedieri au avut un caracter neprevăzut. Cererea întrunește toate criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul FEG, motiv pentru care am votat în favoarea mobilizării fondului.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. − (PT) Cererea Poloniei bazată pe criteriul intervenției din partea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) privește 594 de concedieri – din care 200 de persoane sunt beneficiari potențiali ai ajutorului – din trei întreprinderi care își desfășoară activitatea în cadrul diviziunii 28 a NACE Rev. 2, fabricarea de mașini și echipamente, în regiunea NUTS II Podkarpackie din Polonia. Potrivit evaluării Comisiei, această cerere îndeplinește toate criteriile de eligibilitate stabilite legal. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare, sfera de aplicare a FEG a fost extinsă temporar pentru a acoperi intervenția sa în situații similare acesteia, în care se înregistrează „concedierea într-o perioadă de nouă luni a cel puțin 500 de salariați, în special în întreprinderi mici și mijlocii dintr-o diviziune NACE 2 dintr-o regiune sau două regiuni învecinate de la nivel NUTS II”, ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale.” Prin urmare, am votat în favoarea acestei rezoluții în speranța că mobilizarea FEG va contribui la reintegrarea efectivă a acestor lucrători pe piața muncii.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Am solicitat ca instituțiile implicate de regulă în aceste cazuri să depună eforturile necesare pentru a accelera mobilizarea FEG.

În plus, Parlamentul salută în acest sens procedura îmbunătățită instituită de Comisie, ca urmare a cererii Parlamentului de a accelera eliberarea subvențiilor, în cadrul căreia Comisia prezintă autorității bugetare evaluarea referitoare la eligibilitatea unei cereri de asistență în cadrul FEG împreună cu propunerea de mobilizare a Fondului, și speră că în cadrul viitoarelor revizuiri ale fondului să se realizeze și alte îmbunătățiri ale procedurii.

Totuși, reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o derulare rapidă și fără probleme a procedurii de adoptare a deciziilor de mobilizare a FEG, oferind un sprijin individual unic, limitat în timp, având ca obiectiv ajutarea lucrătorilor concediați ca urmare a globalizării și a crizei financiare și economice, subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați și, cu toate acestea, solicită evaluarea integrării pe termen lung a acestor lucrători pe piața muncii ca rezultat direct al măsurilor finanțate prin FEG.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris – (IT) La 15 februarie 2011, Comisia a adoptat o propunere de decizie privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în favoarea Poloniei, pentru sprijinirea reintegrării pe piața muncii a lucrătorilor concediați din cauza crizei financiare și economice mondiale. Cererea privește 594 de cazuri de concedieri (din care 200 de persoane sunt vizate de măsurile de asistență) din trei întreprinderi care își desfășoară activitatea în cadrul diviziunii 28 a NACE Rev. 2 (fabricarea de echipamente) în regiunea NUTS II Podkarpackie în perioada de referință de nouă luni, între 1 iunie 2009 și 1 martie 2010. Votul meu în favoarea rezoluției de astăzi reiterează avizul favorabil dat deja de Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale.

  Peter Skinner (S&D), în scris. − Deși am votat în favoarea acestui raport, consider că existența acestui fond neutilizat de toate statele membre este ironică. Procentul rămas din acest fond la sfârșit de an este trimis înapoi statelor membre ca parte din „rabatul” lor. Totuși, eșecul unor țări, precum Regatul Unit, de a utiliza acest fond, care reprezintă dreptul său potrivit legii, în cazuri precum închiderea uzinei Twining Tea din Andover ridică anumite întrebări. Acele persoane care pretind că înțeleg avantajele/dezavantajele rabatului se întreabă dacă nu este mai corect și mai eficient ca țările să utilizeze direct sumele din cadrul FEG la nivel local.

A doua ironie vizează participarea politică și economică – implicată în toate nivelurile UE de valoare adăugată. Menținerea de către Regatul Unit a dreptului de a nu participa la fondurile gestionate la nivel UE întrucât pot apărea beneficii ulterioare este, în acest caz, nesigură și poate chiar complet greșită.

Regatul Unit renunță la accesul la finanțare mergând pe ideea de a nu depune cerere pentru acest fond pentru a primi rabat. Pentru acele persoane în căutare de ajutor pentru a se întoarce la lucru – din Sandwich, Kent și Andover, Hampshire – Regatul Unit nu prea are motive să refuze acest ajutor, și aceasta este o altă dezamăgire provocată de guvernul britanic.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport care va oferi fonduri pentru măsuri personalizate cu scopul de a ajuta lucrătorii care au fost disponibilizați în Polonia.

Raport: Fiorello Provera (A7-0075/2011)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții importante referitoare la fluxurile migratorii cauzate de instabilitate: domeniul de aplicare și rolul politicii externe a UE. Instabilitatea politică, socială și economică, lipsa de securitate, represiunea politică și regimurile autoritare constituie principalele forțe motorii care se află la originea migrației, privând comunitățile afectate de perspective și venituri locale viabile, și, prin urmare, de dreptul de a alege între a migra sau nu, riscându-și viața în mod constant și oferindu-le drept unică opțiune migrația. Evenimentele dramatice recente din Egipt și din alte țări din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu au sporit în mod evident creșterea fluxurilor de imigranți legali și ilegali spre Europa. Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită să facă față fluxului de migrație. Poate să facă acest lucru numai printr-o politică eficientă și judicioasă în domeniul migrației, similară cu cele implementate în Canada, Australia sau Noua Zeelandă. Sunt de acord cu poziția raportorului potrivit căreia trebuie să îndemnăm Comisia să se asigure că toate orice acord de readmisie semnat de UE și de statele sale membre respectă pe deplin drepturile omului și principiul „nereturnării” și nu pun în pericol nicio persoană care are nevoie de protecție internațională. UE va demonstra astfel încă o dată faptul că valorile și respectarea drepturilor omului sunt cele mai importante și inalienabile aspecte, iar persoanele care solicită azil se vor simți în siguranță și respectate.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Instabilitatea politică, socială și economică, lipsa de securitate și represiunea politică practicate de regimurile autoritare constituie principalii factori care se află la originea migrației și a fluxurilor de migrație care se revarsă neîncetat în unele țări din bazinul mediteranean, aducându-le în imposibilitatea de a gestiona dificultățile numeroase cauzate de urgențele umanitare.

Miile de imigranți care au sosit în insula Lampedusa în ultimele săptămâni ca urmare a agitației din țările din Africa de Nord nu au putut fi ignorate. Nouăzeci de procente dintre aceștia sunt tineri cu vârste între 15 și 35 de ani, care își riscă viețile în speranța că vor găsi oportunități mai bune. În ciuda eforturilor extraordinare ale guvernului italian, ale administrațiilor locale și ale Crucii Roșii din Italia, situația din insulă este una de urgență: nu există niciun semn cum că sosirile vor încetini până se vor opri de tot și se poate observa întârzierea UE, care are intervale birocratice incompatibile cu această situație.

În prezent, UE are datoria de a dezvolta o politică globală eficientă privind migrația, care să asigure crearea unui sistem european de azil, punerea în aplicare a unui program obligatoriu de relocare care să poată repartiza responsabilitățile în mod echitabil, și acordurile cu statele membre pentru a încuraja dezvoltarea.

  Alfredo Antoniozzi (PPE), în scris. – (IT) Evenimentele recente și în curs de desfășurare de pe țărmurile opuse ale Mediteranei stau mărturie provocării pe care trebuie să o înfrunte Uniunea Europeană, care constă în nivelul de instabilitate din această regiune și în fluxurile de migrație care rezultă ca urmare a acestui fapt.

Fenomenul de migrație este îngrijorător din perspectiva evoluțiilor și a tensiunilor pe care le poate cauza, atât cu privire la relațiile dintre țările de origine și țările de destinație ale imigranților, cât și la cele dintre țările de origine și țările de tranzit. Trebuie să susținem politica de prevenire, optimizând resursele financiare și îmbunătățind structurile instituționale existente. Trebuie să ținem sub control imigrația ilegală, și, în acest sens, cred că extinderea acordurilor privind migrația este o soluție eficientă în vederea obținerii de rezultate pe termen scurt și a reducerii instabilității fluxurilor de migrație.

Sunt de acord cu analiza din acest raport și în special cu faptul că un mecanism bilateral care permite monitorizarea activă a statutului de protecție a minorităților– sau a altor grupuri care ar putea fi supuse abuzurilor sau care suferă ca urmare a instabilității – ar trebui să fie inclus în elaborarea instrumentelor de acțiune externă pentru perioada de după 2013. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Recentele evenimente din Egipt și din alte țări din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu au determinat creșterea fluxurilor de migranți, atât legali, cât și ilegali, spre Europa. Statele membre ale Uniunii Europene se confruntă cu migrația forțată, care este provocată de funcționarea deficitară a economiilor, de sărăcirea populației, de încălcările drepturilor omului, de degradarea mediului, de adâncirea discrepanțelor dintre țările sărace și cele bogate, de războaiele civile și de persecuțiile politice. Gestionarea fluxurilor migratorii reprezintă o provocare imensă pentru Uniunea Europeană, care trebuie să ia măsuri în vederea stabilirii unei politici comune în domeniul migrației, care să poată contribui la reducerea imigrației ilegale. Sunt de acord cu faptul că trebuie luate măsuri preventive în toate acordurile comerciale bilaterale ale UE, printre care și clauzele privind drepturile omului, și ar trebui să luăm în considerare aplicarea unor sancțiuni adecvate țărilor care nu respectă aceste clauze.

  Regina Bastos (PPE), în scris. − (PT) Europa se confruntă cu o creștere a fluxurilor migratorii cauzate de instabilitatea care afectează multe țări, și aceasta este o provocare pentru UE. Aceste fenomene de migrație ar putea fi cauza tensiunilor dintre țările de origine și țările de destinație, precum și dintre țările de origine și țările de tranzit.

Strategia UE ar trebui să constea în combinarea măsurilor de cooperare pentru dezvoltare cu o viziune politică mai cuprinzătoare care să includă securitatea, cooperarea regională și acordurile bilaterale. Acest raport identifică următoarele domenii posibile de acțiune în această privință: încurajarea țărilor de tranzit și a țărilor de origine să atingă o mai mare stabilitate economică și instituțională; intensificarea eforturilor UE de mediere și de prevenire a conflictelor, în colaborare cu organizațiile regionale; negocierea acordurilor bilaterale în domeniul imigrației cu țările de tranzit; și elaborarea unui program economic care să cuprindă măsuri specifice pentru a crește nivelurile de ocupare a forței de muncă în țările partenere ale UE. Comisia ar trebui să încerce să îmbunătățească sinergiile dintre pilonul dezvoltare și pilonul securitate și stabilitate prin instituirea unor noi instrumente de acțiune externă pentru perioada de după 2013. Pentru toate motivele de mai sus, am votat în favoarea acestui raport.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui text referitor la fluxurile migratorii. Într-adevăr, evenimentele cu care se confruntă în prezent vecinii noștri din sud sunt provocate de nivelurile ridicate de migrație spre țărmurile europene. Acum mai mult ca oricând, trebuie să coordonăm politica externă cu cea în materie de imigrație. Aceasta este o chestiune cu adevărat europeană și acum nu este momentul pentru egoism național. Țările mediteraneene ale Uniunii Europene nu ar trebui să facă față singure afluxului mare de imigranți ilegali: toate țările UE ar trebui să depună acest efort împreună.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. − (ES) Am votat în favoarea acestui raport deoarece prin stabilirea unor obiective pe termen mediu și lung adoptă o abordare realistă a unei probleme care are drept sursă dezechilibrul dintre țările dezvoltate și cele nedezvoltate, precum și încălcările drepturilor omului în multe părți ale lumii.

Raportul propune proceduri de prevenire a imigrației ilegale și are drept obiectiv implicarea țărilor emergente în abordarea vastă a acestei probleme, împreună cu toate țările implicate: de origine, de tranzit și de destinație. Accentul pe ideea condiționării politicii de cooperare de nivelul de respectare a drepturilor omului mi se pare, de asemenea, un aspect pozitiv, la fel ca referințele făcute cu privire la protecția grupurilor celor mai defavorizate, precum femeile sau minorii neînsoțiți.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Am votat pentru această rezoluție deoarece fluxurile migratorii cauzate de instabilitate dintr-o țară reprezintă o provocare pentru întreaga Uniune Europeană. Această rezoluție marchează un prim pas spre crearea unei politici europene comune de gestionare a migrației. Această politică trebuie, de asemenea, să acționeze ca factor de descurajare. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să îmbine toate instrumentele posibile de cooperare ale Uniunii Europene în domeniul dezvoltării sociale și economice, având astfel o influență directă asupra cauzelor instabilității în țările de origine ale fluxurilor migratorii.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Migrația este o chestiune extrem de relevantă care a fost evidențiată recent deoarece, din cauza evenimentelor din Africa de Nord, Uniunea Europeană, în calitate de regiune învecinată, a trebuit să primească fluxuri mari de imigranți. Raportul atrage atenția asupra numeroșilor factori care se află la originea fluxurilor migratorii, precum factorii politici și sociali, instabilitatea economică și schimbările climatice, care continuă să fie trecute cu vederea atunci când se analizează motivul migrației în masă. Din cauza tuturor acestor motive, subliniază faptul că UE are nevoie de o abordare mai eficientă cu privire la migrație, care ar completa instrumentele de politică externă. Aceste instrumente ar contribui la abordarea surselor de instabilitate în țările de origine, care obligă oamenii să emigreze în masă în țări învecinate mai stabile. Raportul solicită, de asemenea, Comisiei să elaboreze propuneri cu privire la migrația legală, care ar fi mai ușor de gestionat și ar putea promova progresul economic și social în țările gazdă, de tranzit și de origine. Menționează că cele mai grave încălcări ale drepturilor omului, precum și activitățile infracționale, care devin adesea o afacere pentru cei care organizează aceste activități, sunt legate chiar de imigrația clandestină. În cele din urmă, subliniază necesitatea de a evalua situația demografică din UE însăși, pentru a calcula exact cât de mulți oameni poate primi Europa.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Uniunea Europeană trebuie să facă față fluxurilor migratorii generate de războaie și conflicte armate, tensiuni de natură etnică, încălcări ale drepturilor omului și calamități naturale în state terțe. Uniunea trebuie să facă față acestei încercări în mod adecvat, prin măsuri de prevenire, utilizând cele mai potrivite instrumente de politică externă în scopul abordării directe a cauzelor instabilității, astfel încât emigrarea să devină o posibilitate, nu o necesitate disperată. O politică europeană privind reglementarea migrației ar trebui să îmbine măsuri de cooperare pentru dezvoltare cu o viziune politică mai cuprinzătoare, care să includă acorduri bilaterale în materie de securitate și cooperare regională cu țările de origine și de tranzit, protejarea drepturilor omului și democratizarea.

Politica externă la nivel european ar trebui să completeze și să genereze sinergii cu politica în materie de imigrație, axându-se pe cauzele instabilității și pe problemele structurale din țările de origine. Trebuie vizată și instituirea unui dialog continuu cu țările de tranzit, în vederea reglementării fluxurilor migratorii și aplicării uniforme a normelor internaționale privind drepturile omului referitoare la imigrație.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Provera deoarece consider că reprezintă un pas înainte spre obiectivul solidarității dintre statele membre.

În ultimele săptămâni, în special, Italia a fost destinația a mii de imigranți care au fugit din țările din Africa de Nord. UE nu poate să-mi abandoneze țara, care se confruntă cu o situație atât de dificilă, ci trebuie să depună toate eforturile pentru a se asigura că tratatele sunt respectate, în special articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

În același timp, trebuie să optimizăm resursele financiare și structurile existente. De exemplu, rolul agenției de frontieră Frontex trebuie să fie consolidat și, de asemenea, finanțat mai bine. Protejarea drepturilor omului, creșterea resurselor financiare, dezvoltarea democrațiilor, statul de drept și acordurile bilaterale sunt instrumentele care, folosite corect, pot contribui cu siguranță la prevenirea migrației în masă.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Sunt de acord cu necesitatea elaborării unei strategii integrate a UE pe termen lung pentru statele instabile care ar dori să abordeze cauzele de bază ale fluxurilor migratorii. Cu toate acestea, nu împărtășesc convingerea potrivit căreia Consiliul ar trebui să înainteze un plan de acțiune privind împărțirea poverii, bazat pe principiul solidarității prevăzut în articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Relocarea refugiaților din această regiune ar trebuie să fie responsabilitatea statelor spre care se îndreaptă refugiații și, dacă afluxul devine imposibil de susținut, soluția ar trebui să fie înăsprirea politicii UE privind azilul și imigrația. În acest context, consider că solicitările de crearea a unui sistem european comun de azil și a unui program european comun de relocare sunt alarmante. Elaborarea unei abordări cuprinzătoare a Comisiei privind migrația legală este o idee bună, însă nu ar trebui să fie legată de necesitățile pieței europene a muncii sau de capacitatea fiecărui stat membru de a găzdui și de a integra imigranți. Gestionarea fluxurilor migratorii ar trebui să cadă în primul rând în sarcina statelor membre.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Salut eforturile UE de a răspunde provocărilor cauzate de instabilitate și de fluxurile migratorii, care afectează nu numai țările de origine, ci și țările de tranzit în domenii diferite referitoare la violență, încălcările drepturilor omului și așa mai departe. Prin urmare, susțin o politică activă în acest domeniu, care încearcă să găsească o soluție la factorii inițiali de destabilizare din țările de origine, precum lipsa unor structuri economice și democratice. Acesta este singurul mod de a elimina consecințele negative ale migrației, care ar trebui să fie pozitivă și productivă, și nu un mijloc de evadare. Această politică ar trebui să se traducă prin cooperare între țările de origine și țările tranzit, bazată pe dialogul care are drept scop obținerea de rezultate solide, eficiente și durabile.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Am votat împotriva raportului referitor la fluxurile migratorii deoarece, deși conține o analiză relativ exactă și echilibrată a cauzelor de bază care determină oamenii să își părăsească țările, raportul nu cuprinde concluziile sau propunerile necesare. Pe de o parte, persistă în a folosi abordarea care împarte oamenii în migranți legali și ilegali și percepția utilitară a migranților „folositori” și nefolositori, corelând astfel drepturile acestora cu diversele „cote” aplicate de Uniune și de statele membre. Pe de altă parte, raportul leagă fenomenul migrației de aspectele care țin de securitate, creând astfel confuzie și punând semnul egalității între imigranți și diverse activități infracționale sau „teroriste” și consolidând practicile și ideologiile care le scot în afara legii.

În acest context, raportul consolidează și mai mult rolul „paternalist”al Uniunii, propunând chiar corelarea pilonului privind ajutorul european pentru dezvoltare acordat țărilor terțe cu pilonul „securitate”, modificând astfel în întregime natura și scopul acestui ajutor.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − După ce conferințele anterioare s-au focalizat pe principii, îmi exprim speranța că a patra Conferință ONU, de la Istanbul, va fi orientată spre determinarea de rezultate, formulând indicatori clari pentru a reduce la jumătate numărul țărilor mai puțin dezvoltate până în 2020. Din cele 51 de țări slab dezvoltate, în care 78 % din populație trăiește cu mai puțin de 1,25 dolari pe zi, doar trei și-au depășit condiția în ultimii ani. Situația este îngrijorătoare, aceste țări fiind cele mai vulnerabile la șocuri precum crizele financiare și alimentare, schimbările climatice, confruntându-se de asemenea cu sărăcia extremă, lipsa infrastructurilor și șomajul în creștere. Această realitate arată că, din păcate, comunitatea internațională nu și-a dus la îndeplinire angajamentele formulate în Programul de acțiune de la Bruxelles. Îmi exprim speranța că, în cadrul Conferinței, la care voi reprezenta Grupul Socialist, ne vom concentra asupra coerenței politicilor pentru dezvoltare și a modalităților de implementare a unor mecanisme inovatoare de finanțare, pentru a ajuta mai eficient aceste țări, care trebuie încurajate să implementeze politici adecvate.

  Mário David (PPE), în scris. − (PT) Aceasta este o chestiune destul de importantă și natura sa complexă trebuie să fie luată în considerare în analiza sa. Raportul în cauză analizează importanța continuării tratatelor de cooperare referitoare la politica europeană de vecinătate (PEV). Fenomenul emigrării, alimentat de situațiile de criză și de instabilitate, are consecințe negative asupra țării de origine, țării de destinație și chiar asupra populațiilor strămutate. Acest fenomen trebuie să fie inversat, astfel încât emigrarea în aceste circumstanțe să nu mai fie ultima soluție: o evadare dintr-o situație de insecuritate, de dezvoltare economică slabă, de instabilitate sau de frică. În această explicație privind votul, am repetat necesitatea de a lua măsuri care să asigure și să promoveze stabilitatea și securitatea în țările de origine. Perspectiva pentru reducerea acestor fluxuri migratorii alimentate de instabilitate și de criză ar trebui să fie prevenirea. Cred că politica externă europeană, și cu precădere PEV, ar trebui să ofere ajutor acestor regiuni din lume, promovând securitatea, stabilitatea și respectarea drepturilor omului ca parte a unui proces de dezvoltare extins, după cum am afirmat în raportul meu privind revizuirea PEV cu sudul, asupra căreia se va vota, de asemenea, săptămâna aceasta.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR)Unele state membre sunt nevoite să facă față unui aflux în masă de persoane din sudul Mediteranei care caută protecție. Nu pot face față de unele singure acestor situații de urgență umanitară și de migrație. Resursele umane, materiale și financiare ale agenției Frontex trebuie mărite pentru a-i permite să ofere mai mult sprijin operațiunilor precum Hermes și Poseidon. Deputații din Parlamentul European solicită Consiliului European să întocmească un plan de acțiune cu privire la relocarea refugiaților, aplicând clauza solidarității dintre statele membre. Într-adevăr, articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene menționează principiul solidarității și al repartizării egale a responsabilităților între toate statele membre în ceea ce privește politicile de gestionare a controlului la graniță, politicile privind azilul și imigrația. Pe termen mediu și lung, trebuie să construim legături de cooperare cu țările de origine ale viitorilor imigranți și să creăm parteneriate pentru mobilitate care să permită resortisanților să vină și să lucreze, să studieze și să călătorească legal între cele două maluri ale Mediteranei.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la fluxurile migratorii cauzate de instabilitate: domeniul de aplicare și rolul politicii externe a UE. Instabilitatea politică, socială și economică, lipsa de securitate, represiunea politică și schimbările climatice obligă comunitățile să emigreze; prin urmare, UE trebuie să dezvolte o politică comună privind imigrarea, pentru a include, în mod specific, promovarea progresului economic și social în țările gazdă, de tranzit și de origine, și creșterea coeziunii sociale prin ameliorarea integrării imigranților.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog și Åsa Westlund (S&D), în scris. − (SV) Noi, social-democrații suedezi, suntem de acord cu faptul că fluxurile migratorii cauzate de instabilitate reprezintă o provocare pentru UE și că trebuie să depunem eforturi sporite pentru a face față cauzelor instabilității și problemelor structurale din țările de origine. Cu toate acestea, credem că este important ca UE să-și asume responsabilitate veritabilă față de imigranții care vin aici și să nu lase responsabilitatea pe seama țărilor vecine, după cum se propune la punctul 9. Susținem solicitarea ca dimensiunea drepturilor omului să se reflecte clar în activitatea FRONTEX, îndeosebi dreptul unei persoane de a pleca din țara sa, interdicția de returnare și dreptul de a solicita azil. Observăm probleme legate de unele activități întreprinse de FRONTEX până în prezent și nu susținem clauza care afirmă că Parlamentul European salută activitățile încununate de succes întreprinse de FRONTEX.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Relația dintre centrele de instabilitate – socială, economică sau politică – și fluxurile migratorii spre Uniunea Europeană este clară. Politica externă a Uniunii nu poate fi abordată separat de acest fenomen: trebuie să încercăm să o înțelegem și să o monitorizăm în măsura în care acest lucru este posibil. Într-adevăr, UE trebuie să ia măsuri în vederea optimizării utilizării resurselor sale financiare și structurilor sale instituționale și să gestioneze eficient fluxurile migratorii cauzate de instabilitatea care există în prezent în mai multe regiuni din lume.

O politică de prevenire care utilizează cele mai adecvate instrumente de politică externă cu scopul de a trata și de a combate cauzele instabilității ar putea ajuta la transformarea „nevoii disperate” de emigrare din prezent într-o „ocazie” de emigrare. Trebuie să promovăm statul de drept, să respectăm drepturile omului și să încurajăm dezvoltarea democrației și a economiilor. Fără aceste eforturi comune de dezvoltare în țările în cauză, care să lucreze cu popoarele și structurile lor sociale, nu se va putea contribui eficient la reducerea instabilității.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Acest raport se axează pe fluxurile migratorii cauzate de instabilitatea politică cu care se confruntă unele regiuni din lume, în special Africa de Nord și sudul Mediteranei. Această situație care afectează țările din sudul Europei, în special Italia – cu toții urmărim situația din insula Lampedusa, unde au sosit peste 20 000 de persoane – și insula Malta, a adus peste 400 000 de refugiați în Europa. Pentru a minimaliza această situație, pe lângă mobilizarea Fondului european pentru refugiați, este esențial ca UE să pună în aplicare un plan mai durabil care să se axeze pe asistență umanitară și să asigure nevoile de bază ale acestor oameni în cel mai scurt timp posibil. Trebuie elaborat, de asemenea, un program regional pentru refugiații din Egipt, Tunisia și Libia, privind azilul și protecția refugiaților, pentru a preveni traficul de persoane și pentru a pregăti întoarcerea lor în țările de origine. Salut adoptarea acestui raport, deoarece precizează că UE intenționează să abordeze cauzele structurale ale problemelor cauzate de fluxurile migratorii prin intermediul politicii sale de cooperare externă, fără niciun fel de prejudecăți.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Există motive care determină fluxurile migratorii. Cele mai importante dintre acestea sunt factori precum războaiele, conflictele armate, încălcările sistematice ale drepturilor omului, conflictele etnice și religioase și represiunea. Totuși, catastrofele naturale și sărăcia cauzate de lipsa unor structuri economice și democratice adecvate se numără, de asemenea, printre cele mai frecvente cauze ale fluxurilor migratorii.

Efectele crizei lumii capitaliste și consecințele dezvoltării sale neregulate și asimetrice exacerbează situația economică și socială în multe țări. Revoltele din lumea arabă sunt, de asemenea, o expresie a acestui fenomen, care tinde în același timp să crească fluxurile migratorii. Discursul Uniunii Europene cu privire la acest subiect este adesea ipocrit și utilizează o politică cu standarde duble. Pe de o parte, susține că apără drepturile omului în țările terțe, menținând în același timp o viziune alimentată de interesele proprii în ceea ce le privește, atunci când este vorba despre atacarea oricăreia dintre aceste țări. Pe de altă parte, este complice la prelungirea situațiilor grave, precum cea care are loc în Lampedusa, Italia.

Prevenirea acestor fluxuri migratorii necesită măsuri bazate pe o politică reală de cooperare pentru dezvoltare și de ajutor, de solidaritate și de promovare a păcii, inclusiv de soluționare pașnică a conflictelor, ceea ce nu se întâmplă în prezent.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Se știe că războaiele și conflictele armate, tensiunile etnice, încălcările sistematice ale drepturilor omului, precum refuzul de a permite oamenilor să își practice religia, catastrofele naturale și sărăcia, cauzate de lipsa unor structuri economice și democratice adecvate, sunt principalele cauze ale fluxurilor migratorii.

Perspectiva actuală sugerează o înrăutățire a situației în contextul crizei prin care trece capitalismul și al urmărilor sale sociale, inclusiv revoltele din țările arabe.

În consecință, Uniunea Europeană nu poate continua cu politica sa ipocrită a standardelor duble, pretinzând că apără drepturile omului în țările terțe, permițând în același timp ca situațiile grave precum cea din Lampedusa să continue.

Trebuie să existe o politică de prevenire și măsuri de cooperare pentru dezvoltare, cu o viziune politică mai cuprinzătoare care să includă, mai presus de toate, solidaritate și protejarea drepturilor omului, ceea ce nu este cazul în prezent.

În general, Comisia Europeană și Parlamentul European însuși acordă prioritate propriilor interese economice și geostrategice și uită de solidaritate și de Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, adoptând directive rușinoase precum directiva privind repatrierea.

Din acest motiv am votat împotriva acestui raport, în ciuda faptului că include unul sau două aspecte pozitive.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR)Aș dori să-mi exprim susținerea față de locuitorii din Lampedusa, care se confruntă cu aglomerație, instabilitate, problemele de aprovizionare și poate chiar pericole pentru sănătate, dar care, în viziunea acestui Parlament, contează mai puțin decât miile de imigranți ilegali care sosesc pe malurile acestora. Aș dori, de asemenea, să spun autorităților italiene că bărcile pe care le finanțează ar trebui să repatrieze acești imigranți ilegali spre Africa, nu spre Europa. Cei mai mulți dintre aceștia vin din Tunisia, o țară în care se pare că are loc o aventură democratică minunată la care au datoria de a participa. Nu putem să continuăm să-i găzduim pe toți cei care se simt nelalocul lor în propriile țări, deoarece acolo plouă... sau nu; deoarece există o dictatură... sau deoarece dictatura a încetat; deoarece țara este subdezvoltată sau deoarece este în curs de dezvoltare. Principala motivație a acestor imigranți este strict economică.

Politicile noastre de ajutor pentru dezvoltare ar trebui să încurajeze oamenii să rămână în țările lor natale și ar trebui să fie condiționate de acest aspect și de repatrierea cetățenilor din aceste țări. Contrar spuselor raportorului, nu există un așa numit „drept” la emigrare. Pe de altă parte, popoarele europene, care ar trebui să fie prioritatea dvs. cea dintâi, nu au dreptul absolut de a spune „STOP” și de a fi ascultate.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Am votat pentru acest raport al parlamentului referitor la „Fluxurile migratorii cauzate de instabilitate: domeniul de aplicare și rolul politicii externe a UE” și aș dori să atrag atenția asupra mai multor aspecte cuprinse în acest raport. Aproape 24 000 de tunisieni au sosit pe insula Lampedusa și pe țărmurile Italiei de la căderea regimului președintelui Ben Ali, și mii de libanezi au fugit, de asemenea, din țara lor distrusă de război începând cu luna februarie. Avem nevoie în mod cert de un răspuns european și de solidaritate europeană în fața acestei drame umane în curs de desfășurare. Raportul nostru solicită un sistem de solidaritate cu privire la relocarea refugiaților din Africa de Nord. Raportul nostru solicită ca „clauza de solidaritate” să se aplice în rândul statelor membre politicilor privind controlul la frontiere, azilul și imigrația. Raportul nostru solicită, de asemenea, ca bugetul pentru perioada de după 2013 să includă o dispoziție referitoare la fondurile de urgență pentru imigrație și azil din Europa. Toate aceste aspecte sunt necesare într-o politică europeană veritabilă privind azilul, pe care o solicităm de mult timp și care trebuie să bazeze pe principiile coerenței, responsabilității, solidarității și respectului pentru drepturile omului.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport din proprie inițiativă deoarece evidențiază cauzele reale ale fluxurilor migratorii, și anume instabilitatea politică, socială și economică, lipsa de securitate, represiunea politică, încălcarea drepturilor omului, precum și schimbările climatice. Acest raport subliniază, de asemenea, importanța de a pune la dispoziția țărilor de origine strategii sustenabile în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV) și al politicii europene de cooperare pentru dezvoltare. Procedând astfel, contestă mitul imigrării zero, amintindu-ne că migrația nu poate fi oprită și că UE are nevoie de migrație substanțială, însă controlată, pentru a susține populația îmbătrânită și pentru a aborda alte provocări sociale și economice.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. − Raportul Provera abordează multe chestiuni importante referitoare la migrație și evidențiază importanța drepturilor omului. Drepturile omului au stat în centrul campaniilor din Scoția și din Regatul Unit pentru a pune capăt detenției copiilor care solicită azil. Guvernul Regatului Unit a promis să pună capăt acestei obscenități – însă nu s-a ținut de cuvânt deocamdată.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am aprobat acest document deoarece fluxurile migratorii cauzate de instabilitate reprezintă o provocare pentru Uniunea Europeană. Războaiele și conflictele armate, tensiunile etnice, încălcările sistematice ale drepturilor omului − precum refuzul de a permite oamenilor să își practice convingerile religioase−, catastrofele naturale și lipsa unor structuri economice și democratice adecvate sunt principalele cauze ale acestui tip de flux de migrație. Acest fenomen este deosebit de îngrijorător deoarece ar putea cauza sau exacerba tensiuni, atât între țările de origine și țările de destinație, cât și între țările de origine și țările de tranzit. Pentru a face față acestei provocări în mod eficient, Uniunea Europeană trebuie să pună în aplicare o politică de prevenire, folosind instrumentele cele mai adecvate de politică externă cu scopul de a aborda cauzele instabilității direct, astfel încât emigrarea să devină o oportunitate, nu o necesitate disperată. Prin urmare, există o necesitate urgentă de a iniția o dezbatere cu scopul de obține o mai bună înțelegere a tuturor aspectelor migrației și a cauzelor principale ale acesteia. Astfel UE ar avea posibilitatea de a elabora o politică coerentă și eficientă privind fluxurile migratorii în țările de origine și în țările de tranzit și de a decide cum și cât de mult să investească în aceste țări pentru a calma tensiunile lor demografice și sociale interne, încurajând în acest mod stabilitatea.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Proiectul de rezoluție votat astăzi de acest Parlament ridică o întrebare importantă: cum să definească rolul politicii externe a UE când se confruntă cu chestiunea deopotrivă tragică și delicată a fluxurilor migratorii? Provocarea căreia trebuie să-i facă față Uniunea Europeană este cauzată de instabilitățile evidente în care sunt învăluite Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Pentru a evita consecințele negative, Europa trebuie să poată face față acestei provocări propunând și punând în aplicare o politică de prevenire care să acționeze împotriva cauzelor instabilității economice și politice din aceste țări, propunând soluții comune care să poată preveni sau cel puțin reduce amploarea fenomenului. Totuși, resursele necesare în acest scop sunt vaste, motiv pentru care va fi necesar să implicăm alte puteri mondiale și să colaborăm cu acestea. Totuși, toate aceste măsuri nu pot fi realizate fără a respecta pe deplin principiul subsidiarității. Din acest punct de vedere, Europa are obligația de a răspunde pe scurt și în mod coerent, demonstrând astfel decizia sa de a se concentra în primul rând asupra acestei politici. Din aceste motive, deoarece sunt convins de semnalul politic important pe care Europa are obligația morală de a-l transmite cu privire la această chestiune și deoarece Europa are obligația de a nu lăsa statele să-și folosească dispozitivele proprii, am folosit votul meu pentru a susține rezoluția menționată mai sus.

  Agnès Le Brun (PPE), în scris. – (FR) De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Europa a avut puteri foarte extinse în ceea ce privește controlul fluxurilor migratorii. Aceste puteri sunt solicitate acum pentru a gestiona afluxul recent de refugiați care fug de dificultățile din Africa de Nord, în special din Libia. „Primăvara arabă” este un simbol puternic al libertății, însă ascunde totodată o realitate tragică care determină un număr mare de civili să plece la drum (sau pe mare în acest caz) în căutare de azil. Această rezoluție solicită, prin urmare, UE și instituțiilor internaționale să evalueze consecințele pe care le implică aceste mișcări vaste de populații. Am susținut-o deoarece statele membre individuale nu pot face față acestei situații singure: cooperarea și împărțirea responsabilităților trebuie să orienteze modul în care vom gestiona această chestiune. Noua arhitectură de politică externă a Uniunii, introdusă de Tratatul de la Lisabona, și anume crearea Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), ar trebui să permită, de asemenea, ca acțiunea statelor membre să fie coordonată mai eficient.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat pentru acest raport care salută propunerile recente ale Comisiei cu privire la migrația legală pentru cei care nu solicită azil și îndeamnă Comisia să dezvolte în continuare instrumente pentru a institui o politică comună privind imigrația, pentru a gestiona migrația economică cu scopul de a promova progresele economice și sociale în țările gazdă, de tranzit și de origine, și pentru a spori coeziunea socială prin ameliorarea integrării imigranților. Raportul subliniază necesitatea de a furniza informații adecvate cu privire la posibilitățile imigrației legale în UE, pentru a preveni migrația ilegală, a folosi mai bine schemele UE referitoare la imigrația legală, a clarifica perspectivele actuale și oportunitățile din cadrul UE și a contrazice promisiunile false făcute de traficanții de persoane, limitând astfel profiturile generate în folosul crimei organizate și al traficanților de persoane de nevoia oamenilor de a se muta. Raportul solicită Comisiei să încurajeze măsuri de protecție pentru grupurile și persoanele vulnerabile (în principal femei și copii) care devin adesea victime ale traficului de persoane și ale exploatării sexuale și îndeamnă Comisia să înființeze în țările terțe centre de informare cu privire la posibilitățile de a migra spre UE. Raportul solicită, totuși, o abordare echilibrată între promovarea migrației legale spre UE și garantarea faptului că UE are capacitatea de a primi și de a integra cu succes imigranții.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport nu reușește să deghizeze adevărul, în ciuda efuziunii sale de sentimente frumoase. UE este îngrijorată de căderea dictatorilor pe care i-a susținut cândva în schimbul gestionării „fluxurilor migratorii” la frontierele sale. Ideea unui aflux de refugiați în masă, victime ale acestor sisteme dictatoriale, nu a îngrijorat-o, și pe bună dreptate. Instaurarea democrației este cea care o îngrijorează.

Cu toate acestea, Europa va avea nevoie de 230 de milioane de imigranți de acum și până în 2030: Comisia Europeană însăși a afirmat acest lucru. În plus, acest text recomandă aplicarea de sancțiuni țărilor care nu respectă principiile păstrate cu sfințenie în acordurile de liber schimb și pe cele recomandate de către Fondul Monetar Internațional (FMI). Revoluțiile arabe de-abia au scuturat jugul propriilor despoți și acum tirani străini le transmit salutări. Acest raport este arogant și brutal. Votez împotriva sa.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Fluxurile migratorii cauzate de instabilitate sunt o provocare pentru Uniunea Europeană. Războaiele și conflictele armate, tensiunile etnice, încălcările sistematice ale drepturilor omului, precum refuzul de a permite oamenilor să își practice convingerile religioase, catastrofele naturale și lipsa unor structuri economice și democratice adecvate sunt principalele cauze ale acestui tip de flux de migrație. Acest fenomen este deosebit de îngrijorător deoarece ar putea cauza sau exacerba tensiuni, atât între țările de origine și țările de destinație, cât și între țările de origine și țările de tranzit. Pentru a face față acestei provocări în mod eficient, Uniunea Europeană trebuie să pună în aplicare o politică de prevenire, folosind instrumentele cele mai adecvate de politică externă cu scopul de a aborda cauzele instabilității direct, astfel încât emigrarea să devină o oportunitate, nu o necesitate disperată.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. − (ES) Am votat împotriva raportului Provera referitor la fluxurile migratorii cauzate de instabilitate: domeniul de aplicare și rolul politicii externe a UE, deoarece resping politica Uniunii Europene privind migrația; politica „Fortăreței Europa”, cu frontiere care sunt blindate pentru bărbați și femei, însă care, în schimb, se evaporă când este vorba despre capital. Acest raport susține o politică europeană privind migrația care nu se bazează pe înțelegerea faptului că emigrarea este un drept și nu o infracțiune, și nu garantează principiul sacru al solicitării de azil. Ipocrizia UE este îngrozitoare: scoate în afara legii imigranții fără acte legale. Imigranții ilegali sunt folosiți la muncă în procesul de acumulare rapidă de capital printr-o încălcare directă a naturii universale a drepturilor omului. UE, care nu poate să existe decât prin imigrație economică, dă dovadă de foarte mult cinism. Ceea ce se întâmplă în Africa de Nord este o dovadă a „Fortăreței Europa”. Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex) nu are nicio legătură cu solidaritatea sau cooperarea pentru a ajuta oamenii să lupte împotriva dictaturilor precum cele ale lui Ben Ali, Mubarak sau Gaddafi: când mii de africani fug de represiune și de război, UE îi închide.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Fluxurile migratorii cauzate de instabilitate reprezintă o provocare pentru UE. Războaiele și conflictele armate, tensiunile etnice, încălcările sistematice ale drepturilor omului, precum refuzul de a permite oamenilor să își practice convingerile religioase, catastrofele naturale și lipsa unor structuri economice și democratice adecvate sunt principalele cauze ale fluxurilor de migrație de acest gen. Acest fenomen este deosebit de îngrijorător deoarece ar putea provoca și exacerba tensiuni atât între țările de origine și țările de destinație, cât și între țările de origine și țările de tranzit. Pentru a face față acestei provocări în mod eficient, UE ar trebui să ducă o politică de prevenire, folosind toate instrumentele de politică externă adecvate menite să abordeze cauzele instabilității, astfel încât emigrarea să devină o oportunitate, nu o necesitate. Pe termen lung, UE ar putea lua măsuri eficiente pentru optimizarea folosirii propriilor sale instrumente financiare și a structurilor instituționale existente. Măsurile propuse în raport nu sunt suficiente și sunt prea declarative. Avem nevoie de un plan financiar economic specific. În caz contrar, Europa se va sufoca din cauza valului de migrație ilegală. În calitate de prim pas spre rezolvarea acestei probleme, raportul este foarte folositor.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) În contextul izvorului neîncetat de migranți care vin în Europa, ar părea cu atât mai important să adoptăm o poziție împotriva legalizării imigranților economici. Este necesar ca țările în curs de dezvoltare să primească sprijinul nostru astfel încât acești oameni să fie încurajați să rămână în țările lor natale. Nu are nicio logică să permitem oamenilor din țările în curs de dezvoltare să intre pe piața muncii, îndeosebi deoarece rata șomajului în zona euro este în prezent de 9,9 %. Raportul original al dlui Provera a fost foarte bun și echilibrat. Cu toate acestea, diverse amendamente l-au schimbat într-un sens negativ, din păcate. Din acest motiv am votat împotriva raportului.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții deoarece, ca urmare a neliniștii din țările arabe în contextul intensificării considerabile a fluxurilor migratorii, este important ca în întreaga UE să funcționeze o politică comună privind imigrația. Având în vedere faptul că migrația nu poate fi oprită, politica externă trebuie să joace un rol special în acest domeniu. Țările de la frontierele externe ale UE sunt afectate cel mai mult de creșterea fluxurilor migratorii. Prin urmare, trebuie să depunem toate eforturile pentru a garanta faptul că politica comună a UE privind migrația se stabilește la nivelul UE astfel încât fluxurile migratorii să fie gestionate și controlate în mod optim. Numai eforturile comune vor proteja creșterea economică, sustenabilitatea pieței muncii și domeniul de aplicare pentru dezvoltare de consecințele negative în aceste țări care se confruntă cu cele mai mari fluxuri de imigranți. Acesta va fi un instrument eficient pentru a opri imigrația ilegală, criminalitatea organizată și traficul de persoane. UE trebuie să depună toate eforturile pentru a se asigura că migrația legală este promovată și că putem lupta împotriva imigrației ilegale eficient. Este foarte important să instituim un sistem pentru migrația legală, ținând cont de necesitățile pieței muncii din Europa și de capacitatea fiecărui stat membru de a găzdui și de a integra imigranți.

Imigranții legali din statele membre ale Uniunii Europene trebuie să aibă aceleași drepturi și obligații ca alți lucrători. În plus, este foarte important ca în fiecare țară să se reducă migrarea talentelor și plecarea specialiștilor calificați. În acest scop trebuie să introducem ajutorul pentru repatriere, să promovăm migrația circulară, să reglementăm practicile de recrutare și să susținem consolidarea capacităților.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Provera cu privire la unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii: solidaritatea dintre oameni. Având în vedere crizele politice din Africa de Nord și răspunsul încet sau complet absent al politicii europene privind fluxurile migratorii, situația actuală este atât de gravă și problematică încât cred că ar trebui soluționată fără întârziere. Prin adoptarea acestui text, Consiliul a fost invitat – o invitație care nu poate și nu trebuie să fie ignorată – să implementeze pe deplin clauza de solidaritate prin intermediul unui plan practic de acțiune și împărțirii poverii între statele membre. Textul pledează în special pentru standarde minime pentru acordarea de protecție temporară imigranților și măsuri concepute pentru a împărți responsabilitățile și eforturile între statele membre care, precum Italia, primesc imigranți în mod responsabil și suportă consecințele de unele singure.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Este important că, la nivel european, corelăm creșterea presiunii cauzate de fluxurile migratorii cu politica externă a UE. Inițiativa europeană ar putea ajuta țările instabile din punct de vedere politic din Africa de Nord din care provin numeroși imigranți ilegali. Putem și trebuie să folosim pe deplin instrumente precum programele de ajutor pentru dezvoltare și cooperare și acordurile de readmisie. În mod evident, aceste chestiuni vor fi cruciale în viitorul imediat, atât pentru Grecia, cât și pentru restul UE, motiv pentru care am votat în favoarea acestui raport deosebit.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Fluxurile migratorii cauzate de instabilitate sunt în prezent o provocare majoră pentru UE. Acestea sunt cauzate de războaie, conflicte armate, tensiuni etnice, încălcări ale drepturilor omului, precum refuzul de a permite oamenilor să își practice convingerile religioase, catastrofe naturale și lipsa unor structuri economice și democratice. Acesta este un fenomen în creștere care provoacă tensiuni, atât între țările de origine și țările de destinație, cât și între țările de origine și țările de tranzit. Acest raport stabilește un set de recomandări menite să permită UE să răspundă eficient la această provocare. Dintre măsuri aș sublinia adoptarea unei politici de prevenire care vizează combaterea directă a cauzelor instabilității, astfel încât emigrarea să devină mai degrabă o oportunitate decât o nevoie disperată, și a cooperării pentru dezvoltare cu o viziune politică mai cuprinzătoare care să includă securitatea, cooperarea regională și acordurile bilaterale cu țările de origine și țările de tranzit. Aceste obiective ar trebui să fie urmărite împreună cu Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, care sunt legate strâns de stabilitate politică și ar trebui să încadreze întregul proces.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Fluxurile migratorii cauzate de instabilitate sunt consecința indirectă a încălcărilor drepturilor omului, a catastrofelor naturale și a lipsei de structuri economice și sociale capabile să asigure bunăstarea secțiunilor generale ale societății. Aceste aspecte reprezintă o provocare pentru Uniunea Europeană din cauza eforturilor pe care le implică atât în termeni de cooperare pentru dezvoltare, cât și în termeni de prevenire a tensiunilor sociale, care sunt adesea create atât între țările de origine și cele de destinație, cât și între țările de origine și țările de tranzit ale imigranților. Această provocare necesită răspunsuri practice din partea UE care sunt concepute pentru a aborda atât cooperarea pentru dezvoltare, cât și politica externă, punând în aplicare măsuri preventive atât la nivel regional, cât și la nivel global, măsuri care să folosească toate instrumentele de politică externă disponibile și să se axeze pe securitate, cooperare regională, acorduri bilaterale cu țările de origine și de tranzit și protecția drepturilor omului și democratizare. Dată fiind convingerea mea fermă potrivit căreia este important ca UE să acționeze direct asupra cauzelor instabilității, parțial prin îmbunătățirea folosirii instrumentelor disponibile, nu am altă opțiune decât să votez în favoarea propunerii.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Fluxurile migratorii cauzate de instabilitate sunt o provocare pentru Uniunea Europeană. Războaiele și conflictele armate, tensiunile etnice, încălcările sistematice ale drepturilor omului – precum refuzul de a permite oamenilor să își practice convingerile religioase proprii – catastrofele naturale și lipsa de structuri economice și democratice adecvate sunt cauzele principale ale acestui tip de flux de migrație.

Acest fenomen este deosebit de îngrijorător deoarece ar putea cauza sau exacerba tensiuni, atât între țările de origine și țările de destinație, cât și între țările de origine și țările de tranzit. Pentru a face față acestei provocări în mod eficient, Uniunea Europeană trebuie să pună în aplicare o politică de prevenire, folosind instrumentele cele mai adecvate de politică externă cu scopul de a aborda cauzele instabilității direct, astfel încât emigrarea să devină o oportunitate, nu o necesitate disperată.

O politică europeană privind reglementarea migrației ar trebui să combine măsurile de cooperare pentru dezvoltare cu o viziune politică mai cuprinzătoare care să includă securitatea, cooperarea regională, acordurile bilaterale cu țările de origine și țările de tranzit, protejarea drepturilor omului și democratizarea.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Gestionarea fluxurilor migratorii cauzate de instabilitatea politică reprezintă o provocare fundamentală pentru Uniunea Europeană. Războaiele și conflictele armate, tensiunile etnice, încălcările sistematice ale drepturilor omului, catastrofele naturale și lipsa unor structuri economice și democratice adecvate sunt cauzele principale ale acestor fluxuri.

Cred că acum este necesar să implementăm o politică de prevenire, aplicând instrumentele cele mai adecvate pentru a lua măsuri cu privire la cauzele instabilității. Politica externă europeană ar trebui să se axeze pe cauzele principale ale instabilității și pe aspectele structurale în țările de origine. Cred că acest text reprezintă un alt instrument care poate fi folosit de UE deoarece conturează o politică coerentă și eficientă privind fenomenul fluxurilor migratorii, îndrumând alegerile sale pe calea cea mai adecvată în vederea recreării condițiilor necesare stabilității politice, economice și sociale.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Mă opun categoric raportului în cauză. Mottoul „unită în diversitate” permite tuturor să fie stăpâni în propria lor curte și Uniunea Europeană nu poate și nu trebuie să ne oblige să acceptăm musafiri nedoriți. A ne refuza nouă înșine dreptul de a repatria imigranții ilegali în țările de origine este împotriva tuturor normelor de bun simț. Dacă egalitatea nu va fi respectată, riscăm să fim invadați de milioane de oameni disperați care sunt pe fugă. Oamenii care suferă trebuie să fie ajutați, însă în propriile lor țări, prin împiedicarea traficului de persoane.

Resping categoric acuzațiile de rasism și xenofobie europene, deoarece m-am săturat să văd imigranți tunisieni ilegali intrând în grevă deoarece nu primesc bani să-și cumpere țigări, refuzând să consume mâncare care conține ton deoarece miroase a pește și, odată ajunși în Italia, solicitând cazare și muncă (gratis, bineînțeles), când avem și noi săracii și șomerii noștri autohtoni.

Complimentele aduse Înaltei Reprezentante pentru afaceri externe, dna Ashton, sunt cu siguranță irosite deoarece, în realitate, domnia sa nu a avut habar despre cum să gestioneze criza actuală din Maghreb. Cireașa de pe tort, între timp, este faptul că trebuie să privim lesbienele, homosexualii, bisexualii, transsexualii și transgenii ca pe persoane persecutate sau cu mai puține drepturi și, prin urmare, demne de atenție specială.

  Nikolaos Salavrakos (EFD), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului dlui Provera deoarece consider că raportul domniei sale adoptă o atitudine realistă față de această problemă și avem nevoie cu disperare de împărțirea poverii imigrației, propusă de domnia sa. Imigrația este o chestiune dificil de soluționat; cu toate acestea, poate fi gestionată, dacă luăm măsurile adecvate. Problema nu poate rămâne doar pe umerii Greciei, Italiei și Spaniei. Din ianuarie, 23 000 de imigranți au intrat în Italia. Trebuie să încercăm, în special în lumina evoluțiilor din Africa de Nord și din lumea arabă, să găsim o strategie europeană care să abordeze problema imigrației, astfel încât să nu lăsăm statele membre în voia sorții, și să ne asigurăm totodată de faptul că nu se profită de oamenii nefericiți obligați să migreze și de cetățenii Europei care poartă această povară.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Această rezoluție are meritul de a pune în mișcare dezbaterea despre politica Uniunii privind migrația, deși textul ar fi putut fi mai concret și formulat mai bine. Chiar acum, când situația din Africa de Nord dă naștere unor fluxuri mari de imigranți, UE nu reușește să nimerească ținta deoarece nu își asumă nicio responsabilitate clară. Frontex nu poate fi singurul instrument implicat în abordarea crizei refugiaților. Europa trebuie, de asemenea, să dezvolte urgent un plan de acțiune în vederea împărțirii poverii, pentru a ajuta la relocarea refugiaților din regiune și a oferi sprijin persoanelor fără adăpost. Consider că este regretabil că, în circumstanțele de față, amânarea unui acord care gestionează cooperarea dintre UE și Libia a fost aparent singura opțiune posibilă. În astfel de acorduri, nu înăsprirea controlului la frontierele Uniunii, ci supravegherea ratificării și respectării Convenției de la Geneva ar trebui să fie grija principală. Sper că această rezoluție este un prim pas spre o abordare mai globală cu privire la chestiunea refugiaților, astfel încât oamenii să fie tratați într-un mod mai uman.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Am votat pentru raportul dlui Provera referitor la fluxurile migratorii cauzate de instabilitate: domeniul de aplicare și rolul politicii externe a UE. Colaborarea între politica externă și politica privind migrația este esențială. Trebuie să acordăm atenție cauzelor profunde ale instabilității în anumite regiuni din lume și să gestionăm fluxurile migratorii eficient. Politica de gestionare a migrației ar trebuie să fie combinată eficient cu politica europeană de cooperare pentru dezvoltare, și ar trebui să țină cont de aspectele privind securitatea, cooperarea regională în țările din sud și acordurile de cooperare cu țările de origine și cele de tranzit. Cât despre rolul central al unor țări terțe în această politică, sunt convinsă că este foarte important ca UE să semneze acordurile de cooperare care urmează să fie semnate cu aceste țări pentru a lupta împotriva imigrației ilegale. În acest sens, acordul de cooperare dintre Libia și Uniunea Europeană, care pentru moment este amânat, trebuie să fie restabilit.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) Recesiunea și instabilitatea politică care predomină în mai multe țări au ajutat la impulsionarea fluxurilor migratorii și aceasta este o provocare pentru UE. Măsurile propuse în acest raport vor ajuta la abordarea acestei probleme care înspăimântă în mod direct țările de la frontierele UE și indirect întreaga UE. Una dintre aceste măsuri este dezvoltarea unui sistem permanent de supraveghere pentru activitățile Frontex și operațiunile legate de gestionarea fluxurilor migratorii, care trebuie să fie permanent și stabil. Din acest motiv am votat în favoarea raportului dlui Provera.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Salut adoptarea acestei rezoluții echilibrate care propune căi pentru a răspunde provocărilor cauzate de presiunile migratorii cu care se confruntă Europa. Cred că este esențial ca politica UE privind migrația și politica sa de ajutor pentru dezvoltare să se completeze una pe cealaltă. La originea fenomenelor de migrație stau drame nevăzute, și o parte a soluției constă în politica de ajutor pentru țările terțe, care va contribui la dezvoltarea și la stabilitatea acestora. Aceasta este o altă chestiune care trebuie luată în considerare de politica europeană de vecinătate (PEV). Cred că este nevoie urgent de un răspuns la nivelul întregii Uniuni și solicit statelor membre și Comisiei să mobilizeze instrumentele și resursele necesare. Această măsura va fi pusă în aplicare prin consolidarea resurselor și a rolului Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (FRONTEX). Va fi pusă în aplicare, de asemenea, prin punerea la dispoziția regiunilor și a orașelor de pe coasta mediteraneană care vor trebui să facă față urgențelor umanitare care vor fi cauzate de acest aflux de imigranți și care vor trebui să garanteze menținerea ordinii și să încurajeze integrarea imigranților legali a asistenței corespunzătoare. În opinia mea, solidaritatea europeană între statele membre și țările terțe trebuie să existe solidaritate deplină.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Am votat în favoarea acestui raport. După cum subliniază raportul, valul actual de imigranți provoacă tensiuni imense între țările de origine, țările de destinație și țările de tranzit, precum și în interiorul țărilor de destinație însele. Ca măsură preventivă, dl Provera propune stabilirea cauzelor principale ale migrației și abordarea lipsei de stabilitate democratică și economică în țările de destinație în cadrul politicii externe europene. Parlamentul European a întocmit diverse rapoarte în domeniul politicii de dezvoltare care au solicitat Comisiei și, în special, baronesei Ashton să includă situația drepturilor omului în toate negocierile sale și să ofere sprijin și să faciliteze comerțul numai în acest context. Aș dori să profit de această ocazie pentru a reitera această solicitare.

Raport: Elisabeth Jeggle (A7-0016/2011)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale întrucât femeile din societatea contemporană își asumă roluri multifuncționale în contextul legăturilor lor familiale și profesionale individuale; întocmai prin această multitudine de roluri, femeile pot aduce o contribuție semnificativă la progres și la inovare la toate nivelurile societății, precum și la ameliorarea calității vieții, îndeosebi în zonele rurale. Din păcate, se înregistrează o scădere a numărului de femei în zonele rurale. Prin urmare, pentru a asigura o situație stabilă pentru populațiile care lucrează în agricultură, politica de dezvoltare rurală ar trebui să se orienteze mai mult către crearea unor condiții de trai și de muncă inovatoare și sustenabile în zonele rurale. Sunt de acord cu opinia raportoarei potrivit căreia ar trebui să încurajăm spiritul și inițiativele întreprinzătoare ale femeilor, în special prin promovarea deținerii de proprietăți de către femei, rețele de femei întreprinzătoare, și crearea de condiții în sectorul financiar pentru a se facilita accesul femeilor de afaceri din mediul rural la investiții și la credite – întărindu-le astfel capacitatea de acțiune pe piață și permițându-le să dezvolte afaceri din care să-și asigure un trai stabil. Este, de asemenea, important să se acorde sprijin eforturilor politice de consolidare a rolului femeilor în agricultură, prin facilitarea exercitării de către acestea a unei activități antreprenoriale în agricultură. Trebuie îmbunătățit accesul femeilor la terenuri și la credite pentru a încuraja stabilirea femeilor în zonele rurale și deținerea de către acestea a calității de actori în sectorul agricol.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Sunt încântată să susțin raportul dnei Jeggle întrucât acordă atenție procentului de 42 % de femei care trăiesc în zonele rurale și desfășoară o activitate esențială pentru dezvoltarea, stabilizarea și modernizarea acestora, prin inventarea unor noi forme antreprenoriale. Muncind din greu, aceste femei au demonstrat că pot contribui la evoluția stilurilor de viață și de activitate tradiționale din mediul rural, construind afaceri care pot genera locuri de muncă și care permit reconcilierea angajamentelor familiale cu viața profesională.

Obiectivul de a asigura condiții de viață echivalente în toate regiunile și de a evita dezvoltarea unilaterală a centrelor urbane presupune ca mediul rural să fie dotat cu cea mai modernă infrastructură în domeniul tehnologiei informației, cu acces adecvat la conexiunile în bandă largă și dezvoltarea formelor antreprenoriale în format electronic, cum ar fi activitățile economice electronice, care permit desfășurarea activităților comerciale indiferent de distanța față de centrele urbane.

În plus, trebuie, de asemenea, să îmbunătățim formarea femeilor și să facilităm accesul la credite pentru a susține formele antreprenoriale feminine. Politicile de protecție socială care urmează să fie adoptate trebuie să aibă în vedere și condițiile de trai ale femeilor imigrante angajate ca lucrătoare sezoniere în exploatații agricole, în special în ceea ce privește faptul că este necesar ca acestora să li se ofere cazare adecvată, asigurare medicală și servicii medicale adecvate.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Respectarea principiului egalității de gen este o cerință esențială în cadrul strategiei Europa 2020 și ar trebui promovată în vederea creșterii numărului de femei în cadrul activităților economice și sociale și a egalității drepturilor femeilor și bărbaților în cadrul sectorului agricol în special. Consider că este important să subliniez rolul pe care îl joacă femeile în exploatațiile agricole și în zonele rurale. Prin urmare, politicile de susținere trebuie să reflecte mai mult decât până acum rolul important, nevoile și situația femeilor din mediul rural. Încurajez statele membre să creeze stimulente în mediul rural pentru promovarea femeilor ca producătoare sau ca antreprenoare, participarea lor la procesul politic, inclusiv reprezentarea în consiliul director al instituțiilor, pentru a sprijini egalitatea de roluri între femei și bărbați.

Am votat în favoarea acestui raport care contribuie la lupta împotriva excluderii sociale din zonele rurale. Politicile de dezvoltare rurală au misiunea esențială de a asigura egalitate de drepturi între femei și bărbați, condiții de viață echivalente în toate regiunile, evitând o dezvoltare unilaterală a zonelor urbane foarte populate, astfel încât satele să nu mai fie părăsite în masă.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Întrucât femeile reprezintă 42 % dintre persoanele implicate în sectorul agricol, este evident că joacă un rol important în zonele rurale și în întreprinderile agricole. Trebuie să recunoaștem și să susținem femeile și contribuția lor la agricultură și la stilul de viață rural și, în acest scop, susțin acest raport important. Politicile agricole UE trebuie să recunoască în mod corespunzător, pe viitor, rolul femeilor. Susțin afirmațiile din raport cu privire la munca excelentă a rețelelor de femei în ceea ce privește revigorarea comunităților rurale și promovarea egalității și a incluziunii sociale în mediul rural. Acestea trebuie să primească mai mult sprijin politic la nivel local, național și european. În Irlanda, de exemplu, ICA este o organizație importantă și influentă în zonele rurale care a sărbătorit recent 100 de ani de existență, are aproximativ 11 000 de membri și susține femeile din mediul rural de mult timp. Trebuie acordat sprijin corespunzător organizațiilor locale și, pe viitor, acestea trebuie luate în considerare în politicile agricole ale UE.

  Regina Bastos (PPE), în scris. − (PT) Femeile joacă un rol tot mai important în sectorul agricol și în zonele rurale. În ultimii ani, sprijinul acordat femeilor pentru propriile proiecte le-a permis să facă progrese semnificative, ceea ce a dus la creșterea nivelului de dezvoltare a societății rurale în ansamblu.

Femeile contribuie la progresul modelelor economice tradiționale și al stilurilor de viață în zonele rurale, contribuind totodată la stabilizarea și modernizarea modelelor de afaceri implicate, și, în consecință, la dezvoltarea durabilă a zonelor rurale. Și în zonele rurale femeile se așteaptă să poată să își realizeze propriile proiecte legate de viață, să fie independente din punct de vedere economic și să facă față provocărilor familiale.

În consecință, acest raport, în favoarea căruia am votat, recomandă să se ia în considerare mai mult gama largă de aptitudini profesionale, interese și realizări ale femeilor pentru ca locurile de muncă în agricultură să rămână o opțiune atractivă pentru acestea. Garantarea faptului că bărbații și femeile pot reuși și pot avea perspective bune de trai în zonele rurale ar trebui să fie obiectivul principal al politicii rurale europene.

  George Becali (NI), în scris. − Problema femeilor din mediul rural este actuală și reală pentru Uniune. Este însă foarte acută și urgentă pentru unele state membre noi, cum ar fi și România, în care ponderea zonelor rurale este foarte ridicată, cu o rată a ocupării extrem de scăzută. Avem nevoie de o abordare adecvată și care să aibă susținere financiară în viitoarea PAC pentru a obține rezultate în crearea unor condiții de viață atractive pentru femeile și bărbații din aceste zone. Sunt de acord cu ideea formulată de doamna Jeggle privind o rețea europeană a femeilor din mediul rural, susținută și ca urmare a măsurilor din pilonul II al PAC, dar și cu ideea că reforma PAC ar trebui să acorde prioritate accesului femeilor din zonele rurale la servicii și ajutoare, conforme cu nevoile fiecărui stat membru.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Raportul discutat astăzi este extrem de important deoarece se axează pe aspectele principale la care trebuie să se lucreze pentru a obține o contribuție eficientă a femeilor la dezvoltarea zonelor rurale, propunându-și totodată să îmbunătățească perspectivele de ocupare a forței de muncă în contextul noii politici agricole comune (PAC).

După părerea mea, rolul femeilor în întreprinderile agricole și în mediul rural reprezintă un aspect semnificativ al politicilor de dezvoltare teritorială. Într-adevăr, unul dintre obiectivele principale ale politicii europene privind zonele rurale este asigurarea condițiilor de trai egale în toate regiunile astfel încât, chiar și în mediul rural, bărbații și femeile să aibă posibilitatea de a profita de oportunitățile de a construi ceva.

În timpul etapei actuale de dezvoltare a PAC, se acordă o importanță deosebită luării în considerare a femeilor care trăiesc în zonele rurale, precum și eliberării potențialului acestora. Cred că, pentru o viziune orientată către viitor asupra lumii, vor trebui depuse eforturi mai mari pentru folosirea durabilă a zonelor rurale, care trebuie să fie eficiente atât din punct de vedere energetic, cât și din punct de vedere calitativ. În plus, toate persoanele implicate în procesul de reformă agricolă vor trebui să-și asume mai multe angajamente.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Obiectivul politicii agricole comune este de a promova dezvoltarea durabilă de înaltă calitate a zonelor rurale. Am votat în favoarea textului deoarece consider că femeile joacă un rol extrem de important în societatea modernă. În ultimii ani, a devenit evident că o mare parte a proiectelor desfășurate în zonele rurale ar fi fost de neconceput fără implicarea activă a femeilor. Consider, de asemenea, că condițiile de trai trebuie să fie îmbunătățite în zonele rurale. Putem realiza acest lucru prin lărgirea accesului la infrastructură, facilități și servicii în viața cotidiană. Femeilor trebuie să li se acorde ocazia de a realiza un echilibru între viața profesională și cea familială, iar comunitățile rurale trebuie păstrate. Femeile trebuie să aibă acces la servicii, facilități și structuri de sprijin. Rolul lor trebuie să fie consolidat și în procesul decizional.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Având în vedere faptul că riscul de excluziune socială în zonele rurale este mai mare pentru femei decât pentru bărbați, și având în vedere importanța acestui aspect, susțin ferm această rezoluție care atrage atenția asupra rolului femeilor în agricultură și solicită să se țină mai mult seama de aptitudinile profesionale legate de agricultură și nelegate de agricultură ale femeilor în cadrul strategiilor de dezvoltare de la nivelul întreprinderilor și de la nivel regional și care încurajează totodată crearea de stimulente pentru a promova participarea femeilor la forța de muncă, prin eliminarea oricărei forme de discriminare, îmbunătățirea instruirii disponibile și accesul la cursuri postuniversitare și de specialitate.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece cred că dezvoltarea regională devine o chestiune destul de relevantă în prezent, căci zonele rurale sunt populate din ce în ce mai puțin din cauza schimbărilor sociale și ale celor ale structurilor sociale, schimbării valorilor și a unei puternice tendințe de individualizare. Sunt pe deplin de acord cu faptul că una dintre măsurile importante care ar putea să schimbe această tendință emergentă către urbanizare constă în crearea unor condiții de trai și de muncă adecvate în zonele rurale. Experiența demonstrează că calitatea vieții și puterea economică în zonele rurale sunt strâns legate de femei și de rolul pe care îl joacă acestea în agricultură. În consecință, este extrem de important ca măsurile propuse în raport, care le-ar permite femeilor să își realizeze propriile proiecte legate de viață, să fie independente din punct de vedere economic și să facă față provocărilor familiale cu la fel de mult succes ca în mediul urban în prezent. Măsurile enumerate în raport includ menținerea și dezvoltarea formării și consilierii acordate femeilor ce pune accentul pe mediul rural, menținerea sprijinului UE pentru agricultură și întreprinderile din mediul rural, dezvoltarea celei mai importante infrastructuri și a infrastructurii din domeniul tehnologiei informației și ocazia de a profita de pensionare anticipată și multe alte măsuri.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. − (IT) Aș dori să o felicit pe colega mea, raportoarea, dna Jeggle, pentru munca sa care a dat Parlamentului posibilitatea să recunoască public rolul multifuncțional jucat de femei în sectorul agricol. În ciuda faptului că 42 % din aproximativ 27 de milioane de lucrători în sector sunt femei și aproape 29 % dintre întreprinderile agricole sunt conduse de către o femeie, rolul femeii nu este recunoscut cum se cuvine deocamdată.

Am votat în favoarea acestui document deoarece sunt de acord cu necesitatea de a recunoaște rolul unic jucat de femei în agricultură. În plus, cred că avem obligația de a identifica nevoile specifice ale femeilor din zonele rurale și de a ne asigura că strategiile viitoare, începând cu următoarea reformă a politicii agricole comune (PAC), vor respecta în mod adecvat aceste cerințe. Uniunea Europeană nu trebuie să treacă cu vederea aspirațiile profesionale, familiale și sociale ale femeilor care trăiesc în zonele rurale. Pentru a permite acest lucru, se cuvine așadar ca instituțiile europene să asigure serviciile de sprijin necesare și un pachet inovator care să nu vizeze exclusiv piața.

În cele din urmă, sunt de acord cu propunerile făcute de către raportoare, dna Jeggle, mai ales în ceea ce privește necesitatea ca femeile să fie reprezentate mai bine în organizațiile politice, economice și sociale din domeniul agricol.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Salut importanța acordată de Comisie rolului femeilor în dezvoltarea zonelor rurale. Rolul multifuncțional al femeilor în ultimii ani, atât din punct de vedere economic, cât și din punct de vedere social, este o realitate cu privire la care nu ar trebui să rămânem indiferenți. Acest lucru este valabil mai ales pentru agricultură, un sector la care femeile au contribuit semnificativ în ultimii ani, mai ales în ceea ce privește diversificarea exploatațiilor agricole și ajustarea la piață. Astfel, și în linie cu obiectivele politicii agricole comune de a încuraja folosirea mai durabilă a zonelor rurale, trebuie să luăm măsuri în vederea satisfacerii necesităților și aspirațiilor femeilor din aceste zone. În acest scop, trebuie acordată o atenție deosebită menținerii și dezvoltării infrastructurii de sprijin necesare, importanța acordată educației fiind extrem de semnificativă.

  Nessa Childers (S&D), în scris. − Salut măsurile luate astăzi de către Parlamentul European pentru a susține și a consolida contribuția femeilor la sectorul agricol vital al Europei. Raportul „Femeile în agricultură” a fost susținut de o majoritate semnificativă a deputaților din Parlamentul European și este o măsură oportună. Nu multe persoane știu că 42 % dintre persoanele care lucrează în mod regulat în sectorul agricol sunt femei. Salut acest raport.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Având în vedere faptul că principiul egalității între sexe este promovat prin legislația europeană și reprezintă una dintre cerințele fundamentale ale Strategiei europene pentru anul 2020, consider oportună includerea acestui aspect în viitoarea politica agricolă comună, inclusiv prin utilizarea de noi instrumente care să promoveze acest principiu. Cred că viitoarea politica agricolă comună trebuie să fie o politică echitabilă, inclusiv pentru femei.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece susține că promovarea egalității de gen reprezintă un obiectiv cheie al UE și consideră că acest principiu ar trebui să fie inclus în politica agricolă comună (PAC). Este esențial să facilităm accesul femeilor la credite pentru agricultură. Acest raport contribuie, de asemenea, la promovarea creșterii economice și a dezvoltării rurale durabile.

  Göran Färm, Anna Hedh, Olle Ludvigsson, Marita Ulvskog și Åsa Westlund (S&D), în scris. − (SV) Am votat în favoarea raportului referitor la rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale deoarece considerăm că este esențial pentru combaterea lipsei de egalitate în societate. Raportul ilustrează, de asemenea, importanța existenței unei infrastructuri care funcționează bine și a furnizării anumitor servicii, de exemplu bandă largă și servicii de îngrijire a copilului, nu numai în orașe, ci și în zonele rurale. Totuși, am vrea să evidențiem faptul că nu considerăm că agricultura ar trebui să păstreze același procent din buget în următorul cadru financiar multianual; în opinia noastră, procentul total alocat agriculturii ar trebui redus semnificativ.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) În cazul în care susținem un angajament serios față de sectorul agricol – așa cum fac eu – și posibilitatea ca lucrul în mediul rural să fie o veritabilă alegere a stilului de viață pentru familii, este important să ne asigurăm că toți cei care vor face această alegere vor avea acces la condiții asemănătoare celor de care beneficiază persoanele din zonele urbane, în ceea ce privește sănătatea, educația și infrastructura de sprijin pentru familie.

Dezvoltarea și coeziunea socială presupun armonie între zonele rurale și cele urbane, fără ca cele dintâi să fie uitate sau considerate mai puțin atractive în mod sistematic. O astfel de schimbare de paradigmă poate implica, în mod normal, rolul activ al femeilor în comunitățile agricole. Nu am o viziune romantică și idilică asupra „evadării la țară”: dimpotrivă, știu că alegerea unui astfel stil de viață implică costuri, și înseamnă, adesea, renunțarea la accesul ușor la infrastructura esențială vieții moderne. Din acest motiv percep în mod favorabil preocupările menționate în acest raport, întrucât permit un angajament de promovare a infrastructurii de calitate pentru sprijinirea familiilor, educație, sănătate și transport și în mediul rural.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Promovarea egalității de gen este un obiectiv cheie al UE și al statelor sale membre. Acest principiu ar trebui inclus în politica agricolă comună (PAC) pentru a promova creșterea economică și dezvoltarea rurală durabile: fermele, agroturismul, marketingul direct și serviciile sociale reprezintă pietrele de temelie ale unei structuri rurale de aprovizionare, și ar trebui susținute într-un mod sustenabil prin PAC. Aceste servicii ar trebui să fie promovate prin intermediul PAC, pentru a oferi femeilor noi perspective și oportunități de a desfășura o activitate plătită, și, de asemenea, pentru a facilita reconcilierea vieții de familie cu viața profesională într-o măsură semnificativă. Trebuie să luăm măsuri împotriva îmbătrânirii populației din zonele rurale și, în acest scop, trebuie să creăm condiții pentru stabilirea persoanelor în aceste zone; trebuie, de asemenea, să subliniem importanța unor zone rurale dinamice și vibrante cu o populație diversificată. În acest context, aș sublinia importanța oportunităților de dezvoltare și a provocărilor adecvate pentru femeile tinere. Trebuie să susținem și să modernizăm mediul rural în calitate de zonă diversificată și extinsă în care să se trăiască și să se facă afaceri, utilizând, mai presus de toate, cunoștințele specializate și aptitudinile femeilor.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Această rezoluție se opune adoptării proiectului de regulament propus de către Comisie cu privire la „autorizarea și refuzul de autorizare a anumitor mențiuni de sănătate atribuite produselor alimentare și referitoare la dezvoltarea și sănătatea copiilor”, deoarece nu este compatibil cu obiectivele și conținutul Regulamentului privind mențiunile nutritive și de sănătate înscrise pe produsele alimentare. Acidul docosahexaenoic (DHA) se găsește în laptele matern, contribuind la dezvoltarea normală a vederii la copiii cu vârste de până la 12 luni. În contextul lipsei unui consens științific clar cu privire la efectul laptelui praf îmbunătățit cu DHA asupra copiilor, în alt mediu biologic decât laptele matern, fie că este vorba despre laptele praf sau despre alte produse alimentare pentru copii, credem că ar trebui adoptată o poziție preventivă și precaută.

Suntem îngrijorați de adoptarea proiectului de regulament în cauză, deoarece nu îndeplinește cerințele Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, care precizează, inter alia, faptul că „o mențiune ar trebui să fie justificată științific luând în considerare ansamblul datelor științifice disponibile”.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Toate politicile Uniunii Europene și ale statelor membre ar trebui să ia în considerare promovarea egalității și a drepturilor femeilor, împreună cu lupta împotriva discriminării bazate pe sex. Prin urmare, trebuie să acordăm importanță deosebită situației femeilor din agricultură și din zonele rurale, ale căror vieți suferă din cauza crizei profunde în care a fost afundat mediul rural de către politicile actuale, cum ar fi politica agricolă comună (PAC) și altele.

Femeile, care reprezintă aproximativ 42 % dintre cele 26,7 de milioane de persoane care lucrează în agricultură, sunt afectate cu precădere de falimentul a sute de mii de ferme mici și mijlocii și de procesul de distrugere a fermelor de familie, cauzate de reformele succesive ale PAC. La fel ca în alte domenii de activitate, ele sunt, de asemenea, victime ale șomajului, ale locurilor de muncă nesigure, ale salariilor scăzute și ale sărăciei, care au fost agravate de politicile antisociale impuse sub pretextul crizei.

În loc să spunem cuvinte goale, trebuie așadar să renunțăm la politicile care au creat situația actuală. Trebuie să atribuim valoare rolului femeilor, drepturilor lor, egalității și serviciilor publice în zonele rurale în materie de sănătate, educație, activități culturale și de petrecere a timpului liber, infrastructură socială...

(Explicarea votului a fost redusă în conformitate cu articolul 170 din Regulamentul de procedură)

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. − (DE) Acest raport merită sprijin din toată inima deoarece atrage atenția asupra rolului special al femeilor în întreprinderile agricole și în zonele rurale, oferind în același timp soluții la provocările actuale. Aceste soluții vor face mai atractive viața profesională și situația cotidiană pentru femei în zonele rurale. O parte din această soluție constă în sprijinirea accesului ieftin și ușor la servicii și facilități de sprijin precum grădinițe, clinici de tratament și așa mai departe, precum și la infrastructura necesară. Există, de asemenea, o propunere de utilizare a fondurilor UE pentru a îmbunătăți calitatea vieții în comunitățile rurale.

Un alt element esențial este accesul mai bun la școli, un nivel mai ridicat de instruire profesională și academică și o îmbunătățire a condițiilor sociale pentru femeile din zonele rurale. Aceste măsuri nu vor fi doar în beneficiul femeilor din zonele rurale; ele vor îmbogăți, de asemenea, aceste zone, dezvoltându-le ca un loc sustenabil unde se poate trăi și lucra.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui document deoarece este foarte important să evidențiem rolul pe care îl joacă femeile în exploatațiile agricole și în zonele rurale, ținând cont cu precădere de natura lor multifuncțională. O sarcină crucială pentru politica rurală europeană rămâne crearea de condiții de trai echivalente în toate regiunile, împiedicarea dezvoltării unilaterale a zonelor urbane cu populație densă astfel încât, chiar și în zonele rurale, femeile și bărbății să poată să aștepte cu interes să se stabilească aici și să aibă o viață de succes. În cazul în care dorim ca femeile de toate vârstele să rămână în mediul rural sau dorim să le încurajăm să se mute aici, atunci trebuie ca politicile de susținere să reflecte mai mult decât până acum nevoile și situația acestora. În condițiile societății moderne acestea pot fi realizate numai dacă se recurge la servicii, utilități și structuri care trebuie să fie accesibile și la prețuri rezonabile la nivel regional. Menținerea unei astfel de structuri de asistență și dezvoltarea acesteia adaptarea ei la nevoile femeilor trebuie să se numere printre cele mai importante strategii de asistență europene. Este necesar ca, încă din faza de planificare – de exemplu atunci când se construiește o grădiniță, când se înființează un serviciu de îngrijire pe timpul zilei sau când se dezvoltă transportul în comun – să se identifice noi abordări și să se includă femei de toate vârstele în procesul decizional. Un element fundamental al calității vieții și a muncii în mediul rural rămân învățământul școlar, formarea profesională, învățământul superior și formarea suplimentară.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE), în scris. − (FI) Viețile femeilor din zonele rurale s-au schimbat și s-au diversificat în ultimii 50 sau circa 50 de ani. Numărul locurilor de muncă tradiționale din aceste zone a scăzut. În același timp, au apărut stiluri de viață noi care le-au luat locul. Există diferențe accentuate în ceea ce privește mediul, educația femeilor și statutul acestora pe piața forței de muncă. Aceste schimbări trebuie să se reflecte, de asemenea, mai mult în politica de sprijin a Uniunii, în vederea ameliorării reconcilierii dintre viața de familie și viața profesională a femeilor din zonele rurale.

În ultimii ani, femeile și-au folosit educația și aptitudinile profesionale pentru a promova dezvoltarea economiei rurale tradiționale. Întreprinderile rurale inovatoare de orice fel, care se axează, de exemplu, pe servicii și agroturism, au relansat semnificativ structura economică rurală. Trebuie să susținem, de asemenea, construirea și dezvoltarea întreprinderilor rurale inovatoare pe viitor.

În cele din urmă, aș dori să evidențiez faptul că promovarea egalității de gen este unul dintre obiectivele principale ale UE și ale statelor membre. Politica agricolă comună a Uniunii ar trebui, prin urmare, să includă principiul promovării egalității.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Acest raport reprezintă o măsură luată de Parlamentul European pentru a îmbunătăți condițiile de trai și de muncă pentru femeile din zonele rurale și pentru a crea oportunități de dezvoltare a acestora. În centrul propunerilor din raport se află extinderea suplimentară a infrastructurii rurale care să le ofere femeilor perspective noi și oportunități de ocupare a forței de muncă. Chestiunea compatibilității muncă/familie este o problemă care afectează și persoanele din întreprinderile agricole. La fel ca raportoarea, sunt convinsă de faptul că o campanie de sprijin activ pentru zonele rurale este singura cale de a împiedica femeile de la a se muta la oraș. Pentru acest lucru este nevoie, de asemenea, de facilități de îngrijire a copilului bazate pe necesități și de o infrastructură adaptată familiilor din sectorul agricol, precum și de acces la Internet și alte tehnologii de comunicare. Pentru a putea pune în aplicare măsuri importante în zonele rurale pe viitor, vom solicita mijloace financiare suficiente pentru agricultură și pentru dezvoltarea zonelor rurale. Susțin solicitarea din raport, subliniind faptul că este important să nu reducem procentul de buget UE alocat agriculturii în cursul discuțiilor care urmează cu privire la viitorul cadru financiar al UE.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Am susținut ferm raportul întocmit de către colega mea, dna Jeggle, deoarece consider că conține principii importante care trebuie observate și respectate pe viitor. Dintr-un total de aproximativ 27 de milioane de persoane angajate în mod regulat în agricultură în UE, circa 42 % sunt femei în timp ce, conform datelor statistice oficiale, una din cinci exploatații agricole (aproximativ 29 %) este condusă direct de o femeie. Vă invit să luați în considerare aceste cifre atunci când evaluați contribuția imensă adusă de femei la dezvoltare în multe comunități locale care urmează, adesea, unei participări disproporționat de scăzute la procesele decizionale. Acesta este un obstacol pe care trebuie să-l depășim cu o politică a serviciilor care, prin intermediul noii politici agricole comune (PAC), va facilita procesele de dezvoltare și activitatea de natură rurală din multe domenii. Mă refer în special la educație, consultanță și inițiativele de înființare de întreprinderi, care, în cadrul celui de-al doilea pilon al politicii agricole comune, ar mai putea fi dezvoltate și care ar reprezenta un punct de cotitură pentru o îmbunătățire semnificativă a condițiilor de trai pentru femei, precum și pentru bărbați, în zonele rurale. Consider că aceasta este o cerință destul de strategică, mai ales când este vorba despre atingerea obiectivelor Strategiei UE 2020, cu referire, în special, la inițiativele menite să stimuleze inovarea, cercetarea și dezvoltarea.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. − (PL) Am votat astăzi la Strasbourg asupra raportului referitor la rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale. Personal, provin dintr-o zonă rurală, locuiesc într-o zonă rurală și a fost o perioadă când am lucrat din greu la ferma părinților mei. Pot să declar cu convingere deplină că femeile din zonele rurale influențează atât dezvoltarea și modernizarea fermelor, cât și, adesea, stimularea întregii comunități rurale, datorită eforturilor lor intense și a hotărârii de care dau dovadă. Activitățile lor în asociațiile rurale ale gospodinelor, eforturile lor de a păstra tradițiile și obiceiurile familiei, și, de asemenea, implementarea cu succes a soluțiilor noi în domeniul gestionării fermei sugerează că acestea reprezintă un grup care ar trebui să fie susținut și promovat și a cărui valoare ar trebui evidențiată. Aș dori să mulțumesc tuturor femeilor din zonele rurale, atât din Polonia, cât și din întreaga Uniune Europeană, pentru că muncesc din greu și pentru contribuția lor la dezvoltarea regională, și aș dori să fac cunoscut faptul că am votat în favoarea raportului Jeggle. Vă mulțumesc.

  David Martin (S&D), în scris. − Salut faptul că acest raport recunoaște rolul important jucat de femei în producția agricolă și necesitatea de a adapta anumite politici și condiții pentru a le ajuta. Cu toate acestea, nu cred că acest lucru ar trebui să fie folosit ca justificare pentru a aloca și mai mulți bani politicii agricole comune.

  Barbara Matera (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului deoarece cred ferm că trebuie să recunoaștem rolul central jucat de femei în locuri unde munca lor este fundamentală pentru performanța sau redresarea economiei locale în cauză, care contribuie la rândul său la creșterea generală a țărilor noastre.

Rolul femeilor în sectorul agricol s-a schimbat în mare măsură în ultimele decade, devenind o poziție tot mai multifuncțională. Din acest motiv, instituțiile europene ar trebui să ia măsuri care să vizeze evitarea unui exod al femeilor din mediul rural, sau în orice caz să încurajeze întoarcerea femeilor la viața rurală. Susținerea femeilor și a proiectelor acestora ar duce la progrese în dezvoltarea comunităților rurale în ansamblu.

Trebuie să le oferim femeilor care lucrează în sectorul agricol șansa de a-și realiza propriile proiecte legate de viață, asigurându-le independența economică, și permițându-le să-și îndeplinească responsabilitățile familiale. Locurile de muncă în agricultură trebuie să rămână atractive pentru femei astfel încât acestea să-și poată utiliza competențele profesionale multiple. În această perioadă de criză financiară și economică, este esențial să creăm condiții de muncă echivalente în mediul rural și în orașe, cu scopul de a repopula teritorii care ar putea oferi un imbold redresării economice dintr-o regiune europeană dată.

  Véronique Mathieu (PPE), în scris. – (FR) Toate schimbările radicale din zonele rurale europene reprezintă provocări în termeni de populație, locuri de muncă, servicii și mediu. Trebuie să evidențiem impactul important al prezenței și al implicării femeilor asupra calității vieții și a economiei rurale. Femeile vor reprezenta un potențial mare pentru Uniunea Europeană atunci când aceasta se va angaja să dezvolte și să valorifice economia rurală în Europa. Astfel, fondurile UE pot contribui la îmbunătățirea calității vieții și a muncii în zonele rurale, prin stimularea veniturilor, prin școlarizare, prin formare profesională și academică și formare suplimentară.

Viitorul sectorului agricol depinde de abilitatea sa de a se diversifica. Potențialul serviciilor furnizate de exploatațiile agricole depinde, în afară de producția lor alimentară, de creativitatea actorilor implicați, la care femeile din rândul acestora au contribuit deja foarte mult. Există numeroase oportunități pentru crearea de servicii locale, și implicarea femeilor în acestea este cea mai bună cale de a garanta succesul proiectelor de acest gen.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Având în vedere importanța în creștere a femeilor în agricultură și în zonele rurale, noua politică agricolă comună (PAC) trebuie să ia în considerare acest aspect pentru a promova egalitatea de gen. Acesta este singurul mod prin care vom reuși să promovăm creșterea economică și dezvoltarea rurală durabile. Trebuie să creăm condiții de trai bune în zonele rurale, precum cele din zonele urbane, astfel încât femeile și familiile acestora să fie stimulate să rămână aici.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. − (ES) Am votat în favoarea raportului referitor la rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale deoarece cred că rolul lor este crucial în acest sector care angajează 14,6 milioane de persoane, sau 41 % dintre femei. Cu toate că sunt conștient de faptul că al doilea pilon al politicii agricole comune oferă sprijin proiectelor referitoare la condițiile de trai ale femeilor în zonele rurale, consider că este necesar să analizăm proiectele în curs pentru a identifica bunele practici și pentru a contribui la îmbunătățirea situației femeilor, care este afectată cu precădere de consecințele crizei structurale actuale a sistemului capitalist în zonele rurale. Acest lucru este adevărat mai ales atunci când luăm în considerare nivelurile ridicate de șomaj în rândul femeilor, la care trebuie să adăugăm faptul că multe femei nici măcar nu participă pe piața forței de muncă, ceea ce înseamnă că nu sunt înregistrate ca șomeri și nu sunt incluse în statisticile privind șomajul. Consider, de asemenea, că protecția socială pentru lucrătoarele din sectorul agricol este necesară pentru dezvoltarea zonelor rurale; așadar am votat pentru acest raport, care este un pas în această direcție.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − După cum am spus, raportul vizează sublinierea necesității de a implementa principiul egalității de gen în politica agricolă comună ca un mijloc de promovare a creșterii economice și a dezvoltării rurale durabile. Prin urmare, UE trebuie să își regândească strategiile de sprijin pentru a dezvolta zonele rurale într-un mod favorabil femeilor. Promovarea atitudinii și a aptitudinilor antreprenoriale ale femeilor în agricultură, îmbunătățirea accesului și a instruirii specifice pentru femei, dotarea zonelor rurale cu cea mai modernă infrastructură de tehnologie a informațiilor, recunoașterea mai mare și mai mult sprijin pentru rețelele femeilor, stimularea calității și a accesibilității facilităților și a serviciilor de infrastructură, beneficiile de asigurări sociale adecvate pentru femeile care lucrează în agricultură, răspunderea comună pentru exploatațiile agricole, atenția deosebită acordată femeilor imigrante se numără printre cele mai importante aspecte asupra cărora au căzut de acord grupurile politice diferite. Ei bine, cine ar vota împotriva raportului? Cât de populist și lipsit de concretitudine este! Se pare că raportoarea și-a arătat amabilitatea față de femeile care lucrează în agricultură. Nu se spune nimic concret despre copii și despre servicii medicale. Lipsa serviciilor medicale eficiente! Lipsa serviciilor medicale eficiente și a învățământului preșcolar în zonele rurale sunt întocmai aspectele care îngrijorează femeile din Letonia, Estonia și Lituania. Am votat „pentru”; totuși, raportul este nefinisat și lipsit de profesionalism.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Rolul femeilor continuă să fie unul de subordonare în sectorul agricol. Conform acestui raport, trebuie să răspundem cu mai multă atenție necesităților femeilor, în special în zonele rurale. Trebuie să punem la dispoziție oportunități pentru educație și formare suplimentară, precum și acces mai bun la servicii de îngrijire a copilului. Femeile care lucrează în agricultură contribuie tot mai mult la diversificarea și adaptarea exploatațiilor, ducând la o creștere importantă a multifuncționalismului în sectorul agricol. Pentru a putea menține factorul de atractivitate a agriculturii ca sursă a ocupării locurilor de muncă și ca stil de viață, femeilor ar trebui să li se acorde șansa de a influența deciziile în comisii și asociații. Este important, de asemenea, ca poziția femeilor în agricultură să devină mai sigură pentru a le oferi un stimulent pentru a rămâne în acest sector. Am votat în favoarea acestui raport deoarece trebuie să oprim declinul din agricultură prin toate mijloacele disponibile.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat în favoarea Raportului Jeggle, pe care îl apreciez, ca deputat ales în România, stat în care există un număr important de persoane implicate în activități agricole. Doresc, cu toate acestea, să precizez că sunt de părere că raportul ar fi trebuit să fie mai ferm în ceea ce privește condițiile de trai din mediul rural. Avem nevoie de un Fond european agricol pentru dezvoltare rurală puternic finanțat pentru a permite reducerea discrepanțelor între mediul rural și cel urban. În cadrul acestui fond, o componentă obligatorie trebuie să rămână investițiile în modernizarea infrastructurii fizice de bază. De asemenea, ar fi fost utile referiri suplimentare la îmbătrânirea populației rurale și la importanța programelor destinate pensionării timpurii a fermierilor și instalării tinerilor fermieri.

  Franz Obermayr (NI), în scris. − (DE) Femeile reprezintă, în multe privințe, coloana vertebrală a sectorului agricol. Rolul femeilor devine cu atât mai important cu cât încercăm mai mult să stabilim condiții adecvate pentru o industrie agricolă durabilă, responsabilă din punct de vedere ecologic, bazată pe exploatații mici. Din acest motiv este important ca societatea să acorde mai multă recunoaștere și respect muncii femeilor în sectorul agricol. În plus, trebuie să facem mai multe pe viitor pentru a răspunde necesităților concrete ale femeilor din sectorul agricol cu scopul a atrage generațiile tinere în industrie. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Wojciech Michał Olejniczak (S&D), în scris. − (PL) Astăzi Parlamentul European a adoptat o propunere de rezoluție referitoare la rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale. Experiența noastră din ultimele decade a demonstrat faptul că implicarea în creștere a femeilor și a cunoștințelor acestora, experiența și profesionalismul reprezintă un factor cheie în dezvoltarea tuturor ramurilor economiei. Din acest motiv și din altele, cred că unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii agricole comune ar trebui să fie transformarea zonelor rurale în zone mai atractive, acordând o importanță deosebită necesităților și rolului femeilor. Ar trebui să depunem eforturi pentru a ajuta femeile să își îndeplinească obiectivele și, de asemenea, să reconcilieze viața profesională cu cea familială. În acest scop, avem nevoie de acces garantat la servicii în sensul larg al cuvântului și la infrastructură în zonele rurale; avem nevoie, de asemenea, de oportunități de formare și dezvoltare personală. Este important să luăm măsuri pentru a susține formele antreprenoriale în rândul femeilor și pentru a combate toate manifestările de discriminare bazată pe sex. Trebuie să ne axăm, de asemenea, pe garantarea unei mai bune susțineri politice și financiare, de exemplu prin intermediul accesului mai ușor la investiții și la împrumuturi. Sunt sigur că toate aceste măsuri vor garanta faptul că potențialul femeilor cu privire la dezvoltarea agriculturii și a comunităților locale și a regiunilor întregi este folosit mai bine ca oricând.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții care vizează creșterea rolului femeilor în sectorul agricol și îmbunătățirea situației lor în zonele rurale, oferind mai multe garanții sociale și promovând ocuparea forței de muncă și formele antreprenoriale. Mai presus de toate, trebuie să depunem eforturi pentru a garanta înființarea unui sistem de protecție socială care să funcționeze eficient, care ar permite pensionarea anticipată și primirea indemnizației pentru concediul de maternitate. Pentru a crea un mediu favorabil promovării formelor antreprenoriale, toate zonele rurale trebuie să dețină cea mai modernă infrastructură de tehnologie a informațiilor. Accesul în bandă largă adecvat este unul dintre factorii principali care stau la baza creșterii activităților întreprinderilor mici și mijlocii în zonele rurale. În plus, trebuie să depunem eforturi pentru a garanta faptul că comunitățile rurale sunt păstrate și că sunt create oportunități pentru a reconcilia viața familială cu cea profesională. În consecință, trebuie să garantăm faptul că persoanele care locuiesc în zonele rurale primesc un nivel ridicat de asistență medicală, educație, servicii de îngrijire a copilului și alte servicii menite să acopere necesitățile cotidiene și care ar crea condiții de trai mai favorabile și ar reduce excluderea socială.

Statele membre care folosesc bani din fondurile structurale trebuie să stabilească și să pună în aplicare inițiative care ar promova participarea femeilor la piața forței de muncă, ar reduce inegalitatea socială și ar aborda chestiuni legate de infrastructura de transporturi. Trebuie să acordăm mai multă atenție asociațiilor de fermieri și ar trebui creată o rețea rurală europeană a femeilor pentru ca programele de dezvoltare în zonele rurale să fie puse în aplicare în totalitate.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Noua politică agricolă comună (PAC) ține cont, de asemenea, de chestiuni de natură socială precum rolul femeilor în zonele rurale. Obiectivul comun constă în a evita o situație în care dezvoltarea are loc exclusiv în centre de populație, evitând astfel discriminarea exercitată pe bază de gen sau de proveniența geografică a cetățenilor care trăiesc în mediul rural. Deoarece am fost de acord cu aceste principii, am votat în favoarea raportului care subliniază rolul important jucat de femei în exploatațiile agricole și în mediul rural, și atrage atenția asupra importanței acestui rol pentru politicile de dezvoltare teritorială. Raportul subliniază zonele în care trebuie să se depună eforturi pentru ca femeile să se integreze mai bine și pentru a profita de potențialul lor profesional, ducând la perspective mai bune de trai prin intermediul unei eficiențe ecologice și energetice mai mari în zonele rurale.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord cu majoritatea propunerilor înaintate, mai exact promovarea multifuncționalității în zonele rurale, care sunt zone pentru locuit și pentru a face afaceri, unde comunitățile ar trebui să rămână și să devină dinamice. Este important să admitem faptul că zonele rurale sunt afectate cu precădere de îmbătrânirea populației, de densitatea scăzută a populației și, în câteva zone, de depopulare, motiv pentru care politica agricolă comună (PAC) ar trebui să fie orientată spre a răspunde acestor provocări. Se știe că, în mod tradițional, munca femeilor în agricultură a fost subapreciată sistematic și neplătită frecvent sau plătită la un nivel mai scăzut decât aceeași muncă desfășurată de bărbați. Prin urmare, este important ca acest aspect să fie luat în considerare ca parte a acestei discuții, și, mai presus de toate, să se stabilească condiții de muncă egale pentru lucru egal. În orice caz, cred că este important ca acest aspect să își piardă în cele din urmă relevanța, prin instituirea egalității de gen în activitatea agricolă.

  Aldo Patriciello (PPE) , în scris. − (IT) Femeile sunt coloana vertebrală a sectorului agricol în zonele rurale. Prin urmare, este important să ne axăm pe rolul pe care îl joacă femeile în exploatațiile agricole și în zonele rurale. În acest scop, trebuie să luăm în considerare nevoile acestora și să le folosim potențialul, deoarece aspecte precum calitatea vieții și capacitatea economică sunt legate, în special în zonele rurale, de prezența femeilor și de munca lor pe multe fronturi. Prin urmare, politicile europene de sprijin trebuie să facă mai mult decât de obicei pentru a răspunde necesităților și condițiilor acestora, cu scopul de a preveni un exod al femeilor de toate vârstele din mediul rural sau, în orice caz, pentru a încuraja întoarcerea acestora în mediul rural. În lumina acestui aspect, ajutorul de la UE poate contribui la ameliorarea calității vieții în zonele rurale, pentru femeile care gestionează o întreprindere sau servicii de aprovizionare, precum și pentru consumatoarele de bunuri și de servicii. Întrucât femeile joacă un rol important în materie de dezvoltare durabilă în zonele rurale, votez în favoarea raportului pentru a garanta sprijinul concret al femeilor din acest sector.

  Rovana Plumb (S&D), în scris. − Femeile sunt foarte importante pentru sectorul agricol și mediul rural și prezența acestora aici este din ce în ce mai evidentă. Prin urmare, este important să evidențiem rolul pe care îl joacă femeile în exploatațiile agricole și în zonele rurale, ținând cont în special de natura sa multifuncțională. În cazul în care dorim ca femeile de toate vârstele să rămână în mediul rural sau dorim să le încurajăm să se mute aici, atunci trebuie ca politicile de susținere să reflecte mai mult decât până acum nevoile și situația acestora. În mediul rural, ca peste tot, femeile se așteaptă să poată să își realizeze propriile proiecte legate de viață, să fie independente din punct de vedere economic și să facă față provocărilor legate de familie.

Comisia Europeană ar trebui să crească alocările bugetare pentru Fondul social european cu scopul de a furniza resurse adecvate pentru măsurile luate pentru a ameliora educația și instruirea, în scopul îmbunătățirii accesului la piața forței de muncă și a luptei împotriva șomajului și măsuri și activități în virtutea strategiei de incluziune socială și a strategiei emblematice UE 2020 privind combaterea sărăciei și a excluderii sociale în favoarea persoanelor defavorizate și vulnerabile, cu precădere femei, inclusiv cele care se confruntă cu contracte instabile și nesigure. Statele membre ar trebui să contribuie mai ales la o îmbunătățire vizibilă a situației sociale a femeilor implicate în agricultura din Europa.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Ce-ar fi dacă agricultoarele ar reprezenta viitorul politicii agricole comune? Deși puțin controversată, această afirmație este, în mare, întemeiată dacă avem în vedere importanța femeilor în mediul rural și în exploatațiile agricole. Conform datelor statistice, agricultoarele reprezintă 43 % dintre lucrătorii agricoli și 20 % dintre managerii de exploatații, fără a pune la socoteală soțiile agricultorilor a căror muncă nu este întotdeauna luată în considerare.

Într-o perioadă în care fermele devin specializate, natura creativă a femeilor este un avantaj incontestabil, care, în combinație cu o mai mare preocupare a acestora față de sustenabilitatea și de calitatea mediului, merită să fie recunoscut și susținut la nivel european. Aceasta a fost alegerea făcută astăzi de către Parlamentul European, care, adoptând raportul dnei Jeggle, a evidențiat importanța rolului pe care îl vor juca femeile în viitor în ceea ce privește revitalizarea mediului rural. După cum a scris raportoarea într-un mod foarte corespunzător în expunerea sa de motive: „După cum știm din experiență, calitatea vieții și forța economică, îndeosebi în regiunile rurale, sunt legate de prezența femeilor și de implicarea acestora într-o gamă largă de activități.” Avem în acest caz o modalitate simplă și modernă de a regândi meseria de agricultor.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Femeile sunt coloana vertebrală a sectorului agricol și a mediului rural, iar prezența lor aici este din ce în ce mai simțită. De aceea, este important să subliniem rolul pe care îl joacă femeile în exploatațiile agricole și în zonele rurale, ținând în mod deosebit seama de natura multifuncțională a acestora. În acest context, există posibilități de a pune la dispoziție măsuri practice de susținere a femeilor din agricultură. Gama largă de aptitudini, de interese și de realizări profesionale ale femeilor trebuie luată în considerare mai mult pentru ca locurile de muncă din agricultură să rămână o opțiune atractivă pentru acestea. În acest scop este nevoie de un acces nerestricționat al femeilor la resursele care susțin agricultura ca mod de viață și ca tip de activitate. Agricultoarele trebuie să aibă drepturi și obligații corespunzătoare răspunderii acestora pentru exploatația agricolă în cauză, inclusiv prin reprezentarea intereselor în forurile agricultorilor și prin participarea reală la veniturile exploatațiilor.

Asigurarea unei protecții sociale adecvate pentru toate femeile care lucrează în agricultură este un alt element indispensabil pentru o agricultură sustenabilă și modernă. Ar trebui ținut cont de experiența sistemelor de asigurări sociale pentru agricultori ale statelor membre ale UE care, pe termen mediu, ar trebui să contribuie la o îmbunătățire vizibilă a situației sociale a femeilor implicate în agricultura din Europa.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) Dezvoltarea durabilă în zonele rurale a fost considerată întotdeauna o prioritate în Europa, pentru a putea garanta cele mai bune condiții de trai posibile pentru bărbații și femeile care aleg să lucreze în acest sector.

În prezent, 26,7 milioane de persoane sunt angajate în sectorul agricol din Uniunea Europeană. Patruzeci și două de procente dintre acestea sunt femei, și cel puțin una din cinci exploatații este condusă de o femeie. Aceste cifre sugerează o imagine a realității rurale a femeilor care este diferită în mod radical de cea din decadele trecute, în care femeile erau protagonistele schimbării și proveneau din medii sociale și economice foarte diferite din toate statele membre.

Susțin textul acestui raport deoarece atrage atenția asupra necesității de a planifica strategiile europene de susținere pentru zonele rurale care sunt create special pentru femei, cu scopul de a lucra în vederea ameliorării situației sociale și a condițiilor de muncă pe termen mediu ale femeilor.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. − (IT) Nu avem altă opțiune decât să votăm în favoarea raportului referitor la rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale deoarece credem încă în agricultorul profesionist care trăiește din venitul provenit din propria exploatație.

Asumându-și de obicei rolul de mamă și rolul lor obișnuit de susținere a altor membri ai familiei, femeile sunt dezavantajate cu siguranță într-un context agricol. Activitățile cotidiene din sectorul agricol nu sunt determinate de ore fixe, ci trebuie să se adapteze cerințelor sezoniere, perioadelor vegetative și prezenței posibile a vitelor. Există perioade când zilele de lucru sunt de 12 până la 13 ore, șapte zile pe săptămână, și altele mai liniștite. Este evident că o agricultoare, pe durata sarcinii de exemplu, nu poate să renunțe la a munci pământul în cazul în care trebuie să facă acest lucru, deoarece, dacă nu ar munci, s-ar priva de venitul pentru întregul an.

Prin urmare, nevoile agricultoarelor sunt diferite de cele ale altor lucrătoare și, așadar, este important să li se garanteze susținere adecvată și specializată, ținând seama de faptul că exploatațiile agricole se află, aproape întotdeauna, departe de servicii publice, precum transportul public, asistență sau sprijin social.

  Nikolaos Salavrakos (EFD), în scris. – (EL) Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție deoarece consider că femeile joacă un rol foarte important și contribuie foarte mult la dezvoltarea rurală și agricolă. Susținerea femeilor și a planurilor acestora de afaceri în sectorul rural va contribui considerabil la progresul întregii comunități rurale. În toiul unei crize economice și în contextul șomajului galopant, trebuie să punem la dispoziție stimulente pentru ca femeile de toate vârstele să rămână în mediul rural, să susținem formele antreprenoriale ale femeilor și să investim în instruirea acestora, pentru a obține dezvoltare și inovare în sectorul agricol.

  Daciana Octavia Sârbu (S&D), în scris. − În primul rând aș dori să mulțumesc doamnei Jeggle pentru acest raport excelent, care subliniază rolul extrem de important al femeilor în agricultură. Știu că mulți dintre noi dorim ca femeile de toate vârstele să rămână în mediul rural sau credem ca este necesar să le încurajăm să se mute aici, pentru a asigura viitorul spațiilor rurale și al agriculturii în Europa. Dar pentru a facilita acest fapt, trebuie să îmbunătățim accesul femeilor la educație și formare în domeniul agricol și să li se permită acestora o mai bună accesare a plăților directe și pe de alta parte să le asigurăm accesul la pensii decente și la asigurări sociale.

De exemplu, în România, o parte din femeile din mediul rural nu beneficiază de pensii de agricultoare și reușesc foarte greu să înceapă o afacere în domeniul agricol. De aceea, este foarte important să acordam o atenție sporită femeilor care lucrează în exploatații familiale sau de subzistență și să le garantam atât un trai decent, cât și pensii adecvate.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. − (PL) Am susținut raportul referitor la rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale. În special, sunt în favoarea soluțiilor care au drept obiectiv creșterea nivelurilor de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor din zonele rurale. În Polonia există mai multe șomere decât șomeri, îndeosebi în zonele rurale. Un procent mare de persoane fără loc de muncă în zonele rurale este cel al femeilor cu vârste mai mici de 34 de ani. Este vorba, în majoritatea cazurilor, despre femei cu educație, care nu pot găsi locuri de muncă corespunzătoare calificărilor acestora. Aceasta este o tendință deosebit de periculoasă deoarece tinerilor ar trebui să li se acorde oportunități mai mari pentru a găsi o breșă pe piața forței de muncă. Pe termen lung, acest fapt duce la feminizarea șomajului în zonele rurale și, prin urmare, la niveluri ridicate de sărăcie în rândul femeilor tinere. Multe dintre acestea hotărăsc să se mute la orașe pentru a căuta un loc de muncă, fapt care duce, la rândul său, la o îmbătrânire a populației rurale, o scădere a ratei de creștere naturală și o degradare generală a condițiilor de trai pentru locuitorii din zonele rurale.

În legătură cu acest aspect, susțin propunerea ca Regulament privind FEADR să prevadă măsuri specifice de susținere a femeilor în perioada de programare 2014-2020. Acest lucru ar putea să aibă un efect pozitiv asupra nivelurilor de șomaj în rândul femeilor din zonele rurale. Sunt, de asemenea, în favoarea asigurării de beneficii corespunzătoare femeilor care locuiesc în zonele rurale, în cadrul sistemelor de asigurări sociale. Aceste beneficii trebuie să țină seama de faptul că femeile au mai puțină putere de câștig și acest lucru afectează drepturile acestora la pensie.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. − (PL) Ca urmare a evoluțiilor sociale și demografice, a sistemelor de valori care se schimbă și a unei game mai mari de alegeri, structura zonelor rurale se modifică. Și rolul femeilor în zonele rurale se modifică. Pentru a garanta faptul că femeile rămân în zonele rurale sau pentru a le încuraja să aleagă un stil de viață rural, trebuie să se țină seama mai mult de nevoile lor și să ne asigurăm că aceste nevoi se reflectă în politicile noastre de susținere. Trebuie să ne asigurăm că prezența femeilor este mai simțită în zonele rurale, cu precădere în sferele economice și financiare, și ar trebui să punem la instrumente pentru îndeplinirea acestor sarcini.

Ținând cont de faptul că tot femeile sunt cele care au grijă de copii, de bolnavi și de bătrâni, renunțând la muncă pentru a face acest lucru, ar trebui să le dăm posibilitatea de a ajunge la un echilibru între viața familială și viața profesională. Acest lucru se poate realiza prin intermediul dezvoltării infrastructurii, de exemplu, prin construirea de creșe și prin dezvoltarea posibilităților educaționale și culturale variate. Cheia pentru realizarea acestor obiective ar fi implicarea femeilor de toate vârstele în procesele decizionale.

Este, de asemenea, foarte important să îmbunătățim accesul la servicii medicale și la programe de screening pentru cancer destinate femeilor. În plus, agroturismul merită chiar susținut și dezvoltat în calitate de formă a activității economice cu un grad de risc scăzut care încurajează crearea de locuri de muncă și echilibrul între viața profesională și cea familială, și promovează formele antreprenoriale în format electronic, cum ar fi activitățile economice electronice, care permit desfășurarea activităților comerciale indiferent de distanța față de centrele urbane.

  Brian Simpson (S&D), în scris. − EPLP susține obiectivul raportului, „Rolul femeilor în agricultură și în zonele rurale” întocmit de dna Elisabeth Jeggle, de a sublinia problemele specifice acestui sector cu care se confruntă femeile care lucrează în agricultură și multe dintre măsurile propuse pentru a consolida statutul acestora. Raportul abordează nevoile concrete ale femeilor care lucrează în agricultură, propunând o serie de recomandări care țin cont atât de condițiile de trai, cât și de rolul și contribuția acestora la dezvoltarea economiei rurale. Cu toate acestea, EPLP nu este de acord cu punctul 4, care se pronunță împotriva reducerii în continuare a procentului din bugetul total alocat cheltuielilor agricole. Am dori să vedem o regândire semnificativă a priorităților în cadrul financiar multianual pentru a finanța în totalitate prioritățile strategiei Europa 2020 care au cel mai mare impact asupra creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a nivelurilor de creștere.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. − Am susținut acest raport care evidențiază importanța egalității de gen în promovarea creșterii economice durabile și a dezvoltării rurale. Cred că este important să încurajăm reprezentarea femeilor în toate forurile politice, sociale și economice din sectorul agricol, pentru a garanta faptul că femeile participă în mod egal.

  Marc Tarabella (S&D), în scris. – (FR) Sunt mulțumit de adoptarea raportului dnei Jeggle, la care am contribuit și eu. În fapt, politica agricolă comună are o valoare socială în sensul că recunoaște rolul fundamental al femeilor în păstrarea perspectivelor de viață rurală și a prosperității în zonele rurale pe viitor (având în vedere faptul că 41 % dintre cele 14.6 milioane de persoane care lucrează în agricultură în UE sunt femei).

Obiectivul constă în special în a promova atitudinea antreprenorială a femeilor și aptitudinilor agricole ale acestora, în a dota zonele rurale cu o infrastructură modernă care va permite femeilor să reconcilieze viața profesională cu cea familială (prin crearea de creșe, de exemplu), în a obține un nivel mai mare de reprezentare a femeilor în cadrul forurilor politice, economice și sociale din sectorul agricol (având drept obiectiv paritatea absolută) și în a pune în aplicare o protecție socială adecvată pentru femeile care lucrează în agricultură, precum și în a asigura răspundere comună pentru exploatațiile agricole. Dacă egalitatea absolută înseamnă corectitudine, recunoașterea rolului femeilor în agricultură este ceea ce contează cu adevărat.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. − (DE) Am votat în favoarea acestui raport. Avem nevoie în continuare de o politică activă de susținere în zonele rurale care să aibă drept obiectiv a pune la dispoziția femeilor perspective mai bune și oportunități de muncă mai bune. Agricultoarele calificate au nevoie de formare mai generală și trebuie să poată opera și gândi într-un mod antreprenorial. În acest scop este nevoie de o infrastructură optimă în zonele rurale atunci când este vorba despre învățământ școlar, formare suplimentară, școli și creșe, precum și de acces nerestricționat la tehnologia modernă a informațiilor. În plus, rețele de femei și accesul femeilor antreprenor la credite și oportunități de investiții trebuie să fie extins.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport care solicită o îmbunătățire a situației și recunoașterea femeilor care lucrează în agricultură și prevederea de măsuri continue de susținere rurală.

Raportul evidențiază necesitatea crucială de a garanta protecția socială a soțiilor agricultorilor care câștigă un venit, precum și a lucrătoarelor temporare și migrante. Aceasta ar trebui să fie o etapă evidentă atât pentru munca agricolă, cât și în contextul mai vast al tuturor profesiilor independente, dacă dorim să atingem obiectivele adevăratei egalități de gen în aceste zone, în care femeile sunt tratate extrem de rău.

Așadar, da, promovarea egalității de gen trebuie să fie inclusă, de asemenea, în politica agricolă comună și Uniunea trebuie să-și aducă obiectivele și acțiunile declarate în linie unele cu celelalte. Cu toate acestea, nu îmi fac iluzii cu privire la coerența globală dintre obiectivele Uniunii și folosirea fondurilor europene, în special în ceea ce privește drepturile omului, drepturile femeilor făcând parte integrantă din acestea.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Am votat în favoarea raportului dnei Jeggle. Raportul evidențiază contribuția importantă realizată de femei în ultimii ani cu privire la dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și la diversificarea și adaptarea agriculturii la schimbările pieței. Cu toate acestea, dacă femeilor li se vor oferi perspective reale în sectorul agricol, politica agricolă comună trebuie să cuprindă aspecte orientate mai mult spre femei, inclusiv (după cum s-a explicat în acest raport) prevederea de forme specifice de instruire și consiliere, precum și de sprijin pentru infrastructură.

  Artur Zasada (PPE), în scris. − (PL) Aș dori să o felicit pe dna Jeggle pentru un document care aduce o contribuție importantă la dezbaterea referitoare la forma politicii agricole comune. Un factor cheie care afectează creșterea potențialului economic al zonelor rurale este implicarea femeilor – atât în forurile politice și în organizațiile agricole, cât și prin intermediul activităților independente. Un aspect cheie în materie de creare de locuri de muncă este promovarea, în rândul femeilor, a formelor electronice de antreprenoriat precum comerțul electronic, care permite desfășurarea de activități comerciale chiar și în zonele inaccesibile. Ar trebui, de asemenea, să profităm de oportunitățile de dezvoltare a vieții comunitare în zonele rurale prin întocmirea și punerea în aplicare a unor programe care să susțină sistemele de formare pentru organizațiile de femei.

Un alt aspect de o importanță cheie în ceea ce privește egalitatea de șanse este sprijinul pentru crearea unei infrastructuri adecvate de îngrijire a copilului în zonele rurale, deoarece creșele care funcționează corect le facilitează femeilor revenirea mai repede la locul de muncă și le face mai competitive pe piața forței de muncă. Aș dori să-i mulțumesc încă o dată dnei Jeggle pentru că a luat în considerare propunerile mele pe durata lucrului său la raport. Solicitările făcute de femei pe durata consultărilor publice pe care am le-am organizat în regiunea Ziemia Lubuska au fost incluse în document.

Raport: Marian-Jean Marinescu (A7-0054/2011)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la eficiența și eficacitatea finanțării UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din noile state membre. Acesta este un document foarte important pentru Lituania, Bulgaria și Slovacia deoarece aceste țări își dezafectează centralele nucleare. Există îngrijorări cu privire la faptul că proiecte-cheie de gestionare a infrastructurii de tratare a deșeurilor au suferit întârzieri serioase în Lituania, împiedicând astfel această țară să absoarbă fonduri UE la timp și eficient. Constată că este încă necesară o finanțare considerabilă pentru dezafectare și că fondurile naționale nu sunt suficiente pentru a o acoperi: fondul de stat pentru dezafectarea centralei nucleare de la Ignalina a acumulat până în prezent puțin peste 100 de milioane de euro (în timp ce numai costurile tehnice de dezafectare variază între 987 de milioane de euro și 1 300 de milioane de euro). Prin urmare, Parlamentul European solicită statelor membre UE să ia măsurile adecvate în această privință. Dezafectarea centralelor nucleare este un proces foarte complicat. Țările nu au suficientă experiență pentru a putea anticipa toate sarcinile implicate și a le îndeplini eficient. Parlamentul European adoptă această rezoluție în momentul oportun, încurajând astfel Lituania, Bulgaria, Slovacia și toate statele membre UE să pună în aplicare lucrările de dezafectare în cel mai eficient mod posibil. Aceasta este o activitate foarte importantă căreia Parlamentul European va continua să-i acorde multă atenție.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestui document important. Când au aderat la Uniunea Europeană, Lituania, Slovacia și Bulgaria și-au luat angajamente complexe din punct de vedere politic și economic de a dezafecta centralele nucleare, iar Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a aloca asistența financiară necesară pentru lucrările de dezafectare, construirea de depozite pentru deșeurile nucleare, depozitarea acestor deșeuri și dezvoltarea de proiecte energetice. Consider că conceptul de solidaritate la nivelul Uniunii Europene poate să contribuie efectiv la atenuarea consecințelor economice ale închiderii anticipate a instalațiilor în sectorul energetic, însă numeroase chestiuni importante rămân nesoluționate. Chestiunea referitoare la alocări nu este pe deplin sigură întrucât se știe în prezent că fondurile actuale nu vor ajunge pentru efectuarea la timp și corespunzătoare a lucrărilor de dezafectare. Există pericolul ca dezafectarea centralelor nucleare să fie întârziată din cauza lipsei de resurse financiare, ceea ce ar constitui o amenințare la adresa mediului și a sănătății umane. Planurile detaliate de dezafectare în discuție nu au fost încă finalizate și, ca rezultat, nu există suficiente informații asupra calendarelor, nici asupra costurilor anumitor proiecte și nici asupra surselor de finanțare pentru acestea. Sunt de acord cu faptul că Comisia Europeană trebuie să-și asume un rol mai adecvat de coordonare cu aceste trei state membre pentru a ajunge la un acord cu privire la depunerea planurilor detaliate, finalizarea la timp a lucrărilor și valoarea finanțării. Comisia trebuie, de asemenea, să investigheze modalități de modificare a metodelor UE de finanțare a operațiilor de dezafectare având în vedere strategiile utilizate în statele membre și structurile administrative naționale ale acestora, precum și modalități de simplificare a normelor privind gestionarea fondurilor, astfel încât siguranța și securitatea operațiunilor de dezafectare să nu fie afectate.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru raportul domnului Marinescu pentru că sunt de părere că o lipsa a finanțării pentru măsurile de dezafectare va întârzia procesul de asistență financiară pentru cele trei statele membre vizate: Lituania, Slovacia și Bulgaria. Acest proces ar reprezenta o amenințare la adresa mediului și a sănătății umane. Este necesar ca în viitoarele evaluări ale Comisiei Europene și Curții de Conturi Europene să se clarifice aspecte precum: alocarea și utilizarea fondurilor de către UE pentru asigurarea securității activității de dezafectare, asigurarea unei depozitări realizată în siguranță a deșeurilor nucleare și existența unei coordonări între cele trei programe existente. În acest sens, trebuie utilizată în mod eficient experiența acumulată și să se urmeze modelul unor proiecte pregătite și finanțate anterior pentru a genera diminuarea costurilor.

  George Becali (NI), în scris. − Am votat în favoarea raportului colegului nostru privind acordarea asistenței financiare solicitate de Lituania, Slovacia și Bulgaria pentru închiderea unor centrale nucleare. E simplu de constatat că, dacă nu alocăm resurse corespunzătoare, ne putem confrunta cu consecințe extrem de grave asupra mediului si sănătății umane. Sigur că resursele alocate trebuie gestionate corect și transparent. E grav că nu avem o echipă de coordonare și expertiză UE unică pentru toate cele 3 proiecte care să supravegheze elaborarea unui plan și a unui calendar clar, utilizarea corectă a sumelor deja alocate și care sunt necesitățile pentru finalizarea închiderilor în condiții sigure.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Cuvântul cheie din cadrul acestui raport este „responsabilitate”. Industria nucleară trebuie să înțeleagă că nu mai poate fugi de responsabilitatea pe care o are în legătură cu dezafectarea centralelor nucleare, așa cum a procedat atât de des în trecut. Dezafectarea centralelor nucleare care aveau în general standarde de siguranță insuficiente a fost exact ceea ce a promis să facă la momentul diverselor procese de aderare la UE. Din păcate, sumele alocate nu au fost utilizate corect. Prin urmare, este timpul să tragem toate concluziile necesare de pe urma acestui fapt. Această observație se poate aplica centralelor nucleare din noile state membre, însă continuă să fie relevantă și pentru toate țările UE care au optat pentru această tehnologie.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. − (ES) Catastrofa din Japonia ne-a făcut pe toți să ne gândim la siguranța nucleară. Asistența acordată în vederea închiderii centralelor din Lituania, Slovacia și Bulgaria care foloseau tehnologie învechită contribuie la atenuarea consecințelor cheltuielilor excepționale pe care le implică închiderea acestora până în 2013. Ajutorul vizează ameliorarea mediului înconjurător și modernizarea noilor sisteme electrice, precum și îmbunătățirea securității aprovizionării. Am votat în favoarea acestei inițiative deoarece acesta ar trebui să fie și viitorul altor centrale nucleare din Europa cu tehnologie învechită.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Prin acest raport Parlamentul procedează bine punând presiune asupra Comisiei pentru a se asigura că aceasta continuă să monitorizeze îndeaproape și să controleze felul în care Slovacia, Bulgaria și Lituania au cheltuit și vor cheltui sumele considerabile de bani de care au beneficiat în cadrul programului de dezafectare a centralelor nucleare din epoca sovietică pentru ca acestea să devină sigure. Accidentul catastrofal din Japonia din urmă cu câteva săptămâni demonstrează celor care nu-și dăduseră încă seama de acest lucru că nu te poți juca cu energia nucleară: de fiecare dată când cineva are de-a face cu atomii, criteriile de siguranță trebuie aplicate cu cea mai mare rigoare, iar Comisia trebuie, așadar, să-și asume responsabilitatea pentru monitorizarea progresului programelor de dezafectare a centralelor nucleare vechi din trei țări excomuniste.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Marinescu, care atrage atenția asupra unei probleme care este în prezent de foarte mare actualitate. În lumina evenimentelor din Japonia, apar acum întrebări cu privire la siguranța centralelor nucleare existente și în stare de funcțiune din Europa.

Angajamentul asumat de Lituania, Bulgaria și Slovacia în timpul negocierilor de aderare la UE de a închide reactoarele nucleare vechi care s-au dovedit a fi imposibil de adaptat pentru a întruni standardele minime de siguranță trebuie să fie susținut și coerent; în acest scop, Uniunea Europeană a stabilit de ceva timp și a pus la dispoziție pachete de susținere și finanțare. Sper ca lucrările de dezafectare să se desfășoare prompt și într-un mod care să garanteze siguranța maximă a cetățenilor și a mediului. Sper, de asemenea, să se recupereze întârzierile acumulate și să se termine lucrul până la sfârșitul perioadei de timp stabilite.

În cele din urmă, aș dori să evidențiez, trecând peste și dincolo de cazuri specifice, necesitatea de a monitoriza controalele care au loc la alte reactoare din Europa, făcând instituțiile responsabile pentru asigurarea siguranței centralelor existente, precum și a celor noi, în cazul în care se vor mai construi astfel de centrale pe viitor.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Respectarea standardelor de siguranță nucleară și protejarea populației împotriva riscului nuclear este un element deosebit de important, care justifică finanțarea acordată de Uniunea Europeană celor trei state membre pentru dezafectarea centralelor nucleare care nu au mai putut fi modernizate, astfel încât să respecte cele mai înalte standarde de siguranță. Cu toate acestea, subscriu întru totul punctului de vedere exprimat în această rezoluție, întrucât consider că e nevoie de monitorizarea modului în care sunt cheltuite fondurile pentru a ne asigura de contribuția eficientă a acestora la garantarea siguranței procesului de dezafectare. A existat, din păcate, o lipsă de claritate a strategiilor, care a dus și la lipsa de plafoane pentru finanțarea activităților de dezafectare de către Uniunea Europeană. Pe viitor, un astfel de mod de lucru ar trebui evitat, fiind necesar un plan complet, care să acopere totalitatea acțiunilor care să beneficieze de finanțare. Transparența în ce privește modul de cheltuire a acestor bani este esențială pentru garantarea eficacității finanțării și, în definitiv, pentru cheltuirea responsabilă a banilor contribuabililor europeni.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. − (PT) Este imperativ ca reactoarele nucleare din Slovacia, Bulgaria și Lituania să fie dezafectate, întrucât acestea nu pot întruni standardele minime de siguranță la un cost acceptabil din punct de vedere economic. Acest lucru nu va fi posibil fără ajutor financiar din partea UE pentru a aborda consecințele închiderii și dezafectării centralelor, care ar acoperi desigur măsurile de îmbunătățire a mediului, în conformitate cu acquis-ul, și măsurile pentru modernizarea capacității convenționale de producție pentru a înlocui capacitatea de producție și așa mai departe. Asistența financiară din partea Uniunii Europene este pusă la dispoziție sub formă de contribuții aduse la cele trei fonduri internaționale de asistență pentru dezafectare gestionate de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. − Uniunea Europeană este preocupată de posibilele consecințe asupra siguranței în cazul dezafectării vechilor centrale nucleare din noile state membre și eventuala gestionare defectuoasă a deșeurilor radioactive pe care le generează acestea. Operațiunile sunt, de regulă, foarte costisitoare, motiv pentru gestionarea corectă și cât mai transparentă a resurselor financiare alocate de UE, precum și supravegherea externă adecvată, pentru a asigura o concurență echitabilă pe piața energiei, sunt elemente esențiale. În paralel, Uniunea trebuie să promoveze în permanență dezvoltarea de resurse de energie alternative, cu emisii reduse și competitive, pentru a remedia consecințele economice și sociale negative ale procesului de dezafectare e vechilor centrale nucleare.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Începând cu 2007, trei centrale nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria au fost dezafectate cu asistență financiară substanțială din partea UE. Având în vedere întârzierile și gestionarea greșită generală, Parlamentul solicită Comisiei să înființeze o echipă de coordonare care să supravegheze planificarea și programarea, să supravegheze utilizarea sumelor alocate până la momentul actual și să stabilească dacă asistența UE va fi necesară și după 2013. Parlamentul a solicitat, de asemenea, ca Curtea de Conturi Europeană să întocmească un raport special referitor la aceste trei programe de dezafectare până la sfârșitul anului pentru a stabili dacă banii cheltuiți au contribuit într-adevăr la îmbunătățirea siguranței. În contextul restricțiilor bugetare care afectează toate țările, Parlamentul va fi de acord să-și extindă asistența doar dacă fondurile EU au contribuit efectiv la ameliorarea securității aprovizionării cu energie, la modernizarea infrastructurii și la dezvoltarea de proiecte energetice sustenabile. După catastrofa nucleară din Japonia, UE este conștientă de amploarea responsabilității sale și de faptul că nu-și poate permite să neglijeze siguranța instalațiilor sale nucleare.

  Robert Dušek (S&D), în scris. – (CS) Raportul referitor la eficiența finanțării UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din noile state membre prezintă un rezumat al fondurilor UE alocate pentru deconectarea și dezafectarea centralelor nucleare de la Ignalina din Lituania, Bohunice din Slovacia și Kozlodui din Bulgaria. În cadrul discuțiilor privind aderarea la UE, Lituania, Slovacia și Bulgaria s-au angajat să închidă și să dezafecteze aceste centrale nucleare care, potrivit negocierilor de la summitul G7, nu ar fi putut fi modernizate la un cost acceptabil din punct de vedere financiar și în care nu s-ar fi putut garanta standardele minime de siguranță. UE s-a angajat să finanțeze închiderea și dezafectarea și pune la dispoziție cadrul financiar. Salut faptul că UE poate să susțină aceste activități. Dezafectarea centralelor nucleare vechi și nesigure din Europa este esențială pentru susținerea vieții și a sănătății cetățenilor europeni.

Sper că cele mai vechi centrale nucleare din Franța vor fi, de asemenea, închise și dezafectate într-un mod asemănător. Germania a decis să adopte o măsură asemănătoare imediat după catastrofa din Japonia. Voi vota pentru adoptarea acestui raport întrucât este necesar pentru finalizarea procesului de închidere și de dezafectare a centralelor de la Ignalina, Bohunice și Kozlodui, cu finanțare adecvată din partea UE.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la finanțarea UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din noile state membre. Consider că UE ar trebui să susțină închiderea acestor unități și investiții în proiecte energetice alternative cu scopul de a garanta siguranța și de a proteja sănătatea publicului european, de a reduce dependența energetică și de a diminua costurile sociale potențiale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Înainte de aderare, normele în vigoare în țările din Europa Centrală și de Est cu privire la energia nucleară și deșeurile radioactive erau mai puțin severe decât normele aplicabile în UE la momentul respectiv. În plus, unele dintre aceste țări au continuat să opereze reactoare vechi, fabricate în timpul epocii sovietice, care nu ar fi putut fi adaptate la standardele minime de siguranță la un cost acceptabil din punct de vedere economic. Din acest motiv, la aderare, Lituania, Slovacia și Bulgaria și-au luat angajamentul de a dezafecta reactoarele despre care s-a considerat că nu respectă standardele. În acest scop au fost necesare intervenția și asistența financiară a UE, care vor continua până în 2013. Ca urmare a evenimentelor tragice din Japonia, consider că este nevoie să se finalizeze de urgență toate programele pentru închiderea și dezafectarea centralelor nucleare din Europa Centrală și de Est ale căror operații nu respectă standardele europene de siguranță.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Lituania, Slovacia și Bulgaria și-au îndeplinit obligațiile în ceea ce privește închiderea la timp a unităților respective din cele trei centrale nucleare. Unitatea 1 a centralei de la Ignalina a fost închisă la 31 decembrie 2004, iar unitatea 2 la 31 decembrie 2009. Unitatea 1 a centralei Bohunice V1 a fost închisă la 31 decembrie 2006, iar unitatea 2 la 31 decembrie 2008. Unitățile 1 și 2 ale centralei de la Kozlodui au fost închise la 31 decembrie 2002, iar unitățile 3 și 4 la 31 decembrie 2006. Există un temei juridic pentru acordarea de asistență financiară, sumele fiind stabilite anual, în urma unei decizii a Comisiei, pe baza documentelor individuale de programare combinată anuală, permițând astfel un control asupra evoluției și finanțării proiectelor aprobate. Scopul asistenței comunitare este să sprijine aceste trei state membre în depășirea obstacolelor de ordin financiar și economic generate de datele de închidere anticipate fixe și să acopere costurile multor activități importante de dezafectare, să investească în proiecte în domeniul energiei în vederea reducerii dependenței de energie și să contribuie la reducerea impactului social rezultat în urma dezafectării centralelor nucleare.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Știm că vârsta medie a reactoarelor aflate în funcțiune în centralele nucleare din aproape jumătate dintre statele membre ale Uniunii Europene este relativ ridicată, ceea ce a creat necesitatea de a dezafecta unele dintre aceste reactoare din motive de siguranță și de a apăra și proteja siguranța publică și mediul.

Cât despre statele membrei noi, care se confruntă cu cerința de a dezafecta mai multe unități, pare firesc ca acestea să se aștepte la sprijin din partea UE pentru a finaliza în mod corespunzător și în siguranță procesele de dezafectare.

Aceste procese ar trebui să includă întreținerea și supravegherea necesare după oprire, tratarea deșeurilor, depozitarea și decontaminarea deșeurilor și a combustibilului uzat, reabilitarea de mediu a instalațiilor, și sprijin pentru înlocuirea capacității de producție a unităților închise, acordându-se o atenție deosebită sustenabilității mediului și eficienței energetice.

În cele din urmă, trebuie menționat faptul că trebuie să se țină seama și de consecințele sociale ale acestor procese, garantând – pe lângă toate condițiile de siguranță dinainte, din timpul și de după dezafectare – protejarea drepturilor de muncă și a altor drepturi ale lucrătorilor.

  Ian Hudghton (Verts/ALE), în scris. − Punctul 7 din raportul Marinescu constată că „în interesul siguranței și al sănătății tuturor cetățenilor Europei”, ar trebui să se acorde prioritate maximă dezafectării centralelor nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria. Sunt pe deplin de acord cu această afirmație, însă aș merge mai departe: ar fi în interesul siguranței și al sănătății tuturor cetățenilor noștri să se renunțe complet la energia nucleară în toate statele membre.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT)După cum știți, în Lituania, Slovacia și Bulgaria funcționau reactoare nucleare vechi, de concepție sovietică, în privința cărora comunitatea internațională a ajuns la concluzia că nu pot fi modernizate astfel încât să răspundă standardelor de siguranță minime cerute la un cost acceptabil din punct de vedere economic. Recunoscând faptul că închiderea anticipată reprezenta o sarcină financiară excepțională, Uniunea Europeană s-a angajat, în semn de solidaritate, să acorde o asistență financiară suplimentară adecvată pentru dezafectarea acestor unități de reactoare până la finele anului 2013. Totuși, se constată cu îngrijorare faptul că proiecte-cheie de gestionare a infrastructurii de tratare a deșeurilor (proiectul de depozitare a combustibilului uzat și de stocare a deșeurilor) au suferit întârzieri serioase. Marjele disponibile în sistem sunt aproape epuizate și există riscul ca întârzierile să afecteze iremediabil întregul plan de dezafectare, antrenând o creștere proporțională a costurilor. Comisia ar trebui să prezinte rapoarte privind rezultatele reevaluării calendarului proiectului. O mare parte din fonduri a fost alocată proiectelor energetice, însă este încă necesară o finanțare considerabilă pentru dezafectare și fondurile naționale nu sunt suficiente pentru a o acoperi: Fondul de stat pentru dezafectarea centralei nucleare de la Ignalina nu a reușit să acumuleze fonduri suficiente. Numai costurile tehnice de dezafectare se situează între 987 de milioane și 1 300 de milioane de euro. Statele membre UE trebuie să ia măsuri corespunzătoare în această privință. În plus, în ceea ce privește siguranța nucleară, trebuie să discutăm despre centralele nucleare noi cu reactoare nucleare planificate de Rusia și Belarus la frontierele cu UE. Există riscul ca acestea să reprezinte o provocare nouă pentru UE, care ar putea, pe viitor, să reprezinte o amenințare la adresa sănătății cetățenilor și a mediului nostru.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Reactoarele nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria nu pot fi modernizate la un cost fiabil din punct de vedere economic astfel încât să se garanteze faptul că respectă standardele de siguranță minime cerute. În contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, cele trei țări și-au asumat angajamentul de a închide și de a dezafecta reactoarele nucleare la date prestabilite. Pentru a continua oprirea eficientă, avem nevoie de un cadru financiar clar și de controale în ceea ce privește utilizarea corectă a fondurilor furnizate. Susțin raportul domnului Marinescu întrucât cetățenii europeni trebuie să fie prioritatea noastră principală.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Subiectul eficienței și eficacității finanțării de către UE a proiectelor de dezafectare a centralelor nucleare din noile state membre este acum mai relevant decât oricând. Evenimentele recente din Japonia au făcut ca preocupările privind siguranța să fie mai urgente ca oricând. Raportul întocmit de dl Marinescu examinează, mai concret, alocarea de resurse financiare adecvate pentru a garanta dezafectarea centralelor nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria. În fapt, odată cu intrarea lor în familia europeană, aceste state și-au asumat responsabilitatea de a dezafecta centralele nucleare de pe teritoriile lor. UE și-a luat angajamentul de a oferi sprijin financiar în vederea respectării acestor obligații. În realitate, consider că Uniunea Europeană trebuie să propună acțiuni decisive cu privire la anumite subiecte care îi preocupă cu precădere pe cetățenii săi, printre care siguranța centralelor nucleare.

  Agnès Le Brun (PPE), în scris. – (FR) Când Lituania, Slovacia și Bulgaria au aderat la Uniunea Europeană, s-a întocmit un plan de închidere și de dezafectare pentru mai multe centrale nucleare care nu respectau standardele europene. Datorită unor alocări foarte substanțiale, care vor cumula 2 848 de milioane de euro până la finele anului 2013, închiderea tuturor acestor unități și asigurarea unei conversii parțiale la alte surse de energie în statele membre în cauză au fost posibile. Totuși, se pare că mai multe angajamente nu au fost onorate, și avem dreptul să întrebăm cum au fost utilizate fondurile alocate. Din acest motiv am votat în favoarea acestei rezoluții a Parlamentului European. Evidențiind progresul aproape inexistent în ceea ce privește dezafectare, în ciuda faptului că acesta a fost motivul principal al programului, rezoluția solicită Comisiei să pună în aplicare această asistență mai eficient prin elaborarea unui raport intermediar anual, de exemplu. În acest scop, Comisia ar putea să se bazeze pe auditul care este efectuat în prezent de Curtea de Conturi Europeană. Ar trebui, de asemenea, să înființeze o echipă de coordonatori și de experți care să acopere toate aceste trei proiecte, lucru pe care, în mod curios, nu l-a făcut deocamdată.

  David Martin (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport care privește cele trei țări, Lituania, Slovacia și Bulgaria, în funcționau reactoare nucleare vechi, de concepție sovietică, în privința cărora comunitatea internațională, în conformitate cu programul de acțiune multilateral G7 adoptat la summitul G7 de la München din 1992, a ajuns la concluzia că nu pot fi modernizate astfel încât să răspundă standardelor de siguranță minime cerute la un cost acceptabil din punct de vedere economic. În contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, cele trei țări și-au asumat angajamentul de a închide și, ulterior, de a dezafecta aceste reactoare nucleare, la date prestabilite. Recunoscând faptul că închiderea anticipată reprezenta o sarcină financiară excepțională, Uniunea Europeană s-a angajat, în semn de solidaritate, să acorde o asistență financiară suplimentară adecvată pentru dezafectarea acestor unități de reactoare până la finele anului 2013.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. − (PT) Acest raport se referă la finanțarea UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din noile state membre. Aceste unități reprezintă un pericol la adresa sănătății publice și a ecosistemului, atât în țara lor de origine, cât și peste tot în Europa și în lume. Cât despre subiectul acestui raport, am votat pentru contribuția UE la dezafectarea acestor unități vechi. Totuși, consider că politica nucleară UE ar trebui să meargă mai departe. Având în vedere riscurile grave asociate cu energia nucleară care sunt cunoscute de mult timp și catastrofa nucleară cu care se confruntă în prezent Japonia, solicit întocmirea imediată a unui plan UE în vederea renunțării la acest tip de energie. Cred, de asemenea, că UE ar trebui să suspende imediat finanțarea și sprijinul acordate noilor centrale nucleare.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest raport vizează dezafectarea centralelor nucleare care nu mai pot fi reparate și reprezintă o amenințare imediată la adresa sănătății tuturor cetățenilor UE. El aduce în discuție doar parțial componenta energetică a asistenței financiare UE alocate programului de dezafectare.

Acest Parlament trebuie să condamne ferm această finanțare a noilor centrale nucleare. Nu face acest lucru și nici nu solicită abandonarea energiei nucleare, deși această măsură este necesară. Având în vedere faptul că dezastrul de la Fukushima s-a produs în urmă cu doar câteva zile, această atitudine este rușinos de mărginită. Solicit punerea în aplicare de urgență a unui plan european de eliminare progresivă a energiei nucleare. Am votat în favoarea acestei rezoluții care se referă cu precădere la finanțarea dezafectării centralelor nucleare despre care se discută în acest raport.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Siguranța nucleară preocupă pe toată lumea în Europa. Accidentul recent din Japonia a evidențiat riscurile inerente centralelor nucleare. Statele din Europa de Est care doresc să facă parte din UE au centrale nucleare care folosesc tehnologie sovietică și care sunt funcționează de mulți ani și se apropie de sfârșitul duratei lor de viață. Având în vedere costul substanțial al dezafectării acestor structuri, este firesc ca UE să susțină aceste țări în eforturile lor în materie de dezafectare, astfel încât pe teritoriul european să nu se producă niciun accident nuclear cu consecințe pe care, din păcate, le cunoaștem bine cu toții.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. − (ES) Am votat pentru acest raport referitor la eficiența și eficacitatea finanțării UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din noile state membre întrucât constată că, în interesul siguranței și al sănătății tuturor cetățenilor Europei, ar trebui să se acorde prioritate maximă dezafectării centralelor nucleare vizate și întrucât exprimă temerea cu privire la faptul că o lipsă a resurselor financiare pentru măsuri de dezafectare va întârzia dezafectarea centralelor nucleare, ceea ce ar constitui o amenințare la adresa mediului și a sănătății umane. Accidentul de la Fukushima demonstrează faptul că energia nucleară nu poate fi controlată în caz de dezastru și faptul gestionarea acesteia nu poate fi lăsată în mâinile entităților private. Prin urmare, solicităm urgent un moratoriu pentru a nu se mai construi alte instalații nucleare și trebuie să stabilim un calendar pentru închiderea celor 143 de unități care există în prezent în Europa. UE trebuie să înainteze spre un viitor fără centrale nucleare și bazat pe surse de energie regenerabilă.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Rezoluția evaluează planurile de dezafectare a centralelor nucleare învechite din trei țări UE: Ignalina din Lituania, Bohunice din Slovacia, Kozlodui din Bulgaria. Rezoluția estimează, de asemenea, acele cheltuieli și întârzieri privind posibila finanțare a proiectelor energetice care nu au legătură cu dezafectarea. „Finanțare posibilă” este bine spus. Se impune definirea exactă și specifică a felului în care vor fi înlocuite sursele de energie puternice, a locului și a perioadei când vor fi construite noi instalații electrice cu ajutorul mijloacelor noastre financiare. Am votat pentru deoarece înțeleg pericolul centralelor nucleare, însă ce rost are să dezafectăm centrala de la Ignalina când nu s-au construit încă alte centrale nucleare în Uniunea Europeană? Nu ar fi oare mai bine să se efectueze lucrări de reconstrucție?

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Aducerea de îmbunătățiri unora dintre centralele nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria pentru a ne asigura că acestea respectă standardele de siguranță minime este fie imposibilă, fie ar implica un cost irezonabil din punct de vedere economic. În conformitate cu termenii stabiliți în cadrul negocierilor de aderare la UE, aceste state din Europa Centrală și de Est au primit finanțare ca ajutor pentru dezafectarea reactoarelor învechite. Au fost plătite circa 1 300 de milioane de euro Lituaniei (Ignalina), Slovaciei (Bohunice V1) și Bulgariei (Kozlodui) până în 2009. UE s-a angajat să facă și alte plăți până la finele anului 2013. În timpul crizei ruso-ucrainene a gazelor, Slovacia s-a gândit să reactiveze centrala nucleară dezafectată de la Bohunice pentru a compensa deficitul de energie cauzat de lipsa de aprovizionare cu gaz din partea Rusiei. Japonia ne-a arătat cât de ușor poate scăpa de sub control o centrală nucleară. Așadar, este cu atât mai important ca reactoarele învechite să fie închise, construindu-se totodată surse de energie alternative pentru a împiedica reactivarea pe ușa din spate. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Indiscutabil, este în interesul siguranței și al sănătății tuturor cetățenilor Europei ca UE și statele membre să acorde prioritate maximă dezafectării centralelor nucleare vizate din noile state membre. Dar o atenție egală ar trebui acordată și eliminării pericolelor din proximitatea imediată a Uniunii Europene, iar aici atrag atenția asupra urgentei identificări și mobilizări a fondurilor necesare pentru construirea unui nou sarcofag masiv peste reactorul centralei de la Cernobîl care a explodat în 1986.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am fost de acord cu această rezoluție referitoare la eficiența și eficacitatea finanțării UE în domeniul dezafectării centralelor nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria. Trebuie mai presus de toate să ne străduim să ne asigurăm că toate lucrările de dezafectare sunt efectuate la timp, punând totodată în aplicare toate măsurile de siguranță necesare și eliminând chiar riscurile minime pentru sănătatea umană și mediu. Dacă ne-am luat angajamentul de a dezafecta centrala de la Ignalina și alte centrale nucleare, toate resursele financiare alocate acestui proces trebuie folosite în scopul în care au fost alocate, cu respectarea principiului transparenței și eficienței. Autoritățile naționale trebuie să finalizeze planuri detaliate de dezafectare cu titlu prioritar. Consider că rezultatele auditului efectuat de Curtea de Conturi Europeană va dezvălui toate obiectivele cu privire la utilizarea fondurilor și eficiența acestora. Trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că activitățile de dezafectare și gestionarea deșeurilor rezultate ca urmare a dezafectării vor începe înainte de 2013. Consider că este recomandat să solicităm Comisiei să prezinte Parlamentului European un plan detaliat de finanțare și să identifice responsabilitatea pentru utilizarea asistenței Uniunii Europene. Având în vedere că fondurile de stat pentru dezafectarea centralelor nucleare nu au acumulat o sumă suficientă, ar fi mai bine ca strategiile și planurile întocmite să includă măsuri noi și să prevadă fonduri UE suplimentare în funcție de caz.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea textului privind finanțarea de către UE a dezafectării centralelor nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria întrucât, în lumina evenimentelor recente de după seismul și criza nucleară din Japonia, cred că este fundamental și esențial ca Uniunea Europeană să adopte o politică a controalelor de siguranță în ceea ce privește reactoarele nucleare, ceea ce va elimina orice grad de risc. Reactoarele nucleare vechi, de concepție sovietică, funcționau pe teritoriile țărilor în cauză și s-au dovedit imposibil de modernizat din punct de vedere tehnic astfel încât să răspundă standardelor de siguranță internaționale cerute. Finanțarea oferită de UE este în linie cu povara economică purtată de aceste țări pentru a închide centralele nucleare.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Ca parte a negocierilor de aderare la UE, Lituania, Slovacia și Bulgaria au negociat asistență pentru dezafectarea reactoarelor nucleare vechi, de concepție sovietică care, în opinia comunității internaționale și în conformitate cu summitul G7 de la Munchen din 1992, nu pot fi modernizate astfel încât să răspundă standardelor de siguranță minime cerute la un cost acceptabil din punct de vedere economic. În contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, cele trei țări și-au asumat angajamentul de a închide și, ulterior, de a dezafecta aceste reactoare nucleare la date prestabilite. Recunoscând faptul că închiderea anticipată reprezenta o sarcină financiară excepțională, Uniunea Europeană s-a angajat, în semn de solidaritate, să acorde o asistență financiară suplimentară adecvată pentru dezafectarea acestor unități de reactoare până la finele anului 2013. Programul de asistență a fost supus unor audituri și evaluări periodice. Curtea de Conturi Europeană (CCE) efectuează în prezent audituri ale rezultatelor celor trei programe și trebuie să prezinte un raport în toamna anului 2011. Se poate conchide deja că s-ar fi putut crea sinergii între cele trei proiecte pentru ca măsurile UE să fie mai eficiente și mai eficace. Am votat în favoarea acestui raport din care aș sublinia recomandarea Comisiei de a armoniza normele privind finanțarea dezafectării reactoarelor nucleare.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Propunerea de rezoluție a Parlamentului European referitoare la eficiența și eficacitatea finanțării de către UE a dezafectării centralelor nucleare din noile state membre, așa cum a fost prezentată la 14 martie 2011, vizează să stabilească la ce etape s-a ajung în procesul de dezafectare a centralelor nucleare învechite din Lituania, Bulgaria și Slovacia, care beneficiază de asistență financiară din partea UE pentru acest proiect din 1999. Siguranța aprovizionării cu energie este una dintre prioritățile fundamentale ale strategiei energetice a UE. Potrivit previziunilor actuale, întârzierile înregistrate în desfășurarea programelor până în prezent nu vor împiedica începerea proceselor de dezafectare și de gestionare a deșeurilor nucleare, și nu vor afecta nici lucrările care urmează să fie efectuate de personalul de la centralele nucleare până în 2013. Cu toate acestea, rămâne un motiv de îngrijorare faptul că planurile de dezafectare nu au fost încă finalizate și că va fi nevoie să se facă eforturi în vederea îmbunătățirii gestionării resurselor financiare, precum și a coordonării dintre autoritățile naționale și statele membre în cauză. Din aceste motive, votez în favoarea propunerii de rezoluție.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − În cele trei țări în discuție, Lituania, Slovacia și Bulgaria, funcționau reactoare nucleare vechi, de concepție sovietică, în privința cărora comunitatea internațională, în conformitate cu programul de acțiune multilateral G7 adoptat la summitul G7 de la München din 1992, a ajuns la concluzia că nu pot fi modernizate astfel încât să răspundă standardelor de siguranță minime cerute la un cost acceptabil din punct de vedere economic. În contextul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, cele trei țări și-au asumat angajamentul de a închide și, ulterior, de a dezafecta aceste reactoare nucleare, la date prestabilite. Recunoscând faptul că închiderea anticipată reprezenta o sarcină financiară excepțională, Uniunea Europeană s-a angajat, în semn de solidaritate, să acorde o asistență financiară suplimentară adecvată pentru dezafectarea acestor unități de reactoare până la finele anului 2013.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece consider că este foarte important ca noi să continuăm să monitorizăm etapa de dezafectare a centralelor nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria unde, în momentul aderării acestora la Uniunea Europeană, funcționau încă reactoare nucleare vechi, de concepție sovietică, care s-au dovedit a fi imposibil de modernizat astfel încât să răspundă standardelor de siguranță mai recente la un cost sustenabil.

După catastrofa recentă din Japonia, nu se mai poate să rămânem în urmă cu aceste proceduri, în interesul tuturor cetățenilor din Europa și de pretutindeni, și, în plus, povara financiară excepțională asociată cu procesul de dezafectare nu mai poate fi folosită drept scuză pentru întârzieri potențiale. Din acest motiv, Uniunea Europeană s-a angajat să furnizeze asistență financiară adecvată pentru a dezafecta aceste reactoare până la finele lui 2013. În interesul întregii Uniuni Europene, nu mai pot fi tolerate niciun fel de întârzieri și acestea ar trebui să fie denunțate imediat la toate ocaziile cele mai relevante.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. − (IT) Ca urmare a catastrofei nucleare cauzate de centrala din Japonia, care a avut, de asemenea, de-a face cu refuzul de a se adapta la standardele de siguranță actuale, putem să spunem că am făcut o alegere excelentă atunci când, în timpul negocierilor în vederea aderării, s-au stabilit date pentru închiderea definitivă a trei centrale nucleare vechi, de concepție sovietică, din Lituania, Slovacia și Bulgaria.

Data pentru închiderea definitivă și pentru întreținerea ulterioară în siguranță a fost stabilită pentru 2013, cu un cost de aproape 3 miliarde de euro pentru Uniunea Europeană. Ca urmare a întârzierilor și a creșterii costurilor asociate cu asigurarea siguranței celor trei centrale, raportul invită Comisia să exercite o supraveghere mai mare, să stabilească care este stadiul lucrărilor și perioada estimată pentru finalizarea diferitelor etape ale procesului de dezafectare, în conformitate cu calendarul original.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Lituania, Slovacia și Bulgaria au avut centrale nucleare vechi, din perioada sovietică, în privința cărora comunitatea internațională a decis că nu mai pot fi modernizate pentru a răspunde standardelor de siguranță minime la un cost rezonabil din punct de vedere economic. Negocierile în vederea aderării au fost utilizate pentru a obține închiderea celor trei centrale nucleare până la o dată prestabilită și dezafectarea ulterioară a acestora. În perioada 1999-2013 au fost puse deoparte în acest scop 2,7 miliarde de euro. La sfârșitul lui 2009, 1,8 miliarde de euro din această sumă fuseseră deja alocate. În ciuda acestui fapt, au existat întârzieri considerabile în punerea în aplicare a programelor de dezafectare. Parlamentul European își exprimă temerea că aceste întârzieri vor duce la riscuri la adresa mediului și a sănătății umane. Sunt mulțumit de acest raport, mai ales deoarece acest Parlament mi-a susținut amendamentele, care au fost propuse în cadrul Comisiei pentru control bugetar, și a cerut ca fondurile să fie gestionate și resursele acestora să fie utilizate cu o transparență absolută.

Parlamentul European a adoptat, de asemenea, propunerea mea de a cere Comisiei să raporteze anual Parlamentului și de a ne spune dacă previziunile sale potrivit cărora resursele puse deoparte vor fi absorbite în următorii trei ani se dovedesc a fi corecte. Acest raport constituie baza unei monitorizări foarte stricte a acestui proces și acesta este un lucru bun dintr-o gamă largă de puncte de vedere.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport întrucât susțin dezafectarea treptată a centralelor nucleare.

  Thomas Ulmer (PPE), în scris. − (DE) Am votat în favoarea acestui raport. Dezafectarea centralelor de la Ignalina, Bohunice și Kozlodui durează prea mult, iar operatorilor naționali ar trebui să li se solicite un nivel mai mare de angajament. Este necesar de urgență ca toate statele membre să solicite, de asemenea, standarde comune pentru dezafectarea centralelor. Trebuie definite domenii clare de responsabilitate. În cadrul negocierilor lor în vederea aderării la UE, cele trei țări, și anume Lituania, Slovacia și Bulgaria și-au declarat disponibilitatea de a elimina aceste trei centrale nucleare nesigure din rețea.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. − (LT) Evenimentele tragice care au avut loc luna trecută în Japonia și îngrijorarea cu privire la siguranța centralei de la Fukushima au dus la numeroase discuții despre centralele nucleare. Este foarte important ca aceste discuții să aibă loc – mulți lituanieni își amintesc prea bine tragedia de la Cernobîl. Închiderea centralei nucleare de la Ignalina a fost una dintre condițiile pentru a adera la UE, însă acest proces a fost foarte dureros. UE a acordat Lituaniei asistență în valoare de 837 de milioane de euro pentru a elimina consecințele închiderii centralei nucleare în perioada cuprinsă între 2007 și 2013. Totuși, nu este suficient să primim pur și simplu finanțare de la UE, alocată pentru închiderea reactorului. Dezafectarea în condiții de siguranță este un proces îndelungat și UE trebuie să susțină Lituania în fiecare pas pe care îl face pe acest drum. Această susținere ar trebui să includă asistență generală – gestionarea deșeurilor radioactive și a deșeurilor periculoase.

După cum a afirmat raportorul, asistența generală a UE este importantă pentru reducerea consecințelor economice și sociale ale închiderii centralei nucleare de la Ignalina. Închiderea centralei nucleare a dus la disponibilizarea multor lituanieni și ne-a afectat economia. UE trebuie să acorde mai multă asistență pentru proiectele din sectorul energetic pentru a atenua consecințele economice ale închiderii centralei nucleare de la Ignalina. Aceasta ar putea să includă promovarea reînnoirii măsurilor care vizează creșterea capacității și a eficienței energetice.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Am votat în favoarea raportului referitor la dezafectarea celor trei reactoare nucleare din Lituania, Slovacia și Bulgaria. Întrucât aceste reactoare nucleare nu răspund nici măcar standardelor de siguranță minime, dezafectarea lor a fost una dintre condițiile acceptate de cele trei țări în timpul negocierilor în vederea aderării, iar Uniunea Europeană și-a luat angajamentul de a acoperi o parte din costurile de dezafectare. În acest context, mă bucur să aflu că închiderea centralei nucleare de la Ignalina din Lituania înseamnă scoaterea din funcțiune a singurei centrale nucleare din această țară.

Raport: Barbara Matera (A7-0060/2011)

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat în 2006 pentru a oferi asistență suplimentară lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor semnificative în structura comerțului mondial și pentru a-i ajuta în vederea reintegrării pe piața forței de muncă. Începând cu data de 1 mai 2009, sfera de aplicare a FEG a fost extinsă pentru a include sprijinul acordat lucrătorilor concediați drept consecință directă a crizelor economică, financiară și socială.

În această perioadă când ne confruntăm cu această criză gravă care are drept una dintre consecințele principale o creștere a șomajului, UE ar trebui să utilizeze toate mijloacele pe care le are la dispoziție pentru a reacționa, îndeosebi în ceea ce privește asistența care urmează să fie oferită celor care se confruntă cu realitatea cotidiană a șomajului. Din acest motiv am votat pentru acest raport referitor la mobilizarea FEG în favoarea Republicii Cehe, cu obiectivul de a sprijini lucrătorii disponibilizați de la Unilever ČR spol.s r.o.

  Izaskun Bilbao Barandica (ALDE), în scris. − (ES) Ajutorul vizează 460 din cei 664 de lucrători disponibilizați de societatea Unilever ČR, care erau angajați în sectorul comerțului cu amănuntul. 52,4 % dintre persoanele afectate sunt femei, 13 % au peste 54 de ani și 9,1 % au mai puțin de 24 de ani. Trebuie subliniat faptul că măsurile care vor ajuta la formarea lucrătorilor disponibilizați vor fi cofinanțate de societate, care nu se eschivează de responsabilitățile sale, și vor fi puse în aplicare de antreprenori sau de societăți care lucrează în numele său.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Faptul că bugetul 2011 include, pentru prima dată, credite de plată în valoare de 47 608 950 de euro la linia bugetară aferentă Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) este un succes pentru Parlamentul European. FEG a fost creat în calitate de instrument specific separat, cu propriile sale obiective și termene limită și, prin urmare, merită propriile sale resurse dedicate, evitând astfel transferurile din alte linii bugetare, lucru care s-a întâmplat în trecut și care ar putea împiedica îndeplinirea diverselor obiective politice. După părerea mea, FEG și-a dovedit valoarea, și singura mea preocupare este că statele membre nu l-au folosit mai mult. În cele din urmă, poate părea ca și cum obiectivul FEG este ca statele membre vechi să obțină resursele bugetare UE cu care erau obișnuite în trecut, de exemplu, în cadrul politicii de coeziune. În opinia mea, prima cerere cehă din istorie pentru o subvenție din partea FEG este o primă rândunică pe care o vor urma și alții, întrucât și industria cehă a fost lovită de globalizare și de criza financiară mondială, iar lucrătorii cehi care au fost disponibilizați merită asistență în eforturile lor de a reuși pe o piață competitivă a muncii.

  Zuzana Brzobohatá (S&D), în scris. – (CS) Fondul european de ajustare la globalizare a fost instituit în 2006 ca instrument flexibil pentru furnizarea rapidă, singulară, limitată în timp, individuală, a sprijinului pentru a ajuta lucrătorii disponibilizați ca urmare a globalizării sau a crizei financiare și economice. Aceasta este prima eliberare de resurse din acest fond pentru Republica Cehă de la izbucnirea crizei economice și financiare, și se adresează specific atenuării consecințelor disponibilizării a 634 de lucrători ai societății Unilever, care a închis o fabrică în municipalitatea Nelahozeves. În lumina faptului că 52,4 % dintre persoanele disponibilizate sunt femei și peste 13 % dintre lucrătorii disponibilizați au vârste de peste 54 de ani, consider că eliberarea resurselor pentru Republica Cehă este foarte adecvată și, prin urmare, am votat în favoarea raportului.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sunt încântată de activitatea desfășurată în baza Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), și anume de sprijinirea lucrătorilor afectați de schimbările din comerțul mondial. În același mod, sprijin decizia de mobilizare a FEG în favoarea Republicii Cehe, în beneficiul lucrătorilor de la societatea Unilever, care a făcut peste 500 de disponibilizări neașteptate ca urmare a crizei economice și financiare mondiale. Prin urmare, această decizie este de o importanță majoră, atât pentru lucrători și familiile acestora, cât și pentru districtul Melník, în care se află facilitățile Unilever, a cărui economie depinde în mare măsură de industria produselor agroalimentare și de industriile chimică și energetică.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport și a amendamentului care solicită revizuirea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG). Am votat astfel deoarece regret faptul că FEG, în forma sa actuală, nu solicită o investigare a situației sănătății financiare, a fraudei fiscale posibile sau a ajutorului de stat pentru societățile multinaționale a căror restructurare justifică intervenția FEG. Consider că această chestiune ar trebui abordată în revizuirea care va urma a Regulamentului FEG, fără a compromite accesul lucrătorilor disponibilizați la FEG.

  Lena Ek, Marit Paulsen, Olle Schmidt și Cecilia Wikström (ALDE), în scris. − (SV) De această dată am ales din nou să susținem mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare – de data aceasta pentru a ajuta un total de aproximativ 1 200 de persoane care și-au pierdut locurile de muncă în Polonia și în Republica Cehă – întrucât Europa continuă să sufere ca urmare a efectelor crizei economice, iar timpurile excepționale necesită măsuri excepționale.

Cu toate acestea, considerăm că pe viitor ar trebui să folosim instrumente care există deja – cu precădere Fondul social european – pentru a spori capacitatea de inserție profesională a celor care se află în preaviz sau au fost disponibilizați. Probabil că nu va fi nevoie de Fondul european de ajustare la globalizare în următoarea perioadă bugetară.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Cererea privește 634 de cazuri de concedieri de la societatea Unilever ČR, care funcționează în sectorul de retail în regiunea cehă din Střední Čechy. La fel ca în cazul primei cereri din acest an referitoare la regiunea poloneză din Podkarpackie, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a făcut o evaluare favorabilă a conformității acestui proces cu criteriile de eligibilitate. Nu pot să nu observ cu regret răspândirea concedierilor pe întregul teritoriu al Uniunii, ceea ce sugerează că este încă nevoie de multe măsuri pentru a inversa ciclul crizei în care suntem împotmoliți. Susțin propunerea Comisiei de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) și sper că lucrătorii disponibilizați vor putea să-și găsească locuri de muncă noi în cel mai scurt timp posibil.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se referă la propunerea de decizie a Parlamentului European de mobilizare a sumei de 323 820 de milioane de euro din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG), pentru a sprijini reintegrarea lucrătorilor cehi disponibilizați ca urmare a crizei economice și financiare actuale. Această cerere, a doua care urmează să fie aprobată în baza bugetului 2011 al UE, a fost înaintată Comisiei la 24 martie 2010 și privește 634 de lucrători de la societatea Unilever, din regiunea Střední Čechy, care lucrau în sectorul de retail. Având în vedere că aceasta implică un instrument bugetar specific și că suma solicitată este acceptabilă din punct de vedere juridic și respectă dispozițiile punctului 28 din cadrul acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisia Europeană, votez în favoarea acestei propuneri și sper că aceasta va contribui la reducerea dificultăților economice întâmpinate de locuitorii din această regiune și la redresarea economiei locale.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) O altă mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), de data aceasta pentru a veni în sprijinul lucrătorilor disponibilizați de la o fabrică deținută de multinaționala Unilever din Republica Cehă.

La fel ca altădată, am votat pentru. Cu toate acestea, pe lângă rezervele pe care le exprimăm întotdeauna în aceste situații, există anumite aspecte ale acestui proces care trebuie evidențiate. Comisia Europeană s-a limitat la a afirma că Unilever nu a primit niciun fel de ajutor de la stat sau fonduri UE pentru a deschide fabrica din Republica Cehă, înainte sau după aderarea acesteia la UE. Totuși, Comisia nu a furnizat informații, așa cum ar fi trebuit să facă și cum i s-a cerut, despre ceea ce se întâmplă referitor la celelalte fabrici din cadrul grupului, motivând că, în conformitate cu Regulamentul FEG, nu are obligația de a face acest lucru.

Pe lângă ceea ce s-a întâmplat în cazul specific al Republicii Cehe, ar fi interesant să aflăm despre și să evaluăm comportamentul grupului Unilever la nivel european. Prin urmare, regretăm lipsa de informații despre asistența publică acordată acestui grup, precum și multinaționalelor în general, din cauza restructurării cărora este nevoie de intervențiile FEG.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Aceasta este o altă mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) care, în acest caz, încearcă să vină în sprijinul lucrătorilor disponibilizați de la fabrica cehă Unilever. Poziția Comisiei Europene în acest domeniu a fost foarte controversată, întrucât s-a limitat la a afirma că Unilever nu a primit niciun fel de ajutor de stat sau de sprijin financiar din fonduri europene pentru a deschide fabrica din Republica Cehă, înainte sau după aderarea țării la UE. Totuși, Comisia nu a furnizat informații, așa cum ar fi trebuit să facă și cum i s-a cerut, despre ceea ce se întâmplă la celelalte fabrici din cadrul grupului, motivând că, în conformitate cu Regulamentul FEG, nu are obligația de a face acest lucru.

Prin urmare, în cadrul dezbaterii din Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, am atras atenția asupra faptului că nu avem la dispoziție informații despre ceea ce se întâmplă cu grupul Unilever la nivel european și am propus să se țină seama de această chestiune în cadrul revizuirii Regulamentului, astfel încât să se poată examina situația financiară, inclusiv ajutorul de stat, a multinaționalelor din cauza restructurărilor cărora este nevoie de intervenții FEG, fără a compromite accesul lucrătorilor disponibilizați la fond.

Prin urmare, am votat în favoarea acestor propuneri.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport referitor la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) pentru a veni în sprijinul angajaților din industria alimentară (UNILEVER) din Republica Cehă. Aș evidenția, totuși, că este nevoie de revizuirea urgentă a regulamentului acestui fond în cel mai scurt timp posibil. În acest scop, în timpul votului am co-semnat și am obținut adoptarea unui amendament care prevede că este dăunător ca regulamentul să nu solicite o investigare a situației sănătății financiare, a fraudei fiscale posibile sau a ajutorului de stat a multinaționalelor care beneficiază de intervenția FEG. Într-o perioadă când Uniunea Europeană se chinuiește să-și finanțeze obiectivele și este obligată să aleagă între politici la fel de prioritare, bugetul comunității nu-și poate permite să finanțeze strategiile de intrare pe piață și de relocalizare ale marilor multinaționale a căror unică intenție este să-și sporească profiturile. Trebuie să se țină seama de acest lucru în regulamentul care va urma, fără a afecta lucrătorii disponibilizați prin compromiterea accesului lor la FEG.

  Jiří Havel (S&D), în scris. – (CS) Recomand să se voteze în favoarea raportului Barbarei Matera referitor la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG), în cadrul căruia Republica Cehă a depus prima sa cerere de asistență. Consider că este important să evidențiem semnificația acestui fond, care a fost creat în timpul mandatului comisarului social-democrat ceh, Vladimír Špidla. Seismul economic și financiar care a urmat a lăsat multe persoane de pe întregul teritoriu al Europei fără loc de muncă. Resursele din cadrul FEG finanțează doar acele măsuri care netezesc drumul spre un nou loc de muncă pentru persoanele care au fost disponibilizate, care s-au înscris la programe de formare profesională și au dobândit o aptitudine care răspunde nevoilor pieței muncii, sau care au devenit lucrători care desfășoară o activitate independentă. În conformitate cu raportul doamnei Matera, pot recapitula faptul că Unilever a îndeplinit toate criteriile. Unilever ČR a fost nevoită să închidă fabrica de la Nelahozeves din cauza efectelor crizei economice, iar disponibilizările au afectat majoritatea lucrătorilor.

Unilever a oferit tuturor persoanelor disponibilizate un program general de sprijin pentru găsirea unui nou loc de muncă, iar societatea a cooperat îndeaproape cu oficiul local al forței de muncă pentru gestionarea programului. Prin urmare, pot fi de acord cu eliberarea resurselor pe baza informațiilor din acest raport și cu propunerea Comisiei de a plăti Republicii Cehe 323 820 de euro din FEG.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost instituit pentru a oferi asistență suplimentară lucrătorilor disponibilizați ca urmare a schimbărilor majore din structura comerțului mondial și pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața muncii. Sfera de aplicare a FEG a fost extinsă pentru cererile depuse începând cu 1 mai 2009, pentru a include sprijinul acordat lucrătorilor disponibilizați ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale. Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 de milioane de euro. La 24 martie 2010, Republica Cehă a depus o cerere de mobilizare a FEG pentru cele 634 de cazuri de concedieri (toate vizate de măsurile de asistență) din cadrul întreprinderii Unilever ČR, spol.sr.o, care își desfășoară activitatea în sectorul de retail (produse alimentare) și a completat-o cu informații suplimentare până la 20 septembrie 2010. Această cerere respectă cerințele pentru stabilirea contribuțiilor financiare. Prin urmare, Comisia propune mobilizarea unei sume de 323 820 de euro. Așadar, am fost de acord ca FEG să fie mobilizat pentru a acorda o contribuție financiară ca răspuns la cererea depusă de Republica Cehă. Cred, de asemenea, că și alte state membre UE ar trebui să profite mai mult de oportunitățile oferite de fondurile UE.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. − (IT) Am votat pentru mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) în favoarea Republicii Cehe întrucât consider că acest instrument este o resursă valoroasă pentru sprijinirea lucrătorilor care se confruntă cu dificultăți din cauza crizei economice. Votul de astăzi a vizat o cerere de asistență pentru 634 de lucrători din cadrul întreprinderii Unilever ČR, care își desfășoară activitatea în sectorul de retail, în regiunea NUTS II Střední Čechy, pentru suma de 323 820 de euro finanțată de FEG. În cele din urmă, aș dori să evidențiez importanța FEG, care s-a dovedit a fi o resursă utilă și eficace pentru combaterea șomajului cauzat de globalizare și de criza economică.

  David Martin (S&D), în scris. − Salut raportul care eliberează fondurile din Fondul european de ajustare la globalizare pentru a ajuta lucrătorii disponibilizați din Republica Cehă. Cererea privește 634 de cazuri de disponibilizări care au avut loc ca urmare a închiderii fabricii Unilever din Nelahozeves din ultimul trimestru al anului 2009. Patru sute șaizeci de lucrători disponibilizați vor beneficia de pe urma măsurilor personalizate sprijinite de fondurile FEG, în valoare de 0,32 milioane de euro.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Mă abțin din considerație față de lucrătorii cehi care au fost sacrificați pe altarul globalizării. Situația precară în care se găsesc aceștia este pur și simplu consecința politicilor neoliberale ale UE, avizate și sprijinite de acest fond. Votez împotrivă deoarece pomana dată victimelor acestor politici este patetică în comparație cu profiturile care culese în altă parte.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) UE este un spațiu al solidarității, din care face parte și Fondul european de ajustare la globalizare (FEG). Acest ajutor este esențial pentru a ajuta șomerii și victimele relocalizărilor care apar în contextul globalizării. Tot mai multe întreprinderi se mută în alte zone, profitând de costurile mai scăzute ale forței de muncă în mai multe țări, îndeosebi China și India, cu efecte dăunătoare asupra țărilor care respectă drepturile lucrătorilor. Obiectivul FEG este de a-i ajuta pe lucrătorii care devin victimele relocalizării întreprinderilor, acesta fiind fundamental pentru facilitarea accesului acestora la noi locuri de muncă. FEG a fost folosit în trecut și de alte țări ale UE, astfel încât acum este normal să se acorde acest ajutor Republicii Cehe,, care a depus o cerere de asistență în ceea ce privește 634 de cazuri de persoane concediate – toate beneficiare potențiale ale asistenței – din cadrul societății Unilever ČR, spol.sr.o, care își desfășoară activitatea în sectorul de retail din regiunea NUTS II Střední Čechy.

  Willy Meyer (GUE/NGL), în scris. – (ES) Deși am votat în favoarea acestei propuneri de a acorda asistență lucrătorilor societății Unilever din Republica Cehă, consider că această măsură este analgezică și paliativă pentru consecințele modelului capitalist și că nu reprezintă niciun progres real în lupta împotriva cauzelor profunde ale crizei. Sunt de acord cu mobilizarea resurselor din cadrul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) pentru persoanele disponibilizate din cauza schimbărilor structurale ale modelelor comerciale și ca o consecință directă a crizei economice și financiare actuale. Consider că FEG poate contribui la obiectivul final de facilitare a reintegrării acestor lucrători pe piața forței de muncă. Am votat, de asemenea, în favoarea acestui raport întrucât sunt convins că acest ajutor completează ajutorul în caz de disponibilizare prevăzut în toate legislațiile naționale și acordurile colective. Prin urmare, această mobilizare a fondurilor din cadrul FEG nu poate sub nicio formă să înlocuiască sau să evite responsabilitățile juridice ale guvernelor și ale întreprinderilor față de angajații pe care i-au disponibilizat.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Fondul european de ajustare la globalizare a fost instituit pentru a proteja lucrătorii disponibilizați ca urmare a crizei financiare și economice globale. Republica Cehă a solicitat asistență pentru 634 de cazuri de disponibilizări. Este firesc și corect să acordăm sprijin personal lucrătorilor care au fost disponibilizați ca urmare a globalizării și a crizei economice, ajutând la reintegrarea lor pe piața muncii. Prin urmare, am votat în favoarea acestui raport.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris − (IT) Fondul european de ajustare la globalizare este un fond alocat de Uniune pentru a oferi asistență economică anumitor sectoare aflate în dificultate în statele membre sau acelor sectoare care se extind spre standardele medii ale Uniunii. Din acest motiv am votat în favoarea raportului doamnei Matera. Pentru anul 2011, linia bugetară a Uniunii pentru plăți din astfel de fonduri a fost majorată cu 50 de milioane de euro; prin urmare, este mai ușor să se acorde finanțare unei game mai vaste de sectoare. În mod concret, acestea sunt primele cereri de mobilizare din 2011 din sectorul producției de mașini din Republica Cehă și Polonia. Fondul (în valoare de aproape un milion de euro) va veni în sprijinul lucrătorilor din sectorul comerțului cu și producției de mașini.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi asistență suplimentară lucrătorilor afectați de schimbările majore din structura comerțului mondial. La 15 februarie 2011, Comisia a adoptat o nouă propunere referitoare la o decizie de mobilizare a FEG în favoarea Republicii Cehe, pentru sprijinirea reintegrării pe piața muncii a lucrătorilor concediați din cauza crizei economice și financiare mondiale. Aceasta este a doua cerere care urmează să fie examinată în cadrul bugetului 2011 și se referă la mobilizarea sumei totale de 323 820 de euro. Procesul se referă la disponibilizarea a 594 de lucrători – toți beneficiari potențiali ai ajutorului – din cadrul societății Unilever ČR, spol.sr.,care își desfășoară activitatea în sectorul de retail din regiunea Střední, în perioada de referință de patru luni, cuprinsă între 16 septembrie 2009 și 16 ianuarie 2010. Evaluarea Comisiei a ajuns la concluzia că există o legătură între concedieri și transformările majore suferite de structura comerțului mondial sau criza financiară și economică, și că aceste disponibilizări au avut un caracter neprevăzut. Cererea întrunește toate criteriile de eligibilitate stabilite prin Regulamentul FEG, motiv pentru care am votat în favoarea mobilizării fondului.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Cererea Republicii Cehe de intervenție a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG) referitoare la cele 634 de cazuri de disponibilizări care s-au produs în perioada cuprinsă între 16 septembrie 2009 și 16 ianuarie 2010, inclusiv la societatea Unilever ČR, spol.sr.o, care își desfășoară activitatea în sectorul de retail din regiunea NUTS II Střední Čechy, întrunește toate criteriile de eligibilitate definite în mod legal. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 546/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare, sfera de aplicare a FEG a fost extinsă temporar pentru a acoperi intervenția sa în situații similare acesteia, în care se înregistrează „concedierea într-o perioadă de nouă luni a cel puțin 500 de salariați, în special în întreprinderi mici și mijlocii dintr-o diviziune NACE 2 dintr-o regiune sau două regiuni învecinate de la nivel NUTS II”, ca urmare directă a crizei financiare și economice mondiale. Prin urmare, am votat în favoarea acestei rezoluții în speranța că mobilizarea FEG va contribui la reintegrarea efectivă a acestor lucrători pe piața muncii.

  Zuzana Roithová (PPE) , în scris – (CS) Am votat în favoarea raportului referitor la mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare pentru Republica Cehă și, mai exact, pentru foștii angajați ai societății Unilever, și sunt încântată de faptul că raportul a fost adoptat. Regret faptul că membrii partidului conservator britanic au votat împotrivă și că președintele ceh al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni nu i-a putut determina să se răzgândească, chiar dacă aceasta este prima dată când Republica Cehă utilizează resursele din acest fond.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − Ca de obicei în acest tip de rapoarte, Parlamentul European:

1. solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare în vederea accelerării mobilizării FEG; salută, în acest sens, procedura îmbunătățită instituită de Comisie, ca urmare a cererii Parlamentului European de a accelera eliberarea subvențiilor, în cadrul căreia Comisia prezintă autorității bugetare evaluarea referitoare la eligibilitatea unei cereri de asistență în cadrul FEG împreună cu propunerea de mobilizare a fondului; speră ca în cadrul viitoarelor revizuiri ale fondului să se realizeze și alte îmbunătățiri ale procedurii;

2. reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o derulare rapidă și fără probleme a procedurii de adoptare a deciziilor de mobilizare a FEG, oferind un sprijin individual unic, limitat în timp, având ca obiectiv ajutarea lucrătorilor concediați ca urmare a globalizării și a crizei financiare și economice; subliniază rolul pe care FEG îl poate juca în reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați; cu toate acestea, solicită evaluarea integrării pe termen lung a acestor lucrători pe piața muncii ca rezultat direct al măsurilor finanțate prin FEG.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) La 15 februarie 2011 Comisia a adoptat o propunere de decizie privind mobilizarea FEG în favoarea Republicii Cehe, pentru a sprijini reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor concediați ca urmare a crizei economice și financiare mondiale. Chestiunea aflată în discuție se referă la 634 de concedieri, toate vizate de măsurile de asistență din fond, făcute de întreprinderea Unilever care îți desfășoară activitatea în sectorul de retail în regiunea NUTS II Střední Čechy, în timpul perioadei de referință de patru luni cuprinse între 16 septembrie 2009 și 16 ianuarie 2010. Votul meu în favoarea rezoluției de astăzi confirmă avizul favorabil pe care l-am exprimat deja la reuniunea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale.

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS) Eliberarea fondurilor din Fondul european de ajustare la globalizare va sprijini reintegrarea a 460 de lucrători afectați de închiderea societății Unilever în municipalitatea Nelahozeves din Boemia Centrală din Republica Cehă. În lumina faptului că această măsură va implica ajutor semnificativ pentru soluționarea impactului social asociat cu disponibilizarea în masă în această comunitate mică, am votat pentru adoptarea acestui raport.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport care va oferi finanțare pentru măsurile personalizate menite să ajute lucrătorii disponibilizați în Republica Cehă.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Fondul european de ajustare la globalizare este un mecanism controversat. Oficial, acest fond permite Uniunii Europene să finanțeze măsuri concrete pentru a compensa efectele crizei. Este la fel de util ca frecția la picior de lemn.

Totuși, acest mecanism este utilizat în mod ad-hoc și doar în anumite cazuri. În realitate, este folosit pentru a finanța planurile de concediere.

Astăzi, Parlamentul European a dus această ipocrizie și mai departe prin alocarea unui procent din acest fond societății Unilever, care tocmai și-a închis fabricile din Republica Cehă și a disponibilizat peste 600 de persoane, în timp ce profitul său net a crescut cu 26 %, până la 4,6 miliarde de euro.

Prin urmare, am votat împotriva acestui raport care ridică o problemă mai generală decât cea a cazului Unilever. Cum pot organele publice naționale și europene, având în vedere criza din domeniul ocupării forței de muncă cu care ne confruntăm, să folosească bani publici pentru a subvenționa multinaționale care concediază angajați în ciuda faptului că sunt pe profit, și care pun așadar interesele acționarilor deasupra intereselor angajaților lor?

  Angelika Werthmann (NI), în scris. − (DE) Nu pot decât să sprijin amendamentul propus de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, care solicită evaluarea unei societăți în ansamblu atunci când se acordă fonduri din Fondul european de ajustare la globalizare (FEG). Am făcut astfel de solicitări de multe ori în Comisia pentru bugete. Totuși, mi-a fost imposibil să votez în favoarea raportului în ansamblu. Compania cehă Unilever ČR spol.sr.o, care își desfășoară activitatea în sectorul de retail, a disponibilizat 634 de lucrători și a căutat măsuri de susținere pentru toți cei care și-au pierdut locurile de muncă (în mod normal, măsurile individuale sunt necesare doar pentru o parte din lucrătorii disponibilizați, pentru a-i ajuta să se reintegreze pe piața muncii). După cum se evidențiază în fiecare raport în care Parlamentul aprobă finanțare FEG, cererile de fonduri structurale nu ar trebui utilizate în locul măsurilor pentru care sunt responsabile întreprinderile însele, în conformitate cu acordurile colective.

Raport: Jörg Leichtfried (A7-0028/2011)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la produsele și tehnologiile cu dublă utilizare, adică bunurile care pot fi folosite atât în scopuri civile, cât și în scopuri militare. Controlul exporturilor produselor cu dublă utilizare reprezintă un factor-cheie pentru neproliferarea armelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă (ADM). Prin urmare, este foarte important să ne asigurăm că regimul UE pentru produsele cu dublă utilizare devine mai democratic și mai transparent și, în același timp, că este suficient de strict. În prezent, stringența cerințelor aplicate exportului de produse și tehnologii cu dublă utilizare variază. Cred că UE ar trebui să-și propună să aplice cele mai stricte regimuri de export fiecărui produs, și acest lucru ar trebui să se aplice tuturor statelor sale membre. Comisia trebuie să stabilească un sistem eficace în acest domeniu, care ar facilita colectarea de date credibile privind utilizarea finală a produselor cu dublă utilizare exportate din Uniune.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Controlul exporturilor produselor cu dublă utilizare (în scopuri civile și militare) reprezintă un factor-cheie pentru neproliferarea armelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă (ADM). De 15 ani UE înăsprește controlul exporturilor produselor cu dublă utilizare, bazându-se pe măsuri preventive cum ar fi impunerea unor cerințe de autorizare a exporturilor și a unor proceduri de înregistrare vamală. Totuși, având în vedere schimbările tehnologice constante și noile amenințări, se impune actualizarea listelor cu produse cu dublă utilizare controlate, care le reflectă pe cele ale principalelor regimuri internaționale de control al exporturilor. Principala sarcină a acestor regimuri internaționale de control al exporturilor constă în actualizarea listelor cu produsele care urmează să fie controlate. Până în prezent, aceste liste au fost transpuse aproape automat în legislația UE, fără nicio participare din partea Parlamentului European însă, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, aprobarea Parlamentului European a devenit necesară. Am fost de acord cu acest raport și cu propunerile Parlamentului European de a încerca să asigure regimuri de control UE mai democratice și mai transparente pentru bunurile cu dublă utilizare și de a acorda Comisiei un rol mai mare în punerea în aplicare a acestui regulament în statele membre.

  George Becali (NI), în scris. − Am votat acest raport deoarece controlul exporturilor produselor cu dublă utilizare reprezintă un factor-cheie pentru neproliferarea armelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă. Având în vedere volumul mare al schimburilor comerciale transfrontaliere în Uniunea Europeană, punerea în practică a controalelor exporturilor UE de produse cu dublă utilizare se bazează pe măsuri preventive, cum ar fi impunerea unor cerințe de autorizare a exporturilor și a unor proceduri de înregistrare vamală. Controalele exporturilor au un impact puternic asupra politicii comerciale a UE, întrucât pot afecta peste 10 % din totalul exporturilor UE.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. − (IT) Controalele exporturilor de produse cu dublă utilizare, adică bunuri care pot fi folosite atât în scopuri civile, cât și militare, constituie obiectul măsurilor la nivelul UE de aproximativ 15 ani.

Aceste controale au un impact puternic asupra politicii comerciale a UE, întrucât pot afecta peste 10 % din totalul exporturilor UE. După părerea mea, Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și clarificările aduse de acesta cu privire la competențele UE în domeniul comerțului internațional oferă o bună ocazie pentru reafirmarea rolului UE în această privință, precum și a responsabilității Parlamentului European în cadrul instituțional privind procesul decizional al UE.

Principalul instrument de control al exporturilor este Regulamentul (CE) nr. 428/2009, care a introdus o serie de modificări semnificative ale domeniului de aplicare al controalelor exporturilor de produse cu dublă utilizare în Uniunea Europeană. Mai concret, consider că regimul UE referitor la produsele cu dublă utilizare ar trebui organizate într-un mod mai transparent.

În acest scop, sunt de acord cu opinia raportorului potrivit căruia implicarea totală a Parlamentului European, prin intermediul aplicării obligațiilor din Tratatul de la Lisabona și al interpretării comune a acestuia convenite de Parlamentul European și Comisia Europeană prin noul acord-cadru, ar avea o importanță majoră.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. − (IT) Raportul dlui Leichtfried tratează într-un mod pozitiv subiectul important al controlului UE al exporturilor de produse cu dublă utilizare, adică bunuri care pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare. Controlul asupra acestui tip de export, care afectează peste 10 % din totalul exporturilor UE, s-a dovedit de importanță majoră pentru neproliferarea armamentelor. Votez în favoarea acestui raport întrucât își propune să introducă proceduri de control mai transparente pentru exporturile mai sus menționate.

  George Sabin Cutaș (S&D), în scris. − Am votat pentru Propunerea de modificare a regulamentului, deoarece consider că punctele nou introduse vor conduce la o mai mare transparență și democratizare a regimului UE pentru produsele cu dublă utilizare. Astfel, Parlamentul European va putea fi implicat în actualizarea listelor pentru produsele supuse controlului de către regimurile internaționale. Momentan, aceste liste sunt transpuse în mod aproape automat în legislația UE, fără ca Parlamentul să aibă un cuvânt de spus. De asemenea, Grupul de coordonare pentru produse cu dublă utilizare este chemat să prezinte un raport anual Parlamentului, în așa fel încât acesta din urmă să fie pe deplin informat asupra evoluției controlului produselor și tehnologiilor cu utilizare atât civilă, cât și militară.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Produsele cu dublă utilizare sunt produse care pot fi folosite atât în scopuri militare, cât și civile, ca produsele chimice și materialele pentru construcții tehnice, precum și programele informatice și alte tehnologii noi. Adevăratul scop al produselor exportate este adesea dificil de prezis; prin urmare, exportatorii trebuie să fie conștienți de responsabilitățile pe care le au și obligați să verifice adevăratul scop al diverselor produse vândute în exterior. Chiar dacă există deja câteva mecanisme de control și de informare, am cerut intensificarea securității în acest domeniu. Din acest motiv am votat în favoarea amendamentelor care solicită notificarea prealabilă a exporturilor, controale mai stricte și mai multă transparență. Toate acestea vor asigura o protecție suplimentară pentru a împiedica utilizarea greșită și proliferarea armelor de distrugere în masă.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Produsele, inclusiv produsele informatice și tehnologiile, care pot fi folosite atât în scopuri civile, cât și militare, sunt considerate produse tehnologice cu dublă utilizare. Această dublă utilizare implică faptul că este nevoie de o atenție deosebită când vine vorba de exportul acestora, pentru a împiedica proliferarea armelor și, în primul rând, a armelor de distrugere în masă. Orice analist înțelege că este esențial pentru securitatea internațională ca aceste produse să fie controlate, iar regulamentele care stabilesc mecanismele de control relevante trebuie să fie actualizate în permanență, în linie cu evoluția tehnologică. Înțelege de asemenea că, în state care respectă principiul statului de drept, aceste controale ar trebui să fie transparente și democratice, și aceasta este și intenția Comisiei.

În cele din urmă, cred, după cum am afirmat în avizul Comisiei pentru afaceri externe, că Comisia trebuie să țină seama de faptul că unele state membre UE au norme mai restrictive și mai severe cu privire la controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare decât altele. Această stare de fapt este firească și, în opinia mea, ar trebui păstrată.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Acest raport se referă la necesitatea de a controla exportul și circulația a produselor care poartă denumirea de produse cu dublă utilizare: adică produse care pot fi folosite atât în scopuri civile, cât și militare. În ultimii ani, Uniunea Europeană a adoptat o serie de măsuri pentru a împiedica utilizarea acestor materiale pentru fabricarea de arme, în special de arme de distrugere în masă. Principalul instrument de control al UE este Regulamentul (CE) nr. 428/2009 din 5 mai, care acoperă vânzarea și transportul acestor materiale, însă care trebuie modificat pentru a împiedica adoptarea de abordări diferite în state membre diferite. Prin urmare, sunt de acord cu propunerile incluse în acest raport, întrucât acestea vizează să redea încrederea publicului european în ceea ce privește producția și circulația materialelor cu dublă utilizare, și să transforme aranjamentele actuale în unele mai transparente și mai democratice.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare face obiectul măsurilor la nivel european. Principalul instrument pentru controlul exporturilor este Regulamentul (CE) nr. 428/2009 din 2009. Acest regulament a extins domeniul de aplicare a controalelor asupra vânzării și a transporturilor. Deși în raport se încearcă introducerea controalelor democratice și a transparenței sporite, există anumite aspecte cheie care ne împiedică să votăm în favoarea sa.

După crearea sa, „lista exportatorilor, a intermediarilor și a actorilor interesați care au fost consultați” devine responsabilitatea Grupului de coordonare pentru produse cu dublă utilizare, prezidat de un reprezentant al Comisiei. Acest grup va decide țările cu care se poate face comerț, răpind această putere statelor membre și punând astfel sub semnul întrebării suveranitatea acestora.

Un alt aspect este includerea Israelului pe lista țărilor de destinație pentru produsele cu dublă utilizare. Să ne amintim, de exemplu, proiectele de cercetare comune finanțate de cel de-Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, în special de cele care s-au desfășurat cu participarea societății Israel Aerospace Industries Ltd., producătoarea aeronavelor fără pilot folosite în atacul din Fâșia Gaza în 2008/2009, care au provocat decesul a zeci de oameni.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Am votat în favoarea retrimiterii acestui raport la comisia parlamentară competentă, pentru a face posibilă continuarea negocierilor cu Consiliul, pe baza propunerii legislative care cuprinde amendamentele introduse de Parlament.

Știm că utilizării produselor și tehnologiilor civile în scopuri militare îi lipsește o abordare care să nu fie relaționată cu controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare și de servicii aferente.

Deși acest control al exporturilor este important și ar trebui efectuat cu chibzuință, fără a afecta în mod advers accesul țărilor în curs de dezvoltare la produse și tehnologii necesare dezvoltării acestora, se impune creșterea transparenței proceselor implicate și supunerea acestora la controale democratice.

Am evidenția că există, de asemenea, o nevoie de consecvență în acest domeniu între alte politici UE și obiectivele acestui regulament. Proiectele de cercetare comune finanțate de cel de Al șaptelea program-cadru pentru activități de cercetare, în special de cele care s-au desfășurat cu participarea societății Israel Aerospace Industries Ltd., producătoarea aeronavelor fără pilot folosite în atacul din Fâșia Gaza în 2008/2009, cauzând moartea a zeci de persoane, sunt binecunoscute.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. − (IT) Noile competențe ale UE în acest domeniu al comerțului internațional după semnarea Tratatului de la Lisabona oferă o ocazie bună de a aduce mai multă transparență pe piața produselor cu dublă utilizare. Modificările aduse acestui Regulament, care afectează produsele care pot fi folosite atât în scopuri militare, cât și civile, vor permite controale mai stricte asupra acestui tip de produse. Această măsură este esențială pentru evitarea proliferării armelor. Luând în considerare în plus procedura din cadrul comisiei, confirm sprijinul acordat colegului meu deputat.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. − (LT) Materialele chimice și radioactive, centrifugele, echipamentele tehnice, produsele informatice și componentele sunt utilizate nu numai în scopuri civile, cât și militare. În mâini greșite aceste bunuri pot deveni echipament de tortură sau arme de distrugere în masă. Am votat în favoarea acestui document întrucât propune îmbunătățirea regimului pentru controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare, cu alte cuvinte, intensificarea controalelor la export asupra bunurilor cu dublă utilizare. Acest document extinde, de asemenea, lista cu bunuri pentru care trebuie sunt necesare o autorizație și raportarea circulației exporturilor.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. − (DE) Produsele și tehnologiile cu utilizări civile și potențial militare ar trebui supuse acelorași condiții de concurență în toate statele membre. Este important să se găsească condiții cadru comune și în primul rând sigure, care să garanteze utilizarea în siguranță. Acest lucru ar trebui să împiedice o reducere artificială a prețurilor de vânzare a exporturilor europene, consolidând în mod evident întreprinderile mici și mijlocii din Europa. Am votat în favoarea propunerii de modificare a regulamentului întrucât transparența și siguranța trebuie să fie prioritatea principală pentru astfel de produse și tehnologii.

  David Martin (S&D), în scris. − Salut acest raport. Controalele la export ale produselor cu dublă utilizare, adică bunuri care pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare, sunt supuse acțiunilor la nivelul UE de 15 ani. Controlul exporturilor produselor cu dublă utilizare reprezintă un factor-cheie pentru neproliferarea armelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă. Având în vedere volumul mare al schimburilor comerciale transfrontaliere în Uniunea Europeană, punerea în practică a controalelor exporturilor UE de produse cu dublă utilizare se bazează pe măsuri preventive, cum ar fi impunerea unor cerințe de autorizare a exporturilor și a unor proceduri de înregistrare vamală.

Controalele exporturilor au un impact puternic asupra politicii comerciale a UE, întrucât pot afecta peste 10 % din totalul exporturilor UE. Principalul instrument UE de control al exporturilor este Regulamentul nr. 428/2009 din 5 mai 2009 privind produsele cu dublă utilizare, care a intrat în vigoare la 27 august 2009. Acest nou regulament a introdus o serie de modificări semnificative ale domeniului de aplicare al controalelor exporturilor de produse cu dublă utilizare în Uniunea Europeană. Printre acestea se află introducerea controalelor pentru activitățile de intermediere și de tranzit în ceea ce privește produsele cu dublă utilizare. Regulamentul privind produsele cu dublă utilizare include liste actualizate cu regularitate ale produselor cu dublă utilizare controlate, care le reflectă pe cele ale principalelor regimuri internaționale de control al exporturilor.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Controlul comerțului cu bunuri cu dublă utilizare este un domeniu important, cu aspecte în materie de securitate și comerciale deopotrivă, care nu ar fi suficient de eficace și de ușor de pus în practică fără circulația asociată a informațiilor împărtășite sau cooperare internațională flexibilă. În acest context aș dori să evidențiez, de asemenea, rolul organelor de monitorizare competente, de exemplu autoritățile vamale, care poartă o responsabilitate semnificativă pentru monitorizarea directă a exporturilor sau a tranzitului de bunuri cu dublă utilizare. După părerea mea, ar trebui să ajutăm și aceste organe, de exemplu în domeniul accesului la echipamente moderne de monitorizare, al achiziției de expertiză nouă în ceea ce privește procedurile de performanță și de monitorizare și, nu în ultimul rând, prin asistență pentru formare profesională și vizite de lucru. O politică sofisticată privind securitatea ar trebui să includă întotdeauna stabilirea unor standarde ridicate pentru regimul de export al produselor cu dublă utilizare, precum și aplicarea tuturor angajamentelor internaționale.

  Nuno Melo (PPE), în scris. − (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și clarificările aduse de acesta cu privire la competențele UE în domeniul comerțului internațional oferă o bună ocazie pentru reafirmarea rolului UE în această privință, precum și a rolului, competențelor și responsabilității Parlamentului European în cadrul instituțional privind procesul decizional al UE. Regimul UE pentru produse cu dublă utilizare ar trebui organizat într-o manieră mai transparentă și mai democratică. Implicarea totală a Parlamentului European, prin intermediul aplicării obligațiilor din Tratatul de la Lisabona și al interpretării comune a acestuia convenite de Parlamentul European și Comisia Europeană prin noul acord cadru, ar avea o importanță majoră pentru atingerea acestui obiectiv.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. − Produsele cu dublă utilizare sunt produse care pot fi utilizate atât în scopuri pașnice, cât și militare. Controlul exporturilor produselor cu dublă utilizare reprezintă un factor-cheie pentru neproliferarea armelor. Având în vedere volumul mare al schimburilor comerciale transfrontaliere în Uniunea Europeană, punerea în practică a controalelor exporturilor UE de produse cu dublă utilizare se bazează pe măsuri preventive. Controalele exporturilor au un impact puternic asupra politicii comerciale a UE. Ar fi bine dacă instrumentele de control nu ar deveni un mijloc de combatere a concurenților prin intermediul structurilor comerciale. În acest scop, se impune crearea unei liste lungi cu produse cu dublă utilizare; totuși, acesta este un subiect de discutat într-un alt raport. Am votat pentru.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. − (DE) Exportul de produse și tehnologii cu dublă utilizare este reglementat cu foarte mare atenție în cadrul UE. Acest termen se referă cu precădere la produsele și tehnologiile care pot fi folosite și în scopuri militare. Pentru a preveni abuzurile în sectorul exporturilor, există patru tipuri de autorizații de export: autorizațiile generale comunitare de export, autorizațiile naționale generale de export, autorizațiile globale de export și autorizațiile individuale de export. Fiecare dintre acestea se aplică pe teritoriul UE.

În plus, există, de asemenea, regimuri internaționale de control al exporturilor la care subscrie și UE și în care Comisia încearcă să îmbunătățească poziția UE. Printre acestea se numără Grupul Australia, în cadrul căruia Comisia este membru cu drepturi depline, iar toate cele 27 de state membre participă alături de SUA, Canada, Japonia, Coreea de Sud și Australia, Grupul furnizorilor nucleari, în cadrul căruia Comisia este observator și care include cele 27 de state membre UE, SUA și Rusia, Acordul de la Wassenaar, în cadrul căruia Comisia nu are niciun statut, însă în care toate statele membre UE, cu excepția Ciprului, sunt membri cu drepturi depline, și Regimul de control al tehnologiei rachetelor, în cadrul căruia Comisia nu are, de asemenea, niciun statut, și doar 19 state membre participă cu drepturi depline.

Am votat în consecință pentru a nu contraveni principiului subsidiarității.

  Paul Murphy (GUE/NGL), în scris. − Am votat în favoarea acestui raport întrucât, într-un mod limitat, acesta face un pas în direcția abordării lipsei actuale de transparență în ceea ce privește creditele la export și a abordării diferenței imense între obiectivele formulate ale UE și realitatea cu privire la modul în care sunt utilizate creditele la export în UE. Uniunii Europene îi place să se descrie ca o forță care protejează drepturile omului și mediul înconjurător. Rolul ACE-urilor europene demonstrează cât de nefondată este această pretenție. Aceste credite sunt folosite de regulă pentru a susține proiecte și activități comerciale care dăunează mediului și drepturilor lucrătorilor. Pentru a obține justiție comercială adevărată în acest domeniu, aceste agenții, care susțin circa 10 % din comerțul mondial, trebuie să facă parte din proprietatea publică democratică. Trebuie deschise registrele pentru ca lucrătorii și persoanele afectate să poată vedea pentru prima dată unde s-au dus banii, și trebuie ca lucrătorii să exercite control asupra funcționării acestor agenții astfel încât resursele uriașe ale acestora să fie folosite în beneficiul lucrătorilor, al micilor agricultori și al mediului.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. − (PT) Am votat în favoarea acestui raport întrucât consider că intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona și clarificările aduse de acesta cu privire la competențele UE în domeniul comerțului internațional oferă o bună ocazie pentru reafirmarea rolului UE în această privință, precum și a rolului, competențelor și responsabilității Parlamentului European în cadrul instituțional privind procesul decizional al UE. Regimul UE pentru produse cu dublă utilizare ar trebui organizat într-o manieră mai transparentă și mai democratică. Implicarea totală a Parlamentului European, prin intermediul aplicării obligațiilor din Tratatul de la Lisabona și al interpretării comune a acestuia convenite de Parlamentul European și Comisia Europeană prin noul acord cadru, ar avea o importanță majoră pentru atingerea acestui obiectiv. Este o reformare a Regulamentului (CE) nr. 1334/2000 în lumina cadrului internațional actual. În realitate, extinderea domeniului de aplicare al controalelor exporturilor de produse cu dublă utilizare este esențială pentru a acoperi controlul tranzitului și al activităților de intermediere și sancționarea intermedierilor ilegale de produse cu dublă utilizare relaționate, de exemplu, cu un program de producere de arme de distrugere în masă.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. − (IT) Propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr 1334/2000 de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare, prezentată la 7 februarie 2011, vizează punerea la dispoziția Uniunii a unui regim eficient de măsuri preventive menite să împiedice proliferarea armelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă. Regulamentul în vigoare în prezent în acest domeniu [(CE) nr. 428/2009] instituie un sistem de controale care permite Uniunii să respecte pe deplin angajamentele asumate în contextul celor patru regimuri internaționale de control al exporturilor la care participă UE. În orice caz, clarificările aduse cu privire la competențele UE în domeniul comerțului internațional, prin Tratatul de la Lisabona, oferă o bună ocazie pentru a reafirmarea și îmbunătățirea imaginii Uniunii într-un context internațional, precum și a rolului, competențelor și responsabilității Parlamentului European în cadrul instituțional privind procesul decizional al UE în domeniul comerțului internațional. Din aceste motive consider amendamentele necesare la regulament oportune pentru a îndeplini aceste obiective și, prin urmare, votez în favoarea propunerii.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. − În AFET/SEDE, cu un deputat ecologist ca raportor, am avut foarte mult succes. Avizul AFET/SEDE a propus ștergerea AGCE privind expedierile cu valoare redusă întrucât ni s-au furnizat informații fiabile care dovedesc faptul că nu există nicio corelație pozitivă între un preț mic și un risc de siguranță mic, presupunere pe care se baza întreaga AGCE. Dimpotrivă, unele produse foarte ieftine cu dublă utilizare pot prezenta un risc ridicat dacă ajung în mâini greșite. Am reușit, de asemenea, să ștergem partea referitoare la „Securitatea Informațiilor” din EU007 întrucât, printre destinațiile posibile, se aflau unele țări nedemocratice. Am reușit, de asemenea, să obținem un sprijin vast în AFET/SEDE pentru o formulare strictă privind necesitatea de a respecta drepturile omului atunci când este vorba despre exportul de echipamente de telecomunicații deoarece tehnologiile de interceptare, dispozitivele de transfer de informații digitale pentru monitorizarea telefoanelor mobile etc., fac parte din această AGCE.

În ceea ce privește destinațiile posibile ale AGCE-urilor individuale, am reușit să excludem atât Israelul, cât și India, din cauza faptului că acestea nu au fost dispuse să fie parte la Tratatul de neproliferare (NPT). Însă cea mai controversată și importantă chestiune a vizat recomandarea ca controlul, notificarea și înregistrarea să se facă după ce a avut loc exportul sau înainte de export.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. − (IT) Controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare, adică bunuri care pot fi utilizate atât în scopuri civile, cât și militare, constituie obiectul măsurilor la nivelul UE de aproximativ 15 ani. Acest tip de control este esențial în lupta împotriva proliferării armelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă. Având în vedere volumul mare al schimburilor comerciale transfrontaliere în Uniunea Europeană, punerea în practică a controalelor exporturilor UE de produse cu dublă utilizare se bazează pe măsuri preventive, cum ar fi impunerea unor cerințe de autorizare a exporturilor și a unor proceduri de înregistrare vamală.

Aprobarea acestei rezoluții reprezintă un pas înainte în această direcție. Am votat în favoarea acestui raport întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona oferă o bună ocazie pentru reafirmarea rolului UE în această privință, precum și a competențelor și responsabilității Parlamentului European în cadrul instituțional al UE privind acest tip de proces decizional. Regimul ar trebui organizat într-o manieră mai transparentă, prin aplicarea obligațiilor prevăzute în Tratat și interpretarea comună a acestuia convenită de Parlament și Comisie prin noul acord cadru.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Controlul exporturilor de produse cu dublă utilizare – cu alte cuvinte, bunuri care pot fi folosite atât în scopuri civile, cât și militare – este foarte important pentru neproliferarea armelor. Poziția Parlamentului European transpune succesele Tratatului de la Lisabona în legislație UE, și pe bună dreptate. Parlamentul consolidează, de asemenea, controlul democratic și transparența și face cunoscută poziția UE în ceea ce privește regimurile internaționale de control al exporturilor. Un alt lucru pozitiv este că Comisia este obligată să producă rapoarte privind funcționarea Regulamentului, împreună cu un studiu de impact cuprinzător.

Totuși, cel mai mare măr al discordiei între Consiliu, Parlament și Comisie rămâne cea a momentului când are loc controlul notificării și înregistrării exportului, respectiv înainte sau după exportul propriu-zis. După părerea mea, este esențial ca acest control să aibă loc înaintea efectuării exportului. Aceasta deoarece, în practică, controlul ex-post ne va obliga întotdeauna să vânăm faptele după producerea evenimentului. Parlamentul tocmai a hotărât să opteze pentru controalele ex-post. În încheiere, am votat așadar împotriva versiunii finale a acestui raport.

Raport: Yannick Jadot (A7-0364/2010)

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. − (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții privind creditele la export care beneficiază de sprijin public. Creditele la export sunt un instrument important pentru susținerea companiilor UE. Sunt de acord cu opinia potrivit căreia sprijinul acordat întreprinderilor mici și mijlocii este un instrument puternic care nu este încă exploatat în întregime în toate statele membre și trebuie încurajat. Creditele la export pot contribui la crearea de locuri de muncă prin finanțarea proiectelor care ar avea, altfel, acces mai restrâns la capital deoarece nu au caracter comercial. Cu toate acestea, trebuie menționat că în prezent nu există transparență suficientă pentru a afla ce proiecte finanțează sau au finanțat în trecut agențiile de credit la export (ACE). Lipsa de transparență duce la costuri uriașe și la depășiri ale termenelor, facilitând totodată mita și corupția. Prin urmare, sunt de acord cu propunerea raportorului de a introduce cerința ca statele membre UE să raporteze Comisiei anual cu privire la activitățile ACE în ceea ce privește evaluarea riscurilor și publicarea elementelor din afara bilanțului și de a introduce obligativitatea notificării evaluării riscurilor sociale și de mediu.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. − (LT) Majoritatea țărilor industrializate, inclusiv toate statele membre ale UE, au cel puțin o agenție de credit la export (ACE) care beneficiază de sprijin public, acestea reprezentând, în mod colectiv, cea mai importantă sursă de finanțare oficială pentru proiectele din sectorul privat din lume. Cuantumul total al garanțiilor pentru credit la export acordate în perioada 2004-2009 de către ACE din statele membre ale UE poate fi evaluat la aproximativ 468 de miliarde de euro. ACE facilitează comerțul legitim în situațiile în care piața de capital privat eșuează. Ele au o capacitate mult mai ridicată de absorbție a riscurilor decât actorii din sectorul privat, deoarece nu trebuie să plătească taxe și să realizeze profituri și, prin urmare, au o marjă mult mai mare de manevră pentru a atinge pragul de rentabilitate în cazul acordării unui credit decât băncile private. Cu toate acestea, din același motiv, ACE reprezintă, de asemenea, o potențială cauză de denaturare masivă a comerțului, în cazul în care operațiunile lor de finanțare nu sunt reglementate de norme comune. Deși ACE reprezintă un instrument important pentru sprijinirea comerțului și a investițiilor companiilor europene, este necesar să ne asigurăm că operațiunile lor sunt viabile din punct de vedere financiar și că nu trebuie să apeleze la contribuabili pentru a-și refinanța operațiunile. Am fost de acord cu raportul și cu cerința de a prezenta rapoarte anuale Comisiei Europene și Parlamentului European întrucât în prezent există foarte puține informații despre proiectele în curs de finanțare sau finanțate de ACE în trecut, iar unele ACE naționale nu raportează nici măcar bilanțul general al operațiilor lor anuale cu regularitate, încălcând astfel principiul transparenței.

  Mara Bizzotto (EFD), ]n scris. − (IT) Obiectivul propunerii Comisiei Europene este de a introduce „Acordul privind creditele la export care beneficiază de sprijin public”, așa cum a fost negociat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în legislația europeană pentru a asigura respectarea normelor UE și transparența în operațiile agențiilor naționale de credit la export. Această măsură, deja un pas pozitiv în sine întrucât abordează corupția și lipsa de transparență care duce la costuri imense și depășiri ale termenelor, este îmbunătățită de raportul Jadot, care încearcă să amelioreze în continuare transparența și justiția prin introducerea Acordului convenit cu OCDE în legislația UE.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. − (PT) Agențiile de credit la export (ACE) reprezintă cea mai mare sursă de finanțare oficială pentru proiectele din sectorul privat din lume. Acestea sunt agenții guvernamentale sau instituții financiare cvasioficiale care furnizează garanții pentru credite la export, împrumuturi, asigurări sau investiții companiilor care își desfășoară activitatea în zone cu risc ridicat din străinătate, inclusiv în numeroase țări în curs de dezvoltare.

Trebuie menționat faptul că finanțarea acestor proiecte majore din țările în curs de dezvoltare reprezintă de câteva ori totalul finanțării anuale a tuturor băncilor multilaterale de dezvoltare. ACE sunt, așadar, instrumente poziționate bine pentru a contribui la obiectivele de politică externă UE, cu precădere combaterea sărăciei și a schimbărilor climatice. Consider că îmbunătățirile aduse acordului în discuție sunt pozitive, mai ales în ceea ce privește o mai mare transparență, și cred că este esențial să afirmăm explicit că ACE ar trebui să țină seama de și să respecte politicile și obiectivele UE, mai ales valorile asociate cu consolidarea democrației, respectarea drepturilor omului și consecvența cu politica de dezvoltare. În timp ce, pe de o parte, ACE facilitează comerțul, pe de altă parte, ele contribuie la denaturarea acestuia în lipsa unor criterii și norme clare și transparente.

  Lara Comi (PPE) , în scris. − (IT) Comerțul exterior este unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le avem la dispoziție în negocierile noastre cu țările terțe. Cel puțin până când va fi nevoie să ia o altă decizie, UE a ales să nu aibă propria sa armată și să adopte politica comercială drept instrument principal de negociere în relațiile internaționale, înregistrând succese în această privință. Mai mult, investițiile străine directe în companiile noastre reprezintă o sursă de dezvoltare pentru țările terțe în care se creează locuri de muncă și aceste relații merită desigur încurajate prin agențiile de credit la export. Pe o piață internă cu taxe vamale unice, nu mai putem permite ca investițiile să fie ghidate de state membre individuale.

Această situație nu are ce căuta pe drumul creat de UE, pe care încearcă să-l prezinte restului lumii. Transferul tuturor competențelor aferente comerțului internațional de la nivelul statelor la cel al Uniunii este un pas înainte spre instituirea unei politici industriale unice, în vederea creării unei politici economice comune și, pe viitor, a mai multor sinergii între statele noastre.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Activitățile agențiilor de credit la export vor trebui supravegheate mai bine la nivel european și vor trebui să se desfășoare într-o manieră mai transparentă. Aceste agenții vor trebui să publice un raport anual de activitate pentru a verifica dacă proiectele susținute îndeplinesc obiectivele de mediu, sociale și de dezvoltare ale Uniunii Europene. Deputații au solicitat eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibili fosili pentru a încuraja tranziția ecologică, în conformitate cu angajamentele naționale și europene privind combaterea schimbărilor climatice. Prin acest vot, Parlamentul își reafirmă dorința ca măsurile privind transparența financiară și măsurile privind încorporarea chestiunii schimbărilor climatice în toate politicile UE, inclusiv cele referitoare la comerțul și investițiile companiilor europene, să fie aplicate sistematic.

  Edite Estrela (S&D), în scris. − (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la creditele la export care beneficiază de sprijin public întrucât consider că agențiile de credit la export trebuie să fie mai transparente și să prezinte rapoarte referitoare la activitățile lor. Este, de asemenea, important să asigurăm consecvența deplină cu obiectivele articolului 208 din tratat, care stabilește reducerea și eradicarea sărăciei ca fiind principalele obiective ale politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii.

  Diogo Feio (PPE), în scris. − (PT) Comisia și Consiliul revizuiesc în prezent cadrul legislativ – numit „Acord privind creditele la export care beneficiază de sprijin public”– pentru a-l transpune în legislația UE. Obiectivul acestuia este de a oferi securitate juridică suplimentară agențiilor de credit la export (ACE) din statele membre. Creditele la export sunt instrumente eficiente pentru sprijinirea companiilor UE, întrucât pot contribui la crearea de locuri de muncă și la punerea în aplicare a unor proiecte care, altfel, ar obține cu greu finanțare. Faptul că se primesc tot mai multe cereri ar sugera că statele membre trebuie să introducă Acordul convenit cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în cel mai scurt timp posibil.

Sunt de acord cu avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, întrucât cred că „supravegherea la nivel european a creditelor la export ar trebui să fie introdusă ca o excepție atunci când apare o denaturare a concurenței pe piața internă. Principiul subsidiarității trebuie respectat.”

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. − (PT) Acest raport se referă la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea anumitor orientări în ceea ce privește obținerea de credite la export de către companiile care beneficiază de sprijin public. În realitate, majoritatea statelor membre au agenții de credit la export (ACE), care joacă un rol esențial în sprijinirea investițiilor în comerțul și în companiile europene, cumulând 468 de miliarde de euro în perioada 2004-2009. Acest sprijin vine sub forma Acordului privind subvențiile și măsurile compensatorii – care mai este numit Acordul – negociat între țările din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), și reprezintă un exemplu de instrument de finanțare publică cu implicarea Uniunii Europene. Având în vedere faptul că aceste agenții sprijină în principal activități industriale dăunătoare mediului, mai ales din cauza emisiilor de CO2, și că, potrivit Băncii Mondiale, au un efect nesemnificativ asupra reducerii sărăciei, sunt de acord cu poziția raportorului, în sensul că ACE ar trebui să contribuie la politicile și obiectivele UE, ceea ce înseamnă că revizuirea acordului cu OCDE nu este necesară.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. − (PT) Credem că este nevoie de un nivel mai mare de supraveghere și de control al agențiilor de credit la export (ACE), atât în ceea ce privește exporturile, cât și investițiile și finanțele, întrucât lipsa de transparența provoacă foarte mult rău prin încurajarea mitei și a corupției.

ACE sunt instrumente publice care sunt folosite foarte mult de UE pentru a contribui la finanțarea obiectivelor sale internaționale, a intereselor sale economice și geostrategice, care nu pot fi separate de obiectivele de a domina și de a controla regiuni și țări, ducând la crearea de adevărate relații neocoloniale. Se întâmplă adesea ca investițiile finanțate de ACE să nu aducă niciun beneficiu țărilor care sunt așa-zișii beneficiari.

Elaborarea de orientări privind creditele la export are drept scop atingerea obiectivului final anunțat de direcționare a ajutoarelor în cadrul acordurilor cu OMC, care face presiuni asupra țărilor în curs de dezvoltare pentru a accepta semnarea rundei de la Doha. Obiectivul principal al ajutoarelor directe sau al creditelor continuă să fie controlul piețelor și al resurselor naturale, exploatarea lucrătorilor și utilizarea produselor sau a investițiilor pentru a controla suveranitatea țărilor de destinație, toate acestea fiind posibile cu finanțare ACE.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. − (PT) Este nevoie de un nivel mai mare de supraveghere și de control al agențiilor de credit la export (ACE), atât în ceea ce privește exporturile, cât și investițiile și finanțele, întrucât lipsa de transparența provoacă foarte mult rău prin încurajarea mitei și a corupției.

Totuși, ACE sunt instrumente publice care sunt folosite foarte mult de UE pentru a contribui la finanțarea obiectivelor sale internaționale, cu precădere în ceea ce privește schimbările climatice și reducerea sărăciei. Uneori sunt utilizate ca mijloc de finanțare a cazurilor de neocolonialism veritabil al UE în așa-numitele țări în curs de dezvoltare.

Elaborarea de orientări privind creditele la export are drept scop atingerea obiectivului final anunțat de direcționare a ajutoarelor în cadrul acordurilor cu OMC, care face presiuni asupra țărilor în curs de dezvoltare pentru a accepta semnarea rundei de la Doha, contestată de acestea.

Obiectivul principal al ajutoarelor directe sau al creditelor continuă să fie controlul piețelor și al resurselor naturale, exploatarea lucrătorilor și utilizarea produselor sau a investițiilor pentru a controla suveranitatea țărilor de destinație, toate acestea fiind posibile cu finanțare ACE.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Ar fi greșit ca creditele la export care beneficiază de sprijin public să nu respecte anumite principii, cu precădere o anumită etică socială, și să nu respecte orientările referitoare la politica privind ajutoare externe și pentru dezvoltare. Transparența în ceea ce privește utilizarea acestor fonduri este așadar obligatorie. Totuși, politica externă dusă de Uniune este cea care servește drept referință, și această politică s-a dovedit, mai ales în ultimele luni, inexistentă, inconsecventă și divergentă, ca să nu mă exprim în termeni mai duri. Uniunea însăși nu respectă principiile pe care le stabilește: care a fost ultima oară când Comisia a aplicat în realitate clauzele sociale, în materie de drepturile omului și de mediu pe care le răspândește prin intermediul acordurilor sale comerciale?

Când a obiectat la proiectele de finanțare ale Băncii Europene de Investiții din afara Europei, care creează concurență neloială pentru companiile europene, sau care sunt discutabile di