Stenograma dezbaterilor

Miercuri, 6 aprilie 2011 - Strasbourg

21. Utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu

  Președintă. – Următorul punct reprezintă declarația Comisiei privind utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu [2011-2661(RSP)].

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dnă președintă, trebuie să respingem în termenii cei mai duri cu putință orice încercare de violență asupra femeilor, de la intimidare până la agresiuni sexuale. Acestea sunt infracțiuni odioase, de multe ori comise împotriva oamenilor celor mai vulnerabili și lipsiți de apărare.

Din nefericire, este cert că multe țări din întreaga lume, nu numai din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu, nu au încă un cadru juridic adecvat pentru a proteja femeile și fetele împotriva violenței. Nu există nimic care să încurajeze raportarea unor astfel de atacuri. Mult mai multe lucruri trebuie făcute pentru a descuraja autorii acestor fapte și pentru a-i trage la răspundere pentru acțiunile lor. Femeile continuă să îndure legile discriminatorii și inegalitatea culturală profund înrădăcinată. În cazul Egiptului, de exemplu, comisia națională înființată pentru a elabora noua constituție este compusă numai din bărbați și chiar și noul cabinet are doar o singură femeie ministru.

Acest lucru nu este durabil, așa cum s-a evidențiat prin curajul demonstrat de femeile din Tunisia și Egipt în timpul evenimentelor recente din aceste țări. Dacă jumătate din populație este exclusă din reforma politică și instituțională, cu greu va avea succes.

În acest context, condamnăm cu tărie numărul din ce în ce mai mare de cazuri de încălcări grave ale drepturilor omului, care cuprind violuri, agresiuni sexuale și umiliri severe ale femeilor activiste. Uniunea Europeană s-a angajat să consolideze rolul femeilor în sferele politice, civile, sociale, economice și culturale, precum și în lupta împotriva discriminării și impunității. Acesta este motivul pentru care unul dintre cele opt orientări europene privind drepturile omului își propune în mod explicit „promovarea egalității de șanse între bărbați și femei și combaterea discriminării împotriva femeilor”. Și Declarația de la Barcelona din 1995, care a instituit parteneriatul euromediteraneean, consolidează în mod special acest angajament pentru regiunea Euromed.

Egalitatea de șanse între bărbați și femei este una dintre prioritățile planului de lucru pe cinci ani, care a fost convenită de către șefii de stat la summitul de la Barcelona din 2005, organizat pentru comemorarea celei de-a zecea aniversări a parteneriatului euromediteraneean.

Având în vedere aceste angajamente, conferința ministerială euromediteraneeană privind consolidarea rolului femeilor în societate, desfășurată în noiembrie 2006 la Istanbul, a declanșat un proces inovator și de pionierat. Miniștrii (inclusiv cei din Algeria, Iordania, Liban, Maroc, Teritoriul Palestinian Ocupat, Siria și Tunisia) au convenit să adopte o abordare globală bazată pe următoarele priorități interdependente: în primul rând, drepturile politice și civile ale femeilor; în al doilea rând, drepturile sociale și economice ale femeilor și dezvoltarea durabilă; și, în cele din urmă, drepturile femeilor în domeniul cultural și rolul comunicațiilor și al mass-mediei.

De la conferința din anul 2006, s-a lucrat în vederea punerii în aplicare a unui cadru comun de acțiune, în special, prin urmărirea priorităților țărilor, prin intermediul unui mecanism de monitorizare și al rapoartelor publicate de Comisia Europeană. Partenerii din cadrul Uniunii pentru Mediterana și-au reafirmat angajamentele pentru acesta în cadrul celei de-a doua conferințe ministeriale de la Marrakech din noiembrie 2009. Societatea civilă a fost pe deplin implicată în discuțiile care au avut loc. Creșterea gradului de conștientizare și vizibilitate a procesului a fost una dintre marile provocări convenite de către aproape toți participanții la proces.

Dincolo de acest cadru regional, dialogul bilateral al Uniunii Europene, inclusiv prin subcomisii care se ocupă de problemele de gen, este o metodă importantă pentru abordarea acestor preocupări apăsătoare.

Permiteți-mi să închei, dnă președintă, prin a spune că Uniunea Europeană nu va tolera nicio formă de violență împotriva femeilor și vom folosi toate modalitățile pentru a o preveni.

  Edit Bauer, în numele Grupului PPE. – Dnă președintă, dle comisar, apreciez foarte mult angajamentul ferm al Comisiei de a condamna violența împotriva femeilor utilizată ca o armă de război – folosită sistematic în conflictele armate în diverse scopuri, inclusiv umilire, intimidare, teroare politică, extragerea de informații, recompensarea soldaților și chiar purificare etnică. Violența împotriva femeilor în conflictul armat se bazează în mare parte pe opiniile tradiționale conform cărora femeile reprezintă o proprietate. Deoarece femeile din multe culturi joacă rolul de transmitere al culturii și al simbolurilor națiunii, violența împotriva femeilor este, de asemenea, utilizată ca mijloc de a ataca valorile unei societăți și onoarea acesteia.

Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale recunoaște violența sexuală ca parte a unui atac împotriva civililor – împotriva umanității – drept o crimă de război. Diferitele forme de violență sexuală în conflictele armate, inclusiv sclavia sexuală, căsătoriile forțate și sarcinile forțate, sunt crime de război și ar trebui să fie considerate încălcări grave ale Convenției de la Geneva. De prea multe ori, cei responsabili de acte de violență sexuală în timpul războiului scapă nepedepsiți; de prea multe ori, violența împotriva femeilor este acceptată ca parte inevitabilă a războiului; de prea multe ori, autorilor li se acordă amnistie ca parte a ofertelor de pace.

Este timpul să condamnăm aceste practici inumane din orice parte a lumii, iar mesajul nostru de astăzi ar trebui să fie acela că autorii acestor crime de război nu vor mai rămâne nepedepsiți.

  Ana Gomes, în numele Grupului S&D. – (PT) Dnă președintă, spre deosebire de rapoartele care ne sosesc acum din Libia, unde vedem numai bărbați luptând pe front, imaginile de acum aproximativ o lună din piața principală din Benghazi, din Piața Tahrir și de la demonstrațiile din Tunisia, Bahrain, Siria, Iordania și Maroc au arătat femei de toate vârstele cerând libertate, dreptate și democrație. Femeile și, în special, femeile tinere au avut și au în continuare un rol-cheie în revoltele din Africa de Nord și din lumea arabă. Destinul lor în aceste țări marcate de tradiții profund patriarhale și religioase nu va fi doar orientativ, ci și decisiv pentru calea pe care aceste țări o va parcurge în lunile și anii care vor urma în căutarea democrației și a respectării drepturilor omului. În consecință, UE trebuie să acorde prioritate sprijinului acordat femeilor care au lansat cu curaj protestele din primăvara arabă, inclusiv prin înființarea de organizații ale societății civile și prin ajutorul politic, tehnic și financiar acordat femeilor care doresc să participe activ, încurajând implicarea lor în toate instituțiile democratice și organele puterii politice și economice în calitate de membri, candidați ai partidelor politice și așa mai departe.

Este, de asemenea, imperativ ca UE să își mobilizeze toate eforturile la cel mai înalt nivel pentru a combate încercările de intimidare, represaliile și actele de violență sexuală comise împotriva femeilor care îndrăznesc să ridice vocea. De exemplu, obligarea femeilor care au protestat la 8 martie în Piața Tahrir să facă teste de virginitate sau violarea și încarcerarea lui Iman al-Obeidi din Libia sunt crime absolut intolerabile, așa cum a spus comisarul Füle. Ne așteptăm ca Înaltul Reprezentant și comisarul să solicite o investigație imediată și independentă în aceste cazuri, transformându-le în exemple, astfel încât acestea să nu se mai repete.

  Antonyia Parvanova, în numele Grupului ALDE. – Dnă președintă, Grupul ALDE a propus și a inițiat această dezbatere, deoarece dorim să ne exprimăm îngrijorarea cu privire la situația femeilor din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu în contextul schimbărilor și turbulențelor politice actuale. Pe parcursul ultimelor câteva săptămâni, am asistat la încălcări grave ale drepturilor omului în Libia și Egipt, care afectează în special femeile. Nu voi detalia toate aceste cazuri, dar permiteți-mi să menționez doar două situații simbolice și îngrijorătoare care ar trebui condamnate imediat.

Iman al-Obeidi, o femeie din Libia, a declarat în presa internațională că a fost violată de mai multe persoane și ulterior reținută de către soldații pro-Gaddafi și interogată timp de 72 de ore înainte de a fi eliberată. În Egipt, așa cum au menționat colegii mei, mai multe femei protestatare au susținut că au fost supuse așa-ziselor teste de virginitate – și de asemenea, violate de soldați – iar acum unele dintre ele sunt judecate pentru că au „picat” un astfel de test. Aceste cazuri au furnizat dovezi suplimentare în ceea ce privește faptul că violul este încă folosit ca o armă în situații de conflict cu scopul de a teroriza și umili populația civilă.

Ar fi inacceptabil să nu ridicăm vocea împotriva acestor atrocități îngrozitoare comise împotriva femeilor. Invităm Comisia și Consiliul să se opună și să condamne ferm utilizarea abuzului sexual, a intimidării și a oricărei alte forme de abuz împotriva femeilor în contextul evenimentelor actuale din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. De asemenea, este necesar să ne folosim toate instrumentele politice disponibile pentru a garanta că, după tranziția acestor societăți, drepturile femeilor vor fi garantate și încurajate.

Ieri, am adoptat raportul nostru privind un cadru politic al UE de combatere a violenței împotriva femeilor și ar fi inacceptabil să avem standarde duble privind acțiunea noastră politică în exteriorul Uniunii. În această privință, promovarea drepturilor femeilor trebuie să fie pe deplin integrată în politica europeană de vecinătate, în programele și proiectele acesteia și, în același timp, trebuie puse în aplicare politici specifice pentru drepturile și emanciparea femeilor.

  Barbara Lochbihler, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dnă președintă, așa-zisele teste de virginitate aplicate cu forța de către armata egipteană în cazul femeilor protestatare din Piața Tahrir și violarea în grup a unei femei din Libia de către soldați sunt crime înfiorătoare care au dat naștere propunerii de rezoluție de astăzi. Nu putem exclude posibilitatea comiterii mai multor agresiuni sexuale de către toate părțile implicate în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu.

În noiembrie anul trecut, noi, cei din Parlamentul European, am invitat statele membre ale UE și UE însăși să ia, în sfârșit, în serios situația femeilor din zona războaielor și a conflictelor armate. În acel moment, reprezentantul Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe, baroneasa Ashton, a raportat progresele înregistrate. Există acum un cadru internațional îmbunătățit pentru prevenirea violenței împotriva femeilor în regiunile de conflict și mai multe țări au adoptat, de asemenea, planuri naționale de acțiune. Schimbul de bune practici este foarte important.

UE a oferit deja 300 de milioane de euro pentru măsuri care cuprind furnizarea de servicii medicale și alte 200 de milioane de euro au fost aprobate pentru punerea în aplicare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate ONU. Există planuri de a introduce strategii locale în zonele de conflict în 2011. Instruirea personalului joacă un rol foarte important în această privință. În consecință, este necesar ca toate aceste experiențe și măsuri să fie incluse și luate în calcul la punerea în aplicare a pactului UE pentru parteneriat și democrație cu țările din sudul Mediteranei. Veți avea cu siguranță sprijinul Parlamentului European pentru această activitate.

  Ilda Figueiredo, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dnă președintă, știm că femeile au participat activ la revoltele care au revendicat mai multă democrație și mai multe drepturi și libertăți în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu. Totuși, știm, de asemenea, că acestea sunt obiectul unei practici generalizate și sistematice de viol și sclavie sexuală, care sunt recunoscute drept crime împotriva umanității și crime de război în temeiul Convenției de la Geneva.

Având în vedere acest lucru, rapoartele care provin din Republica Democratică Congo, din Egipt, din Libia sau din alte țări sunt alarmante. Prin urmare, solicităm o acțiune diplomatică eficientă care să se opună cu fermitate utilizării agresiunii sexuale, a intimidării și hărțuirii femeilor din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu sau din orice alt loc.

Vom evidenția, de asemenea, importanța recunoașterii rolului femeilor în revoluții și vom sublinia necesitatea de a le garanta drepturile, inclusiv participarea acestora la noile structuri democratice, juridice, economice și politice ale acestor societăți, punând capăt discriminării vechi de secole pe care au suferit-o.

  Emine Bozkurt (S&D). – (NL) Dnă președintă, revoluțiile din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu au generat și oportunități. Activitatea de reconstrucție a țării și de instituire a democrației în Tunisia și Egipt poate, cu adevărat, să înceapă acum. În piețele și străzile din Cairo, Tunis și Benghazi, femeile au fost și continuă să fie o parte importantă a revoluțiilor. Există atât de multe oportunități, dar există și pericole.

Afirmațiile făcute la televiziune de către o tânără din Libia despre faptul că a fost violată de trupele lui Gaddafi au cutremurat publicul larg. Oricum, acestea nu au fost primele comunicări de acest fel și au existat și altele de atunci. Violența sexuală este utilizată ca un instrument pentru asuprirea femeilor și pentru reducerea la tăcere a acestora, de exemplu, în Cairo, unde femeile au fost abuzate și supuse la teste de virginitate de către armată. În războiul din Libia, violența împotriva femeilor este utilizată ca o armă. În vidul de putere care apare în situațiile de anarhie, nu există control. Femeile pierd protecția legii. Prin urmare, trebuie să transmitem un semnal clar, dnă președintă, referitor la faptul că această situație nu se poate și nu ar trebui să se poată întâmpla! Trebuie să transmitem un semnal clar noilor conducători privind faptul că acest fel de crime trebuie investigate și pedepsite. Nimeni care are pe conștiință o astfel de crimă nu ar trebui să poată scăpa nepedepsit.

De asemenea, aș dori să subliniez că aceste femei trebuie protejate și că rolul femeilor în reconstrucția societății nu trebuie neglijat. Drepturile femeilor trebuie înscrise în lege și, în acest sens, ar trebui să fie numite și femei în funcțiile din comisiile constituționale, în parlamente și guverne, astfel încât aspecte precum educația pentru femei, drepturile acestora și combaterea practicilor tradiționale dăunătoare să capete prioritate pe ordinea de zi. Independența economică este o componentă-cheie a emancipării femeilor, iar spiritul antreprenorial ar trebui încurajat prin utilizarea de micro-credite, de exemplu.

  Kristiina Ojuland (ALDE). – Dnă președintă, agresiunile sexuale împotriva femeilor – și, de asemenea, în unele cazuri și împotriva bărbaților – în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu sunt probleme grave și trebuie să fie abordate prompt de către autoritățile din regiune, atât de noile forțe democratice, cât și de regimurile mai vechi.

Aș dori să îi solicit vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, baronesei Ashton, să discute despre situația devastatoare cu privire la violența sexuală din această regiune cu reprezentanții țărilor țintă în contextul dimensiunii sudice a politicii europene de vecinătate, cu scopul de a-i aduce pe autori în fața justiției și de a asigura respectarea drepturilor omului atât pentru femei, cât și pentru bărbați.

Consider că violența sexuală este cel mai rău fel de război. Ar trebui evitată cu orice preț și ar trebui pedepsită în cel mai aprig mod posibil.

  Seán Kelly (PPE). – (GA) Dnă președintă, acum două luni, discutam despre violența împotriva femeilor din Europa. S-a declarat atunci că până la 25 % din femeile europene au suferit violențe. Acum discutăm despre violența sexuală împotriva femeilor în conflictele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Este o situație regretabilă și care nu mai poate fi tolerată. Prin urmare, este important să discutăm despre aceasta și să facem ceva pentru a o preveni.

– Din păcate, nu doar în timpul războiului, ci și pe timp de pace, există o atitudine învechită față de femei pe întreg teritoriul Africii. Aceasta este evident exacerbată pe timp de război. Cu toate acestea, sunt de acord cu comisarul că trebuie să evidențiem aceste aspecte și, în special, să încercăm să îi tragem la răspundere pe cei care comit aceste crime. În acest fel, să sperăm că, la un moment dat, vom putea să schimbăm această atitudine și să eliminăm această practică abominabilă.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dnă președintă, violența sexuală nu constituie o încălcare a drepturilor omului pentru femei sau bărbați. Drepturile nu există în această formă. Violența sexuală este o crimă împotriva demnității omului, care este un drept fundamental al oricărei ființe umane, femei și bărbați, deopotrivă. Acest lucru este valabil nu numai în Europa, ci și în Egipt, Libia, Republica Democratică Congo și alte țări din Africa și din Orientul Mijlociu menționate în prezenta rezoluție. Conflictele militare nu pot fi un factor atenuant. În Republica Democratică Congo, s-a început cu violarea femeilor, iar acum și bărbații sunt violați. Cu toate acestea, rezoluțiile sunt simple cuvinte. Trebuie și să acționăm. Comisia trebuie să înceapă să monitorizeze în detaliu încălcarea drepturilor omului la nivel mondial și, în același timp, trebuie să propună instrumente prin care Europa, la nevoie, poate impune respectarea acestora. În caz contrar, parteneriatele în care investim atât de mult pot fi numite și plăți de răscumpărare.

  Štefan Füle, membru al Comisiei. – Dnă președintă, aș spune onorabililor deputați că întrebările și cazurile specifice pe care le-au adus în atenția noastră astăzi sunt într-adevăr foarte grave și reprezintă o pată neagră care atârnă asupra evoluțiilor din ultimele săptămâni din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Mi-am notat problemele care au fost abordate în această dezbatere și sugestiile propuse.

Așa cum am spus, Uniunea Europeană are instituite o serie de instrumente și va face totul pentru a sprijini o mai mare participare a femeilor la viața civilă și politică, fără amenințări, intimidări și violență.

Aș dori, de asemenea, să aduc în atenția deputaților unele evoluții pozitive recente, cum ar fi crearea unui birou pentru drepturile omului în cadrul secretariatului Consiliului de Cooperare al Golfului. Ar trebui să salutăm asemenea măsuri. Sprijinul nostru pentru organizațiile internaționale, nu în ultimul rând pentru UN Women (agenția ONU pentru interesele femeilor) și pentru societatea civilă va avea un rol esențial în realizarea schimbării din interior. Acest lucru arată, de asemenea, de ce politica noastră de dialog și angajament este atât de importantă și trebuie să continue, nu în ultimul rând cu noii noștri interlocutori.

  Președintă. – Am primit cinci propuneri de rezoluție⁽¹⁾, prezentate în conformitate cu articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul de procedură.

Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 7 aprilie.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Filip Kaczmarek (PPE), în scris. – (PL) Violența sexuală este o modalitate extrem de respingătoare de a desfășura un război și un instrument odios de luptă împotriva celeilalte părți a unui conflict sau de umilire a acesteia. În cazul Africii de Nord și al Orientului Mijlociu, aceste practici sunt deosebit de crude, deoarece dovedesc un grad uriaș de cinism și demoralizare, întrucât religia dominantă din regiune are o abordare foarte restrictivă privind problemele sexuale. Cei care comit acte de violență sexuală încalcă un număr mare de norme și coduri de conduită. Războiul și conflictele scot deseori la iveală răul inimaginabil din acești oameni. Vom lupta împotriva acestui lucru și nu vom înceta niciodată să condamnăm această barbarie.

(1) A se vedea procesul-verbal