Stenograma dezbaterilor

Joi, 7 aprilie 2011 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreședinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.00)

2. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

3. Raportul anual al BEI pentru 2009 (dezbatere)

  Președintele. – Primul punct este raportul dlui Cutaș, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, referitor la raportul anual al Băncii Europene de Investiții pentru 2009 (2010/2248/INI) (A7-0073/2011).

  George Sabin Cutaș, raportor. − Prezentarea acestui raport al activităților întreprinse de Banca Europeană de Investiții face parte dintr-un exercițiu democratic anual ce ține de responsabilitatea pe care o are Banca în fața Parlamentului European.

Cu toate că este vorba despre un exercițiu regulat, el nu trebuie, totodată, banalizat, deoarece conține recomandări asupra unor puncte importante pentru viitorul Uniunii Europene. Banca Europeană de Investiții a devenit, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în decembrie 2009, un instrument de sprijin al politicilor externe ale Uniunii Europene, reprezentând de asemenea un partener important pentru impulsionarea economiei Uniunii.

Doresc să le mulțumesc colegilor mei pentru îmbunătățirile aduse raportului. De asemenea, doresc să mulțumesc colectivului Băncii pentru o foarte bună colaborare și, în mod special, președintelui Maystadt și vicepreședintelui Kolatz-Ahnen.

Cu toții căutăm o metodă de a împăca datoriile și deficitele crescânde ale statelor membre cu obiective de creștere economică ilustrate, de pildă, în Strategia UE 2020, obiective ce necesită investiții majore în educație, sănătate, tehnologie, energie durabilă și infrastructură. Consider că soluția la această problemă este una europeană, iar Banca Europeană de Investiții are un rol important de jucat în acest context.

Voi prelua aici două exemple majore ale modului în care Banca Europeană de Investiții a stimulat și va continua să stimuleze economia europeană. În primul rând, împrumuturile către întreprinderile mici și mijlocii și obligațiunile pentru proiecte. Nu trebuie să uităm că 99 % din întreprinderile europene sunt întreprinderi mici și mijlocii. A investi în IMM-uri reprezintă o metodă de a contribui în mod semnificativ la activitățile de inovare, cercetare și dezvoltare ce au loc în Uniunea Europeană. Banca Europeană de Investiții a oferit întreprinderilor mici și mijlocii în 2009 și 2010 finanțări superioare obiectivului său anual de 7,5 miliarde de euro.

Facilitatea Europeană de Microfinanțare a fost de asemenea creată în 2010, regrupând fonduri în valoare de 200 de milioane de euro, adresate celor ce au nevoie de microcredite. Cu toate acestea, constatăm persistența unor dificultăți în etapa de accesare a fondurilor de către întreprinzători.

Consider că este nevoie de o ameliorare a transparenței procedurilor de selectare a intermediarilor financiari ai Băncii și de împrumut către aceștia. De asemenea, Banca Europeană de Investiții are datoria de a oferi asistență tehnică și cofinanțare regiunilor de convergență, pentru a le permite să absoarbă o cotă mai mare din fondurile pe care le au la dispoziție.

Un alt subiect pe care vreau să îl ating este cel al obligațiunilor pentru proiecte. Suntem îndreptățiți să ne punem atâtea speranțe în acest instrument financiar? Eu consider că suntem. Obiectivul acestuia este de a crește ratingurile de credit ale obligațiunilor emise de companii, atrăgând investiții private, pentru a le suplimenta pe cele naționale și pe cele realizate prin intermediul fondurilor de coeziune. Datorită acestui efect multiplicator, companiile vor obține mai mulți bani pentru a realiza proiecte de infrastructură în domeniile transportului, energiei, tehnologiei informaționale și dezvoltării durabile. Este importantă axarea pe anumite proiecte cheie, precum cele de dezvoltare durabilă, de infrastructură rutieră și feroviară, de conectare a porturilor la piețele europene și cele ce vor permite independență energetică, precum este cazul gazoductului Nabucco sau proiectului ITGI.

Pentru că vorbim astăzi despre posibile soluții pentru ieșirea din criza financiară, ajungem la tema transparenței și a paradisurilor fiscale. Lipsa de transparență a intermediarilor financiari s-a concretizat sub forma evaziunii și a fraudei fiscale și a contribuit la situația dificilă cu care ne confruntăm în prezent.

Banca Europeană de Investiții, în calitatea sa de bancă europeană, are datoria de a nu se implica în operațiuni desfășurate prin intermediul unor jurisdicții necooperante, așa cum sunt cele identificate în prezent de diverse organisme internaționale. Totodată, aceste liste nu sunt încă satisfăcătoare. Banca Europeană de Investiții își poate aduce contribuția în acest domeniu prin realizarea propriilor evaluări și publicarea periodică a rezultatelor sale.

Nu în ultimul rând, aș dori să menționez rolul pe care Banca îl îndeplinește în afara Uniunii Europene, în țările pe cale de aderare și în cele aflate sub incidența politicilor de cooperare și de dezvoltare. În aceste state, Banca Europeană de Investiții susține obiectivele Uniunii Europene de politică externă. De aceea, consider că este nevoie atât de alocarea unui număr mai mare de angajați specializați în acest domeniu, cât și de creșterea cotei de participare a actorilor locali în cadrul proiectului.

Sunt bucuros să ascult părerile celor prezenți în sală și să revin la sfârșit.

  Philippe Maystadt, președintele BEI. – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, doresc să vă mulțumesc înainte de toate pentru că m-ați invitat încă o dată să particip la dezbaterea asupra raportului dumneavoastră referitor la activitățile Băncii Europene de Investiții. Iată că această invitație a devenit o tradiție.

Aș dori să-i mulțumesc îndeosebi raportorului dumneavoastră, dl Cutaș. Domnia sa a avut inspirația de a nu se limita la o analiză retrospectivă, ci de a oferi și îndrumări pentru viitor. Aceasta este de fapt chestiunea despre care aș dori să vă vorbesc. După cum s-a menționat, Comitetul nostru director a canalizat activitatea Băncii Europene de Investiții în următorii ani către trei domenii principale. Ne vom dezvolta activitatea în trei domenii: punerea în aplicare a strategiei Europa 2020, combaterea schimbărilor climatice și susținerea politicii externe a UE.

Atunci când s-au confruntat cu criza financiară, apoi cea economică, care s-a declanșat în 2008, statele membre au oferit o soluție pe termen: diverse planuri naționale, al căror scop inițial era acela de a asigura supraviețuirea băncilor și, ulterior, de a stimula redresarea economică. După cum știți, acele planuri naționale au fost susținute de Planul european de redresare economică, adoptat de Consiliul European în decembrie 2008. BEI a contribuit la aceste măsuri, mărind volumul creditelor acordate, de la 48 de miliarde de euro în 2007 la 79 de miliarde de euro în 2009 și direcționând aceste fonduri către economia reală, în domeniile considerate prioritare de către Consiliu, venind mai ales în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii, după cum tocmai a subliniat și raportorul dumneavoastră.

Totuși, după această soluție pe termen scurt, care ne-a permis evitarea unor consecințe extrem de grave, este nevoie acum de o soluție pe termen lung. Aici intră în joc strategia Europa 2020, iar partea esențială a acestei strategii constă în mărirea ratei de ocupare a forței de muncă și a productivității, care trebuie să se bazeze pe triunghiul cunoștințelor: instruire, cercetare și inovare. BEI este pregătită să contribuie semnificativ la punerea în aplicare a acestei strategii. În anul 2010, BEI a finanțat cu peste 4 miliarde de euro proiecte în sectorul educațional și cu peste 7 miliarde de euro proiecte de CDI (cercetare, dezvoltare și inovare).

BEI intenționează să mărească finanțarea oferită acestor domenii și, în acest scop, dorește să pună în continuare în aplicare, împreună cu Comisia Europeană, instrumente de finanțare comună pentru cercetare, după modelul MFPR (mecanismul de finanțare cu partajarea riscurilor), deoarece astfel de instrumente oferă o influență mai mare bugetului european. Cu aceleași fonduri, bugetul european poate susține mult mai multe investiții și, totodată, aceste instrumente comune reduc constrângerile de capital impuse BEI. Aceasta înseamnă că, în condițiile aceluiași nivel al capitalului, BEI poate mări creditele acordate.

Am menționat utilizarea mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR) pentru cercetare. Acesta este un exemplu elocvent. La finalul anului 2010, cu o contribuție bugetară de aproximativ 390 de milioane de euro și o alocare de capital din partea BEI de aproximativ 700 de milioane de euro, am putut oferi credite în valoare de peste 6 miliarde de euro, care au finanțat investiții în cercetare de peste 16 miliarde de euro. Prin urmare, puteți observa cele două tipuri de stimulare asigurate de un astfel de instrument și astfel, contribuția BEI la strategia Europa 2020 va fi cu atât mai eficientă cu cât ne vom putea baza pe o cooperare pragmatică cu Comisia, dar și cu alte instituții financiare.

Cel de-al doilea domeniu este reprezentat de combaterea schimbărilor climatice și consecințele sale, uneori tragice. Aceasta a devenit o prioritate pentru Uniunea Europeană și, în consecință, și pentru BEI. Accidentul nuclear de la Fukushima și întrebările cărora le-a dat naștere intensifică necesitatea unor investiții majore în economia de energie, energiile regenerabile și noile tehnologii energetice.

În 2010, creditele BEI pentru proiecte care contribuie direct la o reducere a volumului emisiilor de gaze de seră au crescut la aproape 20 de miliarde de euro sau aproape 30 % din creditele totale oferite de noi. Împrumuturile pentru proiectele dedicate energiilor regenerabile au reprezentat 6,2 miliarde de euro din împrumuturile totale acordate și au fost folosite în principal pentru proiecte referitoare la energia eoliană și solară. Împrumuturile acordate pentru proiecte de îmbunătățire a eficienței energetice au crescut la 2,3 miliarde de euro în 2010. Valoarea lor va crește și mai mult în următorii ani, deoarece există un potențial enorm de economie de energie, mai ales în clădirile publice și în locuințele din multe orașe europene. În ceea ce privește investițiile pentru dezvoltarea transportului urban și, prin urmare, pentru reducerea poluării provocate de mijloacele individuale de transport, BEI a oferit credite în valoare de 7,9 miliarde de euro în 2010.

Prin urmare, vom continua aceste eforturi. Vom susține în continuare economiile de energie, eficiența energetică și energiile regenerabile și, de asemenea, avem în plan dezvoltarea unei metodologii pentru o evaluare mai exactă a amprentei de carbon a tuturor proiectelor pe care le finanțăm. Desigur, având în vedere dificultățile tehnice, această metodologie va fi, în mod inevitabil, foarte complexă. Aceste eforturi demonstrează voința noastră de a transforma lupta împotriva schimbărilor climatice într-o prioritate majoră.

În final, cel de-al treilea domeniu: nicio putere nu poate spera să pună în aplicare o politică externă fără a se bucura de sprijin financiar. China a înțeles acest lucru și intervine financiar la nivel mondial pentru a-și susține obiectivele politice externe. Dacă Uniunea Europeană dorește cu adevărat să dezvolte o politică externă cu o oarecare influență la nivel mondial, trebuie să dispună și de un sprijin financiar. Dacă Uniunea își dorește acest lucru, BEI poate fi respectivul sprijin. Aceasta este una dintre concluziile raportului Camdussus privind mandatul extern al BEI. Rămâne de văzut dacă statele membre, care sunt și acționare ale BEI, vor acționa conform respectivei recomandări și vor lua o decizie clară în momentul elaborării perspectivei financiare pentru 2014-2020.

Dle președinte, doamnelor și domnilor, aveți în față o prezentare a abordării tridirecționale a BEI pentru perioada următoare.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, în primul rând, doresc să-i mulțumesc raportorului, dlui Cutaș, pentru raportul său excelent. Totodată, doresc să salut prezența în plen a dlui Maystadt, deoarece este foarte important ca domnia sa și BEI să fie felicitați de către Comisie pentru modul consecvent și hotărât în care au reacționat la efectele crizei financiare globale.

Ajutorul BEI a fost esențial. BEI ne-a ajutat să rezolvăm problema penuriei creditelor pe piață, iar acest demers a fost vital nu numai pentru statele membre ale UE și pentru cele candidate, dar și pentru partenerii noștri din întreaga lume. Totodată, BEI și-a putut dezvolta activitatea de creditare și a putut canaliza această dezvoltare către domenii care stimulează creșterea.

Comisia împărtășește opinia Parlamentului, potrivit căreia sprijinirea politicii de coeziune a UE, precum și trecerea la sisteme economice cu emisii reduse de carbon reprezintă obiective esențiale ale BEI. Prin urmare, Comisia și-a unit forțele cu Grupul BEI, pentru a susține regimurile de convergență prin instrumentele financiare comune pe care le cunoaștem foarte bine – JASPERS, JEREMIE și noua creație, ELENA – în vederea combaterii schimbărilor climatice. Mai mult, salutăm creșterea volumului de credite acordate IMM-urilor și suntem de acord cu dumneavoastră să solicităm măsuri mai calitative pentru a mări valoarea adăugată și transparența intervenției Grupului BEI în acest domeniu.

În acest context, pare necesară o evaluare a diviziunii optime a muncii între BEI și FEI. Eforturile enorme depuse de BEI evidențiază importanța optimizării utilizării capitalului BEI. Trebuie asigurat un echilibru corect între volumele mai mari și activitățile cu risc ridicat, care consumă mai mult capital, însă adaugă valoare sporită intervenției Grupului BEI.

Doresc să spun câteva cuvinte cu privire la instrumentele financiare. Considerăm că trebuie extinsă utilizarea unor instrumente financiare inovatoare, împreună cu instituții financiare cheie precum BEI. Instrumentele care utilizează credite instantanee, capitaluri proprii și garanții contribuie la maximizarea eforturilor bugetului UE prin atragerea de fonduri suplimentare de la părți terțe. Mai mult, o utilizare tot mai mare a instrumentelor financiare comune și partajarea riscurilor cu bugetul UE ar putea conduce la eliberarea capitalurilor, la o valorificare mai bună a resurselor proprii ale BEI și la extinderea amplorii acestora. De fapt, aceasta înseamnă mai multe proiecte în sprijinul unei strategii Europa 2020 și o susținere mai bună a obiectivelor și scopurilor acesteia.

Inițiativa „Obligațiuni pentru finanțarea proiectelor Europa 2020”, care este supusă actualmente consultării publice, reprezintă un exemplu foarte bun în acest sens. Strategia UE 2020 solicită investiții transfrontaliere de mare anvergură, pentru susținerea acțiunilor emblematice din cadrul strategiei UE 2020 și dezvoltarea unor infrastructuri inteligente, actualizate și complet interconectate. Inițiativa „Obligațiuni pentru finanțarea proiectelor” ar susține finanțarea unor proiecte specifice în domeniile transporturilor, energiei și infrastructurii de comunicații, precum și în alte sectoare care ar putea contribui la punerea bazei unei creșteri viitoare durabile și la ocuparea forței de muncă. Mă bucur să văd că raportul dumneavoastră susține această inițiativă.

În contextul elaborării propunerilor Comisiei pentru următorul cadru financiar multianual, Comisia desfășoară un proiect de reflecție și analiză strategice, pentru a asigura o utilizare optimizată a noilor instrumente, în dialog cu BEI și cu alte instituții financiare, pentru a beneficia de expertiza financiară și de experiența pe piață a acestora.

În încheiere, aș dori să fac câteva observații cu privire la activitățile externe ale BEI. În ceea ce privește finanțarea BEI în exteriorul UE, Comisia susține mărirea plafoanelor propuse de Parlament în analiza intermediară a mandatului extern al BEI, în special o creștere cu 1 miliard de euro a sumelor alocate regiunii mediteraneene. Știm cu toții cât de important este acest lucru în prezent. Aceste măsuri sunt esențiale pentru ca BEI să-și poată efectua intervențiile la nivel susținut și să poată sprijini transformarea democratică a țărilor partenere. În mod similar, reiterăm importanța reutilizării de către BEI a refluxurilor din investițiile anterioare în regiunea mediteraneană, pentru a investi capitaluri de risc în IMM-urile din sectorul privat din respectiva regiune. Mai mult, susținem o consolidare progresivă a capacității de dezvoltare a BEI, fiindcă aceste necesități suplimentare ar impune o creștere treptată a personalului specializat în probleme de dezvoltare.

Conform propunerii Comisiei după analiza intermediară a mandatului extern al BEI, Comisia va stabili un grup de lucru care să studieze posibila dezvoltare a platformei comunitare de cooperare și dezvoltare. Obiectivul constă în optimizarea funcționării mecanismelor, prin combinarea creditelor și fondurilor nerambursabile în care sunt implicate Comisia, BEI și alte instituții multilaterale și bilaterale. Crearea unei astfel de platforme ar contribui la crearea de sinergii și la stimularea cooperării dintre BEI și alte instituții financiare. În acest context, aș dori să menționez faptul că la începutul lunii martie, s-a semnat memorandumul de înțelegere dintre Comisie, BEI și BERD.

  Jean-Pierre Audy, raportor pentru aviz al Comisiei pentru control bugetar. – (FR) Dle președinte, dle comisar, doresc să îl felicit pe dl Maystadt pentru atenția acordată deputaților din Parlamentul European, deoarece domnia sa, în calitate de președinte al unei bănci interguvernamentale, nu are această obligație. Apreciem acest fapt. Voi vorbi despre securitatea și comunitarizarea Băncii Europene de Investiții.

În ceea ce privește securitatea, dle Maystadt, ați spus că doriți să deveniți forța motrice și sprijinul financiar al Uniunii Europene. Da, însă cu un rating AAA. Mai mult, noi, cei din Comisia pentru control bugetar, recomandăm de ani de zile ca BEI să fie supusă unei supravegheri prudențiale de reglementare. Propunem ca această supraveghere să fie efectuată fie de către Banca Centrală Europeană, fie, în baza în baza unei abordări voluntare a BEI, de către noua Autoritate Bancară Europeană, cu sau fără implicarea unuia sau mai multora organisme de reglementare. Dle comisar, vă solicităm să formulați propuneri în acest sens.

Dle președinte, voi încheia menționând propunerea noastră ca Uniunea Europeană să devină membră a Băncii Europene pentru Investiții, astfel încât acest instrument interguvernamental să poată deveni treptat unul comunitar.

  Danuta Maria Hübner, în numele Grupului PPE. – Dle președinte, asemenea președintelui Maystadt, aș dori să vorbesc despre viitor și să atrag atenția asupra a trei aspecte. În primul rând, Europa are nevoie de creștere și restructurare, aceasta însemnând investiții și finanțarea investițiilor.

Întrebarea legitimă în momentul actual este: de unde va veni finanțarea? Răspunsul la această întrebare depinde în mare parte de Banca Europeană de Investiții și de instituțiile asociate acesteia. Totodată, nu trebuie să uităm că, în anii următori, va exista o concurență globală acerbă pentru finanțare. Bugetele naționale vor fi reduse în continuare. Sectorul bancar se va confrunta cu numeroase incertitudini în momentul reluării activităților normale de finanțare și, desigur, bugetul european va rămâne, ca de obicei, prea mic pentru a fi eficient și pentru a ne rezolva problemele. Așadar, BEI va juca un rol esențial.

  Thijs Berman, în numele Grupului S&D. – (NL) Dle președinte, doresc să îl felicit pe colegul meu, dl Cutaș, pentru raportul excelent privind raportul anual al BEI pentru 2009. Felicitări, de asemenea, și pentru analiza pe care ne-a prezentat-o.

Aș dori să comentez însă un anumit aspect, și anume relația dintre Consiliu și Parlament. Parlamentul European este un c-legislator pentru mandatul extern al Băncii Europene de Investiții, pentru toate activitățile băncii din exteriorul UE, din țările vecine și din țările în curs de dezvoltare. Se pare însă că în ceea ce privește analiza mandatului extern, Consiliul nu prea ia în serios propunerile Parlamentului. Spre surprinderea mea, Consiliul s-a obișnuit să respingă cu răceală toate propunerile noi ale Parlamentului, pe motiv că ar fi inacceptabile.

Mă refer în special la propunerile ca BEI să aibă un rol activ în ceea ce privește măsurile de abordare a schimbărilor climatice și un rol mai mare în microfinanțare. Aceste propuneri sunt „inacceptabile”? Intră în îndatoririle Consiliului să definească subiectele pe care le poate discuta Parlamentul European? Nu, Parlamentul European și Consiliul sunt colegislatori și se află pe picior de egalitate. În colaborare cu Comisia Europeană, aceste instituții trebuie să stabilească împreună regulile care guvernează activitățile externe ale BEI. Astfel, sunt necesare consultări, deliberări comune, compromisuri și o atitudine deschisă din partea ambelor organisme legislative. Prin urmare, este lipsită de sens și contraproductivă utilizarea cuvântului „inacceptabil” pentru a descrie propuneri considerate importante de majoritatea deputaților din Parlamentul European. Din punctul meu de vedere, chiar această atitudine de deconectare de realitate a Consiliului este inacceptabilă. Faptul că astăzi nu este prezent niciun reprezentant al Consiliului este absurd și arată cât de deconectată de la realitate este această instituție.

BEI este un instrument esențial pentru activitățile externe ale UE la nivel mondial. O bancă publică, o bancă care poate contribui la creșterea economică și la îmbunătățirea infrastructurii prin credite este indispensabilă pentru dezvoltarea țărilor noastre vecine. Același lucru este valabil și în cazul relației cu țările în curs de dezvoltare. Și în această privință este esențială prezența unei bănci publice. O astfel de bancă trebuie să respecte Tratatul de la Lisabona și obiectivele acestuia. Reducerea sărăciei este unul dintre aceste obiective. Parlamentul European dorește să stipuleze în mod clar acest rol al Băncii în mandatul său extern. Sper ca atitudinea Consiliului să fie deschisă și constructivă, care să ne permită să ajungem împreună la acea clarificare.

  Sylvie Goulard, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle președinte, dle Maystadt, doresc să evidențiez un aspect.

Atunci când am început să lucrăm la acest raport, era nevoie deja de investiții pe termen lung, din cauza evenimentelor din Uniunea Europeană. Criza ne-a arătat că activitățile noastre erau concepute pentru un termen mult prea scurt, așa cum ar fi spus Tommaso PadoaSchioppa. Avem nevoie în mod absolut de investiții pe termen lung, iar instituția dumneavoastră joacă un rol important.

Toate evenimentele care au avut loc recent – mă gândesc în special la sudul zonei mediteraneene și poate la conștientizarea dificultăților în ceea ce privește opțiunile energetice – reprezintă un motiv excelent pentru a vă încuraja și a vă susține activitatea. Vor exista întotdeauna deputați în Parlamentul European care vă vor susține activitatea. Totuși, sunt de acord cu ceea ce a afirmat dl Audy: este foarte important să ne deplasăm în direcția unei supravegheri accentuate, așa cum am procedat în cazul anumitor instituții.

Deși personal mă declar în favoarea obligațiunilor pentru proiecte și a multor idei care circulă în momentul de față, îmi doresc foarte mult să nu ne grăbim să ne lansăm în parteneriate între sectorul public și cel privat fără a analiza mai bine modul în care sunt create acestea și care vor fi în cele din urmă costurile pentru contribuabili și pentru toți cei implicați. Cred că acest instrument poate fi extrem de util, însă există deja fonduri în Europa în momentul de față – mă gândesc la Fondul Marguerite și la casele de depuneri și consemnațiuni care au lansat inițiative transfrontaliere –, așa că voiam să susțin dezvoltarea activității de investire și monitorizare pe termen lung, în acord cu obiectivele pe care dorim să le atingem împreună. Cred că acesta este minimul la care ne putem aștepta.

În orice caz, vă susținem și am dori ca toate evenimentele recente care au avut loc să încurajeze dezbateri mai ample și mai cuprinzătoare.

  Pascal Canfin, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle președinte, dle Maystadt, dle comisar, după cum știți, Grupul Verts/ALE este foarte atașat de BEI, prin tradiție. Considerăm că acesta este un instrument de politică publică extrem de important, iar atașamentul ne determină să fim și foarte exigenți în această privință. Cele două lucruri sunt interdependente.

Din punctul nostru de vedere, BEI este efectiv o bancă, drept pentru care este supusă constrângerilor bancare, care nu trebuie ignorate. O parte dintre colegii mei au amintit în mod corect faptul că, probabil, BEI ar trebui să țină cont de noile constrângeri din sectorul bancar. Totodată, această bancă este, desigur, una specială, fiindcă este finanțată din banii contribuabililor. Totodată, scopul ei este acela de a pune în aplicare măsurile neaplicate de alții și de a adopta norme care să depășească limitele de competență ale sectorului privat.

Aș dori să subliniez unul sau două aspecte în care cred că BEI poate obține rezultate mai bune, deși s-au înregistrat progrese în ultimele luni. Primul aspect se referă la paradisurile fiscale. Aceasta este o luptă extrem de importantă nu numai pentru noi, ci și, din punctul meu de vedere, pentru marea majoritate a deputaților din Parlamentul European. Criza ne-a arătat că paradisurile fiscale perturbă, subminează și slăbesc întregul sistem financiar și economia mondială.

Prin urmare, în acest raport, majoritatea deputaților din PE susțin ideea că trebuie să se asigure un nivel și mai ridicat de transparență în ceea ce privește împrumuturile acordate societăților comerciale și care trec prin paradisuri fiscale. Cred că această practică trebuie să înceteze. Sunt conștient că există constrângeri de natură operațională, însă problema este politică. Dacă sunteți puterea care se află în spatele Europei, trebuie să și luptați. Dacă luptați, cred că paradisurile fiscale ar trebui să fie una dintre lupte.

În ceea ce ne privește, am dori, desigur, să mergem mai departe. Altfel spus, am dori să se stabilească anumite condiții pentru împrumuturile acordate de BEI întreprinderilor care nu sunt integrate în întreg lanțul de valoare în paradisurile fiscale și care se află cel puțin pe lista neagră a OCDE, care este supusă actualmente unui proces de revizuire.

Al doilea aspect pe care dorim să-l aducem în discuție se referă la problema monitorizării și guvernanței. Dna Goulard tocmai a vorbit despre acest lucru. Cred că trebuie să ne extindem opțiunile, să mărim nivelul de responsabilitate comună, pentru ca proiectele care implică banii contribuabililor să fie alese într-un mod cât mai democratic și transparent.

Al treilea punct se referă la cuantificarea beneficiilor acțiunilor dumneavoastră. Desigur, ele trebuie cuantificate și din punct de vedere financiar. După cum spuneam mai înainte, sunteți, efectiv, o bancă, ceea ce înseamnă că trebuie să respectați anumiți parametri ai raportului dintre riscuri și câștig. Totuși, doriți să oferiți și alte beneficii, iar acesta este motivul pentru care se folosesc fonduri publice. Doriți să oferiți beneficii în ceea ce privește coeziunea socială, combaterea sărăciei, protecția mediului. Cred că mai puteți progresa în raportarea și cuantificarea acestor beneficii nefinanciare, care stau la baza acțiunilor și legitimității dumneavoastră. Sunt de părere că, în loc să comparați beneficiile financiare cu cele nefinanciare, trebuie să realizați o evaluare cât mai amplă, care să nu se limiteze exclusiv la aspectele monetare și financiare.

În final, doresc să vorbesc despre schimbările climatice. Raportul prevede în mod expres că trebuie să urmăriți toate obiectivele UE. Unul dintre obiectivele oficiale ale Uniunii Europene constă în reducerea cu 80 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050. Acest scop nu va putea fi atins dacă vom finanța în continuare centrale electrice pe cărbuni, care au o durată de viață de 40 de ani și care emit cantități enorme de CO2.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  William (The Earl of) Dartmouth (EFD). – Dle președinte, dl Canfin s-a gândit că utilizarea BEI ca instrument de politică publică, așa cum susțin dumnealui și partidul pe care îl reprezintă, se va face pe cheltuiala directă a contribuabililor UE și în special a contribuabililor britanici? S-a gândit vreodată la acest aspect?

  Pascal Canfin (Verts/ALE). – (FR) Am un răspuns foarte simplu la această întrebare. Cred că BEI i-a costat pe contribuabilii britanici mult mai puțin decât alte bănci britanice, complet private, și sunt de părere că interesul general, inclusiv cel al contribuabililor britanici, este deservit mult mai bine de către BEI decât de către orice alte bănci britanice pe care contribuabilul a trebuit să le susțină.

  Kay Swinburne, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, Parlamentul a discutat mult timp despre modalitățile prin care autoritățile europene de supraveghere, care se ocupă de serviciile financiare, pot deveni organizația cea mai transparentă și cea mai responsabilă. Rezultatul a constat în înființarea AES, care sunt supravegheate îndeaproape de către Parlament. Totuși, în această nouă perioadă de responsabilitate, în urma crizei financiare și în lumina schimbărilor introduse de Tratatul de la Lisabona, trebuie să instituim niveluri comparabile de supraveghere și supervizare a instituțiilor UE existente, inclusiv a BEI.

Având în vedere cât de important a devenit rolul BEI în finanțarea strategiilor statelor membre și a activității externe a UE, a sosit momentul să îmbunătățim nivelul de responsabilitate a activităților sale în fața Parlamentului. Registrul de credite și activitățile generale bancare și de creditare ale BEI trebuie evaluate în același mod în care ne-am evalua băncile comerciale. Ele trebuie supuse unor teste riguroase de rezistență, iar toate activitățile financiare trebuie să se reflecte în bilanț. În caz de utilizare a efectului de levier sau a riscurilor, trebuie să sancționăm limitele de risc, căci, până la urmă, orice neregulă înseamnă că, din nou, contribuabilii vor suporta costurile. A sosit momentul ca Parlamentul să monitorizeze mai îndeaproape activitățile BEI, mai ales având în vedere accentuarea rolului băncii în dezvoltarea de noi instrumente financiare.

  Jürgen Klute, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, dle Maystadt, dle comisar, doamnelor și domnilor, principala activitate a Băncii Europene de Investiții (BEI) constă în a promova obiectivele UE prin finanțarea pe termen lung a unor investiții viabile. Aceasta înseamnă și că BEI trebuie să respecte valorile UE: cu alte cuvinte, standardele sociale, transparența, standardele înalte de mediu, dezvoltarea unei economii durabile și crearea de locuri de muncă. Totuși, ONG-urile implicate în aplicarea la nivel local a proiectelor finanțate de BEI ne informează că respectarea acestor standarde nu este asigurată în mod coerent. Alți vorbitori au menționat deja acest lucru. ONG-urile critică lipsa de transparență în ceea ce privește modul de monitorizare a creditelor la nivel comunitar și mondial, precum și în ceea ce privește modul de utilizare și de raportare a acestora de către intermediarii financiari ai BEI. În ce măsură este BEI conștientă de aceste critici și în ce măsură va încerca să le examineze efectiv? Am dori să știm acest lucru.

Din punctul nostru de vedere, cel puțin o parte dintre cerințele formulate de ONG-uri față de BEI sunt destul de plauzibile: o transparență sporită în ceea ce privește acordarea creditelor de către intermediarii financiari și elaborarea unor termeni mai clari de finanțare pentru intermediarii financiari, precum și criterii de eficiență pentru acordarea creditelor. Pentru a îmbunătăți transparența, ONG-urile propun, totodată, publicarea informațiilor financiare și de mediu privind proiectele finanțate de BEI, înainte de aprobarea acestora. În special proiectele desfășurate de BEI în țări terțe trebuie supuse unor evaluări independente de durabilitate, pentru a determina impactul economic, social și ecologic al proiectului în cauză.

Se pare, însă, că există și alte probleme în afara transparenței. ONG-urile au criticat și modul de monitorizare a respectării standardelor de mediu, sociale și de achiziții ale UE. Monitorizarea strictă a respectării acestor standarde trebuie să reprezinte o constantă a tuturor operațiunilor financiare ale BEI. Proiectele care nu respectă aceste standarde ar trebui să nu fie sprijinite.

În final, doresc să formulez un comentariu cu privire la politica energetică. Salutăm faptul că promovarea unei aprovizionări sigure și durabile cu energie este deja unul dintre obiectivele curente ale BEI. În urma dezastrului care a avut loc la reactorul de la Fukushima, promovarea unei producții energetice inovatoare, regenerabile, fără emisii de CO2 și cu excluderea centralelor nucleare, precum și promovarea eficienței energetice în toate domeniile în care investește BEI trebuie să reprezinte o prioritate maximă.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle președinte, președintele Băncii Europene de Investiții (BEI) a menționat că, din punctul său de vedere vizionar, BEI ar putea deveni o forță motrice în țările în curs de dezvoltare, împreună cu China. Dumneavoastră prezentați acum o serie de critici aduse acestei cooperări pentru dezvoltare. Puteți fi mai explicit? Ce părere aveți despre ideea de bază că BEI ar putea reprezenta un instrument adecvat pentru a echilibra sau a completa măsurile luate de China în țările în curs de dezvoltare?

  Jürgen Klute (GUE/NGL). – (DE) Dle președinte, cred că este greu să intrăm chiar acum în detalii, având în vedere timpul limitat. Dețin, însă, un număr mare de rapoarte din partea ONG-urilor, pe care le pot pune la dispoziție. Cred că și Banca Europeană de Investiții (BEI) le cunoaște. Aceste rapoarte se referă la modul în care asistența pentru dezvoltare este sprijinită la nivel local de către BEI în țările africane și asiatice și formulează, totodată, o serie de critici în această privință. Vă voi pune la dispoziție rapoartele, însă momentan nu vă pot răspunde în detaliu la această întrebare.

  Godfrey Bloom, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, mă adresez astăzi Parlamentului pentru a menționa unul sau două aspecte care ar putea fi utile. Am lucrat 35 de ani ca bancher pentru investiții, director de investiții, consilier pentru investiții și strateg economic și nu am cumpărat în viața mea o bancă bună de nimic. Nu am cumpărat niciodată o bancă bună de nimic pentru clienții mei, însă, în ultimii ani, diverși politicieni și birocrați mi-au pus pistolul la tâmplă, în calitate de contribuabil, și m-au obligat să cumpăr numeroase bănci bune de nimic. Acestea nu sunt nici măcar bănci britanice eșuate, ci bănci străine eșuate, iar astăzi am aflat că, în curând, contribuabilul britanic va trebui să sprijine Portugalia.

Dacă vreau să investesc în străinătate, voi cumpăra un fond de investiții pe piețele emergente. Nu îmi doresc o bancă naționalizată, de tip Mickey Mouse, care să investească forțat banii mei sau pe cei ai cetățenilor pe care îi reprezint. Spun „bancă de tip Mickey Mouse”, dle Maystadt, fiindcă nu am auzit de la dumneavoastră până acum decât că vreți să investiți bani ca să schimbați vremea. Nu am auzit atâtea absurdități în viața mea. Nu știu cine vă sfătuiește, însă, din punct de vedere statistic, vremea nu s-a schimbat de aproximativ 15 sau 16 ani, deci în ce veți arunca cu toți acești bani?

Nici eu, nici poporul britanic nu vrem să investim în banca dumneavoastră. V-aș sfătui, dacă doriți să vă păstrați ratingul AAA, să ignorați recomandările Parlamentului European – care este plin de excentrici, ecologiști și casnice plictisite – mai ales în ceea ce privește alineatul (48) din raport. Instalarea de panouri solare pe tărâmul animalelor sălbatice, al girafelor și al tobelor bongo vă va face să vă pierdeți imediat ratingul AAA.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle președinte, putem observa, oarecum, o discordanță cu realitatea, dacă ascultăm comentariile tocmai formulate de vorbitorul britanic și dacă, apoi, analizăm evoluțiile reale care au avut loc în ultimii ani la nivelul piețelor financiare și al băncilor, în care trebuie să avem atât de multă încredere.

Voi reveni la aspectele pe care doream să le aduc în discuție: Banca Europeană de Investiții (BEI) este un instrument important în trei domenii. Cred că problema ridicată de dl Klute trebuie să fie inclusă în strategia pentru exterior. Este revoltător modul în care investitorii chinezi, investitori de stat, distrug din ce în ce mai mult sistemele politice, pe motiv că sunt implicați în proiecte locale de construcție a podurilor. Contribuția Uniunii Europene este practic inobservabilă. Cred că trebuie continuate aceste demersuri.

A doua problemă se referă la întreprinderile mici și mijlocii, care sunt neglijate excesiv de către băncile tradiționale, acestea fiind orientate exclusiv către maximizarea profiturilor.

În al treilea rând, este vorba despre schimbarea politicii energetice. Deși dezastrul produs la reactorul japonez este, într-adevăr, o tragedie, el vă poate stimula să faceți ceva în această privință aici, în Europa.

  Jean-Paul Gauzès (PPE). – (FR) Dle președinte, dle Maystadt, dle comisar, după remarcile pe care tocmai le-am auzit, care sunt nedemne de acest Parlament, doresc să vă spun că, în majoritate, suntem de părere că acțiunile BEI sunt foarte pozitive. Îmbunătățirile aduse de Tratatul de la Lisabona oferă noi domenii de acțiune, care ar trebui să ajute BEI să devină și mai eficientă și să ofere soluții relevante la criza financiară globală.

După cum ați evidențiat, BEI sprijină în mod real întreprinderile mici și mijlocii și aduce o contribuție crucială la obiectivul de convergență al politicii de coeziune a UE. Aceste acțiuni trebuie continuate și, dacă este posibil, intensificate.

BEI trebuie să promoveze mai mult investițiile strategice în Europa, drept pentru care doresc să vă rog să-i sprijinim pe cei care au avut inițiativa îmbunătățirii finanțării pe termen lung și mai ales a caselor de depuneri și consemnațiuni − caisse des dépôts și cassa dei depositi − și a KfW. Cred că aceste instituții trebuie sprijinite, deoarece reglementările bancare și contabile concepute în această perioadă nu ne încurajează să facem investiții pe termen lung și îi penalizează pe cei care optează pentru astfel de investiții. Mai mult, contrar a ceea ce se spune de obicei, avem nevoie de schimbări, nu numai de adaptări. Finanțarea pe termen lung este, după cum ați spus și dumneavoastră, esențială pentru deschiderea unor noi orizonturi pentru Europa.

În exteriorul Uniunii Europene, puteți spune pe bună dreptate că BEI trebuie să acționeze ca forță motrice și, prin urmare, trebuie să propună inițiative, în special pentru finanțarea țărilor mediteraneene. În actualele condiții de turbulență, care afectează numeroase dintre aceste țări, BEI poate aduce o contribuție utilă la dezvoltarea economică în contextul Uniunii pentru Mediterana, prin finanțarea cu un scop precis și, astfel, poate contribui la crearea unei civilizații democratice în țările al căror viitor este încă nesigur.

Am reținut dorința dumneavoastră de a aduce această contribuție dacă Uniunea vă cere acest lucru. Sper că o va face.

  Antolín Sánchez Presedo (S&D). – (ES) Dle președinte, dle Maystadt, dle comisar, doamnelor și domnilor, în primul rând, aș dori să îl felicit pe dl Cutaș pentru raportul său excelent.

Banca Europeană de Investiții trebuie să obțină rezultate mai multe, mai bune și mai rapide. Importanța rolului său în finanțarea proiectelor în toate sectoarele economice, în interesul Uniunii Europene, a fost amplificată și mai mult de criza economică.

Criza a făcut dificilă accesarea creditelor și a evidențiat necesitatea unei regândiri riguroase a modelului economic. BEI trebuie să joace un rol esențial. Pentru a îndeplini acest rol, ea trebuie să mențină un nivel ridicat de solvență și o poziție financiară suficient de puternică pentru a putea accesa finanțarea pe piețele de capitaluri, în condiții favorabile. Totodată, ea trebuie să aibă la dispoziție instrumentele adecvate pentru a permite realizarea proiectelor necesare, care, altfel, nu ar fi susținute financiar de către băncile comerciale și cărora le-ar fi foarte dificil să obțină o finanțare în condiții favorabile în altă parte.

BEI a obținut o serie de rezultate pozitive în 2009, când activitatea sa a crescut cu 40 %, finanțarea acordată întreprinderilor mici și mijlocii a crescut cu 55 %, finanțarea pentru regiunile mai puțin dezvoltate a crescut cu 36 %, iar finanțarea pentru combaterea schimbărilor climatice și promovarea eficienței energetice a crescut cu 73 %.

Cu toate acestea, încă mai sunt multe de făcut, iar atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii încă necesită o finanțare durabilă, pe termen lung. Disponibilitatea acestei finanțări s-a diminuat, ca urmare a crizei.

Prin urmare, trebuie să promovăm euroobligațiunile. Trebuie să introducem noi instrumente și noi dezvoltări în domeniul ingineriei financiare și trebuie să creăm și o platformă comună care să includă alte instituții financiare internaționale. Aceste obiective trebuie să fie însoțite de o îmbunătățire a propriei guvernări a BEI și de o revizuire a mandatului său intern. Pe scurt, BEI trebuie să reprezinte o punte de legătură între investiții și necesitățile UE.

  James Elles (ECR). – Dle președinte, iau cuvântul în calitate de reprezentant al Regatului Unit, care crede că țara sa trebuie să se afle în Uniunea Europeană și să o schimbe. Dl Bloom, din partea Partidului Independenței Marii Britanii, nu reprezintă poporul britanic. Partidul său nu are reprezentanți în Camera Comunelor și nici nu are prea mari speranțe în acest sens în viitorul apropiat.

(Aplauze)

Cred că, prin această dezbatere, adoptăm o politică pragmatică și căutăm să utilizăm în mod optim resursele insuficiente, astfel încât să le oferim beneficii cetățenilor europeni. Îl felicit pe președintele Băncii Europene de Investiții pentru activitatea depusă de-a lungul multor ani în vederea consolidării credibilității acestei instituții. Întrebările mele se referă la obligațiunile pentru proiecte.

Atunci când va sosi documentul, în luna iunie, veți prezenta un text separat de cel al Comisiei, astfel încât să vă putem cunoaște opiniile atunci când vom elabora perspectiva financiară multianuală, sau totul va fi prezentat împreună?

Aceste fonduri vor reprezenta obligațiuni pentru proiecte în afara Uniunii Europene sau este vorba doar despre obligațiunile pentru proiecte în domeniul transportului și alte chestiuni menționate de dl comisar?

Am lăsat pentru final poate cea mai importantă întrebare: vom putea realiza economii la fondurile structurale și la Fondul de coeziune, având în vedere că oferiți fonduri suplimentare pentru infrastructură? Aceasta este o întrebare esențială în contextul unei potențiale blocări a perspectivei financiare până în 2020.

  Claudio Morganti (EFD). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, raportul asupra activității Băncii Europene de Investiții (BEI) evidențiază o serie de aspecte importante și binevenite. Primul dintre acestea se referă la necesitatea de a ne canaliza eforturile pentru a facilita accesul la credite al întreprinderilor mici și mijlocii. Salut, totodată, referirea la inițiativa privind obligațiunile pentru proiecte, pe care o consider un instrument util pentru creștere și dezvoltare într-un sector strategic precum cel al infrastructurii.

Sunt oarecum uimit de referirea la activitățile externe ale BEI, pentru care este nevoie de mai multe resurse financiare și umane. Raportul BEI pentru 2009 indică țările care beneficiază de aceste împrumuturi și observ cu dezamăgire că Turcia primește cea mai mare parte a acestui pachet, respectiv o treime din suma totală alocată tuturor țărilor din afara UE. Această cifră reprezintă mai mult de un sfert din suma acordată Italiei, unul dintre principalii acționari ai BEI. Italia însăși are nevoie de împrumuturi și fonduri nerambursabile substanțiale. Prin urmare, consider că acesta este un dezechilibru absurd. Cred că este inacceptabilă alocarea unor resurse atât de numeroase unei țări precum Turcia, care nu aparține UE și care, din punctul meu de vedere, nici nu ar trebui să adere.

  Dimitar Stoyanov (NI). – (BG) Dle președinte, în primul rând, aș dori să spun că un raport atât de concis, precis și clar cu privire la acest subiect reprezintă o raritate pentru Parlament. Banca Europeană de Investiții joacă, fără îndoială, un rol fundamental și extrem de important în dezvoltarea Europei. Aș dori totuși să fac câteva comentarii în legătură cu raportul și cu ceea ce s-a spus în Parlament.

În primul rând, dintr-o perspectivă internă, susțin politica Băncii Europene de Investiții pentru dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. Cred că acest aspect este mult mai important pentru Europa decât schimbările climatice. Banca trebuie să-și canalizeze eforturile în această direcție, nu în ceea a dezvoltării tehnologiilor ecologice. De asemenea, acest domeniu va fi dezvoltat prin sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii.

Pe de altă parte, dintr-o perspectivă internă, sunt de acord și cu opinia Comisiei pentru control bugetar cu privire la posibila supraveghere exercitată de către Autoritatea Bancară Europeană, noul organism responsabil cu astfel de acțiuni.

În final, datele tocmai menționate de dl Morganti sunt extrem de alarmante. Și eu sunt de acord cu ideea că, mai ales în cazul investițiilor străine, trebuie să existe și un control parlamentar, fiindcă nu putem accepta ca țările externe să primească mai multe fonduri europene decât primesc chiar țările europene.

  Alfredo Pallone (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, sunt complet de acord cu dl Gauzès. Banca Europeană de Investiții (BEI) a jucat întotdeauna un rol esențial în dezvoltarea Uniunii Europene. Rolul și activitatea sa sunt mult mai importante în perioada actuală de criză.

Reformele recente ale sistemului de guvernare economică, împreună cu efectele crizei, ar putea conduce la alocarea de către statele membre a unei finanțări inferioare pentru proiecte importante precum crearea de infrastructuri de importanță strategică pentru dezvoltarea întregii Uniuni. Un exemplu în acest sens este proiectul de transport feroviar TEN-T.

Sunt de acord cu inițiativa Comisiei Europene privind obligațiunile pentru proiecte. Obligațiunile pentru proiecte reprezintă o soluție excelentă pentru finanțarea și susținerea necesităților de infrastructură ale Europei, în vederea unei modernizări și valorificări integrale a potențialului pieței interne. Rolul BEI în emiterea și gestionarea acestor obligațiuni este, prin urmare, primordial.

Raportul solicită creșterea finanțării acordate întreprinderilor mici și mijlocii și sunt de acord că activitatea BEI trebuie să fie bine calibrată și orientată către obținerea de rezultate. Dle președinte, permiteți-mi să spun că au apărut o serie de probleme în legătură cu activitatea acestei bănci. Aș dori să evidențiez în special faptul că numeroase întreprinderi mici și mijlocii nu pot valorifica de multe ori oportunitățile care li se oferă, deoarece proiectele care beneficiază de finanțare necesită o organizare de anvergură și investiții importante, acestea reprezentând un obstacol în calea participării întreprinderilor mici și mijlocii.

Timpul necesar pentru desfășurarea procedurilor reprezintă o altă problemă. Demersurile sunt deseori confuze, birocratice și necoordonate cu activitățile și cerințele industriei în cauză. Nu vreau să iterez importanța acestor companii pentru sistemul socioeconomic actual, și, prin urmare, sper că se va putea iniția un dialog cu întreprinderile mici și mijlocii, care va contribui la accelerarea procedurilor și eliminarea, pe cât posibil, a birocrației.

BEI poate și trebuie să aibă un rol important în gestionarea evenimentelor recente din zona mediteraneană. Europa trebuie să gândească dincolo de situația de urgență și să pună în aplicare o strategie pe termen lung, pentru a se asigura că finanțarea și investițiile au loc in situ, în baza unor decizii comune, în scopul promovării democrației și dezvoltării economiei sociale și de piață.

  Olle Ludvigsson (S&D). – (SV) Dle președinte, aș dori să subliniez două aspecte importante ale acestui raport. Mai întâi, Banca Europeană de Investiții joacă un rol esențial în cadrul strategiei Europa 2020. Acesta se referă, în special, la investițiile în infrastructura ecologică. Pentru ca economia europeană să poată fi puternică și durabilă, este nevoie de mai multe investiții în căile ferate și în porturi. Totodată, acestea trebuie conectate cu rețelele rutiere, prin noduri de transport eficiente. Infrastructura trebuie să fie un întreg complet funcțional. Banca Europeană de Investiții trebuie să fie și mai activă în aceste domenii esențiale. În acest scop, este nevoie de un nou mod de gândire în ceea ce privește soluțiile flexibile de finanțare. Obligațiunile europene pentru proiecte reprezintă un pas excelent în direcția corectă, însă ele trebuie completate prin mai multe opțiuni noi de finanțare. Mai presus de toate, observ o șansă de dezvoltare a unui model în care există o cooperare mai productivă la nivel european, național, regional și local.

În al doilea rând, Banca Europeană de Investiții joacă un rol important în politica de dezvoltare a UE. Există, cu siguranță, loc de mai bine în această privință. Activitățile băncii trebuie să devină mai transparente, mai bine ancorate la nivel local și mai concentrate asupra obiectivelor principale ale activității de dezvoltare a Uniunii. Aspectele referitoare la mediu, sărăcie și dezvoltare trebuie luate în permanență în considerare în deciziile Băncii Europene de Investiți.

  Struan Stevenson (ECR). – Dle președinte, BEI oferă fonduri de până la 1 miliard de euro pentru construcția de turbine eoliene și alte proiecte de energie regenerabilă în Regatul Unit. Aceste măsuri sunt în acord cu strategia de combatere a schimbărilor climatice, însă mă îngrijorează faptul că criteriile actuale care guvernează finanțarea BEI nu prezintă transparență și responsabilitate în ceea ce privește examinarea și gestionarea acestor proiecte. Potrivit dlui Maystadt, s-au alocat 6 miliarde de euro pentru dezvoltarea de ferme eoliene la nivelul UE, însă BEI nu face altceva decât să accepte solicitările de finanțare din partea guvernelor respective, fără a efectua o analiză proprie. Nu cred că aceasta este o abordare corectă.

Companiile producătoare de energii regenerabile din Regatul Unit susțin că turbinele lor au un factor de sarcină de 30 %. În realitate, pe tot parcursul anului trecut, factorul de sarcină a fost de numai 21 %. Aceste echipamente nu funcționează atunci când vremea este extrem de rece, iar solicitările de energie electrică ating nivelul maxim. Ele nu sunt viabile din punct de vedere economic, dublează sau chiar triplează prețul energiei pentru consumatori și nu reduc emisiile de CO2. Acest scandal financiar încă nu a luat sfârșit, iar BEI ar trebui să renunțe la finanțarea energiei eoliene.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, doresc să îi mulțumesc lui James Elles pentru observațiile formulate în legătură cu comentariile dlui Bloom și să le sugerez colegilor mei membri ai UKIP că, dacă doresc să își exprime o opinie sau un dezacord față de alți colegi, nu este nevoie să ne insulte. Dl Bloom a spus că deputații din Parlamentul European sunt excentrici, ecologiști și casnice plictisite. I-aș sugera să ne spună în ce categorie se încadrează dumnealui.

Voi reveni acum la Banca Europeană de Investiții. Irlanda a beneficiat de finanțarea pentru IMM-uri, însă poate dl președinte – sau alții – ne va putea spune cât de accesibile sunt aceste fonduri, fiindcă ele sunt anunțate, iar IMM-urile sunt foarte entuziasmate de astfel de anunțuri, însă liniile de credit pot fi foarte greu de accesat. Cred că acesta este un aspect extrem de important pentru sectorul IMM-urilor și aș dori un răspuns în această privință.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dle președinte, Banca Europeană de Investiții (BEI) a fost creată pentru a susține scopurile și politicii Uniunii Europene, atât în cadrul UE, cât și în orice alt spațiu. Banca este finanțată prin obligațiuni garantate de statele membre ale UE.

Raportorul, dl Cutaș, ne-a informat că garanțiile pentru activitățile BEI prevăzute în bugetul UE s-au ridicat la aproape 20 de miliarde de euro până la finalul anului 2009, ceea ce înseamnă mult chiar și pentru UE. Din punctul meu de vedere, Parlamentul are dreptate să solicite o explicație a riscurilor asociate acestei obligații. Totodată, ar fi util să cunoaștem mai multe informații despre utilizarea dobânzii din împrumuturile acordate și despre taxele administrative suportate din bugetul UE.

BEI răspunde în fața statelor membre ale UE, a Curții de Conturi și a OLAF. Apreciez propunerea de introducere a unei eventuale supravegheri prudențiale, care ar include monitorizarea calității finanțelor, situația financiară, măsurarea exactă a rezultatelor și respectarea practicilor optime prevăzute în raportul Cutaș și, prin urmare, îi recomand Comisiei să se gândească serios la această opțiune, în beneficiul unei transparențe sporite a gestionării resurselor UE.

  Elena Băsescu (PPE). - Aș dori să îl felicit și eu pe colegul meu, domnul Cutaș, pentru realizarea unui raport foarte bine structurat.

Activitatea Băncii Europene de Investiții trebuie să fie mai bine direcționată, selectivă și orientată către rezultate concrete. Banca trebuie să se asocieze cu intermediari financiari responsabili și transparenți. Este nevoie de o majorare semnificativă a investițiilor europene strategice pe termen lung. Trebuie să ne concentrăm pe infrastructură și coeziune la nivel european. Salut faptul că banca se concentrează pe domeniile cele mai afectate de criză, IMM-urile, regiunile de convergență și acțiunile privind clima.

Referitor la împrumuturile acordate, BEI trebuie să aplice o politică activă de informare prin intermediul site-ului său. Accentul trebuie pus pe sumele plătite, numărul de transferuri efectuate și regiunile care au beneficiat de aceste fonduri.

  Antonio Cancian (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, având în vedere criza economică, criza din regiunea mediteraneană și criza energetică și mai ales situația din Japonia în ceea ce privește energia nucleară, consider că, în calitate de pilon operațional al acestei politici, Banca Europeană de Investiții (BEI) trebuie să joace un rol esențial. Consider că BEI trebuie să acționeze atât în interiorul, cât și în exteriorul Europei. Astăzi, avem la dispoziție zona mediteraneană, într-un plan nou important, care trebuie lansat cât mai curând.

Cum putem face acest lucru? Prin noi mecanisme financiare precum obligațiunile pentru proiecte, după cum am repetat deseori. Dle comisar, vă rugăm să ne spuneți mai multe despre programul și punerea în practică a acestor obligațiuni pentru proiecte.

Aș dori să îl întreb pe președintele BEI ce s-a întâmplat cu fondul creat din ceea ce rămăsese din fondurile alocate planului de redresare, lansat în urmă cu câteva luni. Deoarece timpul este extrem de important în aceste momente, vă rog să ne oferiți informații în legătură cu acest principiu, dar și cu fondul Marguerite, fiindcă nu știu ce s-a întâmplat cu acesta. În ceea ce privește aceste fonduri, care ar trebui să stimuleze și să dezvolte economia, în acest moment, factorul esențial este programarea punerii în aplicare.

  Alfreds Rubiks (GUE/NGL) . – (LV) Dle președinte, din punctul meu de vedere, raportul anual al Băncii pentru anul 2009 ar trebui să fie atât aprobat, cât și adoptat. În ceea ce privește viitorul, sunt de acord cu mulți dintre antevorbitorii mei. Personal, consider că ar trebui efectuate o analiză și o revizuire strategică a finanțării pentru investiții (inclusiv a subvențiilor), a rambursării contribuțiilor de capital de către statele membre către Banca Europeană de Investiții (BEI), a împrumuturilor, a instrumentelor inovatoare, a planificării și gestionării financiare a unor astfel de proiecte pe termen lung care nu oferă rezultate imediat, a îmbunătățirilor în vederea garantării sistemelor, a creării unei rubrici pentru investiții în bugetul Uniunii, a consorțiilor financiare între Europa, instituțiile naționale și cele locale, a parteneriatelor între sectorul public și cel politic și a altor posibilități. Calitatea activităților băncii s-ar îmbunătăți și mai mult astfel. Vă mulțumesc.

  Iosif Matula (PPE). - Concentrarea investițiilor BEI în regiunile de convergență, în IMM-uri și în acțiunile ce privesc combaterea schimbărilor climatice răspunde efectelor crizei în domeniile cele mai afectate.

Regiunile de convergență beneficiază de sprijinul substanțial al BEI. Împrumuturile pentru programele structurale au rolul de a crește absorbția, de a eficientiza și multiplica resursele suportului financiar european, în special în regiunile care se confruntă cu rate scăzute ale accesării fondurilor. Inițiativele comune ale BEI și ale Comisiei în sprijinul convergenței au urmărit promovarea accesului IMM-urilor la finanțare, dezvoltarea microcreditelor în vederea creșterii economice și crearea de locuri de muncă și suportul pentru investiții durabile în zonele urbane. Instrumentele de finanțare JESSICA, JEREMIE și JASPERS au prezentat un real interes. Datorită succesului utilizării lor, susțin extinderea domeniului de aplicare și identificarea unor produse financiare inovative în viitor.

Îl felicit pe domnul Cutaș pentru excelentul raport prezentat.

  Werner Kuhn (PPE). – (DE) Dle președinte, dle Maystadt, această dezbatere este deosebit de importantă pentru economiile statelor membre. Ea ne-a demonstrat că țările care au un echilibru sănătos între marile concernuri și întreprinderile mici și mijlocii au depășit cel mai bine criza. În ceea ce privește economia Germaniei, aceasta este formată din IMM-uri în proporție de 70 % și, prin urmare, poate oferi un număr adecvat de locuri de muncă și de instruire.

Trebuie să le transmitem diferitelor bănci din statele membre mesajul că o astfel de situație facilitează angajarea de investiții, că întreprinderile mici și mijlocii se pot extinde și că Banca Europeană de Investiții susține astfel de activități. Aceste măsuri sunt extrem de importante dacă dorim ca economiile noastre să își continue creșterea și să fie competitive pe piața internațională, unde concurează cu America și Asia de Sud-Est. Prin urmare, consider că această inițiativă a Băncii Europene de Investiții este deosebit de importantă. Ea trebuie însă să fie și eficientă în stimularea creșterii și în facilitarea depășirii crizei economice și financiare.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, mai mulți deputați s-au referit la problema unei supravegheri prudențiale adecvate. Aș dori să îi asigur că noi, cei din Comisie, analizăm cu atenție problema supravegherii prudențiale a BEI. Într-adevăr, este nevoie de un cadru adecvat de supraveghere, pentru a asigura menținerea permanentă a ratingului excelent al creditului al BEI. Cu toate acestea, trebuie ținut cont de caracterul supranațional al BEI și de prevederile statutare ale acesteia, care fac parte din Tratat.

BEI a luat recent măsuri concrete pentru soluționarea acestei situații, mai ales prin consolidarea comisiei sale de audit, care are o experiență semnificativă în supravegherea bancară. Mai mult, deoarece BEI a primit refinanțare de la BCE, ea respectă și cerințele de raportare necesare față de BCE.

Pe de altă parte, considerăm că Autoritatea Bancară Europeană și BCE nu pot asigura supravegherea prudențială a BEI, însă, desigur, nu excludem posibilitatea ca BEI să finanțeze și alte tipuri de acorduri, pe baza unei abordări voluntare a BEI față de alte organisme.

În ceea ce privește cooperarea și rolul Comisiei în cooperare cu BEI, aș dori să subliniez faptul că, în legătură cu guvernarea BEI, Comisia a jucat deja un rol important, prin faptul că formulează o opinie cu privire la toate împrumuturile acordate de BEI, la resursele proprii, și are reprezentanți în cadrul comitetul director al BEI. Vă pot asigura că între Comisie și BEI, există o cooperare exemplară și excelentă.

În ceea ce privește supravegherea programelor externe ale UE și procedurile aferente de descărcare de gestiune, în afara activităților desfășurate de BEI sub egida Fondului European pentru Dezvoltare, adică, în cea mai mare parte, Facilitatea pentru investiții ACP, care sunt efectuate conform reglementărilor financiare specifice ale FED, nu cunoaștem nicio altă activitate bugetară a UE, efectuată împreună cu resurse ale BEI, care să nu fie supusă procedurii uzuale de descărcare de gestiune.

Răspunzându-i dnei Hübner, desigur că suntem complet de acord cu solicitările de maximizare a potențialului BEI, deschizând noi mecanisme de creștere a potențialului de oferire a creditelor și ajutând IMM-urile, mai ales în această perioadă de criză postfinanciară și presiune asupra creditelor. Prin urmare, căutăm abordări inovatoare cu privire la modul de a atinge aceste obiective. Doresc doar să îi reamintesc Parlamentului că Regulamentul financiar al UE a fost modificat recent, în vederea recunoașterii în mod explicit a acestei solicitări de instrumente inovatoare. Deja îl folosim, mai ales în programele orientate către finanțarea cercetării și inovării. Sunt sigur că, grație experienței obținute cu acest proiect, se vor putea utiliza instrumentele inovatoare de finanțare și în alte domenii.

  Philippe Maystadt, președintele BEI. – (FR) Dle președinte, le sunt recunoscător tuturor vorbitorilor pentru comentariile formulate, deși am avut senzația că în special unul dintre ele a fost incorect. Desigur, în timpul pe care îl am la dispoziție, nu pot răspunde în detaliu tuturor aspectelor extrem de interesante care au fost aduse în discuție. Cred că unele dintre ele ar putea fi examinate în comisie, în amănunțime.

Deosebit de importantă este problema ridicată de dna Hübner. Dacă doriți ca BEI să poată contribui în mod semnificativ la punerea în aplicare a strategiei Europa 2020, în special prin dezvoltarea unor instrumente comune împreună cu Comisia, atunci, în mod evident, cadrul de reglementare trebuie să permită acest lucru. Știu că dezbateți actualmente noul proiect de regulament financiar, însă cred că trebuie să vă asigurați că Banca Europeană de Investiții va putea avea într-adevăr această contribuție. Propunerea formulată de Comisie ni se pare, din acest punct de vedere, complet adecvată. Totuși, Consiliul și Parlamentul trebuie să o accepte. Veți juca deci un rol în revizuirea regulamentului financiar.

Cred că este nevoie de un studiu mai detaliat pentru celelalte probleme aduse în discuție: problema paradisurilor fiscale, ridicată de dl Canfin. Îi pot confirma dlui Canfin că Banca Europeană de Investiții are o politică mai strictă decât alte instituții financiare internaționale cu privire la acest aspect. Din acest motiv, a trebuit să refuzăm recent cofinanțarea anumitor proiecte împreună cu Banca Africană pentru Dezvoltare, Banca Mondială și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare: aceste bănci nu au respectat criteriile mai stricte valabile la nivelul instituției noastre.

Cu toate acestea, îi pot spune dlui Canfin că nu se pune problema să finanțăm o societate care se află într-o țară de pe lista neagră a OCDE, însă sunt pregătit să analizez această chestiune în detaliu, împreună cu problemele ridicate de dl Klute, precum împrumuturile acordate întreprinderilor mici și mijlocii și transparența în această privință. Nu cred că există multe instituții financiare dispuse să ofere atât de multe informații cu privire la sumele alocate întreprinderilor mici și mijlocii și doresc să subliniez faptul că numărul întreprinderilor mici și mijlocii care au beneficiat de împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții băncilor intermediare a crescut semnificativ. În 2010, peste 60 000 de întreprinderi mici au beneficiat de astfel de împrumuturi.

Aș dori să evidențiez trei aspecte care transformă Banca Europeană de Investiții într-o instituție unică. Primul este acela că, spre deosebire de ceea ce a declarat unul dintre dumneavoastră, nu folosim banii contribuabililor.

președintele BEI.Ca să fie clar, nu îi cerem contribuabilului britanic nici măcar un cent.

președintele BEI(FR) Nu folosim banii contribuabililor, ci fondurile pe care le obținem în fiecare zi de pe piețele financiare internaționale. Din acest motiv, pentru noi este esențial să ne menținem ratingul AAA. Ne împrumutăm din Asia și din Statele Unite și, cu resursele astfel obținute, putem finanța proiecte în condiții favorabile. Singurul impact bugetar este garanția oferită cu privire la riscul politic impus de punerea în aplicare a mandatului extern care ne-a fost acordat de către Consiliu și Parlament. Este vorba, de fapt, despre o garanție care implică costuri provizorii pentru bugetul UE, deoarece, la doi ani de la primul virament de fonduri, 9 % din toate împrumuturile acordate pe baza mandatului extern sunt puse deoparte și, desigur, această sumă scade pe măsură ce creditele sunt rambursate. Prin urmare, din moment ce nu trebuie să folosim efectiv garanția respectivă, nu există costuri pentru bugetul european. Niciun fel de cost! Așadar, trebuie să realizați că, în mod clar, nu suntem o instituție care consumă banii contribuabililor.

Al doilea aspect: suntem singura instituție financiară cu adevărat europeană, acționarii noștri fiind toți numai state membre ale Uniunii Europene. Suntem singura instituție financiară care are obligația juridică, în temeiul Tratatului, de a sprijini financiar obiectivele politice ale Uniunii Europene. De asemenea, suntem singura instituție financiară care nu poate finanța un proiect dacă nu a primit deja avizul favorabil al Comisiei Europene. Comisia Europeană își formulează avizul după ce proiectul a fost evaluat de toate serviciile, de toate direcțiile generale, de la Direcția Generală Concurență la Direcția Generală Mediu. Prin urmare, avem obligația de a aplica cu strictețe normele și politicile europene. Suntem supuși auditurilor efectuate de Curtea de Conturi, în măsura prevăzută în acordul tripartit. Cooperăm în permanență cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și urmează să convenim asupra supravegherii de către noua Autoritate Bancară Europeană. În orice caz, în ceea ce privește Banca Europeană de Investiții, ne vom supune bucuroși unei forme oficiale de supraveghere bancară. Suntem supravegheați indirect, de exemplu, de către persoanele cu experiență în supravegherea bancară, pe care le includem în comitetul de audit. Cu toate acestea, doresc să reiterez că salutăm ideea unei supravegheri eficiente, exercitată de această nouă autoritate europeană.

În încheiere, al treilea aspect pe care aș dori să îl evidențiez este faptul că Banca Europeană de Investiții este unică și datorită tipului de expertiză pe care l-a dezvoltat. Suntem o instituție care angajează permanent peste 100 de ingineri, plus o serie de consultanți specializați, ceea ce este rar pentru o bancă.

De asemenea, dispunem de experiență și expertiză recunoscute în anumite domenii. Vă voi da un exemplu: ni se solicită consiliere tehnică cu privire la proiectele pe care nu le putem finanța, deoarece se află într-o regiune din afara mandatului nostru. Consider deci că ar fi păcat să nu folosim această expertiză. În anumite domenii, precum transportul urban, eficiența energetică, ciclul de apă și sprijinul acordat IMM-urilor, BEI și-a construit în mod clar o expertiză unică. Voi încheia deci spunând că ar fi păcat să nu exploatăm integral acest potențial, prin cooperarea cu Parlamentul European, care este, poate, mai sistematică și mai bine structurată.

S-au adresat o serie de întrebări extrem de valide. Finanțăm mai mult în Turcia pur și simplu pentru că acesta este mandatul nostru, decis în comun de către Consiliu și Parlament. Avem obligația de a finanța mai mult țările candidate, ceea ce înseamnă că finanțăm proporțional mai mult Turcia și Croația decât alte țări. Scopul nostru este de a pune în aplicare mandatele care ne sunt acordate de către autoritățile europene, în special de către Consiliu și Parlament. Cred deci că aceste considerente justifică, poate, o cooperare sistematică și mai bine structurată cu Parlamentul European.

(Aplauze)

  George Sabin Cutaș, raportor. − Aș vrea în primul rând să mulțumesc tuturor celor care au intervenit în această dezbatere constructivă și trebuie să recunosc că, în ciuda câtorva critici, domnule președinte Maystadt, toți colegii care au luat cuvântul au recunoscut rolul important pe care Banca Europeană de Investiții îl poate avea în contextul actual al crizei economice și financiare.

E clar că avem nevoie de investiții, avem nevoie de proiecte de dezvoltare durabilă în Uniunea Europeană și, de aceea, cred eu că trebuie să punem în aplicare și să avem în vedere idei ambițioase și nu trebuie să ne fie frică să venim și să propunem astfel de idei.

Nu în ultimul rând, vreau să subliniez, ca o concluzie: nu uitați de transparență și de o mai bună comunicare cu toate organismele europene.

În final, domnule președinte Maystadt, cred eu că, în numele colegilor, pot să spun că puteți conta pe viitor pe sprijinul Parlamentului European.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc azi la prânz.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Suntem conștienți de importanța pe care o pot avea creditele acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru dezvoltare și progresul social, având în vedere rata redusă a dobânzii și termenele lungi de plată.

Totuși, opțiunile oferite nu sunt nici transparente, nici suficient de clare, iar țările și regiunile care au cea mai mare nevoie de aceste împrumuturi nu se numără printre cele cărora li se acordă fonduri cu prioritate. Acest raport, pe care îl susținem, conține deci o serie de critici, sugestii și propuneri.

Cu toate acestea, nu suntem de acord cu transformarea BEI într-un simplu instrument de punere în aplicare a politicilor UE, nici cu abordarea problemelor de coeziune socială și economică și dezvoltare socială, care trebuie rezolvate prin bugetul UE și prin fondurile structurale și de coeziune. Desigur, BEI poate monitoriza și îmbunătăți aceste eforturi, însă ea nu poate înlocui politicile bugetare ale UE.

  Edit Herczog (S&D), în scris. – (HU) Cele mai importante cerințe sunt acelea ca activitățile Băncii Europene de Investiții să fie și mai transparente pentru Parlamentul European, iar instrumentele financiare furnizate de către aceasta să fie utilizate într-un mod mai bine orientat. Recomandăm să se analizeze propunerea de introducere a supravegherii prudențiale pentru această instituție, inclusiv în scopul unei cuantificări precise a calității situației financiare a BEI și a rezultatelor sale, precum și pentru respectarea unor practici de afaceri eficiente și reușite. Doresc să subliniez faptul că nu facem această propunere fiindcă am avea dubii cu privire la regularitatea activității BEI, ci pentru că, din punctul nostru de vedere, ca regulă generală, după cum se menționa în mod clar în urmă cu doi ani în Declarația G20 de la Londra, „toate instituțiile, piețele și instrumentele financiare cu importanță sistemică trebuie să fie supuse unui nivel adecvat de reglementare și supraveghere”. Sugerăm să i se solicite Comisiei Europene să îi prezinte Parlamentului European analiza juridică a opțiunilor pentru supravegherea prudențială a BEI până la 30 noiembrie 2011, fiindcă, în conformitate cu legislația în vigoare, nicio instituție europeană nu are dreptul de a supraveghea BEI. Totuși, având în vedere rolul din ce în ce mai mare al BEI și extinderea UE garantată, se impun schimbări în această privință. Ar fi justificată dezvoltarea supravegherii profesionale și sociale, în mod similar practicii observate recent la nivelul altor instituții financiare non-bancare. Activitatea de creditare a BEI trebuie să devină mai selectivă, mai eficientă și mai orientată către rezultate pe viitor, mai ales în ceea ce privește finanțarea IMM-urilor. În acest scop, trebuie să se colecteze și să se publice într-un mod mai sistematic informații privind creditele acordate.

4. Vaccinarea împotriva febrei catarale ovine (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul elaborat de dl Janusz Wojciechowski, în numele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2000/75/CE privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine (COM(2010)0666 – 05499/2011 – C7-0032/2011 – 2010/0326(COD)) (A7-0121/2011).

  Janusz Wojciechowski, raportor. – (PL) Dle președinte, am plăcerea de a prezenta Parlamentului raportul meu privind modificarea directivei privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine, o boală care pune în pericol creșterea bovinelor, ovinelor și caprinelor în multe state membre ale UE. Mă bucur mai ales fiindcă, în urmă cu trei ani, în acest Parlament, în cadrul mandatului parlamentar anterior, am avut privilegiul de a prezenta un raport privind o nouă strategie pentru sănătatea animalelor, bazată pe principiul „prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”. Modificarea de astăzi a directivei cu privire la vaccinarea împotriva febrei catarale ovine reprezintă o materializare a acestui principiu. Îmbunătățim protecția împotriva acestei boli și contribuim la ameliorarea sănătății animalelor. Costurile de tratament vor fi mai mici, iar întregul proces de vaccinare va fi mai bine organizat.

Amendamentul se referă la faptul că actuala directivă, din anul 2000, era adaptată la condițiile din momentul respectiv, în special la vaccinurile disponibile pe piață în perioada respectivă. Acele vaccinuri trebuia și încă trebuie să fie administrate, însă cu anumite restricții, având în vedere faptul că exista pericolul ca virusul să se transmită de la animalele vaccinate la cele care nu au fost vaccinate. Aceasta înseamnă că sunt necesare o serie de restricții în timpul procesului de vaccinare, de exemplu, administrarea vaccinurilor în zonele specificate și aplicarea unor restricții asupra deplasării animalelor. Aceasta reprezintă o povară pentru crescătorii de animale și, drept urmare, eficacitatea acestor vaccinuri este limitată. Știința a făcut un pas înainte. Există vaccinuri de a doua generație care au fost testate și care pot fi administrate fără teama de a transfera virusurile la animalele nevaccinate. Drept urmare, ele pot fi administrate fără a se aplica restricțiile actuale. Așadar, administrarea acestor vaccinuri va fi benefică pentru crescători, deoarece ele vor reprezenta o povară mai mică și, în mod sigur, vor fi mai eficiente. Ele vor putea fi administrate într-o măsură mult mai mare.

Procedurile avansează foarte rapid în ceea ce privește această chestiune. Comisia pentru agricultură și-a desfășurat activitatea la puțin timp de la primirea proiectului legislativ de la Comisia Europeană și acum îi prezintă Parlamentului rezultatele obținute. Sperăm că se vor putea efectua vaccinări în masă, cu noul vaccin, în vara acestui an. Acesta este motivul pentru care au fost depuse amendamentele și acesta este motivul pentru care Parlamentul, în amendamentele sale la raportul pe care l-am depus, a inclus intervale de timp pentru adaptarea legislației statelor membre la cerințele directivei, astfel încât vaccinarea să se poată face anul acesta și să nu trebuiască să așteptăm până în sezonul următor.

Doresc să vă reamintesc controversele create în jurul acestui raport și al amendamentelor la directivă, cu privire la tabelele de corespondență propuse de către Comisie. Raportul susține introducerea obligației de includere a tabelelor de corespondență, care conțin informații privind transpunerea directivei în legislația națională și privind prevederile legale specifice care transpun prevederile directivei în legislația națională. Administrațiile anumitor state membre consideră că aceasta este o cerință birocratică, însă lucrurile trebuie văzute altfel. Grație introducerii acestei cerințe, legislația europeană va deveni mai transparentă. Cetățenilor le va fi mai ușor să verifice dacă o directivă a fost transpusă în legislația națională și în ce mod. Cred că aceasta este practica corectă. În ceea ce mă privește, aceasta este prima sau una dintre primele directive adoptate care introduc această cerință și cred că ea este justificată. Această practică ar trebui să devină uzuală pentru legislația UE.

Doresc să vă mulțumesc încă o dată pentru că mi-ați permis să prezint raportul și consider că vom reuși să îmbunătățim situația crescătorilor de animale, reducând totodată suferința animalelor din UE.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, Comisia îi este recunoscătoare Parlamentului pentru sprijinirea propunerii de facilitare a vaccinării împotriva febrei catarale ovine și pentru recomandarea cu privire la această problemă extrem de importantă. Aș dori să îi mulțumesc în special raportorului, dl Wojciechowski, pentru devotamentul față de această cauză.

Febra catarală ovină îi îngrijorează mult pe toți fermierii din Uniunea Europeană. Până în anii 1990, febra catarală ovină era considerată o boală rară în UE, ea manifestându-se doar sporadic în sudul Europei. În ultimii ani, însă, s-au manifestat mai multe epidemii de febră catarală ovină, care au afectat multe state membre, inclusiv în centrul și nordul Europei, provocând pierderi semnificative la nivelul efectivului de animale și afectând comerțul cu animale vii.

În ultimii ani s-au înregistrat îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește situația febrei catarale ovine la nivelul UE, în mare măsură, datorită campaniilor de vaccinare în masă, cofinanțate în mare parte de către Uniunea Europeană. UE a cofinanțat 150 de milioane de euro în 2008 și a alocat 120 de milioane de euro în 2009 și 100 de milioane de euro pentru următorii ani. Potrivit normelor actuale, vaccinarea este permisă numai în regiunile supuse anumitor restricții ca urmare a prezenței febrei catarale ovine. Amendamentele propuse la această directivă introduc posibilitatea utilizării de vaccinuri inactivate în toată Uniunea Europeană. Amendamentul ar permite o utilizare mai amplă a vaccinurilor preventive împotriva febrei catarale ovine și astfel, ar asigura un control sporit al bolii și ar reduce povara pe care aceasta o reprezintă pentru sectorul agricol.

Raportul Parlamentului este deosebit de oportun și de important pentru situația sănătății animalelor în Uniunea Europeană. Raportul recunoaște în mod corect necesitatea luării unor măsuri de urgență, pentru ca statele membre să aibă suficient timp să vaccineze animalele înainte de începerea următorului sezon de febră catarală ovină. Trebuie să nu uităm că, deși situația acestei boli s-a îmbunătățit semnificativ în ultimii ani, ea nu a fost eradicată. UE este supusă în continuare pericolului de noi epidemii de febră catarală ovină în viitor și este important ca statele membre să aibă șansa de a proteja animalele împotriva acestui virus. Statele membre trebuie să poată să își optimizeze programele de vaccinare, în vederea reducerii impactului viitoarelor epidemii de febră catarală ovină în Uniunea Europeană. Într-adevăr, o serie de state membre au indicat deja că doresc să pună în aplicare această măsură cât mai curând.

Raportorul se referă la problema extrem de dificilă a tabelelor de corespondență, care sunt foarte importante pentru a monitoriza transpunerea corectă și adecvată a legislației UE în sistemele juridice naționale. Această problemă datează de mult timp, iar în Parlament s-au purtat numeroase dezbateri cu privire la modalitatea de a controla și monitoriza transpunerea adecvată a legislației UE în sistemele juridice naționale. Putem observa că tabelele de corespondență sunt cel mai bun instrument în acest sens, ele monitorizând și asigurând transpunerea adecvată a legislației UE.

Totodată, suntem conștienți de faptul că, mai ales în condițiile unor probleme atât de urgente precum cea pe care o discutăm astăzi, trebuie să lucrăm din greu pentru a găsi o soluție între Parlament și Consiliu și a evita blocajele inutile. Sper că Consiliul va da dovadă de suficientă flexibilitate pentru ca această legislație să poată fi adoptată la timp, înainte de începerea sezonului de manifestare a febrei catarale ovine.

  Elisabeth Jeggle, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, după cum s-a spus deja, propunerea de directivă privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine reprezintă un pas important în direcția eradicării acestei afecțiuni animale periculoase. Această boală afectează rumegătoarele precum bovinele, ovinele și caprinele. Ea poate conduce la moartea animalelor. Noile vaccinuri inactivate permit excluderea pericolului de infecție, astfel încât vaccinul se poate utiliza cu succes și în regiunile în care boala încă nu s-a manifestat.

Astfel, statele membre vor putea utiliza vaccinurile într-un mod mai eficace, reducând semnificativ povara suportată de sectorul agricol ca urmare a acestei boli. Noile vaccinuri permit combaterea afecțiunii la nivel extins, în mod definitiv și sper că statele membre și agricultorii vor profita de această șansă. Vaccinurile oferă o siguranță mai mare și reprezintă în mod indubitabil o ameliorare semnificativă a sănătății animalelor.

Cu cât reușim să stăpânim mai mult răspândirea febrei catarale ovine cu ajutorul noilor vaccinuri, cu atât vom avea mai multe șanse de a exporta animale în beneficiul economiei.

Pentru ca directiva să poată intra în vigoare și să se poată pune la dispoziție noile vaccinuri, este important să luăm rapid o decizie. Luni, Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală a transmis un semnal clar, prin adoptarea unanimă a acestui raport, iar Grupul Partidului Popular European (Creștin-Democrat) va proceda la fel în votul plenar de astăzi. Susțin solicitarea raportorului de a lăsa tabelele de corespondență în raport. La urma urmei, Europa nu poate lua decizii fără ca statele membre să ofere informații cu privire la modul de aplicare a acestora. De asemenea, doresc să îi transmit Consiliului că avem nevoie de această transparență pentru a consolida credibilitatea UE.

În final, aș dori să îi mulțumesc raportorului pentru activitatea sa deosebită și pentru cooperarea constructivă. Vă mulțumesc! Raportul va avea sprijinul nostru.

  John Stuart Agnew (EFD). – Dle președinte, am o afirmație, nu o întrebare. Votul nu a fost unanim, fiindcă eu nu am votat pentru.

  Sergio Gutiérrez Prieto, în numele Grupului S&D. – (ES) Dle președinte, febra catarală ovină a reprezentat o amenințare constantă pentru animalele din UE și, prin urmare, pentru sănătatea publică.

Până în prezent, se folosea un vaccin activat pentru combaterea acestei afecțiuni. Utilizarea unui astfel de vaccin impune restricționarea deplasării animalelor în anumite zone, pentru ca virusul să nu se răspândească la animalele neinfectate.

Utilizarea vaccinurilor și a vaccinării era, prin urmare, limitată la zonele unde se depistaseră anterior animale infectate. Aceste măsuri îi afectau pe fermieri, care sufereau din două motive: în primul rând, din cauza bolii și în al doilea rând, din cauza restricțiilor.

Se pare că toate aceste probleme pot fi evitate prin utilizarea unui nou vaccin inactivat care, pe lângă prevenirea potențialelor perturbări la nivelul pieței interne de animale, va permite și dezvoltarea unor strategii preventive noi și cuprinzătoare, pentru combaterea acestei afecțiuni, ceea ce este esențial.

Prin urmare, modificarea directivei în sensul permiterii utilizării acestui vaccin este esențială pentru industria creșterii animalelor. Trebuie să facem acest lucru cât mai curând.

Doamnelor și domnilor, respectarea Tratatelor, mai ales în ceea ce privește tabelele de corespondență, nu trebuie să reprezinte o scuză pentru amânarea intrării în vigoare a acestui regulament. O astfel de întârziere nu ar face altceva decât să le provoace și mai multe daune agricultorilor.

  Marit Paulsen, în numele Grupului ALDE. – (SV) Dle președinte, doresc să îi mulțumesc foarte mult dlui Wojciechowski pentru activitatea sa excelentă și eficientă. Antevorbitorii mei au explicat despre ce este vorba de fapt: despre un nou vaccin eficace. Aș dori, deci, să folosesc timpul pe care îl am la dispoziție pentru a sublinia faptul că aceasta este, poate, prima dovadă tangibilă a ceea ce se întâmplă în agricultura noastră atunci când clima suferă schimbări majore. În țara mea, Suedia, ideea unei boli a rumegătoarelor precum febra catarală ovină, era complet nerealistă în urmă cu patru sau cinci ani. Această boală se manifesta sporadic în sudul Europei. Astăzi, ea este o realitate și am avut parte de prima epidemie. Prin urmare, este foarte important să începem vaccinarea, însă este la fel de important să ne dăm seama, atunci când vorbim despre climă, mediu și viitor, că nu se vor schimba numai ariditatea și precipitațiile. O modificare majoră a climei va conduce și la alt tip de consecințe: epidemii și epizootie la nivelul oamenilor și animalelor. Trebuie să ținem cont de aceste aspecte atunci când discutăm, de exemplu, despre strategia Europa 2020. În ce direcție ne vom îndrepta? Trebuie să înțelegem acest lucru și în calitate de organism legislativ. Putem lua decizii doar pe baza cunoștințelor pe care le deținem astăzi, însă trebuie să avem flexibilitatea de a lua noi decizii atunci când vom dobândi noi cunoștințe și, în acest caz, noi vaccinuri.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, în primul rând aș dori să-i mulțumesc dlui Wojciechowski pentru rapiditatea cu care a putut prezenta acest raport în Parlament. Domnia sa a lucrat din greu la acest raport. Doresc să revin la problema tabelelor de corespondență. Comisarul a declarat că speră ca lucrurile să decurgă cum trebuie, însă trebuie să îi spun dlui comisar că speranțele nu sunt suficiente. Aceasta este o boală foarte gravă, iar la vară trebuie să o ținem sub control. Ea este transmisă de musculițe și trebuie ținută sub control vara aceasta.

Dl Wojciechowski s-a achitat de sarcini și nu poate fi învinuit sub nicio formă pentru întârziere. Ar fi deplorabil ca diversele conflicte de la Bruxelles sau birocrația excesivă să conducă la întârzieri. Trebuie să acționăm, fiindcă boala se transmite foarte repede și trebuie să putem vaccina în afara zonelor afectate. Doresc să vă reamintesc că, în multe situații, după cum au spus dl Wojciechowski și alți colegi, este mai bine să previi decât să tratezi. Cred că trebuie să acționăm și aș dori ca Comisia să ne asigure că birocrația nu ne va ține pe loc.

PREZIDEAZĂ: EDWARD McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

  John Stuart Agnew, în numele Grupului EFD. – Dle președinte, aceasta este o boală, iar agricultorii trebuie să ia decizii proprii în legătură cu aceasta, pe baza propriilor împrejurări specifice. Ca fermier din Marea Britanie, mă voi baza pe recomandarea sanitar-veterinară și nu pe opinia birocraților din alte țări. Apreciez sprijinul contribuabilului britanic care-mi finanțează vaccinurile și sunt frustrat că UE trebuie să fie implicată într-o oarecare măsură. Dumneavoastră ne-ați dat această boală. Vă rog nu agravați și mai mult situația.

Discutăm această chestiune acum, în ciuda asigurărilor că Tratatul de la Lisabona nu a constituit o schimbare fundamentală. Dacă astfel stau lucrurile, de ce atât de multe măsuri, mari și mici, ca aceasta, trebuie să fie reformulate pentru a fi în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene? Noi nu știm cum va fi rezolvată problema tabelelor de corespondență, iar acest subiect ilustrează perfect confuzia la care duce așa-numita procedură de codecizie. În timp ce guvernul britanic va petrece timpul necesar pentru a se conforma modului dumneavoastră de gândire, alte state membre pot vedea lucrurile foarte diferit.

  Diane Dodds (NI). – Dle președinte, mulțumesc raportorului pentru acest raport. Deși în mare sunt în favoarea principiului de la baza acestui raport, aș dori să adaug că acest vaccin ar trebui să fie folosit numai în cazul în care autoritatea competentă identifică un risc semnificativ pentru populația de animale. În Irlanda de Nord, atât fermierii, cât și Departamentul pentru agricultură și dezvoltare rurală au lucrat extrem de intensiv pentru a menține Irlanda de Nord ca zonă liberă.

Este important ca atât Comisia, cât și Consiliul să recunoască statutul de zonă liberă în cadrul UE și să pună în aplicare măsuri de protecție pentru aceste zone. Cu toate acestea, tot mai rămâne un risc semnificativ ca boala să se răspândească în Europa și, prin urmare, cred că este necesar ca Irlanda de Nord să aibă capacitatea de a folosi vaccinuri. Este imperativ ca autoritatea competentă să monitorizeze mișcările și să impună interdicții comerciale în cazul în care este necesar să se oprească răspândirea febrei catarale ovine și bunele practici să fie urmate de toți cei implicați.

Este important ca toate statele membre să colaboreze în mod constructiv pentru a reduce riscul de răspândire a acestei boli și pentru a proteja industria de o epidemie majoră. Comunicarea dintre statele membre și Comisie este o parte vitală a monitorizării și controlului focarelor de boală. Eu una aș încuraja acest lucru.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE). - Epidemiile, precum cele de febră catarală ovină, afectează grav crescătorii de animale, dar și consumatorii și economia europeană în general, prin mortalitatea animalelor și prin perturbarea comerțului.

Restricțiile în privința circulației animalelor lovesc puternic în resursele economice ale localităților sau regiunilor în care sunt instituite. În cazul unei campanii de vaccinare preventivă, de exemplu, în actualele condiții legislative, trebuie menținută o zonă de restricții, chiar dacă nu s-a înregistrat vreodată prezența febrei catarale. De aceea, măsura propusă de Comisie este una corectă și economic avantajoasă pentru producători și consumatori. În același timp, măsura este în concordanță cu principiul utilizării tuturor progreselor științifice în agricultură.

Remarc, de asemenea, contribuția importantă pe care fondurile europene au avut-o până în prezent la îmbunătățirea situației în ceea ce privește epidemiile de febră catarală ovină. Uniunea a cofinanțat campanii de vaccinare importante, cu 370 de milioane de euro în ultimii trei ani, așa cum a menționat și domnul comisar. Consider că ar trebui să continue cofinanțarea programelor de vaccinare și în anii următori, având în vedere eficiența acestora și noul cadru legislativ mult mai simplu pe marginea căruia dezbatem astăzi.

  Paolo De Castro (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în primul rând, aș dori să-i mulțumesc dlui Wojciechowski și tuturor raportorilor alternativi pentru munca depusă la acest raport, care vizează să facă mai flexibile normele privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine. Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală a depus toate eforturile pentru a aproba textul ca o chestiune de urgență, în scopul de a-i permite campaniei de vaccinare să meargă mai departe înainte de a veni vara.

Comisia Europeană a prezentat o propunere care nu a luat în considerare aprobarea Tratatului de la Lisabona. Cu alte cuvinte, a lăsat puterea decizională exclusiv Consiliului, excluzând total Parlamentul. După discuții intense, pentru care aș dori să-i mulțumesc Serviciului Juridic al Parlamentului European și Secretariatului Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, am reușit să ajungem la un acord pentru schimbarea temeiului juridic, în conformitate cu articolul 43 alineatul (2) din Tratat; cu alte cuvinte, în cadrul procedurii legislative ordinare.

Acum ne așteptăm ca și Consiliul să fie la fel de eficient în a accepta poziția noastră și include tabelele de corespondență, pentru a da un răspuns prompt crescătorilor europeni de animale.

  Liam Aylward (ALDE). – Dle președinte, ca urmare a unei combinații de vaccinări și restricții privind circulația animalelor, numărul de focare de febră catarală ovină a scăzut în mod semnificativ în ultimii ani. Boala produce suferință intensă și moarte în rândul animalelor afectate și are un impact negativ măsurabil asupra economiei rurale și a comunității agricole. Salut măsurile care permit statelor membre să utilizeze vaccinarea cu virus inactivat împotriva febrei catarale ovine în zone neafectate de boală și îi mulțumesc raportorului pentru contribuția sa în acest domeniu.

Statele membre ar trebui să aibă flexibilitatea de a fi proactive și să se bazeze pe progresele tehnologice din producția de vaccinuri, reducând astfel povara asupra sectorului agricol cauzată de această boală și prevenind apariția acesteia fără a le nega statelor membre statutul de țări neafectate de boală, așa cum s-a întâmplat anterior. Vaccinarea reprezintă o măsură veterinară eficientă ca răspuns la febra catarală ovină care, atunci când este însoțită de măsuri suplimentare cum ar fi supravegherea, face ca eradicarea bolii în Europa să fie o posibilitate reală.

Vaccinarea în cadrul controlului și eradicării bolii va duce în cele din urmă la reducerea pierderilor economice și ar putea fi benefică zootehniei europene.

  Julie Girling (ECR). – Dle președinte, mă bucur să spun că această legislație va oferi agricultorilor flexibilitate, posibilitatea de a alege și speranță.

De prea multă vreme, strategia noastră de vaccinare a fost ținută pe loc de faptul că nu am dezvoltat produse suficient de sofisticate pentru a permite vaccinarea animalelor din afara zonelor de excludere. A fi într-o zonă de excludere poate fi dezastruos pentru traiul unui fermier. Dezastruos poate fi și să nu-ți protejezi animalele de boli, mai ales de una atât de dăunătoare și virulentă ca febra catarală ovină. Dezvoltarea de noi vaccinuri, precum și modificările normelor cu care sper că Parlamentul va fi de acord astăzi îi vor permite Regatului Unit să treacă la statutul de țară neafectată de febra catarală ovină. Acesta va permite libera circulație a animalelor și va economisi bani în zonele rurale.

Cu toate acestea, este deosebit de important ca aceste norme să fie puse în vigoare cât mai curând posibil. Fermierii din West Country trebuie să fie în măsură să realizeze vaccinarea înainte de sfârșitul lunii mai pentru a se asigura că animalele sunt pe deplin protejate. Noi toți cei de aici înțelegem contextul luptei interinstituționale cu privire la tabelele de corespondență, dar pot să vă spun că agricultorii pe care îi reprezint nu-l înțeleg, iar ei se bazează pe noi, reprezentanții lor aleși, să soluționăm acest aspect pentru ei. Aceasta este o problemă urgentă, iar bunul simț trebuie să se impună. Haideți să progresăm în această privință acum, să fim de acord cu o cale rapidă de rezolvare a unor probleme urgente de acest tip, să ne descurcăm și să reușim să ne vaccinăm animalele.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dle președinte, febra catarală ovină este o epidemie animală care afectează rumegătoarele și care a provocat deja pagube mari peste tot în rândul efectivelor de animale și în sectorul de producție. De la izbucnirea epidemiei într-o serie de state membre în 2000, au fost cauzate daune economice considerabile. Ca întotdeauna, ori de câte ori apar pierderi economice, prejudiciul financiar afectează cel mai mult pe cei de la baza lanțului de producție. Mai presus de toate, s-a prăbușit comerțul înfloritor din domeniul zootehnic. În ciuda vaccinării, exporturile au fost complet paralizate în unele țări. Și în Austria, în zonele în care creșterea vitelor are o tradiție îndelungată, au fost amenințate sursele de venit ale multor fermieri.

Acum trebuie să ne angajăm să luăm măsuri preventive. Boala nu a fost eradicată și ar putea reapărea în orice moment. Trebuie să învățăm din experiență și să putem oferi asistență rapid. Ceea ce era adevărat acum zece ani nu se mai aplică acum. Vechea directivă cu privire la măsurile de combatere a febrei catarale ovine din 2000 trebuie îmbunătățită și actualizată.

Normele privind vaccinarea care s-au aplicat în acel moment trebuie să fie adaptate la evoluțiile tehnologice, în scopul de a combate mai eficient febra catarală ovină și de a reduce povara asupra agricultorilor. Normele de la acea vreme au fost gândite pentru utilizarea vaccinurilor vii atenuate, care erau singurele vaccinuri disponibile în momentul în care directiva a fost adoptată în urmă cu 10 ani. Vaccinurile de azi sunt mult mai avansate. Trebuie să ținem cont de acest lucru.

Salut acțiunea rapidă din partea Comisiei și a Parlamentului European și pledez în favoarea punerii în aplicare rapide a noii directive. Ca reprezentant al comunității agricole, știu cât de important este să gândim în termeni de ciclu anual. Luarea unei decizii rapide ne va permite să avem o hotărâre utilizabilă și uniformă până în toamnă, lucru care este în interesul statelor membre și, mai presus de toate, al crescătorilor de animale și al agricultorilor. Îi mulțumesc mult raportorului.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, nu am nicio obiecție reală la propunerile cu privire la această rezoluție legislativă și aș dori să felicit Comisia pentru această inițiativă, care urmărește să recunoască progresele științifice și să permită utilizarea vaccinurilor împotriva febrei catarale ovine în afara zonelor care fac obiectul unor restricții de circulație a animalelor, deoarece acest tip de vaccin nu prezintă niciun risc pentru circulația nedorită a virusului.

Aș dori, de asemenea, să felicit și să-mi exprim mulțumirile pentru activitatea desfășurată de raportorul pentru Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală, dl Wojciechowski, și președintelui acesteia, dl De Castro, care le-a permis Consiliului și Comisiei să ajungă la un acord rapid cu privire la temeiul juridic al prezentei propuneri. Prin urmare, spre deosebire de ceea ce s-a propus inițial, competențele legislative sunt împărtășite de către Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii legislative ordinare introduse prin Tratatul de la Lisabona.

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală a dezbătut și aprobat raportul său într-un interval scurt de timp, astfel încât să permită votului de astăzi să aibă loc și ca următorul pas spre un acord cu Consiliul să poată fi luat cât mai curând posibil și astfel, să permită noilor dispoziții ale prezentei directive să intre în vigoare. Aș dori, prin urmare, să-i solicit Consiliului să ajungă la un compromis cu poziția Comisiei și a Parlamentului, care sunt sigur că va fi aprobată astăzi cu o mare majoritate.

  Horst Schnellhardt (PPE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, adaptarea normelor privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine este în conformitate cu noua politică de vaccinare a UE, așa cum este exprimată în cadrul strategiei în materie de sănătate animală 2007-2013, sub sloganul „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”.

Este necesară o procedură mai flexibilă de vaccinare a animalelor dacă vrem să fim în măsură să combatem mai eficient epidemii precum febra catarală ovină și pentru a reduce impactul acestora asupra agriculturii. Fără îndoială, în cazul mai multor epidemii animale, ar fi de dorit o mai mare flexibilitate și o prevenire mai accentuată.

O politică strictă de nevaccinare, așa cum am avut mult timp în UE, nu mai este relevantă. Prin urmare, eu sunt de părere că facem ceea ce trebuie în acest caz. Aș dori, de asemenea, să o sprijin pe dna Paulsen, care a spus că trebuie să ne așteptăm să vedem și ce alte epidemii de animale apar în viitorul apropiat ca urmare a schimbărilor climatice. Acest lucru, în schimb, sugerează că avem nevoie de o strategie clară, iar aici, desigur, putem practica în mod corect acest lucru. În acest context, aș dori, de asemenea, să reamintesc faptul că nici în cadrul Comisiei nu ar mai trebui deschisă nicio altă discuție legată de eliminarea animalelor.

În cazul febrei catarale ovine, am beneficiat, desigur, de faptul că am sprijinit cercetarea, iar acum avem un vaccin cu virus inactivat și putem să efectuăm o vaccinare cuprinzătoare, lucru care anterior era foarte periculos și foarte dificil. Prin urmare, acum ne aflăm într-o situație nouă.

Aș dori, de asemenea, să-i mulțumesc raportorului pentru că a lucrat atât de repede. Experiența ne-a învățat să așteptăm primele semne de declanșare la sfârșitul verii și toamna. Prin urmare, țările trebuie să elaboreze strategii de vaccinare și să le și pună în aplicare.

Aș dori să-i spun dlui Agnew că dacă aveți un veterinar bun, atunci acesta va recomanda vaccinarea, pentru că asta este ceea ce doresc medicii veterinari pe care îi cunosc eu și este ceea ce am auzit în mod repetat în timpul discuțiilor.

Bineînțeles că nu astfel se sfârșește totul. Comisia trebuie să elaboreze normele de punere în aplicare și să le adapteze la noul proces, iar acest lucru trebuie făcut la fel de repede ca aici, în Parlament. Prin urmare, fac apel la Comisie să lucreze rapid, astfel încât să putem face acest progres științific utilizabil înainte de sfârșitul anului.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, îi sunt recunoscător colegului nostru deputat, dl Wojciechowski, pentru raportul său, care ne amintește de importanța unei legislații corespunzătoare în această chestiune.

Cu toate acestea, fie că vaccinul este viu atenuat sau inactivat, având în vedere stadiul actual al cunoștințelor noastre, testele de sânge nu ne permit să identificăm modul în care organismul patogen a intrat în sângele animalului, cu alte cuvinte, dacă acesta provine dintr-un vaccin sau din sălbăticie. De aceea, dacă nu se dezvoltă un vaccin inactivat marcat, adică un vaccin al cărui organism patogen are la origine un vaccin, va fi imposibil să se facă distincție între un animal vaccinat și un animal infectat cu virusul. Aceasta este totuși o condiție esențială dacă o regiune sau o țară urmează a fi declarate sigure față de orice contaminare. Prin urmare, există un mare risc ca țările care sunt protejate de orice contaminare să impună bariere comerciale între ele și țările care utilizează acest vaccin inactivat.

Prin urmare, Uniunea Europeană are datoria de a încuraja cercetarea în curs de desfășurare în vederea obținerii unui vaccin inactivat marcat, astfel încât să se asigure o mai mare biosecuritate în cadrul Uniunii, fapt care ne va permite să combinăm mai eficient abordările noastre în domeniul sănătății și comerțului.

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, merită să reținem comentariul comisarului conform căruia cazurile de febră catarală ovină sunt în scădere: de la 48 000 de cazuri în 2008 la 120 în 2010. Acestea fiind spuse, nu suntem încă siguri care va fi tendința în viitor, astfel încât dezvoltarea acestui vaccin inactivat și discutarea detaliilor tehnice în jurul utilizării acestuia sunt extrem de binevenite.

Ar fi fost util dacă era prezent și Consiliul în sala de ședințe pentru a putea aborda problema legată disponibilitatea sa de a oferi de fapt tabelele de corespondență, pe care Parlamentul și Comisia le consideră a fi esențiale. Este posibil ca în acest aspect, Consiliul să apele la noi destul de rapid. Prevenirea tuturor bolilor și a acesteia, în special, scoate în evidență creșterea animalelor, restricția mișcării animalelor, protecția împotriva vectorilor, precum și problema discutată în această dimineață, și anume, vaccinarea.

  Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Dle președinte, problema cu folosirea vaccinului inactiv pentru vaccinări în afara zonei închise este reprezentată de faptul că animalele vor manifesta rezultate pozitive la testele serologice, iar pentru a stabili dacă animalele au fost vaccinate sau dacă sunt practic bolnave, va fi necesară efectuarea unui test virusologic, care este mai scump. Acest lucru va crea probleme în ceea ce privește comerțul și transferurile de animale. Având în vedere faptul că aceasta implică transpunerea directivei în legislația națională, din motive procedurale, data limită de 30 iunie 2011 va fi, de asemenea, irealistă. Personal, nici eu nu sunt de acord cu schimbarea datei de intrare în vigoare a directivei de la data anterioară de 20 pentru ziua următoare datei publicării sale. Ar trebui să înțelegem și faptul că întocmirea tabelelor de corespondență se va adăuga poverii administrative.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, cred că facem progrese prin conștientizarea faptului că aceasta nu este o problemă legată de anumite zone ale Europei, Europei de Sud sau Africii de Nord. Cu toate acestea, opinia mea în legătură cu această măsură este pozitivă.

Aș dori să-l întreb pe dl Tarabella dacă domnia sa sau Comisia nu crede că ar trebui abordată imediat și problema serviciilor veterinare, pentru a putea fi o măsură care ar face posibilă eliminarea problemei pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, îmbunătățirea regimului de vaccinare pentru febra catarală ovină este o chestiune extrem de importantă. Noile vaccinuri inactivate le permit producătorilor pentru prima dată să excludă riscul de infecție cu această boală potențial foarte periculoasă, pentru că vaccinurile pot fi folosite acum și în zonele în care nu a mai fost înregistrată febra catarală ovină. Având în vedere acest lucru, trebuie să subliniem în mod repetat faptul că agricultura, inclusiv exporturile de animale de reproducție, reprezintă un factor important în toate țările din Europa. Prin urmare, agricultorii, trebuie să fie capabili să profite de cele mai recente cunoștințe în materie de sănătate animală, care au fost utilizate pentru a dezvolta aceste vaccinuri.

Există două lucruri de care avem acum nevoie în special. În primul rând, avem nevoie de o soluție rapidă cu privire la practica din Uniunea Europeană. În al doilea rând, în opinia mea, avem în egală măsură nevoie urgentă de o obligație pentru măsurile introduse în statele membre care urmează să fie notificate, cu alte cuvinte, o obligație a statelor membre de a raporta Comisiei.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, în primul rând, aș dori să-i mulțumesc Parlamentului pentru sprijinul său ferm în ceea ce privește această propunere și pentru recunoașterea caracterului urgent al subiectului în cauză, precum și a unor proceduri foarte rapide.

Mai mulți dintre dumneavoastră v-ați referit la problema tabelelor de corespondență. Aș dori doar să vă reamintesc că în ceea ce privește abordarea acestei probleme, Conferința președinților a oferit un nou impuls și i-a acordat o importanță mai mare, în special referitor la recunoașterea problemei de transpunere a legislației UE în legislația națională.

Aș dori să întreb dacă este într-adevăr atât de dificil ca statele membre să notifice Comisia cu privire la temeiul juridic pe baza căruia au transpus regulamentul UE în ordinea lor juridică națională. Este chiar atât de greu? Sunt sigur că, atunci când se gândesc cum să transpună legislația, ele trebuie să efectueze o anumită pregătire și să decidă modul în care intenționează să o transpună.

Cred că recunoaștem cu toții faptul - și am avut mai multe dezbateri pe această temă - că Uniunea Europeană suferă atunci când transpunerea legislației UE este neuniformă. Transpunerea incorectă ar putea avea efecte negative, mai ales cea legată de un aspect atât de important ca cel pe care îl discutăm astăzi.

În paralel, așa cum am spus în discursul meu de deschidere, aș sublinia faptul că, în mod clar, Comisia este împotriva întârzierilor inutile. Suntem pe deplin conștienți de urgența acestei chestiuni. Prin urmare, printr-o flexibilitate sporită și negocieri intense, sper să putem găsi o soluție la această problemă. Comisia va încerca să fie cât mai utilă posibil, astfel încât să putem adopta această legislație înainte de începerea sezonului pentru un potențial focar de febră catarală ovină.

În ceea ce privește disponibilitatea Comisiei de a pune în aplicare această măsură, aș dori să-i asigur pe dnii Schnellhardt și Uggias că, în ceea ce o privește, Comisia și-a îndeplinit rolul. Măsurile noastre de punere în aplicare sunt aproape finalizate. Avem nevoie ca prezenta propunere să fie aprobată de către legiuitor. Odată ce vom obține acest lucru, putem continua foarte repede.

Încă o dată, aș dori să-i mulțumesc raportorului nostru și Parlamentului pentru sprijinul său ferm pentru această măsură.

  Janusz Wojciechowski, raportor. – (PL) Dle președinte, aș dori să le mulțumesc tuturor deputaților care au luat parte la dezbatere și și-au exprimat sprijinul pentru raportul meu. Le mulțumesc tuturor raportorilor alternativi și membrilor Comisiei pentru agricultură, datorită cărora am putut să înaintăm atât de rapid și eficient cu raportul. Nu se întâmplă de multe ori să fie adoptat atât de unanim un document pozitiv, care în mod evident, are scopul de a îmbunătăți situația actuală.

În ceea ce privește tabelele de corespondență care au fost menționate în discuție ca o posibilă sursă de probleme, cred că ar fi dificil aici să simpatizăm cu organele administrative sau guvernele statelor membre. Crearea tabelelor și transmiterea acestora către Comisie nu va reprezenta o mare problemă. Însă este sigur că cetățenii care doresc să verifice dacă legislația propriului stat membru este în conformitate cu legislația Uniunii Europene vor avea probleme mai mari. Ei sunt cei care vor trebui să depună eforturi de cercetare în cazul în care nu există tabelele, așa cum a fost cazul până acum. De foarte multe ori este dificil să dezlegăm legislația UE. Cred și sper că acest instrument va fi disponibil pentru oricine este interesat, nu numai pentru Comisie, și că va fi un document ușor accesibil, care va fi disponibil atunci când este nevoie. Va fi, de asemenea, un document foarte util.

Fac apel la Consiliu să nu intre în dezacord în legătură cu tabelele de corespondență, iar dacă trebuie să o facă, nu în acest caz, pentru ca noile vaccinuri să poată intra în vigoare în acest sezon, cum este de dorit. Nu mai putem permite nicio întârziere, deoarece acest lucru ar compromite munca noastră rapidă și eficientă. Vă mulțumesc tuturor încă o dată pentru că ați colaborat la acest raport.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc în scurt timp.

5. Importurile în UE de roșii din Maroc (dezbatere)

  Președintele. – Următorul punct este dezbaterea privind întrebarea cu solicitare de răspuns oral a Comisiei cu privire la importurile în UE de roșii din Maroc (Petiția 1565/2009 de José Maria Pozancos, de cetățenie spaniolă), de Erminia Mazzoni, în numele Comisiei pentru petiții (O-000040/2011 - B7-0211/2011).

  Erminia Mazzoni, autoare. – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, întrebarea pe care am prezentat-o în cadrul Comisiei pentru petiții arată nemulțumirea comisiei noastre față de răspunsul pe care l-a oferit Comisia problemei ridicate de către Federația spaniolă a asociațiilor producătorilor și exportatorilor de fructe, legume, flori și plante vii.

Practic, Comisia și-a concentrat atenția asupra responsabilității statelor membre în stabilirea prețurilor, fără a ține cont de esența petiției, care constă în raportarea importurilor ilegale de roșii și alte legume din Maroc.

Aceste pretinse nereguli au fost, de fapt, deja observate de câțiva ani de către organismul de reglementare al OLAF, care a semnalat aplicarea abuzivă a metodei de deducere prevăzută de Regulamentul (CE) nr. 3223/1994, care stabilește trei metode diferite de calcul. Consecințele acestei situații sunt venituri mai mici pentru Uniunea Europeană, concurență neloială și încălcarea regulilor pieței, precum și sărăcirea treptată a producătorilor și exportatorilor europeni, fiind raportate situații extrem de alarmante, în special în Spania, Grecia, Portugalia, Franța și Italia.

Comisia negociază un nou acord bilateral cu Maroc și din nou se pare că acest acord nu ia în considerare aceste fapte alarmante, ci continuă să pună în aplicare un flux de exporturi din Maroc către Uniunea Europeană, lucru care este în totalitate nereglementat și nu este în conformitate cu legislația europeană.

Cred că acesta este un subiect asupra căruia ar trebui să ne concentrăm. Acesta este un subiect care ridică o problemă delicată în prezent, și anume, cea a fluxurilor de migranți. De fapt, această masă mare de cetățeni provenind din țările de pe coasta Africii de Nord, inclusiv Maroc, și îndreptându-se către Uniunea Europeană implică deseori lucrători agricoli, așa cum arată evenimentele recente din Rosarno.

Avem mari dificultăți legate de primirea lor. Mai presus de toate, noi, cei din Uniunea Europeană și în special în Italia, avem mari dificultăți să le oferim mijloace de existență. Reducerea în continuare a potențialului de producție agricolă în țările noastre și, prin urmare, în Franța, Spania, Italia și Portugalia, țări care au probleme grave în acest moment, ar provoca tot felul de daune. Aș dori să știu ce intenționează să facă Comisia.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, dacă îmi permiteți, voi încerca să răspund la câteva întrebări care au fost ridicate în cadrul acestei petiții. Aș dori să-i mulțumesc dnei Mazzoni pentru că a adus în discuție această întrebare, astfel încât să putem clarifica poziția noastră în această chestiune.

În primul rând, aș dori să asigur Parlamentul că serviciile competente ale Comisiei monitorizează atent și îndeaproape cantitatea de roșii importate din Maroc, folosind un sistem de verificări încrucișate bazat pe desemnarea cantităților importate de către operatorii marocani și evidența zilnică a importurilor efectuată de către autoritățile vamale naționale. Până în prezent, Comisia nu are nicio dovadă de fraudă sistemică sau eșec sistemic al sistemului care a fost pus în aplicare. Avem informații cu privire la un caz, la care voi reveni puțin mai târziu. Acest lucru are legătură cu anul 2007, atunci când OLAF a subliniat, într-adevăr, faptul că sistemul, în forma sa actuală, ar putea duce la un comportament oportunist, dar care nu implică neapărat un comportament neregulamentar.

Se reamintește faptul că punerea în aplicare a sistemului prețului de intrare și perceperea posibilelor taxe de import în legătură cu acest mecanism țin de competența exclusivă a autorităților vamale ale statelor membre.

Un alt aspect al acestei întrebări, care este destul de important, este contextul internațional al acestei chestiuni, care este cu adevărat dominat de Runda Doha, care nu a fost încă finalizată. Orice modificare a sistemului prețului de intrare și a mecanismului actual de aplicare a acestuia ar putea avea un impact negativ asupra rezultatelor obținute până în prezent. Noul acord bilateral cu Maroc păstrează interesele producătorilor europeni prin menținerea sistemului de contingente tarifare lunare pentru roșii și controlul strict al cantităților importate.

În plus, acordul prevede o mai bună cooperare și o mai mare transparență în ceea ce privește datele de piață în sectorul fructelor și legumelor. Creșterea cantitativă a contingentului de roșii a fost limitată la 52 000 de tone, ceea ce este mult sub nivelurile comerciale tradiționale, iar creșterea este progresivă și eșalonată pe patru ani de comercializare, menținând astfel cotele de piață actuale și furnizarea tradițională către Uniunea Europeană. Prin urmare, Comisia consideră că orice modificare a sistemului actual al prețului de intrare trebuie să respecte condițiile acordurilor internaționale relevante.

Comisia se asigură că regulamentul se aplică în mod corespunzător și, prin urmare, a efectuat ancheta prin OLAF. Probabil acesta este cazul la care se referă dna Mazzoni; dacă există sau nu nereguli ca urmare a incorectei interpretări a regulamentului de punere în aplicare. Cu toate acestea, este responsabilitatea autorităților naționale vamale să urmărească rezultatele anchetei. Recuperare este în curs de desfășurare, dar publicarea datelor intră strict în responsabilitatea autorităților vamale competente.

În ceea ce privește organizarea supravegherii, acesta a fost unul dintre punctele ridicate de către dna Mazzoni. În acest caz, trebuie să spun că, după cum am mai spus, Comisia monitorizează importurile de roșii din Maroc folosind un sistem de verificare încrucișată. Cantitățile importate și raportate de către autoritățile marocane sunt monitorizate săptămânal. Datele sunt apoi comparate cu cele furnizate de către autoritățile vamale naționale, care supraveghează sistemul, și de către Eurostat. Cred că avem informații foarte bune și precise, iar dacă ar avea loc unele fraude și nereguli sistematice, le-am depista cu siguranță și am lua măsuri.

  Esther Herranz García, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle președinte, aș dori, în primul rând să-mi exprim recunoștința față de Comisia pentru petiții pentru munca sa susținută ca urmare a plângerii formulate de Federația spaniolă a asociațiilor producătorilor și exportatorilor de fructe, legume, flori și plante vii, în baza raportului publicat de OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă, în 2007. Cred că concluziile acestui raport sunt clare extrem și justifică pe deplin acțiunea din partea Comisiei Europene, care ar fi trebuit să abordeze această problemă cu mult timp în urmă, pentru a clarifica modul de funcționare a regimului prețului de intrare, cel puțin în raport cu sectorul roșiilor.

Cu toate acestea, nereușind să ia niciun fel de măsură pentru a preveni diferitele tipuri de fraudă făcute posibile de actualul Regulament privind prețul de intrare, Comisia a negociat un nou acord în materie de agricultură cu Marocul, fără a fi rezolvat mai întâi deficiențele regimului de import în vigoare la această dată.

Doamnelor și domnilor, a sosit timpul ca cei din Comisia Europeană să-și ia în serios responsabilitățile, pentru a începe să investigheze acolo unde și cum anume are loc frauda, și, eventual, să solicite plata oricăror taxe vamale neplătite. Cred că nu există nicio modalitate ca un nou acord cu Marocul să fie ratificat până când nu se pun la punct toate detaliile pe care le-am stabilit.

Noi nu intenționăm să împiedicăm noi acorduri internaționale, ci să ne asigurăm că aceste acorduri nu vor afecta grav interesele producătorilor europeni și că normele stabilite în cadrul acestor acorduri vor fi respectate.

În ceea ce privește noul acord cu Marocul, tot ceea solicită întregul sector european de fructe și legume este o garanție că se vor respecta, practic, condițiile convenite. Acest lucru va fi posibil doar prin reformarea regimului prețului de intrare. Nu putem avea un nou acord cu Marocul până când nu vom avea un nou sistem pentru prețurile de intrare. Nu vom putea ratifica acordul pe care Comisia l-a încheiat deja.

Mai mult, în cazul în care acest rol de supraveghere intră în responsabilitatea statelor membre, acestora ar trebui să li se ceară să aducă o contribuție financiară semnificativă. Cu toate acestea, este, de asemenea, adevărat că am solicitat de mult timp un sistem european de granițe și vamal similar celui al Statelor Unite, astfel încât să se asigure un control eficient.

  Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, în numele Grupului S&D. – (PL) Potrivit fermierilor spanioli care au înaintat o petiție Parlamentului European, roșiile importate din Maroc la prețuri subevaluate reprezintă o amenințare la adresa producătorilor europeni de alimente. Aceștia se referă la rata minimă de exporturi la prețuri scăzute care a fost stabilită la aproximativ 46 euro pentru 100 kg într-un acord preferențial de import-export între UE și Maroc. Potrivit EUROSTAT, Marocul a exportat peste 70 000 de tone de roșii în decembrie 2010, ceea ce reprezintă mai mult de dublul cotei prevăzute în acordul dintre UE și Maroc. Acest lucru a cauzat pierderi însemnate producătorilor europeni, fără a mai menționa pierderile rezultate din neplata taxelor vamale. OLAF a făcut deja comentarii în legătură cu acest aspect, menționând în raportul său din 2007 că pot exista nereguli în importul de roșii din Maroc în legătură cu subevaluarea prețului la roșii în comparație cu prețul inițial convenit de UE, care, de fapt, permite neplata taxelor vamale suplimentare. Alăturându-mă celorlalți membri ai Comisiei pentru petiții, aș dori totuși să întreb dacă cei din Comisie intenționează să revizuiască normele de acest tip și, eventual, să recupereze taxele vamale neachitate.

  Ramon Tremosa i Balcells, în numele Grupului ALDE. – Dle președinte, în octombrie anul trecut, am adresat Comisiei o întrebare cu solicitare de răspuns scris cu privire la discrepanțele dintre cifrele din diferite servicii ale Uniunii Europene cu privire la importul în UE de roșii din Maroc.

În 2008, s-a înregistrat o diferență de aproximativ 100 000 de tone între DG TAXUD și Eurostat. Comisia a răspuns că observase problema și că o rezolva, dar nu-mi este clar dacă aceasta va obține ceea ce cetățenii europeni și producătorii europeni merită.

În Uniunea Europeană, noi importăm roșii nu numai din Maroc, ci și din alte țări terțe. Ar trebui să găsim o cale ca negocierile să fie foarte corecte pentru toată lumea și nu în detrimentul sectorului agricol european. Ar trebui să găsim, de asemenea, o modalitate de a controla ceea ce se importă din alte țări din afara UE, în special în anumite porturi din nordul Europei. În lipsa controalelor eficiente la frontieră, sectorul agricol european va avea un viitor foarte greu.

În cazul în care producția europeană de roșii este afectată de Acordul UE-Maroc, va fi foarte greu să recâștige producția pe pământul UE. Regulile și obligațiile ar trebui să se aplice tuturor, ceea ce înseamnă o concurență loială. Nu putem însă accepta aplicarea unor reguli și drepturi diferite unui producător european și unui producător agricol din afara UE. Acceptând acest lucru implică să acceptăm pierderea competitivității sectorului nostru agricol și un efect imens asupra forței de muncă din Europa. Sunt în favoarea comerțului liber, dar în condiții simetrice de producție și de informare. În cazul în care acestea nu există, comerțul liber nu este un comerț echitabil, iar concurența nu este o concurență loială.

În cele din urmă, nu cred că Parlamentul ar trebui să ratifice Acordul UE-Maroc fără includerea unor clauze privind piața forței de muncă, dimensiunea socială și mediul din Maroc. Dacă acest lucru nu se întâmplă, am putea pierde activitatea noastră agricolă europeană și lanțul nostru de industrie alimentară.

  João Ferreira, în numele Grupului GUE/NGL. – (PT) Dle președinte, am făcut mai multe avertismente în cursul dezbaterii cu privire la acordurile comerciale pentru produse agricole între Maroc și alte țări mediteraneene, cum ar fi Egipt și Israel. Am avertizat că în cazul în care acestea ar fi încheiate, ele ar spori și mai mult presiunea cu care se confruntă agricultorii din UE de a scădea prețurile de producție, în special în țări precum Portugalia, și ar exacerba dificultățile suplimentare în ceea ce privește posibilitatea de a dispune de produsele lor. Noi condamnăm la liberalizarea comerțului în sectorul fructelor și legumelor, care sunt de obicei produse mediteraneene, deoarece acest lucru ar face ca marile supermarketuri să facă stocuri de produse la prețuri mai mici, produse care sunt de multe ori scutite de la aceleași reguli și standarde ca cele impuse agricultorilor în UE. Am dori să subliniem faptul că liberalizarea comerțului pentru produsele agricole promovează modele de producție intensivă pentru export, care favorizează marii producători agricoli în detrimentul celor mici și mijlocii, fermelor familiale și al aprovizionării piețelor locale și regionale. Toate aceste lucruri au consecințe negative asupra suveranității, siguranței și calității alimentelor și asupra mediului.

Această situație a fost motivul avertismentelor noastre, pe care Comisia le-a ignorat, din păcate, și continuă să facă acest lucru. A ignorat necesitatea de a apăra interesele producătorilor din UE, asigurând prețuri echitabile pentru producție și continuitatea afacerii, mai ales pentru agricultorii mici și mijlocii. Știm acum că, mai mult decât atât, Comisia a ignorat și raportul Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), care a denunțat nereguli în ceea ce privește importul de roșii din Maroc, într-un raport care recunoaște impactul acestor importuri asupra reducerii prețurilor la roșii pe piața comunitară. Nemulțumită cu acest lucru, în noul capitol agricol din Acordul de asociere cu Maroc, Comisia a decis să crească în continuare importurile de roșii în UE.

Când se va pune frână, în cele din urmă, acestui fundamentalism liberal care sacrifică totul pentru interesele câtorva mari corporații europene și exportatori multinaționali? Cum intenționează Comisia să compenseze producătorii europeni pentru daunele pe care le-a cauzat în mod clar acestora? Vă vom lăsa cu aceste întrebări.

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Dle președinte, cultivatorii de roșii din Insulele Canare, Murcia, Andaluzia și Comunitatea Valencia, cu toții producători comunitari, au nevoie ca, în ceea ce privește situația neloială care le cauzează prejudicii, Comisia să acționeze decisiv. Se comite o fraudă, iar dumneavoastră cunoașteți acest lucru.

Datorită acordului său cu UE, Marocul beneficiază de un preț de intrare pe care nu-l îndeplinește. În plus, nu ar trebui să ne uităm doar la 2007, ci și la 2010. Comisia este conștientă de faptul că producătorii spanioli de roșii trebuie să concureze cu producătorii marocani în condiții neloiale, deoarece aceștia trebuie să suporte costuri mult mai ridicate de producție, care decurg din standardele stricte europene privind calitatea, siguranța alimentară și siguranța la locul de muncă, precum și restricții privind pesticidele, care nu sunt impuse și țărilor terțe.

Chiar și așa, cultivatorii noștri, cu mare efort și angajament pentru calitate, continuă să lucreze din greu pentru a-și salva culturile. Astfel, este inacceptabil ca cei din Comisie să ignore funcționarea defectuoasă a regimului prețului de intrare, a cărui complexitate încurajează frauda, așa cum face chiar și Oficiul European de Luptă Antifraudă, și să privească în altă parte atunci când contingentele de roșii agreate cu Marocul sunt încălcate.

Nu este suficient ca cei din Comisie să ne spună că supravegherea intră în responsabilitatea statelor membre. Dacă acestea nu reușesc să-și îndeplinească atribuțiile, atunci Comisia trebuie să acționeze. Este intolerabil ca reglementările privind contingentele de importuri din Maroc să fie încălcate, și ca taxele vamale aplicabile să nu fie plătite, fără nicio acțiune din partea Comisiei.

Comisia dorește să aprobăm un nou acord cu Marocul. Dacă nu ni se dau asigurări că sistemul de prețuri va fi modificat pentru a împiedica concurența neloială între produsele din Maroc și cele din Spania, noi cu siguranță nu vom sprijini această inițiativă.

Este obligația dumneavoastră să vă asigurați de respectarea acordurilor și este obligația dumneavoastră să apărați interesele producătorilor din Insulele Canare, Murcia, Valencia, și Andaluzia. Faceți acest lucru înainte de a fi prea târziu.

  Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Dle președinte, solicitări de modificare a regulamentului privind prețul de intrare au apărut în 2003. Acest Parlament, statele membre, Spania și Franța, cu sprijinul Italiei, Greciei și Portugaliei, au solicitat toate acest lucru.

Motivul acestei cereri constă în faptul că regulamentul nu se aplică în mod corespunzător, anumite taxe fiind rămase neplătite și folosindu-se o metodă părtinitoare de calcul. Ca urmare, sectorul suferă, avem parte de concurență neloială, iar statele membre primesc venituri mai mici din taxele vamale.

Acest lucru a fost constatat de Corpul special de inspectori din sectorul fructelor și legumelor, subliniind că articolul 5 din regulament permite o aplicare tendențioasă și, după cum s-a spus mai devreme în acest Parlament, OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă, a declarat că metoda de calcul utilizată permite neplata taxelor suplimentare.

Ține de Comisie să rezolve această problemă. Trebuie furnizată o soluție pentru sistemul de producție și pentru statele membre. Această situație persistă de 16 de ani.

Sectorul are de suferit. Sectorul comunitar al fructelor și legumelor, împreună cu cel spaniol din Valencia, Murcia si Andaluzia, au toate de suferit și este nevoie de o soluție. Consumatorii sunt și ei afectați de această situație.

  Paolo De Castro (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, petiția în discuție de astăzi a ajuns într-un moment în care Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală și Comisia pentru comerț internațional ale Parlamentului dezbat un nou capitol privind agricultura în cadrul acordului cu Marocul.

Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) confirmă faptul că au existat nereguli în calcularea taxelor la importurile de roșii și că acest lucru a fost dăunător pentru producătorii europeni, aceiași producători care-și exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea preconizată a importurilor de roșii și fructe și legume, în general, care va avea loc în cazul în care acordul este semnat.

Suntem, în mod evident, sensibili la preocupările generate de acordurile bilaterale, acolo unde elementul agricol este adesea sacrificat de dragul intereselor industriale mai mari. Aceasta nu este o modalitate bună de a proceda și vom continua să-i repetăm acest lucru Comisiei Europene. Cu toate acestea, aș dori să subliniez faptul că actuala criză economică și politică din întreaga zonă a Maghrebului ar trebui să ne facă să luăm în considerare acest acord cu atenție și cu o mai mare solidaritate.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dle președinte, așa cum a fost solicitat de către petiționarii din Federația spaniolă a asociațiilor producătorilor și exportatorilor de fructe, legume, flori și plante vii, Comisia trebuie să modifice - și aici repet cererea înaintată de către Spania și alte state membre - unele articole din regulamentul la care facem referire.

Concentrându-ne pe metoda de calcul pentru stabilirea prețurilor de intrare, una dintre cele trei metode utilizate în prezent trebuie să fie înlăturată, în special cea cunoscută sub numele de metoda „deductivă”. Aceasta este schimbarea cea mai necesară, având în vedere faptul că importatorii aleg metoda care, în orice moment, le permite să evite plata taxelor suplimentare.

Acum, că noul acord cu Marocul așteaptă să fie adoptat de către acest Parlament pentru intrarea sa în vigoare, Comisia și-ar dovedi cu siguranță menirea sa prin corectarea sistemului o dată pentru totdeauna. Facem apel în acest sens astăzi, încă o dată, deoarece prețurile de intrare care funcționează în mod corespunzător reprezintă compensația la care producătorii noștri se pot aștepta în mod rezonabil atunci când este convenită data intrării sale în vigoare.

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, cred că dezbaterea de astăzi în urma petiției prezentate de către Federația spaniolă a asociațiilor producătorilor și exportatorilor de fructe, legume, flori și plante este potrivită și oportună, având în vedere faptul că acordul comercial cu Marocul este discutat în Parlament în același timp.

Este clar că petiția ridică o problemă la care Comisia nu pare încă să fi furnizat vreun răspuns. Acest Parlament pledează insistent pentru un răspuns dat înainte ca noul acord să fie semnat, pentru că nu este acceptabil ca agricultorii europeni să continue să plătească prețul acestei dorințe de a avea un comerț liber omniprezent în Europa.

Trebuie să ne apărăm și să ne protejăm agricultorii noștri, nu numai în ceea ce privește producția de roșii, dar și în ceea ce privește toate producția de fructe și legume, care ar fi grav afectată de această deschidere a pieței fără discernământ.

  Pier Antonio Panzeri (S&D). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, criticile pe care le-am auzit aici, în această dimineață, în legătură cu petiția prezentată, sunt de înțeles. Cred că mai este încă o cale lungă de parcurs până a ne asigura că un posibil acord general privind produsele agricole cu Marocul va primi o aprobare generală. Pe de o parte, acordul trebuie să respecte necesitatea de echilibru, nu să cauzeze dificultăți grave producătorilor agricoli europeni. Pe de altă parte, acesta trebuie să respecte necesitatea unor reguli clare și transparente de concurență pe piețele agricole. Aceasta este calea de urmat pentru a ne asigura că relația dintre Uniunea Europeană și Maroc este pozitivă.

Invit, prin urmare, Comisia să caute soluții adecvate, care să nu piardă din vedere interesele producătorilor, dar care, de asemenea, să nu piardă din vedere o politică reînnoită de generozitate față de Maroc, în special având în vedere evenimentele care au loc în Maghreb.

Ar fi foarte util să înțelegem, iar eu nu vreau să ajungem să importăm efectiv culegători de roșii, în loc de produse agricole și roșii. Prin urmare, este important să se efectueze o investigație aprofundată în scopul de a crea o nouă politică europeană.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE). – (ES) Dle președinte, cred că politica practicată în mod obișnuit a fost deja cauza multor nenorociri pentru noi în trecut. Prin urmare, trebuie să fim foarte prudenți, în special în ceea ce privește situația actuală din Africa de Nord. Tocmai din acest motiv, mă alătur celor care au spus că, în circumstanțele actuale, nu este tocmai potrivit să mergem înainte cu acordul comercial cu Maroc.

În calitate de raportor pentru avizul Comisiei pentru pescuit, eu cred că avem nevoie de o clarificare aprofundată cu privire la progresele realizate în cadrul actual. Trebuie, de asemenea, să cerem în mod clar ca orice roșii sau orice alte produse care intră în Uniunea Europeană să ajungă în aceleași condiții precum cele puse producătorilor locali. În absența acestei asigurări, chiar ar trebui să regândim întregul cadru, iar acest lucru este ceea ce sper că va face și acest Parlament.

În loc de a adopta o politică protecționistă, eu cred ca există nevoia unui angajament ferm pentru un comerț echitabil. Trebuie, de asemenea, să nu avem nicio îndoială în legătură cu ceea ce este acest cadru, în așa fel încât să fim în stare să cunoaștem și să acționăm cât mai responsabil cu putință.

  Cristina Gutiérrez-Cortines (PPE). – (ES) Dle președinte, trebuie să le mulțumesc tuturor colegilor mei care au înțeles problema din regiunea mediteraneană, delegației spaniole și tuturor celor care înțeleg că noi, cei din Insulele Canare, Murcia, Valencia și Almeria, pe lângă faptul că suntem frustrați de eșecul Comisiei în a-și onora acordurilor sale și că am văzut multe companii forțate să se închidă, rămânem punctul de intrare pentru imigranții din Africa subsahariană, punct de intrare pentru imigranți marocani și un tampon împotriva crizei. Acest lucru se datorează faptului că sprijinim în prezent, într-un moment de penurie economică totală, persoane care vin să lucreze pentru a putea trimite bani acasă pentru familiile lor.

Cred că, prin urmare, Comisia trebuie să se comporte, de asemenea, responsabil în ceea ce privește competențele care-i sunt acordate de către tratate. În opinia mea, Comisia nu s-a gândit deloc la necesitatea de a apăra interesele publice sau la necesitatea de a preveni o politică fără discernământ, care, în plus, ne face să importăm produse cultivate în condiții fitosanitare extrem de dubioase.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dle președinte, unul dintre motivele pentru care a fost stabilită piața internă a fost acela de a le oferi consumatorilor europeni o mai bună protecție. Consumatorii au dreptul de a putea să cumpere produse cultivate sănătos, în condiții echitabile în întreaga Uniune Europeană.

Deschiderea pieței, altfel spus, un contingent controlat de importuri, trebuie să fie, prin urmare, supusă unor condiții - cel puțin trei - care trebuie îndeplinite. În primul rând, trebuie să existe un control clar al cantităților de importuri permise. Acest lucru se referă în principal la aspectul cantitativ. În al doilea rând, calitatea produselor trebuie să fie, de asemenea, controlată. Și acest lucru se referă la standardele de producție. În al treilea rând, trebuie luat în considerare impactul asupra agricultorilor din Uniunea Europeană. Activitățile care dăunează terților, iar aici, acest lucru înseamnă, în general, activități care favorizează industria în detrimentul agriculturii, trebuie să fie prevenite.

Prin urmare, îi solicit Comisiei să supună acordul cu Marocul unui control atent suplimentar și să nu-l semneze până ce nu a fost revizuit din nou.

  Michel Dantin (PPE). – (FR) Dle președinte, le mulțumesc producătorilor spanioli care ne-au trimis această petiție oportună.

Într-adevăr, de luni de zile, în cadrul Parlamentului, am avertizat Comisia cu privire la pericolul reprezentat pentru economia noastră internă de o serie de acorduri bilaterale. Este evident că suntem sensibili la problema dezvoltării Marocului. Evident, știm că cea mai bună soluție posibilă constă în crearea stabilității pentru cetățenii marocani în propria lor țară și că acest lucru ne va scuti de situația de a fi nevoiți să rezolvăm numeroase probleme în materie de imigrare în viitor. Cu toate acestea, atunci când Comisia ne spune că un nou acord nu face decât să ratifice o situație, putem vedea clar, prin intermediul rapoartelor Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), că situația la care se referă Comisia nu este o soluție reală.

Aș dori, în plus, să alertez Comisia cu privire la un alt aspect. Ni se spune că acordurile negociate, renegociate, ne vor permite să sprijinim producătorii marocani. Despre ce producători vorbim totuși? Exportatorii sunt în primul rând marile companii agroalimentare care au înființat ferme uriașe în Maroc. Nu micii producători marocani sunt cei care beneficiază de pe urma acordurilor noastre, deoarece aceștia nu au capacitatea de a produce în condiții acceptabile pentru piața europeană. Să nu confundăm problema, dar nici nu induceți în eroare deputații: aceasta este solicitarea mea către Comisie.

  Maroš Šefčovič, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, dacă îmi veți permite, voi începe cu câteva cifre, deoarece acestea au fost menționate de mai mulți vorbitori în declarațiile lor. În acest sens, voi folosi date Comext.

Importurile în UE de roșii din Maroc a crescut de la 185 000 de tone in sezonul 1999-2000 la 295 000 de tone în 2009-2010, urmând tendința normală a importurilor de fructe și legume proaspete din toată lumea. În același timp, totalul importurilor suplimentare în UE de roșii a crescut de la 242 000 de tone la 493 000 de tone. Trebuie să subliniez că partea Marocului din totalul importurilor în UE a scăzut, de fapt, de la 76 % la 59 %. Producția UE de roșii variază între 16 și 18 milioane de tone pe an, din care 6,5-7,5 milioane de tone sunt destinate pieței de mărfuri proaspete. Cred că este foarte bine să reținem aceste cifre pentru a putea păstra simțul măsurii în această discuție și în ceea ce privește dimensiunea problemei.

În ceea ce privește noul acord cu Marocul, noi, cei din Comisie, considerăm că acesta este modest și echilibrat. În cazul în care este adoptat, Comisia se va asigura, desigur, că toate condițiile și normele sale sunt respectate pe deplin. Cantitățile suplimentare din cadrul contingentului tarifar vor fi menținute sub media tradițională a aprovizionărilor către UE. Nivelul anual mediu actual este de 300 000 de tone. Cu 52 000 de tone în plus, vor fi 285 000 de tone în cadrul contingentului tarifar, prin urmare, tot va exista posibilitatea de a importa 15 000 de tone conform regimului obișnuit erga omnes.

Revenind la o altă problemă adusă în discuție, și anume, afirmația că nu am reușit să acționăm, eu chiar nu pot accepta această afirmație, deoarece nu am găsit niciun eșec sistemic în sistem. A mai fost un caz prezentat aici, astăzi, în care OLAF a investigat problema și a trimis întregul dosar cu constatări în fața instanței franceze, care nu a sprijinit pe deplin constatările OLAF, dar, cu toate acestea, a început recuperarea parțială a taxelor neplătite.

Aș dori, de asemenea, să asigur acest Parlament de faptul că, în ceea ce privește controlul standardelor fitosanitare, Comisia asigură cel mai mare grad de control și cel mai înalt nivel de standarde pentru fiecare import de fructe și legume proaspete în Uniunea Europeană. În același timp, trebuie să spun că înțeleg vigilența deputaților din Parlamentul European și vigilența sectorului agricol cu privire la aceste aspecte foarte pertinente. Aș dori să-i asigur că, în cazul în care organizațiile au dovezi concrete de fraudă, acestea sunt invitate să aducă acest lucru în atenția Comisiei, care va analiza cu atenție și va lua măsurile corespunzătoare dacă este necesar.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

(Ședința a fost suspendată la ora 11.35 și a fost reluată la ora 12.00)

PREZIDEAZĂ: DIANA WALLIS
Vicepreședintă

6. Votare

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

****

  Nigel Farage (EFD). – Dnă președintă, în conformitate cu articolul 110 din Regulamentul de procedură, Comisia poate solicita oricând permisiunea de a face o declarație cu privire la un aspect urgent. Aseară am primit știrea catastrofală din punct de vedere economic, dar nesurprinzătoare, că Portugalia și-a declarat falimentul și că va trebui salvată. Aș dori să vă întreb, ați primit astăzi vreo solicitare din partea Comisiei pentru a face o declarație privind Portugalia? Și dacă nu, poate să explice dl comisar de ce? Crede că salvarea Portugaliei nu este suficient de importantă pentru a fi discutată în Parlamentul European sau doar se ferește să facă vreo declarație?

  Președinta. – Dle Farage, ați reușit să obțineți ceea ce v-ați dorit și sunt sigură că dl comisar Šefčovič a auzit. Fiecare instituție are dreptul la reacție. Ați fost auzit și vom vedea ce se va întâmpla.

  Nigel Farage (EFD). – Dnă președintă, întreb: răspunsul este da sau nu? Ați primit sau nu o solicitare din partea Comisiei pentru a face o declarație urgentă privind situația din Portugalia?

  Președinta. – Dle Farage, acesta este dreptul Comisiei și ați avut șansa de a vă face auzit. Acum, vom trece la votare.

6.1. Vaccinarea împotriva febrei catarale ovine (A7-0121/2011, Janusz Wojciechowski) (vot)

– Înainte de votare:

  Paolo De Castro, președinte al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală. – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, aș dori să fiu succint, pentru a sublinia importanța raportului Wojciechowski privind febra catarală ovină pentru un aspect instituțional care ne privește pe toți.

În ceea ce privește conținutul, nu există niciun conflict între Comisie, Parlamentul European și Consiliu. Totuși, includerea tabelelor de corespondență în text rămâne o problemă foarte delicată. În ciuda faptului că Consiliul a fost complet împotriva acestui lucru, Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală a decis să voteze în favoarea unui text care include tabelele de corespondență, prin care statele membre sunt obligate să raporteze cu privire la transpunerea directivei.

Acum Consiliul este cel care trebuie să decidă dacă acceptă tabelele de corespondență și încheie acordul în primă lectură sau dacă răspunde fermierilor europeni pentru cauzarea pierderii campaniei de vaccinare împotriva febrei catarale ovine din acest an, deoarece nu a cedat asupra acestui punct.

Cred că acest raport poate fi un precedent pentru negocierile viitoare cu Consiliul. Trebuie să fim uniți și determinați în apelul pentru transparență maximă din partea statelor membre și în apărarea conformității complete cu legislația UE.

  Președinta. – Cred că raportorul dorește, de asemenea, să ia cuvântul.

  Janusz Wojciechowski, raportor. – (PL) Dnă președintă, în principiu, dl De Castro a spus deja ce doream să spun și eu. Doresc doar să-mi alătur vocea la apelul care solicită Consiliului să nu pună piedici în calea aplicării rapide a directivei noi. Tabelele de corespondență sunt un început și un precedent care, în opinia mea, va crea cele mai bune practici pentru viitor și va ajuta la monitorizarea mai ușoară a conformității legislației europene cu legislația națională.

6.2. Învățăminte de tras în ceea ce privește siguranța nucleară în Europa după evenimentele din Japonia (B7-0236/2011) (vot)

6.3. Situația din Siria, Bahrain și Yemen (B7-0249/2011) (vot)

6.4. A patra conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (B7-0228/2011) (vot)

– Înainte de votarea privind alineatul (16):

  Nirj Deva (ECR). – Dnă președintă, aș dori să includ, după „evaluarea riscului schimbărilor climatice”, cuvintele „care nu aduce prejudicii comerțului”.

(Amendamentul oral nu a fost acceptat)

6.5. Raportul de țară pentru 2010 privind Islanda (B7-0226/2011) (vot)

– Înainte de votul asupra amendamentului (2):

  Cristian Dan Preda (PPE). - Aș vrea să înlocuim:

„Îndeamnă poporul islandez să sprijine acest acord” cu „încurajează poporul islandez să sprijine acest acord”.

  Președinta. – Dle Preda, îmi pare rău, dar cred că ați citit alt amendament oral. Dacă aveți două, vă rog să încercați cu celălalt. Ar fi util.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Aș vrea să înlocuim, în amendamentul 2.

„Începerea discuțiilor constructive” cu „continuarea discuțiilor constructive”.

  Gerard Batten (EFD). – Dnă președintă, solicit tuturor deputaților să nu adopte amendamentul și îndemn Islanda să protejeze rezervele de pește...

(Intervenție a președintei)

(Interpelări)

(Amendamentul oral a fost acceptat)

6.6. Raportul de țară pentru 2010 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (B7-0225/2011) (vot)

– Înainte de votare:

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dnă președintă, doresc să depun o propunere în conformitate cu articolul 177 pentru a suspenda dezbaterea, deoarece dl Zoran Thaler, care a fost raportor pentru acest raport, nu mai este prezent, ca urmare a acuzațiilor grave aduse în Sunday Times. În opinia mea, acesta se bucură de prezumția de inocență; totuși, în lumina acuzațiilor care i-au fost aduse, raportul prezent privind FYROM nu se bucură de o prezumție de credibilitate. În cel mai bun caz, acest raport prezintă o umbră de îndoială. Prin urmare, propun ca dezbaterea să fie suspendată, să fie numit un raportor nou și ca raportul să fie prezentat din nou peste trei luni, pentru a păstra integritatea Parlamentului.

  Președinta. – Într-adevăr, avem un raportor nou care a preluat raportul. Dnă Vigerin, dacă doriți să luați cuvântul, vă voi acorda un timp scurt.

  Kristian Vigenin (S&D). – Dnă președintă, nu ar trebui să intrăm în acest exercițiu propagandistic. Acest raport a fost discutat.

(Aplauze)

A existat un acord larg între toate grupurile politice privind acest raport. Acesta a fost adoptat de Comisia pentru afaceri externe de către o majoritate covârșitoare. Am avut o dezbatere bună ieri și aș dori să vă rog să continuați votul acum.

(Solicitarea de amânare a votului a fost respinsă)

– Înainte de votul asupra amendamentului 1:

  Eduard Kukan (PPE). – Dnă președintă, propun ca votul final asupra acestei rezoluții să se facă prin apel nominal.

  Președinta. – Să așteptăm până la votul final și vom vedea dacă Parlamentul dorește acest lucru.

– Înaintea votului final:

  Gerard Batten (EFD). – Dnă președintă, votul prin apel nominal poate avea loc dacă există un preaviz de 24 de ore. Dacă există alt articol care îl înlocuiește pe aceasta și care spune că votul prin apel nominal poate fi decis de Parlament, vă rugăm să ne spuneți numărul acestuia. Altfel, fiecare poate cere votul prin apel nominal oricând dorește.

  Președinta. – Sunt împuternicită, ca vicepreședintă aflată astăzi la prezidiu, să decid dacă vom vota prin apel nominal sau nu. Articolul 20 îmi conferă această putere, dar voi solicita părerea Parlamentului. Vă rog să ridicați mâinile. Doriți să votați prin apel nominal? Este clar că Parlamentul dorește să voteze prin apel nominal, la fel cum doresc și eu, astfel încât deschid votul asupra propunerii finale de rezoluție.

(Parlamentul a fost de acord cu solicitarea de vot prin apel nominal)

6.7. Situația din Côte d'Ivoire (B7-0256/2011) (vot)

6.8. Revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică (B7-0198/2011) (vot)

6.9. Revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică (B7-0199/2011) (vot)

– Înainte de votul asupra amendamentului 7:

  Paweł Robert Kowal (ECR). – (PL) Dnă președintă, aș dori să întreb dacă se poate face o mică corecție la amendamentul pe care l-am propus. Această corecție este, de fapt, prezentată complet la sfârșitul listei de votare. Ideea generală este că nu trebuie să ne referim numai la evenimentele din Libia, pentru a nu crea impresia că această corecție, că activitatea noastră, are numai o aplicație specifică. Ar trebui, de asemenea, să ne referim la toate evenimentele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu și să subliniem importanța faptului că două treimi din finanțare (cu un raport de două treimi la o treime) a fost alocată ca un gest de bunăvoință și ca o expresie a faptului că dimensiunea sudică este importantă pentru noi.

(Amendamentul oral nu a fost acceptat)

6.10. Utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu (B7-0244/2011) (vot)

6.11. Raportul anual al BEI pentru 2009 (A7-0073/2011, George Sabin Cutaș) (vot)

  Președinta. – Aici se încheie votarea.

7. Explicații privind votul

Explicații orale privind votul

Raport: Janusz Wojciechowski (A7-0121/2011)

  Ville Itälä (PPE). – (FI) Dnă președintă, cred că este foarte important că am votat în favoarea acestui raport cu o majoritate clară. Acesta este tipul de activitate pe care Parlamentul European trebuie să-l desfășoare pentru a păstra încrederea publicului în acest sistem.

De ce totuși dorim să aducem din nou în discuție acest subiect acum, după ce votul s-a terminat? Ca și raportorul, aș dori să subliniez că acesta este un subiect important, în special între instituții și aceste tabele de corespondență sunt un început important. Sper că acest lucru va funcționa până la sfârșit, fără dispute între instituții, astfel încât acesta să fie pus în aplicare cât mai curând posibil.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, aceasta este o măsură importantă pentru sectorul agricol. Totuși, măsura trebuie să fie urmată imediat de un angajament din partea Consiliului și a guvernelor naționale în vederea adoptării imediate a acesteia, înainte de sfârșitul sezonului, pentru a rezolva această problemă, care nu afectează numai partea sudică a Europei, ci și întreaga Europă, după cum a arătat votul de astăzi.

Febra catarală ovină afectează ovinele și bovinele din fermele noastre. Prin urmare, luarea de măsuri în vederea eradicării totale a acesteia este un obiectiv al politicii în materie de sănătate, la care guvernele pot contribui cel mai bine prin această măsură, dând dovadă de flexibilitate. Aceasta trebuie, de asemenea, adoptată imediat prin transpunerea directivei.

Propunere de rezoluție RC-B7-0236/2011 (concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

  Ville Itälä (PPE). – (FI) Dnă președintă, acesta a fost un subiect extrem de important pentru dezbatere și cred că ar fi fost important dacă Parlamentul ar fi transmis un mesaj clar, că suntem foarte îngrijorați cu privire la cele întâmplate. Dorim să arătăm publicului că depunem toate eforturile pentru a face centralele nucleare din Europa și din lume, în general, cât mai sigure posibil. Dorim, de asemenea, să arătăm că putem continua să utilizăm energia nucleară când există o certitudine mai mare asupra acestui aspect. Totuși, din păcate, majoritatea de aici a votat împotriva acesteia și, prin urmare, mesajul clar nu a fost transmis astăzi.

  Bernd Lange (S&D). – (DE) Dnă președintă, sunt ușor dezamăgit că Parlamentul nu a aprobat astăzi această propunere cu o majoritate, pentru a trage concluziile sensibile care se impun în urma dezastrului reactorului din Japonia. Consider, fără nicio îndoială, că aceasta trebuie să însemne organizarea unei distanțări clare de energia nucleară în cadrul politicii energetice, cu alte cuvinte, începerea unei reduceri treptate, la nivel european. În al doilea rând, ar trebui să fie evident că, dacă efectuăm simulări de criză, atunci orice centrală nucleară care nu trece aceste simulări trebuie scoasă din rețea.

Niciuna din aceste propuneri nu a primit o majoritate în cadrul votării. Prin urmare, nu am susținut rezoluția. Sper că, în curând, vom reuși să organizăm o politică energetică uniformă, care să ne ofere energie sigură și rațională în viitor, ceea ce înseamnă trecerea la eficiență energetică și la energii regenerabile.

  Sergej Kozlík (ALDE). – (SK) Dnă președintă, cu siguranță că nimeni nu se îndoiește că accidentul de la Fukushima a arătat necesitatea unor evaluări mai stricte ale funcționării centralelor nucleare existente și ale construcției de centrale noi. Va fi necesar să revizuim și să adaptăm legislația, precum și parametrii simulărilor de criză pentru centralele nucleare europene, pe baza criteriilor comune aplicate la nivelul întregii UE. Având în vedere că aceasta este o problemă globală care nu cunoaște granițe, ar putea fi încheiat chiar și un acord intercontinental, acoperit de autoritățile globale.

Totuși, nu trebuie să ne grăbim, deoarece riscăm să pierdem din vedere esențialul. Este vorba despre rezolvarea problemelor pur profesionale, a cărei politizare nu poate decât să aducă prejudicii. În fiecare zi, asistăm la multe declarații demagogice, care nu au niciun fundament profesional, în presă și aici, în Parlamentul European.

Deoarece concluziile dezbaterii Parlamentului European reflectă în totalitate acest conflict de opinii, m-am abținut de la votul final asupra poziției Parlamentului.

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dnă președintă, nici eu nu aș putea vota în favoarea acestei rezoluții, cel puțin în forma sa actuală, când am ajuns să votăm asupra acesteia.

În Europa, cetățenii se tem pentru propria siguranță și au motive. Aceasta trebuie să fie o prioritate pentru noi acum. Avem nevoie de măsuri concrete pentru a crește sentimentul de siguranță al populației.

Această rezoluție a divizat opiniile noastre în cadrul Parlamentului. Aici nu ar trebui să fie vorba dacă suntem împotriva sau în favoarea energiei nucleare: insistăm pentru standarde minime de siguranță pentru Europa, în întregime. Simulările de criză propuse de Comisie nu vor fi suficiente pentru a liniști publicul. Comisia ar trebui să investigheze soluții de energie alternativă pentru viitor, luând în considerare, în același timp, diferitele nevoi energetice ale statelor membre ale UE. În opinia mea, investițiile în energie nucleară nu trebuie să însemne că există mai puțină cercetare sau dezvoltare de produse în domeniul surselor de energie regenerabilă.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă președintă, dezastrul de la Fukushima a dat naștere unor temeri publice justificate în legătură cu utilizarea energiei nucleare și, prin urmare, este oportun să ne gândim la situația curentă din UE și să facem pași decisivi pentru îmbunătățirea siguranței, cu care sunt de acord, precum și transparența operării centralelor nucleare și protecția sănătății umane. În situația curentă, nu este posibil, cu toată bunăvoința din lume, să ne imaginăm o piață a electricității funcțională, competitivă, fără contribuția energiei nucleare într-un ansamblu echilibrat de resurse energetice, fie că ne place, fie că nu.

UE și statele membre au datoria de a crea o politică energetică care va asigura suveranitatea, independența politică și securitatea economică a fiecărui stat. Instrumentele pentru îndeplinirea acestui obiectiv includ un ansamblu adecvat de energie, un nivel adecvat al capacității de producție, un echilibru între oferă și cerere, reducerea intensității consumului energetic din economie și altele.

Nu îmi este teamă să subliniez că energia nucleară este o resursă importantă pentru generarea de energie electrică, deoarece aceasta contribuie la o securitate energetică mai mare, în special pentru statele cu rezerve limitate de combustibili fosili. M-am abținut de la votul final, deoarece acesta includea o propunere de încheiere a unui moratoriu privind reactoarele noi. Nu sunt deloc de acord cu acest lucru.

  Paul Murphy (GUE/NGL). – Dnă președintă, am votat în favoarea amendamentului care insistă asupra unui viitor fără energie nucleară pentru Europa. Tragedia de la Fukushima subliniază pericolul imens pe care energia nucleară îl reprezintă pentru umanitate și pentru mediu. Potențialul unei catastrofe uriașe și lipsa unui mod sigur de a elimina combustibilul nuclear uzat înseamnă că puterea nucleară nu reprezintă un mijloc sigur de dezvoltare a producției energetice.

Tragedia subliniază, de asemenea, faptul că speculanților privați nu le poate fi încredințată sarcina vitală a producției de energie și a distribuției de energie. În cele din urmă, preocuparea capitalistă de a obține profit, fără respect față de viața umană, siguranța umană sau mediu, este responsabilă pentru această criză.

Solicit naționalizarea sectorului energetic sub controlul și gestionarea democratice ale lucrătorilor. Pe această bază, am putea dezvolta un plan rațional și durabil pentru producția, distribuția și utilizarea energiei, pentru a oferi energie ieftină și sigură pentru toți, în timp ce protejăm mediul. În centrul acestui plan trebuie să existe un program de investiții pe termen lung în surse de energie regenerabilă, care să conducă la înlocuirea progresivă a centralelor electrice cu combustibili fosili și nucleari.

  Francesco De Angelis (S&D). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, după tragedia de la Fukushima, trebuie să ne oprim și să ne gândim cu toții. Energia nucleară este încă o dată în centrul atenției și cred că trebuie să ne gândim, mai presus de toate, la viitorul copiilor noștri. Este adevărat că avem nevoie de energie, dar avem nevoie de energie curată și de energie sigură. Nu am nimic împotriva siguranței, dar aceasta nu este suficientă. Un moratoriu nu este suficient; trebuie să mergem mai departe decât atât.

Tragedia de la Fukushima ne arată că nu există centrale nucleare cu risc zero. Mai presus de toate, aceasta ne arată că trebuie să organizăm o eliminare rapidă a energiei nucleare și să ne concentrăm atenția asupra surselor de energie regenerabilă, alternative. Europa are nevoie de o politică energetică nouă pentru a opri construcția de centrale nucleare noi, din cauza impactului teribil pe care l-ar putea avea aceste centrale electrice asupra siguranței, a mediului, a climatului și a generațiilor viitoare. O schimbare radicală de perspectivă este necesară pentru un viitor sigur bazat pe economia de energie și utilizarea de surse regenerabile.

  Filip Kaczmarek (PPE). – (PL) Dnă președintă, am votat în favoarea adoptării rezoluției. Rezoluția dorea să fie o expresie a solidarității cu victimele dezastrului natural și a accidentului nuclear care a urmat și o expresie a gratitudinii și recunoașterii tuturor celor care își riscă viețile pentru a preveni o catastrofă și mai mare. Și eu sunt plin de admirație pentru solidaritatea, curajul și determinarea cu care poporul japonez reacționează față de acest dezastru.

Sunt de acord cu concluzia că Uniunea Europeană trebuie să revizuiască complet abordarea sa față de siguranța nucleară, dar nu putem forța statele membre să abandoneze activitățile destinate să asigure propria securitate energetică, astfel încât sunt încântat că am respins prevederile nerealiste și periculoase din rezoluția noastră.

  Giommaria Uggias (ALDE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, delegația italiană din partea Italia dei Valori am votat împotriva textului rezoluției privind energia nucleară, deoarece nu a fost suficient de clar pentru a spune un nu clar energiei nucleare.

Din păcate, toate amendamentele care ar fi putut îmbunătăți textul și ar fi ales o Europă fără energie nucleară, eliberată imediat de centralele nucleare existente și fără alte centrale nucleare viitoare, au fost respinse. O Europă fără energie nucleară este singura cale posibilă dacă dorim să garantăm că generațiile viitoare, inclusiv copii noștri, vor fi protejați în viitor împotriva repetării catastrofelor precum Fukushima și Cernobîl.

Aceste lecții ne spun că siguranța teoretică nu există. De aceea trebuie să spunem un nu clar opțiunii nucleare și să investim în cercetarea și inovarea altor surse care sunt cu adevărat ecologice, regenerabile și curate.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă președintă, am votat în favoarea propunerii de rezoluție și cred că este foarte regretabil că Parlamentul nu a reușit să ajungă la o poziție unitară astăzi. Mă adresez în special deputaților care au solicitat mai mult. Cred că ar fi fost mai bine să votăm pentru compromis, deoarece știu că în UE există puncte de vedere foarte diferite asupra aspectului energiei nucleare.

Tocmai pentru faptul că efectele asupra mediului și impactul dezastrelor nu cunosc granițe naționale, consider că este important să adoptăm și să acceptăm cerințele minime. În primul rând, avem nevoie de un standard uniform de siguranță în UE. În al doilea rând, trebuie să luăm măsurile necesare pentru orice incidente sau dezastre viitoare; cu alte cuvinte, avem nevoie de un plan european de redresare în caz de dezastru. În al treilea rând, nu trebuie să continuăm să neglijăm cercetarea în domeniul energiilor regenerabile, dar și în domeniul fisiunii nucleare și al creării de facilități de depozitare și al reciclării combustibililor fosili.

  Eija-Riitta Korhola (PPE). – Dnă președintă, și eu sunt dezamăgită că Parlamentul European nu a reușit să trimită un mesaj echilibrat și rezonabil. Nu există nicio îndoială că daunele cauzate de centrala nucleară de la Fukushima sunt un dezastru, dar numărul victimelor nu va fi de ordinul miilor sau sutelor și poate nici chiar al zecilor.

Ca urmare a celui mai puternic cutremur din zona respectivă, se estimează un număr de victime între 30 000 și 40 000 din cauza drumurilor, a podurilor, a șinelor de cale ferată și a clădirilor distruse. Ar trebui să demolăm toate structurile similare din UE, pentru orice eventualitate? Aceasta este întrebarea mea.

Nu tehnologia nucleară este vinovată în Japonia, ci locația. O reacție de panică în Europa nu este, prin urmare, doar ridicolă, ci ar putea, de asemenea, să aducă prejudicii mediului, deoarece nu există nicio sursă credibilă cu conținut redus de carbon ca alternativă la energia nucleară, iar combustibilii fosili vor prospera. Sigur dorim acest lucru?

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, toți europenii trebuie să fie preocupați de siguranță și acest lucru este important. Trebuie să construim sisteme care sunt sigure.

Cu siguranță, trebuie spus că există o reacție excesivă după evenimentele de la Fukushima. Pe de altă parte, acest lucru este natural. Îmi aduc aminte de momentul scufundării navei Estonia: unii erau de părere ca toate navele să fie interzise, deoarece sunt periculoase. Ei bine, oamenii pot gând astfel. Acum totuși trebuie să ne aducem aminte că numai una din cele 54 de centrale nucleare nu a trecut testul la care le-au supus tsunami-ul și cutremurul.

Cu toate acestea, trebuie să examinăm lucrurile cu calm și să ne aducem aminte că nu se pot face generalizări pe baza unui caz individual. De fapt, 300 000 de europeni mor anual din cauza efectelor emisiilor combustibililor fosili și ar trebui să cercetăm mai întâi acest lucru. Este foarte important să ne asigurăm că tehnologia nucleară este sigură și știu că în Europa vom construi, de asemenea, centrale în condiții de siguranță în viitor și trebuie să acordăm atenție acestui aspect. Cu toate acestea, nu există absolut nicio cauză pentru o isterie deplasată, de aceste proporții.

  Gay Mitchell (PPE). – Dnă președintă, m-am abținut complet de la voturile asupra acestui aspect. Aceasta nu din cauză că nu mă preocupă subiectul, deoarece sunt foarte îngrijorat de acesta, ci pentru că îmi dau seama că răspunsul trebuie să fie nuanțat și că nu există răspunsuri ușoare.

Locuiesc în Irlanda, reprezint Dublinul, care se află pe coasta de est a Irlandei. De-a lungul coastei de vest a Regatului Unit există cinci centrale nucleare active. Nu am nicio obiecție față de acestea. Totuși, cred că în domeniul siguranței nucleare și în interesele bunei vecinătăți, ar fi o idee bună să avem o viziune generală comună britanico-irlandeză - când spun irlandeză, mă refer la nord- și sud-irlandeză, privind siguranța funcționării acestor centrale, astfel încât să fim informați cu privire la riscuri, dacă acestea există. În plus, în cazul unui accident, am putea participa la orice evacuare necesară a oamenilor din Țara Galilor sau din Anglia, astfel încât să ne putem juca rolul de bun vecin.

În cadrul statelor membre, unde există state membre vecine cu astfel de facilități, trebuie să existe o cooperare de bună vecinătate. Acesta este motivul pentru care am dorit să ofer această explicație.

Propunere de rezoluție RC-B7-0249/2011 (situația din Siria, Bahrain și Yemen)

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dnă președintă, în Siria, Bahrain și Yemen, oamenii au încercat să apere demnitatea umană, transparența, drepturile fundamentale și dreptul la democrație.

Uniunea Europeană și-a arătat dorința și capacitatea de a proteja populația civilă din Libia și de a sprijini revoluția democratică. Trebuie să evităm standardele duble și să arătăm că vom acționa în conformitate cu valorile noastre din politica externă a UE.

Situația din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu este o adevărată probă de foc pentru noul Serviciu european pentru acțiune externă. O societate viabilă și dreaptă are nevoie de dialog real și de interacțiune între societatea civilă și factorii de decizie de la nivel politic. Oamenii trebuie ascultați și dorim să reamintim acest lucru Siriei, Bahrainului și Yemenului. Noi nu instigăm la revoluție.

Mulțumirea, siguranța și bunăstarea poporului sunt prioritățile unui stat care respectă justiția. Prin această rezoluție, arătăm că Europa, în politica sa externă, susține valorile care stau și la baza înființării sale.

  Paul Murphy (GUE/NGL). – Dnă președintă, m-am abținut de la votul asupra situației din Siria, Bahrain și Yemen. Mișcările revoluționare care au început în Tunisia au inspirat și încurajat milioane de oameni din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu să participe la revolte populare împotriva regimurilor brutale, care au condus în mod dictatorial țările respective decenii întregi.

Aceste revolte au dovedit încă o dată puterea potențială a clasei muncitoare și a clasei sărace de a se confrunta cu opresorii lor și de a-i învinge. Denunț ipocrizia liderilor UE și ai altor țări occidentale care condamnă astăzi reprimarea brutală de care fac uz acești dictatori, dar care susțineau și ofereau ieri un colac de salvare pentru regimurile acestora.

Acum este esențial ca masele să se unească dincolo de granițele etnice și religioase, pentru a elimina elitele corupte și a construi societăți democratice reale, care pot oferi locuri de muncă decente, educație decentă și care pot pune capăt sărăciei. Pentru a obține acest lucru, clasa muncitoare și clasa săracă trebuie să preia controlul asupra economiei și a bogățiilor care există în regiune și să le utilizeze în interesele majorității.

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, recent am asistat la demonstrații de masă în țări precum Siria, Bahrain și Yemen. Protestatarii solicită democrație în viața publică, demisia dictatorilor și, de asemenea, în special în Siria, ridicarea stării de urgență. Totuși, autoritățile din aceste țări utilizează forța brută împotriva demonstranților, făcând multe victime. Este foarte îngrijorător faptul că întreaga regiune este amenințată. Utilizarea forței împotriva propriilor cetățeni este o încălcare a tuturor legilor. Utilizarea muniției de război este nejustificată și trebuie condamnată în mod categoric. Fac apel la guvernele acestor țări să oprească represiunea, în numele drepturilor omului, inclusiv a dreptului de a protesta în mod pașnic și a dreptului la libertatea de expresie. Îndemn instituțiile europene și organizațiile internaționale relevante să ia măsuri diplomatice pentru a proteja demonstranții. Sper că prin adoptarea rezoluției de astăzi vom contribui, de asemenea, la protecția drepturilor fundamentale ale omului din aceste țări.

  Hannu Takkula (ALDE). – (FI) Dnă președintă, UE știe, în mod evident, că trebuie să aplice propriile valori fundamentale în politica sa. Drepturile omului sunt un domeniu cheie; acestea trebuie exportate în Orientul Mijlociu. Chiar trebuie să prezentăm conceptul și semnificația drepturilor omului. Acest lucru nu este ușor, deoarece cultura Orientului Mijlociu se bazează pe valori diferite. Noi, europenii, am crescut într-o lume a valorilor iudeo-creștine, în timp ce ale lor provin din concepția islamică. În ambele, oamenii sunt tratați diferit și noțiunea de ființă umană este diferită.

În orice caz, în Siria există stare de urgență din 1963. Aceasta a permis execuția fără proces persoanelor. Acum, această revoltă ne arată că noi, europenii, trebuie să deschidem ochii și să vedem că singura poveste de succes din Orientul Mijlociu este sigurul său stat democratic: Israelul, unde există drepturile omului, libertate de opinie și democrație.

Acum ar trebui să exercităm într-o măsură mai mare acest tip de influență asupra Siriei, a Bahrainului și a Yemenului, astfel încât acestea să poată accepta drepturile omului pentru toți și, în plus, drepturile femeilor și ale copiilor, pornind astfel pe calea către democrație. Totuși, nu sunt naiv și știu că în lumea islamică este dificil ca aceste valori să se dezvolte. Cu toate acestea, ca europeni, ar trebui să încercăm să le exportăm și să le promovăm.

Propunere de rezoluție B7-0226/2011 (raportul de țară pentru 2010 privind Islanda)

  Paul Murphy (GUE/NGL). – Dnă președintă, m-am abținut în cadrul votării raportului de țară pentru 2010 privind Islanda. Ca urmare a crizei financiare și economice, Islanda, care era a cincea țară din lume ca nivel al bogăției, a devenit o țară răvășită de criză, sistemul său bancar a intrat în colaps, 40 % dintre gospodării nu și-au putut plăti facturile și pensionarii și-au pierdut economiile de o viață.

Anul trecut, 93 % din populația Islandei a respins, prin referendum, ideea de a plăti peste 3,5 miliarde de euro guvernului Regatului Unit și al Țărilor de Jos. În ciuda unor modificări, aceasta se confruntă cu aceeași propunere pentru votul care avea loc pe 9 aprilie. Aceasta nu trebuie intimidată pentru a accepta această înțelegere; înțelegerea trebuie respinsă. Nu este răspunderea poporului islandez să plătească pentru criză. Nu lucrătorii, pensionarii și clasa săracă au creat această criză și nu ei trebuie să plătească consecințele acesteia; nici în Islanda, nici în Grecia, nici în Portugalia, nici în Spania, nici în Irlanda și nicăieri în altă parte. Trebuie să plătească acei speculatori internaționali, care au profitat masiv de dereglementarea piețelor financiare.

  Peter Jahr (PPE). – (DE) Dnă președintă, întotdeauna sunt încântat de aderarea unor membri noi la UE și din acest motiv, am votat în favoarea acestei moțiuni. Totuși, aș dori să văd că toate aspectele sunt prezentate clar în timpul negocierilor de aderare și că sunt discutate și rezolvate dinainte. Problemele care nu sunt rezolvate din amabilitate prost înțeleasă nu dispar. Adesea, rezolvarea lor ulterioară este un proces mai dificil și mai prelungit și are ca rezultat dezamăgirea reciprocă. Permiteți-mi să reiterez: sunt încântat de fiecare dată când un membru nou aderă la UE, dar fiecare stat membru are și responsabilități, nu numai drepturi.

Propunere de rezoluție B7-0225/2011 (raportul de țară pentru 2010 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia)

  Mitro Repo (S&D). – (FI) Dnă președintă, vă cer scuze pentru incidentul dinaintea votului. Ați avut deplină dreptate.

UE le-a promis țărilor din Balcani o oportunitate pentru extindere. Consider că este singura garanție de pace aici, după cum a spus, de asemenea, Martti Ahtisaari înaintea mea.

Pentru al doilea an consecutiv, Comisia recomandă începerea negocierilor pentru aderare cu privire la Macedonia. Uniunea Europeană nu se poate ascunde în spatele disputei asupra numelui Macedoniei în procesul său de aderare. Cerințele oficiale de aderare trebuie, bineînțeles, îndeplinite, iar reformele trebuie să fie efectuate.

Disputa asupra numelui Macedoniei nu ar fi primul caz când un stat membru nou ar aduce cu el probleme de nerezolvat. Ar trebui să privim cu toții în oglindă. De ce ar trebui să tratăm Macedonia în mod diferit? Progresul Macedoniei, în primul rând, depinde chiar de Macedonia, dar UE nu trebuie să-i închidă ușa în față din motive politice, precum disputa privind numele său.

  Martin Kastler (PPE). – (DE) Dnă președintă, și eu am votat în favoarea acestui raport și a acestei rezoluții - în favoarea Macedoniei. Totuși, dacă suntem onești în această privință, atunci există un detaliu care trebuie menționat. Nu le putem spune oamenilor și grupurilor etnice din alte țări să-și redenumească limba din cauză că alte țări nu agreează acest nume. Acest lucru este stabilit în legislația internațională și, ca europeni, trebuie să fim siguri că rămânem onești în legătură cu acest aspect.

Prin urmare, am fost foarte contrariat că, din păcate, un amendament pentru care am votat împotrivă a fost adoptat, care declară că limba macedoneană nu se poate numi macedoneană. Macedonia este o țară cu perspective foarte bune în Europa, în principal deoarece are, de asemenea, perspective economice bune în Balcani - o regiune care întâmpină dificultăți adevărate - prosperă din punct de vedere economic și desfășoară negocierile cu entuziasm - ceea ce este foarte bine.

Având în vedere această atitudine pozitivă, aș dori să le mulțumesc tuturor deputaților care au votat în favoarea acestei rezoluții, precum și tuturor celor care au lucrat cu parlamentul macedonean, ca parte a delegației Parlamentului European. Ar trebui să clarificăm aceste perspective pentru poporul macedonean care dorește să facă parte din Europa. Să lucrăm împreună în acest sens.

Propunere de rezoluție RC-B7-0256/2011 (situația din Coasta de Fildeș)

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, lupta brutală pentru putere între fostul președinte și președintele nou ales al Coastei de Fildeș, care continuă cu violență de peste patru luni, contravine tuturor principiilor pe baza cărora funcționează lumea modernă. Luptele sângeroase s-au soldat cu sute de morți în rândul civililor din țară. Peste 1 milion de locuitori din Coasta de Fildeș au fost nevoiți să-și părăsească locuințele și mulți refugiați încă mai caută adăpost în țările vecine. Trebuie depuse toate eforturile pentru a-i aduce pe cei vinovați în fața justiției. Mai presus de toate, trebuie să se investigheze dacă au avut loc un genocid și crime împotriva umanității. De asemenea, devine absolut vital să asigurăm ordinea și siguranța cetățenilor prin încetarea tuturor formelor de violență. Intimidarea populației locale și a observatorilor străini nu poate fi permisă. Rezultatele alegerilor democratice trebuie respectate în întregime. Prin urmare, acțiunile fostului președinte, care contravin dorinței națiunii, trebuie condamnate. Uzurparea puterii, incitarea la violență și încălcarea drepturilor omului trebuie judecate de către autoritățile internaționale relevante.

Propunere de rezoluție B7-0198/2011 (revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică)

  Ville Itälä (PPE). – (FI) Dnă președintă, am votat cu plăcere în favoarea acestei rezoluții. Cred că este foarte important în special să adoptăm o poziție clară și hotărâtă privind Belarusul, care este o pată evidentă pe harta Europei. Trebuie să aplicăm măsuri care să-i permită Belarusului să găsească calea spre democrație.

În special, totuși, cu privire la vot, aș dori să examinez atent amendamentul 1 la punctul 10 propus de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, în care au declarată că țările partenere ale UE au o oportunitate pe termen lung să adere la UE. Am votat împotriva acestuia, deoarece nu cred că trebuie ca acest lucru să fie automat sau să cochetăm cu ideea că orice stat poate deveni membru, atât timp cât este partener. Știm ce gândește publicul despre extinderea în grabă și, din acest motiv, astfel de propuneri nu ar trebui adoptate. De aceea am votat împotrivă.

  Adam Bielan (ECR). – (PL) Dnă președintă, dimensiunea estică a politicii europene de vecinătate este un element strategic al relațiilor internaționale ale Uniunii Europene. În această direcție va avea loc o extindere viitoare. Prin urmare, este esențial să creștem cheltuielile pentru dezvoltarea structurilor democratice ale acestor țări. Sprijinirea unor inițiative precum Bielsat au o semnificație importantă pentru independența presei în Belarus, odată cu retragerea asistenței pentru mijloacele de informare controlate de stat. Aș dori să solicit acordarea de sprijin activ autorităților democratice locale din aceste țări prin programe de parteneriat. Acordurile de asociere rămân un instrument important pentru stimularea reformei, iar cu cât mai mari sunt finanțarea și asistența tehnică pe care le pot oferi, cu atât mai bune sunt rezultatele acestora. Extinderea bazei intelectuale prin programe de burse școlare necesită, de asemenea, fonduri suplimentare. Solicit o creștere a finanțării pentru sprijinirea drepturilor omului și dezvoltarea societăților civile. Intensificarea integrării sociale va contribuie la influențarea schimbării sociale și politice și aceasta este o investiție vitală în viitor. Prin urmare, susțin această rezoluție.

Propunere de rezoluție B7-0199/2011 (revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică)

  Cristiana Muscardini (PPE). – (IT) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, 21 de referințe documentare, 21 de note explicative și 63 de puncte care rezumă solicitările Parlamentului European în propunerea de rezoluție, totalizând 105 puncte. Sunt prea multe pentru a fi eficiente. Privind acest aspect, nu există totuși nicio propunere care să arate cum poate contribui dezvoltarea comerțului internațional la obținerea stabilității și, odată cu aceasta, a liniștii și a păcii în regiunile mediteraneene sudice.

Comerțul internațional a devenit o formă de politică externă nouă și aceasta ar putea contribui la crearea de condiții unor condiții mai bune de viață în întreaga regiune. Uniunea Europeană nu trebuie să neglijeze nimic din ceea ce ar putea favoriza dezvoltarea relațiilor comerciale adecvate, stimulând producția în diverse industrii. Orice progres în acest domeniu va ajuta la promovarea democrației și a drepturilor omului, apărând demnitatea femeilor, crescând securitatea, stabilitate, prosperitatea și distribuția echitabilă a veniturilor și a bogăției și evitând tragedia a mii de oameni care fug de foame și care emigrează fără nicio speranță reală.

Explicații scrise privind votarea

Raport: Janusz Wojciechowski (A7-0121/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestui raport care modifică Directiva 2000/75/CE. Atât Consiliul, cât și Parlamentul European sunt de acord cu schimbarea bazei legale, ca urmare a faptul că propunerea Comisiei a fost transmisă înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. În opinia mea, aceste amendamente sunt justificate ca urmare a răspândirii bolii și deoarece descoperirea științifică a unui vaccin nu presupune riscurile pe care le avea cel anterior.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Wojciechowski, care, printr-o serie de amendamente interesante la textul Comisiei, urmărește să actualizeze și să facă mai flexibil un act legislativ învechit, care nu mai este la curent cu eventualele necesități. Aceasta ar ajuta statele membre să utilizeze mai eficient vaccinarea împotriva febrei catarale ovine, reducând astfel incidența bolii în sectorul agricol.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sunt încântată de amendamentele stabilite în această directivă, care face regulile legate de vaccinare mai flexibile. Datorită tehnologiei noi, „vaccinurile inactivate” împotriva febrei catarale ovine sunt disponibile și nu prezintă niciun risc pentru animalele care nu sunt vaccinate. Acum, s-a convenit că vaccinarea cu vaccinuri inactivate este cel mai bun instrument de control al febrei catarale ovine și de prevenire a bolii clinice în UE. Răspândirea largă a acestor vaccinuri în timpul campaniei de vaccinare din 2008 și 2009 a avut ca rezultat o îmbunătățire semnificativă a situației sănătății. Aș dori să solicit modificarea regulamentelor existente privind vaccinarea, definite în Directiva 2000/75/CE, pentru a lua în considerare progresele tehnologice recente din producția de vaccinuri, pentru a ne asigura că răspândirea virusului febrei catarale ovine este controlată mai bine și pentru a reduce poverile cauzate de această boală asupra sectorului agricol.

  Diane Dodds (NI), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Totuși, deși cred în principiul acordării permisiunii autorității competente, adică statul membru, să vaccineze împotriva febrei catarale ovine, sunt împotriva principiului includerii în legislație a cerinței de a pune la dispoziție tabele privind transpunerea în legislația națională.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În trecut, vaccinarea împotriva febrei catarale ovine era efectuată utilizând vaccinuri vii atenuate, care necesitau o serie de restricții privind vaccinarea, pentru a evita răspândirea virusului la animalele nevaccinate. Totuși, progresele științifice au permis crearea de vaccinuri inactive noi. Spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, acestea pot fi utilizate în siguranță și fără nicio restricție, deoarece nu reprezintă niciun risc de transmitere a unui virus activ. Ținând cont de consecințele grave ale febrei catarale ovine pentru creșterea animalelor, trebuie luate toate măsurile care fac vaccinarea mai ușoară și mai eficientă pentru a proteja fermierii împotriva pierderii animalelor și, în cele din urmă, pentru a proteja securitatea alimentară.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Febra catarală ovină este o boală care afectează în principal animalele rumegătoare, precum oile, caprele și vacile și poate lua forma unei epidemii, dacă există condiții de mediu și climatice favorabile pentru aceasta, în special la sfârșitul verii și la începutul toamnei. Deși nu s-a înregistrat nicio infecție la om, este esențial să recunoaștem această boală și să vizăm să aplicăm măsuri care o vor eradica. La nivelul UE, această boală a fost semnalată mai întâi în sud și apoi în centrul și în nordul Europei. Datorită campaniilor succesive de vaccinare cofinanțate de UE, s-ar putea ca utilizarea anumitor vaccinuri să nu determine eradicarea bolii, ci să-i permită acesteia să circule în continuare. Prin urmare, a fost dezvoltat un tip de vaccin care asigură controlul și prevenirea acestei boli în UE, dar a cărui utilizare este restricționată în conformitate cu regulamentele actuale. Prin urmare, este necesară modificarea directivei actuale. Ținând cont că această propunere de amendament la Directiva 2000/75/CE a Parlamentului și a Consiliului respectă strategia în materie de sănătate a animalelor (2007-2013) și indică necesitatea unei abordări mai flexibile în sistemul de vaccinare, contribuind la un control îmbunătățit al principalelor boli ale animalelor, votez în favoarea acesteia.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport urmărește să actualizeze Directiva 2000/75/CE, care adoptă anumite prevederi legate de măsurile menite să combată și să eradicheze febra catarală ovină. În ultimii ani, s-au înregistrat progrese în domeniul vaccinării animalelor. Riscurile așa-numitor „vaccinuri vii atenuate” nu mai reprezintă o amenințare, deoarece acum sunt disponibile vaccinuri inactivate noi. Aceste vaccinuri inactivate, spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, nu prezintă riscul unei circulații nedorite a virusului în urma vaccinării și pot fi utilizate în siguranță în afara zonelor supuse restricțiilor. Acest lucru este menționat în raport.

Credem că o flexibilitate mai mare în ceea ce privește vaccinarea împotriva febrei catarale ovine, luând în considerare progresele tehnologice înregistrate de producția vaccinurilor, vor contribui la un control mai bun al bolii și la reducerea poverilor asupra sectorului agricol. Credem, de asemenea, că amendamentele la această directivă trebuie aplicate cât mai curând posibil, în beneficiul sectorului agricol.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece febra catarală ovină este o boală care afectează rumegătoarele (precum vaci, oi și capre). Încă de la începutul secolului XXI, mai multe valuri de epidemii au avut loc în multe state membre, inclusiv în centrul și nordul Europei, cauzând pierderi semnificative în materie de morbiditate, mortalitate și întrerupere a comerțului cu animale vii. Până în prezent, prevederile privind controlul și eradicarea febrei catarale ovine s-au bazat pe experiența utilizării vaccinurilor vii atenuate, care erau singurele vaccinuri disponibile. Aceste vaccinuri pot cauza circulația nedorită a virusului vaccinului la animalele nevaccinate. Cu toate acestea, în ultimii ani, au devenit disponibile vaccinuri inactivate noi. Spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, aceste vaccinuri inactivate nu prezintă riscul circulației nedorite a virusului vaccinului și, prin urmare, pot fi utilizate cu succes în afara zonelor supuse restricțiilor circulației animalelor. Această propunere ar relaxa unele restricții, care au devenit inutile ca urmare a progreselor recente înregistrate de producția de vaccinuri. Reglementările noi ar ajuta statele membre să utilizeze mai eficient vaccinarea pentru a controla febra catarală ovină și a reduce povara creată de această boală, care este suportată de sectorul agricol.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Ca urmare a inovației tehnice, au apărut pe piață vaccinuri mai noi împotriva febrei catarale ovine, care nu erau disponibile atunci când Comisia elabora această directivă. De aceea sprijin punctul de vedere al raportorului, că normele care reglementează vaccinările trebuie actualizate, ceea ce va facilita creșterea unor animale sănătoase de către fermieri. Creșterea flexibilității reglementărilor și liberalizarea acestora va permite creșterea mai eficientă și, în primul rând, va face mai eficientă protecția animalelor împotriva bolilor nedorite și periculoase. Susțin, de asemenea, pe deplin această inițiativă din punctul de vedere al naturii sale, deoarece, pentru a face sistemul juridic mai eficient, trebuie să-l simplificăm cât mai mult posibil și să îl facem mai flexibil, iar raportul de mai sus îndeplinește acest scop.

  Elisabeth Köstinger (PPE), în scris. – (DE) Febra catarală ovină este o epidemie animală teribilă, care afectează rumegătoarele și care a cauzat pagube mari în sectorul creșterii animalelor. Pagubele economice și pierderile cauzate de întreruperea comerțului afectează puternic sectorul agricol. Și în Austria, unde creșterea vacilor are o tradiție îndelungată, mulți fermieri și-au văzut amenințate mijloacele de subzistență. Acum este important să aplicăm măsuri de sprijin și să revizuim reglementarea veche, înainte de izbucnirea următoarei epidemii. Regulile în materie de vaccinare care se aplicau atunci trebuie adaptate la progresele tehnologice pentru a combate febra catarală ovină mai eficient și a reduce povara asupra fermierilor. Salut acțiunea rapidă de la nivelul UE și susțin aplicarea rapidă a directivei noi. Ca reprezentantă a comunității fermierilor, știu cât este de important să gândești în funcție de ciclul anual. Luarea rapidă a unei decizii ne va permite să avem o hotărâre utilă și uniformă până la toamnă, ceea ce este în interesul statelor membre și mai presus de toate, a crescătorilor de animale.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Febra catarală ovină este o boală care afectează rumegătoarele. Încă de la începutul secolului XXI, aceasta a cauzat pierderi semnificative de animale afectate de boală. Europa a intervenit prin Directiva 2000/75/CE a Consiliului, pentru a rezolva problema prin prevederi care reglementau utilizarea de „vaccinuri atenuate”, pentru a combate eficient consecințele fenomenului. Vaccinurile utilizate până în prezent, pentru care se aplica directiva menționată anterior, au condus la riscul transmiterii virusului la animalele nevaccinate, acesta fiind motivul pentru care vaccinarea a fost permisă doar în zone special desemnate. Spre deosebire de vaccinurile care se aflau pe piață în momentul introducerii Directivei 2000/75/CE a Consiliului, vaccinurile noi disponibile sunt „vaccinuri inactivate” și nu prezintă acest tip de risc. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece prevederile noi le vor permite statelor membre să controleze acest fenomen, reducând astfel impactul negativ al aceste boli asupra unui număr mare de crescători europeni de animale. Sper că aceasta va contribui la adoptarea măsurilor urgente cât mai curând posibil, în următoarele câteva luni.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea rezoluției. Susțin conținutul propunerii Comisiei. Aceasta ar relaxa unele restricții, care au devenit inutile ca urmare a progreselor recente înregistrate de producția de vaccinuri. Reglementările noi ar ajuta statele membre să utilizeze mai eficient vaccinarea pentru a controla febra catarală ovină și a reduce povara creată de această boală, care este suportată de sectorul agricol.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Vaccinarea împotriva febrei catarale ovine a fost efectuată utilizând vaccinuri vii atenuate, care necesitau o serie de restricții în materie de vaccinare, pentru a evita răspândirea virusului la animalele nevaccinate. Totuși, progresele tehnologice recente au condus la descoperirea de vaccinuri noi, fără virus viu. Aceste vaccinuri noi pot fi utilizate mai sigur și fără nicio restricție, deoarece nu mai există niciun risc de circulare a unui virus activ. Având în vedere consecințele grave ale febrei catarale ovine pentru fermele de creștere a animalelor, trebuie adoptate toate măsurile care facilitează bunele practici de vaccinare, pentru a proteja fermierii împotriva pierderii de animale, care poate cauza pagube care se dovedesc adesea fatale pentru astfel de ferme.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Epidemiile în rândul animalelor pot încă să distrugă mijloacele de subzistență ale fermierilor. Una dintre acestea este febra catarală ovină, care a fost cauza repetatelor epidemii din nordul Europei începând cu anul 2000 și care poate cauza pagube foarte mari. Bovinele și ovinele sunt în special afectate grav de această boală, care este cauzată de un virus transmis de un țânțar. Boala a fost observată, de asemenea, la capre, dar evoluția bolii este mult mai puțin dramatică la acestea decât în cazul altor specii. Posibilitatea vaccinării a fost permisă pentru prima dată în 2000, dar aceasta a fost supusă unor reguli stricte, deoarece animalele netratate ar fi putut fi infectate, de asemenea, de virusuri prin intermediul vaccinului.

Totuși, acum există o metodă nouă de vaccinare, care nu prezintă acest risc și care permite aplicarea unor forme mai flexibile de vaccinare. Am votat în favoarea raportului, deoarece consider că este corect și oportun să protejăm animalele împotriva bolilor epidemice. Flexibilitatea solicitată le va permite fermierilor să-și protejeze animalele.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) De câțiva ani, au avut loc epidemii repetate legate de febra catarală ovină, în special în nordul Europei. Aceasta este o epidemie animală care afectează rumegătoare precum vacile, oile și caprele. Consecințele au fost grave, atât pentru animale, cât și pentru fermieri. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece acesta sprijină introducerea unui vaccin inovator, care, spre deosebire de predecesorul său, nu prezintă niciun risc pentru animalele sănătoase care sunt infectate ca urmare a vaccinării.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Propunerea Comisiei privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine, care este îmbunătățită în acest raport, urmărește să flexibilizeze regulile în materie de vaccinare împotriva febrei catarale ovine, în special permițând utilizarea de vaccinuri inactivate în afara zonelor supuse restricțiilor de circulație a animalelor. Regulile noi vor ajuta statele membre să utilizeze vaccinurile pentru a controla mai eficient febra catarală ovină și a reduce povara pe care această boală o reprezintă pentru sectorul agricol. Într-adevăr, din 2004, măsurile de restricționare a mobilității și a comercializării au necesitat constrângeri majore asupra produselor afectate, care au afectat canalele comerciale normale din zona supusă restricțiilor și care au cauzat costuri crescute pentru producători. Din acest motiv, am votat în favoarea raportului privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea acestei propuneri. Febra catarală ovină este o boală care afectează rumegătoarele, precum vacile, oile și caprele. Încă de la începutul secolului XXI, mai multe valuri de epidemii au avut loc în multe state membre, inclusiv în centrul și nordul Europei, cauzând pierderi semnificative în materie de morbiditate, mortalitate și întrerupere a comerțului cu animale vii. Directiva 2000/75/CE a Consiliului din 20 noiembrie 2000 stabilește prevederi specifice pentru controlul și eradicarea febrei catarale ovine, inclusiv reguli privind vaccinarea. Reglementările au fost concepute pentru utilizarea de „vaccinuri vii atenuate”, care erau singurele vaccinuri disponibile în momentul adoptării directive, cu un deceniu în urmă. Aceste vaccinuri pot cauza circulația nedorită a virusului vaccinului la animalele nevaccinate. Din acest motiv, Directiva 2000/75/CE permite vaccinarea numai în zone special desemnate, în care boala a apărut și care au fost supuse restricțiilor privind circulația animalelor. Cu toate acestea, în ultimii ani, au devenit disponibile vaccinuri inactivate noi. Spre deosebire de „vaccinurile vii atenuate”, aceste vaccinuri inactivate nu prezintă riscul circulației nedorite a virusului vaccinului și, prin urmare, pot fi utilizate cu succes în afara zonelor supuse restricțiilor circulației animalelor.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Pentru a asigura combaterea mai eficientă a febrei catarale ovine și a reduce povara pe care o reprezintă asupra sectorului agricol, reglementările actuale privind vaccinarea trebuie actualizate. Raportul asupra căruia s-a votat astăzi urmărește să flexibilizeze reglementările actuale, deoarece acum sunt disponibile vaccinuri inactivate. Acestea pot fi utilizate cu succes în afara zonelor supuse restricțiilor privind circulația animalelor. Propunerea este în conformitate cu noua strategie pentru sănătatea animalelor pentru Uniunea Europeană (2007-2013) „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea”, deoarece implică atât o abordare mai flexibilă a vaccinării, cât și o îmbunătățire a măsurilor curente care vizează combaterea bolilor principale la animale.

  Brian Simpson (S&D), în scris. – EPLP sprijină cu toată inima raportul care vizează modificarea Directivei 2000/75/CE cu scopul de a permite utilizarea de vaccinuri inactivate împotriva febrei catarale ovine, în afara zonelor supuse restricțiilor privind circulația animalelor. Actul legislativ nou introduce utilizarea unui vaccin nou împotriva febrei catarale ovine pentru prima dată, care beneficiază de progresele științifice înregistrate de la intrarea în vigoare a reglementării anterioare. Vaccinul nou va fi inactivat și va reduce temerile fermierilor în cazul vaccinurilor vii tradiționale. EPLP este încântat că UE a introdus acest act legislativ nou, care aduce beneficii reale pentru fermierii din Regatul Unit, fapt care îi liniștește pe fermierii care sunt îngrijorați de boala mortală și de vaccinul existent, deoarece sezonul febrei catarale ovine se apropie odată cu vremea călduroasă. Fermierii vor avea acum la dispoziție un vaccin nou și mai sigur și vor primi puteri mai mari asupra propriilor programe de vaccinare. Până acum, fermierii și-ar fi pierdut dreptul la vaccinarea animalelor dacă în Regatul Unit ar fi fost declarată eradicarea completă a febrei catarale ovine. Însă, în temeiul noii legi, fermierii au dreptul să facă vaccinări în continuare, pentru liniștea lor, profitând în acest timp de exporturi mai ușoare.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care va sprijini combaterea febrei catarale ovine în cadrul UE.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Am votat pentru modificarea reglementărilor privind vaccinarea împotriva febrei catarale ovine pentru a permite utilizarea mai eficientă a vaccinurilor și a reduce birocrația pentru fermieri. Legea nouă va avea beneficii reale pentru fermierii din Europa și în special pentru cei din Țara Galilor. Regatul Unit va primi un statut de țară în care febra catarală ovină a fost complet eradicată, dar fermierii vor avea totuși permisiunea de a-și vaccina animalele împotriva bolii mortale. Acordarea unor puteri sporite fermierilor, astfel încât aceștia să ia propriile decizii privind vaccinările reprezintă un impuls binevenit pentru industria agricolă din Țara Galilor și va asigura că animalele pot fi exportate fără restricțiile curente.

Propunere de rezoluție RC-B7-0236/2011 (Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții al cărei principal obiectiv este să asigure un nivel maxim de securitate pentru populație în eventualitatea producerii unor dezastre similare celui survenit recent în Japonia. Aspectele tehnice ale aprovizionării sigure cu energie trebuie analizate cu atenție, pentru că o situație similară celei la care asistăm acum, pe lângă impactul material, poate antrena consecințe și mai grave atât în ceea ce privește sănătatea umană, cât și în ceea ce privește mediul.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT)Am votat împotriva rezoluției referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia. Am votat împotriva rezoluției pentru că, votând al cincilea paragraf, majoritatea Parlamentului a aprobat și a doua parte din conținutul acestuia, prin care se solicită un moratoriu asupra dezvoltării energiei nucleare și a construirii de noi centrale nucleare în Uniunea Europeană.

Această prevedere a fost adoptată, deși grupul meu, Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat), a votat împotrivă. Întrucât am pierdut în această problemă importantă, nu am putut vota în favoarea rezoluției. A trebuit, așadar, să votez împotrivă, deoarece în caz contrar aș fi votat împotriva strategiei energetice a propriei mele țări, Lituania, al cărei obiectiv principal este independența energetică. De câțiva ani, Lituania face demersuri pentru construirea unei noi centrale nucleare, pregătirile în acest sens durând mai mulți ani.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Dezastrul nuclear de la Fukushima a avut o serie de repercusiuni asupra vieții politice europene. Prima concluzie care s-a impus în UE în urma catastrofei din Japonia a fost necesitatea de a lua măsuri prompte în vederea intensificării controalelor de siguranță la centralele nucleare prin intermediul simulărilor de criză. Orice centrală nucleară, din interiorul sau exteriorul Europei, se poate transforma oricând într-o armă de distrugere. Cred că nimeni nu-și dorește să retrăiască dezastrul de la Cernobîl din 26 aprilie 1986.

A doua concluzie este că știința și tehnologia pot face salturi uriașe în toate domeniile, dar având întotdeauna conștiința unei constrângeri majore, impuse de natură și caracterul ei imprevizibil. Tocmai din cauza unor evenimente dincolo de controlul oamenilor trebuie să ne diversificăm sursele de energie, valorificând inclusiv sursele de energie regenerabile de care dispunem.

Cu toate acestea, dacă energia nucleară se numără printre opțiunile avute în vedere, oamenii ar trebui să fie mai întâi informați cu privire la costurile, beneficiile și consecințele unei astfel de alegeri. Este important să nu uităm că alegerea acestei tehnologii trebuie să fie legitimată de voința populară și că părerea oamenilor trebuie ascultată și respectată.

  Pino Arlacchi (S&D), în scris. – Am votat împotriva acestui raport, pentru că are multe lacune, începând cu modul de abordare a problemei nucleare. După tragedia japoneză, controversele în materie de energie nucleară nu se mai pot limita doar la perspectiva siguranței. Titlul raportului este „referitor la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia”, în condițiile în care singura concluzie care se impune confirmă imposibilitatea practică de a controla riscurile și consecințele unui accident nuclear major. O rezoluție tratând acest subiect nu poate fi centrată pe problema siguranței nucleare fără a aborda cea mai importantă măsură de precauție împotriva unui risc nuclear, adică o strategie de abandonare a energiei nucleare.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Trebuie să reacționăm la accidentul nuclear din Japonia, ceea ce nu înseamnă însă că trebuie să tragem concluzii pripite. Trebuie să purtăm discuții calme și echidistante cu privire la situația energiei nucleare din Europa și la mijloacele care pot fi mobilizate pentru a asigura un nivel maxim de siguranță. Sprijin așadar intenția inclusă în rezoluția comună de a supune centralele nucleare europene unor ample simulări de criză. În ceea ce privește problema mai amplă a surselor de energie în Europa, vă reamintesc că trebuie să avem în vedere obiectivul de reducere cu 20 % a emisiilor de CO2 până în 2020, precum și protejarea independenței energetice a UE.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea prezentei rezoluții, deși nu au fost adoptate toate amendamentele propuse de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților în cadrul votului. Textul rezoluției conține prevederi deosebit de importante referitoare la centralele nucleare planificate în Kaliningrad și Belarus. Rezoluția observă că există probleme majore cu construcțiile menționate, în ceea ce privește standardele de siguranță nucleară și respectarea obligațiilor corespunzătoare asumate prin convențiile internaționale, probleme care privesc nu doar Lituania, care are frontiere comune cu Belarus și regiunea Kaliningrad, ci întreaga Europă. Documentul conține și propuneri importante menite să asigure respectarea celor mai stricte standarde în materie de siguranță nucleară și vizând efectuarea de teste ample a centralelor nucleare care funcționează deja în UE, pentru a putea evalua starea reală a acestor centrale în ceea ce privește siguranța.

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Răspunsul UE la dezastrul din Japonia a fost corect: am reacționat rapid, fără panică. Am declanșat imediat o anchetă aprofundată sub supraveghere europeană. Este esențial ca 1. simulările de criză să fie efectuate de experți independenți și 2. rezultatele acestor simulări să fie utilizate cu rigurozitate. Acest lucru înseamnă că ar trebui închise toate centralele nucleare care nu respectă standardele, care continuă să nu se ridice la nivelul dorit. Evident, toate centralele nucleare, fie că sunt situate oriunde în Europa, fie că se află în afara Europei, trebuie să facă obiectul acelorași teste independente, sub egida Agenției Internaționale pentru Energie Atomică. Orice stat care va refuza participarea la teste se va transforma într-un paria la nivel internațional, chiar și în ceea ce privește comerțul internațional. Energia nucleară a fost și rămâne o tehnologie de tranziție, o tehnologie de care, din nefericire, vom continua să fim dependenți și în deceniile viitoare. Mai mult, vom fi chiar nevoiți să facem noi investiții pentru a ne satisface nevoile energetice consolidându-ne, în același timp, ambițiile în materie de climă. Singura alternativă în tot acest timp este să facem tot posibilul să reducem riscul de accidente la un nivel apropiat de zero.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Lobby-urile pronucleare au încă un viitor strălucit în față! Este inutil să revenim asupra conținutului acestei rezoluției. A fost mai mult decât evident. Și totuși Parlamentul European nu are o poziție referitoare la energia nucleară, ceea ce este regretabil. S-au pus pe masă mai multe chestiuni identificate foarte clar: moratoriul asupra construirii de centrale nucleare noi, efectuarea de simulări independente de criză, dezvoltarea de surse regenerabile de energie și eforturile din domeniul esențial al eficienței energetice. Cu toate acestea, intențiile bune care au stat la baza rezoluției comune au fost rapid spulberate: întrucât fiecare grup parlamentar a ales să fie pro sau contra, în final a devenit imposibil să votăm pentru această ciornă lipsită de orice mesaj politic. Să clarificăm lucrurile: am învățat să am așteptări mult mai mari de la Parlamentul European. Este evident că lobby-urile în favoarea energiei nucleare încă mai au un viitor luminos și la fel de clar este că deputații din Parlamentul European încă nu reușesc să înțeleagă gândurile și sentimentele publicului în această chestiune.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Mă îngrijorează faptul că Parlamentul European (PE) nu a reușit să aprobe astăzi forma de compromis a rezoluției referitoare la siguranța nucleară în Europa ca urmare a accidentului nuclear din Japonia. Incapacitatea PE de a-și face cunoscută publicului poziția în materie de energie nucleară este rușinoasă. S-ar putea întâmpla ca, din cauza acestei lipse de unitate, PE să fie ignorat în cadrul viitoarelor discuții care vor avea loc între organismele europene cu privire la simulările de criză pentru centralele nucleare. Verzii și socialiștii au fost evident incapabili să accepte respingerea propunerilor lor vizând renunțarea la energia nucleară sau închiderea centralelor construite înainte de 1980.

  Françoise Castex (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva acestei propuneri comune de rezoluție. Rezoluția de compromis a fost un bun punct de plecare și am sprijinit amendamentele favorabile unui proces riguros planificat și pregătit de renunțare la energia nucleară, reflectând lupta împotriva încălzirii globale. Am votat și în favoarea amendamentelor prin care se solicitau investiții în cercetare și inovare, menite să promoveze economia de energie și să sporească semnificativ numărul surselor de energie regenerabile. Însă rezultatul votului, total incoerent, m-a obligat să votez împotriva rezoluției modificate. Acum este esențial să purtăm o dezbatere aprofundată asupra tuturor acestor probleme și, într-un spirit de solidaritate, să demarăm o tranziție energetică ținând cont de situația din toate statele membre.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Sunt dezamăgit de votul asupra acestei rezoluții. Dezbatem concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun ca urmare a crizei din Japonia. Însă convingerea mea fermă este că nu există energie nucleară sigură și că simulările de criză care se vor efectua în acest an nu sunt decât un mijloc de a abate atenția de la problema reală - tranziția către o Europă alimentată cu energie regenerabilă. Cele mai recente studii arată în mod evident că până în 2050 va fi posibil din punct de vedere tehnic să ne asigurăm 95 % din rezervele de energie prin surse regenerabile cum ar fi energia eoliană, energia valurilor, cea solară și biomasă. Asumând acest obiectiv și având în vedere că acum facem alegeri pe termen lung în materie de energie, ar trebui să închidem treptat centralele nucleare din întreaga Europă.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Regret că Parlamentul nu a tras niciun fel de învățăminte din ceea ce s-a întâmplat în Japonia. A continua să negăm riscurile imense pe care le implică utilizarea energiei nucleare nu este chiar cea mai bună cale de a servi cetățenii. Plenul Parlamentului a fost incapabil să adopte o rezoluție și nu am asistat decât la spectacolul deloc edificator al grupurilor care se anulau reciproc, care își respingeau reciproc propunerile, incapabile să adopte ceva în comun. Natura transnațională a riscurilor și consecințelor unor astfel de dezastre, precum și siguranța oamenilor, ar fi trebuit să ocupe un spațiu mai larg în dezbatere. Consolidarea siguranței nucleare, testarea vulnerabilităților, înghețarea proiectelor de extindere a centralelor nucleare în UE și investiții mai eficiente în energie curată și conservarea energiei ar fi fost singurele concluzii evidente care se impuneau. Este deopotrivă necugetat și periculos să închidem ochii și să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic în Japonia. Cernobîl și Fukushima nu au făcut decât să evidențieze nevoia de mai mare transparență și de mai multe informații despre riscuri și dezastre.

  Brian Crowley (ALDE), în scris. – Doresc să se consemneze faptul că nu am participat la votul asupra alineatelor individuale și nici la cel asupra amendamentelor la rezoluția comună. Deși m-am opus în mod constant energiei nucleare, am sentimentul că discuția a fost dominată de cele două extreme ale controversei nucleare, ceea ce a făcut imposibilă găsirea unui punct comun în Parlament. Cred că trebuie să garantăm că toate instalațiile sunt verificate, astfel încât să se asigure protecția maximă a acestora, precum și siguranța și securitatea populațiilor din zonele respective, ceea ce este și mai important. Evident, trebuie să găsim un mod durabil de asigurare a securității aprovizionării cu energie și avem acum oportunitatea de a ne îndrepta către surse alternative de energie care pot fi exploatate contribuind, în același timp, la protejarea mediului. Această dezbatere ideologică nu trebuie să ne abată însă de la preocupările imediate legate de orice formă de ajutor care poate fi dat poporului japonez pentru a se reface după dezastru. De aceea m-am abținut de la votul final.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Regret profund exploatarea dezastrului care a lovit Japonia în scopuri partizane. Parlamentul European a ratat ocazia de a transmite un mesaj puternic statelor membre și Comisiei Europene în scopul de a ameliora nivelul de siguranță a centralelor nucleare din Europa și țările învecinate, în special prin simulări de criză. Aceasta ar fi trebuit să fie singura preocupare a dezbaterii de azi, astfel încât, în numele publicului, să putem asigura un nivel maxim de siguranță a acestei forme de energie, care este și va rămâne și în următorii câțiva ani principala componentă a ansamblului de surse de energie din cele mai multe țări europene, până când va putea fi înlocuită cu o sursă de energie regenerabilă durabilă, fără emisii de CO2 și care poate îndeplini necesitățile energetice ale populației.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) La 11 martie, Japonia a fost lovită de un seism masiv, urmat de un tsunami care a provocat cea mai mare criză nucleară din istoria acestei țări, centrala nucleară de la Fukushima suferind pagube structurale grave și aflându-se din acel moment în pericolul iminent de a declanșa o catastrofă nucleară de proporții majore. Aceste evenimente au provocat un val de reacții în Europa, comisarul Oettinger solicitând convocarea unei reuniuni extraordinare a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică, cancelarul german hotărând să suspende pentru trei luni decizia de a prelungi perioada de viață a centralelor nucleare din țara sa și ministrul austriac al mediului, dl Berlakivici, solicitând ca centralele europene să fie supuse unor teste. Este esențial să tragem absolut toate concluziile pertinente din dezastrul de la Fukushima, mai ales în ceea ce privește normele de siguranță aplicabile centralelor nucleare din UE, în scopul de a asigura siguranța lor și, implicit, pe cea a cetățenilor europeni. În acest moment dificil, doresc să profit de ocazie pentru a transmite încă o dată sincerele mele condoleanțe și întreaga mea solidaritate celor afectați de dezastrul din Japonia.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Problemele survenite la centrala nucleară de la Fukushima au readus în atenție discuțiile legate de energia provenind din fuziune nucleară, întrucât 30 % din energia consumată în UE provine din această sursă și există țări, precum Franța, în care producția internă este de 80 %, după cum există țări, precum Portugalia și Austria, care nu au centrale nucleare. Prin urmare, este imperios ca UE să promoveze un program de verificare a securității centralelor sale nucleare, în special prin efectuarea așa-numitelor „simulări de criză”. Aceste evaluări ar trebui să fie bazate pe un model de evaluare riguroasă și armonizată, care să ia în calcul toate tipurile de riscuri posibile într-un scenariu realist la nivel european, și ar trebui să fie realizate într-un mod independent și coordonat până la sfârșitul acestui an, cuprinzând toate instalațiile nucleare existente sau proiectate din UE. În prezent, energia nucleară este esențială pentru asigurarea aprovizionării cu energie fără emisii de carbon în Europa, însă trebuie să facem eforturi pentru o mai mare eficiență energetică și o creștere a resurselor de energie regenerabilă. Pentru a putea garanta o aprovizionare fiabilă cu energie, Comisia și statele membre trebuie să investească în modernizarea și extinderea infrastructurii europene în domeniul energiei, precum și în interconectarea rețelelor.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Asigurarea siguranței instalațiilor nucleare și prevenirea prin orice mijloace a riscului de accidente se numără printre chestiunile importante abordate în această rezoluție, care îndeamnă statele membre „să impună un moratoriu asupra dezvoltării și punerii în funcțiune de reactoare nucleare noi, cel puțin pentru perioada în care se desfășoară și evaluează simulările de criză”. Trebuie însă să ne asigurăm că tragedia care s-a întâmplat în Japonia nu devine o oportunitate de intensificare a lobby-ului sau pentru progrese care vor fi făcute numai pentru a fi inversate în viitor. Concluziile care se impun după această experiență trebuie tratate cu seriozitate, pentru a putea diagnostica astfel orice deficiențe și neajunsuri din proiectare și funcționare care ar putea conduce la accidente la alte instalații. Este vorba de o experiență care trebuie avută în vedere ca parte a viitoarelor evoluții din domeniul energetic.

Experții din organismele de specialitate din statele membre și din cadrul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) trebuie implicați în această evaluare, garantându-li-se rolul, autoritatea, autonomia și independența. Recomandările în legătură cu această problemă nu ar trebui să vină de la UE, ci de la AIEA, ca organism tehnic, autonom și independent, UE furnizând doar sprijinul necesar. Este regretabil că prezenta rezoluție este folosită doar ca pretext pentru a proteja așa-numita politică energetică comună și obiectivele ei de liberalizare a sectorului energetic.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Nu a fost cea mai bună propunere de rezoluție. Deși conține unele aspecte pozitive, ea a fost respinsă, motiv pentru care noi am ales să ne abținem.

Asigurarea siguranței instalațiilor nucleare și prevenirea prin orice mijloace a riscului de accidente se numără printre chestiunile importante abordate în această rezoluție, care îndeamnă statele membre „să impună un moratoriu asupra dezvoltării și punerii în funcțiune de reactoare nucleare noi, cel puțin pentru perioada în care se desfășoară și evaluează simulările de criză”.

Trebuie însă să ne asigurăm că tragedia care s-a întâmplat în Japonia nu va servi drept trambulina pentru deschiderea de noi oportunități pentru grupurile de interese economice în detrimentul intereselor și siguranței cetățenilor.

Dimpotrivă, este important să diagnosticăm orice deficiențe și neajunsuri din proiectare și funcționare care ar putea conduce la accidente la alte instalații. Experții din organismele de specialitate din statele membre și din cadrul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA) trebuie implicați în această evaluare, garantându-li-se rolul, autoritatea, autonomia și independența. Concluziile trebuie tratate cu seriozitate, iar viitoarele evoluții din domeniul energetic trebuie să țină cont de rezultatele unei analize a acestei experiențe. Nu suntem de acord cu amestecul în politicile energetice ale statelor membre sau ale țărilor terțe. Recomandările în această problemă ar trebui să vină de la AIEA, ca organism tehnic, autonom și independent, UE furnizând doar sprijinul necesar.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) Japonia se confruntă cu cel mai mare dezastru de după război. Conducătorii țării au descris cutremurul devastator, tsunami-ul uriaș și amenințarea nucleară ulterioară ca pe cea mai mare criză de la bombele atomice lansate de armata SUA la Hiroshima și Nagasaki. Natura a provocat pierderi imense și de neînlocuit de vieți omenești și proprietăți. Situația de la centrala nucleară de la Fukushima rămâne o amenințare. În încercarea de a preveni amenințări similare în viitor, ar fi de dorit ca centralele nucleare din statele membre ale UE să fie supuse unor așa-numite simulări de criză, care ar trebui să arate în ce măsură centralele nucleare pot rezista unor astfel de dezastre. O situație similară celei din Japonia s-ar putea întâmpla oriunde în Europa. Este, așadar, necesar să avem o monitorizare mai strictă a sistemelor de siguranță la centralele nucleare, care să permită remedierea oricăror vulnerabilități și eliminarea oricăror deficiențe. Fiecare țară are interesul și deopotrivă capacitatea de a găsi o soluție la problema nucleară, fie prin îmbunătățirea siguranței, fie prin dezafectarea completă. Cooperarea la nivel european este, fără îndoială, esențială. Deși Europa nu este amenințată de valuri uriașe provocate de tsunami, secolul XXI se confruntă cu amenințarea unor atacuri teroriste, atacuri ale hacker-ilor asupra sistemelor centralelor nucleare, acestea nefiind decât câteva exemple. Din perspectiva siguranței, rămâne de văzut în ce măsură centralele nucleare pot rezista la astfel de amenințări potențiale.

  Adam Gierek (S&D), în scris. – (PL) Nu am sprijinit rezoluția, în primul rând pentru că, în afară de interdicții, restricții și aversiunea generală manifestată față de tehnologia nucleară, nu a adus nimic pozitiv. În al doilea rând, nu propune nicio ieșire dintr-o situație complet nouă pentru politica energetică per ansamblu. De pildă, alineatele 19, 20 și 21 ar fi putut introduce noi idei și orientări de abordare integrată a eficienței energetice, mai ales în ceea ce privește energia provenind din surse primare, întrucât dispunem de mari rezerve și mă refer în special la combustibilii fosili. În al treilea rând, propunerile radicale pe care le conține ar trebui să facă obiectul unor referendumuri naționale, care, în țara mea, vor avea loc la inițiativa partidelor de stânga. Poate că un astfel de referendum ar trebui organizat la nivelul UE. În al patrulea rând, ca urmare a reglementărilor neadecvate ale UE de până acum, țara mea a fost nevoită să stopeze investiții esențiale în centralele pe bază de cărbune, iar acum se face propagandă pentru stoparea investițiilor în tehnologia nucleară. Și atunci ce ne rămâne? Rezoluția nu indică decât energia provenind din surse regenerabile. În țara mea, capacitatea totală a acestor resurse ar acoperi doar 13 %, până la maximum 20 % din nevoile stringente. Poate altfel stau lucrurile în Suedia, care are mari rezerve de hidroelectricitate, însă situația Poloniei e diferită. Cazul Fukushima impune o revizuire a întregii politici energetice actuale a Uniunii Europene.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) După accidentul nuclear de la Fukushima, anumite grupuri politice au fost cuprinse de o exaltare inacceptabilă, nutrind speranța că vor putea înscrie câteva puncte politice. Nu-mi amintesc ca în 1986, după dezastrul de la Cernobîl, comuniștii să fi fost atât de virulenți. Așadar e adevărat: când vorbim de energie nucleară nu putem vorbi și de „risc zero”. De altfel „risc zero” nu există nici în viață. Trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a minimiza acest risc. Deocamdată însă nu avem alternative reale. Obligarea statelor membre de a abandona imediat această sursă de energie, de a stopa construirea de noi centrale și de a le închide pe cele existente este un demers total incompatibil cu respingerea categorică a energiei bazată pe combustibili fosili pe motiv că ar contribui la încălzirea globală.

Energie nucleară sau combustibili fosili: puteți privilegia una sau pe cealaltă, dar în niciun caz nu le puteți exclude pe amândouă. Nici energia hidraulică, nici energiile alternative nu pot asigura nevoile de aprovizionare. Acele țări care au renunțat la energia nucleară - nu le țin predici celorlalte - se bucură de fapt că vecinii lor, care le aprovizionează, nu au făcut aceeași alegere. Încetați cu ipocrizia.

  Estelle Grelier (S&D), în scris. – (FR) Rezoluția Parlamentului referitoare la concluziile care se impun după accidentul nuclear din Japonia conținea unele elemente pozitive cu privire la siguranța centralelor nucleare, recomandând, de exemplu, simulări de criză la nivelul UE, efectuate într-o manieră coordonată de organisme independente, lucrând în conformitate cu cele mai exigente standarde și în deplină transparență. În plus, la fel ca întreaga delegație socialistă franceză, am sprijinit amendamentele favorabile unui proces riguros planificat și pregătit de renunțare treptată la energia nucleară, reflectând lupta împotriva încălzirii globale. Renunțarea la energia nucleară trebuie să fie însoțită de majorarea investițiilor în cercetare și inovare, în scopul de a reduce dependența energetică și de a spori numărul de forme regenerabile de energie din ansamblul energetic al statelor membre ale UE. Cu toate acestea, am votat împotriva propunerii per ansamblu, pentru că nu a fost decât o juxtapunere de puncte de vedere alcătuind un întreg incoerent. În urma unui eveniment atât de catastrofal ca cel de la Fukushima, viitorul unui sector atât de sensibil precum cel al energiei nucleare necesită mai mult decât o rezoluție întocmită în pripă. Acum va trebui să acordăm tot timpul necesar pentru a organiza o dezbatere cu adevărat constructive, care să abordeze toate problemele relevante și în care să poată fi exprimată fiecare poziție.

  Mathieu Grosch (PPE), în scris. – (DE) Prezenta rezoluție nu poate acoperi în detaliu fiecare aspect al dezbaterii privind energia nucleară.

Rămân însă la convingerea mea că scopul pe care trebuie să-l urmărim este renunțarea treptată la această sursă de energie și utilizarea într-o mai mare măsură a energiei regenerabile.

Amendamentul 10 propune ca, în cazul centralelor nucleare aflate în zone de frontieră, organismele locale și regionale de ambele părți ale graniței să fie implicate în procesul de luare a deciziilor.

Acest amendament nu a fost adoptat. Deși rezoluția conține într-adevăr elemente pozitive, acest amendament 10 era esențial pentru mine, motiv pentru care am ales să nu mai sprijin rezoluția și m-am abținut.

  Françoise Grossetête (PPE), în scris. – (FR) Mă bucur că Parlamentul European a respins această rezoluție.

Concluziile care se impun după Fukushima includ introducerea unor simulări de criză, stabilirea unor noi standarde comune de siguranță în UE și măsuri de protecție împotriva oricărui scenariu imaginabil.

Este însă inacceptabilă introducerea unui moratoriu asupra noilor centrale nucleare pentru perioada în care se efectuează simulările de criză în UE, întrucât va împiedica dezvoltarea de centrale de nouă generație mult mai sigure. -

Scopul nu este să stabilim dacă trebuie să contestăm valabilitatea acestei surse de energie și nici să cedăm în fața valorilor idealiste și obscurantiste ale celor care ar dori să interzică această sursă de energie.

Renunțarea la energia nucleară echivalează cu promovarea centralelor pe carbon extrem de poluante, echivalează cu reîntoarcerea la dependența de companiile petroliere, cu prețurile instabile ale petrolului și riscul imens al unei economii slăbite și înseamnă, așadar, să pecetluim sfârșitul independenței noastre energetice.

  Roberto Gualtieri (S&D), în scris. – (IT) Am votat împotriva rezoluției comune din cauza respingerii în plen a două amendamente esențiale depuse de Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European referitoare la dezvoltarea de strategii pe termen mediu și lung menite să asigure renunțarea treptată la energia nucleară și să stabilească ținte obligatorii în materie de energie regenerabilă.

Votul Parlamentului împotriva rezoluției evidențiază faptul că problema nucleară nu mai este doar o problemă de garantare a unui nivel mai mare de siguranță. Este esențial să reflectăm profund la problema energetică și la investițiile în energiile regenerabile. Experiența tragică prin care a trecut Japonia ne-a demonstrat cât de necesar este să discutăm în profunzime problema energiei nucleare. În acest sens, votul Parlamentului European este primul pas către o schimbare a direcției politicilor energetice atât la nivel european, cât și internațional.

  Carl Haglund, Marit Paulsen, Olle Schmidt și Cecilia Wikström (ALDE), în scris. – (SV) Dezastrul din Japonia a trezit îngrijorările oamenilor cu privire la siguranța nucleară. În rezoluția elaborată de Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, am subliniat că dorim ca simulările de criză să fie obligatorii pentru statele membre, să fie gestionate de experți independenți și să fie efectuate în deplină transparență.

Ne-am abținut de la votul asupra rezoluției comune, din cauza prezenței moratoriului asupra dezvoltării de noi reactoare nucleare pentru perioada în care se desfășoară simulările de criză.

Orice eventuale probleme sunt asociate cu vechile reactoare și vechea tehnologie și nicidecum cu reactoarele nucleare noi, bazate pe noua tehnologie. Nu dorim să interzicem dezvoltarea de noi tehnologii care vor contribui la realizarea obiectivului UE de reducere a emisiilor de dioxid de carbon.

Ne opunem unei interdicții a întregului sector nuclear. După dezastrul de la Cernobîl din 1986, Suedia a introdus norme care interziceau pregătirile pentru construirea de centrale nucleare.

Considerăm, de asemenea, că Finlanda și Suedia ar trebui să investească în cercetarea privind energia nucleară și să adopte un rol de lideri în dezvoltarea de reactoare nucleare de nouă generație.

Concluzia care se impune după dezastrul din Japonia este că durata de viață a unei centrale nucleare nu trebuie să fie atât de îndelungată. Dezastrul poate fi înțeles ca un impuls de a construi noi reactoare nucleare.

  Sandra Kalniete (PPE), în scris. – (LV) Am votat împotriva adoptării acestei rezoluții și regret că Parlamentul a fost incapabil să convină asupra unei singure propuneri de rezoluție referitoare la această problemă de actualitate. Consider că energia nucleară trebuie să rămână o sursă importantă și sigură de energie europeană. Sprijin solicitarea de a efectua simulări complete de criză, atât la instalațiile existente, cât și la cele planificate, rezultatele satisfăcătoare ale acestora fiind condiția prealabilă care trebuie îndeplinită pentru a permite rămânerea în funcțiune a instalațiilor nucleare. Împărtășesc îngrijorările exprimate în propunerea de rezoluție că dezvoltarea de noi proiecte nucleare în Belarus și Rusia (oblast-ul Kaliningrad) generează temeri serioase privind normele de siguranță nucleară și respectarea obligațiilor asumate prin convențiile internaționale, impunându-se astfel ca Uniunea Europeană, statele membre și Comisia Europeană să reacționeze în spiritul solidarității. De aceea, UE trebuie să se asigure că simulările de criză și standardele de siguranță nucleară care vor fi definite astfel se vor derula nu doar în UE, ci și la centratele nucleare existente sau aflate în faza de pregătire în țările învecinate ale Europei.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Mii de oameni au murit sau au dispărut fără urmă după accidentul nuclear din Japonia. Au fost provocate pagube materiale majore și vor exista consecințe cu implicații pe termen lung asupra sănătății oamenilor. Consecințele accidentului de la Cernobîl se mai resimt încă și astăzi. Iată de ce trebuie să ne reevaluăm abordarea în ceea ce privește siguranța nucleară în UE și în restul lumii. Există probleme majore legate de dezvoltarea proiectelor nucleare în Belarus si Kaliningrad cu privire la normele de siguranță nucleară și respectarea obligațiilor corespunzătoare asumate prin convențiile internaționale, deoarece aceste probleme afectează nu doar statele membre care se învecinează cu aceste regiuni, ci întreaga Europă, impunându-se astfel ca organismele UE și Comisia Europeană să conlucreze în spiritul solidarității. Rezoluția referitoare la strategia UE pentru regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune afirmă că, dată fiind dezvoltarea planificată a energiei nucleare în regiunea Mării Baltice, statele membre ale UE trebuie să respecte standardele de siguranță și de mediu cele mai stricte, iar Comisia Europeană trebuie să monitorizeze și să verifice dacă în țările învecinate de la frontierele externe ale UE se respectă aceeași abordare și aceleași convenții internaționale. Centralele nucleare aflate în faza de construcție în apropiere de frontierele externe ale UE trebuie să respecte standardele internaționale de siguranță nucleară și de protecție a mediului. Eficiența energetică și economisirea de energie, energia regenerabilă și durabilă, precum și introducerea de rețele de electricitate la nivelul întregii Europe au devenit elemente deosebit de importante. Esențiale sunt deopotrivă rețelele de electricitate inteligente care pot funcționa preluând energia din instalațiile energetice descentralizate.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Accidentul major de la 11 martie 2011 de la centrala nucleară Fukushima Daiichi, care a urmat cutremurului devastator și tsunami-ului rezultat din acesta, a antrenat pagube și consecințe pe termen lung asupra sănătății prin contaminarea mediului. Ca urmare a avertismentelor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică referitoare la starea depășită a centralelor nucleare, pare necesar să se identifice măsuri menite să evalueze nivelurile de siguranță ale instalațiilor. Colaborarea și cooperarea dintre statele membre sunt esențiale în acest sens, întrucât astfel de crize nu au repercusiuni doar asupra țărilor în care se află aceste instalații, ci afectează o arie mult mai extinsă. Evenimentele care au avut loc au demonstrat că, pentru a evita astfel de dezastre, Europa trebuie să aplice o serie de măsuri foarte stricte, menite să evalueze actualele niveluri de siguranță. Comisia trebuie să ia măsuri legate de dezvoltarea de noi instalații nucleare în Belarus și Rusia prin deschiderea unui dialog cu aceste țări, vizând să garanteze nu doar siguranța țărilor învecinate, ci a întregii Europe.

  Jörg Leichtfried (S&D), în scris. – (DE) În principiu, sprijin rezoluția pentru că solicită începerea eliminării treptate a energiei nucleare în Uniunea Europeană. În ceea ce privește conținutul ei, așa cum se întâmplă mult prea adesea cu astfel de rezoluții, aș nota că se cer prea puține și într-un ritm mult prea lent. În final, prevalează principiul celui mai mic numitor comun, ceea ce pe termen lung se dovedește, cu siguranță, nesatisfăcător. Singura soluție corectă ar fi renunțarea definitivă și cât mai rapidă la energia nucleară în Uniunea Europeană. Voi face tot ceea ce îmi stă în putință în acest sens.

  Bogusław Liberadzki (S&D), în scris. – (PL) În aprilie, am votat asupra rezoluției referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia. Am votat împotriva rezoluției, pentru că, în afară de interdicții și moratoriul asupra dezvoltării de reactoare nucleare noi și propunerea de renunțare treptată la energia nucleară, care este nerealistă, nu a reușit să facă nicio sugestie pozitivă și nici să ofere soluții pentru viitorul industriei energetice în general. Situația provocată de tragedia de la Fukushima a schimbat complet filozofia abordării viitorului producției de energie în Europa și Polonia. Industria energetică din țara noastră, bazată în proporție de 95 % pe cărbune, a avut deja de suferit ca urmare a adoptării pachetului privind clima și energia. Investițiile făcute pentru construirea a două noi centrale nucleare au fost și ele stopate. Rezoluția subliniază doar importanța energiei provenind din surse regenerabile, care, în Polonia, reprezintă doar 13 %, până la maximum 20 % din nevoile noastre. În plus, referendumul privind industria energiei nucleare, propus de stânga, nu a avut încă loc în Polonia, astfel că concluziile care reies din această rezoluție sunt premature. Salut faptul că majoritatea a votat împotriva rezoluției.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Consider că trebuie să evităm luarea unor decizii politice radicale și imediate privind rolul energiei nucleare în mixul energetic pe termen mediu și lung. Este important să avem o imagine clară, bazată pe date exacte, asupra a ceea s-a întâmplat la centrala nucleară de la Fukushima. Nu trebuie să pierdem din vedere avantajele energiei nucleare, care generează emisii scăzute de dioxid de carbon, are costuri relativ mai mici și asigură independența energetică. Până în prezent, statistic, energia nucleară a fost cea mai sigură, cu cea mai mică rată a victimelor în caz de accidente, comparativ cu alte surse de energie (de exemplu: gaz, petrol). De asemenea, este esențială respectarea deciziilor statelor membre de a stabili compoziția mixului lor energetic. Rolul energiei nucleare prezintă importanță pentru realizarea obiectivelor Uniunii, stabilite prin Strategia Europa 2020 și strategia energetică pentru actuala decadă.

  Marian-Jean Marinescu (PPE), în scris. − Am votat împotriva rezoluției privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia. Motivul votului împotriva este cererea rezoluției de a se institui un moratoriu pentru dezvoltarea unor noi centrale nucleare. Consider că producția de energie nucleara în condiții de securitate este extrem de importantă. Sunt de acord cu efectuarea testelor de rezistență. Nu cred însă, că este oportun să se impună un moratoriu pe o perioada care nu poate fi determinată în timp. Aceasta perioada poate fi foarte importantă pentru centralele care sunt în dezvoltare în acest moment, în special în ceea ce privește finanțarea. Structura mixului energetic este în responsabilitatea statelor membre și de aceea, nu cred că poate să se impună de la nivel comunitar o asemenea decizie.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat împotriva rezoluției, întrucât textul rezultat în urma amendamentelor adoptate nu a acordat suficientă atenție problemelor legate de siguranța nucleară.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Dezastrul de la Fukushima a reamintit întregii lumi că în domeniul energiei nucleare nu există risc zero. Pericolul la adresa umanității pe care îl reprezintă energia nucleară este de neconceput, la fel cum sunt și nivelurile ridicate de risc provocate de deșeurile produse. Se impune, așadar, mai multă strictețe în garantarea siguranței și îmbunătățirea testării siguranței. Aceste două criterii reprezintă condiția minimă pentru obținerea unui acord.

Deocamdată nu s-au elaborat niciun fel de strategii în vederea unor schimbări reale ale politicii energetice europene, care trebuie să evolueze către definirea de alternative, iar renunțarea treptată la energia nucleară va permite abandonarea definitivă a acesteia. Am votat împotriva rezoluției, deoarece consider că nu este garantată niciuna dintre premisele menționate anterior.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Dezastrul de la Fukushima a reamintit întregii lumi că în domeniul energiei nucleare nu există risc zero. Energia nucleară reprezintă un risc inacceptabil pentru omenire, motiv pentru care nu trebuie să ne limităm doar la ridicarea gradului de siguranță și intensificarea testelor de siguranță. Trebuie să elaborăm un plan european de renunțare treptată la energia nucleară. Renunțarea treptată la energia nucleară va fi un proces îndelungat. A nu începe acum pregătirea acestui proces este o crimă împotriva umanității. Nu voi susține această rezoluție dacă amendamentele vizând renunțarea treptată la energia nucleară vor fi respinse.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Această propunere de rezoluție referitoare la siguranța nucleară în Europa este mai mult decât o necesitate, abordând toate pericolele pe care le implică energia nucleară și sper că va constitui un stimul pentru o regândire în profunzime a politicii de utilizare a energiei nucleare în Europa. Numeroasele amendamente depuse de Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană au fost necesare pentru a aborda direct o serie întreagă de riscuri existente, care impun renunțarea rapidă la energia nucleară.

Pledez pentru renunțarea rapidă la energia nucleară și am sprijinit amendamentele în acest sens, întrucât am convingerea că oamenii nu vor reuși niciodată să controleze pe deplin toate riscurile pe care le implică centralele nucleare. Am votat în favoarea propunerii de rezoluție, pentru că, până la urmă, reprezintă un pas în această direcție.

  Vital Moreira (S&D), în scris. – (PT) În timpul votului privind rezoluția referitoare la siguranța nucleară ca urmare a accidentului de la Fukushima, am votat împotriva proiectului de amendament referitor la obiectivele de reducere a emisiilor de CO2 din trei motive: a) subiectul nu are legătură cu siguranța nucleară; b) astfel de obiective acordă o importanță disproporționată rolului UE în reducerea unilaterală a CO2; c) o astfel de reducere ambițioasă și total nerealistă a emisiilor de CO2 ar fi acceptabilă doar în condițiile în care ar fi însoțită de o taxă de CO2 impusă asupra importurilor, care ar afecta însă grav competitivitatea industriei europene și ar determina companiile europene să-și mute producția în țări unde nu există restricții legate de CO2, ceea ce ar afecta grav economia și ocuparea forței de muncă în UE.

  Rareș-Lucian Niculescu (PPE), în scris. − Am votat împotriva propunerii comune de rezoluție referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia, din următoarele motive: cel puțin șapte dintre amendamentele depuse sunt nerealiste din punct de vedere științific; multe părți din text sunt doar lozinci fără niciun temei real, iar cei care se pronunță împotriva energiei nucleare nu aduc și soluții alternative la utilizarea acesteia. Nu în ultimul rând, țin să precizez că regret faptul că Parlamentul European nu a adoptat o poziție cu privire la acest subiect, însă o astfel de poziție, pentru a fi adoptată, trebuie să fie una echilibrată, pragmatică, bazată pe realități documentate științific și pe soluții realiste.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Este timpul să regândim politica de utilizare a energiei nucleare în Europa. Trebuie să începem acum să luăm măsurile necesare, să închidem reactoarele periculoase și, pe termen mediu, să găsim o soluție de renunțare definitivă la energia nucleară. Trebuie să renunțăm o dată pentru totdeauna la ideea greșită că oamenii pot controla riscurile pe care le implică energia nucleară. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la siguranța nucleară, deoarece, ca urmare a recentelor evenimente din Japonia, nu ne putem permite să nu analizăm problema cu responsabilitate și aplicând criterii obiective. Consider că este important ca Europa să-și revizuiască normele privind siguranța instalațiilor nucleare pentru a garanta niveluri maxime de siguranță, care pot fi identificate prin simulări de criză, care vor evidenția riscurile și limitele utilizării energiei nucleare. Rezoluția în sine își propune să demonstreze că, în ciuda a toate, este posibil să tragem învățămintele relevante din catastrofe și să reacționăm cu claritate și eficiență pentru a garanta că nu se vor repeta. De asemenea, subliniază nevoia de a ne orienta către surse alternative de energie, precum energia regenerabilă, energia nucleară rămânând însă o sursă indispensabilă de energie cu emisii reduse de carbon.

  Vincent Peillon (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva rezoluției referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun după accidentul nuclear din Japonia, deoarece nu cred că problema legată de viitorul energiei nucleare, esențială pentru cetățenii noștri, poate fi rezolvată în acest plen și în câteva ore printr-o serie de amendamente adoptate fără o dezbatere reală. Trebuie puse pe masă toate problemele și nu trebuie exclus niciun punct de vedere, motiv pentru care avem nevoie de timp. Este în joc credibilitatea Parlamentului nostru, dar și binele cetățenilor noștri, care, pe bună dreptate, nu ar înțelege că îi angajăm la acțiuni pe termen lung care nu au fost discutate cu calm și în profunzime în prealabil, luând în calcul situațiile naționale diferite și constrângerile pe care le implică lupta noastră comună împotriva schimbărilor climatice. În cele din urmă, doresc să spun că regret faptul că, din cauza atitudinilor radicale de ambele părți, Parlamentul a fost incapabil să aprobe în acest moment o creștere imediată a gradului de siguranță a centralelor nucleare, deși în cadrul grupului nostru am reușit să ajungem la un consens solicitând cele mai serioase, transparente și independente verificări.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Sunt dezamăgit că Parlamentul European a respins astăzi rezoluția referitoare la o problemă atât de importantă precum concluziile care se impun ca urmare a dezastrului nuclear de la Fukushima. Se pare că pentru instituția noastră nu există un înainte și un după 11 martie 2011. Și totuși au existat semnale puternice! Până la urmă, nu ar fi fost atât de greu să convenim asupra câtorva principii simple:

- sprijinirea Comisiei în vederea efectuării alături de statele membre a acestor simulări de criză în cele 143 de reactoare nucleare care funcționează în Europa;

- prezentarea până la data de 15 aprilie a unui calendar exact al criteriilor adoptate: experți independenți, prioritatea acordată siguranței instalațiilor nucleare intrinsec mai periculoase pentru că sunt situate în zone seismice sau costiere și rapoartele privind siguranța destinate cetățenilor;

- închiderea imediată a centralelor care nu trec de simulările de criză.

Cetățenii europeni se așteaptă ca instituția noastră să acționeze cu responsabilitate și chibzuință, mai ales într-o problemă atât de controversată precum energia atomică. Până la urmă, poate că nu este atât de rău că alegerea energetică și, prin urmare, alegerea de a renunța sau nu la energia nucleară rămâne o responsabilitate exclusiv națională.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat împotrivă. Sunt extrem de fericit că, în final, lobby-ul pronuclear nu a avut succes. Este absolut de neînțeles că Grupul PPE și alții au votat împotrivă afirmând că nu există risc zero, au votat împotriva unei renunțări treptate care ar trebui să înceapă acum, împotriva unei evoluții către o economie bazată 100 % pe eficiență energetică din surse regenerabile până în 2050, împotriva unui viitor fără centrale nucleare în Europa etc. Textul final a fost total inacceptabil și mă bucur că majoritatea Parlamentului a susținut Verzii în ceea ce privește respingerea rezoluției comune.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Accidentul nuclear major de la centrala nucleară Fukushima Daiichi din 11 martie a provocat moartea a mii de persoane, precum și pagube materiale inimaginabile pentru întreaga economie a Japoniei.

Acest carnagiu determină fiecare țară din lume să-și reevalueze poziția cu privire la utilizarea tehnologiilor din domeniul energiei atomice. Din nefericire, astfel de alegeri sunt accelerate de evenimentele tragice recente, din toate părțile solicitându-se dezafectarea imediată și totală a instalațiilor nucleare.

UE își reconsideră deja de ceva timp întreaga abordare cu privire la siguranța nucleară, însă este important să țină cont de faptul că această tehnologie va continua încă pentru mulți ani să facă parte din ansamblul energetic din diferite state membre. Poate că în viitor va fi posibil să satisfacem nevoile energetice utilizând doar surse regenerabile de energie, însă deocamdată și pentru mult timp va fi imposibil.

Sunt în favoarea unor măsuri de siguranță mai stricte pentru instalațiile nucleare, precum cele prevăzute deja pentru instalațiile de ultimă generație. Consider însă că opțiunea de a renunța la producția de energie nucleară de la o zi la alta este deopotrivă limitată și inutilă, fiind dictată mai curând de emoții decât de o necesitate reală, încât ar putea îngenunchea economiile principalelor țări industrializate din lume.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) După dezastrul nuclear care a lovit Japonia, nu avem altă alternativă decât să reevaluăm planul energetic european. O atenție deosebită trebuie acordată atât centralelor nucleare deja în funcțiune, cât și celor aflate în etapa de planificare. Uniunea Europeană a dispus deja efectuarea unor simulări de criză la toate centralele, inclusiv la cele din statele învecinate care au cu relații cu Uniunea.

Această rezoluție prevede și un moratoriu asupra construirii de noi centrale nucleare care să permită o evaluare adecvată a riscurilor aferente. Trebuie să fim conștienți că în deceniile următoare, multe țări vor depinde încă de energia nucleară, dar, în același timp, nu putem permite ca în Europa să avem centrale nucleare care prezintă riscuri pentru populație. Centralele nucleare în funcțiune de dinainte de 1980 trebuie desființate.

În unele țări, precum Italia, se efectuează analize pentru a decide dacă se impune sau nu renunțarea la energia nucleară, consider însă că este esențial să se ia decizii comune și la nivel european. Ceea ce mi se pare incredibil este incapacitatea Parlamentului European de a se pronunța asupra unei chestiuni atât de importante ca cea de astăzi, care preocupă profund toți cetățenii. De fapt, toate rezoluțiile au fost respinse, inclusiv rezoluția comună pe care noi am sprijinit-o.

  Marco Scurria (PPE), în scris. – (IT) Luând cuvântul în urmă cu câteva zile la o reuniune a industriașilor, ministrul italian al finanțelor, dl Tremonti, a inventat conceptul de „datorie nucleară”. Statele membre care au investit în energia nucleară sunt și cele cu cele mai ridicate niveluri ale datoriei publice. Cât costă închiderea centralelor nucleare de prima și a doua generație? Cât costă simulările de criză de care vorbim astăzi atât de mult? În momentul în care o centrală pică la simulare, cât costă să o facem să treacă testul? Mai mult, cât costă eliminarea deșeurilor radioactive? Nimeni nu a răspuns încă la toate aceste întrebări.

Noi, cei din Uniunea Europeană, ar trebui să ne gândim la alte opțiuni, pe care să le prezentăm statelor membre. În plus, dată fiind obligația Comisiei de a ne furniza o foaie de parcurs, de ce nu am începe să ne gândim la investiții reale în energie nucleară - curată sau de fuziune - de a patra generație sau de ce nu am începe să luăm în calcul chiar un plan general privind energia? Ne așteptăm ca în comunicarea sa, Comisia să prezinte o foaie de parcurs pe această temă și să indice în sfârșit Uniunii Europene o direcție clară pentru acest sector.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Accidentul nuclear de la centrala nucleară Fukushima a provocat un dezastru uriaș, contaminarea radioactivă afectând și oamenii aflați în apropierea centralei, care au suferit răni grave. Multe spitale refuză să îi primească și să le acorde îngrijiri din cauza riscului de contaminare.

Deși primul-ministru japonez a anunțat că centrala nucleară Fukushima va fi închisă, situația rămâne nerezolvată: sistemul de răcire a unuia dintre reactoare nu funcționează și o cantitate semnificativă de radioactivitate este eliberată în mediu. În acest context, este important să se furnizeze tot sprijinul umanitar și financiar necesar și să se definească norme de siguranță cât mai fiabile la nivel internațional, pentru a evita astfel în viitor producerea de catastrofe similare celei din Japonia.

Din acest motiv, am votat împotriva rezoluției, deoarece nu au fost incluse în ea amendamentele prin care statele membre erau îndemnate să elaboreze posibile strategii pentru renunțarea la energia nucleară și să informeze imediat autoritățile transfrontaliere locale și regionale cu privire la programele naționale în cazul în care aplicarea lor ar avea efecte transfrontaliere.

  Peter Skinner (S&D), în scris. – Deși imediat după problemele uriașe de siguranță nucleară din Japonia ne aflăm într-o perioadă foarte delicată, energia nucleară rămâne o componentă majoră a aprovizionării cu energie în UE și la nivel mondial. Pozițiile exprimate de aceia dintre noi care încearcă să forțeze o închidere prematură a centralelor și abandonarea în fază incipientă a politicii din acest domeniu au făcut foarte dificil votul în favoarea unor elemente ale acestui raport, din considerente mai curând pragmatice, decât din cauza unei abordări pro sau anti energie nucleară. Nu am putut sprijini amendamentele „agresive”, care ar fi putut afecta politica de aprovizionare cu energie bazată pe ansamblul de resurse energetice care ar conduce la emisii reduse de CO2 și la o eventuală creștere a ponderii energiei regenerabile.

  Bart Staes (Verts/ALE), în scris. – (NL) Astăzi nu am ajuns la niciun acord cu privire la această rezoluție, al cărei scop a fost să sublinieze concluziile care se impun ca urmare a dezastrului nuclear de la Fukushima. De ani de zile, Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană a pledat pentru renunțarea treptată la energia nucleară, pentru că riscurile pentru oameni și mediu sunt inacceptabil de mari și pentru că avem la dispoziție suficiente alte opțiuni. Acest lucru a fost demonstrat de catastrofa de la Fukushima. E trist că Grupul Partidului Popular European (Creștin Democrat) și Grupul Alianței Liberalilor și Democraților din Europa continuă să creadă în visele lor nucleare, chiar dacă, astfel cum a devenit evident după Japonia și Cernobîl, până la urmă se transformă în coșmaruri. Și totuși mai există încă mulți oameni care refuză să se trezească din coșmarul lor nuclear.

Singura cale de a avea energie nucleară sigură este să nu avem energie nucleară. Amendamentul care solicita renunțarea la energia nucleară a fost respins. O majoritate a acestui Parlament nu a înțeles că, din punct de vedere tehnic și economic, este perfect fezabil ca în decurs de patruzeci de ani, să producem energie într-un mod complet durabil prin măsuri precum eficiența energetică și exploatarea soarelui, a vântului, a energiei geotermale, a apei și a biomasei. Pentru moment, se pare că lobby-ul în favoarea energiei nucleare câștigă teren. Acesta este motivul votului meu negativ în cadrul votului final.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – La votul final am votat împotriva rezoluției, deoarece consider că este o problemă care trebuie dezbătută în contextul strategiei energetice globale a UE și nu în contextul tragediei nucleare japoneze.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Accidentul nuclear survenit acum în Japonia trebuie să conducă la o dezbatere aprofundată asupra centralelor aflate în Franța și Europa. Simulările de criză trebuie efectuate la toate centralele nucleare aflate în funcțiune, mai ales în cazul celor situate în zone seismice. Mă gândesc mai ales la centrala nucleară Fessenheim din Rinul Superior. În plus, cred că impunerea unui moratoriu fără limită de timp asupra dezvoltării și punerii în funcțiune de reactoare nucleare noi nu este o soluție viabilă din punct de vedere economic, deoarece ar putea amenința multe locuri de muncă, reducând periculos de mult și producția noastră de energie.

  Silvia-Adriana Țicău (S&D), în scris. − Am votat pentru rezoluția Parlamentului European privind lecțiile de învățat privind siguranța nucleară în Europa, în urma accidentului nuclear din Japonia, deoarece obiectivul acesteia este acela de a crește siguranța nucleară în UE și nu de a interzice producerea și utilizarea energiei nucleare. De aceea, am votat împotriva tuturor amendamentelor care vizau eliminarea energiei nucleare din mix-ul energetic european. Deși nu am votat pentru instituirea unui moratoriu privind construcția de noi reactoare nucleare, am considerat că, dacă un astfel de moratoriu ar fi instituit, el ar trebui să fie limitat doar la perioada "testelor de stres" la care vor fi supuse reactoarele nucleare din UE. Astfel, construcția noilor reactoare ar beneficia de concluziile testelor de rezistență, iar siguranța nucleara va crește. Astăzi energia nucleară reprezintă 30 % din mix-ul energetic european. Îndeplinirea obiectivul „20-20-20” al Uniunii Europene depinde în mare măsură de mix-ul energetic al statelor membre. Nu putem decide eliminarea energiei nucleare fără a stabili care vor fi sursele sustenabile de energie care să poată acoperi, în următorii ani, cererea de energie din UE, la prețuri accesibile pentru cetățeni. UE trebuie să investească în măsuri privind eficiența energetică, în special în sectorul clădirilor și al transporturilor, și în utilizarea energiilor regenerabile.

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Criza nucleară din Japonia a antrenat un val de idei care riscă să se transforme într-un tsunami irațional. Energia nucleară este demonizată și se exercită presiuni tot mai mari pentru trecerea definitivă de la energia nucleară la așa-numitele surse alternative. Doar că această școală de gândire se învecinează cu superstiția. Reactorul nuclear de la Fukushima a fost lovit de o asociere fără precedent de catastrofe, ceea ce demonstrează că natura este imprevizibilă și că tsunami-urile nu pot fi interzise, însă în niciun caz nu demonstrează că energia nucleară este condamnabilă. Energia nucleară are o istorie mult mai sigură decât oricare altă sursă de energie. Dacă petrolul poate genera exploatare, dependență, războaie și dictaturi, din punct de vedere istoric, energia nucleară este mult mai sigură. Principala noastră preocupare legată de energia nucleară ar trebui să fie într-adevăr evaluarea riscurilor și proceduri unitare de garantare a siguranței la nivel european. Dacă aceste criterii vor fi îndeplinite și monitorizate, energia nucleară ar putea stopa sau limita considerabil politica dependenței energetice. E adevărat că dezastrele naturale nu pot fi prevenite, însă energia nucleară nu este un risc major per se. Pericolul real nu vine de la reactoarele nucleare bine administrate, ci de la reactoare nucleare aflate sub un control politic nepotrivit. Cu alte cuvinte, priviți Iranul, nu Japonia.

  Derek Vaughan (S&D), în scris. – Am sentimentul că această rezoluție a fost rezultatul unei reacții reflexe la situația tragică din Japonia, care nu și-a acordat suficient timp pentru a dezbate problemele legate de siguranța centralelor nucleare din UE. Energia nucleară este o sursă de energie esențială în toată Europa, 75 % din electricitatea din unele state membre provenind din energie nucleară, astfel că o evaluare a gradului de siguranță a centralelor nucleare trebuie să fie o prioritate, la fel ca și simulările de criză la care trebuie să fie supuse centralele existente. Aceste demersuri nu trebuie însă să conducă la închiderea centralelor nucleare existente care nu ridică probleme de siguranță și nici nu ar trebui să împiedice deschiderea de noi instalații nucleare, care să le înlocuiască pe cele învechite. Avem nevoie de o dezbatere matură a acestor probleme, pentru a ne asigura că avem un ansamblu energetic echilibrat de surse de energie regenerabile și altfel de surse cu emisii reduse de carbon, astfel încât luminile să rămâne aprinse în Europa.

Propunere de rezoluție B7-0237/2011 (Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

  David Martin (S&D), în scris. – După respingerea propunerii comune de rezoluție, am votat în favoarea acestui text, care, deși nu este perfect, a găsit echilibrul corect între siguranța nucleară și o abordare pragmatică a problemei.

Propunere de rezoluție B7-0242/2011 (Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluții elaborate de Grupul Verts/ALE, pentru că toate celelalte rezoluții pe această temă au fost respinse. Am susținut-o pentru a-mi exprima sprijinul pentru recomandările în materie de siguranță, nefiind însă de acord cu sentimentele anti-nucleare destul de extreme pe care le-a îmbrățișat.

Propunere de rezoluție B7-0243/2011 (Concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia)

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat împotriva acestei rezoluții, pe care o consider aproape naiv de pronucleară.

Propunere de rezoluție B7-0249/2011 (Situația din Siria, Bahrain și Yemen)

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Demonstranții din Bahrain, Siria și Yemen au exprimat aspirații democratice legitime, iar populația a cerut cu fermitate reforme politice, economice și sociale pentru instituirea unei democrații adevărate, pentru combaterea corupției, pentru asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pentru reducerea disparităților sociale și pentru crearea unor condiții economice și sociale mai bune. Guvernele acestor țări au răspuns la aspirațiile legitime ale populației cu reprimare violentă, arestări arbitrare și tortură, care au dus la pierderea multor vieți, răniri și încarcerări. Violența folosită de către guvernele acestor țări împotriva propriilor populații trebuie să aibă repercusiuni directe asupra relațiilor bilaterale ale acestora cu Uniunea Europeană. UE poate și trebuie să utilizeze numeroase instrumente pentru a descuraja astfel de acțiuni, cum ar fi înghețarea activelor, interdicțiile de a călători peste hotare etc. UE trebuie să își revizuiască politicile față de aceste țări și să utilizeze pe deplin și eficient sprijinul existent acordat prin intermediul Instrumentului european de vecinătate și parteneriat, Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului și Instrumentul pentru stabilitate, pentru a ajuta în regim de urgență țările și societățile civile din Orientul Mijlociu și din Golf în tranziția lor spre democrație și respectarea drepturilor omului.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Tunisia, Egipt și Libia au fost subiectele cele mai importante ale știrilor de la începutul anului 2011. Însă aceste state nu sunt singurele cu aspirații democratice. Mișcări pe scară largă au avut loc, de asemenea, în Bahrain, Siria și Yemen. Și în aceste țări, din păcate, autoritățile au răspuns prin prisma represiunii și violenței. Acest lucru este inacceptabil. Un stat nu poate folosi violența împotriva propriei populații și să nu fie sancționat de Uniunea Europeană în contextul relațiilor sale bilaterale. Prin această rezoluție, Uniunea Europeană sprijină populația din Siria în aspirația acesteia de a ridica starea de urgență în vigoare din 1963 își exprimă solidaritatea cu toți locuitorii acestor țări și invită Uniunea Europeană să își redefinească relațiile sale conform progreselor realizate în ceea ce privește reformele.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Consider că Uniunea Europeană trebuie mai mult ca oricând să promoveze valorile democratice și să fie alături de popoarele din țările sud-mediteraneene în aspirația acestora către o societate democratică. Situația din țările arabe îmi aduce aminte de căderea regimurilor comuniste din Europa centrală și de Est. Am trecut și noi prin momente similare și putem înțelege revendicările acestor popoare, fapt pentru care avem datoria morală de a ne manifesta solidaritatea. Protestele care au loc în aceste țări de câteva săptămâni sunt dovada clară a faptului că regimurile nedemocratice nu corespund așteptărilor populației și că acestea nu pot oferi stabilitate politică și prosperitate pentru aceste societăți. Înaltul Reprezentant și Comisia ar trebui să ia o poziție fermă împotriva folosirii violenței contra manifestanților și să facă presiuni asupra autorităților din Siria, Yemen și Bahrain pentru ca acestea să se angajeze într-un dialog politic constructiv în vederea soluționării situației. De asemenea, consider că încheierea acordului de asociere între UE și Siria ar trebui să fie condiționat de voința autorităților siriene de a face reforme în sensul democratizării. Uniunea are la dispoziție acest instrument și cred că ar trebui să îl folosească pe cât posibil pentru a sprijini democratizarea țărilor arabe.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Recentele proteste din mai multe țări arabe arată că regimurile nedemocratice și autoritare nu pot asigura o stabilitate credibilă și că valorile democratice au un rol cheie în parteneriatele economice și politice. Fac apel la autoritățile din Bahrain, Siria și Yemen să se conformeze legislației internaționale privind drepturile omului și libertățile fundamentale. Este vital ca acestea să înceapă un proces deschis și semnificativ de dialog politic, cu implicarea tuturor forțelor politice democratice și a societății civile cât mai curând posibil, cu scopul de a pregăti calea pentru o democrație reală, pentru ridicarea stărilor de urgență, precum și pentru punerea în aplicare a unor reforme politice, economice și sociale reale, ambițioase și semnificative, care sunt esențiale pentru stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − Bahreinul riscă să devină terenul unei confruntări între Iran și Arabia Saudită. În acest context, nu putem trece cu vederea componența religioasă a evoluțiilor din zona, în condițiile în care opoziția șiită este susținută de Iran, iar dinastia sunnită se bucură de suportul monarhiilor din regiune. De asemenea, relațiile strânse dintre Iran, Siria, Hanas și Hezbollah, precum și tensiunile religioase dintre sunniți și alawiti în Siria ar trebui să ne îndemne la prudență, pentru că există un risc imens ca escaladarea violenței să împingă și Siria spre un război civil, cu imixtiuni externe. Masacrul de la Hama din 1982, căruia i-au căzut victime 20 000 de sirieni, este un avertisment tragic în acest sens, la fel cum sunt eșecurile din Somalia, Afganistan și Irak în ceea ce privește modul în care Occidentul trebuie să acționeze într-un spațiu căruia nu-i pot fi neglijate particularitățile foarte pronunțate. Cred că avem nevoie de mai multă diplomație și mai puțină forță armată, mai multă grijă pentru apărarea drepturilor omului și protecția civililor și mai puțină preocupare pentru potențialul electoral al intervențiilor externe, precum și de o atenție sporită pentru sărăcia și corupția cu care se confruntă aceste societăți, în special cea yemenita.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece condamn reprimarea violentă a demonstranților pașnici de către forțele de securitate din Bahrain, Siria și Yemen. Aș dori să-mi exprim sprijinul și solidaritatea cu locuitorii acestor țări, care, fiind motivați de aspirațiile democratice legitime, dau dovadă de mare curaj și determinare.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Siria, Bahrain și Yemen au fost zguduite de proteste, care au fost reprimate cu sălbăticie. Fac apel la guvernele acestora să se angajeze într-un dialog fructuos cu demonstranții. Violența aplicată acestor populații nu le va opri pe termen nelimitat să revendice ceea ce au convingerea că este al lor de drept. Aceasta va întârzia doar obținerea acestor drepturi, va radicaliza pozițiile și va încuraja reacții mai exigente în viitor. Însuși Machiavelli, care a teoretizat pe larg despre cum este preferabil să fii temut decât să fii iubit, a avertizat prinții din lume că este inutil și dăunător să se facă detestați. Ar fi mai bine pentru autoritățile din aceste state să întreprindă reforme concrete și să permită cetățenilor lor să se bucure de standarde ale democrației, libertății și justiției asemănătoare celor mai bune din lume.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Exemplul dat prin existența sa îi conferă Uniunii Europene o datorie istorică de a se pronunța împotriva tuturor încălcărilor drepturilor omului și de a lupta pentru dreptul popoarelor la autodeterminare, atât prin denunțare, cât și prin ajutorul pentru dezvoltare. Situația actuală din Bahrain – care are o importanță strategică în ceea ce privește echilibrul în Golf – și care, sub aparenta normalitate, este foarte tensionată, oamenii fiind reținuți fără a fi acuzați de nimic mai mult decât de încălcarea dreptului la liberă exprimare. În Siria, protestele din mai multe orașe au fost reprimate brutal, în ciuda apelurilor UE pentru respectarea drepturilor la libertatea de expresie și de asociere. În sfârșit, în Yemen, situația este extrem de îngrijorătoare și a fost deja condamnată de către UE din cauza reprimării manifestanților, la care nu putem fi indiferenți. Prin urmare, sunt de acord cu măsurile propuse în această rezoluție, nu în ultimul rând cu condamnarea celor responsabili pentru masacrele din aceste țări, și sper că acestea vor avea efect în cel mai scurt timp posibil, astfel încât să se pună capăt umilirii populației. De asemenea, salut inițiativa de a-i solicita Comisiei ONU pentru Drepturile Omului să condamne aceste încălcări ale drepturilor fundamentale.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Ne confruntăm cu un alt exemplu de ipocrizie a majorității acestui Parlament. În primul rând, pentru că grupează diferite situații și țări în aceeași rezoluție. Ei fac acest lucru intenționat, propunând „dialogul” de tranziție pentru a-și ajuta aliații (Bahrain și Yemen), și fac presiuni asupra celor care nu își apără interesele (Siria). Există diferențe însemnate față de ceea ce s-a întâmplat în Libia, unde dialogul a fost înlocuit de agresiunea militară, făcând imposibilă orice posibilitate de soluționare pașnică a conflictului. Obiectivele sunt clare: camuflarea mișcării de trupe din Arabia Saudită și din Emiratele Arabe Unite în Bahrain pentru a sprijini regimul oligarhic de acolo, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii – o țară care își păstrează principala sa flotă din Golful Persic în Bahrain – și reprimarea luptei pentru schimbare socială și democrație a populației din Bahrain. Același lucru se întâmplă în Yemen, unde vin în apărarea unui regim care își reprimă violent populația și lupta acesteia pentru schimbarea democratică și îmbunătățirea condițiilor de trai pentru a proteja un aliat în așa-numitul „război împotriva terorismului”.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această rezoluție este un alt exemplu de ipocrizie a majorității Parlamentului. În primul rând, deoarece adună situații și țări diferite în aceeași rezoluție. Ei fac acest lucru intenționat, propunând „dialogul” de tranziție pentru a-și ajuta aliații (Bahrain și Yemen), și fac presiuni asupra celor care nu își apără interesele (Siria). Se merită să întrebăm de ce „dialogul” nu a fost susținut în Libia, în locul bombardamentelor?

Obiectivele sunt clare: camuflarea mișcării de trupe din Arabia Saudită și din Emiratele Arabe Unite în Bahrain pentru a sprijini regimul oligarhic de acolo, cu sprijinul Statelor Unite ale Americii – o țară care își păstrează principala sa flotă din Golful Persic în Bahrain – și reprimarea luptei pentru schimbare socială și democrație a populației din Bahrain.

Același lucru se întâmplă în Yemen, unde vin în apărarea unui regim care își reprimă violent populația și lupta acesteia pentru schimbare democratică și pentru îmbunătățirea condițiilor de trai pentru a proteja un aliat în așa-numitul „război împotriva terorismului”.

Se încearcă acum să se ascundă amestecul din afară în Siria, prin finanțarea și înarmarea așa-numitelor „proteste pașnice” într-o țară care a avut o atitudine antiimperialistă, condamnând politica israeliană și americană din regiune.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece în urma unor evenimente similare în alte țări arabe, demonstranții din Bahrain, Siria și Yemen au exprimat aspirații democratice legitime, iar populația a cerut cu fermitate reforme politice, economice și sociale care vizează instituirea democrației autentice, combaterea corupției și nepotismului, asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reducerea disparităților sociale și crearea unor condiții economice și sociale mai bune. Prin urmare, Uniunea Europeană și statele sale membre ar trebui să sprijine aspirațiile democratice pașnice ale locuitorilor din Bahrain, Siria și Yemen, iar guvernele din aceste țări nu trebuie să reacționeze prin intensificarea reprimării violente. Sunt imposibil de justificat infracțiuni grave, cum ar fi execuțiile extrajudiciare, răpirile și disparițiile, arestările arbitrare, tortura și procesele inechitabile.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție. Cred că UE trebuie să își reevalueze relațiile bilaterale cu Siria, Bahrain și Yemen în lumina represiunii violente a manifestanților, iar discuțiile privind un viitor acord de asociere cu Siria trebuie suspendate. Mă îngrijorează, de asemenea, prezența trupelor internaționale în Bahrain și solicit o anchetă în cazul morții a 54 de protestatari în Yemen.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Standardele duble continuă să domine politica externă a majorității care guvernează UE. Această rezoluție este un exemplu perfect pentru acest lucru. Aceasta îi critică pe bună dreptate pe Ali Abdullah Saleh și pe Bashar al Assad, însă nu pe regele Bahrainului. Sunt menționate victimele - morți și răniți - represiunii guvernelor yemenit și sirian, însă nu cele din Bahrain. Nu există nicio justificare pentru manifestarea unui astfel de respect. Refuz să sprijin acest text ipocrit care, sub pretextul condamnării unora, îi grațiază pe ceilalți.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Siria, Bahrain și Yemen s-au regăsit în strânsoarea unei serii de revolte populare care sunt înăbușite cu forța. În opinia mea, aceasta nu este cea mai bună metodă de a trata situația, deoarece violența naște mai multă violență. Guvernele acestor țări trebuie să caute mijloace de dialog cu liderii demonstrațiilor pentru a putea avansa către niveluri de înțelegere care vor preveni decesele și băile de sânge. Autoritățile din aceste state ar trebui să întreprindă reforme concrete, care să le permită cetățenilor să aibă acces la democrație, libertate și justiție, similar cu ceea care există în majoritatea țărilor.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece cred că Uniunea Europeană este în măsură să depună eforturi, prin diplomație, pentru a promova un proces de schimbare democratică și pașnică în Bahrain, Siria și Yemen. Sunt de partea populației din aceste țări, care dorește, la fel ca noi toți, îmbunătățirea condițiilor economice, reducerea inegalităților sociale, combaterea corupției și nepotismului, punerea în aplicare a reformelor democratice, precum și garantarea drepturilor fundamentale ale omului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – M-am pronunțat pentru. Eu susțin această declarație a PE, care condamnă ferm reprimarea violentă de către forțele de securitate a demonstranților pașnici din Bahrain, Siria și Yemen și transmite condoleanțe familiilor victimelor; aceasta exprimă solidaritatea PE cu populația din aceste țări, le salută curajul și determinarea și sprijină cu hotărâre aspirațiile democratice legitime ale acesteia. De asemenea, îndeamnă autoritățile din Bahrain, Siria și Yemen să se abțină de la folosirea violenței împotriva protestatarilor și să respecte dreptul lor la libertatea de întrunire și de exprimare; condamnă amestecul autorităților din Bahrain și Yemen în furnizarea de tratament medical, precum și refuzul și limitarea accesului la unitățile sanitare; subliniază faptul că persoanele responsabile de pierderea de vieți și vătămări ar trebui să fie trase la răspundere și aduse în fața justiției și invită autoritățile să elibereze imediat toți prizonierii politici, apărătorii drepturilor omului și jurnaliștii și toate persoanele arestate în legătură cu activitățile pașnice din contextul protestelor.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Actuala situație din mai multe țări africane și din Bahrain, Siria și Yemen este rezultatul aspirației legitime a populației la reforme politice, economice și sociale care vizează stabilirea unei democrații autentice. Este bine cunoscut faptul că legile represive care restricționează cetățenii în exercitarea drepturilor lor civile și politice au fost în vigoare întotdeauna în aceste țări. Drept urmare, oamenii își doresc foarte mult reforme politice și sociale.

Din păcate, guvernele reacționează la aceste cereri legitime cu reprimarea violentă și cu punerea în aplicare a legilor antiterorism menite să justifice executarea extrajudiciară, tortura, răpirea și dispariția multor demonstranți. Astăzi, numărul de decese, victime și arestări din Siria, Yemen și Bahrain este extrem de mare. Utilizarea excesivă a forței de către guverne împotriva demonstranților a încălcat absolut toate convențiile internaționale cu privire la drepturile civile și politice.

Mă alătur raportorului în condamnarea represiunii violente a manifestanților pașnici de către forțele de securitate din aceste țări, care le-au strivit aspirațiile democratice legitime. Trebuie să ne exprimăm solidaritatea deplină și sprijinul pentru curajul și determinarea de care dau dovadă aceste popoare întregii lumi.

  Traian Ungureanu (PPE), în scris. – Situația din Siria, Yemen și Bahrain este un proces imprevizibil, în curs de desfășurare, și nu un marș sângeros, ci unul inevitabil spre democrație. Contextul politic din Siria și Yemen a fost pentru o lungă perioadă de timp autoritar sau de-a dreptul dictatorial. Cu toate acestea, acest lucru nu face din opoziție o alternativă întru totul democratică. În special în Yemen, un regim politic fără de lege, fragmentat, forțele care se adună sub umbrela opoziției găzduiesc sau ar putea ceda forțelor antidemocratice teroriste sau radicale. În trecut, „stabilitatea” în politica externă pentru Orientul Mijlociu a fost un substitut pentru lipsa de acțiune sau status quo-ul. Aceasta a fost cu siguranță un concept supraevaluat. Acum, ar putea deveni subestimată. Interesele europene și în mare măsură cele democratice ar fi mai bine servite de o abordare rațională, neemoțională. Necesitatea democrației în țările cu o istorie lungă a opresiunii politice nu ar trebui să se transforme în anularea procesului democratic viitor. Acest lucru nu înseamnă că regimurile Assad sau Saleh ar trebui să fie sprijinite, însă înseamnă că soluția ar trebui să fie o strategie de ieșire negociată, mai degrabă decât o schimbare de regim violentă și necontrolată. Prudența și politicile concepute cu luciditate sunt mult mai adecvate în țările și regiunile care ar putea trece de la un sistem de opresiune la altul.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Parlamentul European a adoptat astăzi o rezoluție care solicită reevaluarea relațiilor UE cu Siria, Bahrain și Yemen pentru a se lua în considerare revoltele populare din aceste țări. Dacă aș crede că aceasta este într-adevăr intenția instituțiilor europene, ar avea sprijinul meu deplin. Elementul-cheie al acestei rezoluții este apelul la „suspendarea altor negocieri privind semnarea acordului de asociere între UE și Siria care nu a fost încă semnat”, precum și faptul că „încheierea unui astfel de acord ar trebui să depindă de capacitatea autorităților siriene de a realiza în mod concret reformele democratice așteptate”. Aspect consemnat în mod corespunzător. Cu toate acestea, trebuie să subliniez și rezoluția admite și ea că „semnarea acestui acord a fost amânată la cererea Siriei din octombrie 2009”. Ne putem întreba doar, atunci, ce impact real va avea această declarație. Prin urmare, m-am abținut în privința acestui text.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Acest vot al Parlamentului nostru, care urmează mai multor rezoluții de la Revoluția iasomiei din Tunisia, este o dovadă că evenimentele din lumea arabă reprezintă un val, a cărui dimensiune și durată nu o poate prezice nimeni. Desigur, situația este diferită în fiecare dintre țări, însă, în cele din urmă, aceste mișcări populare reprezintă expresia unei dorințe de nezdruncinat pentru democrație, libertate și justiție. Uniunea Europeană nu trebuie să permită reprimarea prin violență a cererilor legitime și exprimate pașnic ale oamenilor, însă se pare, din păcate, că acesta este singurul răspuns al regimurilor aflate cu spatele la zid. Europa trebuie să se exprime cu fermitate, în special prin Înaltul Reprezentant/Vicepreședinte al Comisiei, astfel încât să își confirme sprijinul pentru demonstrațiile publice, care solicită respectarea în acele țări a valorilor fundamentale care sunt promovate și apărate de Uniune. Parlamentul nostru, care este privit ca un templu al democrației, trebuie să își reitereze solidaritatea cu aceste popoare și trebuie să le sprijine în procesul de tranziție democratică. Prin urmare, este esențial să ne revizuim relațiile cu țările din Africa de Nord, din Orientul Apropiat și din Orientul Mijlociu, astfel încât, împreună, să putem construi cu succes o zonă de stabilitate, pace și prosperitate.

Propunere de rezoluție RC-B7-0228/2011 (A patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez pentru această propunere de rezoluție. Cred că este important să se sporească eficiența ajutorului pentru dezvoltare și că este nevoie de o politică de sprijin coerentă în domenii precum comerțul și cooperarea pentru dezvoltare, schimbările climatice, agricultura etc. UE trebuie să adopte o poziție comună față de țările cel mai puțin dezvoltate (TPD) și nu ar trebui să permită crizelor economice și financiare să compromită dezvoltarea parteneriatelor cu țările mai puțin dezvoltate. În cadrul acestei conferințe, este esențial să fie reafirmat angajamentul global față de abordarea nevoilor specifice ale țărilor cel mai puțin dezvoltate în ceea ce privește durabilitatea dezvoltării în toate aspectele sale economice, sociale și de mediu, și față de sprijinirea acestora în eforturile lor de eradicare a sărăciei.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Înainte de conferința din Istanbul din luna mai, UE și-a reafirmat sprijinul pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) în țările în curs de dezvoltare și a confirmat încă o dată angajamentul său de a furniza programe specifice de ajutor. Deși s-au înregistrat progrese notabile în unele țări și regiuni, obiectivul de reducere la jumătate a nivelului sărăciei în lume este încă departe de a fi atins. Unsprezece milioane de copii încă mor în fiecare an din cauza unor boli tratabile, cea mai mare parte dintre aceștia înainte de vârsta de cinci ani; o persoană din patru nu are acces la apă potabilă; 114 milioane de copii încă nu au acces la educație primară; aproximativ 600 de milioane de femei sunt încă analfabete și la fel de mulți oameni nu au acces la progres.

Eșecul atingerii obiectivelor stabilite în 2001 nu va descuraja națiunile industrializate, care vor continua, dimpotrivă, să se asigure că țările care au nevoie de ajutor se află pe prima pagină a agendei internaționale, promovând furnizarea de noi surse concrete de finanțare și crearea de programe de cooperare. Ridicarea din nou a nivelului acestor țări și oferirea unui viitor pentru mii de persoane necesită angajament, o mare determinare politică și mobilizarea consecventă de resurse financiare, acestea fiind toate condiții pe care UE le îndeplinește.

  Pino Arlacchi (S&D), în scris. – Am votat împotriva propunerii comune privind cea de a patra Conferință a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate, deoarece propunerea nu este suficient de concentrată asupra problemei ineficienței ajutorului internațional. Propunerea și declarația Comisiei din cursul dezbaterii parlamentare ignoră discuțiile critice actuale privind ultimii 50 de ani de ajutor internațional pentru țările din sudul globului și ignoră lecțiile care trebuie învățate din eșecurile și succesele din trecut. De ce a fost un eșec monumental ajutorul pentru Africa? De ce au fost un eșec monumental politicile Băncii Mondiale privind dezvoltarea și reducerea sărăciei? De ce s-a soldat cu un scandal imens acordarea ajutorului extern Afganistanului în ultimii 10 ani? De ce au avut un succes enorm politicile de eliminare a sărăciei din China, Vietnam și Brazilia? Dacă nu putem răspunde acestor întrebări dificile, nu vom putea utiliza niciodată cele 60 de miliarde de euro din ajutorul pentru dezvoltare în beneficiul țărilor cel mai puțin dezvoltate.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am fost de acord cu această rezoluție. A patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate ar trebui să se concentreze asupra coerenței politicii de dezvoltare, deoarece aceasta este un factor important de reducere a sărăciei. În plus față de provocările existente, situația din țările cel mai puțin dezvoltate a fost exacerbată de recenta criză globală financiară, alimentară, ecologică și energetică. Prin urmare, această conferință a ONU ar trebui să fie orientată spre rezultate, pe baza unor indicatori clari și a obiectivului de reducere a numărului de țări aflate într-o situație asemănătoare la jumătate până în 2020, în combinație cu monitorizarea eficientă și transparentă și mecanisme de urmărire.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Este deplorabil faptul că 48 de țări sunt în prezent clasificate drept țările cel mai puțin dezvoltate (TPD) și că 75 % din cele 800 de milioane de locuitori ai acestor țări trăiesc cu mai puțin de 2 USD pe zi. Scopul pe termen lung al cooperării pentru dezvoltare ar trebui să consiste în crearea condițiilor pentru dezvoltare economică durabilă și pentru redistribuirea echitabilă a bogăției. Pacea și securitatea sunt vitale pentru eficiența politicii de dezvoltare, iar UE ar trebui să își coordoneze mai bine abordarea, pentru a soluționa problemele de stabilitate din aceste țări și pentru a sprijini eforturile de a consolida capacitățile necesare pentru construcția unor state pașnice, democratice și favorabile incluziunii. De asemenea, este esențial să se acorde prioritate securității alimentare, agriculturii, infrastructurii, consolidării capacităților și în special creșterii economice și accesului la tehnologie, precum și dezvoltării umane și sociale a țărilor în cauză.

  Corina Crețu (S&D), în scris. − După ce conferințele anterioare s-au focalizat pe principii, îmi exprim speranța că a patra Conferință ONU va fi orientată spre determinarea de rezultate, formulând indicatori clari pentru a reduce la jumătate numărul țărilor mai puțin dezvoltate până în 2020. Din cele 51 de țări slab dezvoltate, în care 78 % din populație trăiește cu mai puțin de 1.25 dolari pe zi, doar trei și-au depășit condiția în ultimii ani. Situația este îngrijorătoare, aceste țări fiind cele mai vulnerabile la șocuri precum crizele financiare și alimentare, schimbările climatice, confruntându-se, de asemenea, cu sărăcia extremă, lipsa infrastructurilor și șomajul în creștere. Această realitate arată că, din păcate, comunitatea internațională nu și-a dus la îndeplinire angajamentele formulate în Programul de acțiune de la Bruxelles. Îmi exprim speranța că în cadrul Conferinței, la care voi reprezenta Grupul Socialist, ne vom concentra asupra coerenței politicilor pentru dezvoltare și a modalităților de implementare a unor mecanisme inovatoare de finanțare, pentru a ajuta mai eficient aceste țări, care trebuie încurajate să implementeze politici adecvate.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece cred că cea de-a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate trebuie să propună măsuri pentru a face posibilă integrarea acestor țări în economia globală și să îmbunătățească accesul acestora la piețele UE. Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare sporirea ajutorului pentru aceste țări, în scopul de a minimiza costurile care rezultă din liberalizarea piețelor lor.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În ciuda asistenței tehnice și financiare oferite de-a lungul anilor țărilor cel mai puțin dezvoltate (TPD), este esențial să se recunoască faptul că țările nu au reușit să se debaraseze de acest statut și încă au deficiențe și nevoi permanente. Trebuie să menționăm circumstanțele excepționale din Capul Verde, așa cum o face rezoluția adoptată, deoarece țara a reușit, în ciuda lipsei resurselor, să depășească unele dintre dificultățile cu care se confrunta și să amelioreze condițiile de viață ale populației sale. Prin urmare, aș vrea să felicit populația din Capul Verde, guvernul și partidele acesteia în acest sens, deoarece au fost în măsură să ia măsuri într-un mod responsabil și respectabil: această țară vorbitoare de limbă portugheză este astăzi un exemplu de urmat pentru țările cel mai puțin dezvoltate. În ciuda limitărilor privind comerțul și a problemelor cu formarea și cu accesul la informații, la resurse și la unitățile de producție, nu poate fi subliniat îndeajuns faptul că subdezvoltarea acestor țări rezultă în principal din lipsa de calificare a factorilor de decizie și din ineficiența instituțiilor acestora, deoarece oamenii sunt foarte capabili în alte privințe.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) A patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (TPDIV) va avea loc la Istanbul, Turcia, în perioada 9-13 mai anul acesta. UE, care a inițiat procesul de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul programelor de eradicare a sărăciei – pentru care alocațiile financiare s-au triplat in ultimii ani –, este foarte implicată în organizarea acestei reuniuni. Parlamentul va fi reprezentat, de asemenea, de o delegație care va veni cu propuneri bine gândite, deși statutul său de observator nu îi va permite o vizibilitate mare, și sper ca acest lucru să reprezinte un impuls important pentru câștigarea „bătăliei” dezvoltării durabile și creșterii echitabile pentru aceste țări. Având în vedere că toate țările au responsabilități pentru sprijinirea țărilor cel mai puțin dezvoltate, pentru a îndeplini Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, sunt de acord cu propunerile incluse în această propunere de rezoluție comună și aș dori să se atingă obiectivul de a reduce la jumătate numărul de astfel de țări până în 2020. Această conferință trebuie să sprijine măsuri concrete, care să ajute la găsirea unor soluții la nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate și la combaterea sărăciei și care să asigure venituri și mijloace de trai decente.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) În contextul celei de-a patra Conferințe a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate, este oportun să se ia în considerare Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, adoptate de către Adunarea Generală a ONU în 2000, și să se evalueze punerea în aplicare a acestora, în special: eradicarea sărăciei și a foametei; promovarea egalității de șanse între femei și bărbați; creșterea și îmbunătățirea îngrijirii sănătății mamei/copiilor; combaterea HIV/SIDA; dezvoltarea durabilității mediului și realizarea educației primare universale. În ceea ce privește politica de dezvoltare, discrepanța dintre cuvintele și acțiunile UE este clară. Avem la dispoziție resursele pentru a eradica sărăcia. Acestea sunt chiar sporite de beneficiile dezvoltării științifice și tehnologice. Totuși, ceea ce observăm este o creștere a sărăciei la nivel global. Acesta este rezultatul sistemului care domină lumea: capitalismul, care este nedrept și inerent inegal. Aș sublinia importanța rezoluției alternative depuse de Grupul Confederal al Stângii Unite Europene – Stânga Verde Nordică, precum și amendamentele depuse la rezoluția comună – și, din păcate, respinse de majoritate – care se axează, inter alia, pe aspecte precum: suveranitatea alimentară, dezvoltarea agriculturii și necesitatea de a pune capăt șantajului UE față de o serie de țări în curs de dezvoltare pe baza așa-numitelor acorduri de parteneriat economic.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Este esențial să se sprijine țările cel mai sărace și mai fragile de pe planetă, printre care se află aproape 50 de țări, ale căror populații suferă din cauza efectele eșecurilor succesive de punere în aplicare a concluziilor conferințelor consecutive ale Organizației Națiunilor Unite.

În majoritatea cazurilor, această situație are drept cauză colonialismul și exploatarea bogățiilor și populațiilor lor. Nu inevitabilitatea sorții și nici limitările sau constrângerile naturale inevitabile fac aceste țări să fie sărace. Dimpotrivă: multe dintre acestea sunt bogate, foarte bogate în resurse naturale.

În alte cazuri, este continuarea exploatării capitaliste, cu nedreptatea și lipsa de umanitate a unui sistem – care este modul dominant de organizare economică și socială a lumii – care este susținut de relații asimetrice, care creează și susțin inegalități.

Acesta este rezultatul comerțului liber, dereglementării financiare, canalizării ilicite, însă permise a capitalului către paradisurile fiscale, precum și al războiului și conflictelor alimentate de dispute pentru resursele naturale.

În detașarea de bazele acestui sistem și într-o politică reală de cooperare și de ajutor pentru dezvoltare, bazată pe solidaritate se află posibilitatea emancipării acestor populații și a dezvoltării acestor țări.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris.– (SK) Peste 40 de țări din lume fac parte din categoria țărilor cel mai puțin dezvoltate. Salut încercarea UE de a participa activ la conferința la nivel înalt a ONU și mă aștept la stabilirea unor angajamente concrete ca urmare a acesteia. În ultimii 10 ani, cele mai sărace țări au înregistrat progrese mai mari decât în deceniul anterior. În ciuda acestui fapt, persistă totuși multe probleme: dependența tot mai mare de mărfuri importate, sărăcia, nivelul scăzut al capitalului uman, vulnerabilitatea la schimbările climatice și dezastrele naturale. Aceste probleme trebuie rezolvate din toate părțile, însă două puncte sunt deosebit de importante. În primul rând, aceste țări trebuie să obțină investiții în sectoarele productive ale economiei. În al doilea rând, este necesar să se ajute la construirea unor structuri democratice în aceste țări, permițându-le să decidă independent cu privire la prioritățile strategice, fără interferențe externe. Fluctuațiile pieței de mărfuri și consecințele care decurg din acestea reprezintă o problemă specifică, care trebuie rezolvată. Din perspectiva pe termen lung, răspunsul este diversificarea economiei. Din perspectiva pe termen scurt și mediu, este importantă controlarea șocurilor prețurilor, în special în domeniul produselor alimentare. În ceea ce privește poziția UE, este important să ne concentrăm asupra unor politici externe coerente. Documentul Comisiei de la 16 februarie este exhaustiv, însă trebuie să adopte o abordare mai critică. Trebuie să recunoaștem faptul că nu toate activitățile UE în domeniul comerțului sau al investițiilor străine directe sunt în conformitate cu politica de dezvoltare. În opinia mea, ar trebui să fie subordonate acesteia.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece de la a treia Conferință a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (TPD-III) și de la adoptarea Programului de acțiune de la Bruxelles au fost luate unele măsuri pozitive, de exemplu, inițiativa „Totul în afară de arme” și creșterile asistenței oficiale pentru dezvoltare, care s-a dublat între 2000 și 2008, și investițiile străine directe, care au crescut de la 6 la 33 de miliarde de dolari, făcând posibilă atingerea unei rate de creștere de 3 % în 19 țări. TPD-IV trebuie să fie orientată către rezultate, pe baza unor indicatori clari și a obiectivului de reducere a numărului de astfel de țări la jumătate până în 2020, în combinație cu o monitorizare eficientă și transparentă și mecanisme de urmărire. Aș sublinia necesitatea de a acorda prioritate securității alimentare, agriculturii, infrastructurii, consolidării capacităților, creșterii economice favorabile incluziunii, accesului la tehnologii și dezvoltării umane și sociale în țările cel mai puțin dezvoltate.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție. Cred că TPD-IV ar trebui să se concentreze asupra coerenței politicilor pentru dezvoltare ca un factor important pentru schimbarea politicii la nivel național și internațional, și solicit, prin urmare, ca procesele de elaborare a politicilor din toate domeniile – precum comerț, pescuit, mediu, agricultură, schimbări climatice, energie, investiții și finanțare – să sprijine nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, în scopul de a lupta împotriva sărăciei și pentru a garanta venituri și mijloace de existență decente. Îndemn UE să își onoreze angajamentele în ceea ce privește accesul la piață și reducerea datoriei și să reafirme importanța atingerii obiectivului AOD de 0,15 - 0,20 % din VNB pentru țările în cauză, prin mobilizarea în acest scop a resurselor interne și, ca o măsură complementară, prin conceperea unor mecanisme inovatoare de finanțare.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Cred că a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate trebuie să prezinte măsurile necesare pentru a face posibilă integrarea acestor țări în economia globală și pentru a le îmbunătăți accesul la piețele UE. Cu toate acestea, în ciuda eforturilor tuturor, obiectivele nu au fost atinse, deși Capul Verde iese în evidență aici, deoarece a înregistrat unele succese și a ridicat calitatea vieții cetățenilor săi la niveluri mai înalte decât celelalte țări cel mai puțin dezvoltate.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Criza economică din țările dezvoltate a adus cu sine restricții comerciale, care, la rândul lor, pun într-o situație dificilă țările cel mai puțin dezvoltate. Familiile aflate în pragul sărăciei absolute s-au confruntat cu o creștere de 15 % a prețului alimentelor în ultimele șase luni, care, potrivit datelor Băncii Mondiale, a crescut cu 29 % față de anul 2009. În consecință, cererea oficială recentă prezentată de țările sărace pentru ridicarea restricțiilor privind exporturile nu poate fi ignorată. Criza economică reprezintă cu siguranță un obstacol în calea negocierilor; cu toate acestea, negocierile dure pe seama unor oameni care trăiesc în sărăcie absolută sunt în cel mai bun caz discutabile din punct de vedere moral.

Această propunere de rezoluție, pe care am susținut-o, accentuează și scoate în evidență politici specifice pentru schimbarea acestei situații, atât la nivel național, cât și la nivel internațional, în numeroase sectoare, cum ar fi comerțul, pescuitul, mediul, sectorul agricol, schimbările climatice, energia, investițiile și sectorul financiar.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Parlamentul European dorește să contribuie la cea de-a patra Conferință a Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate prin această rezoluție. Eu susțin această contribuție, deoarece cred, de asemenea, că această conferință ar trebui să promoveze politici de dezvoltare coerente, prin promovarea unor măsuri în toate domeniile – precum comerțul, pescuitul, mediul, agricultura, schimbările climatice, energia, investițiile și finanțarea – pentru a oferi un sprijin puternic pentru nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, pentru a combate sărăcia și pentru a asigura venituri decente și mijloace de subzistență. Asemenea rezoluției pentru care am votat în favoare, aș dori, de asemenea, să sublinieze faptul că în 2007, Capul Verde a fost una din cele trei țări care s-au debarasat de statutul de TPD. Aceasta este o țară cu resurse puține, dar care a fost capabilă să lucreze pentru creștere economică și să combată sărăcia. Prin urmare, doresc să felicit populația din Capul Verde și guvernul acesteia.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Eu sunt pentru. Cu această rezoluție, Parlamentul European: 1. consideră că TPD-IV ar trebui să fie orientată spre rezultate, pe baza unor indicatori clari și a obiectivului de reducere a numărului de astfel de țări la jumătate până în 2020, în combinație cu o monitorizare eficientă și transparentă și cu mecanisme de monitorizare; 2. consideră că TPD-IV ar trebui să se concentreze asupra coerenței politicilor pentru dezvoltare ca un factor important pentru schimbarea politicii la nivel național și internațional; solicită, prin urmare, elaborarea de politici în toate domeniile – precum comerțul, pescuitul, mediul, agricultura, schimbările climatice, energia, investițiile și finanțarea – pentru a sprijini nevoile de dezvoltare ale țărilor cel mai puțin dezvoltate, în scopul de a lupta împotriva sărăciei și de a garanta un venit decent și mijloace de existență; 3. îndeamnă UE să își onoreze angajamentele în ceea ce privește accesul la piață și reducerea datoriei; reafirmă importanța atingerii obiectivului AOD de 0,15 - 0,20 % din VNB pentru TPD, prin mobilizarea în acest scop a resurselor interne și, ca o măsură complementară, prin mecanisme inovatoare de finanțare.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Începând de astăzi, există 48 de țări din lume clasificate drept cel mai puțin dezvoltate, cu aproximativ 800 de milioane de persoane care trăiesc cu mai puțin de 2 USD pe zi. Între 2000 și 2010, media indicelui de dezvoltare umană pentru țările cel mai puțin dezvoltate a crescut cu abia 0,04 %. Această creștere slabă le distanțează treptat de cele opt Obiective de Dezvoltare ale Mileniului stabilite de Organizația Națiunilor Unite în 2000.

Din fericire, în urma celei de-a treia Conferințe a Organizației Națiunilor Unite, au fost luate unele măsuri pozitive în domeniul asistenței oficiale pentru dezvoltare, care au făcut posibil ca 19 țări să atingă o rată de creștere de 3 %. Împărtășesc opinia raportorului în ceea ce privește sublinierea importanței celei de-a patra Conferințe a Organizației Națiunilor Unite. Obiectivele principale trebuie să se concentreze asupra politicilor de dezvoltare, asupra agriculturii și pescuitului, și trebuie să urmărească rezultate concrete și finanțare inovatoare. Sper că contribuția la dezvoltarea durabilă se va traduce, de asemenea, în sprijin pentru sănătate, educație și promovarea democrației și va susține respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale drept componente esențiale ale politicii de dezvoltare a Uniunii Europene.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) În prezent, există 48 de țări cel mai puțin dezvoltate (TPD), ceea ce înseamnă că fiecare a cincea țară din lume se încadrează în această categorie. Categoria TPD a fost creată de către Adunarea Generală a ONU la începutul anilor 1970, adică acum peste 40 de ani. De atunci, numărul de astfel de țări a crescut de două ori, și doar trei (Botswana, Insulele Maldive și Capul Verde) au reușit să iasă din acest grup. Acest lucru arată că sărăcia se răspândește, iar eficiența activităților întreprinse până în prezent este abia perceptibilă. Situația critică a fost agravată și mai mult de criza economică. Efectele sale au afectat țările cel mai puțin dezvoltate într-o mare măsură și au provocat continuarea aprofundării problemelor care apar acolo. Acestea apar, în special, ca urmare a datoriei, prețurilor ridicate ale alimentelor și combustibililor și pe fundalul schimbărilor climatice. Prin urmare, am susținut rezoluția privind cea de a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate cu toată convingerea și deplin conștientă de importanța acesteia.

Este nevoie de o analiză și de un diagnostic profund și cuprinzător al situației acestor țări și de propuneri concrete de soluții în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai ale cetățenilor din aceste țări pe termen scurt și, odată cu ieșirea din acest grup, pe termen lung. În calitate de membru al Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, aș dori să atrag atenția în mod special asupra lipsei unor mecanisme de control pentru activitatea întreprinsă. Nu ne lipsește voința politică și disponibilitatea de a ajuta, însă, din păcate, nu ne monitorizăm eforturile în mod adecvat, iar rezultatul este că acestea nu sunt foarte eficiente.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Fiind unul dintre autorii rezoluției privind cea de-a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate (TPD), consider că este absolut esențial ca Parlamentul European să dea dovadă de un angajament ferm față de locuitorii acestor țări. Creșterea numărului de state care se încadrează în această categorie (din anul 1971, numărul de TPD a crescut de la 25 la 48) impune comunității internaționale intensificarea eforturilor sale pentru a atinge obiectivul de a reduce la jumătate numărul de TPD până în 2020. Din acest punct de vedere, este esențial să se asigure o adevărată coerență politică între politicile care afectează în mod direct țările cel mai puțin dezvoltate, cum ar fi ajutorul pentru dezvoltare, comerțul, pescuitul, mediul, agricultura, schimbările climatice, energia, investițiile și finanțarea, în scopul de a reduce sărăcia și de a garanta venituri și mijloace de trai decente pentru locuitorii din TPD.

  Marie-Christine Vergiat (GUE/NGL), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluției Parlamentului European referitoare la cea de-a patra Conferință a Organizației Națiunilor Unite privind țările cel mai puțin dezvoltate. În această rezoluție, Parlamentul European susține principiul coerenței între diferitele politici ale UE în domeniul ajutorului pentru dezvoltare și al cooperării. Acest lucru înseamnă că în relațiile UE cu țările cel mai puțin dezvoltate, politicile din toate domeniile – inclusiv în domeniul comerțului, pescuitului, mediului, agriculturii, schimbărilor climatice, energiei, investițiilor și finanțării – trebuie să fie concepute astfel încât să sprijine nevoile de dezvoltare ale acestora. În plus, rezoluția reamintește importanța atingerii obiectivului AOD de 0,15 - 0,20 % din VNB pentru TPD și avertizează în legătură cu impactul negativ al achiziției terenurilor agricole, și anume exproprierea micilor fermieri și utilizarea nedurabilă a terenurilor și a apei. Principiul coerenței este conceput pentru a împiedica declarațiile de bune intenții care nu sunt niciodată traduse în acțiune și politicile sectoriale care intră în conflict. Acum acesta rămâne să fie pus în aplicare.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Am vrut să folosesc votul pentru a reitera angajamentul meu ferm față de lupta împotriva sărăciei, a cauzelor și efectelor sale. Se deschide o prăpastie inexorabilă între țările cel mai puțin dezvoltate și economia mondială, creând un cerc vicios, în care victimele sunt populațiile. Suntem răspunzători cu toții pentru întârzierile în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului, ceea ce face ca o acțiune coordonată din partea UE și ONU să fie urgentă. Domeniile prioritare sunt bine cunoscute: securitatea alimentară, accesul la apă și asistență medicală și alfabetizarea. Soluțiile sunt, de asemenea, bine cunoscute, însă regret că declarațiile de bune intenții sunt rareori traduse în acțiune. Și totuși, acționând pentru o mai bună distribuire a bogăției, sprijinind țările cel mai puțin dezvoltate pe calea creșterii și democrației și prin combaterea speculațiilor frenetice a prețurilor mărfurilor, aceste țări extrem de vulnerabile vor putea să scape de cercul vicios al sărăciei. Aceasta nu este doar o responsabilitate; aceasta este o cerință de securitate a Uniunii, deoarece sărăcia este adesea, din păcate, o sursă de instabilitate.

Propunere de rezoluție B7-0226/2011 (Raportul de țară pentru 2010 privind Islanda)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez pentru acest raport, deoarece susțin aderarea Islandei la UE, cu condiția ca guvernul să reușească să asigure sprijinul cetățenilor săi pentru acest angajament politic național.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții. Salut perspectiva aderării Islandei la UE, pentru că Islanda are o tradiție democratică și o cultură civică puternice, care îi vor permite ca să fie admisă în grupul statelor membre ale UE fără probleme. Cred că aderarea Islandei la UE ar consolida perspectivele Uniunii de a juca un rol mai activ și mai constructiv în Europa de Nord și în zona arctică, contribuind la guvernanța multilaterală și la soluții politice durabile în regiune. Islanda este deja un participant activ în cadrul Consiliului Nordic, precum și în politica UE privind Dimensiunea nordică, Consiliului euro-arctic al Mării Barents și Consiliul Arctic, care este principalul forum de cooperare multilaterală în regiunea arctică. Aderarea Islandei la UE ar ancora și mai mult prezența europeană în cadrul Consiliului Arctic. Islanda poate aduce, de asemenea, o contribuție valoroasă la politicile UE în domeniul mediului și al energiilor regenerabile, în special datorită experienței sale în ceea ce privește utilizarea energiei geotermale, protecția mediului și măsurile pentru a face față schimbărilor climatice.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru raportul de țară pentru anul 2010 privind Islanda redactat de colegul Cristian Preda deoarece consider că a sosit momentul să fie evaluate perspectivele europene ale acestui stat. De-a lungul negocierilor cu UE, autoritățile islandeze au dat dovadă de un angajament real față de acest proces și o voință politică puternică pentru a îndeplini în timp util totalitatea criteriilor de aderare. În primul rând, Islanda are o tradiție democratică îndelungată. Protecția drepturilor omului și cooperarea cu organizații internaționale de profil sunt puncte prioritare pe agenda politică islandeză. În plan economic, autoritățile au elaborat deja o strategie de pre-aderare pentru a asigura diversificarea sectoarelor de activitate și ieșirea din recesiune. Consider că Islanda are capacitatea de a-și asuma obligațiile care rezultă din calitatea de stat membru al UE. Țin să reamintesc faptul că în acest moment sunt îndeplinite condițiile pentru 10 capitole de negociere. În acest context, salut inițiativa Comisiei Europene de a începe negocierile de aderare cu Islanda în luna iunie a acestui an.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Acest raport oferă o bună imagine de ansamblu a stadiului actual al relațiilor dintre Uniunea Europeană și Islanda. Încă de la Tratatul de la Paris, am menținut legături de prietenie și cooperare strânse cu această țară. Ea a fost grav afectată de criza economică, financiară și bancară. Trebuie întreprinse reforme, iar noi trebuie să le încurajăm.

De la începutul procesului de aderare, am început un dialog deschis și constructiv cu guvernul islandez, care și-a exprimat, de asemenea, dorința de a adera la zona euro. Extinderea pentru a include Islanda va permite o mai mare coerență a politicii europene în regiunea arctică, în special în ceea ce privește pescuitul, transportul maritim, cercetarea științifică și conservarea mediului. Cu toate acestea, Europa nu este o cârjă sau un remediu pentru o criză economică. Ține de Islanda să subscrie în mod clar unui proiect real de integrare cu restul Europei.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Salut perspectiva de a avea o țară cu o puternică tradiție democratică și o cultură civică solidă drept nou stat membru al UE. Islanda a obținut rezultate bune în ceea ce privește apărarea drepturilor omului și asigurarea unui nivel înalt de cooperare cu mecanismele internaționale pentru protecția drepturilor omului. Aderarea Islandei la UE va consolida, prin urmare, rolul Uniunii în promovarea și apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în întreaga lume. Prin experiența sa, Islanda ar putea aduce, de asemenea, o contribuție valoroasă la politica UE în domeniul energiei regenerabile, în special în ceea ce privește exploatarea energiei geotermale, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice. Aderarea Islandei la UE va îmbunătăți perspectivele UE de a juca un rol mai activ și constructiv în nordul Europei și în zona arctică, prin contribuții la guvernarea multilaterală și soluții politice durabile pentru regiune.

  Diane Dodds (NI), în scris. – Am votat împotriva acestui raport. În graba extinderii, mă tem că acest Parlament și instituțiile UE ignoră probleme de importanță strategică pentru statele membre. Este foarte regretabil faptul că, încă o dată, Islanda și Insulele Feroe și-au umflat masiv capturile propuse de macrou în 2011, punând în pericol stocurile și viabilitatea industriei noastre de pescuit pelagic. Acest comportament scandalos expune minciuna potrivit căreia Islanda se află în avangarda gestionării durabile în domeniul pescuitului. Vara trecută, ca răspuns la poziția intransigentă a Islandei cu privire la această chestiune, ni s-a spus că suspendarea negocierilor pentru aderarea Islandei la UE era luată în considerare de către Comisie și totuși se pare că s-au întâmplat puține pe acest front. Aderarea Islandei la „Clubul UE” nu poate și nu trebuie să avanseze în timp ce Islanda ignoră în mod flagrant regulamentul acestui club. Așa cum a pus problema titlul unui ziar, chiar avem de gând să contemplăm cum Islanda trece de la falimentarea băncilor sale la a face să dispară pescuitul nostru cel mai valoros?

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului de țară pentru 2010 privind Islanda, deoarece cred că trebuie să sprijinim aderarea uneia dintre cele mai vechi democrații europene la UE, cu condiția ca cerințele necesare să fie îndeplinite, cum ar fi eliminarea vânătorii de balene și a comercializării produselor realizate din balene.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Dintre toate țările pentru care a fost propusă aderarea la Uniunea Europeană, Islanda este cea mai bine pregătită să facă acest lucru și să își asume valorile și principiile care ghidează acțiunile Uniunii. Cred că Uniunea va avea de câștigat din contribuția islandeză. În general, Islanda are aceleași standarde, iar în unele cazuri acestea sunt mai ridicate decât cele vizate în cadrul Uniunii. Cred că ajustările care încă trebuie să fie făcute nu vor fi de natură să întârzie procesul de aderare prea mult.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această propunere de rezoluție se referă la raportul de țară pentru 2010 privind progresul Islandei în vederea aderării la Uniunea Europeană. Negocierile privind aderarea Islandei au început în iulie 2010. Cred că trebuie să fie create condițiile necesare pentru finalizarea procesului de aderare a Islandei și pentru asigurarea succesului acestei aderări: aceasta este o țară cu o puternică tradiție democratică și o cultură civică robustă, iar aderarea sa va consolida rolul Uniunii Europene în promovarea apărării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în întreaga lume. Islanda face parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb și are o economie de piață care ar putea oferi anumite avantaje UE, în special în domeniul energiei regenerabile. Cu toate acestea, Islanda trebuie să dea dovadă de un interes real pentru aderare și să coopereze în rezolvarea problemelor restante în sectorul gestionării pescuitului. Conform raportului depus, au fost înregistrate unele progrese, însă există încă un drum lung de parcurs, în special în ceea ce privește sectorul pescuitului. Sper că aceste probleme nesoluționate pot fi rezolvate rapid, astfel încât procesul de aderare a Islandei să fie un succes.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) În principiu, poziția noastră în ceea ce privește procesele de aderare a unor noi țări la Uniunea Europeană este bine cunoscută: atunci când se ia decizia, aceasta trebuie să se bazeze pe voința persoanelor implicate, care trebuie respectată. Așteptăm, prin urmare, poziția populației Islandei în ceea ce privește aderarea, astfel încât să putem lua în considerare această poziție în viitor. Pe lângă acest principiu, ne-am abținut, de asemenea, de la acest vot din cauza bazei fundamentale a proceselor de extindere a UE, având în vedere caracterul capitalist al procesului de integrare și obiectivele pe care le urmărește. Odată ce regiunile periferice care rezultă din extinderile anterioare au fost epuizate, apare necesitatea continuării creșterii și ajungerii la noi piețe.

Suntem nemulțumiți în ceea ce privește unele dintre cerințele pe care Uniunea Europeană le impune Islandei, inclusiv cele din acest raport. De exemplu, cerințele de liberalizare a unui număr de sectoare, în special sectorul financiar, ceea ce este cu atât mai grav cu cât acesta a fost unul dintre sectoarele responsabile pentru criza care a avut loc acolo și din care a fost posibilă ieșirea numai datorită intervenției clare a statului.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Ne-am abținut de la acest vot din cauza poziției noastre privind extinderea Uniunii Europene. Așteptăm poziția populației islandeze cu privire la aderare, astfel încât să o putem lua în considerare în viitor.

Acestea fiind spuse, suntem nemulțumiți în legătură cu unele dintre cerințele pe care Uniunea Europeană le impune Islandei, inclusiv cele din acest raport, cu care nu suntem deloc de acord: de exemplu, cerințele de liberalizare a unui număr de sectoare, în special sectorul financiar, ceea ce este cu atât mai grav cu cât acesta a fost unul dintre sectoarele responsabile pentru criza care a avut loc acolo și din care a fost posibilă ieșirea numai datorită intervenției clare a statului și a populației.

Așteptăm evoluțiile viitoare, în special referendumul de la 9 aprilie 2011, pentru o poziție mai clară privind aderarea țării.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Aș dori să explic de ce mă abțin în legătură cu acest text, așa cum fac ori de câte ori este votat aici un raport cu privire la negocierile de aderare cu o țară europeană. Nu fac acest lucru pentru că mă îndoiesc de dreptul Islandei de a intra în Uniunea Europeană, ci pentru că eu consider că nu este o idee bună ca aceasta să adere. Într-adevăr, marea majoritate a populației Islandei pare să aibă același punct de vedere. Decizia de a solicita aderarea a fost luată într-un moment de panică, după prăbușirea sistemului bancar islandez, cu scopul de a beneficia de sprijin european.

Toată lumea știe că Islanda dorește să adopte moneda euro fără a fi membră a Uniunii Europene, ceea ce este stupid dacă ne gândim la implicațiile acestui lucru și că Islanda este membră a Spațiului Economic European și a spațiului Schengen. În orice caz, populația islandeză va fi cea care va decide în cele din urmă. Și sper că în cazul în care spune nu, să fie auzită.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, pentru că negocierile de aderare cu Islanda au fost lansate în iulie 2010 și este esențial să se creeze condițiile pentru a finaliza procesul de aderare cu Islanda și pentru a asigura succesul aderării. Islanda poate aduce o contribuție valoroasă la politicile UE, datorită experienței sale în domeniul energiilor regenerabile, în special în ceea ce privește utilizarea energiei geotermale, protecția mediului și măsurile pentru a face față schimbărilor climatice. Aderarea Islandei la UE ar consolida perspectivele Uniunii de a juca un rol mai activ și constructiv în Europa de Nord și în zona arctică, contribuind la guvernarea multilaterală și la soluții politice durabile în regiune. De asemenea, este esențial să se ofere cetățenilor UE informații clare și complete, bazate pe fapte în ceea ce privește implicațiile aderării Islandei. Trebuie depuse eforturi în acest scop și cred că este la fel de important să se asculte și să se abordeze preocupările și întrebările cetățenilor și să se răspundă opiniilor și interesele lor.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am sprijinit din toată inima rezoluția referitoare la raportul de țară pentru 2010 privind Islanda supus votului în Parlament. În anul care tocmai a trecut, Islanda și-a demonstrat disponibilitatea de a se conforma pe mai multe fronturi politicii europene și principiilor pe care se bazează aceasta. Puternica sa tradiție democratică și civică, progresele realizate în consolidarea independenței sistemului judiciar, precum și atenția deosebită acordată aspectului economic, care se apropie tot mai mult de îndeplinirea criteriilor stabilite de Europa, fac din aceasta o țară a cărei aderare la UE poate fi luată în considerare numai pozitiv, nu în ultimul rând pentru că ar consolida rolul Uniunii Europene în cadrul Consiliului Arctic. Apărarea drepturilor omului, consolidarea cadrului legislativ cu privire la libertatea de exprimare și accesul la informații, precum și ratele ridicate ale investițiilor în educație, cercetare și dezvoltare, care vizează combaterea nivelului ridicat al șomajului în rândul tinerilor, demonstrează sârguința țării și dorința sa fermă de a se alinia cu Europa. Ultimul cuvânt îl va avea populația Islandei: va vota într-un referendum și sper că vor opta în favoarea aderării la marea noastră familie europeană.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție, care, printre altele, „salută acordul la care au ajuns reprezentanții guvernelor Islandei, Țărilor de Jos și Regatului Unit în privința chestiunii Icesave, în special cu privire la garantarea rambursării costurilor aferente plății garanțiilor minime depunătorilor de la filialele Landsbanki Islands hf. din Regatul Unit și din Țările de Jos; salută aprobarea acordului cu o majoritate de trei pătrimi de către Parlamentul Islandei la 17 februarie 2011”; și „ia act de decizia Președintelui Islandei de a supune proiectul de lege unui referendum și speră să se încheie procedura în constatarea încălcării obligațiilor, inițiată la 26 mai 2010 de către Autoritatea de supraveghere a AELS împotriva guvernului Islandei”.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Acest text condamnă refuzul populației islandeze de a rambursa datoriile acumulate de băncile private, chiar dacă a votat cu o majoritate foarte mare împotriva rambursării. Textul obligă cu asprime populația să aplice criteriile de la Copenhaga. Acesta salută planurile FMI pentru țară. Textul propune o campanie condusă de Comisie în Islanda, conform modelului campaniei irlandeze, în perspectiva referendumului național privind aderarea la UE. Am votat împotriva acestor demonstrații repetate de putere împotriva poporului islandez și împotriva logicii brute de normalizare liberală a textului.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Islanda a luat măsuri concrete în vederea viitoarei aderări la UE și este cel mai bine plasată printre țările candidate pentru a îndeplini cerințele pentru aderare. Cu toate acestea, problema recentă cu privire la plata către Țările de Jos și Regatul Unit a fondurilor pierdute de cetățenii care au avut investiții într-o bancă islandeză care a dat faliment ar putea crea obstacole în calea aderării țării.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Islanda cooperează deja îndeaproape cu Uniunea Europeană în calitate de membru al Spațiului Economic European, al acordurilor Schengen și al Regulamentului Dublin. Islanda obține, de asemenea, rezultate foarte bune în domeniul protecției drepturilor omului. Există un nivel ridicat de investiții în domenii precum educația, cercetarea și dezvoltarea, ceea ce plasează Islanda pe o poziție bună la nivel internațional în aceste domenii. Cu toate acestea, este necesar acordul populației islandeze înainte de a putea vorbi despre aderarea Islandei la UE.

Ar fi recomandabil să se oprească orice propagandă a UE care vizează convingerea islandezilor de beneficiile aderării. În termeni economici, un raport al OCDE din luna mai 2010 spune că Islanda a reușit să își consolideze economia și, în ciuda crizei financiare, venitul său pe cap de locuitor este încă destul de mare. Prin urmare, proiectul are sprijinul meu.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) În primul rând, aș dori să precizez clar că posibila aderare a Islandei la Uniune este condiționată de acordul poporului islandez. Decizia trebuie să fie lăsată la latitudinea oamenilor și nu trebuie să fie influențată în continuare de către UE. În ceea ce privește raportul de țară, Islanda se remarcă în comparații internaționale în numeroase domenii, iar în altele chiar conduce: mă refer aici la domenii precum venitul pe cap de locuitor, educația, cercetarea și dezvoltarea, precum și apărarea drepturilor omului. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Islanda este una dintre cele mai vechi democrații europene. Dintre țările care doresc să adere la Uniunea Europeană, aceasta este cu siguranță țara cel mai bine pregătită, nu numai pentru că are principii și valori democratice similare celor din statele membre ale Uniunii, dar și pentru că are aceleași standarde sau standarde de dezvoltare chiar mai înalte. Am votat în favoarea acestui raport de țară pentru 2010, deoarece cred că odată ce au fost îndeplinite cerințele necesare de aderare, printre care aș sublinia eliminarea vânătorii de balene și a comercializării produselor din balene, UE va avea de câștigat în urma aderării acestei țări.

Cu toate acestea, problema aderării ar trebui să fie încadrată în mod corespunzător în politicile comune ale Uniunii și în politica comună în domeniul pescuitului în mod special. Ținând cont de ponderea relativă pe care o are sectorul pescuitului în cadrul economiei islandeze, este posibil să apară dificultăți de armonizare a politicilor intrinseci ale sectorului.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – În favoare. Cu această rezoluție, Parlamentul European, printre altele: salută perspectiva de a avea în calitate de nou membru UE o țară cu o tradiție democratică și o cultură civică puternică; subliniază faptul că aderarea Islandei la UE va consolida în continuare rolul Uniunii de promotor la nivel mondial și de apărător al drepturilor omului și al libertăților fundamentale; felicită Islanda pentru antecedentele sale bune în apărarea drepturilor omului și în asigurarea unui nivel înalt de cooperare cu mecanismele internaționale de protecție a drepturilor omului; sprijină activitatea continuă de consolidare a mediului legislativ cu privire la libertatea de exprimare și la accesul la informații; salută în acest sens Icelandic Modern Media Initiative, care a permis atât Islandei, cât și UE să adopte o poziție fermă în ceea ce privește protecția juridică a libertății de exprimare și informare.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Islanda candidează pentru aderarea la Uniunea Europeană din 2010. Am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție, pentru că sunt convinsă că această țară are o tradiție democratică și o cultură civică solidă și că aderarea sa va consolida și mai mult rolul UE de promotor la nivel mondial și de apărător al drepturilor omului și al libertăților fundamentale.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, deoarece susțin aderarea Islandei la UE.

Propunere de rezoluție B7-0225/2011 (Raportul privind progresele înregistrate pentru anul 2010 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez pentru această rezoluție care recomandă aplicarea Acordului de stabilizare și asociere cu UE, însă deplânge faptul că Consiliul nu ia în considerare deschiderea negocierilor, astfel cum a recomandat Comisia. Aș dori să îmi exprim și îngrijorarea față de tensiunile etnice aflate în creștere și față de lipsa dialogului politic și a libertății presei. Partidele politice ar trebui să încheie boicotarea parlamentului național și să intre într-un dialog cu instituțiile. De asemenea, regret și faptul că disputa cu Grecia continuă să blocheze drumul țării către aderarea la UE. Părțile implicate ar trebui să-și rezolve problemele bilaterale în spiritul bunei vecinătăți, ținând seama, înainte de orice, de interesele europene.

  Pino Arlacchi (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei propuneri pentru a pune capăt dezbaterii referitoare la declarațiile Consiliului European și ale Comisiei cu privire la raportul de țară privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM) pentru 2010. Cred că aceasta este o propunere foarte echilibrată. Aceasta exprimă îngrijorarea referitoare la situația politică actuală din FYROM, inclusiv la boicotarea parlamentului național de către partidele de opoziție și la riscul ca aceste evoluții să afecteze negativ programul de măsuri al acestei țări pentru aderarea la UE. De asemenea, propunerea felicită această țară cu ocazia aniversării Acordului-cadru de la Orhid, care rămâne piatra de temelie a relațiilor interetnice din această țară și solicită guvernului să promoveze un dialog cuprinzător între comunitățile etnice. Am apreciat și evaluarea pozitivă a eforturilor continue pe care FYROM le face pentru stabilizarea regiunii, existentă în propunere.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) În calitate de membră a delegației Parlamentului European pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, urmăresc cu mare atenție progresul acestei țări și cererea sa de a adera la Uniunea Europeană. Deși are încă multe lucruri de făcut în domeniile politic, judiciar, al administrației publice, al luptei împotriva corupției și al libertății de exprimare, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a progresat semnificativ în domenii cum sunt descentralizarea, învățământul și reforma sistemului penitenciar. Problemele bilaterale dintre această țară și Grecia nu trebuie să împiedice începerea negocierilor de aderare. Am votat în favoarea deschiderii acestor negocieri. În plus, aș dori să arăt că în această țară se vor desfășura în iunie alegeri anticipate. De aceea, solicit tuturor partidelor politice să își unească eforturile și să lucreze într-o strânsă colaborare, astfel încât să asigure aderarea țării la Uniunea Europeană.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am fost de acord cu acest raport. În 2005, Consiliul European a acordat statutul de țară candidată Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, însă nu a reușit de atunci să stabilească o dată pentru deschiderea negocierilor, în ciuda progreselor substanțiale realizate de această țară în direcția integrării în UE. În pofida progresului făcut, există încă instabilitate politică în Macedonia, care ar putea afecta procesul de integrare europeană. Lipsa dialogului dintre guvern și partidele de opoziție din țară împiedică ajungerea la un acord cu privire la aplicarea reformelor structurale. Reforma sistemului judiciar nu este finalizată în totalitate, mijloacele de informare în masă și administrația publică au fost politizate și problema nerezolvată a integrării grupurilor etnice împiedică Macedonia să progreseze în continuare și să pună în aplicare reformele necesare pentru a garanta principiile statului de drept și ale democrației. Cred că guvernul macedonean trebuie să implice mai mult partidele de opoziție în procesul de luare a deciziilor și să asigure un dialog deschis și constructiv cu privire la toate problemele pe care această țară le întâmpină în prezent.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru raportul de țară pentru 2010 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei deoarece consider că perspectiva europeană a Balcanilor este esențială pentru stabilizarea regiunii. In acest context, cooperarea cu Grecia este foarte importantă. Disputa asupra numelui Fostei Republici Iugoslave ocupă un loc central în discuțiile pe tema negocierilor de aderare, fiind unul dintre obstacolele din calea începerii negocierilor. Relațiile de bună vecinătate sunt esențiale în procesul de tranziție spre statutul de stat membru al UE. De aceea, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Grecia trebuie să găsească o soluție în problema denumirii statului. Până în acest moment, Grecia s-a dovedit un partener de discuție de încredere în privința celorlalte capitole. Este timpul ca cele doua state să ajungă la un consens pentru ca viitoarele negocieri de aderare să se desfășoare cu sprijinul tuturor statelor membre ale UE. În acest sens, apelul la mediatori externi neutri poate fi util, precum intervenția în dispută a Secretarului General al ONU.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) În conformitate cu rezoluțiile anterioare ale Parlamentului, regret faptul că cei din Consiliu nu au luat o decizie referitoare la deschiderea negocierilor de aderare, astfel cum a recomandat Comisia pentru al doilea an consecutiv. Procesul de extindere a UE este un instrument puternic pentru pacea, stabilitatea și reconcilierea din această regiune. Sunt îngrijorată în particular de menținerea unui șomaj ridicat, în special printre cei tineri, o problemă care este comună multor țări din regiune. Aș dori să-i solicit guvernului să pună rapid în aplicare măsuri mai eficiente pentru a îmbunătăți investițiile publice axate pe politicile de ocupare a forței de muncă și folosirea forței de muncă de bună calitate, pe crearea locurilor de muncă stabile și decente. Cu toate acestea, sunt mulțumită de adoptarea recentă a legii privind energia, care vizează liberalizarea pieței de electricitate a țării și este în conformitate cu directivele europene relevante. Salut și adoptarea strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă, însă trebuie făcute eforturi suplimentare în direcția punerii în aplicare a legislației în domeniul mediului, fiind necesară în acest scop alocarea unei finanțări adecvate. Aș dori să solicit o cooperare mai strânsă, pe baza standardelor UE, în chestiunile referitoare la mediu care au caracter transnațional, în special în domeniul calității apei, gestionării deșeurilor și protecției naturii.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL), în scris. – (EL) Grupul Confederal al Stângii Europene Unite/Stânga Verde Nordică este în principiu în favoarea extinderii către Balcanii de Vest, dacă popoarele din această zonă doresc acest lucru. M-am abținut de la votul asupra acestui raport specific, deoarece, pe lângă orice altceva, există puncte problematice, în legătură cu reformele economice propuse și cu modul în care trebuie să fie abordată chestiunea numelui. Pe baza experienței referitoare la extindere de până acum, cooperarea cu țările din Balcanii de Vest și procesul de integrare a acestora, în special într-un moment de criză economică, trebuie să contribuie la dezvoltarea durabilă și prosperitatea economică și socială a cetățenilor din țările de extindere și din Uniune.

Cu toate acestea, raportul insistă asupra opțiunilor de recompensare, cum sunt trimiterea de trupe în Afganistan și în alte părți ori promovarea politicilor economice, cum sunt privatizările care exacerbează recesiunea prin creșterea șomajului și a inegalităților sociale și reducerea drepturilor sociale. De asemenea, procesul de integrare trebuie să fie condus respectându-se dreptul internațional și procedurile internaționale. În acest caz particular, în ceea ce privește chestiunea referitoare la nume, raportul ar trebui să încurajeze respectarea și sprijinirea procedurii de găsire a unei soluții comune și acceptabile, sub egida ONU.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece îi recomandă încă o dată Consiliului să ia o decizie de deschidere a negocierilor de aderare cu fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Consiliul a acordat acestui stat statutul de țară candidată în 2005, însă, de atunci, nu a stabilit o dată pentru deschiderea negocierilor, în ciuda progreselor substanțiale pe care această țară le-a făcut în direcția aderării la UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Au existat unele întârzieri în procesul de integrare a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. În pofida acestui fapt, Macedonia a progresat în încercarea de a adopta acquis-ul comunitar și de a pune la dispoziția propriilor instituții structuri solide și bune practici, astfel cum a pledat UE. Criza politică care s-a abătut asupra țării, demonstrează clar că mai sunt multe de făcut și că mai este un drum lung de străbătut înainte ca aceasta să îndeplinească în mod obiectiv toate criteriile necesare pentru a avea posibilitatea reală de a adera. Doresc să fac un apel la Grecia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să caute să depășească divergențele dintre ele și să arate că sunt credincioase spiritului fondator și generos al UE, de care avem nevoie astăzi cu toții atât de mult.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această propunere de rezoluție se concentrează asupra progresului pe care l-a făcut Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei către integrarea în UE, pe parcursul ultimului an. În 16 decembrie 2005, Consiliul a acordat Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei statutul de țară candidată la aderare. În 2008, au fost stabilite principiile, prioritățile și condițiile pentru aderare, iar acestea sunt monitorizate de către Comisie. Deși evaluarea a fost pozitivă, există aspecte care trebuie îmbunătățite, astfel cum este dialogul cu Grecia asupra statutului noului stat membru, reforma administrației publice și a sistemului judiciar, combaterea crimei organizate și a corupției, respectul pentru libertatea de exprimare și cooperarea instituțională. Situația politică actuală, care include boicotarea parlamentului național de către partidele de opoziție, ar putea influența negativ prioritățile țării cu privire la UE. Părțile interesate trebuie să-și rezolve problemele bilaterale în spiritul bunei vecinătăți. Toți actorii trebuie să-și intensifice eforturile și să dea dovadă de responsabilitate și hotărâre în ceea ce privește rezolvarea tuturor chestiunilor rămase, care împiedică procesul de aderare pentru țara candidată și politica UE în regiune.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece în 2005, Consiliul European a acordat Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei statutul de țară candidată, însă nu a reușit de atunci să stabilească o dată pentru deschiderea negocierilor, în ciuda progreselor substanțiale realizate de această țară în direcția aderării la UE; întrucât problemele bilaterale nu ar trebui să reprezinte sau să fie utilizate ca obstacol în calea procesului de aderare, însă ar trebui să fie soluționate înainte de acordarea statutului de membru și întrucât continuarea procesului de aderare ar contribui la stabilitatea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și ar consolida dialogul interetnic. Problemele bilaterale ar trebui să fie rezolvate de părțile implicate într-un spirit de bună vecinătate și ținând seama de interesele generale ale UE. Toți actorii importanți și părțile implicate trebuie să-și sporească eforturile și să dea dovadă de responsabilitate și hotărâre pentru a rezolva toate chestiunile rămase, care, pe lângă faptul că împiedică procesul de aderare al țării candidate și politica UE în regiune, au repercusiuni și asupra relațiilor interetnice, a stabilității regionale și a dezvoltării economice. Documentul cere autorităților responsabile să consolideze independența și libertatea mijloacelor de informare în masă, aplicând standarde egale tuturor și crescând transparența cu privire la proprietarii acestora. Sunt îngrijorat de faptul că nu există un dialog suficient între guvern și partidele de opoziție și se înregistrează un climat general de neîncredere și confruntare. Este necesară continuarea reformei sistemului judiciar pentru a se asigura profesionalismul acestuia, eficiența și independența față de presiunile politice, extinderea luptei împotriva corupției și îmbunătățirea mediului de afaceri.

  Sandra Kalniete (PPE), în scris. – (LV) Procesul de extindere a UE constituie un stimul puternic pentru încurajarea procesului de pace, stabilitate și reconciliere din Balcani. Macedonia a făcut un progres important în democratizarea statului, datorită voinței politice de a deveni un membru deplin al familiei națiunilor europene. Comisia Europeană a evaluat acest progres și acum, pentru al doilea an consecutiv, a solicitat Consiliului European să deschidă negocierile de aderare cu Macedonia. Tot pentru al doilea an consecutiv, Consiliul nu a luat această decizie. Acest fapt creează impresia că unul dintre obstacolele nejustificate în calea deschiderii acestor negocieri îl constituie subiectele de dispută reciprocă, printre care se află și relația cu Grecia. Aceste dispute nu trebuie să blocheze procesul de aderare al Macedoniei, cu atât mai mult cu cât continuarea procesului de aderare ar promova stabilitatea și ar consolida și mai mult dialogul dintre comunitățile etnice în Macedonia.

Bineînțeles că Macedonia mai are încă multe lucruri de făcut pentru a-și reforma instituțiile guvernamentale și judiciare, a combate cu succes crima organizată și corupția și pentru a dezvolta dialoguri democratice în cadrul societății. Bineînțeles că acceptarea oricărui nou stat membru în UE, inclusiv a Macedoniei, va avea loc atunci când toate cerințele vor fi satisfăcute și numai cu acordul lipsit de ambiguitate al instituțiilor UE și al statelor membre. Tocmai din acest motiv este necesară începerea procesului de negociere pentru aderare, care sunt convinsă că va încuraja schimbări pozitive în Macedonia și în întreaga regiune.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Propunerea de rezoluție referitoare la raportul de țară privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru 2010, asupra căreia Parlamentul European a votat, a fost aprobată cu o largă majoritate și acordul câtorva grupuri politice. Aplaud eforturile făcute de această țară pentru a se alinia standardelor europene. Reforma sistemului judiciar, lupta împotriva corupției și reforma administrației publice și a sistemului penitenciar sunt câteva realizări importante în privința respectării acquis-ului comunitar. De asemenea, merită să fie lăudată preocuparea pentru acordarea autonomiei locale și adoptarea legii împotriva discriminării, ca și asumarea unui angajament față de egalitatea de gen. Totuși, libertatea de exprimare și independența mijloacelor de informare în masă continuă să fie o problemă. În plus, tensiunile crescânde dintre diferite grupuri etnice din țară sunt o cauză de îngrijorare. De aceea, în ciuda rezultatelor pozitive, cred că trebuie să se acorde în continuare atenție chestiunii instituționale, care este foarte sensibilă și este pusă la încercare. În concluzie, sper că procesul de apropiere de Europa va fi consolidat prin mijloace de acțiune îndreptate către acoperirea lacunelor care mai există încă în prezent.

  Monica Luisa Macovei (PPE), în scris. – Am votat în favoarea rezoluției pentru a recunoaște progresele Macedoniei în vederea integrării europene și pentru a sublinia obiectivele care au mai rămas de atins, în beneficiul poporului său. Este esențial să-i trimitem Macedoniei un semnal pozitiv referitor la viitorul său în cadrul Uniunii Europene, pentru a menține elanul european și a continua dialogul politic care a fost inițiat. Problema numelui care există între Macedonia și Grecia este exclusiv o problemă bilaterală, care nu ar trebui să influențeze deschiderea negocierilor de aderare. Mai mult, pe baza Acordului interimar din 13 septembrie 1995 dintre Grecia și Macedonia, prima a fost de acord să nu obiecteze față de cererea de apartenență depusă de Macedonia pe lângă instituțiile internaționale, acest lucru aplicându-se și procesului de negociere UE-Macedonia. În cadrul Comisiei pentru afaceri externe, am contribuit cu amendamente referitoare la administrația publică, sistemul de justiție și măsurile împotriva corupției.

Adoptarea strategiei naționale pentru reformarea administrației publice și crearea subcomisiei pentru Acordul de stabilizare și asociere sunt pași pozitivi pentru asigurarea capacităților și profesionalismului administrației publice. Subliniez faptul că unificarea jurisprudenței și publicarea tuturor hotărârilor judecătorești sunt esențiale pentru predictibilitatea juridică și încrederea publică în sistem.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru raportul privind Macedonia și salut eforturile continue făcute în lupta împotriva corupției manifestate, printre altele, prin aplicarea celei de-a doua runde de recomandări GRECO și intrarea în vigoare a amendamentelor la Codul penal. Încurajez autoritățile să continue aplicarea legislației pentru a combate corupția și îmbunătățirea independenței, eficienței și resurselor sistemului judiciar. Cu toate acestea, corupția rămâne predominantă și adresez un apel pentru intensificarea în continuare a eforturilor de a o eradica.

Subliniez urgența punerii în aplicare eficiente și imparțiale a unei legislații anticorupție, în special în ceea ce privește finanțarea partidelor politice și conflictele de interes. Atrag atenția asupra importanței de a se asigura funcționarea sistemului judecătoresc la adăpost de interferența politică și salut eforturile de sporire a transparenței și eficienței sistemului judecătoresc. Subliniez necesitatea de a se construi treptat un jurnal al punerii în aplicare în ceea ce privește urmăririle penale și condamnările, în raport cu care să se poată măsura progresul și solicit unificarea jurisprudenței pentru a se asigura predictibilitatea sistemului judiciar și încrederea publică.

  Kyriakos Mavronikolas (S&D), în scris. – (EL) În Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, încălcarea independenței presei, a sistemului judiciar și a planului urbanistic „Skopje 2014” este la ordinea zilei. În același timp, dialogul politic este în prezent stopat. Adăugând la acest nefericit climat intern și problema nerezolvată a numelui, este clar că perspectivele europene ale acestei țări sunt puse la grea încercare.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Această rezoluție solicită Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei să facă tot ceea ce este posibil pentru a-și liberaliza economia și piața de electricitate. Aceasta oferă țării lecții de democrație și chiar de jurnalism. Am votat împotriva acestui text arogant și de proastă calitate.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei s-a confruntat cu câteva obstacole pe drumul său către aderarea la UE. Deși aceasta a făcut progrese în adoptarea întregului acquis comunitar, dând instituțiilor sale structuri solide și bune practici, mai este cale lungă de parcurs. Astfel cum dovedește și criza politică care continuă să afecteze în mod negativ statul, mai sunt multe de făcut.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) La 9 aprilie 2001, Macedonia a fost prima țară din Balcanii de Vest care a intrat în Acordul de stabilizare și de asociere cu UE. Stadiul actual al reformelor începute în 2001 poate fi judecat ca fiind pozitiv în multe aspecte. În ceea ce privește sistemul judiciar, au fost adoptate dispoziții legale care să asigure independența față de presiunea politică și eficiența acestuia. Îmbunătățirile transparenței sistemului instanțelor judecătorești, în special în ceea ce privește gestionarea numărului mare de cauze în multe dintre instanțe, sunt și acestea de salutat. Se poate vedea deja că țara face progrese pe calea tranziției către o economie funcțională de piață, deși mai rămân încă multe etape de parcurs. Doar disputa cu Grecia în privința numelui său blochează aderarea Macedoniei la UE și se poate spera că aceasta va putea fi rezolvată în viitorul apropiat. Cu toate acestea, m-am abținut de la vot, întrucât unele aspecte ale raportului sunt foarte dezechilibrate.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului de țară privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru 2010. Procesul de aderare al Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei a suferit întârzieri importante, în pofida progresului socioeconomic pe care l-a înregistrat țara. Sper că diferențele existente și problemele regionale pot fi depășite, în beneficiul binelui comun european.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat pentru. Această rezoluție spune de fapt că PE este de acord cu evaluarea făcută în raportul de țară privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru 2010 al Comisiei și deplânge faptul că în Consiliu nu s-a luat o decizie privind deschiderea negocierilor de aderare, astfel cum a recomandat Comisia pentru al doilea an consecutiv și în conformitate cu rezoluțiile anterioare ale Parlamentului. Aceasta exprimă îngrijorarea față de situația politică actuală, inclusiv față de boicotarea parlamentului național de către partidele de opoziție și față de riscul ca aceste evoluții să poată afecta negativ planul de măsuri al țării pentru aderarea la UE și reamintește recomandările sale anterioare adresate Consiliului, de a începe imediat negocierile.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport, întrucât consider că a venit momentul pentru a deschide negocieri de aderare adecvate și autentice cu Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. De fapt, de la Consiliul European din 16 decembrie 2005, când acesta a acordat țării statutul de țară candidată la UE, nu au mai fost făcuți niciun fel de pași importanți sub acest aspect. Explicația trebuie găsită în trecut, în principal într-o serie de probleme din cadrul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, referitoare în special la boicotarea parlamentului național de către partidele de opoziție. Această problemă, împreună cu altele, considerate necesare pentru construirea unei democrații stabile, cum este existența unor mijloace de informare în masă libere și independente, trebuie rezolvate cât mai repede cu putință, astfel încât ambele părți să poată porni din nou pe drumul extinderii UE către est.

  Nikolaos Salavrakos (EFD), în scris. – (EL) Am votat împotriva acestui raport aparte, astfel cum am spus mai devreme în ședință, întrucât sunt de părere că, luând în considerare atât afirmațiile din numărul din 20 martie al publicației Sunday Times îndreptate împotriva raportorului, dl Zoran Thaler, cel care a înaintat inițial textul supus votului la data de 16 martie în Comisia pentru afaceri externe, înaintea dezvăluirilor făcute împotriva sa, și cel care ar putea să se bucure de prezumția de nevinovăție, cât și faptul că un nou raportor a fost desemnat, această propunere de rezoluție nu se bucură de o prezumție de credibilitate. După părerea mea, din perspectiva integrității și credibilității acestui Parlament, ar fi o greșeală să votăm asupra acestei propuneri înainte ca rezultatele anchetei să fie făcute publice după deschiderea procedurii de conciliere.

Propunere de rezoluție B7-0256/2011 (Situația din Republica Côte d’Ivoire)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestei rezoluții, întrucât trebuie să se pună capăt rapid situației de criză din Republica Côte d’Ivoire, deoarece aceasta a provocat deja un număr mare de decese. Comunitatea internațională recunoaște victoria democratică a dlui Ouattara și trebui acum să își intensifice din nou eforturile pentru a-l ajuta să preia puterea într-o manieră pașnică. Deoarece aceasta este o situație gravă, care nu numai că amenință alegerile legitime de natură electorală ale poporului, dar are și repercusiuni asupra încălcării drepturilor omului, UE trebuie să acționeze într-o modalitate diplomatică, prin intermediul tuturor mecanismelor pe care le are la dispoziție, astfel încât să ajute la normalizarea situației și, cel mai important, să prevină decese suplimentare.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, întrucât, în ultimele patru luni, Republica Côte d’Ivoire a intrat într-o criză politică profundă, cauzată de refuzul președintelui în exercițiu, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara, în pofida faptului că acesta din urmă a câștigat scrutinul prezidențial din noiembrie 2010 și a fost recunoscut ca învingător de către comunitatea internațională, în urma validării rezultatelor alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite. Conform surselor ONU, din decembrie 2010, în Republica Côte d’Ivoire s-au pierdut sute de vieți omenești, iar numărul exact al victimelor este foarte probabil mai mare, întrucât violența care se desfășoară în interiorul țării nu este întotdeauna relatată în presă. Atacurile sunt direcționate în mod intenționat împotriva forțelor de menținere a păcii și instituțiilor ONU. Sunt de acord cu necesitatea unei acțiuni politice internaționale rapide pentru a aborda situația umanitară din Republica Côte d’Ivoire și a preveni o nouă criză a migrației în regiune. Comisia și statele membre trebuie să își coordoneze eforturile cu alți donatori internaționali, pentru a răspunde necesităților urgente ale populației din Republica Côte d’Ivoire și din țările vecine. Sprijin atât sancțiunile impuse de Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Uniunea Africană și Consiliul Uniunii Europene, care includ interdicția de acordare a vizelor și înghețarea bunurilor tuturor persoanelor și entităților care se opun autorității președintelui legitim, cât și faptul că aceste sancțiuni vor fi în vigoare până la întoarcerea la putere a autorităților legitime.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Condamn cu hotărâre tentativele fostului președinte Gbagbo și ale celor care îl susțin de a nesocoti prin violență voința exprimată de oamenii din Republica Côte d’Ivoire și doresc să mă alătur cererii adresate dlui Gbagbo de a pleca de la putere imediat. Este regretabil că oamenii din Republica Côte d’Ivoire au fost obligați să plătească un preț atât de mare pentru a asigura respectarea voinței lor democratice, pe care și-au exprimat-o în cadrul alegerilor prezidențiale din noiembrie 2010. Aș dori să-mi exprim sprijinul meu deplin pentru îndeplinirea de către președintele Ouattara, guvernul său și poporul din Republica Côte d’Ivoire a misiunii de reconciliere, redresare și dezvoltare durabilă. Doresc să solicit deschiderea negocierilor pentru restabilirea păcii, stabilității și securității țării în cadrul misiunii dificile de a promova reunificarea națională.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției referitoare la situația din Republica Côte d’Ivoire, condamnând tentativele violente ale fostului președinte, dl Gbagbo, de a uzurpa puterea și subliniind necesitatea ca acesta să părăsească puterea imediat în favoarea președintelui ales în mod democratic, dl Ouattara, astfel încât să se restabilească pacea și democrația în țară.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În ciuda viziunii grandioase a lui Félix Houphouët-Boigny, Republica Côte d’Ivoire este astăzi o țară dezbinată de conflictul dintre dl Gbagbo și dl Ouattara, care amenință să continue la nesfârșit. Oamenii din Republica Côte d’Ivoire au privit cu îngrijorare și frică înaintarea militară a grupărilor respective, temându-se de colapsul securității și de creșterea destabilizării țării. Republica Côte d’Ivoire este încă un exemplu al pericolului pe care îl reprezintă conducerile dictatoriale care continuă în timp și care, odată cu căderea lor, lasă în urmă un vid instituțional și o lipsă a practicii democratice și a exercitării libertăților.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Conform exemplului pe care l-a dat pe tot parcursul existenței sale, Uniunea Europeană are datoria istorică de a se exprima împotriva tuturor încălcărilor drepturilor omului și de a încuraja respectarea dreptului popoarelor la autodeterminare, atât prin denunțarea acestora, cât și prin programe de dezvoltare. Am asistat de curând la o creștere a violenței și a masacrelor confirmate în Republica Côte d’Ivoire, unde procesul de democratizare nu este acceptat de toți cetățenii acesteia. Parlamentul a adoptat câteva rezoluții referitoare la situația politică din această țară, în special cea din 16 decembrie 2010. Alte instituții ale UE și instituții internaționale, cum sunt Consiliul de Securitate al ONU și Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (ECOWAS) au condamnat încălcările drepturilor omului în această țară, produse ca urmare a refuzului președintelui înlăturat, dl Gbagbo, de a accepta rezultatul alegerilor care a fost confirmat de către ONU, fapt care a condus la declanșarea unui val de violență în țară, având drept consecințe sute de decese și aproape un milion de refugiați. De aceea, sunt de acord cu măsurile prezentate aici și votez în favoarea acestei propuneri, întrucât consider că Parlamentul ar trebui să pledeze pentru o politică externă bazată pe valori și nu numai pe interese economice.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Noi nu am votat pentru această rezoluție și suntem în continuare îngrijorați în legătură cu situația de război din Republica Côte d’Ivoire, cu paralizia economică a țării și nivelurile ridicate de violență, care îi afectează pe oameni și care s-au transformat într-o criză umanitară.

Noi știm că există motive vechi care au condus la situația gravă din această țară, în special sărăcia și inegalitatea socială, care au fost atât moștenirea fostului colonialism, cât și a planurilor de ajustare structurală impuse timp de mulți ani de către FMI.

Aceste ultime patru luni de mizerie de după alegeri au arătat cât este de regretabil faptul că, pentru a găsi o soluție politică pașnică la această criză, comunitatea internațională, inclusiv UE, nu a utilizat suficient canalele diplomatice. Rolul Franței este îndeosebi nefericit, întrucât a preferat intervenția militară în locul utilizării canalelor diplomatice.

În consecință, noi insistăm ca toate părțile să pună capăt războiului și violenței și-i solicităm UE să acționeze în consecință.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Această rezoluție este o lecție demonstrativă de rea credință. Aceasta reușește performanța uluitoare de a nu vorbi niciodată reprobator despre campania dlui Ouattara, ale cărei atrocități sunt verificate pe teren de Organizația Națiunilor Unite din perspectiva amplorii acestora. Cu toate acestea, este adevărat că dl Ouattara, un musulman de origine non-ivoriană, pregătit la FMI în Washington, nu poate decât să vă obțină sprijinul. Rezoluția laudă activitatea Operațiunii Organizației Națiunilor Unite în Republica Côte d’Ivoire (UNOCI), deși chiar ONU s-a văzut obligată să ceară asistență Franței pentru salvarea misiunii sale și în special pentru asigurarea protecției cetățenilor străini.

Aceasta nu este decât o frumoasă demonstrație de eficacitate și utilitate! În ceea ce privește atenția pe care o acordați pentru a vă asigura că rezultatul alegerilor este respectat, ar fi bine ca aceeași atenție susținută să o acordați atunci când națiunile europene resping tratatele pe care le propuneți acestora. Într-adevăr, susțineți doar rezultatele care vă convin. O astfel de abordare în alb și negru, atât de mărginită, nu poate fi sprijinită, astfel cum nu poate fi sprijinită nicio rezoluție care beneficiază de o informare mai slabă decât articolele de presă europene, pe care pare să se bazeze aceasta.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document întrucât, în ultimele patru luni, Republica Côte d’Ivoire a intrat într-o criză politică profundă, cauzată de refuzul președintelui în exercițiu, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara, în pofida faptului că acesta din urmă a câștigat scrutinul prezidențial din noiembrie 2010 și a fost recunoscut ca învingător de către comunitatea internațională, în urma validării rezultatelor alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite. Toate eforturile diplomatice de a găsi o soluție pașnică la impasul politic de după alegeri, inclusiv cele ale Uniunii Africane, Comunității Economice a Statelor Vest-Africane și ale președintelui Africii de Sud, nu au fost încununate de succes. De la mijlocul lui februarie, luptele s-au intensificat atât în capitală, cât și în vestul țării, fiind însoțite de relatări alarmante referitoare la folosirea tot mai frecventă a artileriei grele împotriva civililor. În Republica Côte d’Ivoire au fost comise atrocități, inclusiv cazuri de violență sexuală, dispariții forțate, execuții extrajudiciare și folosirea excesivă și haotică a forței împotriva civililor, fapte care constituie crime împotriva umanității. Prin urmare, Parlamentul solicită președintelui Ouattara să faciliteze pacea și reconcilierea națională.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Criza politică și instituțională gravă, care a lovit de câteva luni Republica Côte d’Ivoire, a dat naștere unui val de violență care pare să nu aibă niciun sfârșit. Condamn cu fermitate tentativa fostului președinte Gbagbo de a răsturna în mod violent rezultatul legitim al alegerilor, la care acesta a fost învins de Alassane Ouattara. De câteva luni deja, Republica Côte d’Ivoire este scena unui război de gherilă urbană între suporterii fostului președinte și popor. Cred că tocmai în astfel de situații, în care drepturile fundamentale ale omului și esența idealului democrației sunt grav amenințate, Europa trebuie să-și facă auzită vocea cu putere și claritate, condamnând astfel de acte și arătându-și dezaprobarea vehementă și indignarea.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut această rezoluție care solicită tuturor forțelor politice din Republica Côte d’Ivoire să respecte voința poporului, exprimată liber prin rezultatul alegerilor prezidențiale din 28 noiembrie 2010, care a fost anunțat de Comisia electorală independentă și atestat de reprezentantul special al Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite și care l-a recunoscut pe Alassane Dramane Ouattara ca președinte ales al Republicii Côte d’Ivoire. Rezoluția cere tuturor partidelor din această țară să se abțină de la toate formele de coerciție ilegală și de încălcare a drepturilor omului, să prevină apariția unor astfel de situații și să protejeze civilii împotriva acestora.

De asemenea, rezoluția condamnă în termenii cei mai categorici tentativele fostului președinte Gbagbo și ale suporterilor săi de a uzurpa voința poporului din Republica Côte d’Ivoire prin instigarea la violență și subminarea integrității procesului electoral. În această privință, aceasta subliniază faptul că rezultatele alegerilor democratice trebuie să fie respectate pe deplin de către toți participanții, inclusiv de candidații învinși, și subliniază că eșecul de a aproba aceste rezultate ar pune în continuare în pericol pacea și stabilitatea din Republica Côte d’Ivoire.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Respectul pentru democrație este un principiu inalienabil al UE. În consecință, trebuie să condamnăm categoric evenimentele din Republica Côte d’Ivoire. Folosirea violenței împotriva civililor în Republica Côte d’Ivoire de către dl Gbagbo după pierderea alegerilor este inacceptabilă, iar acesta trebuie să demisioneze și să predea imediat puterea. Cei care sunt vinovați nu trebuie să scape nepedepsiți și trebuie să facem tot ceea ce ne stă în putință pentru a îi identifica și pune sub acuzare, la nivel internațional dacă va fi necesar, pentru crime împotriva populației civile, prin intermediul UE, care va putea oferi sprijinul necesar pentru investigații.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În urma rezultatului alegerilor din Republica Côte d’Ivoire, președintele Gbagbo – care a fost înlăturat prin vot democratic – nu a fost pregătit să accepte îndepărtarea sa din funcție. Nici tentativele de negociere, nici critica internațională nu au avut succes, rezultatul fiind o criză care a implicat conflicte violente. Este important să se mențină presiunea internațională, de exemplu, prin condamnarea în cei mai categorici termeni cu putință a încălcărilor drepturilor omului și a crimelor împotriva dreptului umanitar și prin impunerea de sancțiuni.

Eforturile de a oferi asistență în cazurile civililor răpiți, printre care se află și cetățeni ai UE, sunt importante într-o măsură egală. Cu toate acestea, rezoluția se referă doar la atrocitățile comise de trupele președintelui Gbagbo, care a fost înfrânt, și nu la acuzațiile aduse trupelor noului președinte ales Ouattara. Atunci când este vorba despre acte de violență, nu ar trebui să se facă nicio diferență în privința celui care le-a comis.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Încălcările grave ale drepturilor omului și actele de violență comise de președintele învins, Gbagbo, trebuie să fie condamnate de UE în cei mai categorici termeni. Dacă dreptul umanitar continuă să fie încălcat, trebuie impuse sancțiuni specifice. Cu toate acestea, este la fel de important să fie pedepsite crimele violente comise de ambele părți, cu alte cuvinte, și cele de care a fost acuzat noul președinte Ouattara. Pentru victimele atacurilor violente are puțină importanță cine a ordonat violența. Din acest punct de vedere, consider că rezoluția este prea părtinitoare.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Având în vedere criza politică, cu consecințele sociale grave cu care se confruntă țara, salut angajamentul luat de UE și exprimat de dna comisar Georgieva de a ajuta la rezolvarea crizei umanitare.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Votez pentru. Îmi alătur glasul acelora care: 1. regretă faptul că impasul politic de după alegeri nu a fost rezolvat în mod pașnic și că toate eforturile făcute în acest scop nu au fost încununate de succes; 2. condamnă pierderea tragică de vieți omenești și proprietăți în violența de după alegeri și solicită dlor Gbagbo și Ouattara să asigure respectarea drepturilor omului și a principiilor statului de drept; și 3. solicită dlui Gbagbo și dlui Ouattara să își asume responsabilitatea în vederea prevenirii în țară a oricărei violențe și răzbunări ulterioare luptei și să își demonstreze angajamentul față de tranziția democratică pașnică.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) În ultimele patru luni, Republica Côte d’Ivoire s-a afundat într-o criză politică adâncă. Refuzul fostului președinte, Laurent Gbagbo, de a ceda puterea lui Alassane Ouattara, învingătorul din alegerile prezidențiale din noiembrie 2010, a explodat într-o spirală a violenței în întreaga țară, care nu dă niciun semn de oprire. Luptele s-au intensificat de la mijlocul lui februarie, atât în capitală, cât și în partea vestică a țării, și continuă să ne parvină știri alarmante despre folosirea și mai frecventă a artileriei grele împotriva civililor. Până acum, eforturile diplomatice ale comunității internaționale nu s-au soldat cu niciun rezultat, în pofida validării rezultatului alegerilor de către Organizația Națiunilor Unite. A venit momentul să condamnăm tentativele fostului președinte Gbagbo și a suporterilor săi de a submina în mod violent dorința poporului din Republica Côte d’Ivoire. Laurent Gbagbo trebuie să demisioneze imediat și să cedeze puterea lui Alassane Ouattara, președintele ales în mod legitim.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Republica Côte d’Ivoire a fost aruncată timp de patru luni într-o criză politică gravă, cauzată de refuzul fostului președinte, Laurent Gbagbo, de a transfera puterea președintelui legitim, Alassane Ouattara. Această situație are consecințe umanitare deosebit de dezastruoase. Violența de după alegeri a generat strămutarea pe plan intern și refugierea a mai mult de un milion de persoane. Mai mult, acest flux masiv de refugiați poate reaprinde tensiunile evidente care există în regiune. Așadar, această criză riscă să continue. Salutând decizia Comisiei de a-și mări de cinci ori asistența umanitară, ridicând asistența europeană la 30 de milioane de euro, este esențial pentru Uniunea Europeană să facă tot ceea ce poate pentru a ajuta cele mai vulnerabile grupuri de populație și pentru a monitoriza nevoile lor schimbătoare.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Am fost nerăbdătoare să sprijin această rezoluție care condamnă cu claritate atrocitățile comise împotriva populației civile de milițiile loiale fostului președinte al Republicii Côte d’Ivoire, Laurent Gbagbo. Încetarea conflictului prin mijloace democratice ar fi fost preferabilă, însă nivelul de violență atins în Abidjan și atitudinea intransigentă și autodistructivă a președintelui destituit au necesitat intervenția ONU pentru a proteja civilii și a-l ajuta pe președintele legitim, Alassane Ouattara, să își preia puterea. Prin urmare, această rezoluție sprijină intervenția forțelor franceze sub controlul ONU, care contribuie atât la punerea în aplicare a legii și a rezultatului alegerilor, cât și la protejarea vieții civililor și cetățenilor europeni. După restabilirea statului de drept, autoritățile legitime din Republica Côte d’Ivoire, cu sprijinul comunității internaționale, vor trebui să se asigure că Laurent Gbagbo, candidatul învins în alegerile prezidențiale recente, împreună cu toți funcționarii suspectați de încălcări ale drepturilor omului, sunt judecați pentru acțiunile lor. În final, consider că UE trebuie să continue să își onoreze angajamentul de a-i oferi sprijin Republicii Côte d’Ivoire pe termen lung, pentru a ajuta la reconcilierea națională și la reconstrucția și stabilizarea țării.

Propunere de rezoluție B7-0198/2011 (Revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea estică)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez pentru acest raport, întrucât are obiective importante, cum sunt liberalizarea vizelor, acordurile de liber schimb, contactele cu societatea civilă și neutilizarea forței în ceea ce privește implicarea UE în conflicte, ca și autodeterminarea și integritatea teritorială.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) De când a fost lansată în 2004, politica europeană de vecinătate (PEV) a condus la consolidarea relațiilor cu țările partenere. Parteneriatul estic este un cadru politic semnificativ pentru aprofundarea relațiilor cu țările partenere, bazat pe principiile asumării și responsabilității comune. Prioritățile Parteneriatului estic includ dezvoltarea democrației, buna guvernanță și stabilitatea, integrarea economică și convergența cu politicile UE, în special cu privire la mediu, schimbările climatice și securitatea energetică. Punerea în aplicare a politicii europene de vecinătate se confruntă cu câteva obstacole, de prin urmare, revizuirea PEV trebuie să includă priorități clare de acțiune, o evaluare comparativă clară și o diferențiere bazată pe performanță. PEV trebuie să continue să se bazeze pe principiile democrației, statului de drept, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale și trebuie să sprijine reformele politice, sociale și economice ale celor mai apropiați dintre partenerii noștri.

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru inițiativa Comisiei și a Consiliului de a revizui Politica Europeană de Vecinătate, pentru dimensiunea estică. Această politică a dat rezultate datorită flexibilității sale, iar acum trebuie să se adapteze noilor realități din regiunea Europei. Tocmai de aceea este necesară o mai bună ajustare la specificul fiecărei țări incluse în program. Consider că nu situarea geografică ci angajamentul statelor partenere, ar trebui sa aibă cel mai important rol. Însă oamenii sunt în centrul reformelor unui stat. Estul și sudul trebuie să aibă aceleași șanse, fiind necesară o reechilibrare a Politicii de Vecinătate. Fostele state sovietice au în egală măsură nevoie de cooperarea cu UE, fapt susținut și de Joe Biden cu ocazia vizitei sale recente la Chișinău. Precizez că Republica Moldova este liderul reformelor în cadrul Parteneriatului Estic.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece revizuirea dimensiunii estice a politicii europene de vecinătate include obiective majore, cum sunt procesele democratice, buna guvernanță și stabilitatea, integrarea economică, mediul, schimbările climatice și securitatea energetică. Parlamentul European consideră că combaterea corupției, în special a celei din cadrul poliției și sistemului judiciar, ar trebui să fie o prioritate principală pentru UE în dezvoltarea relațiilor sale cu partenerii estici. În plus, este necesar să se intensifice eforturile de combatere a rețelelor internaționale de crimă organizată și să se intensifice cooperarea polițienească și judiciară cu agențiile competente ale UE. Este foarte important ca organizațiile societății civile să-și desfășoare activitatea în mod activ, în special în domeniul drepturilor omului, promovând procesele democratice și asigurând libertatea mijloacelor de informare în masă. Doresc să subliniez importanța libertății de expresie și a unor mijloace libere și independente de informare în masă, inclusiv Internetul, pentru dezvoltarea democrațiilor. De asemenea, aș dori să subliniez importanța sindicatelor și a dialogului social ca parte a dezvoltării democratice a partenerilor estici.

  Cristian Silviu Bușoi (ALDE), în scris. − Rapoartele Comisiei cu privire la PEV oferă o imagine a beneficiilor reale ale politicii de bună vecinătate dar și a provocărilor. Este necesară o revizuire a PEV și o abordare diferită a felului în care Uniunea răspunde progreselor făcute de țările vecine în ceea ce privește reformele socio-economice prin acordarea de sprijin financiar și politic și prin adaptarea la nevoile specifice ale fiecărei țări. Parteneriatul estic oferă un cadru politic pentru consolidarea relațiilor dintre UE și vecinii săi de la est și a continuării reformelor socio-economice în țările partenere. Este necesară o evaluare a progreselor înregistrate de fiecare țară printr-o analiză comparativă bazată pe criterii prestabilite dar nu fără a lua în calcul particularitățile fiecărei țări. „O perspectivă europeană, inclusiv articolul 49 din Tratat constituie un motor al reformelor din aceste țări”. Parlamentul trebuie să joace un rol important atât în stabilirea criteriilor de evaluare cât și în consolidarea libertății și a democrației în țările vecine partenere.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) În primul rând, doresc să îl felicit pe colegul meu deputat, dl Siwiec, pentru activitatea excelentă pe care a desfășurat-o și pentru colaborarea, sau mai bine spus, sinteza ideilor pe care am obținut-o asupra principiului general de revizuire a politicii europene de vecinătate (PEV). Pe lângă ceea ce am spus deja despre rezoluția asupra dimensiunii estice, pentru care am fost raportor, doresc să mai accentuez necesitatea ca ambele dimensiuni al PEV să favorizeze în viitor o abordare ascendentă și să subliniez faptul că doar o mai mare implicare a comunităților locale și a societății civile va asigura o eficacitate maximă a punerii în aplicare a PEV de către UE. De asemenea, mai sper că UE nu va favoriza stabilitatea pe termen scurt în defavoarea intereselor și apărării constante a opiniei publice și a libertății individuale și colective a acesteia, cu un accent deosebit asupra drepturilor femeilor, astfel cum am declarat în discursul meu. Deși sunt deosebit de mulțumit de rezultatele obținute în cadrul acestor două rapoarte, regret într-adevăr, într-o oarecare măsură, faptul că Parlamentul și Comisia nu au profitat în mod deplin de această oportunitate pentru a diferenția odată țările din PEV de la est de țările care, în mod potențial, vor deveni în cadrul PEV partenerii noștri de la sud de UE.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Obiectivul rezoluției referitoare la dimensiunea estică a politicii europene de vecinătate (PEV) este de a recomanda ca următoarea revizuire strategică a PEV să consolideze diferențierea între state, pe baza respectivelor aspirații și angajamente ale acestora, atunci când sunt urmate de progres real și pași concreți. Trebuie luate în considerare caracteristicile fiecărui partener, inclusiv scopurile și potențialul acestuia. Valorile europene fundamentale care includ democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, independența sistemului judiciar și combaterea corupției, sunt bazele pe care a fost stabilită PEV, iar acestea trebuie să rămână principala măsură de evaluare a rolului partenerilor estici. Libertatea presei și combaterea corupției ar trebui să constituie o prioritate pentru UE atunci când stabilește relații cu aceste țări, iar acest lucru ar trebui să se reflecte în cadrul general de dezvoltare instituțională.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Obiectivele UE sunt foarte largi și se bazează pe extinderea către țările învecinate pentru a crea o zonă vastă de liberă circulație a persoanelor și bunurilor. În aceste circumstanțe, politica europeană de vecinătate a UE (PEV) are un rol vital în strategia pentru creștere și dezvoltare a acesteia. În acest scop, au fost adoptate mai multe instrumente și rezoluții, în special Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și deciziile importante ale politicii externe și de securitate comună. În consecință, sunt mulțumit de adoptarea acestui raport și a măsurilor propuse, în particular de consolidarea finanțării și cooperării din diverse sectoare, împreună cu desfășurarea unei noi reuniuni la nivel înalt a parteneriatului estic, în a doua jumătate a anului 2011. Doresc să atrag atenția asupra necesității ca UE să-și intensifice dialogul cu organizațiile societății civile din aceste țări, consolidând comerțul liber și promovând stabilitatea, încurajând schimbul de experiență și mobilitatea dintre statele membre și aceste țări și promovând dialogul multilateral.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece revizuirea dimensiunii estice a politicii europene de vecinătate include obiective fundamentale cum sunt democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, economia de piață, dezvoltarea durabilă și buna guvernanță. Aceasta accentuează faptul că PEV continuă să reprezinte un cadru de importanță strategică pentru aprofundarea și consolidarea relațiilor cu partenerii noștri cei mai apropiați în vederea susținerii reformelor politice, sociale și economice ale acestora și subliniază importanța menținerii principiului asumării comune în ceea ce privește conceperea și aplicarea programelor și acțiunilor. Parteneriatul estic a fost lansat drept cadru politic pentru progresul dimensiunii estice a PEV, care vizează aprofundarea și consolidarea relațiilor dintre UE și vecinii săi de la est, continuând parteneriatul politic, integrarea economică și armonizarea legislativă și sprijinind în același timp reformele socioeconomice în țările partenere. Doresc să subliniez că reformele economice trebuie să se alăture reformelor politice și că buna guvernanță poate fi obținută doar printr-un proces decizional deschis și transparent, bazat pe instituții democratice. Este deosebit de important să se încurajeze mai mult cooperarea regională în zona Mării Negre și să se consolideze politicile UE adresate regiunii Mării Negre, în special prin lansarea unei strategii complete a UE pentru Marea Neagră și prin asigurarea resurselor financiare și umane adecvate pentru punerea eficientă în aplicare a acesteia.

  Cătălin Sorin Ivan (S&D), în scris. – Am încurajat întotdeauna politica de vecinătate a Uniunii Europene pentru zona estică și acest lucru se poate vedea în toate activitățile mele anterioare. Susțin revizuirea politicii europene de vecinătate, în principal întrucât aceasta este necesară pentru a se contribui în mod substanțial la asigurarea unei integrări mai solide a drepturilor omului și a principiilor politice în analiza situației politice din țările terțe. Aceasta subliniază evoluțiile pozitive referitoare la drepturile omului și democratizare în unele țări partenere și unele evoluții negative în altele, în special în Belarus. Am considerat, de asemenea, important faptul că aceasta acordă o atenție deosebită mobilității studenților, cadrelor universitare, cercetătorilor și oamenilor de afaceri, asigurându-se că se pun la dispoziție resurse suficiente, consolidând și extinzând programele existente de burse. Pentru toate aceste motive, sprijin revizuirea politicii europene de vecinătate.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Revizuirea politicii de vecinătate trebuie să asigure în continuare rezolvarea problemelor specifice pe care regiunile situate la frontiera Uniunii Europene le au de înfruntat. Consider că este nevoie de o capacitate administrativă semnificativă pentru a putea gestiona probleme atât de diverse. Pe lângă provocările demografice, schimbările climatice, competitivitatea economică și calitatea vieții, regiunile ce au frontiere cu state non-membre au de gestionat o serie de consecințe ale unei soluționări necorespunzătoare a unor probleme. Este cazul modului în care sunt gestionate, de exemplu, calamitățile naturale. Intervențiile în situații de urgență sunt extrem de dificile dacă vecinii nu au capacitate de reacție și nici regiunea însăși nu poate răspunde întregii situații. De aceea, am propus ca regiunile situate la frontiera UE, care au granițe cu cel puțin 2 state non-UE, să fie considerate regiuni platformă și susținute în mod corespunzător. Este nevoie ca politica de vecinătate să ia în calcul capacitatea regiunilor situate în interiorul UE, dar cu granițe externe, de a face față problemelor care sunt mult mai complexe, iar sprijinul financiar trebuie să fie pe măsură.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru această rezoluție și încurajez țările din regiune să coopereze mai mult între ele și să se angajeze într-un dialog consolidat și prelungit la toate nivelurile relevante privind domenii precum libertatea, securitatea și justiția și în special gestionarea frontierelor, migrația și azilul, combaterea criminalității organizate, traficului de persoane, imigrației ilegale, terorismului, spălării banilor și a traficului cu droguri, precum și cooperarea la nivel polițienesc și judiciar. Rezoluția reamintește că bunele relații de vecinătate constituie una dintre cele mai importante condiții prealabile care trebuie îndeplinite de țările PEV pentru a înregistra progrese în vederea aderării la UE.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Noua politică europeană de vecinătate care ne-a fost promisă este doar același lucru, cu câteva licăriri suplimentare de luciditate democratică. Atunci când vine vorba despre dimensiunea estică, totul este prevăzut: zonele de liber schimb, sprijinul pentru proiectele Nabucco și AGRI și subcontractarea gestionării fluxurilor migrației. Nu s-a modificat nimic. Am votat împotrivă. UE nu este un stat și nici o democrație, însă se comportă deja ca o putere imperialistă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Inițial, cele trei țări din Caucazul de Sud au fost excluse din politica europeană de vecinătate și au fost incluse doar în raza de acțiune a politicii de vecinătate. Planurile de acțiune în vederea aprofundării relațiilor bilaterale sunt un instrument important al politicii europene de vecinătate, care sunt negociate individual pentru fiecare țară, deoarece, în practică, fiecare țară urmează propriul său drum. Regiunea Caucazului de Sud este caracterizată în special de o serie de conflicte, a căror soluție finală este considerată chiar de către experți extrem de dificilă în anumite cazuri.

În acest context, este important să clarificăm în mod repetat faptul că politica UE de vecinătate nu conduce automat la aderare (ca în cadrul procesului de extindere). Aceasta este mai degrabă preocupată de aspectele politicii de securitate și de sporirea stabilității. Acest lucru nu este exprimat în mod suficient în cadrul rezoluției, motiv pentru care nu am votat în favoarea sa.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Politica europeană de vecinătate este un instrument de asigurare a stabilității și de promovare a structurilor pașnice și democratice, dar și unul de aprofundare a relațiilor bilaterale cu țările din jurul UE. În particular în țările din Caucazul de Sud, sunt încă multe lucruri de făcut, în special având în vedere faptul că regiunea face în mod repetat obiectul conflictelor. Politica europeană de vecinătate nu este și nu trebuie să fie o etapă preliminară a politicii de extindere. Sentimentul meu este că acest lucru nu este clarificat și de aceea nu pot sprijini această propunere.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Politica europeană de vecinătatea (PEV) s-a dovedit a fi un instrument de politică externă eficient, promovând și consolidând relațiile cu țările terțe, cu anumite beneficii tangibile. Obiectivul final al unei politici de vecinătate eficiente este de a garanta pacea. Parteneriatul estic este un cadru politic care este important pentru aprofundarea atât a relațiilor cu țările partenere, cât și a relațiilor dintre acestea, pe baza principiului îndatoririlor și responsabilităților comune. Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece mai consider și că, astfel cum se recomandă aici, consolidarea relațiilor dintre toate țările necesită o mai mare angajare comună și un progres suplimentar către buna guvernanță și standardele democratice.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei rezoluții care reafirmă necesitatea de revizuire a politicii europene de vecinătate (PEV) pe baza susținerii valorilor și principiilor fundamentale ale UE și a unei implicări mai mari a societății civile și a comunităților locale și care scoate în evidență importanța dimensiunii estice a PEV ca instrument pentru consolidarea relațiilor UE cu vecinii de la est, în vederea sprijinirii reformelor economice, sociale și politice în acele țări și consolidării angajamentului acestora față de valori și principii comune, precum democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și buna guvernanță, în contextul integrării europene.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Votez pentru. Îmi alătur glasul celor care salută progresul înregistrat în relațiile dintre UE și țările învecinate în cadrul PEV și reafirmă valorile, principiile și angajamentele care stau la baza PEV, printre care se numără democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, economia de piață, dezvoltarea durabilă și buna guvernanță; consideră că PEV continuă să reprezinte un cadru de importanță strategică pentru aprofundarea și consolidarea relațiilor cu partenerii noștri cei mai apropiați în vederea susținerii reformelor politice, sociale și economice ale acestora și subliniază importanța menținerii principiului asumării comune în ceea ce privește conceperea și aplicarea programelor și acțiunilor.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) În temeiul articolului 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea trebuie să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate în vederea stabilirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate. Astfel cum am observat, politica europeană de vecinătate a condus într-o foarte mare măsură la o consolidare a relațiilor cu țările partenere și a adus multe beneficii tangibile binelui comun. Cu toate acestea, provocările încă există, iar atenția trebuie să se îndrepte acum asupra priorităților de acțiune, cu indicatori de referință mai eficienți, în special în ceea ce privește Parteneriatul estic. Parteneriatul cu vecinii noștri din Est reprezintă un cadru politic de mare importanță pentru bunăstarea UE, iar platforma de lucru a acestuia se concentrează asupra a patru teme: democrație, bună guvernanță, integrare economică și convergență cu politicile europene. Din nefericire, conflictele care s-au declanșat în acest moment în aceste țări subminează grav dezvoltarea lor socială, economică și politică și constituie un obstacol important pentru cooperarea și securitatea regională, astfel cum au arătat recentele revolte din Tunisia și Egipt. Mi-aș dori să văd o revizuire strategică a politicii europene de vecinătate, care se bazează pe valorile europene, care sunt împotriva regimurilor opresive și care sprijină aspirațiile democratice legitime ale popoarelor din Est.

  Czesław Adam Siekierski (PPE), în scris. – (PL) De la crearea sa, politica europeană de vecinătate a adus beneficii tangibile tuturor părților implicate. Aceasta creează un cadru pentru cooperare, care are o importanță strategică pentru sprijinirea reformelor economice, sociale și politice ale celor mai apropiați parteneri ai noștri. Parteneriatul estic se concentrează asupra dezvoltării democrației, bunei guvernări și stabilității, a integrării economice și atingerii unor relații mai strânse cu politica UE. De la crearea PEV, în multe țări partenere, progresul a fost notabil în domeniile drepturilor omului, democratizării vieții publice și în cel al reformelor economice. Doar Belarus participă într-o măsură limitată la cooperarea cu UE, iar participarea în continuare a acestei țări la PEV trebuie condiționată de bunăvoința sa de a respecta principiile fundamentale ale democrației și libertății.

Trebuie acordată atenție combaterii corupției, legii electorale și modului de desfășurare a alegerilor, astfel încât acestea să fie în conformitate cu standardele dreptului internațional. Sprijinul pentru Adunarea Parlamentară EURONEST trebuie să fie exprimat prin scoaterea în evidență a rolului acesteia în consolidarea democrației și dezvoltarea cooperării cu țările Parteneriatului estic.

  Bogusław Sonik (PPE), în scris. – (PL) Rezoluția Parlamentului European referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate trebuie să facă față provocărilor care au apărut în ultimele luni în vecinătatea noastră, atât în cadrul dimensiunii estice, cât și în cel al dimensiunii sudice. Aceste evenimente au demonstrat inadecvarea implicării actuale a UE în zona de vecinătate. Este necesară schimbarea de paradigmă propusă de Parlamentul European în cadrul politicii UE, de la prioritatea acordată stabilității la cea acordată democratizării și drepturilor omului. Nu mai trebuie să se pretindă că menținerea status quo-ului, adică menținerea regimurilor autoritare, este mai bună pentru Europa și securitatea acesteia. A venit timpul să fim solidari cu vecinii noștri.

În pofida diferențelor, multe țări din vecinătate au caracteristici comune: libertatea limitată sau inexistența acesteia, inexistența succesului de modernizare. Alocarea unor fonduri suplimentare generoase pentru construirea unei vecinătăți stabile a UE pare de neevitat. De aceea, PEV trebuie să continue să fie fundamentată pe principiile condiționalității, cooperării bilaterale și multilaterale și trebuie să fie extinsă prin urmărirea integrării instituționale, liberalizării regimului vizelor, deschiderii pieței europene și sprijinirii societății civile. Merită să ne reamintim de poziția Poloniei, avocatul extinderilor succesive ale UE, care acum doi ani, a solicitat statelor membre, în parteneriat cu Suedia, să consolideze dimensiunea estică a PEV sub forma inițiativei Parteneriatului estic.

În fața evenimentelor actuale, rolul Poloniei capătă o semnificație simbolică. Polonia, care are o experiență istorică în transformarea sistemului său politic și economic, ar putea servi drept un bun ghid și model atât pentru vecinii estici, cât și pentru cei sudici ai UE, în cadrul politicii actuale.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Politica europeană de vecinătate (PEV) s-a dovedit a fi un instrument fundamental al politicii externe a UE, favorizând relații mai strânse între țările partenere și oferind beneficii ambelor părți. Amendamentele rezultate ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona sunt menite să dea o mai mare coerență, eficiență și legitimitate dimensiunii externe a UE. Cu toate acestea, este vital să trecem în revistă și să arătăm greșelile trecutului. Revizuirea PEV și a Parteneriatului estic trebuie să stabilească prioritățile pentru acțiunea specifică a fiecărui partener, împreună cu indicatorii și diferențierea bazată pe performanța și rezultatele obținute. O abordare ascendentă, cu sprijinirea societății civile și a proceselor de democratizare, este o condiție prealabilă a durabilității și creșterii pe termen lung.

Pentru a aborda problemele socioeconomice ale regiunii, este necesară o concentrare mai mare asupra învățământului, cercetării și mobilității. În final, aș dori să subliniez sprijinul pe care UE l-a acordat societății civile din Belarus pentru consolidarea reformelor democratice și sociale, astfel încât să facă posibilă participarea sa în cadrul PEV și în alte politici sectoriale.

Propunere de rezoluție B7-0199/2011 (Revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Mă declar în favoarea afirmațiilor prin care ne asumăm angajamentul de a lua în considerare noile evoluții, greșelile din trecut, precum și acordarea de sprijin pentru transformarea democratică, alături de reformele economice și sociale din regiune, combaterea corupției și promovarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cel mai important este să se dezvolte o dimensiune multilaterală și să se creeze sinergii între dimensiunile bilaterale și multilaterale ale acestui parteneriat, inclusiv revitalizarea Uniunii pentru Mediterana (UpM) și consolidarea rolului sindicatelor în cadrul populației civile. De asemenea, este important să se atragă atenția asupra necesității de a majora fondurile alocate acestei politici, precum și de a utiliza aceste fonduri într-un mod mai eficient.

  Dominique Baudis (PPE), în scris. – (FR) Este necesar să regândim politica noastră privind țările sud-mediteraneene. Politica europeană de vecinătate avea menirea de a promova valorile democratice și drepturile omului, însă evenimentele care au avut loc în țările sud-mediteraneene la începutul acestui an au indicat faptul că am eșuat din acest punct de vedere. Într-adevăr, cooperarea în domenii cum sunt educația și modernizarea economiei a dat roade. Însă nu putem să afirmăm acest lucru în ceea ce privește buna guvernanță, reforma din sistemul judiciar și democrația, deși acestea sunt totuși obiectivele principale ale politicii europene de vecinătate. Acest text are meritul de a fi propus soluții pentru a regândi în mod radical această politică. Sper să servească drept sursă de inspirație pentru Comisia Europeană și Consiliu.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Astăzi, în dezbaterea în plen de la Strasbourg, s-au adus amendamente strategice importante politicii europene de vecinătate (PEV). S-a demonstrat astfel faptul că Europa poate să fie proactivă dacă dorește acest lucru, precum și că poate să rămână unită în jurul unui ideal. Astăzi am demonstrat încă o dată acest lucru. Așadar, sunt bucuros să văd asta, într-o rezoluție pentru care am avut onoarea să fiu raportor. Am fost, într-adevăr, bucuros că dl comisar Füle a considerat binevenite aproape toate propunerile noastre, fapt pe care l-a putut observa întregul Parlament în timpul dezbaterii care a precedat votul. Doresc pe această cale să provoc Comisia să dea dovadă de ambiția necesară cu ocazia procesului de revizuire din 10 mai, cu o politică de vecinătate particularizată pentru fiecare stat în parte, cu indicatori clari de referință și o analiză atentă. Astfel se vor crea condițiile necesare pentru un viitor spațiu economic mediteranean care să includă și noile democrații din sud și sper că atmosfera favorabilă și cooperarea care au caracterizat eforturile desfășurate în acest sens vor avea ca rezultat o implicare permanentă a Parlamentului în planificarea și evaluarea acestei politici. Consider că este absolut vital ca UE să favorizeze pe viitor o abordare ascendentă a politicii sale de vecinătate, din motivele descrise în această rezoluție.

  Diane Dodds (NI), în scris. – Am votat împotriva acestei propuneri. În vreme ce este esențial să încurajăm pacea și democrația în Mediterana, este cât se poate de clar că strategia din spatele politicii europene de vecinătate a eșuat până acum. Această politică îi costă pe contribuabilii din regiune un miliard și jumătate de euro anual, însă rezultatele au întârziat să apară. Ne confruntăm în prezent cu o criză a refugiaților în această zonă și multe regimuri se întorc împotriva propriilor cetățeni. Nu am nicio îndoială că ni se va cere în curând să aprobăm alocarea de fonduri suplimentare. În lipsa unor obiective clare și a unui program de lucru, această politică încâlcită va continua să nu îndeplinească necesitățile persoanelor celor mai vulnerabile din regiune. Este la fel de clar că Înaltul Reprezentant nu a coordonat în mod eficace răspunsul la situația umanitară și de securitate care persistă.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Evenimentele recente din regiunea mediteraneană sudică, începând cu cele din Tunisia din decembrie 2010, au urgentat revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV). Este necesar ca Parlamentul să monitorizeze procesele de tranziție democratică din țările sud-mediteraneene și, împreună cu celelalte instituții europene, să sprijine această tranziție într-un mod cât mai rapid și mai pașnic cu putință, oferind un sprijin important prin instrumentele de care dispune și care au scopul de a promova reformele politice, economice și sociale. Consolidarea democrației, a statului de drept, a bunei guvernanțe, a combaterii corupției și a respectului pentru drepturile omului și libertățile fundamentale reprezintă elemente esențiale ale dialogului politic dintre UE și vecinii săi de la sud. Din perspectiva acestor evenimente, Uniunea pentru Mediterana merită să fie revitalizată și trebuie să fie consolidată în vederea unei dimensiuni sudice a PEV.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Sunt mulțumit de calitatea aceste rezoluții și de adoptarea sa și doresc să îi adresez felicitări colegului meu, dl David. Obiectivele UE sunt foarte cuprinzătoare și se bazează pe o extindere în țările învecinate pentru a crea un spațiu vast pentru libera circulație a persoanelor și a mărfurilor. În aceste circumstanțe, Politica europeană de vecinătate (PEV) a UE joacă un rol vital în ceea ce privește strategia pentru dezvoltare și creștere a UE. În acest sens, s-au adoptat mai multe instrumente și rezoluții, printre care Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și alegerile cruciale din sfera politicii externe și de securitate comune. Cu toate acestea, revizuirea PEV are acum o importanță sporită în contextul evenimentelor din sudul și estul Mediteranei. UE trebuie să tragă învățăminte din evenimentele din sud, în special din Tunisia și Egipt, și să își revizuiască politica de susținere a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism de punere în aplicare ale clauzelor referitoare la drepturile omului în toate acordurile cu țări terțe. Revizuirea PEV trebuie să acorde prioritate criteriilor privind independența sistemului judiciar, respectarea libertăților fundamentale, pluralismul și libertatea presei, precum și combaterea corupției.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) În lumina evenimentelor recente din bazinul Mediteranei și a consecințelor directe și indirecte ale acestora asupra țărilor europene, este necesar să întreprindem o revizuire accelerată și amănunțită a politicii europene de vecinătate. Noua strategie a Europei trebuie să se bazeze pe o redefinire a resurselor disponibile pentru regiunea mediteraneană, să prevadă o creștere a angajamentelor de natură financiară pentru a facilita reforma politică, economică și socială din țările din regiune și să solicite resurse în domeniul imigrației. Mai mult decât atât, în ceea ce privește schimbările fundamentale care afectează vecinii noștri din sud, consider că a sosit momentul pentru o nouă abordare europeană, care să aibă drept scop nu numai apărarea democrației, ci și adoptarea de măsuri concrete pentru a reduce presiunile exercitate de migrație și a garanta securitatea aprovizionării cu energie. În acest context, este esențial să se pună bazele, cât mai curând cu putință, ale unui parteneriat nou și consolidat cu țările cu care ne învecinăm la sud: un parteneriat menit să promoveze stabilitatea, dezvoltarea economică și tranziția democratică în zonă. Având în vedere aceste lucruri, cred că Uniunea Europeană trebuie să joace un rol determinant în contextul geopolitic din regiune.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, deoarece evidențiază importanța constituirii unui grup operativ, care să implice și Parlamentul, ca răspuns la cererile de monitorizare a proceselor de tranziție democratică formulate de actorii care depun eforturi în favoarea schimbărilor democratice, în special a celor care privesc organizarea de alegeri libere și democratice și consolidarea instituțională, inclusiv a unui sistem judiciar independent. De asemenea, invită UE să sprijine ferm procesul reformelor politice și economice în regiune, prin utilizarea tuturor instrumentelor existente în cadrul PEV și, ori de câte ori este necesar, prin adoptarea unora noi, cu scopul de a contribui în cel mai eficient mod la procesul de tranziție democratică, cu accent pe respectarea libertăților fundamentale, pe buna guvernanță, pe independența sistemului judiciar și pe combaterea corupției, răspunzând astfel nevoilor și așteptărilor populației vecinilor noștri de la sud. Este necesar să ne asigurăm că furnizăm o asistență mai bine direcționată, orientată în mod special către societatea civilă și comunitățile locale, pentru a urma abordarea ascendentă. Cu toate acestea, orice majorare a fondurilor alocate trebuie să se bazeze pe o evaluare exactă a nevoilor și să fie în concordanță cu o creștere a eficacității programelor puse în aplicare, fiind necesar ca acestea din urmă să fie adaptate în mod corespunzător și clasificate în funcție de prioritate, în conformitate cu cerințele din fiecare țară beneficiară.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestei rezoluții care ne reamintește, în lumina actualelor evenimente din sudul Mediteranei, în special din Tunisia și Egipt, de eșecul PEV în ceea ce privește promovarea și protejarea drepturilor omului în țări terțe; solicită UE să tragă învățăminte din acele evenimente și să-și revizuiască politica de susținere a democrației și a drepturilor omului pentru a crea un mecanism pentru punerea în aplicare a clauzei referitoare la drepturile omului în toate acordurile cu țări terțe; insistă asupra faptului că PEV trebuie să acorde prioritate criteriilor legate de independența puterii judecătorești, de respectarea libertăților fundamentale, a pluralismului și a libertății presei, precum și de combaterea corupției; solicită o mai bună coordonare cu celelalte politici ale Uniunii referitoare la aceste țări.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Noua politică europeană de vecinătate care ne-a fost promisă este o continuare a celei vechi, la care s-au adăugat câteva considerente necesare de natură democratică. În rest, se prevede ca acordurile negociate cu dictaturile să continue: zonele de liber schimb, externalizarea „gestionării fluxurilor de migrație”, securitatea energetică a UE - toate se regăsesc aici. Uniunii Europene nu îi pasă deloc de democrațiile tinere. Am votat împotrivă.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Timp de câțiva ani, politica de vecinătate a UE a vizat liberalizarea economică, în speranța că se vor obține astfel efecte secundare pozitive de natură politică. Dinamismul reformelor economice a fost mult timp subminat de regimuri totalitare prin intermediul unei represiuni sporite din partea statului. Este discutabil dacă politica europeană de vecinătate poate într-adevăr să contribuie la o mai mare stabilitate în contextul agravării evenimentelor din Libia.

În țările Magrebului, se pare că speranțele referitoare la Procesul de la Barcelona se pot împlini parțial, cu toate că vor exista efecte secundare pe care UE nu le-a anticipat și pentru care nu a fost pregătită - deși acestea sunt asociate de obicei cu procese de transformare. Procesul de la Barcelona în sine este un lucru bun și am luat și acest lucru în considerare când am votat.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Politica europeană de vecinătate (PEV) s-a dovedit a fi un instrument eficient al politicii externe. Prin intermediul delegațiilor interparlamentare și al Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana, Parlamentul trebuie să își asume responsabilitatea de a promova ideea că stabilitatea și prosperitatea Europei sunt strâns legate de guvernanța democratică și progresul economic și social din cadrul țărilor cu care ne învecinăm la sud, precum și pe cea de a promova dialogul politic, libertatea reală, reforma democratică și statul de drept în țările învecinate partenere. Din aceste motive, care au fost expuse în rezoluție, am votat în favoarea acesteia.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Protestele recente din mai multe țări din vecinătatea sudică a UE, în special din Tunisia, Egipt și Libia, au indicat în mod clar necesitatea ca UE să își modifice politica de vecinătate, furnizând instrumente mai ambițioase și mai puternice, care să îi permită să încurajeze și să sprijine reformele politice, economice și sociale de care este nevoie. Prin urmare, este vital ca revizuirea politicii europene de vecinătate (PEV) să reflecte aceste progrese și să permită furnizarea unui răspuns adecvat la provocările apărute, punându-se accentul pe apărarea fermă a valorilor democratice și a drepturilor și libertăților fundamentale, alături de angajamentul unei implicări crescute a societății civile și a comunităților locale. Dl raportor David prezintă foarte bine acest lucru în raport și aș dori să îl felicit pentru excelenta sa activitate.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă pronunț pentru. Parlamentul European reafirmă valorile, principiile și angajamentele care stau la baza PEV, printre care se numără democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și respectarea drepturilor femeilor, buna guvernanță, economia de piață și dezvoltarea durabilă, și reiterează faptul că PEV trebuie să devină un cadru valid pentru aprofundarea și consolidarea relațiilor cu cei mai apropiați parteneri ai noștri în vederea încurajării și susținerii reformelor lor politice, sociale și economice, reforme care vizează instituirea și consolidarea democrației, progresului și oportunităților sociale și economice pentru toți; subliniază importanța păstrării principiilor responsabilității împărtășite și asumării comune în ceea ce privește conceperea și aplicarea programelor PEV; consideră că, de la lansarea sa în 2004, ca un cadru politic unic, PEV a adus beneficii tangibile atât partenerilor săi, cât și Uniunii, prin diferențiere în funcție de performanțe și asistență particularizată.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) În conformitate cu articolul 8 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea trebuie să dezvolte relații privilegiate cu țările învecinate, în vederea instituirii unui spațiu de prosperitate și de bună vecinătate. Respectarea și promovarea democrației și a drepturilor omului, în special a drepturilor femeilor, sunt principii fundamentale ale Uniunii Europene și trebuie să constituie valori comune împărtășite de țările partenerele ale politicii europene de vecinătate. Revoltele populare care au loc în prezent în Tunisia, Egipt și Libia sunt o consecință a nemulțumirii generale resimțite de populație față de regimurile totalitare din aceste țări, nemulțumire care se răspândește în întreaga regiune estică. În ceea ce privește acest cadru social și politic schimbat, UE trebuie să ajusteze în mod eficient politica de vecinătate, pentru a putea acorda un sprijin adecvat procesului de reformă din domeniul drepturilor omului și al democrației. UE trebuie să își definească în mod amănunțit prioritățile strategice urmărite prin parteneriatele cu țările învecinate de la est și sud. Aș dori să văd că Uniunea adoptă acțiuni în spatele cărora să se afle voința de a iniția un proces de democratizare, în special în ceea ce privește participarea crescută a femeilor la viața publică, precum și o mai bună planificare a dezvoltării socioeconomice.

  Tokia Saïfi (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece evenimentele actuale trebuie să ne încurajeze să demarăm o reformă a politicii de vecinătate, nu numai să îi schimbăm orientarea. În termeni economici, comerciali și politici, respectarea drepturilor și libertăților ar trebui să reprezinte simultan atât condiții, cât și obiective ale cooperării noastre. Asistența financiară pe care o furnizează UE în acest scop trebuie să fie majorată considerabil și trebuie să îndeplinească aceleași condiții și obiective. De asemenea, ar trebui să relansăm Uniunea pentru Mediterana, utilizând criterii morale în ceea ce privește cerințele și criterii practice în ceea ce privește realizările. Cooperarea noastră nu mai trebuie să fie restricționată de schimburile cu autoritățile de la putere: Uniunea Europeană trebuie să acorde prioritate comunicării cu diverși membri ai societății civile, precum și încurajării apariției și organizării pluralismului politic în regiune. Prin încurajarea introducerii unor schimbări justificate și organizate la putere nu ne vom confrunta cu dilema apărută între acordarea unui sprijin necondiționat guvernelor în numele stabilității, pe de o parte, și haos, pe de altă parte. Mai mult decât atât, dacă de data aceasta ne bazăm cooperarea pe anumite valori, aceasta va dispune de legitimitatea populară și de continuitatea necesare pentru a răspunde provocărilor istorice existente în regiune.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) În cadrul votului de astăzi am sprijinit rezoluția privind revizuirea politicii europene de vecinătate pentru dimensiunea estică și cea sudică. Aceste rezoluții sunt deosebit de importante, dat fiind cursul recent al evenimentelor din regiunea sudică. În special, trebuie să luăm în considerare solicitările puternice referitoare la răsturnarea dictaturilor și instaurarea democrației, venite din partea populației din mai multe țări cu care se învecinează UE la sud. Revizuirea strategică a politicii europene de vecinătate trebuie să ia în considerare și să reflecte aceste evenimente în totalitate.

Ambele rezoluții, privind atât dimensiunea sudică, cât și cea estică, sunt importante pentru cooperarea reciproc avantajoasă dintre UE și diverse țări cu care se învecinează, cooperare realizată cu scopul de a asigura evoluțiile necesare în materie de democrație, drepturi ale omului, economie și securitate. Stabilitatea și bunăstarea Europei sunt strâns legate de succesul înregistrat de țările vecine din sud din cadrul PEV în materie de guvernanță democratică, precum și de succesul economic și social al acestora, fiind astfel important să sprijinim principii cum sunt dialogul politic, libertățile depline, reformele democratice și statul de drept din țările partenere ale acestei politici de vecinătate. Vă mulțumesc.

  Marie-Thérèse Sanchez-Schmid (PPE), în scris. – (FR) Revoltele din Tunisia, Egipt și Libia au fost o surpriză de asemenea proporții pentru Europa, încât toată lumea este de acord că este necesar să revizuim termenii cooperării cu țările din regiunea mediteraneană. Avem deja la dispoziție mai multe opțiuni în ceea ce privește furnizarea de sprijin pe termen lung pentru tranziția democratică, dezvoltarea economică și integrarea regională a vecinilor noștri de la sud. UE dispune de două instrumente: Uniunea pentru Mediterana și Instrumentul european de vecinătate și parteneriat. Ambele au prezentat puncte slabe, însă greșelile pot fi îndreptate printr-un angajament politic sincer. Așadar, sprijin această rezoluție care furnizează un cadru clar și obiective specifice pentru următoarea politică europeană de vecinătate. Doresc însă să atrag atenția colegilor deputați cu privire la dimensiunea transfrontalieră a acestei politici. Reprezentând numai 5 % din bugetul total al PEV, aceasta este ignorată de guvern, iar programarea sa înregistrează întârzieri alarmante. Însă această dimensiune poate acționa ca un catalizator pentru multe inițiative structurale de cooperare în regiunea mediteraneană. Înființarea unui parteneriat autentic UE-Mediterana nu presupune numai acordarea unei importanțe sporite aspirațiilor populației, ci și furnizarea de investiții reale în proiecte concrete.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Am susținut rezoluția referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate - dimensiunea sudică. În calitate de membră a Comisiei pentru drepturile femeii, aș dori să vă atrag atenția în mod special asupra importanței politicilor privind egalitatea de gen ca element imanent al drepturilor omului, acesta fiind, de asemenea, un principiu fundamental al Uniunii Europene. Drepturile femeii trebuie să reprezinte o prioritate în discuțiile cu țările care fac parte din politica europeană de vecinătate (PEV).

Conform rezoluției, drepturile femeii trebuie să fie incluse în revizuirea dreptului codificat (dreptul constituțional, codul penal, dreptul familiei și toate organismele de drept civil), precum și în dialogul privind drepturile omului desfășurat cu țările partenere ale PEV. De asemenea, trebuie să ne concentrăm asupra măsurilor care vor crește nivelul de integrare socială a femeilor. Avem nevoie de programe care să promoveze educația femeilor și trebuie să promovăm integrarea acestora pe piața forței de muncă și participarea la viața publică. Efectele măsurilor menite să amelioreze egalitatea de gen în țările care fac parte din PEV trebuie să fie monitorizate și supravegheate în mod continuu, în timp ce eșecurile din acest domeniu trebuie să fie condamnate în mod categoric și chiar sancționate.

Am optat împotriva consolidării relațiilor dintre UE și acele țări terțe care nu includ suficient femeile în politicile și instituțiile lor pe probleme legate de organizarea societății civile (în special organizații pentru drepturile omului și organizații ale femeilor).

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care are o importanță deosebită în contextul evenimentelor recente din vecinătatea sudică a UE. Este crucial ca politica revizuită să sprijine democratizarea și reformele autentice din țările vizate.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Evenimentele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu sunt o manifestare a ineficacității politicii europene de vecinătate (PEV), precum și a noilor provocări cu care se confruntă UE în calitate de actor regional. Crearea unei zone de prosperitate și bună vecinătate pe baza valorilor UE trebuie să reprezinte în continuare fundamentul relațiilor cu țările partenere ale PEV - în acest caz cu țările mediteraneene. În primul rând, consider că este esențial să se revizuiască programele indicative pentru perioada 2011 - 2013, luându-se în considerare cele mai urgente nevoi și, în același timp, acordând o mai mare flexibilitate instrumentelor financiare și în special Instrumentului european de vecinătate și parteneriat (IEVP) și Inițiativei europene pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), pentru a putea furniza sprijin direct organizațiilor societății civile.

De asemenea, aș dori să solicit ca Uniunea pentru Mediterana să fie consolidată atât din punct de vedere al finanțării, cât și din punct de vedere al angajamentului statelor membre, aceasta îndeplinind rolul unui forum privilegiat pentru schimbul de bune practici, unde trebuie să se stabilească o politică mediteraneană clară, bazată pe politica de parteneriat, principiul „asumării responsabilității” și condiționalitate. În cele din urmă, consider că este necesar să se găsească urgent soluții pentru încetarea războiului din Libia, precum și să se pregătească un pachet de măsuri pentru reconstrucția țării după încetarea conflictului.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Salut adoptarea acestei rezoluții de către Parlament, care face bilanțul și stabilește orientările viitoare ale parteneriatului euro-mediteranean. Angajamentul meu față de o apropiere între cele două țărmuri ale Mediteranei m-a determinat să fac o serie de propuneri și mă bucur să spun că acestea au fost aprobate de către colegii mei deputați. Am subliniat în special necesitatea de a revizui politica europeană de vecinătate în lumina evenimentelor din lumea arabă, prin dezvoltarea dialogului cu societatea civilă, încurajarea schimbului de bune practici, asigurarea respectării drepturilor omului în acordurile noastre de asociere și sprijinirea procesului de tranziție democratică din țările respective. PEV ne oferă o oportunitate minunată de a ne promova valorile și de a ne consolida relațiile cu țările învecinate cu Europa. Din acest motiv, sper că parteneriatul cu vecinii noștri sud-mediteraneeni va deveni o prioritate a politicii noastre externe. Mă voi asigura cu vigilență că activitățile se desfășoară pe picior de egalitate și că se alocă suficiente resurse pentru atingerea obiectivului de a instaura pacea, prosperitatea și cooperarea în regiunea mediteraneană.

Propunere de rezoluție RC-B7-0244/2011 (Utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Mă declar în favoarea rezoluției, deoarece aceasta susține drepturile civile fundamentale, în special pe cele referitoare la libertatea de exprimare. Acest tip de comportament ar trebui să aibă consecințe în ceea ce privește relația dintre UE și oricare stat care se face vinovat de asemenea atacuri la adresa libertății. În absența unei presiuni de ordin politic asupra acestor țări, va fi dificil să se instaureze pacea. UE ar trebui să se afle întotdeauna în prima linie în lupta împotriva acestor tipuri de atacuri și să rămână atentă la evoluțiile viitoare din regiune.

  Laima Liucija Andrikienė (PPE), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Femeile care au participat în mod activ la mișcările pentru democratizare, drepturi și libertăți din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu merită tot respectul și sprijinul nostru. Uniunea Europeană trebuie să reacționeze atunci când aceste curajoase luptătoare pentru democrație și libertate sunt tratate cu cruzime. În consecință, solicităm Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună cu fermitate recurgerii la agresiuni sexuale, la intimidare și la persecutare a femeilor din Libia și Egipt, întrucât regimurile aflate la putere în Libia și Egipt au recurs la agresiuni sexuale îndreptate împotriva femeilor, ca mijloc de reprimare a celor care au militat în cadrul acestor revoluții. Autoritățile din Egipt trebuie să ia măsuri urgente pentru a pune capăt actelor de tortură, să ancheteze toate cazurile de abuz împotriva demonstranților pașnici și să nu mai trimită civili în fața tribunalelor militare. Cred cu fermitate că schimbările care au loc în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu trebuie să contribuie la eliminarea discriminării femeilor și la participarea lor deplină în cadrul societății de pe poziții egale cu bărbații.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Actele de violență comise împotriva femeilor și copiilor în ultimele câteva săptămâni, în timpul conflictelor care au izbucnit în Africa de Nord, nu reprezintă o surpriză, deoarece, din păcate, femeile care trăiesc în condiții de conflict armat au devenit din ce în ce mai des ținte ale actelor de umilire, tortură, dominare și control, intenția fiind aceea de a distruge integral sau parțial un anumit grup.

Însă este mai mult decât atât: nimeni nu are dreptul să încalce demnitatea femeilor pentru simplul fapt că acestea au curajul să solicite dreptul de a-și exprima opiniile, de a participa în mod activ la construirea unei lumi pașnice și democratice și de a solicita, mai presus de toate, dreptul la egalitate de gen. Supunerea acestora la tratamente inumane și degradante, cum ar fi șocurile electrice, „testele de virginitate”, violența fizică și psihologică, violurile și sclavia, reprezintă o practică inacceptabilă, căreia trebuie să îi punem capăt.

În ceea ce privește evenimentele din aceste țări nord-africane, este normal ca persoanele responsabile pentru aceste încălcări grave să fie pedepsite, la fel ca în cazul oricărui alt conflict din lume, deoarece, în acest caz, nu avem de-a face numai cu civili, ci și cu soldați, ceea ce este și mai condamnabil. Sper în mod sincer că UE va reuși să exercite presiuni pentru ca aceste țări să ratifice în mod rapid o serie de instrumente internaționale de natură judiciară, inclusiv Statutul Curții Penale Internaționale și Convenția din 1951 privind statutul refugiaților.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT)Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece trebuie să oprim de urgență utilizarea violenței și a abuzurilor sexuale împotriva femeilor. Comisia Europeană și statele membre trebuie să condamne cu fermitate abuzurile sexuale, intimidarea, tortura și violența împotriva femeilor din Libia și Egipt. Trebuie să facem apel la Consiliului Militar Suprem din Egipt pentru a lua măsuri imediate în vederea încetării acestor fapte violente împotriva femeilor. Trebuie să ne asigurăm că toate forțele militare și de securitate sunt clar informate că tortura și alte rele tratamente nu vor fi tolerate și vor face obiectul unor anchete riguroase, iar autorii acestor acte vor fi trași la răspundere. Mai mult decât atât, orice persoană trebuie să aibă dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la viitorul democratic al țării sale fără a fi închisă, torturată sau supusă unor tratamente degradante și discriminatorii din această cauză.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Femeile au avut un rol crucial în revoltele prin care se solicita democratizare, drepturi și libertate din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Din păcate, regimurile din Libia și Egipt utilizează violența ca mijloc de intimidare și degradare a femeilor, făcându-le pe acestea mai vulnerabile. Condamn cu fermitate actele comise de armata egipteană împotriva protestatarelor arestate în Piața Tahrir. Este necesar să se ia de urgență măsuri imediate pentru a pune capăt acestui tratament degradant și pentru a ne asigura că toate forțele militare și de securitate sunt clar informate că tortura și alte rele tratamente vor face obiectul unor anchete riguroase. Este responsabilitatea autorităților egiptene să adopte măsuri urgente pentru a pune capăt actelor de tortură, să ancheteze toate cazurile de abuz împotriva demonstranților pașnici și să nu mai trimită civili în fața tribunalelor militare. Solicit Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună vehement utilizării agresiunii sexuale, intimidării și hărțuirii femeilor în Libia și Egipt.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției, deoarece aceasta condamnă cu fermitate regimurile din Libia și Egipt pentru utilizarea agresiunii sexuale în timpul conflictului care face parte din actualele revoluții. Femeile au avut un rol crucial în aceste revolte, ele luptând și riscându-și viața pentru democratizare, drepturi și libertăți. Este vital să ne asigurăm că schimbările care au loc în Africa de Nord și Orientul Mijlociu contribuie la încetarea discriminării împotriva femeilor și la participarea deplină a acestora în societate, de pe poziții de egalitate cu bărbații.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Din nefericire, știm cu toții că perioadele de mișcări sociale și conflict armat agravează cazurile de violență împotriva femeilor și copiilor și duc la o creștere a abuzurilor sexuale. Aceste practici sunt absolut condamnabile, la fel ca utilizarea torturii, a violurilor în grup, a „testelor de virginitate”, a amenințărilor și a abuzurilor de natură fizică sau psihologică îndreptate împotriva femeilor ca mijloc de intimidare sau înspăimântare sau de limitare a drepturilor la participare politică a acestora, așa cum se întâmplă în Egipt și Libia. UE și Parlamentul, în mod special, trebuie să reprezinte un bastion al protecției drepturilor fundamentale și demnității umane și trebuie să condamne în mod clar și neechivoc toate cazurile de încălcare a acestor valori. Condamn cu fermitate practica de a utiliza violența împotriva femeilor, precum și împotriva copiilor, în conflictele recente din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, și doresc să solicit să se adopte cele mai adecvate măsuri pentru protejarea drepturilor fundamentale și demnității acestor persoane.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Lupta împotriva încălcării drepturilor omului este principalul obiectiv al UE și al instituțiilor sale. Având acest lucru în vedere, utilizarea violenței sexuale în orice conflict a generat o vehementă repudiere și condamnare din partea acestor organizații. Într-adevăr, Parlamentul a adoptat multe rezoluții care condamnă violența împotriva femeilor. Această propunere comună de rezoluție se concentrează asupra violenței și în special a violenței sexuale îndreptate împotriva femeilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Rapoartele privind violența în contextul războaielor și al represiunii care ne-au fost făcute cunoscute sunt înfiorătoare și au stârnit dezgust și indignare. Autorii unor asemenea acte nu pot scăpa nepedepsiți, chiar și atunci când aceștia beneficiază de protecția dictatorilor sau acționează sub pretextul unor mentalități înapoiate. În consecință, voi vota în favoarea acestui raport, care condamnă orice tip de violență exercitată împotriva femeilor din oricare regiune, solicită pedepse severe pentru autorii acestor acte și stabilește sprijinul acordat de UE procesului de emancipare a femeilor, care reprezintă o prioritate, mai ales pentru persoanele care au avut curajul de a participa la așa numita „primăvară arabă”, și de încurajare a participării depline a acestora în viața civică din țările în care locuiesc.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) În cadrul discuției care a avut loc pe tema utilizării violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu, Comisia s-a angajat să pledeze cu fermitate în favoarea încetării violenței și sclaviei sexuale, acestea fiind recunoscute ca fiind crime împotriva umanității și crime de război în conformitate cu Convenția de la Geneva.

Așa cum s-a afirmat în proiectul de rezoluție prezentat de noi, este vital să se insiste asupra unor acțiuni diplomatice eficace, care să se opună cu fermitate utilizării agresiunilor sexuale, a intimidării și a hărțuirii femeilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu sau în orice alt loc.

Am dori să subliniem importanța recunoașterii rolului pe care îl joacă femeile în revoluții, precum și nevoia de a garanta drepturile femeilor, inclusiv participarea acestora în noile structuri democratice, juridice, economice și politice din acest țări, punând astfel capăt discriminării pe care au suferit-o în ultimele secole.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu. Aceasta solicită Comisiei și statelor membre să se opună cu fermitate utilizării agresiunilor sexuale, intimidării și persecutării împotriva femeilor din Libia și Egipt. Consider că orice persoană ar trebui să aibă dreptul de a-și exprima opiniile cu privire la viitorul democratic al țării sale fără a fi închisă, torturată sau supusă unor tratamente degradante și discriminatorii. Trebuie să fie recunoscut rolul femeilor în revoluții și în procesele de democratizare, subliniind în același timp amenințările specifice cu care se confruntă acestea și necesitatea de a le sprijini și de a le apăra drepturile.

  David Martin (S&D), în scris. – Am sprijinit această rezoluție, care solicită Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună cu fermitate utilizării agresiunilor sexuale, intimidării și persecutării împotriva femeilor din Libia și Egipt și condamnă cu fermitate „testele de virginitate” la care au fost supuse de către armata egipteană unele participante la proteste arestate în Piața Tahrir și consideră că această practică este inacceptabilă, fiind echivalentă cu o formă de tortură; îi solicită Consiliului Militar Suprem din Egipt să ia măsuri imediate pentru a pune capăt acestui tratament degradant și să se asigure că toate forțele militare și de securitate sunt clar informate că tortura și alte rele tratamente, inclusiv „testele de virginitate”, nu vor fi tolerate și vor face obiectul unor anchete riguroase.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) În conflictele armate, femeile și copiii sunt adesea adevăratele victime. Se știe de mult că violul și tortura sunt practici frecvente. Situația nu diferă în Libia și Egipt, potrivit rapoartelor jurnaliștilor străini. În Egipt, participantele la proteste au fost arestate și supuse unor teste de virginitate, care au fost, de asemenea, documentate. În Libia, soldații s-au făcut vinovați de violuri și acte de tortură. Un alt factor agravant este că femeile care au povestit ce li s-a întâmplat se așteaptă acum la repercusiuni grave, cum ar fi acuzațiile de calomnie. Are din nou loc o încălcare gravă a drepturilor omului, împotriva căreia trebuie să se ia măsuri, inclusiv de către puterile din Vest.

Am votat în favoarea rezoluției, deoarece nici UE nu trebuie să ignore aceste atrocități și este îndreptățită să solicite guvernelor din Egipt și Libia să desfășoare investigații în acest cazuri, fără nicio excepție, și să îi tragă la răspundere pe cei vinovați, pentru ca aceste țări să poată merge în continuare pe calea democrației și libertății.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) În timpul mișcărilor din Egipt și Libia, au existat rapoarte în mijloacele internaționale de informare referitoare la atacuri tragice și acte de violență îndreptate în mod repetat împotriva femeilor. Tortura și violul rămân adesea nepedepsite din cauză că autoritățile abandonează în mod tacit cazurile sau, mai rău, se depun acuzații de „calomnie” chiar împotriva femeilor. Rolurile de victimă și agresor sunt inversate în interesul unei societăți patriarhale. UE nu poate rămâne pasivă; UE trebuie să facă mai multe pentru a proteja femeile și copiii, precum și principiul statului de drept în cazul tuturor persoanelor din Egipt și Libia. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de rezoluție.

  Georgios Papanikolaou (PPE), în scris. – (EL) Propunerea comună de rezoluție referitoare la utilizarea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și din Orientul Mijlociu condamnă ferm infracțiunile identificate în Egipt și Libia. Persecutarea femeilor din ambele țări și plângerile referitoare la „testele de virginitate” efectuate de soldați asupra femeilor reținute în Piața Tahrir și supuse ulterior torturii și violului, pentru ca acestea să fie apoi aduse în fața tribunalelor militare pentru că testul de virginitate s-a dovedit a fi negativ, sunt acte inumane și criminale, care încalcă total Convenția de la Geneva privind crimele împotriva umanității și crimele de război.

Pe lângă condamnarea fără echivoc a acestor acte, propunerea de rezoluție, pe care o sprijin, solicită Comisiei și guvernelor statelor membre să se opună cu fermitate recurgerii la agresiuni sexuale, la intimidarea și la persecutarea femeilor din Libia și Egipt și să adopte măsuri specifice și coordonate pentru a pune capăt imediat acestor practici.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea rezoluției, deoarece aceasta condamnă violența pe motive de gen și, bineînțeles, utilizarea violenței sexuale în conflicte. Sunt de acord cu necesitatea exprimată în rezoluție de a acorda prioritate drepturilor omului în măsurile adoptate în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV), ca parte integrantă a procesului de democratizare, dar și cu necesitatea ca UE să împărtășească cu aceste țări experiența pe care o are în sfera politicilor de egalitate și a combaterii violenței pe motive de gen.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) În revoltele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, femeile și-au asumat un rol activ pentru a își exprima dorința comună privind democrația și drepturile fundamentale. Din păcate, regimurile aflate la putere în Libia și Egipt au recurs, la fel ca întotdeauna, la agresiune sexuală ca armă pentru persecutarea femeilor. Trebuie să denunțăm utilizarea violenței sexuale ca instrument de intimidare și umilire a femeilor, fără să uităm că vidul de putere care a fost creat acum poate duce la o deteriorare a drepturilor acestora. Un caz semnificativ este cel al unei femei libiene care, în luna martie, a informat câțiva jurnaliști dintr-un hotel din Tripoli ca fusese supusă unui viol în grup de către soldați. În prezent, această tânără femeie a fost dată în judecată pentru calomnie de către aceiași bărbați care au violat-o. Este necesar să acționăm în mod ferm pentru a denunța impactul disproporționat al conflictelor armate asupra femeilor și pentru a consolida rolul acestora în instaurarea păcii. Am încredere că denunțarea din partea UE a violenței împotriva femeilor și copiilor, în special în timpul conflictelor armate, precum și a tuturor formelor de discriminare împotriva acestora, în sensul Convenției de la Geneva, se va realiza în maniera cea mai fermă.

  Joanna Senyszyn (S&D), în scris. – (PL) Am susținut pe deplin rezoluția referitoare la combaterea violenței sexuale în conflictele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Violența sexuală în masă împotriva femeilor este o parte permanentă a conflictelor armate din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) menționează, printre altele, exemplul Kenyei, o țară relativ stabilă, în care revoltele preelectorale au generat o dublare a numărului de victime ale violenței sexuale în decurs de numai câteva zile.

Violența sexuală devine o epidemie. Adevărul este că a devenit o tactică de război. Uniunea Europeană nu trebuie să rămână neutră în această chestiune. Așadar, este esențial să ne asigurăm că perspectiva de gen este parte integrantă a politicii europene de vecinătate și că se află în centrul eforturilor pe care le depunem în vederea creării unei abordări eficiente și structurate a egalității de gen în țările vizate de politica respectivă. Egalitatea dintre bărbați și femei reprezintă o componentă imanentă a drepturilor omului și trebuie să constituie un element esențial al proceselor democratice din țările terțe. Este șocant faptul că, în pofida prevalenței violenței sexuale în Africa, guvernele nu includ combaterea acesteia în politicile lor, după cum putem observa, de exemplu, în cazul Africii de Sud.

UE trebuie să își canalizeze eforturile mai ales asupra femeilor. Propunerile incluse în rezoluția pentru consolidarea integrării sociale a femeilor, promovarea ocupării forței de muncă de către acestea, combaterea analfabetismului în rândul femeilor și a practicilor tradiționale vătămătoare sunt foarte importante. Educația pentru femei și fete trebuie să cuprindă cunoașterea drepturilor care le revin acestora.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) În timpul evenimentelor recente din Africa de Nord, regimurile aflate la conducere în Libia și Egipt au utilizat agresiunea sexuală ca armă pentru intimidarea și persecutarea femeilor care au participat la revoltele din aceste țări. Este vital, în primul rând, ca persoanele care se fac vinovate de aceste acte să fie judecate pentru faptele comise și, în al doilea rând, ca femeile care au fost victime ale unor asemenea atrocități să fie protejate de orice repercusiuni. Eu însămi am vizitat regiunea Kivu din estul Republicii Democrate Congo, unde această practică inumană este utilizată în mod regulat de către soldați și membrii grupurilor armate. Sunt martoră a suferinței extreme a femeilor care au fost victime ale unor violuri și a impunității autorilor acestor atrocități. Comunitatea internațională trebuie să depună toate eforturile pentru a se asigura că autorii acestor acte nu rămân nepedepsiți.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Descoperirile privind crimele de onoare și umilirea suferită de femei în timpul revoltelor din lumea arabă m-au șocat și m-au afectat profund și mă bucur că Parlamentul a denunțat aceste atrocități comise împotriva femeilor. Europa nu poate permite ca asemenea încălcări ale drepturilor omului și ale valorilor sale de bază să fie comise cu impunitate chiar lângă granițele sale, în țările partenere și în contextul unor demonstrații pașnice. În consecință, insist ca aceste acte barbare să fie investigate și ca cei vinovați să fie pedepsiți. Rezoluția noastră abordează o cerință esențială pentru viitorul acestor țări: aceea de a acorda femeilor un rol central în procesul de democratizare din țările arabe. Femeile joacă un rol principal, tăcut și chiar subestimat în mișcările de liberalizare și consider că a fost esențial să le aducem un omagiu în acest text. Europa s-a angajat să sprijine procesele de democratizare din țările din Africa de Nord, Orientul Apropiat și Orientul Mijlociu. Depinde acum de noi să ne asigurăm că includem în această abordare garanții referitoare la respectarea drepturilor omului și a egalității dintre bărbați și femei.

Raport: George Sabin Cutaș (A7-0073/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Sunt în favoarea acestui raport, care abordează într-un mod adecvat probleme importante cum sunt noul statut al Băncii Europene de Investiții (BEI) ca urmare a Tratatului de la Lisabona, obligațiunile pentru proiecte, implicațiile pentru finanțarea planificată a BEI în timpul crizei economice, finanțarea sa de după anul 2013 și activitățile sale din afara UE, în mod special proiectele de dezvoltare, proiectele ecologice și modul în care se pot consolida centrele financiare offshore.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. Banca Europeană de Investiții joacă un rol critic în ceea ce privește sprijinirea IMM-urilor, în special în timpul acestei crize financiare și al recesiunii economice. Dată fiind importanța majoră a IMM-urilor pentru economia europeană, s-a convenit că în perioada 2008 - 2011, IMM-urile trebuie să beneficieze de împrumuturi în valoare de peste 30 de miliarde de euro. Instrumentul european de microfinanțare Progress a fost înființat în martie 2010 cu o finanțare de aproximativ 200 de milioane de euro, furnizată de Comisie și Bancă. Cu toate acestea, IMM-urile se confruntă încă cu dificultăți în momentul obținerii unui credit. Așa cum s-a afirmat în raportul Bank Watch, IMM-urile, în special cele din statele membre din Europa Centrală și de Est, nu pot să beneficieze de asistența care le este destinată. BEI trebuie să prevadă condiții clare de finanțare și criterii mai stricte de eficiență a creditării pentru intermediarii săi financiari care furnizează împrumuturi. Intermediarii financiari naționali au avut la dispoziție o perioadă de doi ani pentru acordarea de împrumuturi, însă, așa cum reiese din raport, anumiți intermediari financiari au acordat numai o mică parte dintre împrumuturi sau nu au acordat niciunul, cu toate că resursele financiare existau în conturile acestora. Mai mult decât atât, site-ul web al BEI încă nu pune la dispoziția publicului informații privind utilizarea și beneficiarii fondurilor alocate. Consider că împrumuturile acordate de BEI prin intermediari financiari trebuie să fie caracterizate de o mai mare transparență, iar BEI trebuie să elaboreze rapoarte anuale privind creditarea IMM-urilor, care să includă o evaluare a accesibilității și eficienței acesteia, precum și o listă cu beneficiarii împrumuturilor.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) În primul rând, aș dori să felicit Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru toate activitățile desfășurate și mai ales pentru sprijinul acordat întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-urilor) prin finanțarea care a crescut constant începând cu anul 2008, precum și prin crearea Instrumentului european de microfinanțare Progress în martie 2010. De asemenea, consider că angajamentul față de ideea obligațiunilor pentru proiecte, care are obiectivul de a consolida ratingul de credit al obligațiunilor emise chiar de către companii, precum și utilizarea acestor obligațiuni pentru finanțarea infrastructurilor din domeniul transportului, energiei și IT reprezintă o măsură pozitivă. În acest moment, este recomandabil ca atât Comisia, cât și BEI să prezinte propuneri concrete pentru obligațiunile pentru proiecte. De asemenea, merită evidențiat rolul important pe care îl poate avea BEI în cadrul Strategiei Europa 2020, prin simplificarea procedurilor și maximizarea factorilor de multiplicare pentru a atrage investitori din sectorul public și privat. În ceea ce privește finanțarea BEI în exteriorul UE, consider că este recomandabil ca BEI, BERD și Comisia să semneze un memorandum de înțelegere, care să vizeze consolidarea cooperării în toate țările din afara UE în care sunt prezente aceste instituții, cu dublul obiectiv de a asigura coerența politicilor lor de împrumut atât între ele, cât și cu obiectivele politicilor UE.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Banca Europeană de Investiții (BEI), creată în 1958 în temeiul Tratatului de la Roma, este o comunitate financiară a UE, al cărei obiectiv principal este acela de a contribui la dezvoltarea echilibrată a UE prin intermediul integrării economice și coeziunii teritoriale. Salut schimbările introduse de Tratatul de la Lisabona, care conferă o mai mare flexibilitate finanțării BEI. Doresc să amintesc amendamentele introduse de Tratatul de la Lisabona, prin care se clarifică obiectivele finanțării acordate de BEI țărilor terțe, menită să sprijine principiile generale care guvernează interacțiunile UE cu restul lumii, așa cum se specifică la articolul 3 alineatul (5) din TUE, și care, în baza acestei garanții, ar trebui să sprijine obiectivele acțiunilor desfășurate de UE pe plan extern. Această instituție financiară are obligația de a-i prezenta Parlamentului un document cu bilanțul activităților sale în fiecare an. Această propunere de rezoluție vizează analiza raportului pe anul 2009. Documentul se referă nu numai la ameliorările care au apărut în urma adoptării noilor statute, ci și la activitățile BEI.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Recunoaștem importanța pe care o au împrumuturile acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru dezvoltare și progres social, date fiind dobânzile mici și perioadele lungi de rambursare. Cu toate acestea, opțiunile nu sunt întotdeauna suficient de transparente și clare. Mai mult decât atât, țările și regiunile care au cea mai mare nevoie de împrumuturi nu se numără printre cele favorizate. Prin urmare, acest raport, pe care îl sprijinim, conține anumite critici, sugestii și propuneri.

Cu toate acestea, nu suntem de acord cu transformarea BEI într-un simplu instrument pentru punerea în aplicare a politicilor UE, nici cu abordarea problemelor de coeziune socială și economică și dezvoltare socială, care ar trebui luate în considerare în bugetul UE și în cadrul fondurilor structurale și de coeziune ale UE. În mod evident, BEI poate monitoriza și îmbunătăți aceste eforturi, dar nu poate fi un substitut pentru politica bugetară a UE.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) Banca Europeană de Investiții (BEI) joacă în momentul de față un rol esențial pentru finanțarea din cadrul UE și cea externă. Raportul prezentat abordează dintr-o perspectivă pozitivă faptul că BEI a acționat în mod corect acordând sprijin IMM-urilor din UE pe timpul crizei. Este adevărat că banca a alocat în mod oficial 30 de miliarde de euro de-a lungul unei perioade de patru ani pentru a sprijini IMM-urile. Cu toate acestea, problema este faptul că nu toți acești bani au ajuns la IMM-uri. Concret vorbind, numai aproximativ jumătate din fondurile alocate au ajuns la IMM-urile din regiunea V4 în prima perioadă. BEI a acordat băncilor o perioadă inexplicabil de lungă de doi ani pentru distribuirea fondurilor și nu a prevăzut nicio sancțiune pentru bănci în eventualitatea în care acel termen limită nu era respectat. Băncile din Europa Centrală, afectate grav de criză, au fost foarte bucuroase că au putut să „rețină” aceste fonduri. Astfel, ceea ce reprezenta inițial un sprijin pentru IMM-uri a devenit în realitate un sprijin pentru sucursalele central europene ale băncilor străine. Avem suficiente motive să credem că acest lucru nu a fost un accident, ci a fost conceput astfel în mod special.

Pentru a încheia pe scurt - și BEI întâmpină probleme în domeniul dezvoltării. Este nevoie să angajeze mai mulți experți în dezvoltare. BEI dispune de personal insuficient, în pofida impactului pe care îl are asupra țărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, sunt de acord cu raportorul că BEI trebuie să facă schimbări stricte în ceea ce privește finanțarea prin intermediari, pentru că această situație poate duce la apariția unor paradisuri fiscale.

  Ildikó Gáll-Pelcz (PPE), în scris. – (HU) Salut faptul că Parlamentul European apreciază raportul anual al Băncii Europene de Investiții (BEI), chiar dacă dintr-o perspectivă îngustă. BEI are un rol decisiv în combaterea crizei. Cu toate acestea, pentru mine, chestiunea transparenței și cea a rezultatelor măsurabile rămân îndoielnice. Activitatea BEI vizează cele trei domenii care au fost cel mai grav afectate de criză: întreprinderile mici și mijlocii (IMM), regiunile vizate de convergență și măsurile care vizează schimbările climatice. IMM-urile au un rol esențial în redresarea economiei europene și în combaterea șomajului, o prioritate fiind, așadar, ca acestora să li se faciliteze accesul la capitalul necesar pentru dezvoltare. În acest sens, ar fi folositor să putem vedea o evaluare anuală a accesibilității și eficacității împrumuturilor respective, care ar asigura transparența scopului final în care sunt folosite împrumuturile și ar îmbunătăți procesul administrativ. Tot în acest sens, consider că este de o importanță vitală ca BEI să își actualizeze și să își consolideze politica privind centrele financiare offshore.

BEI joacă un rol foarte important în consolidarea convergenței Uniunii Europene și, prin ajutorul tehnic și cofinanțarea pe care le oferă, regiunile vizate de obiectivele de convergență pot folosi o parte și mai mare din fondurile care le sunt puse la dispoziție. Din acest motiv, consider că o mai mare dezvoltare a acestui rol este practică și trebuie susținută.

În cele din urmă, cred că merită luată în considerare propunerea privind introducerea unei supravegheri de reglementare transparente în interesul calității situației financiare a BEI, al evaluării precise a rezultatelor sale și al respectării practicilor de afaceri eficiente și de succes.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Sunt de acord cu faptul că în această perioadă de criză, activitățile Băncii Europene de Investiții trebuie să se axeze pe ajutorarea întreprinderilor mici și mijlocii, care reprezintă fundamentul societății noastre. Implicarea și dialogul cu intermediarii financiari locali sunt binevenite. În opinia mea, este foarte important să se pună accentul pe energia regenerabilă în ceea ce privește țările candidate. Din acest motiv, voi vota în favoarea acestui raport.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții, deoarece Parlamentul European salută schimbările aduse de Tratatul de la Lisabona, care permit o mai mare flexibilitate a activităților de finanțare ale BEI, inclusiv: participări la capital drept completare a activităților uzuale ale Băncii; posibilitatea de a crea filiale și alte entități pentru a reglementa așa-numitele activități speciale și de a furniza o gamă mai largă de servicii de asistență tehnică; precum și consolidarea Comitetului de audit. Ea recomandă luarea în considerare a sugestiei de a introduce un control prudențial de reglementare în ceea ce privește calitatea situației financiare a BEI, evaluarea exactă a rezultatelor sale financiare și respectarea normelor privind bunele practici profesionale. De asemenea, salută ideea obligațiunilor pentru proiecte, care au ca scop creșterea ratingurilor de credit ale obligațiunilor emise de companii în cadrul Strategiei Europa 2020 și care sunt utilizate pentru a finanța infrastructurile europene în domeniul transportului, energiei și IT, precum și ecologizarea economiei. Astfel de obligațiuni pentru proiecte ar avea un impact pozitiv asupra disponibilității capitalului pentru investiții durabile care să favorizeze creșterea economică și ocuparea forței de muncă, completând investițiile naționale și cele efectuate prin intermediul fondului de coeziune.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea prezentului raport, care recomandă următoarele măsuri pentru consolidarea rolului BEI în dezvoltare: (a) repartizarea unui număr mai mare de angajați dedicați și specializați, cu experiență în domeniul dezvoltării și al țărilor în curs de dezvoltare, precum și creșterea prezenței locale a personalului în țările terțe; (b) creșterea cotei de participare a actorilor locali în cadrul proiectelor; (c) alocarea de capital suplimentar proiectelor care vizează dezvoltarea; (d) alocarea mai multor subvenții; (e) analizarea posibilității de a grupa activitățile BEI din țările terțe în cadrul unei singure entități separate.

  Barbara Matera (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îmi exprim satisfacția că a fost aprobat raportul Cutaș referitor la raportul pe anul 2009 al Băncii Europene de Investiții (BEI). Aș dori să evidențiez activitatea excelentă desfășurată de BEI în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii într-o perioadă caracterizată de dificultăți economice și de un acces dificil la împrumuturi. Pe deasupra, sunt în favoarea dezvoltării de către BEI, în colaborare cu Comisia Europeană, a obligațiunilor pentru proiecte, menite a fi utilizate pentru finanțarea unor proiecte ample de infrastructură în domeniul transporturilor, energiei și al telecomunicațiilor, care sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor de creștere și coeziune în cadrul Uniunii.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Raportul anual al Băncii Europene de Investiții (BEI) pentru 2009 evidențiază rolul esențial pe care l-a jucat BEI în ceea ce privește sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), în special în această perioadă de criză financiară și recesiune economică. Activitatea BEI vizează cele trei domenii care au fost cel mai grav afectate de criză, și anume: IMM-urile, regiunile vizate de convergență și acțiunile în domeniul climei. Nu se poate contesta importanța IMM-urilor pentru economia europeană, așa că salut majorarea finanțării acordate IMM-urilor de către BEI între 2008 și 2010, totalizând 30,8 miliarde de euro, și crearea Instrumentului european de microfinanțare Progress, căruia i-a fost alocată o finanțare de aproximativ 200 de milioane de euro din partea Comisiei și a BEI.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă pronunț pentru. Deși acesta nu este un text pe care noi, în calitate de ecologiști, l-am fi elaborat, considerăm că acest text este acceptabil în suficientă măsură pentru a vota în favoarea lui.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Documentul care a fost aprobat astăzi evidențiază necesitatea clară ca Banca Europeană de Investiții (BEI) să acorde mai mult sprijin domeniilor strategice pentru redresarea economiei europene: întreprinderile mici și mijlocii, întreprinderile cu capitalizare medie și infrastructura, precum și alte proiecte importante care favorizează creșterea și ocuparea forței de muncă, ca parte a Strategiei Europa 2020. Raportul îndeamnă BEI să facă investiții în transportul de mărfuri în cadrul sectorului feroviar european și în rețelele transeuropene de transport de mărfuri, cu accent pe porturile de la Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea Baltică, pentru a realiza în mod definitiv legătura dintre acestea și piețele europene. În plus,BEI ar trebui să acorde un sprijin mai mare pentru realizarea rețelei TEN-T în vederea generării unui efect multiplicator pentru investiții mai numeroase, atât din partea sectorului public, cât și din partea sectorului privat. Pentru a atinge acest obiectiv, obligațiunile pentru proiecte pot acționa drept un instrument complementar de investiții, împreună cu bugetul fondului TEN-T.

8. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Ședința a fost suspendată la ora 13.20 și reluată la ora 15.00)

PREZIDEAZĂ: LIBOR ROUČEK
Vicepreședinte

9. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal