Președinția ungară va acorda o atenție specială reformei PCP. Simplificarea PCP care a început în 2005, Cartea verde publicată de Comisia Europeană, consultările care au fost inițiate în 2009 și propunerile Comisiei ce urmează a fi publicate în curând urmăresc garantarea unor activități sustenabile de pescuit și acvacultură. Se preconizează că Președinția ungară va iniția dezbaterea politică pe marginea acestei politici comune de mare importanță. În ceea ce privește regulile de pescuit orizontal, Ungaria va încerca să prelungească normele comunitare temporare privind măsurile tehnice.

În legătură cu cele de mai sus, cum propune Consiliul să se abordeze problema capturilor aruncate înapoi în mare ca parte a reformei PCP?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Consiliul a recunoscut deja importanța crucială a eforturilor în vederea eliminării practicii aruncării capturilor înapoi în mare. În concluziile sale cu privire la Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, intitulată „O politică de reducere a capturilor accidentale nedorite și de eliminare a aruncării înapoi în mare a capturilor în activitățile de pescuit din Europa”, adoptată la 11-12 iunie 2007⁽¹⁾, Consiliul a aprobat necesitatea de a examina urgent modalitățile de a elimina treptat [...] aruncarea capturilor înapoi în mare și a remarcat că o astfel de abordare ar putea avea mai multe implicații, cum ar fi o „interzicere a aruncării înapoi în mare a capturilor”, reglementând capturile mai degrabă decât debarcările, și o evoluție către o gestionare bazată pe rezultate. De asemenea, Consiliul a invitat Comisia, statele membre și părțile interesate să își intensifice eforturile de cercetare în ceea ce privește proiectarea uneltelor, metodele și practicile de pescuit.

Consiliul așteaptă cu interes propunerile legislative ale Comisiei, planificate pentru iulie 2011, în cadrul reformei politicii comune în domeniul pescuitului. Consiliul a fost informat cu privire la hotărârea Comisiei de a propune o interzicere a aruncării înapoi în mare a capturilor în viitorul pachet de reformă a politicii comune în domeniul pescuitului⁽²⁾.. Cu siguranță, Consiliul va utiliza posibilitatea de a efectua o analiză aprofundată a acestor chestiuni de îndată ce propunerile vor fi prezentate.

În același timp, Consiliul și statele membre se implică în mod activ în schimburi periodice de opinii cu privire la acest aspect.

În programul de lucru al Președinției ungare pentru actualul semestru se precizează, în legătură cu Inițiativa emblematică intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei”, că Consiliul va acorda o deosebită atenție problemei privind sărăcia infantilă. Având în vedere faptul că din 100 de milioane de copii și tineri cu vârste de până la 18 ani, 20 de milioane sunt expuși riscului de sărăcie și că sărăcia este strâns legată de criza economică și de fenomenul de abandon școlar precoce, se solicită Consiliului următoarele informații:

Consideră acesta că inițiativa emblematică este un mecanism adecvat pentru combaterea sărăciei infantile?

Având în vedere că, în majoritatea statelor membre, rata sărăciei a fost anul trecut stagnantă sau chiar în creștere, se solicită, de asemenea, Consiliului să comunice dacă, în opinia sa, criza economică persistentă din statele membre poate aduce prejudicii aplicării obiectivelor Strategiei Europa 2020 referitoare la combaterea sărăciei și la abandonul școlar precoce în rândul tinerilor.

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Declarația Consiliului privind Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale: „Să lucrăm împreună pentru a combate sărăcia în 2010 și după”, adoptată la 6 decembrie 2010, a declarat că lupta împotriva sărăciei în rândul copiilor ar trebui să fie o prioritate fundamentală a UE și a statelor sale membre în următorul deceniu și că consolidarea financiară și politicile bugetare ar trebui să țină seama în mod corespunzător de necesitatea de a proteja toate persoanele vulnerabile și de a preveni excluziunea socială.

În acest context, așa cum onorabilul deputat subliniază în mod întemeiat, combaterea sărăciei în rândul copiilor și promovarea bunăstării copilului este una dintre prioritățile-cheie ale Președinției maghiare în domeniul social.

Președinția va prezenta Consiliului un proiect de concluzii care ia în considerare declarația echipei de trei președinții adoptată la sfârșitul Conferinței „Foaie de parcurs pentru o Recomandare privind sărăcia infantilă și bunăstarea copilului”, desfășurată la 2-3 septembrie 2010, în care președințiile spaniolă, belgiană și maghiară au prezentat o serie de recomandări pentru viitoarele măsuri.

Sărăcia în rândul copiilor este un fenomen multidimensional. Prin urmare, pentru a ne ocupa de el, este nevoie de o abordare globală care să combine ocuparea forței de muncă în rândul părinților, susținerea veniturilor și accesul la servicii sociale, inclusiv servicii de îngrijire a copiilor, precum și servicii de asistență medicală și educație. O astfel de abordare cuprinzătoare ar trebui să implice utilizarea de resurse umane și financiare adecvate și ar trebui să fie în conformitate cu tratatele, cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului.

Prin urmare, este important ca statele membre să sublinieze în mod adecvat aspectele legate de sărăcia în rândul copiilor în cadrul politicilor lor naționale și să le ia în considerare atunci când redactează programe naționale de reformă, susținându-le cu obiective și resurse adecvate, precum și cu acorduri de monitorizare și de evaluare.

Combaterea sărăciei în rândul copiilor și promovarea bunăstării copilului ar trebui să fie una dintre prioritățile-cheie abordate în cadrul Strategiei UE 2020, care include un obiectiv principal al UE pentru promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei. În acest sens, trebuie menționat că, la 7 martie 2011, Consiliul a salutat Comunicarea Comisiei privind inițiativa sa emblematică („Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale”), care propune o abordare integrată și inovatoare orientată către un angajament comun între statele membre la nivel național, regional și local, precum și între instituțiile UE și principalele părți interesate (parteneri sociali și ONG-uri), în eforturile lor de a lupta împotriva sărăciei și excluziunii sociale.

Dat fiind faptul că una din prioritățile Consiliului constă în sublinierea rolului pe care îl joacă dialogul social, consideră Consiliul că se fac suficiente progrese în ceea ce privește acest aspect în contextul pachetului privind guvernanța economică?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Având în vedere subiectul unora dintre propunerile din programul de guvernanță economică, în special propunerea de regulament privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice⁽¹⁾, propunerea de regulament privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro⁽²⁾și propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro⁽³⁾, Comisia a sugerat să consulte Comitetul Economic și Social European în mod opțional.

Consiliul a consultat Comitetul la 6 decembrie 2010, iar Comitetul a emis un aviz în cadrul sesiunii sale plenare din 4 și 5 mai 2011.

În avizul său, Comitetul a considerat, în special, că printr-un dialog politic și social matur și cuprinzător se poate face față unor provocări sociale și economice, în special celor pe termen lung, cum ar fi reforma sistemului de pensii și cheltuielile din domeniul sănătății. În opinia Comitetului, pentru ca guvernele să își atingă obiective precum sustenabilitatea fiscală și echilibrul macroeconomic, trebuie să existe un grad puternic de parteneriat social și de colaborare, inclusiv un consens politic⁽⁴⁾.

Trebuie reamintit faptul că la 24 și 25 martie 2011, în cadrul Consiliului European, șefii de stat sau de guvern din zona euro au convenit că ar trebui să fie consolidată coordonarea politicilor economice între statele membre din zona euro, precum și între orice alte state care doresc de asemenea să participe pentru a aborda evoluțiile costurilor, respectând în același timp tradițiile naționale ale dialogului social și ale relațiilor industriale. Statele membre sunt astfel responsabile pentru stabilirea propriilor măsuri politice specifice, în temeiul tradițiilor naționale ale dialogului social și relațiilor industriale.

În plus față de respectarea deplină a regimului național al dialogului social, fiecare președinție a Consiliului programează o reuniune a partenerilor sociali în cadrul dialogului macroeconomic. Acest lucru are loc în apropierea Consiliului (ECOFIN) și asigură o discuție regulată între reprezentanții partenerilor sociali, la nivelul UE, pe marginea principalelor priorități ale politicii economice la nivel european.

Miniștrii de finanțe din țările Eurogrupului au convenit crearea unui fond permanent de stabilitate financiară a zonei euro în valoare de 700 de miliarde de euro și instituirea unui mecanism european de stabilitate pentru crearea guvernanței economice a zonei euro. Acesta ar urma să contribuie la consolidarea coeziunii și a competitivității economice, precum și la stabilizarea sistemului financiar unic în țările zonei euro.

Toate statele membre ale UE și-au deschis piețele interne prin aderarea la UE și s-au angajat să se alăture zonei euro în momentul în care vor întruni în mod obiectiv condițiile cerute (fără a recurge la subterfugii pentru îndeplinirea conformității). Criza a afectat mai ales statele membre ale UE cel mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, însă adoptarea acestor decizii le va împiedica să beneficieze de ajutoare financiare și de o redresare economică mai rapidă pe viitor.

Aș dori să întreb Consiliul dacă nu consideră că aceste decizii vor duce la crearea unui club exclusivist de țări, dat fiind că statele membre care nu fac parte din zona euro rămân izolate de redresarea economică și financiară? Consiliul nu consideră că UE are nevoie de coordonarea economiilor tuturor statelor membre ale UE și de stabilizarea sistemelor financiare, precum și de adoptarea de măsuri financiare necesare statelor membre din afara zonei euro?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Principala responsabilitate pentru politica economică le aparține chiar statelor membre. UE le monitorizează și le coordonează, mai ales în contextul Pactului de stabilitate și creștere și al orientărilor generale ale politicii economice.

Noul program de guvernanță economică, asupra căruia Consiliul speră să fie în măsură să ajungă la un acord cu Parlamentul European până în luna iunie, va stabili un cadru pentru o supraveghere și o coordonare mai eficientă a politicilor bugetare și macroeconomice ale tuturor statelor membre. Semestrul european introdus în acest an va alinia calendarul pentru prezentarea programelor de stabilitate și de convergență și a programelor naționale de reformă în scopul de a asigura coerența la toate nivelurile (disciplină bugetară, stabilitate macroeconomică și creștere), păstrând în același timp procedurile individuale separate în mod oficial. Prin acest proces, coordonarea politicilor bugetare va fi realizată printr-un mecanism ex-ante, în loc de mecanismul de ex-post aflat în prezent în vigoare.

Toate aceste elemente ar trebui să contribuie la garantarea stabilității în zona euro și în UE în ansamblul său. În cazul în care acestea se dovedesc a fi insuficiente pentru atingerea acestui obiectiv, în urma unei cereri din partea unui stat membru din zona euro care se confruntă cu dezechilibre severe și a unei decizii a Consiliului guvernatorilor MES, mecanismul european de stabilitate (MES) va putea oferi asistență financiară statului membru în cauză.

Pentru cazurile în care state membre care nu fac parte din zona euro se confruntă cu dificultăți deosebite care necesită asistență externă, Consiliul a stabilit un cadru prin Regulamentul (CE) nr. 332/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de înființare a unui mecanism de asistență financiară pe termen mediu pentru balanțele de plăți ale statelor membre⁽¹⁾.

Pe baza acestui regulament, Consiliul poate adopta o decizie de a oferi asistență financiară țărilor din afara zonei euro dacă acestea se confruntă cu dificultăți sau sunt grav amenințate de dificultăți în ceea ce privește balanța de plăți, după cum prevede articolul 143 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. De la izbucnirea crizei economice și financiare mondiale, trei state membre - Ungaria, Letonia și România - au primit acest tip de asistență.

La 23 noiembrie 2010, Comisia Europeană a și-a lansat inițiativa emblematică „Noi competențe pentru noi locuri de muncă”, care vizează modernizarea pieței muncii și dorește să permită persoanelor să-și dezvolte competențele de-a lungul întregii vieți pentru a îmbunătăți participarea la piața muncii și pentru a asigura un echilibru mai bun între cererea și oferta de locuri de muncă. Această inițiativă ar trebui pusă în aplicare atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europene.

Ungaria, care asigură în momentul de față președinția semestrială a Uniunii Europene, s-a angajat, în programul său, să acorde o mare atenție acestor noi competențe pentru noi locuri de muncă. În consecință, ce măsuri concrete a luat Consiliul pentru a pune în aplicare această inițiativă?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) În timpul Președinției maghiare, a continuat activitatea legată de programul-pilot „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă”, atât în domeniul ocupării forței de muncă, cât și al educației/formării.

La reuniunea informală a miniștrilor ocupării forței de muncă, organizată între 17-18 ianuarie, unul dintre subiectele de discuție a fost Agenda pentru noi competențe și noi locuri de muncă, în legătură cu ocuparea forței de muncă și integrarea tinerilor pe piața muncii, consolidarea ocupării forței de muncă favorabile creșterii economice și crearea de locuri de muncă mai numeroase și mai calitative.

În cadrul sesiunii de deschidere a Forumului Social Tripartit, din perioada 10 -11 martie 2011, care a reunit statele membre, partenerii sociali și instituțiile Uniunii Europene, Președinția a subliniat importanța parteneriatelor pentru punerea în aplicare a inițiativei emblematice.

Președinția a subliniat legăturile inițiativei emblematice cu ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în cadrul celorlalte evenimente ale sale. În timpul unei conferințe organizate de Președinție la 4-5 aprilie la Budapesta, a fost evidențiat rolul jucat de anticiparea competențelor și de adaptarea sistemelor de educație și formare la nevoile pieței forței de muncă. Comitetul pentru ocuparea forței de muncă a avut o contribuție substanțială la această conferință, referitoare la măsurile de care ar fi nevoie, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europene. În iunie, Consiliul (EPSCO) este programat să discute concluzii pe tema ocupării forței de muncă în rândul tinerilor, inclusiv considerații cu privire la modul în care se va continua punerea în aplicare a inițiativei emblematice Agenda pentru noi competențe și noi locuri de muncă.

Deși inițiativa emblematică cu cele mai mari implicații pentru educație și formare profesională din cadrul Strategiei Europa 2020 este „Tineretul în mișcare”, aceste domenii sunt de asemenea importante în Agenda pentru noi competențe și noi locuri de muncă, mai ales în ceea ce privește dezvoltarea aptitudinilor pentru a le aduce în conformitate cu schimbarea nevoilor de pe piața forței de muncă și promovarea unei cooperări mai strânse între domeniile educației și ocupării forței de muncă. Acest rol a fost pe deplin recunoscut în dezbaterea politică cu privire la rolul educației și al formării în Strategia Europa 2020, organizată de Președinția maghiară la reuniunea Consiliului (EJC) din 14 februarie.

În cadrul dezbaterilor, precum și în concluziile Consiliului care au fost adoptate ulterior ⁽¹⁾, accentul a fost pus pe contribuția fundamentală pe care educația modernă și de înaltă calitate o poate aduce pentru a asigura prosperitatea UE pe termen lung. A existat un consens larg cu privire la necesitatea de a actualiza competențele ca mijloc de stimulare a șanselor de angajare și că, pentru a realiza acest lucru, este nevoie de noi progrese pentru a îmbunătăți identificarea nevoilor de formare, pentru a crește relevanța educației și a formării profesionale pe piața muncii, pentru a facilita accesul persoanelor la oportunități de învățare continuă și de orientare (mai ales pentru mulți tineri care se luptă în prezent să intre pe piața forței de muncă din cauza crizei economice) și pentru a asigura o tranziție lină între sferele educației, formării și ocupării forței de muncă. Statele membre au recunoscut de asemenea nevoia de a spori atractivitatea formării profesionale și a educației adulților și au salutat tranziția către deprinderea unor sisteme de calificare bazate pe rezultate și validarea mai intensă a aptitudinilor și competențelor dobândite în contexte nonformale și informale.

O altă inițiativă pe care Președinția maghiară o pregătește în sprijinul acestor obiective este adoptarea, la reuniunea din mai a Consiliului (EJC), a unei recomandări a Consiliului privind politicile de reducere a abandonului școlar timpuriu ⁽²⁾, care se așteaptă să sublinieze, printre altele, importanța consolidării căilor de înaltă calitate profesională și a creșterii atractivității lor, precum și a consolidării legăturii dintre sectoarele învățământului și al ocupării forței de muncă, în scopul de a sublinia beneficiile finalizării educației pentru șansele viitoare de angajare.

Ca urmare a inițierii bombardamentelor aeriene în temeiul Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU 1973 (2011), se estimează că criza umanitară din Libia se va înrăutăți în mod dramatic, îndreptând un nou val de imigranți spre Europa, de data aceasta din Libia. Având în vedere că lipsa resurselor și condițiile necorespunzătoare pentru imigranți și solicitanții de azil au generat deja o situație calificată drept „criză umanitară” în sudul Europei, nu se poate aștepta o îmbunătățire în ceea ce privește capacitatea de a gestiona acest nou aflux de imigranți.

Având în vedere acest fapt, ce măsuri a luat Consiliul în vederea împărțirii echitabile a responsabilității pentru valul de imigranți așteptat în statele membre ale UE și pentru a asigura respectarea drepturilor refugiaților și imigranților?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Consiliul European a abordat evoluțiile din Libia și din vecinătatea sudică, inclusiv consecințele legate de imigrație, atât în cadrul reuniunii sale extraordinare din 11 martie 2011⁽¹⁾, cât și în cadrul reuniunii sale obișnuite din 24/25 martie 2011.⁽²⁾

În declarația sa adoptată la 11 martie 2011, Consiliul European a subliniat faptul că statele membre cel mai direct vizate de fluxurile migratorii au nevoie de solidaritate concretă și că UE și statele membre sunt pregătite să ofere sprijinul necesar pe măsură ce situația evoluează. De asemenea, a îndemnat statele membre să furnizeze resurse umane și tehnice suplimentare pentru Frontex, așa cum a fost solicitat. Acesta a reamintit faptul că ar trebui să fie promovată o abordare globală a migrării, în conformitate cu abordarea globală a UE. În plus, în concluziile sale adoptate la 24/25 martie 2011, Consiliul European a subliniat din nou faptul că UE și statele sale membre sunt pregătite să își demonstreze solidaritatea concretă cu majoritatea statelor membre direct afectate de mișcările migratoare și să ofere sprijinul necesar pe măsură ce situația evoluează.

De asemenea, Consiliul a examinat situația din Africa de Nord, inclusiv, în special, presiunile legate de imigrație cu care se confruntă anumite state membre ⁽³⁾. Consiliul a avut o dezbatere aprofundată cu privire la această situație în cadrul reuniunii sale din 11 aprilie 2011 și a adoptat Concluziile privind gestionarea migrării din vecinătatea sudică ⁽⁴⁾. În aceste concluzii, Consiliul a reafirmat nevoia de solidaritate reală și concretă față de statele membre cel mai direct interesate de mișcările migratoare și a solicitat UE și statelor sale membre să continue să acorde sprijinul necesar pe măsură ce situația evoluează, de exemplu prin asistarea autorităților locale din cele mai afectate state membre în abordarea repercusiunilor imediate ale fluxurilor migratorii asupra economiei locale și a infrastructurii. Consiliul a subliniat, de asemenea, importanța oferirii unor soluții durabile de protecție celor care au nevoie de protecție internațională și se află în țările din vecinătatea sudică.

Consiliul va continua să examineze situația. De asemenea, trebuie reamintit faptul că situația din vecinătatea sudică va fi abordată de Consiliul European cu ocazia viitoarei sale reuniuni din iunie 2011.

Care este opinia Consiliului cu privire la stadiul actual al eforturilor vizând o politică externă a UE în domeniul energiei, în special în ceea ce privește sporirea independenței de livrările rusești și diversificarea surselor de aprovizionare și a rutelor de transport?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) În Concluziile sale din 28 februarie 2011, Consiliul a subliniat importanța unei strategii cuprinzătoare în domeniul energiei, având în vedere Comunicările Comisiei intitulate „Energie 2020: Strategie pentru o energie competitivă, durabilă și sigură”⁽¹⁾și „Priorități în domeniul infrastructurii energetice ante- și post-2020”⁽²⁾. În special, Consiliul a subliniat că întreaga Strategie Energie 2020 ar trebui să contribuie la asigurarea unei poziții puternice și coerente a UE în chestiuni ce țin de energia externă.

Pentru a spori transparența, consecvența, coerența și credibilitatea acțiunii externe în chestiuni legate de energie, Consiliul a considerat că este nevoie de:

un schimb îmbunătățit și oportun de informații între Comisie și statele membre;

o evaluare comună a riscurilor la adresa securității energetice a UE și o reflectare adecvată a problemelor de securitate energetică în alte domenii de politică (de exemplu, politica europeană de vecinătate);

utilizarea deplină a forurilor multilaterale dedicate energiei sau cu o componentă energetică puternică și îmbunătățirea coordonării în cadrul acestor foruri în scopul de a exploata mai bine sinergiile dintre statele membre și dintre Uniunea Europeană și partenerii săi;

consolidarea coordonării eforturilor statelor membre și ale Uniunii Europene pentru a proteja și promova mai bine interesele colective ale UE și politicile în domeniul energiei;

diversificarea rutelor și a surselor de aprovizionare din Europa, precum și continuarea eforturilor pentru a facilita dezvoltarea coridoarelor strategice pentru transportul unor volume mari de gaze, precum coridorul sudic;

dezvoltarea unor parteneriate strategice reciproc avantajoase și a unei cooperări ample cu principalele țări și regiuni furnizoare, de tranzit și consumatoare și în jurul coridoarelor strategice. Pe lângă abordarea problemelor legate de gaz/petrol/energie electrică, aceste parteneriate ar trebui:

să promoveze eficiența energetică și energia din surse regenerabile;

să faciliteze convergența de reglementare, și anume prin punerea în aplicare în țările vecine a legislației privind piața energetică a UE, să promoveze reguli bazate pe piață și să dezvolte măsurile necesare pentru a asigura condiții echitabile de concurență;

să promoveze cele mai înalte standarde de securitate nucleară;

să stea la baza ambițiilor UE în procesele internaționale, cum ar fi negocierile privind clima.

La 4 februarie 2011, Consiliul European a concluzionat că ar trebui să fie continuată cât mai curând posibil activitatea de dezvoltare a unui parteneriat de încredere cu Rusia, transparent și bazat pe reguli, în arii de interes comun în domeniul energiei și ca parte a negocierilor cu privire la procesul ulterior Acordului de parteneriat și cooperare și în funcție de lucrările în curs cu privire la Parteneriatul pentru modernizare și dialogul privind energia.

Mai mult, Consiliul European a invitat Înaltul Reprezentant să ia în considerare pe deplin dimensiunea securității energetice în activitatea sa.

Ne așteptăm ca cele de mai sus să fie reflectate într-o comunicare a Comisiei înainte de începutul verii.

Intenționează Consiliul să prezinte un calendar pentru rezolvarea crizei bancare și a datoriilor care afectează în prezent Europa?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Ca urmare la ampla foaie de parcurs aprobată de Consiliu la 20 octombrie 2009, în privința căreia activitatea a fost în mare parte finalizată, în cadrul reuniunii sale din 7 decembrie 2010 Consiliul a aprobat o foaie de parcurs privind un cadru al Uniunii Europene pentru prevenirea, gestionarea și soluționarea crizelor, care acoperă obiectivele pe termen scurt și mediu până în 2012. În această foaie de parcurs, Consiliul prevede termene relevante pentru o dezbatere politică continuă cu privire la cadrul pentru prevenirea și soluționarea crizelor, din care se inspiră activitatea de pregătire a unor propuneri legislative, în prezent efectuată de Comisie.

Consiliul European din iunie 2010 a precizat că reformele necesare pentru a restabili soliditatea și stabilitatea sistemului financiar european trebuie să fie finalizate de urgență și a confirmat caracterul urgent al măsurilor menționate în Comunicarea din 2 iunie 2010 a Comisiei intitulată „Reglementarea serviciilor financiare în folosul creșterii sustenabile”.

La 7 decembrie 2010, Consiliul a subliniat, de asemenea, că este important să se facă progrese în ceea ce privește direcțiile de muncă prevăzute în Comunicarea Comisiei privind un cadru european pentru gestionarea crizelor din sectorul financiar.

Prin urmare, Consiliul așteaptă cu interes discuțiile cu privire la propunerile legislative legate de cadrul pentru gestionarea și soluționarea crizelor din sectorul bancar pe care Comisia este așteptată să le prezinte în această vară. De asemenea, Consiliul lucrează în continuare la propunerile legislative deja prezentate de Comisie și așteaptă o finalizare rapidă a negocierilor actuale și viitoare cu Parlamentul European.

Noul program de guvernanță economică, asupra căruia Consiliul dorește un acord cu Parlamentul European până în iunie 2011, ar trebui să permită o supraveghere mai eficientă și coordonarea politicilor bugetare și macroeconomice ale tuturor statelor membre. În special, își propune să introducă un accent mai puternic asupra criteriului datoriei, inclusiv un punct de referință numeric în conformitate cu care statele membre ar trebui să își reducă nivelul datoriilor. Țările care nu respectă criteriul datoriei vor fi plasate în procedura legată de deficitul excesiv, care în cele din urmă ar putea duce, pentru statele membre din zona euro, la sancțiuni.

Conform cadrului juridic existent, 24 de state membre fac în prezent obiectul unei proceduri legate de deficitul excesiv. În conformitate cu termenele-limită stabilite de Consiliu, în timp ce un număr de state membre vor trebui să își corecteze deficitul excesiv până în 2011, pentru majoritatea țărilor, termenul-limită a fost stabilit pentru cel târziu 2013. Numai Grecia, Irlanda și Regatul Unit au primit termene mai îndepărtate. Corectarea la timp a deficitelor excesive va contribui la punerea nivelurilor datoriei pe o traiectorie aflată în permanent declin.

Mai mult decât atât, Pactul Euro Plus, aprobat de toate statele membre din zona euro și de șase state din afara ei la cel mai înalt nivel în cadrul Consiliului European din martie 2011, ar trebui să încurajeze fiecare stat membru să își asume angajamente naționale ambițioase în ceea ce privește promovarea competitivității, stimularea ocupării forței de muncă, sustenabilitatea finanțelor publice și consolidarea stabilității financiare. Aceste elemente ar trebui să contribuie toate la protejarea stabilității în zona euro în ansamblu și, prin urmare, să ducă la soluționarea crizei datoriilor.

Fiecare stat membru are obligația de a da în exploatare, până la 25 mai 2011, lina telefonică de urgență 116 000 pentru copii dispăruți. Prin această linie telefonică de urgență se pune la dispoziția copiilor dispăruți și a părinților acestora un număr unic pentru a solicita ajutor din orice parte a UE. Existența aceleiași linii telefonice în orice parte a UE le permite copiilor și părinților aflați în situații problematice să primească ajutor mai ușor și mai rapid.

Întrucât una prioritățile președinției constă în protecția drepturilor cetățenilor și apropierea instituțiilor UE de cetățeni, ce măsuri implementează Consiliul pentru a ajuta statele membre să înființeze acest serviciu înainte de termenul-limită?

Intenționează Consiliul să acorde prioritate politică înființării acestei linii telefonice?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) În conformitate cu Directiva revizuită privind serviciul universal ⁽¹⁾, statele membre ale UE depun toate eforturile pentru a asigura faptul că linia telefonică de urgență 116 000 este activată până la 25 mai 2011. Statele membre sunt responsabile pentru punerea în aplicare a acestei cerințe.

În plus, Directiva revizuită privind serviciul universal permite Comisiei să adopte măsuri tehnice pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a seriei de numere „116”, în special linia telefonică de urgență 116 000 pentru copii dispăruți. Aceasta nu aduce atingere și nu are niciun impact asupra organizării acestor servicii, care rămâne în competența exclusivă a statelor membre.

Consiliul este informat ⁽²⁾ că Comisia oferă în continuare sprijin statelor membre pentru introducerea rapidă și funcționarea deplină a liniilor telefonice de urgență pentru copii dispăruți. De asemenea, Comisia a indicat că, dacă nu se fac progrese suplimentare într-un interval de timp rezonabil, Comisia va lua în considerare prezentarea unei propuneri legislative prin care să se asigure că linia telefonică de urgență 116 000 este pe deplin operațională în toate statele membre. În cazul în care Comisia ia o astfel de inițiativă, Consiliul va examina propunerea în conformitate cu rolul său de legislator.

Președinția a cerut recent statelor membre, printr-o scrisoare, să pună în aplicare linia telefonică de urgență 116000 și va găzdui alături de Comisia Europeană și „Missing Children Europe” (MCE), asociația caritabilă europeană ale cărei filiale naționale operează liniile telefonice de urgență 116 000 în statele membre, o conferință europeană între 25-26 mai, pentru a lua act de rezultatele din acest domeniu. Această conferință nu va discuta doar introducerea liniei telefonice de urgență 116 000, ci și aspecte legate de sistemul de alertă pentru copiii dispăruți și justiția în interesul copiilor.

Ca urmare a accidentului nuclear de la Fukushima din Japonia, statele membre ale UE au decis, de comun acord, la 25 martie 2011, că este necesar să se efectueze simulări de situații de criză în cazul centralelor nucleare din UE și au solicitat o acțiune similară la nivel mondial.

Deține Consiliul informații cu privire la eventuala adoptare a unor măsuri similare privind centralele care funcționează deja (în special în cazul celor care funcționează de peste 20 de ani) în alte țări europene care nu sunt membre ale UE?

În ceea ce privește centralele nucleare noi din statele din vecinătatea UE, are Consiliul un plan privind modul în care poate să se asigure că aceste centrale noi respectă normele necesare în materie de mediu și că nu încalcă convențiile recunoscute la nivel internațional, precum Convenția de la Espoo privind evaluarea impactului asupra mediului?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Așa cum a subliniat în mod întemeiat onorabilul deputat, în cursul reuniunii sale desfășurate la 24 și 25 martie 2011⁽¹⁾, Consiliul European a subliniat necesitatea de a învăța cât se poate de mult din evenimentele recente din Japonia. Consiliul European a clarificat în acest context că UE va solicita ca în țările vecine și la nivel mondial să fie efectuate „simulări de criză” similare celor create în UE, atât în ceea ce privește instalațiile existente, cât și în ceea ce le privește pe cele planificate. Consiliul a observat că organizațiile internaționale ar trebui să fie utilizate în totalitate și că cele mai înalte standarde de siguranță nucleară ar trebui să fie promovate pe plan internațional.

În acest context, două evoluții pozitive pe scena internațională sunt demne de remarcat. În primul rând, convocarea, în perioada 20-24 iunie, a unei conferințe la nivel înalt a AIEA privind siguranța nucleară care include o evaluare inițială a accidentului de la Fukushima, a impactului și a consecințelor sale, analizarea lecțiilor care trebuie învățate, lansarea procesului de consolidare a siguranței nucleare și consolidarea reacției la accidente nucleare și la situații de urgență.

În al doilea rând, cu ocazia celei de-a 5-a reuniuni de reexaminare a Convenției privind siguranța nucleară desfășurată în luna aprilie a anului trecut, toate părțile contractante, inclusiv vecinii UE, au convenit să analizeze accidentul produs în cadrul unei reuniuni extraordinare a părților contractante care urmează să aibă loc în 2012. În ceea ce privește amplasamentul instalațiilor nucleare, această a 5-a reuniune de reexaminare a discutat deja probleme referitoare la consultarea părților contractante din apropierea unor centrale nucleare propuse.

Între 20 și 23 iunie 2011 va avea loc la Geneva a 5-a reuniune a părților la Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (Convenția Espoo). Agenda provizorie a acestei reuniuni include o discuție de grup privind proiectele legate de energia nucleară. Scopul acestei discuții este de a oferi perspective asupra modului în care Convenția de la Espoo este aplicată la proiecte legate de energia nucleară care pot avea un important impact transfrontalier negativ. Un raport din partea grupului va fi prezentat segmentului la nivel înalt al reuniunii și părțile vor fi invitate să ia în considerare eventualele acțiuni de monitorizare în temeiul Convenției.

În cadrul UE, vor fi urmărite lucrări pregătitoare pentru reuniunile menționate mai sus, conform practicii actuale, în cadrul organismelor pregătitoare ale Consiliului și printr-o serie de întâlniri de coordonare la fața locului, astfel încât să permită UE și statelor sale membre să acționeze într-un mod unit și eficient la Geneva.

La 1 aprilie 2011, Consiliul a hotărât în privința operațiunii militare a Uniunii Europene „EUFOR Libia” de sprijinire a operațiunilor de asistență umanitară, numindu-l pe contraamiralul Claudio Gaudiosi în funcția de comandant al operațiunii și amplasând statul-major al operațiunii la Roma. În cadrul reuniunii sale din 12 aprilie 2011, Consiliul a confirmat decizia de la 1 aprilie 2011, încredințându-i contraamiralului Gaudiosi sarcina de a întocmi un plan de operațiuni pentru intervenția imediată, în strânsă colaborare cu NATO și manifestându-și disponibilitatea de a include în cadrul misiunii forțe armate din țările terțe din regiune. În a doua jumătate a lui 2011 (1 iulie – 31 decembrie 2011), două formațiuni combatante vor fi în stare de pregătire pentru intervenție, și anume EUFOR și formațiunile combatante din Balcani „HELBROC”, acestea din urmă compuse din trupe din Grecia, Bulgaria, România și Cipru sub comandă greacă și cu statul major al operațiunii în Grecia.

Plănuiește Consiliul intervenția unor forțe armate terestre în Libia? Care va fi rolul grupului balcanic condus de greci („HELBROC”) în cadrul intervenției militare a EUFOR în Libia? Care sunt țările terțe din regiune care vor participa la operațiune?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) UE a decis că, dacă Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) i-o va cere, va lansa o operațiune PSAC, „EUFOR Libia”, pentru a sprijini asistența umanitară în regiune, cu respectarea deplină a principiilor care reglementează acțiunile umanitare, în special imparțialitatea și neutralitatea și directivele RMPC convenite la nivel internațional ⁽¹⁾. În acest scop, UE a adoptat deja decizia de instituire a operațiunii, a numit un comandant al operațiunii și a desemnat un sediu operațional la Roma. Consiliul l-a însărcinat pe comandantul operațiunii să alcătuiască urgent o planificare ulterioară, în strânsă cooperare și complementaritate cu ONU, NATO și alte organizații, pentru ca UE să fie capabilă să reacționeze rapid la evoluțiile situației umanitare și de securitate. Ca parte a pregătirilor, UE este pregătită să ia în considerare ofertele de contribuții din partea statelor terțe, inclusiv țările din regiune, ca urmare a invitației COPS.

În cazul unei astfel de cereri din partea OCHA, parametrii oricăror acțiuni ale UE, inclusiv domeniul de aplicare geografic, vor fi deciși pe baza cererii. În mod similar, natura activelor necesare va depinde de cererea formulată de OCHA. Nu este posibil în această etapă să anticipăm natura cererii și, prin urmare, capacitățile care vor fi necesare.

Potrivit unor informații recente, întreprinderea multinațională de servicii de securitate Group4Securicor (G4S) a semnat un contract cu autoritățile statului Israel pentru furnizarea de arme și servicii de securitate în închisorile unde se află deținuții politici palestinieni din Israel și Cisiordania, precum și pentru cartierul general al poliției israeliene în Cisiordania. De asemenea, se prevede furnizarea de arme și personal de securitate întreprinderilor situate în așezări. Această întreprindere a furnizat echipamente și a prestat servicii de întreținere punctelor de control ale armatei israeliene de-a lungul zidului din Cisiordania, care a fost considerat ilegal de Curtea Internațională de Justiție, în avizul său consultativ din 9 iulie 2004. Ca urmare a acestor activități, ilegale potrivit dispozițiilor celei de-a IV-a Convenții de la Geneva, această întreprindere, alături de autoritățile israeliene, a fost acuzată de încălcarea dreptului internațional și de participare la încălcările drepturilor omului și la ocupația israeliană.

Condamnă Consiliul contractul G4S cu statul Israel, precum și acțiunile sale de cooperare cu autoritățile israeliene, având în vedere că această întreprindere funcționează și în statele membre și colaborează cu instituțiile UE?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) În declarația sa din 8 decembrie 2009 privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, Consiliul și-a confirmat poziția conform căreia bariera de separare, dacă este construită pe un teren ocupat, este ilegală în conformitate cu dreptul internațional, constituie un obstacol în calea păcii și amenință să facă imposibilă o soluție între două state.

Cu toate acestea, nu este de competența Consiliului să prezinte observații privind relațiile contractuale specifice între persoane juridice de drept privat și părți terțe.

După cum a declarat în concluziile sale din 13 decembrie 2010 privind procesul de pace din Orientul Mijlociu, Consiliul dorește să vadă statul Israel și un stat suveran, independent, democratic, contiguu și viabil al Palestinei conviețuind în pace și securitate.

Este Consiliul preocupat de faptul că pachetele de salvare financiară pentru statele membre amplifică sentimentele anti-UE atât printre cetățenii țărilor beneficiare, care consideră costurile prea mari, cât și în țările care trebuie să achite nota de plată?

Rezultatele recentelor alegeri din Finlanda ar putea constitui un bun exemplu de dezamăgire în privința UE. A discutat Consiliul această problemă și ce inițiative intenționează să propună pentru a combate dezbinarea tot mai accentuată dintre „centrul” și „periferia” UE?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Preocupările exprimate atât în ceea ce privește opinia publică din statele membre beneficiare, cât și din cele care contribuie la acțiunile de sprijin financiar sunt discutate integral în procesul de convenire asupra unui sprijin financiar și a unui program de ajustare economică.

În acest sens, ar trebui să fie avute în vedere anumite aspecte ale organizării cadrului pentru sprijinul financiar:

1. sprijinul financiar este furnizat numai la cererea explicită a unui stat membru care întâmpină dificultăți financiare,

2. sprijinul financiar este furnizat doar într-un stat membru din zona euro, în interesul stabilității zonei euro în ansamblu,

3. acordarea unui sprijin financiar unui stat membru din zona euro este decis în unanimitate,

4. sprijinul financiar se acordă în cadrul unui program de ajustare economică și alături de implicarea financiară și tehnică a FMI.

În acest context, este în plină desfășurare o reformă majoră a guvernanței economice în UE, cu șase acte legislative în curs de negociere - acestea vor consolida cadrul de coordonare economică în UE. În plus, a fost convenit, de asemenea, Pactul Euro Plus, în conformitate cu care toate statele membre din zona euro, precum și orice alt stat membru care dorește să facă acest lucru, își vor lua angajamente specifice cu privire la politicile economice care vor face obiectul unei evaluări inter pares la cel mai înalt nivel politic.

Coerența și coeziunea zonei euro și a economiei UE în ansamblu ar trebui să fie consolidate prin intermediul acestor reforme și prin intermediul cadrului pentru asistență financiară care a fost dezvoltat în caz de nevoie în orice stat membru.

Poate Consiliul să facă o declarație cuprinzătoare cu privire la discuțiile care au avut loc la reuniunea neoficială a miniștrilor de finanțe din 7-9 aprilie 2011, de la Budapesta?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Discuțiile din cadrul reuniunii informale a miniștrilor de finanțe s-au axat, între altele, pe evoluțiile recente ale stabilității economice și financiare în zona euro, pe pregătirea reuniunii ministeriale G20 de la Washington, pe evoluțiile de pe piețele de materii prime, pe noua arhitectură europeană de supraveghere și pe simulările de criză.

Miniștrii și guvernatorii băncilor centrale au atins problema piețelor de mărfuri și a piețelor derivatelor financiare conexe. S-a stabilit de comun acord că sporirea transparenței și a integrității, atât a piețelor fizice, cât și a piețelor instrumentelor derivate, sunt fundamentale pentru a garanta că acestea își îndeplinesc rolurile în mod corespunzător. Miniștrii și guvernatorii au avut un schimb de opinii cu vorbitorii invitați, prof. Alexandre Lamfalussy, Jacques de Larosière, dna Sharon Bowles și liderii noilor autorități cu privire la modul în care noile autorități europene de supraveghere și CERS ar putea ajuta la combaterea provocărilor cu care ne confruntăm astăzi în sectorul financiar și cu privire la viziunea lor pentru noile instituții. Aceștia au discutat, de asemenea, probleme legate de realizarea simulării de criză din acest an în sectorul bancar și de asigurări, unde accentul a fost pus pe nevoia de transparență, credibilitate și pe nevoia ca guvernele să fi dezvoltat răspunsuri politice la scenarii de criză.

Declarația Eurogrupului și a miniștrilor ECOFIN a admis cererea de asistență financiară a autorităților portugheze. Miniștrii au invitat Comisia, BCE, FMI și Portugalia să instituie un program și să ia măsurile corespunzătoare pentru a proteja stabilitatea financiară. În contextul unui program comun UE/FMI, de partea europeană pachetul de asistență financiară pentru Portugalia ar trebui să fie finanțat în cadrul oferit de mecanismul european de stabilizare financiară (MESF) și de Fondul european de stabilitate financiară (FESF). Pregătirile Portugaliei vor începe imediat pentru a ajunge la un acord între părți, asigurându-se că până la mijlocul lunii mai un program de ajustare poate fi adoptat și pus în aplicare rapid după formarea unui nou guvern. Programul se va baza pe trei piloni:

o ajustare fiscală ambițioasă pentru a restabili viabilitatea fiscală,

reforme care să consolideze creșterea economică și competitivitatea, inclusiv un program ambițios de privatizare,

măsuri pentru a menține lichiditatea și solvabilitatea sectorului financiar.

După ce va fi încheiat un acord cu autoritățile portugheze și sprijinit de principalele partide politice, programul va fi aprobat de Consiliul ECOFIN și de Eurogrup, în conformitate cu procedurile naționale, pe baza unei evaluări a Comisiei și a BCE.

La reuniunea de la Washington, care a avut loc între 14 și 15 aprilie 2011, discuțiile au fost substanțiale și toți actorii majori și-au arătat disponibilitatea reală de a continua agenda economică internațională.

Cel mai relevant rezultat a fost, probabil, acordul încheiat cu privire la orientările indicative, față de care vor fi acum măsurați indicatorii care detectează dezechilibrele care se mențin la un nivel ridicat și care necesită ajustări ale politicii din partea membrilor G20.

Acest lucru nu ar trebui să fie privit ca un rezultat neînsemnat: în spatele acestui acord aparent tehnic, există un angajament serios din partea tuturor economiilor importante - atât avansate, cât și emergente - de a crea un proces de evaluare reciprocă/inter pares a politicilor care afectează creșterea la nivel mondial.

Pe baza acordului obținut cu privire la orientările indicative, G20 ar trebui să fie capabil să producă rezultate concrete până la sfârșitul anului, și anume, un plan de acțiune cuprinzător cu recomandări specifice fiecărei țări.

Comisia, BCE și președinția Consiliului au o contribuție foarte substanțială la întregul exercițiu, nu în ultimul rând pentru că noul sistem de guvernanță la nivel internațional prezintă în multe privințe caracteristici similare cu cele de la nivelul UE.

Violențele împotriva creștinilor și a altor minorități religioase s-a intensificat în Africa de Nord și în Orientul Mijlociu în ultimele luni. Poate menționa Consiliul ce măsuri concrete ia pentru a proteja creștinii și alte minorități religioase care trăiesc în Africa de Nord și Orientul Mijlociu?

Prezentul răspuns, care a fost formulat de către Președinție și nu are caracter obligatoriu nici pentru Consiliu, nici pentru membrii acestuia ca atare, nu a fost prezentat oral în timpul afectat întrebărilor adresate Consiliului, în cadrul sesiunii plenare din mai 2011 a Parlamentului European, de la Strasbourg.

(RO) Promovarea și protecția libertății de religie sau credință fără nicio distincție este o prioritate importantă în cadrul politicii UE în domeniul drepturilor omului. Acest angajament solid a fost reafirmat de Consiliu în cadrul reuniunii sale din noiembrie 2009. În plus, Consiliul din februarie 2011 a adoptat concluzii care condamnă recentele violențe și acte de terorism din diferite țări, inclusiv din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, comise împotriva creștinilor și a locurilor de cult ale acestora, împotriva pelerinilor musulmani și altor comunități religioase. Consiliul a confirmat necesitatea consolidării răspunsului colectiv al comunității internaționale față de cei care doresc să folosească religia ca instrument de divizare, alimentând extremismul și violența. UE se va implica alături de țări partenere, precum și de forumuri multinaționale, în special ONU, pentru a aduna sprijin transcultural în lupta împotriva intoleranței religioase.

În urma concluziilor Consiliului din 2009, Înaltul Reprezentant a fost invitat de Consiliu să raporteze cu privire la măsurile luate privind libertatea de religie sau credință. SEAE trebuie să monitorizeze mai îndeaproape în întreaga lume restricțiile libertății de religie sau credință, care vor fi abordate în următorul raport anual al UE privind drepturile omului. Problema libertății de religie sau credință este tot mai pronunțată în cadrul dialogurilor privind drepturile omului care îndeamnă țările să elimine discriminarea și intoleranța. Sunt stabilite și menținute contacte cu apărătorii locali ai drepturilor omului care lucrează la această problemă. Acolo unde sunt disponibile, sunt oferite oportunități de finanțare de proiecte în cadrul schemelor naționale de sprijin IEDDO (Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului).

În paralel cu măsurile specifice fiecărei țări, UE continuă să joace un rol activ în promovarea libertății de religie sau credință în cadrul forumurilor multilaterale. UE a fost forța motrice din spatele rezoluției Adunării Generale a ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare bazate pe religie sau credință, adoptată prin consens în decembrie 2010. UE a adunat un puternic sprijin transregional pentru o inițiativă privind libertatea de religie sau de credință în Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din martie 2011.

Sectorul agricol este responsabil pentru 13,5% din emisiile de gaze cu efect de seră din lume. În UE, sectorul agricol totalizează 9% din emisii. Agricultorii europeni și irlandezi au făcut progrese semnificative în ceea ce privește implementarea unor măsuri mai ecologice, reducerea emisiilor și utilizarea terenurilor de pășunat și a pășunilor de trifoi ori de câte ori este posibil pentru a absorbi dioxidul de carbon.

Dat fiind faptul că sectorul agricol european funcționează deja eficient și că se aplică deja politici și măsuri de conservare și sustenabilitate a mediului, ar fi foarte greu ca acest sector să mai facă și alte progrese.

Deoarece acest sector poate realiza doar progrese limitate în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ce poate face Comisia pentru a ajuta agricultorii să reducă și mai mult emisiile de gaze cu efect de seră și pentru a garanta că acest sector nu este penalizat în urmărirea obiectivelor ambițioase ale UE

(RO) Agricultura contribuie cu aproximativ 9 % din totalul gazelor cu efect de seră ale UE (GES) și, deși emisiile au scăzut începând din 1990, sunt posibile și necesare eforturi suplimentare pentru îndeplinirea ambițioasei agende a UE privind clima și energia.

Politica UE în domeniul schimbărilor climatice nu stabilește obiective pentru sectoare separate, cum ar fi agricultura. În Foaia de parcurs pentru o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2050 ⁽¹⁾ Comisia a indicat, cu toate acestea, traseul pentru contribuția pe termen lung a agriculturii, eficientă din punct de vedere al costurilor. Decizia 406/2009/CE privind partajarea eforturilor (ESD )⁽²⁾ are ca scop reducerea GES cu 10 % în sectoarele care nu sunt incluse în sistemul de comercializare a cotelor de emisie. Prin mecanismul de partajare a sarcinii, statele membre contribuie în funcție de bogăția lor relativă (PIB/cap de locuitor), obiectivele se înscriu în intervalul de la - 20 % la + 20 % în 2020 față de 2005. Prin urmare, este responsabilitatea acestora să limiteze emisiile din sectoarele ESD și să determine efortul făcut de agricultură și de alte sectoare.

Emisiile și absorbțiile de CO2 legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură (LULUCF) nu fac încă parte din angajamentele actuale. Pachetul din 2008 privind clima și energia a solicitat Comisiei să evalueze și să facă o propunere legislativă, după caz, pentru includerea acestuia, până la jumătatea anului 2011, în angajamentul UE de reducere a emisiilor. Amplele consultări cu publicului, întreprinderile, ONG-urile, statele membre și experții din ultimul an arată că majoritatea acceptă o includere a LULUCF, cel puțin în cazul în care obiectivul global este ridicat dincolo de 20 %. Comisia intenționează să publice o comunicare în vara anului 2011. Includerea ar putea consolida integritatea ecologică a angajamentelor climatice, asigurându-se că toate emisiile sunt acoperite. Acest lucru ar putea spori, de asemenea, vizibilitatea eforturilor depuse de administratorii de terenuri pentru a crește numărul absorbantelor de gaze cu efect de seră prin practici de gestionare durabilă a terenurilor, ca răspuns la orice sisteme de stimulente în temeiul unei politici agricole comune post 2013 (PAC).

Actualele instrumente ale PAC abordează schimbările climatice, în principal datorită mai multor beneficii reciproce între politica agroecologică și combaterea schimbărilor climatice. O PAC reformată printr-un pilon unu mai ecologic (cu măsuri ecologice necontractuale, anuale, care merg dincolo de condiționare) și printr-un pilon doi legat de climă mai concentrat, susținut de un serviciu profesional de consiliere agricolă, ar putea fi adaptată pentru a-i ajuta pe agricultorii să crească eficiența și astfel pentru a consolida competitivitatea agriculturii UE, în același timp contribuind la lupta împotriva schimbărilor climatice (atenuare) și devenind mai puțin vulnerabilă la schimbările climatice (adaptare). În mod clar, intenția Comisiei nu este de a penaliza comunitățile agricole, ci de a le ajuta și încuraja să aibă o producție în condiții de siguranță și eficiență din punct de vedere al emisiilor, care să promoveze „gestionarea durabilă a resurselor naturale” conform Comunicării „PAC în perspectiva anului 2020”⁽³⁾. Producătorii din UE sunt printre cei mai eficienți producători din lume din punct de vedere al emisiilor de carbon și pot deveni lideri mondiali prin prezentarea unei producții agricole eficiente din punct de vedere al emisiilor care poate reduce emisiile agricole globale.

La 25 noiembrie 2009, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Directiva 2009/138/CE privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II). Această directivă trebuia, în principiu, să fie pusă în aplicare în statele membre de la această dată până la 31 decembrie 2012.

Se aplică asigurării medicale voluntare (AMV) în Bulgaria excepțiile prevăzute în preambulul la această directivă (considerentele 4, 5, 6, 19, 20, 84 și 85) și excluderile din domeniul de aplicare de la secțiunea 2 articolul 4?

Poate AMV să fie adăugată la lista de organisme cărora nu li se aplică directiva (secțiunea 2 articolul 8)?

Se aplică directiva în mod automat asigurării medicale voluntare sau aceasta din urmă face parte din excepții?

Poate AMV să depindă în continuare de legislația bulgară privind asigurarea medicală și să fie reglementată de legislația națională în materie de sănătate, și nu de codul asigurărilor, inclusiv după transpunerea directivei

(RO) Întreprinderilor bulgare de asigurări care oferă asigurări de sănătate voluntare și comerciale nu li se aplică scutirile prevăzute la articolul 8 din Directiva 2009/138/CE, care se referă la un număr limitat de instituții cu trăsături foarte speciale ⁽¹⁾. Comisia nu consideră că acest articol trebuie să fie modificat.

În principiu, acest lucru înseamnă că legislația UE în domeniul asigurărilor se aplică în sectorul bulgar de asigurări voluntare de sănătate. Cu toate acestea, unora dintre aceste întreprinderi sau părți ale activităților lor li se pot aplica alte scutiri, astfel cum este prevăzut la titlul I capitolul I secțiunea 2 din Directiva 2009/138/CE.

Directivele sunt obligatorii în ceea ce privește rezultatele care trebuie obținute, pentru fiecare stat membru căruia i se adresează, dar lasă la alegerea autorităților naționale forma și metodele pentru punerea lor în aplicare.

Comisia a obținut rezultate foarte bune în ceea ce privește coordonarea asistenței acordate de UE pentru Japonia în urma cutremurului devastator și a tsunamiului. Este însă Comisia pregătită pentru o posibilă catastrofă nucleară majoră în Japonia?

(RO) Onorabilul deputat a ridicat problema accidentului nuclear de la centrala nucleară Fukushima Daïchi, produs în urma cutremurului devastator și a tsunamiului care a lovit Japonia la 11 martie 2011. Comisia Europeană și Serviciul european de acțiune externă urmăresc situația foarte îndeaproape. Am menținut un contact strâns cu autoritățile japoneze și am fost informați cu privire la eforturile depuse în prezent pentru a stabiliza situația, pentru a stopa răspândirea de materiale radioactive și pentru a monitoriza condițiile ecologice aferente.

Discuțiile vor continua la următorul summit UE-Japonia care va avea loc la Bruxelles la 28 mai 2011, precum și în cadrul viitoarelor reuniuni internaționale (Agenția Internațională a Energiei Atomice, G8/G20 etc.).

În ceea ce privește întrebarea privind modul în care ar putea răspunde UE în ipoteza unui accident nuclear într-o țară terță unde amploarea accidentului ar copleși capacitățile țării în cauză de a se ocupa de accident, UE are la dispoziția sa diferite instrumente care ar putea fi mobilizate într-un asemenea caz, de exemplu:

1) mecanismul de protecție civilă al Uniunii. Tipurile exacte de ajutor mobilizat ar depinde de tipul accidentului/incidentului nuclear, de cererea făcută de țara afectată, precum și de capacitățile disponibile din partea statelor membre. În general, acest ajutor poate acoperi, printre altele, fazele evaluărilor inițiale, prelevării probelor și predicțiilor; activitățile de căutare și de salvare; instalațiile de decontaminare în masă și poate include echipament tehnic, de exemplu, pentru izolarea sigură a deșeurilor, precum și expertiză nucleară, prin experți în protecție civilă.

2) Instrumentul pentru cooperare în materie de securitate nucleară [NSCI, Regulamentul Consiliului (Euratom) nr. 300/2007 din 19 februarie 2007]. NSCI prevede ajutor financiar pentru a sprijini țările terțe în îmbunătățirea nivelului de securitate nucleară și de protecție împotriva radiațiilor, asigurând transportul în condiții de siguranță, tratamentul și eliminarea deșeurilor radioactive. Acest program este pus în aplicare de EuropeAid în colaborare cu Serviciul european de acțiune externă, direcțiile Comisiei Europene responsabile de energie și transport, precum și cu sprijinul tehnic al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei.

3) Instrumentul de stabilitate [Regulamentul (CE) nr. 1717/2006 al Parlamentului și al Consiliului din 12 noiembrie 2006⁽¹⁾]. De asemenea, acest instrument poate fi utilizat pentru a finanța inițiative pe termen scurt și pe termen lung, cum ar fi măsuri de răspuns imediat în caz de dezastre naturale sau provocate de om, precum monitorizarea și plasarea persoanelor strămutate, siguranța și securitatea nucleară, măsuri de curățenie, infrastructura critică de protecție, distribuția energiei, răspunsul de urgență și sprijin pentru primii respondenți.

În răspunsul la întrebarea mea H-000072/2011 din 8 martie 2011, Comisia a precizat că nu va proceda la o reevaluare a aspartamului înainte de 31 decembrie 2020.

Poate preciza Comisia cantitatea de alimente sau de medicamente care trebuie consumată pentru a atinge doza zilnică acceptabilă (DZA) de 40 mg/kg?

Nu se impune oare o reexaminare a declarației EFSA din 28 februarie 2011, având în vedere că se știe acum că Dominique Parent-Massin, expertă în cadrul Comitetului pentru aditivi alimentari al EFSA, a avut un contract cu Coca-Cola, societate mare consumatoare de edulcoranți, și cu Ajinomoto, cel mai mare producător mondial de aspartam?

Care este reacția Comisiei în raport cu această nouă constatare a unui conflict de interese?

(RO) În urma discuțiilor recente care au avut loc în cadrul Comisiei ENVI a Parlamentului referitoare la întrebarea cu solicitare de răspuns oral H-000072/2011⁽¹⁾adresată de stimatul deputat cu privire la aspartam, Comisia analizează în prezent posibilitatea de a devansa reevaluarea completă a aspartamului mai devreme decât reevaluarea planificată, care este prevăzută pentru cel târziu decembrie 2020 în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 257/2010⁽²⁾ de stabilire a unui program de reevaluare a aditivilor alimentari.

Aspartamul este autorizat ca aditiv alimentar în mai multe grupe diferite de produse alimentare, la diferite niveluri maxime permise. Ca regulă generală, aportul potențial de aditivi alimentari prin dietă depinde de o serie de criterii, de exemplu, contribuția relativă a diferitelor grupe de alimente la consumul zilnic și concentrațiile de aditivi alimentari utilizate în fiecare din aceste grupe de alimente. În plus, este important să se indice care este populația-țintă (copii sau adulți), întrucât cantitatea dintr-un produs alimentar specific (care conține un aditiv alimentar) necesar pentru a ajunge la doza zilnică admisă (DZA) va depinde de greutatea populației-țintă, având în vedere faptul că DZA este definită pe kilogram (kg) de greutate corporală. Aportul potențial de aspartamul prin tratament medical depinde, de asemenea, de numărul de doze pe zi și de vârsta pacienților. În plus, tratamentul poate fi indicat doar pentru un număr limitat de câteva zile. Prin urmare, la această întrebare nu se poate răspunde într-un mod general.

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a confirmat în avizul său din 2006 că valoarea potențial ingerată de aspartam ⁽³⁾ prin dietă ar fi cu mult sub DZA de 40 de miligrame pe kg de greutate corporală, chiar și în cazul consumatorilor înrăiți.

În conformitate cu normele EFSA referitoare la un posibil conflict de interese, ca orice alt expert, expertul citat în întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată de onorabilul deputat a semnat declarații de interes care au fost evaluate de EFSA. În conformitate cu normele EFSA privind conflictele de interese, acest expert nu a luat parte la discuțiile despre aspartam organizate de Grupul pentru aditivi alimentari și surse nutritive adăugate în alimente (ANS) din cadrul EFSA. În plus, declarația EFSA din 28 februarie 2011 a fost întocmită de EFSA și nu de Grupul EFSA-ANS. Prin urmare, Comisia nu vede niciun conflict de interese în acest caz.

Cu un an în urmă, am adresat Comisiei o întrebare referitoare la utilitatea trecerii de la ora de vară la cea de iarnă (Întrebarea H-0103/2010). Aș vrea să întreb dacă poziția Comisiei este aceeași.

Este Comisia la curent cu ultimele cercetări din domeniul energiei, care evidențiază că schimbarea orei nu are niciun impact asupra bilanțului energetic?

Este Comisia la curent cu ultimele cercetări din domeniul medical care indică faptul că schimbarea orei are un impact negativ asupra sănătății umane?

Ce părere are Comisia cu privire la faptul că mai multe țări au decis să renunțe la trecerea de la ora de vară la cea de iarnă?

Nu reprezintă argumentele de mai sus suficiente motive pentru ca Comisia să revină asupra poziției sale, ceea ce le-ar permite cetățenilor Uniunii Europene să aibă un mod de viață mai sănătos și mai economic?

(RO) Așa cum a explicat Comisia în răspunsul său la întrebarea cu solicitare de răspuns oral H-000103/2010 din sesiunea din martie 2010 pe aceeași temă⁽¹⁾, raportul referitor la impactul regimului actual al orarului de vară adoptat de Comisie în 2007 a concluzionat că orarul de vară nu are efecte negative și generează unele economii de energie. Regimul actual nu constituie un motiv de îngrijorare în statele membre ale UE care au introdus orarul de vară la nivel național și nu au pus la îndoială această decizie de atunci.

Comisia nu are niciun indiciu că situația s-a schimbat de la publicarea raportului și, în special, de când a răspuns la întrebarea cu solicitare de răspuns oral din 2010 menționată mai sus.

În special, Comisia nu are cunoștință de nicio probă nouă, reprezentativă, care să dovedească impactul negativ al actualului orar de vară în UE.

Comisia a luat act de faptul că Rusia a decis recent să renunțe la practica de a schimba ora.

Raportul științific „A Sustainable Global Society”, publicat recent, atrage atenția că resursele de piatră de fosfat (din care se produc îngrășăminte-cheie pentru culturile de grâu, orez și porumb) ar putea fi epuizate în următorii 30 de ani. Australia, al șaptelea producător mondial de grâu, se confruntă deja cu absența accentuată a fosforului în solul agricol. În același raport se arată că sunt necesare investiții în descoperirea de noi surse de fosfat, precum și investiții în dezvoltarea unor tehnologii care să permită extragerea fosfatului din apa.

Comisia este rugată să răspundă la următoarele întrebări:

Există informații cu privire la rezervele de piatră de fosfat la nivel mondial?

Care a fost evoluția prețului îngrășămintelor pe bază de fosfat în ultimii ani?

Are Comisia intenția de a sprijini cercetarea în acest domeniu, în vederea identificării de noi surse pentru această materie primă sau pentru identificarea de înlocuitori?

(RO) În ultimii ani au fost publicate o serie de studii științifice cu privire la problema rezervelor mondiale de fosfat natural. Deși este adevărat că unele dintre aceste studii au sugerat un termen-limită de treizeci de ani pentru stocurile rămase, date mai recente par să indice rezerve mai mari de fosfat natural, suficiente pentru a satisface nevoile actuale pentru o perioadă relativ mai lungă⁽¹⁾.

Totuși, aceste date mai recente indică, de asemenea, o concentrare semnificativă a acestor rezerve noi într-o zonă geografică, ridicând întrebări în jurul securității aprovizionării. În plus, există unele dovezi care sugerează că rezervele rămase pot fi asociate cu creșterea nivelului de cadmiu și de alte metale grele, prezentând astfel pericolul creșterii costurilor necesare pentru eliminarea acestor contaminanți sau potențiala poluare a solului cauzată de utilizarea de îngrășăminte de calitate inferioară ⁽²⁾.

Informațiile privind prețurile care se află la dispoziția Comisiei indică o creștere accentuată a prețurilor fosfatului natural în cursul anului 2008, urmată de o stabilizare și apoi de o creștere mai treptată în 2010/2011.

În ultimii cinci ani, Comisia a comandat două studii pe acest subiect ⁽³⁾, și a sprijinit proiecte de cercetare care abordează unele aspecte ale problemei. Mai multe acțiuni de interes în domeniul cercetării și inovării ar putea fi incluse în viitor ca parte a abordării globale față de îmbunătățirea durabilității producției agricole și a securității alimentare. Nu există niciun indiciu că va fi vreodată posibil să substituim fosforul în utilizarea sa esențială în îngrășăminte și suplimente furajere. De asemenea, nu există nici produse alternative care ar putea înlocui fosfatul natural.

Cu toate acestea, informațiile privind utilizarea durabilă a fosforului prezentate în cadrul reuniunii din 17 februarie 2011 a grupului de experți ai Comisiei indică faptul că s-a intensificat activitatea de prospectare de noi rezerve de fosfat și că există un potențial semnificativ pentru a utiliza această resursă mult mai eficient. Utilizarea mai eficientă ar extinde disponibilitatea resurselor simultan cu reducerea problemelor de mediu asociate cu utilizarea excesivă. Posibilele acțiuni în direcția utilizării mai durabile includ practici mai eficiente de prospectare și extracție, o prelucrare mai intensă a produselor auxiliare, utilizarea biotehnologiei pentru a îmbunătăți eficiența furajelor și a îngrășămintelor, modificarea tehnicilor agricole pentru a reduce utilizarea îngrășămintelor sau pierderile de fosfor (inclusiv o mai bună planificare a gestionării nutrienților la nivelul întreprinderii agricole), reducerea cantității de alimente transformate în deșeuri prin modificarea comportamentului consumatorului și reciclarea fosforului din gunoiul de grajd, apele reziduale, nămolul rezultat în urma epurării apelor reziduale și pulberea de nămol rezultată în urma epurării apelor reziduale.

Comisia intenționează să examineze în continuare această chestiune emergentă legată de resurse în cadrul viitoarei foi de parcurs privind eficiența resurselor, prevăzută mai târziu în cursul anului 2011.

Prin Regulamentul (UE) nr. 297/2011 din 25 martie 2011, ca urmare a accidentului nuclear de la centrala atomică din Fukushima, Comisia a stabilit o serie de condiții speciale pentru importul de alimente și furaje de proveniență niponă. Una dintre măsurile adoptate constă în controlul sistematic al produselor care provin din Japonia. În plus, Comisia a înăsprit valorile maxime ale contaminării radioactive, în conformitate cu decizia Comisiei și a Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală (decizia comitetului din 8 aprilie 2011).

Până în prezent, s-au retras de pe piața UE produse alimentare provenite din Japonia pe baza Regulamentului (UE) nr. 297/2011? Până în acest moment, au notificat statele membre, pe baza sistemului de alertă rapidă, cazuri în care s-au constatat valori radioactive prea ridicate?

(RO) Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 297/2011 al Comisiei din 25 martie 2011 de impunere a unor condiții speciale de reglementare a importurilor de hrană pentru animale și alimente originare sau expediate din Japonia, în urma accidentului de la centrala nucleară Fukushima⁽¹⁾, precum și Regulamentul modificat (UE) nr. 351/2011 din 11 aprilie 2011⁽²⁾ nu cer ca toate produsele alimentare din Japonia să fie eliminate de pe piața UE.

Doar hrana pentru animale și produsele alimentare care nu respectă nivelurile maxime ale diferiților radionuclizi din furajele și produsele alimentare prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 297/2011 trebuie să fie retrase de pe piață. La 2 mai 2011, Sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje (RASFF) nu primise încă nicio notificare cu privire la constatarea unui nivel ridicat de contaminare radioactivă a furajelor și produselor alimentare originare sau expediate din Japonia.

În conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 297/2011, statele membre informează Comisia săptămânal cu privire la toate rezultatele de analiză obținute. La 2 mai 2011, Comisia a primit rezultatele analizelor a 98 de probe prelevate din furaje și produse alimentare provenite din Japonia și cele mai multe dintre acestea nu au prezentat niciun nivel detectabil de radionuclizi iod-131, cesiu-134 și cesiu-137. În puținele mostre unde a fost detectat un nivel de radioactivitate, nivelul era apropiat de nivelul de detectare și mult sub nivelul maxim permis.

Mai mult decât atât, în unele probe, au fost analizați alți radionuclizi decât iod-131, cesiu-134 și cesiu-137 și nu a fost detectat niciun nivel al acestora.

În 2008, guvernul din Grecia a anunțat lansarea unui pachet de măsuri de susținere a sistemului financiar din Grecia constând din emisiunea de acțiuni preferențiale în valoare de 5 miliarde de euro, dintr-un pachet de garanții în valoare de 15 miliarde de euro și din emisiunea de obligațiuni guvernamentale în valoare de 8 miliarde de euro. Ulterior, în 2010, s-au acordat pachete de garanții în valoare de 15 miliarde și de 25 de miliarde de euro. Ca urmare a aprobării Comisiei, guvernul din Grecia solicită adoptarea unui pachet suplimentar de garanții în valoare de 30 de miliarde de euro.

Având în vedere aceste aspecte:

Cum evaluează Comisia în prezent modul în care funcționează Fondul de stabilitate financiară (FSF) creat în cadrul mecanismului de asistență economică a Greciei de statele membre din zona euro și de FMI în vederea stabilizării sistemului bancar din Grecia?

Care consideră Comisia că este contribuția acestui fond la creșterea gradului de adecvare a capitalului instituțiilor de credit pentru care garantează statul grec?

Deține aceasta informații referitoare la măsura în care garanțiile guvernamentale din Grecia au fost canalizate către economia reală?

Au fost stabilite obiective cu privire la procentul minim de garanții care urmează a fi alocat creșterii creditelor în cadrul economiei Greciei?

(RO) Fondul elen de stabilitate financiară (HFSF) funcționează și a primit deja prima tranșă de finanțare. Consiliul este operațional din octombrie 2010. Pentru a estima posibilele nevoi viitoare de recapitalizare de către HFSF, Banca Greciei desfășoară exerciții regulate de prognoză a solvabilității pentru băncile comerciale elene. HFSF servește ca măsură de protecție pentru sectorul bancar elen și este gata să-l susțină dacă ar fi vreodată nevoie de acest lucru.

Disponibilitatea HFSF de a acționa ca măsură de protecție pentru băncile care se confruntă cu neajunsurile solvabilității a contribuit în mod pozitiv la stabilitatea financiară din Grecia. De exemplu, o serie de bănci au reușit să atragă capital de la investitori privați (NBG, Piraeus) în ciuda circumstanțelor dificile. O serie de bănci și-au consolidat adecvarea capitalului prin intermediul reducerii gradului de îndatorare (Eurobank, Alpha).

A fost aprobată noua tranșă de 30 de miliarde de euro în obligațiuni bancare garantate de guvern, în scopul de a consolida în continuare rezerva de lichiditate din sistem necesară din cauza retragerilor din depozite și a eroziunii garanțiilor promise în cadrul Eurosistemului cauzată de volatilitatea pieței, de scăderi ale ratingurilor datoriei suverane și modificarea normelor privind garanția BCE. Accesul băncilor la noua tranșă este condiționat de adoptarea de planuri de finanțare pe termen mediu, care conțin obiective și măsuri bancare specifice pentru a reduce dependența de lichiditatea Eurosistemului. În același timp, aceste planuri trebuie să fie în concordanță cu cadrul macroeconomic și fiscal din program, precum și cu planurile de restructurare solicitate în conformitate cu normele UE privind ajutoarele de stat.

Potrivit informațiilor puse la dispoziția Comisiei, astfel de obiective nu au fost stabilite. Cu toate acestea, creșterea creditelor în Grecia este presupusă a fi în conformitate cu cadrul macroeconomic al programului.

Poate Comisia să prezinte situația actuală în ceea ce privește lucrările Forumului la nivel înalt pentru o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare cu alimente și cele ale Platformei experților privind practicile contractuale între întreprinderi de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente?

Mai exact, poate Comisia să-și prezinte observațiile legate de nivelul de implicare a părților interesate în Platforma privind practicile între întreprinderi, de pașii de urmat și de rezultatele previzibile? Consideră Comisia că platformele de experți care constituie Forumul la nivel înalt se îndreaptă în direcția potrivită și vor ajunge la rezultate satisfăcătoare pentru toate părțile implicate în lanțul de aprovizionare cu alimente?

(RO) În cursul primei sale reuniuni din 16 noiembrie 2010, Forumul la nivel înalt pentru o mai bună funcționare a lanțului de aprovizionare cu alimente, stabilit de Comisie, ⁽¹⁾ a căutat să înceapă lucrările tehnice în patru domenii, și anume, practicile contractuale între întreprinderi în lanțul de aprovizionare cu alimente, instrumentul UE de monitorizare a prețurilor la produsele alimentare, competitivitatea în industria agroalimentară și logistica agricolă. Comisia a stabilit deja platforme de experți pentru primele trei domenii și intenționează să creeze o a patra platformă pentru logistica agricolă în 2011. Calendarul întâlnirilor încheiate și viitoare este disponibil pe site-ul web al Comisiei ⁽²⁾.

În cadrul platformei de experți pentru practicile contractuale între întreprinderi în lanțul de aprovizionare cu alimente, Comisia a remarcat un angajament al părților implicate în dezbatere de a dezvolta o abordare comună a noțiunii de corectitudine în practicile contractuale între întreprinderi. Platforma de experți urmează să propună o definiție a practicilor echitabile în septembrie 2011, ilustrată prin practici care au fost observate de fapt de-a lungul întregului lanț, cele mai pozitive fiind accentuate acolo unde este posibil. Părțile interesate au dezvoltat împreună o foaie de parcurs pentru realizarea acestui obiectiv. În funcție de progresele realizate până în luna iunie, Comisia ar putea aproba această abordare sau ar putea propune o nouă metodă de lucru pentru a se asigura că se obțin rezultate satisfăcătoare.

Mai mult, conform Comunicării intitulate „Către un Act privind piața unică”⁽³⁾și raportului referitor la raportul de monitorizare a pieței cu amănuntul⁽⁴⁾, în toamna anului 2011 Comisia intenționează să adopte o comunicare care să definească problema practicilor comerciale neloiale, să prezinte informații cu privire la normele naționale referitoare la aceste practici și la punerea lor în aplicare și să evidențieze posibilele direcții de acțiune. De asemenea, în toamna anului 2011, Comisia va prezenta platformei de experți și Forumului un raport privind activitatea desfășurată de autoritățile naționale din domeniul concurenței în sectorul agroalimentar.

Pe baza acestor analize faptice, platforma de experți în practicile contractuale între întreprinderi din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente trebuie să analizeze, într-o a doua etapă, acțiunile și instrumentele posibile de punere în aplicare ținând cont de recomandările posibile ale Forumului la nivel înalt.

Părțile interesate din platforma de experți privind instrumentul de monitorizare a prețurilor la alimente au oferit deja Comisiei unele sugestii utile privind modalitățile de îmbunătățire a instrumentului. În plus, platforma este un forum important pentru dezvoltarea de sinergii între instrumentul în curs de elaborare la nivelul UE și centrele de monitorizare a prețurilor care funcționează deja în mai multe state membre.

Platforma de experți privind competitivitatea industriei agroalimentare are sarcina de a monitoriza punerea în aplicare a unei game largi de recomandări ale Grupului la nivel înalt care s-a ocupat de această problemă în 2008 și 2009. Utilizând contribuțiile părților interesate, Comisia a propus să concentreze activitatea platformei asupra a patru teme, la care un dialog între părțile interesate din cadrul Forumului ar putea aduce o valoare adăugată considerabilă. Temele identificate sunt: pilonul social al competitivității durabile, etichetarea, inovarea și piața internă. Această opțiune ia în considerare activitatea desfășurată în cadrul altor forumuri care implică diverse părți interesate, cum ar fi Masa rotundă pentru consumul și producția durabile privind alimentația în Europa, și este menită să prevină suprapunerea eforturilor. Fiecare dintre temele alese vor face obiectul unui atelier de lucru dedicat. La 3 mai 2011 a avut loc un atelier de lucru pe probleme importante ale societății în lanțul de aprovizionare cu alimente și a generat o dezbatere constructivă cu privire la rolul responsabilității sociale corporative și la cadrul Organizației Națiunilor Unite privind întreprinderile și drepturile omului.

Platformele de experți vor raporta Forumului la nivel înalt. Forumul urmează să se întrunească pentru a doua oară în noiembrie 2011, în scopul de a planifica activitatea tehnică pentru anul următor. Pe baza progreselor înregistrate până în prezent, Comisia consideră că Forumul la nivel înalt va putea obține rezultate satisfăcătoare înainte de încheierea mandatului său în decembrie 2012.