Stenograma dezbaterilor

Luni, 6 iunie 2011 - Strasbourg

21. Agențiile de rating de credit: perspective de viitor (prezentare succintă)

  Președinta. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul dlui Klinz, în numele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, privind agențiile de rating de credit: perspective de viitor (2010/2302(INI) (A7-0081/2011).

  Wolf Klinz, raportor. – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, agențiile de rating de credit nu au creat, desigur, criza economică, dar, în opinia mea, acestea au fost responsabile într-o proporție semnificativă pentru gravitatea acesteia. Atunci când așa-numitele produse financiare structurate au fost dezvoltate în America pe baza creditelor ipotecare subprime, agențiile de rating de credit au sprijinit acest proces făcând rating pentru zeci, dacă nu sute de produse zilnic aproape ca pe bandă rulantă. Astfel, acestea au acceptat și conflictele de interese prin faptul că au sprijinit emitenții cu consiliere și ajutor privind conceperea acestor produse.

Acestea au continuat să susțină că doar exprimau o opinie, deși știau foarte bine că ratingurile lor erau de fapt folosite ca marcă de aprobare. Raportul meu abordează numeroase deficiențe și prezintă propuneri în speranța că Comisia va include poate unele dintre acestea în propunerea sa legislativă pe care o va depune în toamnă.

Am prezentat cinci propuneri. Prima este să se reducă încrederea acordată ratingurilor. Am descoperit că, în practică, mediul de reglementare a făcut ca utilizarea ratingurilor să fie absolut esențială pentru bănci, companii de asigurări, fonduri de pensii etc., care își investesc banii. În Basel II, acest lucru este foarte clar și, de fapt, agențiile de rating de credit au devenit organe de certificare legale.

Trebuie să facem din nou posibil ca operatorii piețelor, în special investitorii instituționali, care dețin propria expertiză să își asume efectiv singuri responsabilitatea și să nu externalizeze responsabilitatea deciziilor privind investițiile. Trebuie clarificat faptul că investitorii ar trebui să investească doar dacă înțeleg într-adevăr produsul și că nu pot folosi ca scuză faptul că, într-o anumită măsură, pot să facă automat dintr-un produs de tip „triplu A” obiectivul strategiei lor de investiții.

În al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că informațiile pe care agențiile de rating de credit își bazează deciziile sunt puse la dispoziția publicului, că acestea sunt înțelese și că și modelele folosite sunt cunoscute. Acest lucru va duce la transparență și îi va ajuta și pe investitorii financiari care caută să investească să decidă pe cont propriu. De asemenea, va permite acordarea de ratinguri nesolicitate. În această privință, ar trebui să luăm în considerare și dacă propunerea pe care Statele Unite o are în vedere este una adecvată, și anume că acolo unde doar o singură agenție de rating de credit este aleasă de emitenți, o a doua, un organ independent, ar putea fi încurajată să ofere un rating și i s-ar putea permite să lucreze pe baza informațiilor disponibile în mod public.

În al treilea rând, avem nevoie de mai multă concurență. Avem un oligopol de facto. Cele trei agenții de rating de credit care există și operează la nivel mondial controlează 95 % din afacerile mondiale. Acestea au un așa-zis venit monopol de 40 % profit la cifra de afaceri și, prin urmare, propun să creăm o agenție de rating de credit europeană. Aceasta ar trebui să se bazeze pe modelul unei fundații și finanțarea inițială ar trebui acordată de către sectorul finanțelor prin intermediul unor împrumuturi purtătoare de dobânzi. După cinci ani, vom ști dacă aceasta funcționează și atunci acea fundație de rating de credit va trebui să și dea înapoi fondurile primite.

Cu toate acestea, sunt sigur că mai există și alte opțiuni. Poate ar avea sens să permitem și agențiilor de rating de credit naționale și regionale să opereze sub forma unei rețele europene.

În al patrulea rând, mai avem o problemă nerezolvată referitoare la modelul de plată. În prezent, avem un model „emitentul plătește”. Acesta este modelul care funcționează practic în toată lumea. Astfel, emitentul plătește, dar există în mod clar un conflict de interese pe care l-am putea reduce dacă nu ar mai exista consultanța emitenților și dacă personalul organismelor de supraveghere ar fi cu adevărat independent. Alte modele posibile includ un model de tipul „abonatul plătește”. Aici există în mod evident riscul unor conflicte de interese precum și cel al unei deschideri pentru profitori. Prin urmare, acest aspect trebuie luat în considerare. A treia opțiune ar fi o plată bazată pe performanță, cu alte cuvinte, o plată în avans și apoi plata finală doar după ce se stabilește calitatea ratingului.

Ultimul, dar cel mai important aspect este că trebuie să introducem răspunderea. Agențiile de rating de credit trebuie să accepte responsabilitatea pentru ceea ce fac de fapt și, prin urmare, consider că ar trebui să le facem răspunzătoare, în mod evident nu pentru ratingul în sine, ci pentru eșecurile și neglijența în desfășurarea activității.

PREZIDEAZĂ: RAINER WIELAND
Vicepreședinte

  Elena Băsescu (PPE). - Sectorul ratingurilor de credit este afectat de numeroase deficiențe, cele mai importante fiind lipsa concurenței, a transparenței și structurile de oligopol. Intensificarea concurenței s-ar realiza prin crearea unui mediu de reglementare care să promoveze intrările pe piață. Acesta ar efectua o analiză detaliată a obstacolelor actuale. Subliniez importanța urmăririi evoluției sistemului Basel III și a procesului legat de Directiva privind cerințele de capital IV. Este necesară sporirea responsabilității și competențelor pentru monitorizarea modelelor interne și pentru impunerea unor măsuri preventive. Toate agențiile de rating trebuie să respecte cele mai înalte norme legate de publicarea informațiilor, transparență și gestionarea conflictelor de interese.

În prezent, ratingul României are o perspectivă stabilă. Acesta ar putea crește dacă va fi menținut ritmul reformelor structurale și stabilitatea sectorului financiar.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dle președinte, agențiile de rating de credit și-au pierdut credibilitatea cu mult timp în urmă. Raportorul nostru are perfectă dreptate în această privință. Acestea apreciază și depreciază aproape orice: țări, bănci, municipalități, chiar și corporații publice, absolut orice, dar ratingurile lor se bazează, în cea mai mare parte, pe informații nedezvăluite, nepublicate și deci netransparente.

Problema lipsei de transparență și, prin urmare, de credibilitate a datelor utilizate de către agențiile de rating de credit ridică o problemă importantă: este drept, este logic, este corect din punct de vedere moral ca ratingurile care afectează economia și perturbă viețile a milioane de cetățeni de-ai noștri peste noapte să fie netransparente și, posibil, nefiabile? Evident că nu.

  Jaroslav Paška (EFD) – (SK) Dle președinte, în urma colapsului financiar, agențiile de rating de credit, care evaluează siguranța produselor financiare au fost criticate pentru ratingurile lor lipsite de profesionalism și orientate spre interesele proprii.

Au apărut îndoieli cu privire la corectitudinea și profesionalismul evaluărilor lor după ce s-a descoperit că transparența mecanismelor lor de funcționare lasă de dorit și este deci timpul să căutăm modalități de îmbunătățire a sistemului pentru evaluarea și ratingul constant al produselor financiare.

Având în vedere acest fapt, consider că raportul prezentat de raportor este foarte important și cred că procesele pe care le-a subliniat ne vor permite să modificăm modul de funcționare utilizat pentru evaluarea produselor financiare astfel încât concluziile oferite, fie de către agențiile de rating de credit, fie de alte mecanisme, să ducă la ratinguri mai obiective ale produselor financiare.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, experiența a demonstrat în mod clar că agențiile de rating de credit nu sunt credibile și că activitățile lor continuă să se desfășoare în detrimentul anumitor țări, și anume al economiilor sau al datoriei lor suverane. Astăzi, acest lucru afectează mai ales țările care au economii relativ slabe. Din acest motiv, intervenția agențiilor de rating de credit, care este în continuare extrem de dăunătoare în ciuda faptului că acestea și-au pierdut toată credibilitatea, trebuie controlată corespunzător. Acest control nu ar trebui să se limiteze la normele privind transparența, ci ar trebui să meargă mai departe și să exercite un control complet asupra sistemului financiar internațional, punând capăt paradisurilor fiscale, reglementând în mod corespunzător sectorul financiar prin taxe asupra mișcării capitalului speculativ și împiedicând capitalul financiar să mai...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dle președinte, sunt absolut de acord cu raportorul cu privire la toate cele cinci aspecte ale propunerii sale referitoare la așa-numitele agenții de rating de credit și la impactul exagerat pe care acestea îl au asupra economiei globale și europene. Aceste firme nu au dreptul de a se implica în același timp în activități comerciale similare sau de a se folosi de rolul lor de supraveghere sau de rating.

Solicităm verificarea rapoartelor acestor agenții, adoptarea anumitor principii de bază și introducerea răspunderii pentru compensarea pierderilor provocate statelor care au fost evaluate necorespunzător sau în mod eronat. Propun, de asemenea, introducerea unor principii contabile de bază și aplicarea acestora în toate statele membre ale Uniunii Europene, astfel încât să se sublinieze valoarea, estimarea oficială a proprietății acestor state, pentru a avea active și pasive monetare și aceste state să nu cadă pradă capriciilor agențiilor de rating și ale partidelor pe care acestea le reprezintă.

  Viviane Reding, vicepreședintă a Comisiei. – Dle președinte, comisarul Barnier se află în prezent în Statele Unite pentru o întâlnire cu omologii săi și m-a rugat să vă transmit următoarea declarație ca răspuns la raportul din proprie inițiativă al dlui Wolf Klinz referitor la agențiile de rating, care a fost adoptat de către Comisia pentru afaceri economice și monetare în martie.

Dl comisar este de acord cu opinia actuală foarte răspândită privind faptul că defectele metodelor de lucru ale agențiilor de rating de credit au contribuit la criza financiară. Pentru a aborda aceste preocupări și în conformitate cu angajamentele luate în cadrul G20, UE a reacționat foarte rapid adoptând – încă din 2009 – un regulament privind agențiile de rating de credit. Acesta introduce cerințe stricte pe care agențiile trebuie să le respecte cu scopul de a elimina potențialele conflicte de interese și de a îmbunătăți calitatea ratingului și a metodologiilor, precum și transparența ratingurilor.

În a doua etapă, în urma creării a trei noi agenții europene de supraveghere financiară, regulamentul privind agențiile de rating de credit vor fi consolidate prin introducerea supravegherii centralizate de către Autoritatea europeană de supraveghere a piețelor. Regulamentul de modificare a intrat în vigoare la 1 iunie 2011. Vom acorda o atenție deosebită aplicării corecte a acestei legislații.

În prezent, cadrul de reglementare european este un model pentru alte jurisdicții. Cu toate acestea, evoluțiile de pe piețele europene în urma crizei datoriei suverane din primăvara 2010 a scos la iveală faptul că este nevoie de o revizuire și de o consolidare suplimentară. Din acest motiv, Comisia a inițiat în iunie 2010 o analiză în profunzime a subiectelor. A fost efectuată o consultare publică, serviciile Comisiei au evaluat răspunsurile și lucrează la o evaluare de impact cu scopul de a elabora propuneri legislative în cursul acestui an. În acest context, Comisia va examina măsurile privind reducerea dependenței excesive de ratingurile externe, va spori transparența, va promova concurența, va introduce principiul răspunderii și va reduce riscul potențialelor conflicte de interese datorate modelului de tip emitentul plătește.

Știm că acestea sunt chestiuni foarte complexe și vrem să ne asigurăm că le tratăm corect. În acest context, am analizat cu mare interes raportul din proprie inițiativă al dlui Klinz care acoperă subiectele pe care le revizuim în prezent și aduce o contribuție importantă inițiativei noastre legislative.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, la nivel global, Consiliul pentru Stabilitate Financiară a emis în octombrie 2010 o serie de principii care vizează reducerea dependenței instituțiilor financiare de ratingurile de credit. În conformitate cu aceste principii, în viitoarea noastră propunere legislativă, așa-numita Directivă privind cerințele de capital IV, intenționăm să introducem măsuri împotriva dependenței excesive de ratinguri.

  Președintele. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc marți, 7 iunie, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. – Înainte ca Banca de investiții Lehman Brothers sa dea faliment, aceasta era evaluată la nivel înalt de către principalele Agenții de rating de credit. Tot acestea considerau că cele mai importante trei bănci comerciale ale Islandei erau solide cu câteva zile înainte ca ele să se prăbușească. De asemenea, revizuirea în scădere a ratingului acordat Greciei nu a ținut cont de demararea programului său de redresare economică. Criza economică și financiară a scos în evidență structura de tip oligopol, lipsa de competiție, de transparență și de răspundere a Agențiilor de rating de credit. Într-o lume dominată de trei astfel de instituții, este nevoie de mai multă diversitate și de o nouă metodă de lucru. Susțin, prin urmare, ideea creării unei Agenții europene publice de rating de credit, ca alternativă la instituțiile private de acest tip. Obținerea unei evaluări din partea Agenției europene ar deveni obligatorie și ar completa notațiile propuse de agențiile tradiționale, încurajând competiția pentru cel mai corect rating.