Stenograma dezbaterilor

Marţi, 7 iunie 2011 - Strasbourg

6. Epidemia de EHEC în statele membre ale UE (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este declarația Comisiei privind epidemia de EHEC în statele membre ale UE.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle președinte, doresc să vă mulțumesc tuturor că mi-ați dat ocazia să vă prezint ultimele evoluții legate de epidemia de E coli.

Sunt foarte îngrijorat de numărul mare de decese și îmbolnăviri pe care această epidemie, răspândită pe cale alimentară, le-a cauzat populației europene și doresc să profit și de această de ocazie pentru a-mi exprima condoleanțele pentru cei care suferă din această cauză.

În acest context, trebuie să remarc faptul că situația este în continuă evoluție. În prezent, există peste 1 672 de cazuri de E coli, care produce toxina Shiga, iar la cel puțin 661 de persoane s-au dezvoltat complicații grave. Potrivit ultimelor informații, această epidemie a cauzat 21 de decese în Germania și unul în Suedia. S-au raportat cazuri sporadice în alte 11 state membre. În Elveția s-au raportat 15 cazuri, iar în Statele Unite 4 cazuri. Epicentrul bolii se află în continuare în zona din jurul orașului Hamburg, din nordul Germaniei. Majoritatea cazurilor raportate în afara Germaniei vizează cetățeni germani aflați în călătorie sau persoane care au vizitat această parte a Germaniei. Ce face Comisia Europeană pentru a combate această epidemie?

În primul rând, am activat de urgență toate rețelele noastre responsabile cu gestionarea crizelor. Rețelele sunt în permanență în contact și permit un schimb de informații prompt, creând premisele unei acțiuni rapide. Comisia poartă întrevederi aproape zilnice cu autoritățile din domeniul sănătății publice și al siguranței alimentare pentru a discuta evoluția epidemiei, măsurile sanitare de prevenire a infecțiilor și tratamentul persoanelor afectate. Sistemul de alertă precoce și de reacție și sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje oferă o bază solidă pentru schimbul de informații.

În al doilea rând, am solicitat Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB) să realizeze o evaluare științifică a riscurilor, care este actualizată periodic în raport cu evoluția situației. În prezent, avem o definiție de caz la nivelul UE, ceea ce va permite statelor membre să aibă o abordare comună asupra anchetei epidemiologice. Chestionarele pacienților pentru anchetele epidemiologice sunt culese de CEPCB și supuse unor analize comparative. De asemenea, CEPCB a elaborat, împreună cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, recomandări cu privire la măsurile preventive adresate publicului. Recomandările sunt în prezent disponibile pe site-ul Comisiei, în toate limbile oficiale.

Am solicitat CEPCB să creeze de urgență o platformă pentru schimbul de bune practici în materie de tratament, care să implice atât statele membre cât și societățile profesionale. Laboratorul UE de referință pentru siguranță alimentară din Roma a elaborat, în timp record, o metodă care reduce timpul necesar depistării bacteriei E coli în alimente de la șase zile la 48 de ore.

În fine, țin să subliniez că percepția publicului este extrem de importantă. În această privință, Comisia întocmește actualizări zilnice, utilizate în comun cu Rețeaua de comunicare din cadrul Comitetului pentru securitate sanitară și cu autoritățile din domeniul siguranței alimentare. În plus, Comisia își actualizează în permanență site-ul web dedicat acestei epidemii.

Fac un apel ferm la deputații din Parlamentul European să sprijine acest mod de comunicare cu publicul, bazat pe date științifice, pentru a reduce temerile nejustificate și pentru a intensifica eforturile noastre comune. Vă pot asigura că, în prezent, Comisia, împreună cu aceste agenții, lucrează intens cu ministerele naționale din domeniul sănătății și al siguranței alimentare, pentru a le sprijini în stoparea acestei epidemii.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să continuăm cu hotărâre ancheta privind sursa contaminării; lucrările se derulează tocmai în acest moment. În cadrul Consiliului Sănătate de ieri, am solicitat Germaniei să-și intensifice acțiunile de supraveghere, controalele și măsurile de combatere a epidemiei, pentru a identifica sursa epidemiei și a stopa răspândirea infecției. De asemenea, am solicitat identificarea imediată a cauzelor contaminării. Autoritățile germane au acceptat propunerea Comisiei de a trimite în Germania experți în domeniul epidemiologiei bolilor prezente în rețeaua alimentară, din partea Comisiei, a CEPCB și a EFSA.

Duminică, 5 iunie, experții și-au început misiunea de a ajuta autoritățile germane cu privire la ancheta epidemiologică în curs, de a verifica rezultatele și a contribui la alte anchete aflate în derulare în vederea identificării sursei. După cum știm cu toții, suspiciunea ridicată inițial de autoritățile germane, potrivit căreia cauza epidemiei au constituit-o castraveții din Spania, nu a fost confirmată de rezultatele testelor.

Duminică, 5 iunie, autoritățile germane au notificat Comisia Europeană că, pe baza anchetelor epidemiologice, consideră că semințele germinate ar putea fi sursa epidemiei E coli, care a afectat în principal partea de nord a Germaniei. Informația a fost transmisă imediat tuturor statelor membre, prin intermediul Sistemului de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF).

Comisia urmărește îndeaproape orice nouă evoluție și va decide asupra demersurilor adecvate de îndată ce testele de laborator confirmă vreun rezultat epidemiologic. Până la această dată, nu dispunem de astfel de rezultate.

Aș dori să subliniez aici că este crucial ca autoritățile naționale să nu se precipite să dea informații asupra vreunei surse de infecție care nu este dovedită de analize bacteriologice, deoarece acestea alimentează temeri nejustificate în rândul populației din întreaga Europă și creează probleme pentru producătorii de alimente care vând produse în UE și în afara UE.

Atât timp cât aceste anchete aprofundate sunt în derulare, trebuie să acționăm prudent și să nu ne pripim să tragem concluzii premature. În acest sens, doresc să fac referire la cele mai recente informații venite din Germania cu privire la suspiciunea că sursa contaminării ar putea fi semințele germinate. Se precizează că testele de laborator nu au fost finalizate și, în consecință, concluziile premature trebuie evitate.

Acest lucru ilustrează faptul că este important ca statele membre să introducă în RASFF alerte bine susținute și fundamentate științific și să declanșeze RASFF în momentul în care statele membre au garanția dovezilor științifice care vin în sprijinul notificării de alertă.

Trebuie să acționăm rapid și hotărât, pentru a menține piața internă. Dacă vom reuși acest lucru, vom putea să învățăm din lecțiile acestei crize și să ne perfecționăm în mod constant sistemele. Am repetat și o repet: sistemul nostru funcționează. Lecțiile trebuie învățate pe parcurs. Consider că aceasta este responsabilitatea noastră: să fim flexibili și prompți în adaptarea proceselor și procedurilor noastre necesare pentru a răspunde acestor tipuri de incidente.

Coordonarea și direcțiile clare de informare și comunicare rămân elementul central al capacității noastre de a acționa eficient în astfel de situații. Avem lecții de învățat în această privință.

Înainte să închei, aș dori să abordez pe scurt alte două aspecte. Primul aspect se referă la trimiterile legate de interdicții impuse anumitor produse. Doresc să subliniez din nou că epidemia se limitează din punct de vedere geografic la o zonă din proximitatea orașului Hamburg, de aceea, nu există niciun motiv, începând de astăzi, să se întreprindă asemenea măsuri la nivel european. Având în vedere acest lucru și măsurile luate în direcția identificării sursei, considerăm că orice interdicție asupra oricărui produs este disproporționată.

În final, sunt totodată extrem de sensibil la impactul financiar pe care această criză îl are asupra agricultorilor, îndeosebi asupra legumicultorilor. Este motivul pentru care colaborez strâns cu colegul meu, comisarul Cioloș, pentru a ușura dificultățile cu care se confruntă acest grup de cetățeni care a fost lovit și de epidemie. De altfel, miniștrii agriculturii vor avea astăzi o reuniune extraordinară în Consiliu, pentru a aborda problema E coli. De îndată ce îmi voi încheia discursul în fața dvs., mă voi întoarce la Bruxelles pentru a asista, împreună cu colegul meu, comisarul Cioloș, la această reuniune extraordinară a miniștrilor agriculturii.

De asemenea, păstrăm contacte permanente cu țările terțe, în special cu Rusia, și le solicităm să ridice interdicția, care este disproporționată. Comisia conlucrează strâns cu statele membre pentru a atinge un obiectiv comun: să pună capăt cât mai curând posibil acestei epidemii. O repet insistent pentru toți cei implicați, o situație precum aceasta nu este o problemă locală, ci una europeană.

(Aplauze)

  Peter Liese , în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, doresc să-i mulțumesc dlui comisar Dalli pentru faptul că a abordat mai întâi situația pacienților. Doresc să fac același lucru. Sute de oameni sunt grav bolnavi. Personalul medical din nordul Germaniei este efectiv la limită. Au murit deja 22 de oameni. Ieri, în Consiliu, un reprezentant al unui alt stat membru, Luxemburg, a spus că pierderile financiare ar putea fi reparate, nu însă și viețile omenești. De aceea, aș dori înainte de toate să fac apel la înțelegere în ceea ce privește emiterea unei avertizări chiar dacă nu suntem 100 % siguri unde există sursa, ci doar avem o suspiciune, însă această informație trebuie făcută publică.

Desigur, sursa trebuie oricum găsită. Observ că mulți oameni care lucrează pentru autorități, cu sprijinul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) - sincerele mele mulțumiri instituțiilor europene și comisarului Dalli pentru faptul că Uniunea Europeană contribuie și ea la investigarea acestei chestiuni - lucrează într-adevăr foarte intens pentru acest lucru. În schimb, după cum a spus-o un coleg deputat din Germania, nu pot să stau aici și să spun că totul merge bine. Au existat câteva probleme în gestionarea crizei.

De exemplu, senatorul din Hamburg responsabil cu sănătatea a informat publicul, pe bună dreptate, chiar dacă nu era absolut sigur în ceea ce privește castraveții din Spania. Agentul patogen EHEC se afla în castraveții importați din Spania și nu ar fi trebuit să se afle acolo. Chiar și deputații spanioli trebuie să înțeleagă acest lucru. Totuși, dna senator a informat mai întâi publicul și, mult mai târziu, după o jumătate de zi, a informat Comisia Europeană și autoritățile spaniole. Acest lucru este inacceptabil. În această privință, autoritățile germane trebuie, la rândul lor, să analizeze la nivel intern modalitățile prin care am putea gestiona mai bine această criză. Pe de altă parte, ar trebui să ne concentrăm împreună asupra faptului că inamicul nu se află în Spania sau în Germania, problema reală fiind mai curând agentul patogen pe care trebuie să-l ținem sub control și să-l combatem.

Ultima mea observație este că am adoptat o rezoluție în cadrul ultimei noastre ședințe plenare pe tema rezistenței la antibiotice. Chiar dacă acest agent patogen nu ar trebui tratat cu antibiotice în primă instanță, problema este că acest agent este rezistent la multe antibiotice comune. Este un subiect mai vechi, pe care acum trebuie să îl abordăm de urgență, deoarece, data viitoare, ar putea fi vorba de un agent patogen care să trebuiască tratat cu antibiotice dar care, fiind rezistent la acestea, să nu poată fi tratat. Trebuie să depunem eforturi în acest sens.

  Linda McAvan, în numele Grupului S&D. – Dle președinte, dle comisar, aveți dreptate când spuneți că avem de-a face cu o problemă de sănătate publică, iar atenția noastră ar trebui să se axeze pe îngrijirea bolnavilor și identificarea sursei, însă trebuie să analizăm situația pe termen lung și să găsim modalități prin care să împiedicăm ca această situație să se repete.

În urmă cu câteva săptămâni, am avut o întâlnire cu o reprezentantă a Agenției pentru Alimente și Medicamente a Statelor Unite (Food and Drug Administration). Aceasta mi-a vorbit despre problemele cauzate de E coli în sectorul fructelor și legumelor în Statele Unite și am discutat despre faptul că situația din Uniunea Europeană este oarecum diferită. Acum că asupra noastră s-a abătut această epidemie, este momentul să ne punem câteva întrebări. Este vorba cumva de practicile noastre agricole, așa cum tocmai a spus dl Peter Liese? Sau de agricultura intensivă, cultivarea în sere a fructelor și legumelor? Este vorba de utilizarea excesivă a antibioticelor la animale? Sau de răspândirea îngrășămintelor? Am putea spune că o etichetare mai exactă a alimentelor ne-ar fi ajutat să identificăm mai rapid sursa contaminării? Constat că Consiliul nu este prezent astăzi aici, deși se opune unei etichetări corespunzătoare a țării de origine pe produsele alimentare. Sper că va ține cont de cele discutate în această dezbatere, pe viitor.

Prin urmare, dle comisar, trebuie să investigăm în profunzime pe termen lung, să învățăm lecțiile și să le integrăm în politicile noastre. Mult prea adesea, auzim de la Comisie și de la mulți dintre deputații din această instituție că există o reglementare excesivă, însă, ca și în cazul băncilor, încep să mă întreb dacă nu cumva tindem să punem nevoile pieței și ale lanțurilor de aprovizionare mai presus de protecția publică și nevoile consumatorului. Menținând starea de fapt existentă nu va fi suficient. Nu este normal ca oamenii din Europa să cumpere o salată și să moară din cauza ei, iar o schimbare de strategie trebuie să abordeze acest lucru.

  Corinne Lepage, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle președinte, dle comisar, vă mulțumesc că ați vorbit mai întâi despre victime și persoanele îmbolnăvite. Firește, înspre ele trebuie să se îndrepte primele noastre gânduri, dar și înspre agricultorii care se află într-o situație foarte dificilă, pe care o putem înțelege perfect.

Doresc să fac trei precizări. În primul rând, suntem în favoarea principiului precauției. El a fost aplicat în acest caz, deci nu ne putem plânge, iar consecințele trebuie, firește, asumate. Prioritatea - după cum tocmai a spus dl Liese - o reprezintă în mod clar ființele umane, înaintea oricăror chestiuni economice, care pot fi tratate în orice moment. Moartea, din nefericire, este definitivă.

În al doilea rând, sunt total de acord cu cele spuse de dna McAvan cu privire la importanța trasabilității. Vorbim astăzi despre etichetare. Este absolut fundamental ca această etichetare să fie completă, ca trasabilitatea să ne permită să știm de unde provin produsele.

În al treilea rând, referitor la chestiunea absolut esențială a fondului problemei, trebuie să recunoaștem că nu știm totul, să admitem că există lacune la nivelul cunoștințelor noastre științifice și că, efectiv, suntem uneori în ignoranță totală. Nu putem ști totul. Nu putem să-i contestăm pe cei care au luat decizii și, în același timp, să considerăm că trebuie să așteptăm. Aici, principiul precauției trebuie să prevaleze.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, întâi de toate, doresc să-mi exprim compasiunea față de cei care au avut de suferit. Cât despre cei care și-au pierdut viața: sigur, viețile omenești nu pot fi aduse înapoi. Putem, probabil, corecta situația pe termen mai lung, însă este evident cât de greșit este să tragem concluzii pripite. Pot înțelege furia - și sunt sigur că există - resimțită de partea spaniolă și de cei care au ajuns în pragul falimentului. Vom face probabil ceva pentru a-i recompensa, însă viețile nu pot fi aduse înapoi.

Trebuie să învățăm din toate acestea și să ne asigurăm că, în viitor, vom avea o bază solidă pentru reacție, după cum a spus și comisarul. Trebuie să găsim o soluție cât mai rapidă la situația de față și, pe termen lung, trebuie să ne perfecționăm mecanismele de reacție la acest tip de situații.

Cred că este foarte ușor, privind în urmă, să spunem ce am fi putut sau ce am fi trebuit să facem sau ce nu am făcut, însă acum, privind retrospectiv, am putea crea mecanisme care să garanteze că astfel de situații nu se repetă. Dl comisar are dreptate. Trebuie să învățăm din această experiență. Întotdeauna trebuie să înveți din greșeli. Iar dacă s-au comis greșeli, haideți să le recunoaștem și să ne asigurăm că nu le vom repeta niciodată.

  Rebecca Harms, în numele grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, ați spus pe bună dreptate că s-au înregistrat prea multe decese și prea multe îmbolnăviri din cauza agentului patogen EHEC și sunt de părere că situația în care ne aflăm demonstrează că nici Germania, nici Uniunea Europeană nu sunt pregătite pentru tipul de epidemie de EHEC cu care ne confruntăm în prezent.

O comparație simplă cu alte câteva țări arată clar că este loc de mai bine. Aș dori doar să mă refer încă o dată la exemplul Statelor Unite. Începând cu anii 1980, s-au depus eforturi uriașe în domeniul cercetării, există o obligație de raportare, există la Atlanta o autoritate de control centralizat al bolilor care are competențe extinse de a interveni direct în situații de epidemie. În Germania, pe de altă parte, avem două ministere federale responsabile care însă nu s-au putut pune de acord cine să preia răspunderea. De asemenea, avem două ministere regionale care doresc și care trebuie să-și asume răspunderea, însă acestea sunt în mod clar suprasolicitate. Avem probleme de comunicare între laboratoare și politicieni. Astfel, nu este deloc clar când trebuie să intervină știința, când trebuie anunțate măsurile de control al bolilor și când trebuie întreprinse acțiuni politice.

Înțeleg de ce un ministru, atunci când primește informația potrivit căreia castraveții sunt de vină, trebuie să emită o avertizare în consecință, însă unde este coordonarea bine pusă la punct? Care este adevărata autoritate decizională? Am impresia - și o spun cu mare precauție - că acțiunile întreprinse au fost la fel de premature în cazul semințelor germinate ca în cazul castraveților. Există o oarecare discrepanță între rezultatele științifice și acțiunea politică.

Revenind la ceea ce avem de făcut: trebuie să instituim o obligație de raportare în întreaga Europă, să creăm laboratoare centrale și un organism central în cadrul Uniunii Europene care să aibă putere de decizie în eventualitatea apariției unei asemenea boli. Cred ca aceasta ar fi soluția potrivită.

Mulțumesc nespus dlui Liese pentru că a menționat problema antibioticelor. Și aici, ne confruntăm cu probleme de care suntem, de fapt, conștienți. Cu toate acestea, deoarece ezităm să avem o dezbatere cu sectorul medical, cu industria farmaceutică și cu sectorul zootehnic - sunt multe aspecte de discutat aici - nu putem acționa atât de coerent pe cât ar trebui în ceea ce privește rezistența la antibiotice. EHEC și rezistența la antibiotice sunt două probleme majore.

  Sabine Wils, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, epidemia de EHEC scoate la lumină deficiențele din sistemul de producție alimentară industrială de pe piața internă liberalizată a UE. Atunci când profitul are prioritate în fața protejării sănătății, calitatea alimentelor și siguranța alimentară au de suferit. Până în prezent, cel puțin 22 de persoane au murit în Germania din cauza agentului patogen EHEC și s-au raportat peste 1 500 de cazuri de contaminare. Peste 600 de pacienți au fost diagnosticați cu periculosul sindrom uremic hemolitic (SUH), care poate să provoace chiar și tulburări neurologice.

După mai bine de două săptămâni, sursa acestei epidemii amenințătoare este încă neclară. Dacă producția de alimente s-ar realiza la nivel regional, sursa contaminării s-ar determina mai ușor iar efectele epidemiei ar fi mai limitate. Având în vedere rutele de transport lungi și condițiile de producție nespecificate, originea alimentelor este foarte dificil de identificat. Cu toate acestea, trasabilitatea în ceea ce privește originea alimentelor este esențială atunci când este vorba de siguranța alimentară. Consumatorii au dreptul să știe de unde provin alimentele și cum au fost produse.

Guvernul Federal din Germania a eșuat total în gestionarea epidemiei EHEC. În confuzia apărută între competențele regionale și federale, gestionarea crizei a trecut pe planul doi. Autoritățile de monitorizare nu au fost pregătite pentru această situație.

Avem nevoie de o regândire radicală a politicii agricole. Alimentele pe care le consumăm trebuie să fie sigure. Pe de altă parte, producătorii agricoli ar trebui și ei să fie protejați împotriva unor riscuri financiare incalculabile. Politica de promovare a agriculturii și a zonelor rurale trebuie să urmărească, în mod constant și coerent, o descentralizare clară a producției alimentare și a structurilor de comercializare.

  Francisco Sosa Wagner (NI). – (ES) Dle președinte, doresc să vorbesc pe scurt despre trei aspecte legate de actuala situație privind castraveții.

Sunt nepotul unui german și am o afecțiune profundă pentru această țară, dar este evident că autoritățile germane au acționat pripit și imprudent în acest caz special.

Cât privește instituțiile UE, o analiză a acțiunilor lor arată că Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Comisia au reacționat în mod ezitant și greoi. Nu au reușit să se coordoneze și nici să gestioneze situația.

În al treilea rând, părțile prejudiciate au dreptul la compensații financiare rapide. Totuși, pentru moment, propun Parlamentului să organizăm, fie la Bruxelles, fie aici, la Strasbourg, o mare demonstrație de gastronomie europeană în care castravetele să ocupe un rol central.

Trebuie să revendicăm onoarea pierdută - o expresie dragă autorului german Heinrich Böll - a producătorilor de castraveți. Europa este scena potrivită pentru realizarea acestui obiectiv.

  Esther Herranz García (PPE). – (ES) Dle președinte, îmi exprim adânca amărăciune pentru cei 23 de morți: 22 în Germania și unul în Suedia. Această criză este o dovadă clară a faptului că Uniunea Europeană trebuie să-și îmbunătățească sistemul de alertă pentru siguranță alimentară și coordonarea sa internă.

Statele membre implicate au avut o reacție lentă, ineficientă și defectuoasă, iar în acest moment, după ce au murit 23 de oameni, încă nu știm de unde a apărut problema.

Comisia Europeană trebuie să reflecteze profund la problemele pe care le creează prin acțiunile sale iresponsabile sau prin incapacitatea sa de a acționa în momente de criză de genul celei actuale. Toate acestea au generat cazuri de faliment economic, pierderi de locuri de muncă care înainte erau stabile, șomaj, neputință și, dacă mai e nevoie să o spun, o criză extrem de periculoasă în domeniul sănătății publice. În timp ce Comisia pleca urechea la declarațiile iresponsabile emise de autoritățile regionale din Germania - declarații total dezinformate și oarecum nesăbuite - care făceau referire la ferme din Spania, indicând numele și adresele acestora, populația a rămas expusă bacteriei, fără să știe acest lucru. Astfel, crezând că evită contactul cu aceasta, publicul era mai expus ca niciodată consumului de alimente potențial dăunătoare.

În Consiliul miniștrilor agriculturii care se va desfășura la Luxemburg la ora două, în această după-amiază, Comisia Europeană ar trebui să propună ca o proporție din cele 2 500 de milioane de euro rămase de la bugetul politicii agricole comune să fie mobilizată. Acești 2 500 de milioane de euro ar trebui utilizați pentru a compensa, în măsura în care va fi posibil, daunele cauzate. Pentru a realiza acest lucru, va trebui să găsim o soluție juridică adecvată, așa cum s-a întâmplat în cazurile anterioare, de exemplu în scandalul dioxinei și al bolii „vacii nebune”. O astfel de soluție ar trebui găsită acum.

Domnilor comisari, domnilor miniștri, acțiunile dvs. întreprinse astăzi la Luxemburg trebuie să se ridice la nivelul răspunderii dvs.

De asemenea, autoritățile germane, având în vedere acuzațiile lor nefondate, ar trebui să sprijine ferm această soluție financiară încă de la început și să mobilizeze fonduri proprii pentru a realiza campanii de comunicare menite să redea încrederea consumatorilor în produsele horticole, încredere profund zdruncinată acum.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Dle președinte, apariția epidemiei în Germania ne-a demonstrat că ne confruntăm cu una dintre cele mai dificile situații de gestionare a unei crize în domeniul sănătății publice din timpurile recente. Comisia și, în special, Germania nu au gestionat criza în cel mai eficient mod posibil. Ne confruntăm cu o tragedie umană de proporții, care implică pierderi de vieți omenești și o amenințare pentru alte mii de vieți. De asemenea, este o criză a încrederii consumatorilor în produsele alimentare de bază, cu consecințe economice și sociale greu de anticipat.

Societatea așteaptă un răspuns rapid din partea autorităților naționale și comunitare, care să elucideze cauzele crizei și care să fie însoțit de acțiuni concrete. Pe de altă parte, este de asemenea necesar să se reducă la minimum consecințele dezastruoase pe care aceste acțiuni le au asupra unui alt grup de victime nevinovate, și anume, producătorii de fructe și legume, după cum s-a spus astăzi, aici. Acești lucrători au fost blamați în mod nechibzuit și pe nedrept, au pierdut venituri și și-au văzut viitorul grav periclitat.

De asemenea, trebuie întreprinse urgent acțiuni preventive pentru ca situații similare să nu se mai întâmple. Un aspect important este sporirea eficacității mecanismelor de supraveghere și control pentru antibioticele administrate animalelor, așa cum am precizat în dezbaterea avută aici în urmă cu mai puțin de o lună. Un alt domeniu în care trebuie să acționăm este structura noii politici agricole comune (PAC), care se află în proces de reformare. Este vital ca, în viitor, să se acorde stimulente care să vizeze garantarea calității, pe baza unor metode de producție durabile, aspect asupra căruia Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European insistă de multă vreme.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Dle președinte, situația s-a înrăutățit și mai mult: 23 de morți și peste 2 200 de bolnavi în Europa. Firește, înspre ei se îndreaptă toate gândurile noastre în această dimineață. Autoritățile germane încă nu au reușit să identifice oficial cauza acestei epidemii. În tot acest timp, nimeni nu mai cumpără legume din Europa, iar această criză sanitară s-a transformat într-o criză economică și, desigur, într-o criză socială. Sectorul legumicol este îndreptățit să ceară compensații și, după cum a spus-o comisarul, miniștrii și comisarii responsabili urmează să aibă o întrunire pe această temă, în această după-amiază, la Luxemburg.

Pe lângă ceea ce s-a spus deja cu privire la principiul precauției și trasabilitatea esențială - primul punct - este vorba totodată despre a ști cum a putut fi transmisă, fără dovezi sau aproape fără dovezi, această alertă generală care a semnalat castraveții din Spania ca fiind cauza acestei crize. Dle comisar, care sunt concluziile pe care Comisia intenționează să le tragă din această criză gravă, pentru ca sistemul nostru de alertă alimentară să se bazeze mai mult ca niciodată pe „dovezi științifice solide și bine fundamentate”, după cum l-ați descris chiar dvs., dle comisar?

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dle președinte, vreau și eu să-mi exprim regretul pentru pierderile de vieți omenești și să le transmit celor bolnavi însănătoșire grabnică. Avem foarte multe lucruri de clarificat aici. Trebuie să stabilim sursa și cauza epidemiei, însă trebuie să identificăm totodată sursa și cauza informațiilor false despre epidemie, care au fost răspândite în Europa și în toată lumea - informații false și nocive care au făcut atât de mult rău. Trebuie să analizăm cu mare atenție cauzele epidemiei și, în special, să acordăm atenție creșterii animalelor la nivel industrial, unde sunt utilizate antibiotice la scară uriașă. Sunt de acord cu cei care tocmai au vorbit despre acest lucru. Dacă se utilizează antibiotice la scară atât de mare, nu este deloc de mirare că apar tulpini de bacterii care nu răspund la antibiotice. În opinia mea, agricultura intensivă care presupune utilizarea de antibiotice ar trebui mult restricționată în Uniunea Europeană și poate chiar stopată, iar prejudiciile aduse ar trebui reparate de către cei care le-au cauzat.

  Martin Häusling (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, EHEC nu este o problemă nouă, dar este clar că Europa nu este suficient de pregătită pentru o criză precum aceasta. A durat prea mult până să se emită orientări precise. Trei săptămâni este, într-adevăr, prea mult.

Protecția consumatorilor, suntem de acord cu toții, trebuie să aibă întotdeauna prioritate absolută în fața intereselor financiare. Cu toate acestea, trebuie să fie foarte clar cine emite o avertizare și când, cine urmează să își asume răspunderea pentru aceste avertizări și când trebuie să se implice Comisia Europeană. În Germania, responsabilitatea este împărțită între 16 state federale și două ministere, o responsabilitate mult prea fragmentată pentru o criză europeană. Europa trebuie să se implice aici într-un stadiu incipient. Consider că nu am tras învățămintele corecte din crizele anilor 1990. Acest lucru trebuie rectificat acum, de urgență.

Atunci când este vorba de alimente, avem nevoie de transparență și de o trasabilitate clară în ceea ce privește producția. Avem nevoie de o etichetare clară a țării de origine. Avem însă nevoie și de o forță de reacție europeană care să coordoneze activitățile științifice și medicale și care să stabilească planuri de control.

(Aplauze)

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, având în vedere multitudinea de rapoarte contradictorii cu privire la originea acestei epidemii, ar fi cazul să clarificăm câteva aspecte. În primul rând, aș dori să subliniez că după mai mult de 15 zile de la raportarea primelor cazuri și mai mult de o lună de la primele contaminări, sistemele europene de alertă rapidă și de reacție încă nu au fost capabile să identifice cauza reală a contaminării, ceea ce a cauzat multe prejudicii, după cum s-a menționat deja aici. În al doilea rând, este important să nu pierdem din vedere faptul că vorbim de un caz grav, dar nu izolat, de deficiență în ceea ce privește siguranța alimentară în UE. Doresc să vă reamintesc recenta dezbatere pe care am avut-o aici în legătură cu problema dioxinelor.

Aceste cazuri nu se pot disocia de politica agricolă comună (PAC), care promovează modele de producție intensivă, orientată înspre export, în loc să încurajeze, așa cum ar fi necesar, producția locală și consumul local, care ar putea asigura o trasabilitate mai eficientă și, în consecință, o mai mare calitate și siguranță alimentară.

În fine, este important ca producătorii europeni să fie despăgubiți pentru prejudiciile suferite, dar nu numai cei aflați în zona geografică în care a izbucnit epidemia. PAC este o politică comună, de aceea, acest lucru ar trebui să se realizeze mai curând prin măsuri comunitare decât naționale, având în vedere inegalitățile evidente pe care această situație le-ar crea.

  Nick Griffin (NI). – Dle președinte, mai întâi au fost castraveții, ieri germenii de fasole. Astăzi, nu mai sunt germenii de fasole. Adevărul este că experții chiar nu știu, însă ori de câte ori se fac astfel de afirmații, ele distrug sursele de venit și economia țărilor. Ceea ce știm este că această epidemie are ceva foarte bizar. Este o combinație ciudată de tulpini și ADN în acest virus, care afectează grupuri neobișnuite de persoane într-un mod care nu este asociat în mod normal cu epidemiile de E coli. Virusul a lovit deja mult prea multe persoane și în mult prea multe locuri decât o epidemie normală și, spre deosebire de epidemiile obișnuite, nu a putut fi depistat rapid la unul sau doi furnizori alimentari.

Având în vedere toți acești factori inexplicabili și faptul că în mai multe țări - printre care Marea Britanie, SUA, Irak și Israel - s-a raportat realizarea de experimente cu E coli manipulat genetic utilizat ca armă biologică, n-ar trebui să ne întrebăm serios dacă nu cumva această epidemie nu este, de fapt, un caz de terorism biologic sau probabil un test realizat în acest scop?

  Françoise Grossetête (PPE). – (FR) Dle președinte, situația este gravă, foarte gravă chiar, deoarece această epidemie de EHEC este un mister total. Îmi imaginez angoasa celor care s-au îmbolnăvit și nu putem decât să deplângem decesele care au survenit.

Toată această situație trebuie să ne oblige la o abordare foarte riguroasă a problemelor de sănătate publică europeană și să ne facă să înțelegem că este esențial să lucrăm cu cercetătorii și cu industria farmaceutică pentru a răspunde eficace la astfel de situații și pentru a ne înzestra cu mijloacele necesare.

Bacteria costă așadar vieți, multe vieți. De asemenea, ea îi costă scump pe agricultorii noștri și zdruncină periculos încrederea consumatorului în produsele agricole și în industria agroalimentară, sectoare care, fără îndoială, sunt totuși cele mai sigure și cele mai controlate din lume.

După castravete, roșie, salată și soia, care va fi următoarea victimă a acestei psihoze sanitare? Consecințele economice pentru agricultori sunt grave. Or, sistemul de alertă a funcționat foarte bine. Problema este că Comisia Europeană nu are nici mijloacele, nici posibilitatea de a verifica veridicitatea informațiilor date de un stat membru.

Astăzi, bacteriile circulă mai rapid decât în trecut. Va trebui să tragem învățăminte, în termeni de comunicare, din modul în care a fost gestionată această criză sanitară. Un feedback va trebui dat. Va trebui, fără îndoială, să se prevadă controale suplimentare înainte de a putea lua ca bune concluziile unei agenții sanitare naționale sau regionale.

În fine, această criză justifică în totalitate necesitatea îmbunătățirii trasabilității produselor alimentare. Obligația de a menționa țara de origine sau locul de proveniență nu se aplică, din păcate, decât în cazuri limită. Această obligație ar trebui extinsă la un număr mai mare de produse alimentare. În cazul unei crize sanitare, aceasta ar permite o identificare mai rapidă a surselor de contaminare și o avertizare mai promptă a consumatorilor în cauză.

  Jo Leinen (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, agricultorii pot fi despăgubiți, însă viețile omenești nu pot fi recuperate. Firește, compasiunea noastră se îndreaptă înspre toți cei care au murit sau care zac pe un pat de spital. Această situație este dramatică și inacceptabilă. Este inacceptabil ca după trei săptămâni de la izbucnirea crizei să nu știm exact de unde a provenit agentul patogen care a cauzat criza. Acest lucru chiar nu ar trebui să se întâmple în Europa.

Din toate acestea va trebui să învățăm niște lecții. Mai întâi, trebuie să găsim sursa și să verificăm dacă există încă practici inadecvate în sectorul de producție sau în lanțul de aprovizionare cu alimente. Dispunem de o legislație care este în vigoare de 20 de ani, iar standardele și codurile de practică din Uniunea Europeană sunt destul de stricte, însă este clar că suntem totuși vulnerabili atunci când vine vorba de produse alimentare. Se pare că există încă lacune și deficiențe și trebuie să tragem încă o dată învățăminte.

De asemenea, cred că comunicarea pe această temă a fost haotică. Informațiile despre această situație nu sunt comunicate bine sau corect. Avem în mod clar nevoie de mai multă Europă. Acest lucru a fost spus deja aici de către alți deputați. Atunci când o autoritate regională sau națională emite o avertizare pentru întreaga Europă, rezultatul poate fi dezastruos. În opinia mea, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB) a făcut o treabă bună, din câte pot să văd, însă avem nevoie de o obligație mai bună și mai modernă în materie de raportare pentru a determina cauzele, precum și de un sistem mai eficient de informare a publicului larg.

  Antonyia Parvanova (ALDE). – Dle președinte, autoritățile germane și europene încă încearcă să identifice sursa epidemiei de E coli. Nu avem nici până astăzi dovezi concrete privind cauza acestei contaminări și trebuie avute în vedere toate scenariile, inclusiv o posibilă neglijență sau introducerea involuntară a bacteriei în lanțul alimentar. Cum au fost de fapt create bacteriile este o altă discuție; sunt necesare urgent cercetări și rezultate. Aș dori totuși să vorbesc în mod special despre modul în care au fost comunicate recentele evenimente publicului larg de către autoritățile germane și europene, cu consecințele grave pe care le știm pentru sectorul fructelor și legumelor, nu numai în Spania, ci în întreaga noastră Uniune.

Nu este prima dată când avem o problemă legată de siguranța alimentară în Germania. Propun Comisiei să ajute autoritățile germane pentru a spori trasabilitatea și controlul procedurilor germane și ar trebui luate măsuri similare în ceea ce privește procedurile din alte state membre.

Pentru a păstra încrederea consumatorilor, este nevoie de transparență. Toate informațiile ar trebui puse la dispoziție, însă modul în care se comunică acestea nu trebuie să multiplice semnalele de alarmă sau să genereze panică în rândul consumatorilor atunci când nu există încă dovezi. Îngăduiți-mi să subliniez aici responsabilitatea mijloacelor de informare.

  Marina Yannakoudakis (ECR). – Dle președinte, zvonurile pot fi periculoase. Această epidemie a apărut în Germania sau în vreun alt stat membru? Zvonurile pot fi distructive și pot chiar să contribuie la răspândirea epidemiei. Există încă multe întrebări rămase fără răspuns. Singurul lucru sigur este că majoritatea statelor membre au raportat cazuri de infecție cu această bacterie. Până la această dată, avem 22 de decese în UE.

Această epidemie demonstrează importanța cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății preventive și implică, de asemenea, importanța de a avea o agenție europeană cum ar fi Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB), pentru a monitoriza, a informa și colabora cu statele membre. Suntem relativ norocoși că în Regatul Unit nu s-au raportat decât trei cazuri, dar asta este situația astăzi: mâine, lucrurile s-ar putea schimba, motiv pentru care trebuie să fim vigilenți. Pe lângă găsirea cauzei epidemiei, trebuie să informăm publicul și, astfel, să îl protejăm. CEPCB publică actualizări zilnice.

Prin cooperare, putem controla această epidemie. Dacă cetățenii noștri sunt informați, au mai multe șanse să evite contaminarea. Mai presus de toate, trebuie să fim calmi și măsurați în reacția noastră.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, pentru a doua oară în șase luni, Europa se confruntă cu o criză alimentară care a provocat probleme grave de sănătate pentru mulți oameni și chiar pierderi de vieți în rândul semenilor noștri. Ceva nu este în regulă, dle comisar.

În ianuarie, a fost problema dioxinelor, în Germania. Acum avem probleme cu bacteriile, tot în Germania. Primul caz a fost ținut în secret, deși era cunoscut de luni de zile. În cel de-al doilea caz, s-a dat vina pe castraveții din Spania, pentru că era mult mai convenabil.

Este o problemă de recunoaștere, de trasabilitate și de controale inadecvate la nivelul UE. În primul caz, în ianuarie, dl Dalli ne-a spus, vorbind despre dioxine, că se vor lua toate măsurile necesare pentru a garanta o înăsprire a legislației privind sistemul de control alimentar. Deunăzi, spuneați că aceasta nu este o problemă de recunoaștere, ci o cu totul altă problemă. Poziția Comisiei se caracterizează prin confuzie, mușamalizare și panică și, drept urmare, plângem acum viețile pierdute, cazurile de îmbolnăviri și consecințele asupra producției agricole.

  Elisabetta Gardini (PPE). – (IT) Dle președinte, situația pe care o discutăm este foarte gravă, însă cred că - în unele cazuri - încă mai confundăm unele lucruri, pe mai multe planuri.

În mod evident, viețile pierdute nu pot fi puse pe același plan cu problemele economice; nu asta facem noi acum. Aș dori să subliniez totuși că nu prin identificarea cauzelor - care apoi se dovedesc a nu fi cauzele - vom rezolva problema.

Dacă se comite o crimă și apoi se trimite la închisoare o persoană nevinovată, acest lucru nu aduce alinare sau dreptate pentru crima comisă. Și totuși, facem tocmai acest lucru: într-o situație extrem de gravă, cu o criză a sănătății publice și a siguranței alimentare, arătăm cu degetul înspre oameni care se dovedesc a nu fi vinovați, creând astfel alte victime.

Cultivatorii spanioli au ieșit deja pe străzi, iar astăzi, în aproximativ 40 de minute, și cultivatorii din Italia vor demonstra pe străzile din Milano și în provincia Latina, oferind consumatorilor castraveți și alte fructe și legume proaspete, pentru a demonstra că sunt alimente sănătoase, importante pentru o dietă sănătoasă și echilibrată. Nu dorim să dăm încă o lovitură consumatorilor germani privându-i de produse absolut esențiale pentru sănătatea și regimul lor alimentar.

Aș dori, de asemenea, să amintesc câteva date care ar trebui să dea autorităților responsabile, în special, motiv serios de reflecție atunci când lansează anumite informații care seamănă panică și temeri. Datele furnizate de Eurobarometru și culese de Coldiretti în Italia arată că, într-o situație de urgență alimentară, 43 % dintre italieni, de exemplu, evită pentru o anumită perioadă de timp alimentele despre care au auzit vorbindu-se, în timp ce 13 % le elimină definitiv din alimentația lor. Să încercăm, așadar, să ținem seama de ceea ce spunem și cum influențăm obiceiurile alimentare ale populației.

Aș dori deci să întreb Comisia dacă n-ar fi cazul să activeze clauza de urgență europeană și să creeze premisele unei discuții privind compensațiile financiare.

  Dagmar Roth-Behrendt (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Dalli, dvs. și colegii dvs. de la Direcția Generală Sănătate și Consumatori ați procedat corect întru totul. Nu același lucru se poate spune despre autoritățile germane. Putem spune cel puțin că a fost un haos în materie de comunicare, și o spun cu blândețe. Faptul că ministrul sănătății din Germania a considerat ieri că nu este necesar să fie prezent la un Consiliu pentru sănătate desfășurat la Luxemburg, unde principalul subiect pe ordinea de zi era criza gravă a contaminării demonstrează că nu are absolut nicio idee despre ce înseamnă cu adevărat Europa și că este un ignorant, că nu recunoaște problemele, sau că este încă ocupat cu crizele politice interne din sânul partidului.

(Aplauze)

Ba mai mult, trebuie să observ - și a spus-o și dl Dalli - că autoritățile germane au hotărât că pot renunța la experții europeni, considerând - prin denigrare și aroganță - că nu au nevoie de aceștia. În plus, faptul că au fost necesare trei zile pentru ca acești experți să ajungă în Germania a iscat un scandal pe care trebuie să îl sancționăm în această adunare. În același timp însă, mai trebuie să spunem că este de datoria noastră, a Uniunii Europene, să avertizăm consumatorii atunci când există pe piață un aliment periculos.

V-o spun foarte clar - dacă este vorba de un castravete sau o salată în care există bacterii periculoase care nu sunt letale, aceasta poate fi un lucru bun, însă pentru mine nu este suficient pentru a justifica compensațiile. Castraveții din Spania și din alte țări chiar erau contaminați cu bacteria EHEC. Însă nu erau contaminați cu bacteria care a generat această epidemie, iar aflarea acestui lucru a durat ceva timp.

Dar nu acest lucru este cel mai important pentru mine. Cei dintre dvs. care înțeleg Uniunea Europeană și care cunosc sistemul de alertă rapidă știu și cum funcționează acesta. După cum știți, în cadrul sistemului de alertă rapidă, trebuie să se menționeze produsul, dar și numele producătorului. Acest lucru este prevăzut în legislație. Pentru mine, chestiunea importantă este ce se va întâmpla în viitor. Trebuie să ne gândim dacă, pe viitor, se va putea utiliza în continuare îngrășământul lichid. Vor mai putea exista metode de producție care sunt inacceptabile? Cine, din Uniunea Europeană, monitorizează de fapt ce, când și cu ce rezultate se confirmă prin documente acest lucru și cine poartă răspunderea în această privință?

(Aplauze)

  George Lyon (ALDE). – Dle președinte, aceasta este o criză reală. 23 de oameni au murit, peste 2 000 s-au îmbolnăvit, piețele de legume freamătă, cu prețurile la pământ, și se estimează că producătorii pierd 300 de milioane de euro în fiecare zi. Relațiile dintre Germania și Spania sunt încordate, ca să nu spun altfel și, după trei săptămâni de la începerea crizei, încă nu știm de unde a provenit sursa acestei contaminări.

Dle comisar Dalli, vreau asigurări din partea dvs. astăzi că se depun absolut toate eforturile pentru a depista sursa acestei epidemii de E coli, deoarece, până nu găsim sursa, nu putem începe procesul restabilirii încrederii consumatorilor. În al doilea rând, vreau să aud de la dvs. ce acțiuni intenționați să întreprindeți de îndată ce vom depăși această criză, pentru a stabiliza piața și a restabili încrederea consumatorilor.

În al treilea rând, trebuie să ne spuneți ce intenționează să facă Comisia pentru a despăgubi agricultorii care, fără să aibă nicio vină, și-au văzut piețele distruse și sunt în imposibilitatea de a-și vinde produsele. În al patrulea rând, vreau o asigurare din partea Comisiei că se va efectua o anchetă independentă și transparentă, care să stabilească circumstanțele a ceea ce nu a mers bine. Numai atunci când vom avea toate datele vom putea acționa în vederea remedierii lacunelor din legislația privind siguranța alimentară.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dle președinte, dle comisar, dimensiunea sanitară a crizei generate de această epidemie a bacteriei EHEC este absolut tragică. Situația este gravă. Este imperios necesar să obținem ajutor pentru cei afectați și să luăm toate măsurile necesare pentru a împiedica extinderea acestei epidemii. Toate resursele necesare trebuie puse la dispoziția centrelor de cercetare și spitalelor.

Încă de la apariția agentului patogen, acțiunea rapidă a fost la ordinea zilei. Cu toate acestea, gestionarea uniformă și paneuropeană a crizei printr-o abordare comună a fost lipsită de profesionalism. În căutarea sursei de contaminare și localizarea agentului patogen s-a recurs la acuzații premature în stânga și-n dreapta, iar aceste dispute au generat titluri pesimiste în presă și o neîncredere totală din partea consumatorilor.

Pentru producătorii afectați, toate acestea au generat pierderi dramatice de venituri, care au amenințat chiar supraviețuirea acestora. Produse nevinovate, de proveniență regională nu se mai vând nici ele. Numai în Austria, vânzările de legume proaspete au scăzut cu 75 %. Legumicultorii se confruntă cu aceste pierderi de venituri tocmai în plin sezon de recoltă. Modul necoordonat prin care consumatorii au primit informații în cursul acestui eveniment ridică încă o dată problema necesității marcajului de origine universal și intersectorial și a unei monitorizări eficace a respectării principiului „marcat și verificat la sursă”.

Consumatorii au dreptul să știe de unde provin produsele. Acest lucru se aplică în egală măsură pentru rafturi, pentru restaurante și servicii de catering.

Toate autoritățile trebuie acum să elimine prejudecățile împotriva legumelor proaspete, să revigoreze vânzările de legume proaspete și să dea un nou impuls comerțului cu țările terțe. Situația EHEC a aruncat cultivatorii locali de legume într-o criză existențială, absolut din senin și fără ca aceștia să aibă vreo vină. Comisia trebuie să facă posibilă compensarea pierderilor, fie prin intermediul unui fond agricol european, al fondului european de criză sau prin măsuri de promovare a vânzărilor.

Dl Liese are perfectă dreptate când spune că viața umană este de neînlocuit și că orice moarte este prea mult. De asemenea însă, este absolut de datoria noastră să nu-i abandonăm pe producători, atunci când aceștia nu au nicio vină pentru situația în care se află și care amenință însăși supraviețuirea lor.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dle președinte, dle comisar, cu toții ne dorim un sfârșit cât mai rapid al crizei alimentare germane. Nu trebuie să uităm victimele și sper că, odată remediate erorile inițiale, vom putea identifica sursa infecției, pentru liniștea tuturor.

Totuși, pe lângă aspectul sanitar al acestei crize, trebuie să menționez consecințele economice. Sectorul horticol spaniol a estimat pierderile economice cauzate de erorile fatale în materie de comunicare - despre care acum știm - la 200 de milioane de euro pe săptămână. Doresc să evidențiez atitudinea responsabilă demonstrată de acest sector și cooperarea sa totală cu autoritățile din țara mea.

Dle comisar, trasabilitatea până la origine a funcționat, dar cât de mult timp s-a irosit prin orientarea atenției înspre origine, punându-se accentul pe producția agricolă și scoțând din ecuație alte forme de contaminare, cum ar fi manipularea și distribuția la destinație? De ce a transmis mai departe Comisia informațiile pripite venite din Germania?

A fost o lipsă de comunicare, dle comisar, iar închiderea unilaterală a frontierelor pentru produsele din Spania este dovada incapacității de a monitoriza criza în cadrul Uniunii Europene.

Solicit Comisiei să activeze imediat toate mecanismele necesare pentru a compensa prejudiciile aduse sectorului spaniol și european, atât în plan financiar cât și sub aspectul percepției consumatorilor. Pe termen lung însă, rămâne de văzut ce alte măsuri vor fi adoptate în această privință.

Acuzații nefondate, improvizații, lipsa comunicării, pierderi de milioane, atacuri la adresa onestității și credibilității unui sector: nu sunt oare motive suficiente pentru a întreba cine își asumă răspunderea?

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, doresc să mulțumesc dlui Dalli pentru observațiile sale măsurate de la începutul dezbaterii. Au existat unele observații mai puțin măsurate în această cameră, având în vedere impactul asupra vieților omenești, la care se adaugă, firește, impactul asupra producătorilor și încrederii consumatorului. Este o criză alimentară dintre cele mai grave, iar dl Dalli a recunoscut-o. Știm că ea este regionalizată într-o anumită parte a Uniunii Europene, dar nu este o problemă doar a Germaniei; este o problemă a Uniunii Europene.

Sistemul necesar pentru a găsi cauza și a atenua consecințele există, dar mă tem că nu toate componentele sistemului au fost puse corect în funcțiune și am unele îndoieli în legătură cu sincronizarea. Înțeleg că alerta rapidă a fost emisă la 22 mai 2011: sunt contrariată de faptul că experții europeni au ajuns în Germania abia duminică, 5 iunie. De ce s-a scurs acest timp incredibil de mare? Cred că acest aspect trebuie analizat.

Conform articolului 55 din Regulamentul 178/2002, avem posibilitatea de a crea o celulă de criză. Toți cei care au vorbit au spus că este o criză, iar dl Dalli recunoaște acest lucru. Este o criză care capătă amploare în loc să scadă și aș spune că a sosit momentul ca UE să invoce acest regulament și să creeze o astfel de celulă de criză.

Aspectul cel mai supărător a fost practic nominalizarea și condamnarea publică a legumelor, iar apoi absolvirea lor de orice vină. Acest fapt a zdruncinat încrederea consumatorilor nu numai în fructe și legume proaspete, ci și în sistemul nostru de siguranță alimentară și control. Dle comisar Dalii, văd că aprobați acest lucru, ceea ce mă bucură, însă cred că acum este momentul potrivit pentru crearea celulei de criză și aș dori să comentați pe marginea acestui aspect în observațiile dvs. finale.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, provin din regiunea Europei unde epidemia agentului patogen EHEC a atins nivelurile cele mai alarmante. Această bacterie agresivă pare de neoprit. De la mijlocul lunii mai și până ieri la prânz, au fost infectate 1 733 de persoane, iar 23 de pacienți au avut o moarte chinuitoare. Situația din clinici este extrem de delicată. Paturile de la terapie intensivă sunt tot mai puține și este nevoie urgentă de plasmă de sânge. Nu se întrevede un sfârșit. Populația din zona în care locuiesc se teme că vor apărea cazuri noi.

Pentru mine, este o chestiune de curaj și de simț de răspundere să se emită avertizări pentru orice potențial purtător al acestei bacterii. Mai multe produse alimentare au fost supuse analizelor, însă bacteria nu a fost găsită. Ceea ce înțeleg eu prin produse alimentare de calitate ridicată este că acestea sunt sănătoase și introduse pe piață sub rezerva monitorizării. Presupun că s-au făcut erori evidente în această privință și, încă o dată, constatăm că există lacune. Totuși, în situația de față, să afirmi că se cunoaște cauza fără a avea în spate analize de laborator bine fundamentate, este cât se poate de neglijent. În toată această panică de înțeles, nu trebuie sub nicio formă să existe o „vânătoare de vrăjitoare”, care ar pune la zid foarte mulți agricultori harnici de pe întreg cuprinsul Europei. Trebuie așadar să fie clar pentru toată lumea că noi, Uniunea Europeană, trebuie să arătăm solidaritate unul față de celălalt și să fim pregătiți să oferim asistență reciprocă în caz de urgență. Cu alte cuvinte, toți experții din domeniul medical trebuie să se așeze la masa discuțiilor, iar asistența financiară trebuie acordată celor care, fără să aibă vreo vină, se află în pragul dezastrului financiar.

  Pilar Ayuso (PPE). – (ES) Dle președinte, în primul rând, doresc să transmit condoleanțe familiilor celor care au murit din cauza acestei epidemii.

Dle comisar, informarea publicului asupra riscurilor pentru sănătate este o sarcină dificilă și delicată și trebuie să fie perfect documentată și verificată. Nu este vorba de a găsi vinovați, însă cu această ocazie s-au comis erori importante, începând cu afirmațiile precipitate și nesăbuite ale unui responsabil politic regional, recent numit în funcție, care a declanșat o alarmă socială și o criză economică foarte gravă și ireparabilă.

Se pare că nici Comisia nu a coordonat criza foarte bine. Mă întreb când s-a produs primul caz și dacă a fost respectat articolul 3 din regulamentul privind sistemul de alertă rapidă - care cere statelor membre să notifice imediat riscul, în termen de 48 de ore - și, de asemenea, dacă a fost respectat articolul 8 din același regulament - care obligă Comisia să verifice dacă informațiile sunt complete, adevărate și lizibile si dacă au un temei juridic adecvat.

Ceea ce este sigur este că au ieșit la lumină gravele carențe ale acestui regulament și că este necesară o revizuire a actualului cadru juridic pentru a defini cu precizie, printre altele, procedurile de gestionare a crizei utilizate de autoritățile competente, pentru a atribui erorile și omisiunile agentului responsabil din lanțul alimentar (și, în acest scop, există trasabilitate), pentru a evita ca protejarea sănătății să ascundă barierele comerciale și pentru a arbitra procedurile de compensare a prejudiciilor aduse comerțului și a pierderilor de profit.

Dle comisar, nici castraveții, nici soia, nu sunt cauza. După cum a spus dl Liese, cauza este agentul patogen. Cauza este serotipul O104:H4 al bacteriei Escherichia coli, care este deja descris în toată literatura științifică și este asociat produselor din carne.

În orice caz însă, dle comisar, trebuie să îi lăsăm pe oamenii de știință să-și facă treaba: să investigheze întregul sistem de trasabilitate, în tot lanțul alimentar, inclusiv manipularea și distribuția de alimente.

  Andrés Perelló Rodríguez (S&D). – (ES) Dle președinte, dle comisar, nimic din ceea ce facem noi aici sau în Uniunea Europeană nu va reda viața celor decedați, dar sper că ceea ce se face va preveni alte decese și va opri șirul de oameni care s-au îmbolnăvit sau care suferă fără să fi făcut nimic pentru a cauza această problemă.

Firește, nu știm cauzele, însă știm unele lucruri pe care trebuie să le spunem răspicat: acțiunea politică s-a caracterizat prin neglijență, la fel și Guvernul federal german; nu se poate să acționeze ca și cum Hamburg ar fi un oraș-stat sau un alt continent.

Dacă dna Merkel și ministrul sănătății ar fi tradus aroganța cu care s-au adresat frecvent altor state în sârguință și eficacitate, unele lucruri survenite nu s-ar fi întâmplat. Această neglijență a avut consecințe regretabile pentru un stat, Spania, și pentru cel mai important sector al său, agricultura. Ea a ruinat mii de oameni și mici întreprinderi și a discreditat economia o lungă perioadă de timp.

Vă cer să mergeți astăzi în Consiliu și să solicitați despăgubirea integrală a celor afectați, căci viețile celor care au murit nu le putem cere înapoi. Și mai solicit revizuirea sistemelor de control. Iar dnei Merkel să-și asume răspunderea. Și îi cer mai puțină aroganță și mai multă sârguință. Și să fie trasă la răspundere pentru prejudiciile pe care le-a cauzat. Nu poate să ignore faptul că Hamburg se află în țara sa. Nu își poate ignora responsabilitățile. Nu poate da vina pe un singur stat federal când ea însăși ar trebui trasă la răspundere pentru daunele provocate.

Puțin mai multă modestie, puțin mai multă gestionare eficientă și mai puțin conservatorism ar fi fost pași importanți în a garanta că această criză nu îi scapă din mână și că Spania și alți agricultori din sud nu sunt obligați să sufere consecințele sale dureroase.

Revizuirea procedurilor de control, revizuirea sistemelor de avertizare și apelul la responsabilitate, dle comisar, tocmai asta vă cere Spania dvs., Consiliului și Germaniei.

  Esther de Lange (PPE). – (NL) Dle președinte, doresc să mulțumesc dlui comisar pentru prezența sa aici, deși aș prefera să fie în altă parte, într-un avion cu destinația Rusia, de exemplu, pentru a apăra cauza la cel mai înalt nivel posibil, pentru ca interdicția introdusă acum de Rusia să fie retrasă deoarece este total exagerată. Mulțumesc dlui comisar pentru bunăvoința sa de a comunica cu noi în această etapă, însă comunicarea de până acum, inclusiv cu Comisia, a fost un fiasco rușinos. Au trecut multe zile de la izbucnirea crizei până ce Comisia a ținut o conferință de presă. Răul se produsese deja până la acel moment, iar în presă circulau acum cele mai absurde povești imaginabile. Comisarul a vorbit despre o posibilă sursă ca fiind castraveții din Olanda, deși peste 200 de teste arătaseră deja cu câteva zile mai devreme că nu era așa.

Sunt de acord cu dvs. că partea tehnică a poveștii a funcționat. Alerta rapidă, localizarea și urmărirea au funcționat toate. Mai este însă și componenta de comunicare, care a fost deplorabilă, în primul rând în Germania, firește, cu multitudinea de institute, autorități și chiar ministere, care au transmis, toate, semnale diferite. Un ministru al agriculturii a făcut o observație nesăbuită spunând că oamenii „ar trebui să nu mai mănânce deloc produse crude”, chiar dacă nu avea nicio autoritate în domeniu. Presupun că veți avea o discuție cu autoritățile germane pe această temă, deoarece este necesară o investigare fundamentală a modului în care totul a putut fi tratat cu atâta neglijență.

De asemenea, sper că veți dezbate în curând cazul împreună cu miniștrii agriculturii pentru un fond de urgență, care urmează să fie asigurat din excedentul încă disponibil în bugetul pentru agricultură. Așa cum am procedat cu produsele lactate atunci când a izbucnit o criză acută în acest sector, suntem nevoiți, și acum, să recurgem la acel excedent. Numai în țara mea, acest sector înregistrează pierderi ce se ridică la 80 de milioane de euro pe săptămână, deși sursa epidemiei este în altă parte, iar rezultatul este că întreprinderi prospere se află acum în pragul colapsului. Intenția Uniunii Europene nu poate fi aceasta. Sper că veți lua cu dvs. acest semnal puternic din partea Parlamentului și-l veți transmite Consiliului miniștrilor agriculturii.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dle președinte, dle comisar, salut această dezbatere. Analizăm această problemă din diferite unghiuri și căutăm sursa contaminării, identitatea agentului patogen și posibilitatea unui remediu. Aștept acum să văd ce companie farmaceutică va ieși să spună că are un tratament pentru această boală, creând astfel o altă isterie.

În opinia mea, domeniul în care trebuie aduse cele mai multe îmbunătățiri este sensibilizarea publicului. Cred că este inadecvat și iresponsabil să informăm cetățenii într-o zi anume despre un aliment pe care nu ar trebui să-l cumpere sau care arată suspect.

Este nevoie să informăm cetățenii în legătură cu ce ar trebui să facă în viața lor de zi cu zi și ar trebui să se organizeze o campanie aici, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel de stat membru. Dacă oamenii respectă regulile esențiale de igienă și dacă își mențin igiena personală, prin spălarea sau fierberea alimentelor, toate acestea ar fi de ajuns pentru a se proteja de această infecție. Această campanie nu presupune eforturi mari, însă cred că aici au fost și vor mai fi epidemii și diferite boli și că nimic nu i-a protejat mai mult pe oameni decât propriul lor comportament.

Cred cu fermitate că o astfel de campanie ar contribui la prevenirea bolilor, dar ar veni și în ajutorul legumicultorilor.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle președinte, este important că discutăm astăzi subiectul legat de amenințarea la adresa pacienților, producătorilor de alimente și consumatorilor, cauzată de apariția unei tulpini periculoase de bacterie, a cărei sursă nu putem încă să o identificăm. Spunem că avem un sistem eficient de monitorizare a calității alimentelor și de menținere a unor standarde înalte. Cu toate acestea, continuă să survină situații dificile, precum cea din prezent. De aceea, este esențial să se revizuiască și să se perfecționeze sistemul de supraveghere și monitorizare. Trebuie să fim pregătiți pentru situații care sunt și mai periculoase. Nu trebuie să difuzăm informații despre surse de contaminare dacă informațiile nu sunt de încredere. Acest lucru încetinește procesul de localizare a sursei și cauzează prejudicii morale serioase și daune economice uriașe.

Ne exprimăm compasiunea pentru familiile victimelor și pentru cei care s-au îmbolnăvit, dar să nu uităm să acordăm compensații agricultorilor din mai multe țări, care au suferit pierderi. Vorbim despre viitorul politicii agricole comune și despre chestiuni de securitate în domeniul accesului la alimente și al calității alimentelor. Poate că această situație dificilă ne va convinge cât de important este acest domeniu de probleme, deoarece este un domeniu care vizează nu numai ce mănâncă cetățenii noștri, ci și starea lor de sănătate.

  Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Dle președinte, ne confruntăm cu o problemă de sănătate publică – o epidemie, potrivit dlui comisar – în care se caută vinovații, nu cauza.

Sistemul nu a funcționat: avem 22 de morți, 1 600 de persoane afectate și, după trei săptămâni, încă nu știm cauza și, aplicând principiul precauției fără o bază științifică - repet, fără o bază științifică - Spania este cea trasă la răspundere.

Doamnelor și domnilor, castraveții din Spania nu erau contaminați. Nu erau contaminați! O repet deoarece s-au auzit aici unele versiuni contrare. Mai mult, ca să vedeți impactul pe care l-au avut aceste cuvinte: 300 000 de locuri de muncă ar putea fi afectate; o pierdere a încrederii.

O epidemie nu cunoaște frontiere. Repet, dle comisar: nu cunoaște frontiere!

Facem apel la responsabilitate pentru ceea ce nu s-a făcut, pentru ceea ce avem de făcut imediat, deoarece există riscul unei noi contaminări în Germania în acest moment - unde se înregistrează cel mai mare număr de persoane afectate - dar nu Spania este de vină. Cerem compensații.

  Isabelle Durant (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, după cum ați spus, problema nu este una locală, chiar dacă a fost localizată. Vă invit să o spuneți clar și răspicat, deoarece avem nevoie la modul foarte serios de mai multe instrumente de mai o mai bună coordonare europeană pe această temă.

Mesajul a fost extrem de confuz și încărcat de consecințe, inclusiv pentru producătorii spanioli, dar nu numai pentru ei, căci nu au fost singurii afectați. Acest aspect a fost explicat deja în mai multe rânduri.

Găsirea unui echilibru între o avertizare rapidă, pe de o parte, și transparență, pe de altă parte, este, într-adevăr, dificilă. Însă precauția și principiul precauției nu înseamnă că ar trebui să comunicăm informații la întâmplare și prea rapid. Lucrurile trebuie așadar puse la punct, iar cei care sunt responsabili pentru o comunicare precoce trebuie să și plătească daunele. Despre asta veți discuta în această după-amiază. Acest lucru este important, chiar dacă, firește, precum toți ceilalți, gândurile mele se îndreaptă, în primul rând, către victime. Totuși, agricultorii așteaptă compensațiile pe care le merită.

În rest, chestiunile legate de rezistența la antibiotice și de trasabilitate rămân chestiuni esențiale la care va trebui să lucrăm în continuare.

  Diane Dodds (NI). – Dle președinte, fiind vorba de 22 de persoane decedate în UE și peste 2 000 internate pentru tratament ca urmare a epidemiei prelungite de E coli în întreaga Europă, se cuvine ca Parlamentul să își reafirme compasiunea pentru cei și i-au pierdut pe cei dragi și să transmită gândurile noastre bune pentru însănătoșirea celorlalți.

Consumatorii cer alimente de bună calitate, sigure și cu origine cunoscută. Sursa acestei epidemii este încă necunoscută și căutarea răspunsurilor s-a realizat, pe alocuri, la întâmplare, toate acestea subminând rapid încrederea consumatorului. Din punct de vedere economic, agricultorii sunt cei care vor suferi în continuare - în timp ce alimentele pe care le produc sunt absolut sigure.

De asemenea, într-o astfel de situație, trebuie să îndemnăm la calm. Guvernele naționale s-au grăbit să caute vinovații. În trecut, Regatul Unit a avut de suferit din cauza unor astfel de comportamente panicarde, iar acest joc de culpabilizare speculativă trebuie să înceteze. Pot de asemenea să spun că acest Parlament are obiceiul de a se grăbi să introducă legislație. Înainte să facă acest lucru, trebuie să realizăm o analiză completă și detaliată a faptelor.

  Teresa Jiménez-Becerril Barrio (PPE). – (ES) Dle președinte, cel mai important lucru, și care ne aduce laolaltă astăzi aici, sunt victimele, căci nimeni nu ar trebui să se simtă atât de neprotejat pe cât ne simțim noi, consumatorii europeni, în acest moment. De asemenea, este nevoie de claritate și responsabilitate în ceea ce privește victimele.

Este responsabilitatea mea să denunț autoritățile germane care, în mod eronat și precipitat, au acuzat castraveții din Spania și, mai exact, cooperativele din Malaga și Almeria, care erau exploatații model și care nu-și vor reveni de pe urma acestor acuzații.

Mii de familii fără un loc de muncă se întreabă de ce - și așteaptă un răspuns - și, mai ales, vor să știe ce le rezervă viitorul, nu numai în Andaluzia, ci în toată Europa agricolă.

De aceea, și în speranța că experții vor găsi în curând soluția, cer ca astăzi, atunci când Comisia va vorbi în fața Consiliului, să solicite mijloace economice și morale imediate pentru toți producătorii din Andaluzia și din întreaga Europă, care ne privesc cu indignare, dar și cu speranță.

  Antonio Masip Hidalgo (S&D). – (ES) Dle președinte, în loc să pună pe primul plan investigarea și cooperarea europeană, autoritățile germane au calomniat și au prejudiciat producătorii de castraveți și nu numai. Și totuși, nimeni din Germania nu a demisionat sau nu a oferit reparații pentru daunele cauzate. Germania este cea care are o problemă serioasă de credibilitate. Atitudinea dnei Merkel față de țările din sud, în ceea ce privește agricultura și finanțele, este intolerabilă.

Cineva a spus că dna Merkel este un discipol al lui Adenauer și al lui Kohl. Nici pe departe: îi lipsește fibra morală.

  Bart Staes (Verts/ALE). – (NL) Dle președinte, dle comisar, în mod clar, va trebui să învățăm din greșelile făcute. A fost o problemă de coordonare în Germania – mai mulți deputați germani au spus acest lucru, atât din partea blocului guvernamental cât și a opoziției - cu cele două ministere federale, cu cele șaisprezece Länder și lipsa coordonării.

Trebuie să existe un sistem de monitorizare națională strictă și trebuie analizat modul în care acesta funcționează atât în Germania cât și, mai ales, în celelalte 26 de state membre. Pentru moment, arătăm cu degetul înspre Germania, dar poate că, în curând, vom arăta cu degetul înspre propriile noastre state membre. De aceea, trebuie să ne întrebăm dacă sistemele interne de monitorizare din toate statele membre sunt suficient de robuste. Sistemele europene existente - iar dna Roth Behrendt are absolută dreptate - funcționează. Există, probabil, o lipsă de coordonare. În orice caz, cu siguranță a fost o lipsă de comunicare. Aici ar trebui așadar se ne concentrăm toată atenția.

Aș dori să-l întreb pe dl comisar, întâi de toate, dacă va răspunde la întrebarea adresată de dl Leinen și de dna Roth-Behrendt, printre altele, dacă veți propune o soluție cu adevărat europeană. În al doilea rând, ne puteți spune ce veți face la Consiliul pentru agricultură și cum puteți aduce compensații acelor agricultori care au suferit prejudicii?

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Dle președinte, tocmai în situații de criză se dovedește eficacitatea instituțiilor și încrederea în acestea. În cazul de față, acestea au lăsat mult de dorit.

Comisia a spus clar că suspiciunile legate de castraveții din Spania nu au fost confirmate. Nu, dle comisar: ceea ce s-a confirmat este că suspiciunile au fost nefondate, iresponsabile și fără date obiective. Ceea ce s-a confirmat este că există 23 de morți și că sectorul horticol spaniol a suferit prejudicii enorme.

Ceea ce s-a confirmat, de asemenea, este că Comisia trebuie să facă ceea ce nu a făcut până acum, adică să acționeze cu convingere pe mai multe fronturi: să oprească epidemia, să evite ca suspiciunile nefondate să poarte o urmă de credibilitate, afectând grav un stat membru - în acest caz, Spania - luând măsurile necesare în acest scop, să repare de îndată prejudiciile suferite și să restituie mărcii spaniole imaginea sa asociată unor produse agroalimentare sigure și de înaltă calitate.

  Judith A. Merkies (S&D). – (NL) Dle președinte, dle comisar, ne aflăm în mijlocul unei crize și, adevărat vorbind, avem lucruri mai importante de făcut în acest moment decât să arătăm cu degetul și să culpabilizăm. Când ești în mijlocul unei crize, tot ce ar trebui să faci, înainte de toate, este să iei decizii și să soluționezi criza. Toate celelalte pot fi discutate mai târziu. Prioritatea principală este să găsim un tratament pentru pacienți, în cazul acestor bacterii rezistente la antibiotice, și să localizăm sursa epidemiei. În plus, trebuie mai presus de toate să comunicăm bine pentru a aborda cu prudență situația pacienților, a consumatorilor și a producătorilor, care trebuie informați și pentru care trebuie intervenit în mod corect.

Putem apoi să ne îndreptăm atenția înspre chestiunea legată de modul în care funcționează de fapt gestionarea crizei. Cu siguranță, aceasta nu va fi ultima criză. Cine este responsabil? Sunt implicate prea multe autorități, dar cineva trebuie să preia conducerea. Aceasta ar trebui să fie tema discuției de astăzi cu dvs. și cu Consiliul. Cum vor fi împărțite competențele în viitor și cine își va asuma responsabilitatea? Utilizarea antibioticelor este, într-adevăr, o problemă delicată, fie că este vorba de animale sau oameni. Există diferențe majore între statele membre. Nu în ultimul rând, trebuie să existe compensații pentru pagubele produse. Pe scurt, avem nevoie de claritate și determinare.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle președinte, EHEC este cuvântul de pe buzele tuturor în săptămâna care s-a scurs. În primul rând, firește, compasiunea noastră se îndreaptă înspre victime. În interesul sănătății publice, autoritățile au obligația să le ofere informații. Bunăstarea populației trebuie să fie pe primul loc.

În Statele Unite, există un sistem de avertizare precoce în acest scop. Realitatea este că s-au înregistrat peste 2 000 de contaminări și peste 20 de morți. Oamenii trebuie să știe unde se află această bacterie. Ea a provenit de la castraveții din Spania, unde, sigur, nu ar fi trebuit să fie, căci o bacterie fecală nu are ce să caute într-un aliment.

Cât privește compensațiile economice, cei responsabili trebuie să plătească, în niciun caz ceilalți. În fine, aș dori să remarc absența Consiliului de la întreaga dezbatere pe această temă.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dle președinte, vă mulțumesc foarte mult că mi-ați dat ocazia de a vorbi la o dezbatere atât de importantă. Cetățenii Uniunii Europene au nevoie ca instituțiile europene să fie eficiente în multe domenii, inclusiv în prevenirea răspândirii oricărui tip de boală în orice parte a Uniunii Europene, iar acest lucru este de înțeles. Cu toate acestea, mai presus de orice, agențiile responsabile cu prevenția și care lucrează în domeniul sănătății și siguranței alimentare ar trebui să dispună de modalități de prevenire a creării de panică. Aceste instituții ar trebui să fie complet independente de administrațiile statelor membre și chiar împuternicite să acționeze cu autoritatea executivă în situație de criză.

De data aceasta, nu am reușit să prevenim panica, rezultatul fiind pierderi de ordinul milioanelor. Agricultorii polonezi au fost și ei afectați. Prețul legumelor de pe piața poloneză a scăzut cu două treimi în cursul unei singure săptămâni. În fiecare zi, producătorii de legume au înregistrat pierderi de 2 milioane PLN. În urmă cu câteva luni, am tras un semnal de alarmă privind gripa porcină. Instituțiile europene nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor și au fost incapabile să împiedice răspândirea panicii în întreaga Uniune Europeană. Acum s-a întâmplat ceva similar.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, solidaritatea trebuie să prevaleze: este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene, însă solidaritatea nu trebuie să fie o scuză prin care actorii implicați să se dezică de responsabilitățile lor.

Nu este normal că autoritățile germane nu au cedat frâiele, încă de la început, Uniunii Europene, într-o dramă care a depășit frontierele lor, încă de la finele primei lor conferințe de presă, când au blamat în mod eronat castraveții din Spania. Nu este normal să acuzi fără dovezi, să comunici informații nesigure și să provoci o asemenea confuzie. Nu este normal că toate principiile în materie de comunicare au fost sfidate în acest mod. Drept urmare, criza s-a transformat într-o isterie. Aceste zvonuri și aceste vânători de vrăjitoare, alimentate de aceleași autorități, au cauzat daune enorme și denotă iresponsabilitate. Relația de încredere dintre consumatori și producători s-a rupt din nou.

Pentru ca această dramă să nu fie și o risipă teribilă, haideți să învățăm lecții importante din aceasta: să determinăm mijloacele optime de a pune în aplicare un sistem robust de trasabilitate transfrontalieră și să instituim o celulă de comunicare europeană și o celulă de gestionare a crizei. Dacă nu învățăm rapid lecțiile acestui eșec, 23 de oameni vor fi murit în zadar.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle președinte, doresc să vă mulțumesc, dvs. și tuturor deputaților care au contribuit la această dezbatere. Nu voi avea timp să răspund la fiecare observație interesantă care a fost făcută, dar vă pot asigura că am luat notă de sentimentul exprimat în acest for. Astăzi, după cum am spus, voi participa la Consiliul miniștrilor agriculturii. Mâine voi fi la Berlin pentru a participa la o reuniune de coordonare între sectorul siguranței alimentare și sectorul sănătății, împreună cu experții pe care îi avem acolo.

Principala mea preocupare este să reducem la zero numărul spitalizărilor: este primul și cel mai important obiectiv al meu. Mă concentrez asupra mobilizării și accelerării acțiunilor în vederea identificării cauzei epidemiei. Am creat celula de criză la 30 mai 2011 și, la nivelul Comisiei, ne-am mobilizat în totalitate la momentul respectiv. Departamentul nostru de sănătate publică a mobilizat Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB), iar CEPCB și-a activat modul de criză pentru a face evaluări științifice în cel mai scurt timp posibil.

Comisia a cerut imediat CEPCB să efectueze o evaluare științifică. În cadrul unor întruniri zilnice cu experți din statele membre, Comisia a coordonat măsuri de evaluare: stabilirea definițiilor comune de caz, raportarea cazurilor, chestionarele pentru pacienți, asumarea în comun a perspectivelor privind tratamentul și recomandările în materie de igienă adresate publicului sunt câteva dintre rezultatele obținute într-un interval de timp foarte scurt.

Trebuie să fim foarte prudenți și să punem lucrurile în perspectivă. Este ușor pentru noi toți să stăm să judecăm retrospectiv și să facem declarații, mult mai greu este să fii în mijlocul furtunii atunci când survine o criză. Trebuie să fim atenți atunci când facem declarații și când aducem critici deoarece, insistând - așa cum fac și eu - asupra luării de decizii pe baza unor dovezi bine fundamentate, nu trebuie să îi îngrozim pe cei chemați să ia decizii riscante, uneori în situații foarte dificile, temându-se că, după aceea, vor fi puși la zid și judecați de toată lumea pentru deciziile luate. Cred că acest aspect al gestionării situației este foarte important.

Același lucru se poate spune în cazul verificării și controlării informațiilor care circulă. Avem în Europa un sistem care permite o comunicare rapidă și, pentru a avea o comunicare rapidă, aplicăm principiul subsidiarității - căutăm nivelul cel mai de jos posibil ca bază de la care ar trebui să înceapă comunicarea. Trebuie să fim atenți, deoarece, dacă începem să impunem controale peste controale pentru a verifica informațiile care circulă, vom submina obiectivul promptitudinii, iar în situațiile în care este vorba despre sănătate și în care este pusă în joc viața, promptitudinea capătă importanța cea mai mare.

Cât privește informarea, oferim în permanență informații, pe măsură ce le primim. În acest sens, Comisia este de acord că o comunicare rapidă și coordonată este un element esențial al gestionării riscurilor. Dacă vă aduceți aminte, în 2009-2010, în urma experienței noastre cu H1N1, am pus la punct un sistem de coordonare a comunicării privind sănătatea publică, iar Comitetul nostru pentru securitate sanitară dispune de o rețea de comunicare. Va trebui să implicăm actori regionali în acest proces într-un mod mai eficient, precum și Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Nu mai departe de ieri, am avut o discuție telefonică cu Margaret Chan, Directorul General al OMS, despre acest aspect al coordonării informațiilor și garantării unei coordonări depline înaintea oricărui comunicat.

Vom analiza ce s-a întâmplat și vom efectua anchete și analize mai aprofundate. De îndată ce vom avea siguranța stopării contaminării, ne vom concentra asupra celor survenite în sectorul de informare, cu privire la protocoalele de anchetă și gradul de coordonare transversală în momentul apariției crizei, și vom analiza atunci dacă avem nevoie de mai multe instrumente și de o coordonare europeană mai strânsă. Acesta poate fi un răspuns parțial la întrebare, însă, după cum spuneți și dvs., vor fi necesare ample discuții aici în Parlament, dar și la nivel de stat membru.

Referitor la chestiunea compensațiilor, acest lucru va fi discutat în această după-amiază în Consiliul AGRI, și sunt convins că colegul meu, dl comisar Cioloș, depune toate eforturile pentru a identifica și elabora metode și mijloace de despăgubire a agricultorilor noștri care suferă din cauza acestei probleme.

PREZIDEAZĂ: ALEJO VIDALQUADRAS-
Vicepreședinte*

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  János Áder (PPE) , în scris. – (HU) Cel mai recent scandal legat de siguranța alimentară în Germania ne-a îndreptat încă o dată atenția înspre deficiențele unei supravegheri normative adecvate. Încrederea consumatorilor în sârguința producătorilor de alimente și, nu în ultimul rând, în profesionalismul autorităților de supraveghere, a fost zdruncinată încă o dată. Într-un stat de drept cu adevărat funcțional, consumatorii au motive întemeiate să considere că alimentele care ajung pe masă și pe care le dau copiilor lor sunt sigure pentru consum. Din nefericire, nu este prima dată când încrederea le-a fost zdruncinată. Este suficient să ne gândim la scandalul roșiilor contaminate din Ungaria, dar am putea la fel de bine menționa și scandalul din ianuarie cu carnea de porc contaminată cu dioxină, survenit tot în Germania. Toate aceste evenimente triste ne atrag iarăși atenția asupra faptului că statul trebuie să-și intensifice inspecțiile normative și să acționeze împotriva tuturor deficiențelor sau abuzurilor în cel mai strict mod posibil. În definitiv, este absolut imposibil să te aștepți ca cetățenii, și nu statul, să facă această treabă. Nu ne putem antrena pentru a deveni experți științifici în materie de alimente sau să instalăm în locuințele noastre laboratoare capabile să verifice alimentele. În schimb, soluția corectă este să impunem cele mai stricte sancțiuni împotriva celor care încalcă regulamentele, fără să ne temem chiar să închidem întreprinderi.

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Întâi de toate, doresc să-mi exprim solidaritatea cu familiile victimelor. În viitorul imediat, UE și statele membre ar trebui să-și concentreze resursele asupra găsirii sursei de contaminare, pentru a pune capăt epidemiei și deceselor pe care aceasta le-a cauzat și pentru a reda încrederea consumatorilor în lanțul alimentar. Altfel, va fi imposibil să punem capăt disperării agricultorilor noștri. Pentru a realiza acest lucru, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și ministerele sănătății din statele membre trebuie să lucreze împreună. Lentoarea cu care a demarat cooperarea a fost cauzată de gestionarea dezastruoasă a crizei de către Germania. UE nu își poate neglija agricultorii în această situație. Trebuie să creeze un mecanism care să-i despăgubească rapid pentru impactul negativ uriaș al acestei crize, care pune deja în pericol supraviețuirea multor exploatații. Prioritatea absolută este protecția consumatorilor, însă este nevoie să ne corectăm procedurile. Este vital să se stabilească cine trebuie să emită o avertizare și când, precum și modul în care trebuie emisă aceasta, pentru a preveni haosul informațional la care am asistat. Acesta a avut consecințe dezastruoase, în condițiile în care sursa problemei nu a fost nici măcar identificată. De asemenea, vrem să vedem acțiuni concrete din partea unor entități cu caracter paneuropean.

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Preocuparea noastră vizează, în primul și în primul rând, victimele acestei epidemii și urmașii acestora. Această situație abominabilă nu trebuie să se repete. Trebuie să tragem învățăminte rapid pentru ca, în viitor, să putem depista mai repede unde se află cauza și să comunicăm mai eficient și într-o manieră mai coordonată. Acest domeniu, comunicarea și consultarea deficientă între statele membre în această privință, au fost un fiasco rușinos. S-au produs daune economice foarte mari, care ar fi putut fi prevenite perfect dacă s-ar fi acordat mai multă atenție comunicării în timpul crizei. Operatorii afectați au dreptul la despăgubiri. Pledăm așadar în favoarea constituirii unui fond european de urgență. Măsurile de sprijin naționale suplimentare sunt la fel de eficiente precum un plasture la o mână ruptă și, în plus, abia dacă fac dovada unei solidarități europene veritabile. Așa cum a spus comisarul Dalli în această dimineață, aceasta nu este o problemă națională pentru Germania. Este o problemă europeană. Haideți așadar să o abordăm într-un context european. Această criză este, de asemenea, o ocazie de a transmite cetățenilor un mesaj clar: Europa nu va abandona victimele unui asemenea dezastru în materie de sănătate publică.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Găsirea sursei epidemiei de E coli se dovedește a fi complicată. Se presupune că germenii de soia sunt sursa contaminării, cauzând moartea a 20 de oameni în Europa și fiind responsabili pentru alte circa 300 de cazuri grave diagnosticate numai în Germania, însă ultimele rezultate ale testelor asupra eșantioanelor de soia au fost negative. Consecința imediată a epidemiei a fost o scădere vizibilă a consumului de fructe și legume în întreaga Europă. Cu toate că, pentru moment, nu sunt disponibile cifre precise despre amploarea pierderilor din sectorul european al fructelor și legumelor ca urmare a crizei E coli, daunele economice cauzate acestui sector în mod clar nu vor fi neglijabile. Având în vedere faptul că am depus deja o întrebare parlamentară pe această temă, profit de ocazie, în acest plen, pentru a evidenția necesitatea ca Uniunea să se angajeze să sprijine producătorii europeni din acest sector cu instrumente proporționale cu gravitatea crizei. De asemenea, am atras atenția Comisiei asupra faptului că ar trebui să ia în calcul posibilitatea introducerii unor măsuri destinate să îmbunătățească practicile de conservare a fructelor și legumelor și să intensifice controalele privind ambalarea acestora.

  Spyros Danellis (S&D), în scris. – (EL) Când vedem siguranța alimentară în UE abordată în presă pentru a doua oară în șase luni și numărul mare de decese, putem spune că acesta nu este un scandal alimentar. Este o criză alimentară. Două săptămâni mai târziu, ne-am grăbit să arătăm cu degetul și am creat o problemă de credibilitate înainte să fi stabilit măcar cauza.

Am subminat producătorii care, cu toate că și-au făcut bine treaba, s-au găsit în situația de țapi ispășitori și încă trag și astăzi ponoasele. Am subminat încrederea consumatorilor europeni și nu numai. Am creat o ruptură în relațiile noastre comerciale și la nivelul coeziunii interne. Această criză pune în discuție însuși modelul de agricultură europeană și pune la încercare funcționarea pieței interne. Nu mai este suficient să spunem cine și ce este vină. Comisia trebuie să întreprindă măsuri corective permanente, iar trasabilitatea este una dintre ele și ar trebui să fie un obiectiv prioritar.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) În problema pe care o discutăm, trebuie ridicate mai multe puncte importante - și transmit aici preocupările concetățenilor mei.

În primul rând, consumatorii europeni trebuie să poată ști ce pun în farfurie. Prin urmare, este primordial să se garanteze o trasabilitate totală la nivel european a produselor agricole.

În al doilea rând, trebuie să cerem Germaniei să facă tot ce îi stă în putință pentru a localiza originea bacteriei. În această privință, salut decizia Comisiei de a trimite experți în Germania. Totuși, Comisia trebuie să-și deruleze activitățile la o scară mai mare și să verifice dacă toate sistemele de control, de analiză și de cercetare au fost respectate întocmai, deoarece trebuie să ne îmbunătățim și să ne întărim mecanismele de alertă alimentară.

În al treilea rând, ar trebui realizate audituri la nivel european, pentru a asigura eficacitatea sistemelor de monitorizare.

În fine, în al patrulea rând, să nu-i uităm pe agricultorii care au fost nedreptățiți: au fost suspectați pe nedrept fără să fi făcut nimic rău! Și mulți dintre ei vor mai suferi din cauza neîncrederii consumatorilor. De aceea, este necesară o solidaritate europeană în favoarea unor măsuri de despăgubire concrete.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) În legătură cu dezbaterea privind epidemia de EHEC în statele membre ale UE, doresc să atrag atenția asupra faptului că, din cauza deciziilor luate de țările UE și țările terțe, au fost închise frontiere pentru a proteja piața de fluxul de legume provenite din țări care găzduiesc presupusa sursă a contaminării. Informațiile primite de la producătorii de legume sunt tulburătoare. Comercianții constată un interes zero din partea clienților în a cumpăra castraveți, roșii și alte legume, înregistrând pierderi financiare uriașe prin faptul că sunt forțați să arunce livrări întregi sau să le vândă la un preț semnificativ mai mic decât cel de cumpărare. Producătorii renunță să mai cultive legume, reprofilându-se înspre alte activități de producție, ceea ce înseamnă concedieri ale lucrătorilor. Dacă previziunile vor fi în continuare îngrijorătoare și nu vom găsi sursa contaminării, întreprinderile vor fi nevoite să-și înceteze activitatea comercială din lipsă de lichidități. Cred că Uniunea Europeană dispune de instrumente administrative care îi permit o reacție rapidă în astfel de cazuri, motiv pentru care ar trebui să ne gândim cum putem să ameliorăm sistemul și să-l facem mai eficient. Din moment ce dispunem de aceste instrumente, trebuie să găsim sursa infecției cât mai curând posibil, pentru a nu expune producătorii de legume la alte pierderi.

  Katarína Neveďalová (S&D), în scris. – (SK) Societatea trebuie să se obișnuiască încet-încet cu faptul că va exista în fiecare an un anumit tip de epidemie - mai întâi a fost gripa aviară, apoi gripa porcină, iar acum bacteriile din legumele proaspete.

De asemenea, o astfel de epidemie se soldează cu victime și pierderi financiare enorme. După părerea mea, principala diferență față de epidemiile anterioare este că încă nu am identificat definitiv sursa contaminării - mai întâi au fost castraveții (din Spania), iar acum germenii de soia (din Germania).

Se ridică, de asemenea, problema greșelilor comise de statele membre. Mă refer aici la greșelile comise de Germania, care a refuzat ajutorul Comisiei și a încercat să rezolve această criză de una singură. Acuzațiile false au generat pierderi financiare enorme pentru agricultorii spanioli, dar nu numai pentru ei, ci probabil pentru întregul sector agricol.

Comisia Europeană a propus ieri compensații în valoare de 150 de milioane de euro pentru legumicultorii care au suferit prejudicii ca urmare a infecției intestinale survenite în Germania. În opinia mea, este foarte importantă negocierea compensațiilor în raport cu erorile comise, cum ar fi în cazul Spaniei. Ultimele evoluții arată că singurele prejudicii înregistrate au fost pierderile financiare pentru agricultorii europeni. Să nu uităm totuși că cel mai mare preț pe care l-am plătit pentru această epidemie îl reprezintă zecile de victime din mai multe state membre ale Uniunii Europene. Este de datoria noastră să acționăm în așa fel încât erori și epidemii de acest gen să nu se mai repete.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – O primă precizare care se impune, pentru că a existat o remarcă în sală, este că în fața unei astfel de crize, politica agricolă nu este problemă, ci mai degrabă soluția. Consumatorii europeni s-au obișnuit să privească cu încredere alimentele pe care le găsesc pe rafturile magazinelor tocmai pentru că producătorii europeni sunt obligați să respecte cele mai înalte standarde din lume. Această criză a demonstrat însă că sistemul european nu este infailibil și că suntem extrem de vulnerabili. Într-adevăr, trebuie să ne gândim acum în primul rând la victime. Ceea ce s-a întâmplat este o tragedie. În același timp trebuie să ne gândim și la măsurile de sprijin care sunt necesare pentru a evita pierderea a mii de locuri de muncă în agricultură și mai ales distrugerea unui sector întreg.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Noul scandal alimentar, generat de apariția unei bacterii noi, hiper-toxice, care a cauzat deja zeci de decese și boli grave pentru mii de lucrători, se adaugă la lista lungă și parcă nesfârșită a scandalurilor alimentare survenite în UE. Este de fapt o crimă comisă de companiile internaționale, care otrăvesc lanțul alimentar și sacrifică vieți omenești și sănătatea lucrătorilor pentru a-și crește profiturile. Noua epidemie alimentară dovedește faptul că UE nu poate și nici nu va proteja viața umană și sănătatea publică deoarece, fiind o uniune transnațională de monopoluri, și-a luat angajamentul de a servi și proteja profiturile de capital, nu viețile lucrătorilor. Principalul obiectiv al acuzațiilor nefondate - pentru care nu există o bază științifică - făcute de autoritățile germane la adresa exploatațiilor mici și mijlocii din statele membre din sudul UE, pe care UE s-a grăbit să le aprobe, generând astfel prejudicii foarte grave agricultorilor din aceste țări, a fost de a mușamaliza și de a ascunde caracterul antipopular și periculos al PAC și al responsabilităților UE, al guvernelor burgheze și al grupurilor de monopol, care nu au nicio reținere în a hrăni lucrătorii cu alimente de înaltă toxicitate și care prezintă un pericol pentru sănătatea acestora, atât timp cât acestea își sporesc la maximum profiturile de capital.

  Kathleen Van Brempt (S&D), în scris. – (NL) Maniera de reacție la epidemia de EHEC din nordul Germaniei ridică probleme importante. Înainte de toate, trebuie să reflectăm asupra cauzelor acestei epidemii și asupra factorilor care au împiedicat combaterea sa. Există cumva prea multe antibiotice în hrana pentru animale? Cumva natura excesiv de intensivă a agriculturii nu ne aduce beneficii? În ce măsură avem nevoie de o mai bună etichetare și trasabilitate? Sunt întrebări importante, mai ales acum, când se profilează o revizuire a politicii agricole comune.

În plus, a devenit clar că au existat carențe majore în sistemul european de gestionare a crizei în materie de alimente. Având în vedere în special natura acestei situații în care, pe lângă guvernul federal, au mai existat alte două ministere responsabile pentru fiecare regiune, abordarea crizei și comunicarea în acest sens au fost mult prea fragmentate și lipsite de claritate. În crize de acest gen, o importanță crucială, atât pentru consumatori, cât și pentru producătorii de alimente, o are crearea cât mai rapid posibil a unei celule de coordonare europeană care să asigure comunicațiile și coordonarea la nivelul anchetei științifice. Acest lucru va permite o investigare mai rapidă și mai eficientă a cauzelor unei epidemii, prin exploatarea la maximum a expertizei altor cercetători și laboratoare din Europa.