Stenograma dezbaterilor

Marţi, 7 iunie 2011 - Strasbourg

16. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este timpul afectat întrebărilor (B7-0407/2011).

Următoarele întrebări sunt adresate Comisiei.

Partea întâi

Întrebarea nr. 6 adresată de Mairead McGuinness, care a fost preluată de Jim Higgins (H-000206/11)

Subiect: Registrele de produse alimentare de calitate

În februarie 2011, Comisia a ajuns la cel de-al 1000-lea nume de produs alimentar de calitate. Cu toate acestea, este evident că numărul de solicitări de înscriere în registrele de produse alimentare de calitate cum sunt cele de indicație geografică protejată (IGP), denumire de origine protejată (DOP) și specialități tradiționale garantate (STG) variază considerabil de la un stat membru la altul. De ce crede Comisia că există asemenea disparități între statele membre? Poate comenta Comisia pe marginea opiniilor exprimate de mai mulți producători de produse alimentare conform cărora procesul de înregistrare este lung și birocratic și descurajează solicitanții? Cum poate fi făcut mai simplu pentru utilizatori procesul de înregistrare?

Poate furniza Comisia informații privind gradul de informare al consumatorilor cu privire la registrele de produse alimentare de calitate? Cum poate fi îmbunătățită recunoașterea și adaptate mai bine la nevoile consumatorilor etichetele IGP, DOP și STG, în special în statele membre care au un număr mic de produse înregistrate?

  László Andor, membru al Comisiei. – Dle președinte, atunci când a fost înființat sistemul european referitor la denumirile de origine protejate (DOP), la indicațiile geografice protejate (IGP) și la specialitățile tradiționale garantate (STG), în unele state membre existau deja sisteme echivalente.

Conceptul indicațiilor geografice era, așadar, familiar, existând deja denumiri înregistrate la nivel național. Astfel se explică existența multor denumiri înregistrate în anumite state membre. Cu toate acestea, în multe state membre s-a observat un interes în creștere pentru acest sistem.

Procedura de înregistrare a unei denumiri durează, în general, câțiva ani. Acest lucru se datorează faptului că grupul de solicitanți trebuie să elaboreze specificații care trebuie aprobate la nivel național și, apoi, de către Comisie. Rezumatul înscris într-un singur document al specificațiilor pentru indicațiile geografice sau specificațiile în sine pentru specialitățile tradiționale sunt apoi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru a permite depunerea de obiecții.

Perioada obiecțiilor durează șase luni. Dacă nu sunt obiecții, denumirea poate fi înregistrată. Dacă se face o obiecție, părțile interesate au la dispoziție șase luni pentru a ajunge la un acord. Dacă nu se ajunge la un acord, Comisia emite o decizie care va fi votată de Comitetul permanent. Această procedură explică timpul necesar pentru efectuarea înregistrării. Pe de altă parte, odată ce denumirea a fost înregistrată, aceasta se bucură de o protecție puternică și de recunoaștere internațională, beneficiind de instrumente de comunicare, în special de utilizarea siglei.

Comisia este conștientă de necesitatea accelerării procedurilor de înregistrare. În acest scop, au fost făcute propuneri în contextul pachetului privind calitatea, inclusiv de a reduce la șase luni timpul de examinare a cererilor de către Comisie și de a reduce la două luni perioada de obiecție.

Cunoașterea sistemului variază foarte mult de la o țară la alta, de multe ori în funcție de numărul denumirilor înregistrate într-o țară. Comisia creează fonduri pentru promovarea produselor de calitate puse la dispoziția operatorilor în scopul sensibilizării consumatorilor față de sistem.

  Jim Higgins (PPE), supleant al autorului. – Dle președinte, doresc să mulțumesc Comisiei pentru răspunsul acordat. Cred că etichetarea produselor alimentare este un lucru care urmează să fie comentat. Dar dl comisar a abordat deja această chestiune, în relație cu o serie de alte subiecte: în primul rând, faptul că există anumite standarde diferite; în al doilea rând, timpul îndelungat dintre momentul solicitării și înregistrarea în sine. Dacă ar exista vreodată un exemplu de birocrație la nivel european, acesta ar fi acela.

În țara mea, departamentului pentru agricultură îi ia cinci ani de la momentul depunerii solicitării și până la înregistrare. Având în vedere criza din Germania, avem nevoie de mai multe etichetări ale produselor, de mai multe standarde; avem nevoie de mai mult control al calității. Așadar, aș îndemna Comisia să definim un cadru mai limitat în timp.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Dle președinte, voi continua discuția privind produsele alimentare de calitate.

În ultimele două săptămâni, Italia a suferit pagube economice de până la 20 de milioane de euro din cauza legumelor nevândute - în special castraveți - ca urmare a epidemiei cu bacteria EHEC. S-a spus că o pierdere de 4,4 milioane de euro a rezultat doar din suspendarea importurilor din Rusia.

Întregul sector al fructelor și legumelor este la pământ. Prin urmare, întreb Comisia ce măsuri intenționează să adopte în apărarea pieței fructelor și a legumelor și ce alte măsuri intenționează să adopte pentru a evita răspândirea informațiilor nesigure cu privire la originile bacteriei EHEC, care afectează întregul sector al fructelor și legumelor și stârnește panică în rândul a numeroase populații. Vorbim despre produse alimentare de calitate!

  László Andor, membru al Comisiei. – Răspunsul meu la prima întrebare este că Comisia este conștientă de necesitatea de a accelera procedurile legislative. Propuneri în acest sens s-au făcut în contextul pachetului de calitate, la care m-am referit în primul meu răspuns.

Propunerea Comisiei include reducerea timpului necesar pentru examinarea cererii pe care o primește la șase luni și, de asemenea, reducerea perioadei destinate obiecțiilor la două luni. În cazul în care Parlamentul și Consiliul vor lua decizia de a adopta propunerea Comisiei, se va economisi aproape un an, sau cel puțin zece luni, pentru majoritatea solicitanților.

În ceea ce privește cealaltă întrebare, ieri a fost organizat un Consiliu pentru sănătate care s-a ocupat de chestiunea respectivă. Vom vorbi despre aceasta într-o etapă ulterioară, luând în considerare Consiliul extraordinar pentru agricultură de astăzi. În acest moment, nu sunt în măsură să ofer mai multe detalii, însă vom continua, cu siguranță, să urmărim acest subiect.

  Marian Harkin (ALDE). – Dle președinte, voi fi foarte succint. Îmi cer scuze că nu am ajuns aici la timp pentru răspunsul de la început al dlui comisar. Cred că întrebarea mea se referă la faptul că există un nivel scăzut de conștientizare în rândul producătorilor din multe țări, iar în unele țări, acesta este chiar foarte scăzut. Comisia ia măsuri pentru a încerca să crească acest nivel de conștientizare, nu doar în rândul consumatorilor, ci și în rândul producătorilor?

  László Andor, membru al Comisiei. – Dle președinte, gradul de cunoaștere al sistemului variază în mod considerabil de la țară la țară, iar numărul denumirilor înregistrate într-o anumită țară variază, de asemenea. Fondurile europene pentru promovare sunt la dispoziția operatorilor pentru a promova produse de calitate, peste 19 milioane de euro fiind alocate pentru cincisprezece programe de promovare în perioada 2006 - 2010.

În plus, Comisia dorește să reexamineze politica de promovare a produselor agricole, o Carte verde fiind planificată pentru această vară. Aceasta va fi o ocazie de a discuta încă o dată obiectivele acestei politici și de a examina așteptările în ceea ce privește promovarea și calitatea produselor și diseminarea de informații în acest context.

  Președinte. – Întrebarea nr. 7 adresată de Jim Higgins (H-000199/11)

Subiect: Șomajul în rândul tinerilor

Criza economică a avut un efect devastator asupra ratei șomajului în rândul tinerilor absolvenți. În noiembrie anul trecut, șomajul în rândul tinerilor a ajuns la 21 % în Uniunea Europeană.

Rata șomajului în rândul tinerilor este sub 10 % doar în trei țări - Germania, Țările de Jos și Austria. În celelalte țări situația este dramatică: în țările baltice, Irlanda, Grecia și Slovacia, rata șomajului în rândul tinerilor este de 30 % sau mai mare. Iar în Spania, aceasta este mai mare de 40 %.

Ce măsuri intenționează să adopte Comisia pentru a preveni un exod al tinerilor din Europa?

Cum intenționează Comisia să pună in aplicare la nivelul întregii Uniuni cele mai bune practici ale Germaniei, Țărilor de Jos și Austriei?

  László Andor, membru al Comisiei. – Rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor este una dintre cele mai importante priorități ale Comisiei și una dintre preocupările mele personale principale. Ne putem imagina că lipsa locurilor de muncă ar putea genera un exod al tinerilor din Europa, însă marea majoritate a tinerilor care pleacă într-o altă țară pentru a-și găsi un loc de muncă va alege, probabil, să se mute într-un alt stat membru. De aceea este atât de importantă promovarea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Uniunii.

Aceasta oferă o soluție în regiunile în care rata șomajul în rândul tinerilor este ridicată, având în vedere lipsa forței de muncă în anumite sectoare din diferite state membre, care sunt evidente în noul observator trimestrial al posturilor vacante al Comisiei. Promovarea în cadrul UE a mobilității în rândul tinerilor este unul dintre obiectivele inițiativei emblematice Europa 2020: „Tineretul în mișcare”. Aceasta descrie o gamă largă de măsuri pentru reducerea ratei actuale a șomajului în rândul tinerilor.

Permiteți-mi să vă dau câteva exemple. Mobilitatea forței de muncă pentru tineri va fi promovată, în mod special, printr-o nouă schemă UE de mobilitate a locurilor de muncă, „Primul tău job EURES”, care a fost lansată cu sprijinul acestei Camere și a Consiliului. Scopul său este de a ajuta tinerii să-și găsească un loc de muncă pe piața europeană a muncii și să ajute angajatorii la recrutarea tinerilor lucrători europeni mobili.

„Primul tău job EURES” va oferi consultanță, căutare de locuri de muncă, recrutare și sprijin financiar în valoare medie de 1000 EUR pentru peste 2000 de solicitanți tineri de locuri de muncă și pentru companiile care doresc să recruteze lucrători tineri din UE.

Comisia încurajează, de asemenea, statele membre să introducă o garanție pentru tineret pentru a se asigura că toți tinerii beneficiază de educație superioară, formare profesională sau un loc de muncă în termen de patru luni de la finalizarea educației lor generale. În Germania, Austria și Țările de Jos, după cum a subliniat în mod întemeiat distinsul deputat, ratele șomajului în rândul tinerilor sunt relativ scăzute. Acest lucru se datorează, cel puțin parțial, sistemelor cuprinzătoare de educație și formare profesională din statele membre respective, care facilitează integrarea tinerilor pe piața muncii.

Comunicatul de la Bruges din decembrie 2010 privind intensificarea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale pe perioada 2011-2020 este o realizare europeană importantă în acest domeniu. Acesta prezintă obiectivele și identifică acțiunile necesare pentru îmbunătățirea calității formării profesionale și pentru a o face pe aceasta mai accesibilă și mai relevantă pentru nevoile pieței forței de muncă.

Ca un alt element al răspunsului meu, aș dori să pun accentul pe campania „Youth at Work”. Lansată la Budapesta, în data de 29 aprilie, „Youth at Work” va reuni întreprinderi mici și mijlocii și tineri solicitanți de locuri de muncă și va furniza informații și sprijin pentru a-i inspira pe tineri să-și înființeze propria afacere. Începând de acum și până la sfârșitul anului 2012, când această campanie va lua sfârșit, sunt planificate peste 30 de evenimente.

Distinși deputați, sper ca recomandările și inițiativele pe care le-am indicat să fie urmate de acțiuni eficiente în cadrul statelor membre.

  Jim Higgins (PPE). – Cifrele sunt înspăimântătoare: statele baltice, Irlanda, Grecia și Slovacia, 30 %; Spania, 40 %; în propria dvs. țară, dle președinte, un milion de persoane sub 25 de ani fără perspective de a-și găsi un loc de muncă. În Italia, 76 % dintre tineri spun că vor să emigreze. Mi-ar plăcea să cred că mobilitatea tinerilor în Europa este soluția, însă majoritatea țărilor din Europa, în afara celor trei pe care le-ați menționat, au probleme cu șomajul.

Aspectul asupra căruia trebuie, într-adevăr, să ne concentrăm este acela că populația Europei îmbătrânește din ce în ce mai mult. Nu ne putem permite acest exod al creierelor. Este vorba despre tineri foarte educați, foarte motivați, iar ceea ce trebuie să facem este să-i păstrăm, să introducem acele scheme imaginative pe care le-ați menționat deja în cele trei state membre, Germania, Olanda și Austria. Salut faptul că Comisia recomandă inițiative statelor membre. Consider însă că, în unele dintre statele membre, avem nevoie de asistență financiară în ceea ce privește formarea oamenilor și menținerea lor acasă, deoarece cred că, în loc să alimenteze piața locurilor de muncă din cadrul UE, aceștia vor alimenta piețele muncii din Australia și din alte țări și mai îndepărtate.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Dle președinte, întrebarea mea pentru dl comisar este ușor diferită. Dl comisar a vorbit despre diferitele măsuri care sunt destinate să reducă șomajul, dar nu a spus niciun cuvânt despre faptul că o metodă importantă și mai eficientă ar putea fi aceea ca statele membre să convină asupra recunoașterii reciproce a calificărilor dobândite în alte state membre. Tinerii de azi își caută adesea un loc de muncă în alte țări, unde trebuie să treacă aceleași examene ca cele pe care le-au luat deja. Ce se va întâmpla în legătură cu acest lucru?

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Rata ridicată a șomajului înseamnă că investițiile statelor membre efectuate pentru educația tinerilor se pierd în momentul în care aceștia sunt obligați să emigreze dintr-un stat membru în afara Uniunii Europene. Vreau să vă întreb, dle comisar, având în vedere că rata abandonului școlar a ajuns la 16 %, chiar la 40 % în Portugalia, cum va arăta rata șomajului în rândul tinerilor în 15-20 de ani și ce măsuri luați pentru a nu se întâmpla acest lucru?

  László Andor, membru al Comisiei. – În răspunsul meu, am subliniat măsurile care au fost deja prezentate în Europa 2020, iar acestea sunt transpuse deja în practică în diferite state membre, prin intermediul programelor eficiente ale Comisiei.

Este, de asemenea, adevărat că aceasta este mai mult o chestiune orizontală pentru Comisie, iar în inițiativele UE există alte propuneri foarte relevante, care includ, de exemplu, recomandările specifice fiecărei țări pe care tocmai le-am publicat astăzi, trimiterile foarte importante la nevoia de a reforma politicile în domeniul educației și de a ameliora performanța sistemelor de educație și formare profesională în diferite state membre, în scopul de a crea o legătură mai bună între substanța educației și formării profesionale și nevoile pieței muncii.

Acest lucru poate îmbunătăți în mod calitativ oportunitățile de angajare ale tinerilor într-o serie de state membre, inclusiv în Spania și în alte țări în care situația este mai dificilă și reforma sistemului de învățământ a fost fie întârziată, fie ignorată în ultima vreme.

Importantă este și evidențierea Actului privind piața unică, care, printre alte inițiative, are ca scop promovarea recunoașterii calificărilor și a diplomelor, făcând astfel piața europeană a muncii mai transparentă și mai eficientă și evidențiind și oferind mai multe oportunități decât în ​​trecut.

De asemenea, este important să subliniem că multe acțiuni sunt sprijinite prin instrumente financiare ale UE, în special, în acest context, Fondul Social European, dar ar trebui să menționez și noul instrument de microfinanțare, care oferă programe și, în cazul din urmă, oportunități antreprenoriale și de desfășurare de activități independente, și cred că și aceste dimensiuni trebuie să fie reflectate în viitoarea propunere CFM. Am încredere că Parlamentul își va oferi sprijinul în acest domeniu în cadrul CFM.

  Președinte. – Întrebarea nr. 8 adresată de Georgios Papanikolaou (H-000194/11)

Subiect: Migrația și spațiul Schengen

Criza din Africa de Nord periclitează principiul libertății de circulație în spațiul Schengen; o demonstrează discuțiile dintre Italia și Franța referitoare la relocarea migranților proveniți în principal din Tunisia și la reintroducerea controalelor la frontieră, precum și declarațiile oficialilor francezi care subliniază importanța reexaminării unora dintre prevederile Acordului Schengen..

Ce măsuri intenționează să ia Comisia pentru a evita compromiterea libertății de circulație, piatră de temelie a unificării europene, în spațiul Schengen?

Având în vedere că, de la introducerea spațiului Schengen, doar un număr limitat de state membre sunt responsabile pentru controalele la frontierele externe ale UE, cum va reuși Comisia să convingă toate statele membre să dea dovadă de mai multă solidaritate în confruntarea cu fluxurile masive de migranți, să-și depășească reticența de a-și asuma responsabilitățile ce le revin și să asigure împărțirea echitabilă a sarcinilor?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle președinte, întrebarea adresată de către dl Papanikolaou abordează - la fel cum o fac unele întrebări ulterioare - diferite unghiuri și perspective ale Schengen, criza migrației și presiunea exercitată asupra Schengen. Așadar, permiteți-mi să-i răspund mai întâi dlui Papanikolaou.

Mai devreme, am discutat despre raportul dlui Coelho și necesitatea de a proteja Schengen ca pe una dintre cele mai frumoase realizări ale Uniunii Europene. Dreptul de a circula liber este, într-adevăr, o personificare foarte importantă a proiectului european. Turiștii fac în fiecare an peste 1,25 de miliarde de călătorii transfrontaliere în interiorul UE. Libera circulație reprezintă, de asemenea, un impuls important și un avantaj pentru piața unică, așa că protejarea acestei realizări este esențială pentru Comisie și constituie, pentru mine personal, o prioritate absolută.

Permiteți-mi să subliniez încă o dată faptul că abordarea Comisiei se concentrează asupra consolidării Schengen, ameliorării evaluării - așa cum am propus deja înainte de Crăciun - clarificării normelor, identificării instrumentelor, asistării statelor membre la nevoie și, eventual, introducerii unui mecanism care ar aduce un răspuns coordonat, din partea Comunității, la situațiile excepționale, de exemplu atunci când un stat membru nu reușește să-și controleze frontierele interne.

Scopul principal al Comisiei este să adopte o abordare preventivă. Modificările propuse pentru a consolida mecanismul de monitorizare, care este proiectat pentru a menține încrederea reciprocă între statele membre și capacitatea acestora de a aplica efectiv și eficient măsurile de însoțire, va face posibilă menținerea unui spațiu fără frontiere.

Acest lucru se va realiza prin mai multe vizite la fața locului pentru a verifica punerea în aplicare a acquis-ului Schengen în statele membre. Aceste controale ar putea conduce la recomandări adresate statelor membre pentru a întreprinde acțiuni imediate, cât și la termene pentru punerea în aplicare a acestora. O mai mare încredere reciprocă între statele membre va reduce, de asemenea, recursul acestora la inițiative unilaterale de a reintroduce în mod temporar frontiere interne sau de a-și intensifica controalele polițienești la zonele de frontieră internă.

Spiritul Schengen este un spirit al încrederii și al solidarității. Este important ca UE să dea dovadă de o solidaritate concretă față de statele membre cele mai afectate de afluxurile la scară largă de migranți și persoane care au nevoie de protecție internațională. Această solidaritate poate lua diferite forme, oferind, de exemplu, asistență acolo unde există presiuni asupra granițelor externe. Frontex joacă un rol-cheie aici, iar în recenta intervenție RABIT de la frontiera dintre Grecia și Turcia și în operațiunea navală comună Hermes, am demonstrat că statele membre sunt gata să ofere asistență altor state membre.

Trebuie, de asemenea, să stimulăm cooperarea în domeniul controlului de frontieră între autoritățile naționale. Acesta este scopul Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), care a fost dezvoltat progresiv începând din 2008 și pentru care Comisia va prezenta o propunere legislativă în decursul acestui an.

Putem da dovadă de solidaritate și prin solidaritatea financiară. În acest an, există un program-cadru care ia în considerare gestionarea fluxurilor de migrație. Avem un mecanism financiar pentru a ameliora gestionarea acestor fluxuri la nivel european și, de asemenea, pentru a consolida solidaritatea între statele membre. Sigur, avem acum un proces extins de consultare și avem restricții bugetare, dar puteți conta pe mine că mă voi asigura de faptul că în acest fond vor mai exista bani și pentru viitor.

Statele membre cele mai expuse la presiunile exercitate de migrație și situate la frontierele externe ale UE trebuie să beneficieze de compensații financiare adecvate pentru sarcinile pe care le îndeplinesc în interesul întregii zone Schengen - printr-o repartizare corectă a sarcinilor, în scopul de a sprijini statele membre afectate de afluxuri mari de persoane care au nevoie de protecție internațională.

Trebuie să fie clar că orice decizie referitoare la relocarea migranților ilegali și a beneficiarilor de protecție internațională depinde de Consiliu și de disponibilitatea statelor membre. În general, statele membre nu și-au exprimat încă niciun fel de sprijin pentru o astfel de abordare, cu o singură excepție notabilă, totuși - proiectul-pilot privind transferul către alte state membre al persoanelor care au beneficiat de protecție internațională în Malta. Pentru o monitorizare oportună a acestui subiect, am organizat, în urmă cu o lună, o conferință a donatorilor. Mă bucur să spun că peste 300 de locuri au fost puse la dispoziție de către state membre și țări asociate. Să sperăm că vor mai fi oferite și altele în viitor. Acesta este un semn al solidarității concrete. Aș dori să le mulțumesc țărilor respective și sper că acestea vor putea contribui și în viitor.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dnă comisar, vă mulțumesc foarte mult. Sunt absolut de acord cu dvs., așa cum cred că este și Parlamentul. Acest lucru a fost clar și în dezbaterea cu privire la aderarea Bulgariei și a României. În același timp însă, după cum poate știți, există probleme de unanimitate în Consiliu în ceea privește subiectul României și al Bulgariei.

Ați vorbit despre încredere. Da, dorim să continuăm să construim încredere. Danemarca, în decizia pe care a luat-o, acceptă această declarație din partea dvs.?

Ați comentat, de asemenea, chestiunea noului mecanism. Având în vedere reuniunea la nivel înalt, consolidează această dezbatere privind mecanismul percepția încrederii - îmi amintesc că, oricum, articolul 23 din Codul Schengen prevede un mecanism pentru situații excepționale - sau determină, poate, până la urmă, noi preocupări în statele membre și în toate statele din spațiul Schengen?

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dnă comisar, înainte de sfârșitul lunii viitoare, Comisia Europeană va formula propunerea pentru noul cadru financiar multianual pe perioada 2014 - 2020.

În afară de FRONTEX, pe care ați menționat-o deja, ce acțiuni intenționează Comisia Europeană să finanțeze pentru a sprijini acele state membre care au fost cele mai afectate de solicitările de azil și, mai presus de toate, pentru a preveni intensificarea în viitor a afluxului de migranți economici? Altfel spus, ce acțiuni intenționează să finanțeze prin intermediul politicilor de vecinătate mediteraneană pentru a preveni imigrația pe scară largă în lunile și anii următori?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Încrederea nu poate fi niciodată impusă, ea trebuie meritată și câștigată. Putem încerca doar să îmbunătățim încrederea între statele membre, printr-o guvernare mai robustă a Schengen; să ne asigurăm că vom evalua, nu prin sistemul de evaluare inter pares pe care îl avem astăzi, ci printr-un mecanism independent, construit pe o bază comunitară europeană, cu implicarea Uniunii Europene pentru a identifica foarte din timp problemele sau punctele slabe ale sistemului Schengen și, de asemenea, pentru a ne asigura că dispunem de instrumentele necesare pentru asistarea imediată a statelor membre aflate în dificultate. Să sperăm că astfel vom putea crește nivelul de încredere.

Ca răspuns acordat celuilalt distins deputat, acum negociem cadrul, așadar nu sunt în măsură să vă dau cifre. Însă încercăm să creștem independența și resursele Frontex. Încercăm, de asemenea, să facilităm accesul statelor membre la diferitele fonduri în cadrul migrației, prin simplificarea lucrurilor atunci când vine vorba de frontiere, azil, integrare, etc.

Sigur că trebuie să facem diferența între migranții ilegali și migranții care au nevoie de protecție internațională. După cum știți, Consiliul și Parlamentul negociază acum pentru a avea pregătit programul de reinstalare, iar aceasta este, de asemenea, o zonă în care Comisia Europeană ar putea căuta posibilități pentru a finanța o mare parte a acestuia. În ceea ce privește vecinătatea noastră imediată din zona Mediteranei, în parteneriatele de mobilitate: căutăm să includem în cadrul migrației toate aspectele azilului ilegal, legal și oferit prin protecție internațională.

Toate acestea necesită multă voință politică și resurse suplimentare, și voi lupta pentru a mă asigura că vor exista resurse în responsabilitatea mea.

Partea a doua

  Președinte. – Întrebarea nr. 9, adresată de Bernd Posselt (H-000196/11)

Subiect: Reglementările în domeniul vizelor pentru Kosovo

Cum evaluează Comisia situația actuală în ceea ce privește liberalizarea vizelor pentru Kosovo (programul de facilitare a vizelor) și care este calendarul pentru această chestiune urgentă?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – La ora actuală, Comisia monitorizează în mod constant toate măsurile luate de autoritățile din Kosovo pentru a îndeplini condițiile pentru lansarea dialogului privind liberalizarea vizelor. Am spus tot timpul că au mai rămas două aspecte-cheie pentru angajarea într-un astfel de dialog: politici stabile de readmisie și reintegrare, conforme cu standardele UE.

Punerea în aplicare a legii privind readmisia și a acordurilor bilaterale de readmisie cu statele membre ale UE trebuie să continue într-un manieră bună. Au existat două misiuni de evaluare în Kosovo - în iunie anul trecut și în decembrie anul trecut - pentru a evalua starea de fapt din Kosovo în ceea ce privește procesul de integrare. Acestea au arătat că s-au făcut multe progrese, dar sunt încă lucruri de făcut, iar noi suntem în dialog cu guvernul din Kosovo, pentru a-l ajuta și pentru a-l susține să facă acești ultimi pași. Trebuie să existe progrese și la nivel municipal.

Ne sunt transmise în mod regulat actualizări din Kosovo, și mă întâlnesc, de asemenea, cu miniștrii responsabili, iar odată ce toate aceste elemente vor fi la locul lor, suntem pregătiți să lansăm o nouă misiune pentru a merge acolo și a vedea ce măsuri pot fi luate pentru deschiderea dialogului privind liberalizarea regimului de vize. Încă nu am ajuns la această etapă, dar s-au făcut multe progrese în Kosovo și cooperăm foarte strâns cu guvernul pentru a-l susține și a-l ajuta să facă progrese.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dnă comisar, vă mulțumesc foarte mult pentru răspunsul foarte bun. Am vrut doar să întreb dacă credeți că este posibil ca această misiune să mai ajungă în Kosovo anul acesta, sau este un lucru pe care nu-l puteți cunoaște? Nu ar fi important ca o țară atât de mică, pe care o sprijinim cu atât de multe eforturi, să le ofere și tinerilor săi posibilitatea de a cunoaște cu adevărat Europa? Este cu siguranță complet contraproductiv să ținem oamenii închiși acolo. Știu că sunteți în favoarea ideii de a deschide frontierele, dar considerați că ar fi realistă o posibilă desfășurare a acestei misiuni în perioada Președinției poloneze?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle Posselt, vă împărtășesc pe deplin ambiția de a face totul pentru a preveni ca Kosovo să devină o micuță insulă izolată a acestei regiuni, în care încercăm să eliminăm pas cu pas bariera vizelor. În niciun caz nu vom abandona Kosovo. Momentul depinde foarte mult de guvernul din Kosovo. Noi lucrăm împreună cu cei din Kosovo și, de îndată ce ne vor informa că au făcut tot ceea ce le-am cerut, pot veni la noi, iar noi vom trimite misiunea respectivă. Depinde foarte mult de ei, noi nu avem limite de timp. Putem veni oricând ne vor chema și oricând se vor înregistra progrese rezonabile.

  Președinte. – Întrebarea nr. 10 adresată de Gay Mitchell (H-000205/11)

Subiect: Combaterea utilizării internetului de către infractori

Dezvoltarea rapidă a tehnologiei, în special a internetului, face tot mai dificilă infiltrarea grupurilor infracționale. Infractorii comunică acum între ei prin internet, în locul telefonului mobil, care era metoda preferată de comunicare până de curând..

Cum intenționează Comisia să combată utilizarea internetului de către bandele infracționale în Europa?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Criminalitatea cibernetică reprezintă, într-adevăr, o amenințare majoră. Devine din ce în ce mai mobilă, iar analizele recente privind amenințările sugerează că crima organizată devine tot mai implicată în activitățile criminale din spațiul cibernetic. Astfel, Comisia urmărește diferite activități în domeniu pentru a îmbunătăți, în general, securitatea cibernetică și pentru a preveni și a face față criminalității cibernetice.

La nivel de politici, în documentele recente s-au stabilit obiective și foi de parcurs specifice. Avem Agenda digitală europeană și Strategia de securitate internă a UE. În această strategie, criminalitatea cibernetică este identificată în mod clar drept una dintre prioritățile la care trebuie să lucrăm în viitor.

Anul trecut, am prezentat, de asemenea, două propuneri legislative: una în martie, o directivă privind exploatarea online a copiilor, care a fost adoptată de Comisie și știu că este negociată în prezent, și, de asemenea, o propunere de directive privind atacurile împotriva sistemelor informatice cibernetice. Asta s-a întâmplat în septembrie anul trecut; se poartă negocieri și între dvs. și Consiliu și știu că s-au făcut multe progrese.

Se tinde, bineînțeles, către adoptarea unei legislații europene, având în vedere amenințările recente din spațiul cibernetic. Am inclus, în particular, dispoziții de penalizare a utilizării unor instrumente precum codurile dăunătoare folosite pentru a crea așa-numitele „botnets”, care au fost utilizate de infractori.

Cooperarea internațională este, de asemenea, esențială pentru lupta împotriva criminalității cibernetice și, din acest motiv, colaborăm cu partenerii internaționali în aceste domenii. Avem grupul de lucru dintre UE și Statele Unite, creat în luna noiembrie a anului trecut și în cadrul căruia am avut o serie de întruniri cu diferiți experți. Vom raporta cu privire la progresele înregistrate cu ocazia următoarei reuniuni la nivel înalt UE-SUA din noiembrie anul curent. Planificăm, de asemenea, să înființăm un centru cibernetic în care am putea coordona, la nivel european, eforturile care se fac în diferitele state membre.

Criminalitatea cibernetică este direct influențată de progresul tehnologic rapid, făcându-și rapid loc în noile modele de afaceri, dar și de capacitatea de aplicare a legii și de capacitatea publicului larg de a gestiona medii atât de fluide precum spațiul cibernetic. Criminalitatea cibernetică devine o criminalitate răspândită. Din acest motiv trebuie ca, împreună, să ne punem sistemele în ordine și să facem schimb de informații secrete pentru a ataca această problemă. Dacă avem motive să credem că grupurile de crimă organizată se află în spatele a tot multe infracțiuni pe internet, ar trebui aplicate aceleași măsuri de investigație precum cele aplicate în detectarea și acuzarea crimei organizate offline, împreună, desigur, cu un mecanism de coordonare îmbunătățit.

În sfârșit, în urmă cu zece ani, a fost adoptată Convenția Consiliului Europei - Convenția de la Budapesta - privind criminalitatea cibernetică. Zece ani mai târziu, această convenție nu a fost semnată și ratificată de toate statele membre. Încurajăm cu toate mijloacele ratificarea până la finele acestui an, cea de-a zecea aniversare, deoarece, astfel, toate statele membre ar da dovadă de un angajament important de a combate această criminalitate.

  Gay Mitchell (PPE). – Vă mulțumesc pentru răspunsul dvs., dnă comisar. Înțeleg că există oameni care se laudă și conduc așa-numite afaceri criminale pe internet și că afacerile bandelor includ traficul de droguri, traficul de ființe umane, prostituția, traficul de arme, trecerea imigranților ilegali peste graniță și chiar și crima, furtul, frauda, jaful armat și multe altele. Toate acestea fiind făcute pe Facebook, utilizând sistemul, și lăudându-se apoi cu faptele respective. Cu siguranță ar fi posibil ca Europol și furnizorii de servicii - poate chiar coordonați de Comisie - să identifice unele dintre aceste persoane. Cu cât acestea vor simți că sunt imune, cu atât numărul lor va crește.

Aș dori să-i solicit dnei comisar să ia în considerare luarea unor măsuri speciale pentru a coordona un răspuns cu privire la ceea ce fac aceste persoane pe internet.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Numărul, amploarea și gravitatea atacurilor informatice au crescut în ultimii ani. Victimele sunt simplii cetățeni, companii sau chiar instituții publice, locale, naționale sau europene. Uniunea trebuie să-și întărească strategia privind lupta împotriva criminalității informatice. Aș dori să vă întreb, în afara cadrului legislativ și a extinderii mandatului ENISA, ce măsuri are în vedere Comisia pentru a-și întări un rol de lider în asigurarea securității informatice?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Da, într-adevăr, criminalitatea obișnuită are loc acum și pe internet, deoarece acesta este un instrument util, însă există și noi tipuri de criminalitate care sunt facilitate de internet, cum ar fi frauda de identitate, jefuirea conturilor bancare sau altele.

Puteți fi siguri că urmărim îndeaproape toate aceste lucruri. Recent, Europol a realizat câteva atacuri destul de remarcabile asupra unora dintre aceste bande, identificând bande europene transfrontaliere implicate, de exemplu, în pornografie infantilă, dar și în trafic și droguri, așadar există mulți experți la Europol care se ocupă cu aceste probleme.

Sigur că trebuie să facem mai multe. Trebuie să conectăm toate centrele de alertă din Uniunea Europeană, să facem schimb de statistici, schimb de informații și, de asemenea, să cooperăm mai mult cu companiile private pentru a identifica într-o oarecare măsură soluții. Planificăm, de asemenea, și realizăm chiar acum un studiu de fezabilitate, să înființăm până în 2013 un centru cibernetic european care să coordoneze această activitate, să funcționeze ca centru de alertă și să sprijine diferitele centre cibernetice naționale care există deja. Suntem foarte implicați în această chestiune, iar Europol, împreună cu autoritățile naționale, face tot ce-i stă în putință pentru a încerca să combată această criminalitate tot mai răspândită.

  Președinte. – Întrebarea nr. 11, adresată de Sarah Ludford (H-000215/11)

Subiect: Evaluările Schengen și posibilul mecanism de suspendare

Există pericolul ca propunerile Comisiei referitoare la guvernanța zonei Schengen să fie percepute ca măsuri care acordă prioritate procedurilor europene în detrimentul principiilor europene fundamentale. Comisia sugerează că, în urma revizuirii procesului de evaluare Schengen, ar trebui să joace un rolul principal, iar Parlamentul propune să modifice această propunere pentru a permite un echilibru între rolul experților europeni și cel al experților naționali. Comisia propune ca suspendarea Schengen să se realizeze printr-un mecanism al UE în loc de decizia statelor membre, dar acest lucru a fost interpretat (greșit) în general ca însemnând că pe viitor reintroducerea frontierelor interne va fi mai ușor de realizat în practică. Dat fiind că s-ar putea dovedi prea dificil din punct de vedere politic să se pună în aplicare o metodă comunitară atât pentru evaluări, cât și pentru suspendare, oricât ar fi ea de meritorie, nu ar fi mai bine să se insiste pe principiile europene fundamentale lansând, atunci când acest lucru se impune, proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care încalcă normele Schengen?

Întrebarea nr. 12, adresată de Eleni Koppa (H-000216/11)

Subiect: Punerea în aplicare a Acordului Schengen

Crearea spațiului Schengen fără frontiere interne și libera circulație a cetățenilor europeni constituie unul dintre principiile fundamentale ale UE și unul dintre pilonii de bază ai integrării europene. Reintroducerea controalelor la frontierele interne ale UE nu reprezintă o soluție la problema imigrației. Este o măsură care complică viața cetățenilor europeni și care poate da un nou impuls naționalismului.

Prin urmare, având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European, care a subliniat că „libertatea de circulație este, probabil, chestiunea legată de UE cea mai apreciată de cetățenii europeni”, ar putea Comisia să explice care este opinia sa cu privire la recenta decizie a Danemarcei de a reintroduce controalele la frontieră? Intenționează Comisia să ia măsuri pentru a consolida în continuare frontierele externe ale UE? Intenționează să revizuiască principiul conform căruia intrarea ilegală a imigranților este de competența exclusivă a statului membru unde aceasta a avut loc?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei.. – Dle președinte, voi răspunde în același timp la ambele întrebări, deoarece sunt aproape identice. Ele abordează provocarea de a menține și de a dezvolta în continuare Schengen, având în vedere criza migrației. Am atins pe scurt acest subiect în răspunsul pe care i l-am dat dlui Papanikolaou, însă aceste elemente ar trebui, bineînțeles, reținute și în acest context.

În întrebarea dumneaei, dna Ludford și-a exprimat preocuparea legată de faptul că negocierile privind noile reguli Schengen de evaluare și suspendare ar putea necesita prea mult timp și ar fi greu de convenit, și a solicitat, în schimb, Comisiei să acorde prioritate procedurilor de încălcare a dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu respectă normele Schengen. Permiteți-mi să mă exprim foarte clar în această privință: încălcarea normelor Schengen nu poate fi tolerată, însă un element nu-l exclude pe altul. Planificăm, de asemenea, să urmăm o abordare paralelă.

Suntem gardienii legislației UE. Comisia va continua să se asigure că normele Schengen sunt aplicate în mod corect și respectate de toată lumea. Fundamentul activității noastre trebuie să fie legislația existentă. Sun convinsă că legislația actuală poate acoperi marea majoritate a acestor situații. Acolo unde există diferențe de interpretare sau punere în aplicare, Comisia ar trebui să consulte statele membre în cauză și să clarifice normele. Acest lucru se poate realiza prin emiterea unor orientări sau recomandări.

Comisia este dispusă să folosească toate mijloacele disponibile pentru a garanta aplicarea corectă a legislației UE, inclusiv pentru a lansa procedurile de încălcare în situațiile care impun acest lucru. În același timp, vom lucra la măsurile preventive care ar trebui să ne ajute să evităm procedurile de încălcare ale dreptului comunitar. În acest context, avem în prezent negocieri în curs între Comisie, Parlament și Consiliu, cu scopul de a crea un sistem de evaluare mai eficient pentru Schengen. În prezent, ne gândim dacă și cum să completăm acest mecanism de evaluare pentru a crea încredere reciprocă și pentru a asigura o aplicare coerentă a normelor.

În ceea ce privește planul guvernului danez referitor la controalele la frontierele interne daneze, la care s-a referit dna Koppa, sunteți, cu siguranță, la curent cu faptul că președintele Comisiei i-a scris imediat prim-ministrului danez, subliniind că prima analiză a Comisiei a ridicat dubii majore legate de conformitatea măsurilor propuse cu obligațiile Danemarcei în cadrul legislației europene și internaționale. Președintele Barroso a evidențiat faptul că statele membre nu realizează controale sistematice în interiorul UE ale bunurilor și persoanelor și a îndemnat Danemarca să nu ia măsuri unilaterale. La ora actuală, analizăm informațiile furnizate de Danemarca, după care urmează să luăm o decizie privind acțiunile ulterioare.

Dna Koppa a întrebat și dacă Comisia va propune o revizuire a principiului responsabilității exclusive a statului primei intrări ilegale. Aș dori să subliniez faptul că acesta este un principiu conform căruia o persoană descoperită ilegal pe teritoriul unui stat membru este returnată statului primei intrări în UE. Aceasta este o regulă specifică din cadrul Regulamentului Dublin, care stabilește că statele membre trebuie să evalueze care stat membru este responsabil pentru examinarea unei solicitări de azil făcute pe teritoriul său. Prin urmare, nu este un instrument menit să răspundă provocărilor legate de migrația ilegală.

În propunerea Comisiei referitoare la o reformare a Regulamentului Dublin, acest principiu rămâne neatins. Statele membre care joacă rolul principal în intrarea solicitantului în UE ar trebui să fie responsabile pentru examinarea solicitării de azil a acestuia. Parlamentul European și-a exprimat sprijinul ferm pentru acest lucru în votul său privind propunerea din mai 2009. Acest sprijin a fost confirmat de votul din cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în luna noiembrie a anului trecut.

  Sarah Ludford (ALDE). – Dnă comisar, sunt, bineînțeles, foarte bucuroasă să aud că puneți din nou accent pe importanța pe care o acordați menținerii spațiului Schengen. Știu că sunteți foarte sinceră în această privință, dar grija mea este că, totuși, oamenii par a fi înțeles greșit lucrurile, iar dincolo de granițe s-a creat impresia (de exemplu, un articol de săptămâna trecută din Financial Times spunea că „atât Schengen, cât și zona euro, se dezintegrează”) că Comisia este destul de relaxată în ceea ce privește reintroducerea controalelor frontaliere interne.

Mă tem că accentul pe care îl pune Comisia asupra propriilor drepturi instituționale nu se reflectă în motivația și zelul practice ale acesteia de a apela, în caz că este necesar, la măsuri de încălcare a dreptului comunitar. Nu am auzit ca Roma sau Parisul să primească o scrisoare asemănătoare celei pe care președintele a trimis-o la Copenhaga.

  Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Vă mulțumesc, dnă comisar, pentru răspunsul clar la chestiunea Schengen și pentru că v-ați referit la o întrebare anterioară privind măsura de redistribuire a imigranților în statele membre, pe baza unor criterii demografice, economice și geografice.

Oricum ar fi, aș dori să scot în evidență, referitor la chestiunea Regulamentului Dublin II, faptul că, pentru anumite țări cum ar fi în prezent țara mea, Grecia, care se află la frontierele externe ale Uniunii și care primește, de fapt, 90 % dintre imigranții care ajung în Europa, Regulamentul Dublin II este inacceptabil; este un lucru pe care populațiile locale nu-l pot accepta; este un lucru pe care țările nu-l pot accepta. Prin urmare, din punctul nostru de vedere, o reformare în lumina - cel puțin - a noilor evoluții este o cerință permanentă.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dnă comisar, v-ați referit mai devreme la accentul pus pe conceptul de solidaritate și repartizare echitabilă a sarcinilor. Ne-ați reamintit, pe bună dreptate, că negocierile privind reinstalarea refugiaților din țările terțe sunt iminente. Ați anunțat, de asemenea, anul trecut, că eram în așteptarea noului program privind reinstalarea internă. Ați putea, vă rog, să ne spuneți dacă Comisia va face în curând un anunț?

În al doilea rând, în ceea ce privește Dublin II, aș dori să subliniez următoarele, ca o completare la spusele dnei Koppa. Franța a suspendat înapoierile în Grecia, la fel ca și Germania. Curtea Europeană a Drepturilor Omului ne-a condamnat din motive specifice, atât pentru Dublin II,cât și pentru operabilitatea acestuia. Ce altceva ar mai trebui să se întâmple ca să înțelegem că Dublin II trebuie reformat imediat, astfel cum a solicitat Parlamentul?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Îmi pare rău dacă există o impresie falsă despre punctul de vedere al Comisiei cu privire la Schengen. Cred că nu am vorbit despre nimic altceva decât despre Schengen în ultima lună! Am subliniat cât de important este Schengen, că este un cadou pentru Uniunea Europeană și că trebuie să-l consolidăm și nu să-l slăbim.

Analizăm foarte serios toate rapoartele referitoare la suspendarea Schengen. Suntem angajați într-un dialog cu Italia, Franța și Danemarca pentru a clarifica exact ceea ce trebuie făcut, ceea ce se propune și dacă toate acestea sunt în conformitate cu normele Schengen. Analizăm, de asemenea, modalitățile prin care putem consolida evaluarea Schengen pentru a ne asigura, în prealabil, că actualul sistem de evaluarea inter pares, care nu este foarte bun, va fi schimbat cu ceva realizat la nivel european, cu un rol sporit pentru Parlamentul European.

Trebuie să avem mai multe instrumente la dispoziție pentru a asista statele membre. Trebuie să fim mai buni în ceea ce privește emiterea de orientări. Trebuie, de asemenea, să clarificăm în ce circumstanțe excepționale se poate realiza suspendarea pentru a evita acțiunile unilaterale care pun în pericol întregul sistem. Așadar, puteți fi siguri că vom face tot posibilul pentru a consolida Schengen și că avem nevoie aici de mai mult angajament european, nu de mai puțin.

Dublin este, bineînțeles, legat de toate acestea, dar este un proces paralel. Acest lucru face parte din negocierile referitoare la pachetul privind azilul, care se desfășoară în prezent între Parlament și Consiliu. Comisia a propus păstrarea responsabilității primei țări de azil în Regulamentul Dublin, dar și reintroducerea unui mecanism de urgență, în scopul de a suspenda acest mecanism în circumstanțe speciale. Acest lucru este foarte controversat în statele membre; foarte puține susțin un astfel de mecanism de urgență. Este una dintre cele mai dificile zone de negociere în domeniul pachetului privind azilul.

Așa că nu aceasta este soluția la problema Greciei. În paralel cu implementarea sistemului de azil în toată Europa, ceea ce ar duce, de asemenea, la o mai mare repartizare a sarcinilor - pentru că dacă toate statele membre au un sistem care funcționează, toate statele membre ar putea primi solicitanții de azil - soluția pentru Grecia este de a continua cu planurile de reformă care sunt puse în aplicare în conformitate cu planul de acțiune din Grecia. Comisia și statele membre sprijină Grecia cu o cantitate enormă de bani, expertiză, interpreți și administratori. Asistăm Grecia în activitatea importantă pe care o desfășoară pentru a construi un sistem în conformitate cu legislația europeană. S-au făcut multe, dar mai sunt încă multe de făcut. Acestea trebuie făcute în paralel cu negocierile privind sistemul de azil.

  Președinte – Întrebarea nr. 13 adresată de Frédéric Daerden (H-000197/11)

Subiect: Viitorul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG)

Mai multe voturi și declarații indică faptul că în Uniunea Europeană există un consens cu privire la acest fond din mai multe perspective:

În primul rând, acest fond este diferit de Fondul social european, atât prin metoda sa, cât și prin obiectivele urmărite, cele două instrumente neputând astfel să fie confundate la nivel formal sau practic.

Apoi, în ciuda începutului dificil, modificarea regulamentului de aplicare în 2009 a permis o mai bună utilizare a FEG. În fapt, se poate observa o accelerare netă a cererilor de mobilizare a acestui instrument, care apropie Uniunea de lucrătorii săi. Necesitatea durabilității sale nu poate fi pusă, prin urmare, la îndoială.

În sfârșit, acest aspect concret al FEG impune considerarea acestuia drept un fond permanent în deplinătatea sa, dotat cu suficiente credite de plată pentru ca mobilizarea să nu necesite transferuri.

Care este poziția Comisiei față de instituirea unui fond veritabil, egal cu celelalte, pentru a răspunde nevoilor FEG, fără a reduce rolul Parlamentului European, care s-a implicat atât de mult în acest dosar?

  László Andor, membru al Comisiei. – Vă sunt recunoscător pentru interesul de care ați dat dovadă față de Fondul european de ajustare la globalizare. Acest an va fi crucial pentru viitorul Fondului, deoarece Comisia intenționează să facă o propunere cu privire la normele care îl reglementează și la modul în care va funcționa în următoarea perioadă de programare.

În ultimele câteva luni, Comisia a realizat consultări pe această temă cu cei mai importanți acționari ai Fondului. În particular, am examinat îndeaproape raportul excelent al Parlamentului cu privire la FEG, care a fost elaborat de dl Portas în urmă cu câteva luni. Pe baza experienței dobândite cu Fondul în forma sa actuală și a sugestiilor formulate în timpul consultărilor, avem mari speranțe că propunerea noastră va îmbunătăți în mod semnificativ fondul după anul 2013 și, în special, că va rezolva două probleme cu mecanismul actual de finanțare.

Prima chestiune este timpul necesar pentru acordarea unei contribuții odată ce un stat membru a trimis o solicitare. O mare parte din acel timp este dedicat evaluării solicitării. Comisia caută modalități de a clarifica sau simplifica informațiile pe care statele membre vor trebui să le furnizeze pentru a demonstra că solicitările sunt acceptabile. Mult timp este necesar și pentru nevoia de a cere și obține aprobarea pentru fiecare solicitare din partea ambelor componente ale autorității bugetare. Acest lucru blochează plățile contribuțiilor din partea Fondului, în detrimentul lucrătorilor, deoarece unele state membre sunt reticente în a avansa plățile pentru formare profesională, asistență în căutarea unui loc de muncă și alte măsuri.

În plus, numărul solicitărilor trimise Fondului și,prin urmare suma generală solicitată, au crescut în mod semnificativ în ultimii doi ani. Astfel, a devenit din ce în ce mai dificilă identificarea unor marje din care să se obțină contribuții. Aceasta este o problemă. Aprobarea de către Comisie a solicitărilor din 2011 pentru acest Fond a trebuit să fie amânată pentru prima dată, deoarece nu a putut fi găsit repede credite de plată suficiente. Sunt sigur că veți fi de acord că acest lucru nu este util pentru lucrătorii care au fost concediați și au nevoie urgentă de asistență. Trebuie să găsim soluții pentru aceste probleme și să apropiem mai mult mecanismul de finanțare a Fondului de aceste obiective.

În prezent, avem mai multe opțiuni la dispoziție. Fondul ar putea, de exemplu, să facă parte din Fondul social european. Ar putea beneficia de propriul buget. Comisia nu a luat încă nicio decizie cu privire la cel mai bun mod de a aborda aceste probleme, dar intenționează să prezinte în toamnă o propunere cu privire la Fondul european de ajustare la globalizare din viitor, luând în considerare interesele lucrătorilor europeni. Aștept cu interes opiniile dvs.

  Pervenche Berès (S&D), supleant al autorului. – (FR) Dle președinte, dle comisar, în numele dlui Daerden, aș dori să vă mulțumesc pentru răspunsul dvs. Bineînțeles că vom susține orice inițiative care contribuie la accelerarea procedurilor atunci când acestea sunt menite să ajute lucrătorii care au fost concediați ca urmare a globalizării sau a crizei economice.

Am dori pur și simplu să vă atragem atenția asupra a două probleme. Prima este aceea că scopul de a sprijini lucrătorii trebuie să rămână prioritatea noastră principală. Acest lucru înseamnă că, în timp ce procedurile sunt revizuite, ne vom opune ideii ca Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) să devină doar un simplu instrument, de exemplu un instrument al politicii de coeziune, pentru că aceasta ar însemna că toți banii UE în afara fondurilor puse deoparte pentru politica externă sau pentru cercetare și dezvoltare ar aparține politicii de coeziune. Avem obiective specifice de urmărit și avem nevoie de aceste resurse. FEG este una dintre ele.

Vă cerem, de asemenea, ca, în colaborare cu colegii dvs. comisari, să coordonați gestionarea FEG cu alte politici care au un impact în acest domeniu, de exemplu în domeniul concurenței sau al politicii industriale.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle comisar, la începutul anului, când ați fost întrebat dacă Grecia a depus o cerere pentru activarea Fondului european de ajustare la globalizare, ați răspuns negativ. Acest răspuns a cauzat agitație în Grecia, din cauza situației economice și sociale din țară.

Întrebarea pe care o am pentru dvs. este foarte directă: a depus țara mea, șase luni mai târziu, o cerere de activare a Fondului european de ajustare la globalizare, cu scopul de a sprijini lucrătorii afectați de criza financiară? În caz afirmativ, dacă aveți această informație, vă rog să-mi spuneți dacă cererea a fost aprobată. Dacă nu a existat nicio acțiune în acest sens, puteți să-mi explicați de ce nu a fost depusă o astfel de cerere de către Grecia?

  Marian Harkin (ALDE). – Aș fi avut mai târziu o întrebare pentru dl comisar, la care nu vom mai ajunge la această seară, și care îi cerea, într-adevăr, punctul de vedere cu privire la fuzionarea FSE și FEG, despre care ați vorbit, dar nu ne-ați dat o părere. Așadar, dacă sunteți în măsură să faceți acest lucru, aș aprecia să vă aud părerea și, de asemenea, în cazul în care ar exista o fuziune, ați vedea o creștere a creditelor bugetare pentru Fondul Social?

În sfârșit, cealaltă întrebare a mea se referă la calendar, și ați vorbit despre problema cu Comisia și autoritatea bugetară. Ce-ar fi să încurajăm și statele membre ca, imediat după ce au depus o cerere pentru FEG, să înceapă ele singure să pună în aplicare măsurile pe care le-au solicitat în cadrul FEG, deoarece astfel s-ar asigura cel puțin faptul că lucrătorii nu ar trebui să aștepte aplicarea Fondului?

  László Andor, membru al Comisiei. –Mă bucur să aud în discuție confirmarea obiectivelor Comisiei în acest exercițiu de a aduce FEG în următoarea perspectivă financiară ca un instrument mai puternic și mai eficient de sprijinire a lucrătorilor care au fost concediați. Acest caz este susținut și de faptul că, în viitorul apropiat, consolidarea fiscală va rămâne pe ordinea de zi în majoritatea statelor membre, iar acestea vor găsi extrem de utilă existența la nivelul UE a unui instrument puternic, rapid și eficient care să sprijine lucrătorii care își pierd deodată locul de muncă.

După cum am spus, anumite întrebări rămân deschise, cum ar fi relația dintre FEG și FSE. Așa cum știți, FSE este pus în aplicare printr-o gestionare comună, și cred că sistemul de gestionare al FSE actual nu este compatibil cu obiectivele FEG. Indiferent de ce fel de format vom găsi, cred că această chestiune de gestionare va fi foarte importantă în influențarea aranjamentelor finale. Nu mă refer la nume, ci la nevoia de a avea un fond separat și la nevoia de a acorda atenție în special rapidității.

Sigur, chiar și acum, și, probabil că și în viitor, diferitele state membre vor considera că este posibil să finanțeze programe fie din FEG, fie din FSE și să dispună de un anumit de spațiu de manevră, dar este foarte important să menținem FEG disponibil pentru toate statele membre în cazul în care trebuie să răspundem la crize bruște de ocupare a forței de muncă.

A doua întrebare se referea la problema definirii eligibilității în regulamentul actual. Aceasta este, de asemenea, o problemă pe care o analizăm pentru a avea un nivel mai înalt de claritate, dar în acest moment, lucrăm pur și simplu la extinderea regulamentului temporar până la sfârșitul acestei perspectivei financiare. Vorbesc aici despre normele care au fost introduse ca răspuns la criză și pentru a face FEG mai eficient în combaterea impactului crizei asupra lucrătorilor.

  Liam Aylward (ALDE). – Dle președinte, ați putea indica aproximativ câte întrebări ați mai fi pregătit să preluați în această secțiune?

  Președinte. – Dle Aylward, înainte să veniți, am spus că avem 20 de minute pentru fiecare comisar, ceea ce ar însemna că am putea ajunge, eventual, la întrebarea nr. 15 a dnei Blinkevičiūtė, dar mă tem că nu vom ajunge și la întrebarea dvs. Poate că ați putea adăuga o întrebare suplimentară la altă întrebare?

Întrebarea nr. 14 adresată de Nikolaos Chountis (H-000200/11)

Subiect: Regimul contractelor colective de muncă

Recurgând la mecanismul de asistență, Greciei, Irlandei și Portugaliei li s-a impus, în mod imperativ, de către Comisie și FMI, prin intermediul unor „memorandumuri”, introducerea unor modificări importante în relații de muncă și în procedurile aplicabile în cadrul negocierilor colective, modificări care au dus la dispariția garanțiilor naționale în favoarea lucrătorilor.

De exemplu, memorandumul cu Grecia prevede ca guvernul să se asigure că convențiile semnate la nivelul întreprinderilor au întâietate asupra acordurilor sectoriale, care, la rândul lor, primează în fața convențiilor semnate la nivelul organizațiilor profesionale. Guvernul trebuie să abroge dispoziția care permite Ministerului Muncii să extindă toate convențiile sectoriale la persoanele care nu au fost reprezentate în cadrul negocierilor.

Având în vedere că articolul 156 din TFUE prevede că chestiunile legate de contractele colective de muncă țin de principiul subsidiarității, înțelege Comisia că aceste practici nu doar că dau naștere unui cerc vicios de diminuare continuă a drepturilor salariale și a drepturilor lucrătorilor, ci încalcă și tratatele pe care Comisia are obligația de a le respecta?

  László Andor, membru al Comisiei. – Comisia recunoaște faptul că criza elenă are un cost social ridicat pentru segmente ale populației din Grecia, dar acest cost este în principal consecința dezechilibrelor financiare, a diminuării competitivității și a problemelor financiare: tocmai acele probleme pe care memorandumul încearcă să le rezolve, și nu să le exacerbeze.

Unii susțin că, din cauză că acestea sunt în memorandum, acesta nu respectă principiul subsidiarității prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Nu cred că este adevărat. Măsurile din memorandum au fost elaborate în strânsă cooperare cu guvernul elen și au fost aprobate de către parlamentul elen. Acest lucru demonstrează respectarea principiului subsidiarității.

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene îmi susține opinia. Articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale prevede că, în conformitate cu legile și practicile naționale și ale UE, lucrătorii sau organizațiile lor au dreptul de a negocia și de a încheia acorduri colective la nivelurile corespunzătoare, iar în cazurile de conflicte de interese, dreptul de a recurge la acțiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă. Cu toate acestea, articolul 51 din Cartă spune că prevederile sale se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre, numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii.

Nu există nicio legislației specifică a UE care să reglementeze ce acorduri colective au prioritate atunci când sunt încheiate la diferite niveluri, la fel cum nu există nicio legislație specifică a UE care să reglementeze posibilitatea de a extinde acordurile colective încheiate la nivel de ramură prin intermediul intervenției statului. Aceste probleme intră, așadar, exclusiv în domeniul de competență al legislației interne, cu respectarea obligațiilor internaționale relevante ale Greciei, inclusiv convențiile relevante ale Organizației Internaționale a Muncii.

Sunt încrezător că am răspuns în mod satisfăcător la întrebări. Sunt, de asemenea, încrezător că v-am convins că măsurile fiscale, financiare și structurale din memorandum sunt esențiale dacă dorim ca Grecia să iasă din criză. Sper că am înlăturat temerile pe care unii dintre dvs. le-ar putea avea cu privire la nerespectarea principiului subsidiarității.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle comisar, îmi pare rău, dar, din nou, nu ați dat un răspuns clar. Mi-ați dat aproximativ același răspuns la întrebările cu solicitare de răspuns scris. În cazul în care Comisia respectă într-adevăr faptul că regimul acordurilor colective este o chestiune care ține de legislația națională, încălcați sau nu rolul care vă revine prin Tratate atunci când cereți, practic, ca regimul acordurilor colective să fie eliminat? Interpretarea dvs. nu este adoptată de sindicatele europene, care au depus o plângere împotriva dvs. pentru încălcarea Tratatelor.

Întrebarea mea este următoarea: cine solicită eliminarea acordurilor colective? Dvs.? Fondul Monetar Internațional? Creditorii Greciei, Portugaliei și Irlandei? Un răspuns clar, v-aș ruga.

  László Andor, membru al Comisiei. – (microfon închis până la jumătatea primei propoziții)... multe dintre aranjamentele instituționale, inclusiv aranjamentele salariale din diferite state membre. Aceste situații de urgență au fost rezolvate prin intermediul unor politici comune ale UE, FMI, BCE și guvernele statelor membre în cauză.

Într-adevăr, există încă anumite întrebări deschise, unele ridicate de așa-numitul Pact Euro Plus. Am purtat recent o serie de discuții cu privire la legătura dintre dialogul social și guvernanța economică cu partenerii sociali, inclusiv CES. Aceasta este o discuție în curs. Nu susțin că toate întrebările au primit răspuns și tocmai de aceea am luat inițiativa organizării unei conferințe privind salariile și de stabilirea salariilor în UE. Această conferință va avea loc în septembrie, cu implicarea partenerilor sociali și a altor părți interesate. Vom continua această discuție și sper că vom găsi răspunsurile corecte.

  Președinte. – Întrebarea nr. 15 adresată de Vilija Blinkeviciute (H-000203/11)

Subiect: Revizuirea Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității

Cadrul de referință privind libera circulație a lucrătorilor este stabilit în Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității și a fost deja revizuit în repetate rânduri.

Parlamentul European pregătește în acest moment un raport privind promovarea mobilității profesionale în UE. Reprezentantul Comisiei, care a participat la reuniunea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, a menționat, la 19 aprilie, intenția Comisiei de a revizui acest regulament pentru a-l îmbunătăți.

Potrivit Comisiei, când ar trebui să înceapă acest proces?

  László Andor, membru al Comisiei. – Libera circulație a lucrătorilor este un principiu fundamental al UE. Împreună cu libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalului, acesta este un pilon al pieței unice și a contribuit la integrarea europeană în ultimii 50 de ani.

Aceasta are și o dimensiune socială importantă, în măsura în care favorizează integrarea socială, economică și culturală a lucrătorilor migranți din UE și a membrilor familiilor acestora în statul membru gazdă. Organismul legislației UE privind libera circulație a lucrătorilor oferă cetățenilor UE dreptul de a circula liber în cadrul Uniunii în scopuri de muncă și protejează drepturile sociale ale lucrătorilor și ale membrilor familiilor acestora.

După cum știți, 1 mai 2011 a fost o dată importantă pentru UE. A marcat sfârșitul restricțiilor privind dreptul de muncă al cetățenilor din cele opt state membre care au aderat în 2004, care acum pot lucra liber în orice stat membru.

Comisia speră că statele membre care continuă să aplice măsuri tranzitorii pentru lucrătorii din România și Bulgaria își vor liberaliza piețele forței de muncă în data de 31 decembrie 2011, atunci când cea de-a doua etapă va expira.

Sfârșitul aranjamentelor tranzitorii înseamnă că mai mulți cetățeni UE pot profita de una dintre libertățile fundamentale ale UE și au libertatea de a lucra într-un alt stat membru. Acest lucru deschide oportunități deosebite pentru cetățeanul individual, care se poate muta acolo unde există locuri de muncă, dar și pentru economie.

Știu că mobilitatea și libera circulație a lucrătorilor sunt, de asemenea, importante în acest Parlament. Comisia este mulțumită de raportul din proprie inițiativă privind promovarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene și urmărește cu mare interes dezbaterea din comisiile parlamentare.

Dar, în același timp, suntem conștienți de faptul că, în ciuda marelui organism al legislației UE în domeniul liberei circulații a lucrătorilor, majoritatea cetățenilor UE simt în continuare că există prea multe obstacole pentru a lucra într-un alt stat membru. Situația a fost evidențiată recent, cu diferite ocazii. Raportul Monti din data de 9 mai 2010 - „O nouă strategie pentru piața unică” - subliniază faptul că, în timp ce libera circulație a lucrătorilor este un succes general din punct de vedere juridic, este cea mai puțin utilizată dintre cele patru libertăți de pe piața unică.

Abordarea acestor probleme necesită o abordare amplă, combinată cu punerea în aplicare efectivă a principiului liberei circulații. Aplicabilitatea dreptului la libera circulație conferit de legislația UE este deosebit de relevantă în cazurile discriminării bazate pe naționalitate, având în vedere că persoanele în cauză trebuie să aibă mecanisme adecvate pentru a asigura că aceste drepturi sunt protejate în mod corespunzător.

Serviciile Comisiei evaluează în prezent legislația UE privind libera circulație a lucrătorilor, și, în special Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, și explorează opțiunile de ameliorare a aplicării legislației UE privind libertatea de circulație, inclusiv, dacă este necesar, prin prezentarea unei inițiative în 2012.

Raportul Parlamentului privind mobilitatea lucrătorilor vine, prin urmare, la momentul potrivit, și va contribui cu siguranță la dezbaterea referitoare la punerea în aplicare a legislației UE privind libera circulație a lucrătorilor și la alegerea oricărei acțiuni suplimentare cu privire la această problemă.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Dle președinte, dle comisar, vă mulțumesc foarte mult pentru răspuns. Așteptăm într-adevăr cu nerăbdare regulamentul revizuit care va fi prezentat de Comisie anul viitor, dar aș dori să știu dacă sunteți de părere că Comisia ar trebui să evalueze atât consecințele negative ale liberei circulații a lucrătorilor, precum și consecințele pozitive ale acesteia. De exemplu, a existat un exod din anumite țări ale Uniunii Europene al lucrătorilor calificați, bine pregătiți, în care statele membre au investit în mod semnificativ. Aceștia s-au mutat în alte țări ale Uniunii Europene. Nu credeți că ar trebui să creăm un anumit fond, astfel încât să compensăm pierderile statelor membre din care au plecat lucrători pregătiți, calificați?

  László Andor, membru al Comisiei. – Este o problemă foarte actuală. Am avut recent o serie de discuții în contextul 1 mai. Am abordat acest subiect cu miniștrii ocupării forței de muncă ai țărilor Visegrád și ai statelor baltice. Am analizat cazurile în care libera circulație ar putea crea un anumit grad de tensiune, în special atunci când afectează anumite profesii în cazul cărora libera circulație nu duce la un fenomen circular, ci mai degrabă la o stradă cu sens unic.

Dacă se observă astfel de tendințe, este în primul rând responsabilitatea guvernelor statelor membre să elaboreze strategii corespunzătoare privind formarea profesională, remunerarea și oportunitățile de carieră pentru a ameliora, de exemplu, dezvoltarea persoanelor cu profesia de medic, care s-au aflat în centrul acestor discuții.

Vom continua să monitorizăm această problemă și să o discutăm cu guvernele statelor membre în cauză, așa cum am făcut-o și până acum.

  Președinte. – Întrebarea nr. 19 adresată de Hans-Peter Martin (H-000208/11)

Subiect: Realocarea unor resurse financiare din fondurile regionale și de coeziune

Este Comisia dispusă să realoce cel puțin 10 % din suma anuală actuală de 51 de miliarde de euro alocată pentru fondul regional și de coeziune în vederea finanțării inițiale a unor rețele electrice noi în domeniul energiei din surse regenerabile?

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dle Martin, vă mulțumesc foarte mult pentru întrebarea adresată. Este important să subliniem faptul că, pentru actuala perioadă de finanțare, 2007-2013, resursele din rubrica fondurilor structurale au fost deja alocate și convenite cu regiunile și statele membre în cadrul celor peste 400 de programe operaționale.

O parte din procesul general de la începutul unei perioade de finanțare este de a stabili programele pentru perioada curentă și de a decide ce fonduri sunt disponibile pentru programele individuale. În conformitate cu conceptul responsabilităților comune sau a gestionării comune, statele membre și/sau regiunile sunt cele responsabile pentru punerea în aplicare a programelor pe teren. Ele sunt, de asemenea, competente și responsabile pentru selectarea și punerea în aplicare a proiectelor și, în cele din urmă, pentru monitorizare - cel puțin la nivelul inițial.

Chiar de la începutul acestei perioade, subiectul eficienței energetice și al promovării formelor de energie regenerabilă a fost un punct important. Aceasta este una dintre prioritățile politicii regionale, care este, de asemenea, pusă în aplicare sub forma de propuneri adaptate în unele dintre cele aproximativ 400 de programe la care m-am referit mai devreme.

Pe baza acestui acord cu regiunile și cu statele membre, se prevede pentru perioada actuală un buget în valoare totală de 9,2 miliarde de euro pentru o politică energetică durabilă, punctele cheie fiind energia regenerabilă și îmbunătățirea eficienței energetice. Prin intermediul unei decizii din 2009 a Parlamentului și a Consiliului, am stabilit, de asemenea, posibilitatea ca până la 4 % din resursele Fondului European de Dezvoltare Regională să poată fi folosite pentru măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice a clădirilor rezidențiale. De atunci, aproximativ jumătate dintre statele membre au utilizat această posibilitate, Franța fiind exemplară în utilizarea și punerea în aplicare a acesteia.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle comisar, nu vă supărați, dar haideți să fim serioși. Aș dori să vă citesc întrebarea mea. Și anume: Este Comisia pregătită să realoce cel puțin 10 % din cele 51 de miliarde de euro care sunt disponibile în prezent în fiecare an unei finanțări inițiale rapide pentru rețele electrice noi în domeniul energiei regenerabile?

Până acum ne-ați spus destul de multe lucruri, toate corecte. Dar niciunul la obiect. Ceea ce dorim să facem este să transmitem un semnal care să spună: da, am înțeles. Da, tragem concluziile după Fukushima. Da, suntem într-adevăr serioși cu privire la anul 2020. Pentru a stimula o schimbare în domeniul energetic, trebuie să aducem energia electrica din nordul Germaniei în Austria. Tatăl meu a fost șef al Voralberger Kraftwerke, compania generatoare a energiei electrice pentru provincia austriacă Voralberg. Sunt sigur că aveți experiență în acest domeniu. Aveți nevoie de linii electrice pentru a realiza acest lucru.

Încă o dată, întrebarea mea este următoarea: personal, sunteți pregătit să începeți această finanțare inițială rapidă, despre care toată lumea spune că avem nevoie urgentă, fără să puneți în aplicare doar ceea ce au stabilit predecesorii dvs.?

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dle Martin, v-am citit întrebarea cu foarte multă atenție. De aceea v-am și dat un răspuns foarte specific, bazat pe normele pe care le avem în domeniul politicii regionale. Esența acestor norme constă în acorduri existente între statele membre, iar acestea nu pot fi modificate unilateral de către Comisie sau de către regiuni.

Personal, aș vrea și m-ar încânta ca resursele deja disponibile să fie folosite în acest scop. Merg din conferință în conferință, de la un stat membru la altul, ca o roată vie de rugăciune tibetană, pentru a pleda ca aceste resurse - care sunt deja pregătite - să fie utilizate. Întrucât extinderea surselor regenerabile de energie reprezintă într-adevăr unul dintre punctele focale ale Strategiei Europene 2020, presupun că, în perioada imediat următoare, va exista cu siguranță un buget mai mare pentru acest domeniu, inclusiv din partea conducerii politicii regionale. Mai mult, vor exista cu siguranță investiții în acest sens, în colaborare cu dl Oettinger, în domeniul infrastructurii, atunci când vine vorba de rețele transeuropene în domeniul furnizării de energie. În cazul în care, astăzi, regiunile doresc să realoce resurse suplimentare față de resursele deja disponibile, suntem cu siguranță foarte deschiși, în acest domeniu, față de ideea de a oferi această oportunitate sau, în orice caz, de a purta discuții serioase în acest domeniu. Însă, încă o dată, noi în Comisie nu putem să modificăm aceste acorduri în mod unilateral.

  Președinte. – Întrebarea nr. 20 adresată de Anne E. Jensen (H-000212/11)

Subiect: Îndeplinirea obiectivelor în domeniul plăților din fondurile structurale

La sfârșitul lunii iunie 2011, Comisia își va prezenta propunerea privind următorul cadru bugetar pe 7 ani (2014-2020). În ceea ce privește politica regională a UE, au existat probleme grave în domeniul capacității de absorbție în cadrul programelor individuale. În plus, mai multe programe nu au reușit să-și îndeplinească obiectivele.

În ce mod intenționează Comisia să includă capacitatea de absorbție a fiecărui stat membru drept un criteriu pentru alocarea de credite din fondurile structurale în următoarea perioadă bugetară?

Este Comisia de acord cu faptul că aceste plăți ar trebui revizuite în cazul acelor regiuni care au primit credite din fondurile structurale timp de ani de zile, fără ca acest lucru să aibă drept consecință îndeplinirea obiectivelor propuse?

Intenționează Comisia să ia în considerare un „mecanism de apus de soare”, prin care să fie stabilită o dată finală pentru alocarea creditelor din fondurile structurale către regiunile individuale care beneficiază de acestea? Este Comisia de acord cu faptul că un astfel de mecanism ar contribui la crearea unei politici de coeziune orientate în mai mare măsură către rezultate?

În Raportul anual al Curții de Conturi pentru 2009 este evidențiat faptul că cea mai mare incidență a erorilor are loc în domeniul plăților efectuate în cadrul politicii de coeziune a UE. Același lucru este valabil și pentru anii precedenți. Cum intenționează Comisia să remedieze această situație?

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dnă Jensen, vă mulțumesc foarte mult pentru întrebarea dvs. Când vine vorba de capacitatea de absorbție și considerarea acesteia în alocarea de fonduri din perioada următoare, voi face trimitere acum la regula existentă în ceea ce privește limita superioară cu privire la alocarea de fonduri - într-un cuvânt, plafonarea. Există o regulă care spune că, având în vedere existența unui sistem flexibil pentru fiecare stat membru, doar o sumă specifică măsurată din PIB-ul total al unui stat membru este disponibilă pentru politica structurală. Alocarea anuală nu trebuie să depășească această limită maximă.

Pentru perioada următoare, ne vom pune cu siguranță întrebarea dacă nivelul actualei limite maxime este justificat și dacă sunt necesare ajustări pentru o mai bună modelare sau garantare a capacității de absorbție.

Când vine vorba de îndeplinirea obiectivelor programelor, trebuie să vă reamintesc de cel de-al cincilea raport privind coeziunea și de revizuirea bugetului, în care s-a specificat în mod clar că performanța programelor trebuie să beneficieze de mai multă atenție. În perioada imediat următoare, sunt prevăzute, în acest sens, o serie de teste și sisteme de stimulente, pe care Comisia le va prezenta în pachetul raportului legislativ pentru politica de coeziune de după 2014.

În ceea ce privește rata de eroare, am făcut de multe ori referire, inclusiv în acest Parlament, la problemele metodologice care apar în verificarea programelor multianuale. Cam jumătate din bugetul UE este cu siguranță compus din resurse care sunt alocate pentru activități multianuale. Auditul Curții de Conturi în ceea ce privește execuția bugetară ia întotdeauna în considerare numai anul în curs, iar din acest motiv, apar provocări metodologice, deoarece, în cadrul politicii regionale, există trei niveluri de audit, în timp ce auditul anual al Curții de Conturi are deja loc în cadrul primului nivel de audit și, prin urmare, întotdeauna va rezulta aici o rată de eroare mai mare decât la sfârșitul unui ciclu de program, după cum am dovedit deja.

În orice caz, predecesoarea mea, dna Hübner, a elaborat, de asemenea, un plan de acțiune în acest sens împreună cu Parlamentul, a cărui eficiență este deja evidentă și care și-a demonstrat deja efectul. Una dintre aceste măsuri a fost, însă, de a le acorda Directoratelor Generale posibilitatea de a suspenda plățile până la șase luni în cazurile justificate. Ca exemplu, acest instrument a fost folosit anul trecut de peste cincizeci de ori. Toate aceste suspendări de plată au putut fi din nou ridicate înainte ca termenele lor să expire, deoarece problemele din cauza cărora s-au făcut obiecții au fost rezolvate.

Însă când vine vorba de rata de eroare, v-aș mai ruga să luați întotdeauna în considerare faptul că politica regională are, dacă vreți, un fel de funcție de plug de deszăpezire în acest sens, și că, în ceea ce privește anumite elemente dezvoltate statutar, verificăm modul în care acestea sunt puse în aplicare în viața de zi cu zi, cât de eficiente sunt și ce fel de probleme rezultă. Problema achizițiilor publice face în mod repetat obiectul discuțiilor cu statele membre, regiunile și beneficiarii finali. Aproximativ 70 % din rata de eroare apare în acest domeniu. Dacă vom reuși să simplificăm acest sistem - și am lansat o inițiativă în acest sens, împreună cu comisarul Barnier - vom reduce și rata practică de eroare din acest domeniu. Încercăm să ne facem temele în această privință și să înregistrăm progrese.

  Anne E. Jensen (ALDE). – (DA) Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc comisarului Hahn pentru răspunsul său excelent, care arată că ia aceste problemele în serios. Este clar că aceste probleme nu au fost nicidecum diminuate prin criza economică, din cauza căreia multe țări se confruntă cu dificultăți în a găsi oportunități de cofinanțare. Analizează Comisia cu atenție implicațiile acestui lucru pentru următoarea perioadă a programului? Ajutorul din fondurile structurale va conduce cu adevărat la dezvoltarea acestor regiuni? Vedem rezultate? Ia Comisia în considerare și măsurile care pot fi luate pentru a îmbunătăți abordarea adevăratelor obiective – obiectivele generale – legate de dezvoltare, astfel încât acestea să nu furnizeze numai proiecte, ci să determine și dezvoltarea?

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dnă Jensen, obiectivul nostru declarat din următoarea perioadă de program este acela de a lega tematic - în măsura în care acest lucru este posibil - politica structurală de Strategia Europa 2020. În acest domeniu, există așadar obiective și priorități cheie care urmează să fie aplicate în cursul unei adaptări ajustate în regiuni. Apoi, va fi responsabilitatea regiunilor să-și aleagă câteva priorități, ca dintr-un meniu, mai ales când vine vorba de regiuni competitive.

Regiunile își vor propune obiective foarte realiste, dar și ambițioase și cuantificabile împreună cu noi, în Comisie, într-un acord de parteneriat și investiții, astfel încât, până la finalul perioadei, să putem vedea în mod clar dacă obiectivele pe care le-am stabilit împreună au fost atinse sau poate chiar depășite. Dacă ar reieși faptul că nu au fost atinse, am avea posibilitatea de a examina împreună cauzele acestei nerespectări și dacă s-a datorat unor factori interni sau externi. Pe baza acestei analize, am putea trage apoi concluzii pentru viitoarea planificare a programelor și pentru alocarea financiară din perioada ulterioară. Aceasta reprezintă o dezvoltare foarte materială, foarte calitativă a politicii regionale în următoarea perioadă financiară.

  Președinte. - Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspunsuri în scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.