Stenograma dezbaterilor

Marţi, 7 iunie 2011 - Strasbourg

1. Deschiderea ședinței

PREZIDEAZĂ: GIANNI PITTELLA
Vicepreședinte

(Ședința a fost deschisă la ora 9.05)

2. Depunerea documentelor: a se vedea procesul-verbal

3. Petiții: a se vedea procesul-verbal

4. Transmiterea de către Consiliu a textelor acordurilor: a se vedea procesul-verbal

5. Dezbateri asupra cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept (anunțarea propunerilor de rezoluție depuse): a se vedea procesul-verbal

6. Epidemia de EHEC în statele membre ale UE (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct este declarația Comisiei privind epidemia de EHEC în statele membre ale UE.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle președinte, doresc să vă mulțumesc tuturor că mi-ați dat ocazia să vă prezint ultimele evoluții legate de epidemia de E coli.

Sunt foarte îngrijorat de numărul mare de decese și îmbolnăviri pe care această epidemie, răspândită pe cale alimentară, le-a cauzat populației europene și doresc să profit și de această de ocazie pentru a-mi exprima condoleanțele pentru cei care suferă din această cauză.

În acest context, trebuie să remarc faptul că situația este în continuă evoluție. În prezent, există peste 1 672 de cazuri de E coli, care produce toxina Shiga, iar la cel puțin 661 de persoane s-au dezvoltat complicații grave. Potrivit ultimelor informații, această epidemie a cauzat 21 de decese în Germania și unul în Suedia. S-au raportat cazuri sporadice în alte 11 state membre. În Elveția s-au raportat 15 cazuri, iar în Statele Unite 4 cazuri. Epicentrul bolii se află în continuare în zona din jurul orașului Hamburg, din nordul Germaniei. Majoritatea cazurilor raportate în afara Germaniei vizează cetățeni germani aflați în călătorie sau persoane care au vizitat această parte a Germaniei. Ce face Comisia Europeană pentru a combate această epidemie?

În primul rând, am activat de urgență toate rețelele noastre responsabile cu gestionarea crizelor. Rețelele sunt în permanență în contact și permit un schimb de informații prompt, creând premisele unei acțiuni rapide. Comisia poartă întrevederi aproape zilnice cu autoritățile din domeniul sănătății publice și al siguranței alimentare pentru a discuta evoluția epidemiei, măsurile sanitare de prevenire a infecțiilor și tratamentul persoanelor afectate. Sistemul de alertă precoce și de reacție și sistemul rapid de alertă pentru alimente și furaje oferă o bază solidă pentru schimbul de informații.

În al doilea rând, am solicitat Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB) să realizeze o evaluare științifică a riscurilor, care este actualizată periodic în raport cu evoluția situației. În prezent, avem o definiție de caz la nivelul UE, ceea ce va permite statelor membre să aibă o abordare comună asupra anchetei epidemiologice. Chestionarele pacienților pentru anchetele epidemiologice sunt culese de CEPCB și supuse unor analize comparative. De asemenea, CEPCB a elaborat, împreună cu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară, recomandări cu privire la măsurile preventive adresate publicului. Recomandările sunt în prezent disponibile pe site-ul Comisiei, în toate limbile oficiale.

Am solicitat CEPCB să creeze de urgență o platformă pentru schimbul de bune practici în materie de tratament, care să implice atât statele membre cât și societățile profesionale. Laboratorul UE de referință pentru siguranță alimentară din Roma a elaborat, în timp record, o metodă care reduce timpul necesar depistării bacteriei E coli în alimente de la șase zile la 48 de ore.

În fine, țin să subliniez că percepția publicului este extrem de importantă. În această privință, Comisia întocmește actualizări zilnice, utilizate în comun cu Rețeaua de comunicare din cadrul Comitetului pentru securitate sanitară și cu autoritățile din domeniul siguranței alimentare. În plus, Comisia își actualizează în permanență site-ul web dedicat acestei epidemii.

Fac un apel ferm la deputații din Parlamentul European să sprijine acest mod de comunicare cu publicul, bazat pe date științifice, pentru a reduce temerile nejustificate și pentru a intensifica eforturile noastre comune. Vă pot asigura că, în prezent, Comisia, împreună cu aceste agenții, lucrează intens cu ministerele naționale din domeniul sănătății și al siguranței alimentare, pentru a le sprijini în stoparea acestei epidemii.

Pentru a realiza acest lucru, trebuie să continuăm cu hotărâre ancheta privind sursa contaminării; lucrările se derulează tocmai în acest moment. În cadrul Consiliului Sănătate de ieri, am solicitat Germaniei să-și intensifice acțiunile de supraveghere, controalele și măsurile de combatere a epidemiei, pentru a identifica sursa epidemiei și a stopa răspândirea infecției. De asemenea, am solicitat identificarea imediată a cauzelor contaminării. Autoritățile germane au acceptat propunerea Comisiei de a trimite în Germania experți în domeniul epidemiologiei bolilor prezente în rețeaua alimentară, din partea Comisiei, a CEPCB și a EFSA.

Duminică, 5 iunie, experții și-au început misiunea de a ajuta autoritățile germane cu privire la ancheta epidemiologică în curs, de a verifica rezultatele și a contribui la alte anchete aflate în derulare în vederea identificării sursei. După cum știm cu toții, suspiciunea ridicată inițial de autoritățile germane, potrivit căreia cauza epidemiei au constituit-o castraveții din Spania, nu a fost confirmată de rezultatele testelor.

Duminică, 5 iunie, autoritățile germane au notificat Comisia Europeană că, pe baza anchetelor epidemiologice, consideră că semințele germinate ar putea fi sursa epidemiei E coli, care a afectat în principal partea de nord a Germaniei. Informația a fost transmisă imediat tuturor statelor membre, prin intermediul Sistemului de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF).

Comisia urmărește îndeaproape orice nouă evoluție și va decide asupra demersurilor adecvate de îndată ce testele de laborator confirmă vreun rezultat epidemiologic. Până la această dată, nu dispunem de astfel de rezultate.

Aș dori să subliniez aici că este crucial ca autoritățile naționale să nu se precipite să dea informații asupra vreunei surse de infecție care nu este dovedită de analize bacteriologice, deoarece acestea alimentează temeri nejustificate în rândul populației din întreaga Europă și creează probleme pentru producătorii de alimente care vând produse în UE și în afara UE.

Atât timp cât aceste anchete aprofundate sunt în derulare, trebuie să acționăm prudent și să nu ne pripim să tragem concluzii premature. În acest sens, doresc să fac referire la cele mai recente informații venite din Germania cu privire la suspiciunea că sursa contaminării ar putea fi semințele germinate. Se precizează că testele de laborator nu au fost finalizate și, în consecință, concluziile premature trebuie evitate.

Acest lucru ilustrează faptul că este important ca statele membre să introducă în RASFF alerte bine susținute și fundamentate științific și să declanșeze RASFF în momentul în care statele membre au garanția dovezilor științifice care vin în sprijinul notificării de alertă.

Trebuie să acționăm rapid și hotărât, pentru a menține piața internă. Dacă vom reuși acest lucru, vom putea să învățăm din lecțiile acestei crize și să ne perfecționăm în mod constant sistemele. Am repetat și o repet: sistemul nostru funcționează. Lecțiile trebuie învățate pe parcurs. Consider că aceasta este responsabilitatea noastră: să fim flexibili și prompți în adaptarea proceselor și procedurilor noastre necesare pentru a răspunde acestor tipuri de incidente.

Coordonarea și direcțiile clare de informare și comunicare rămân elementul central al capacității noastre de a acționa eficient în astfel de situații. Avem lecții de învățat în această privință.

Înainte să închei, aș dori să abordez pe scurt alte două aspecte. Primul aspect se referă la trimiterile legate de interdicții impuse anumitor produse. Doresc să subliniez din nou că epidemia se limitează din punct de vedere geografic la o zonă din proximitatea orașului Hamburg, de aceea, nu există niciun motiv, începând de astăzi, să se întreprindă asemenea măsuri la nivel european. Având în vedere acest lucru și măsurile luate în direcția identificării sursei, considerăm că orice interdicție asupra oricărui produs este disproporționată.

În final, sunt totodată extrem de sensibil la impactul financiar pe care această criză îl are asupra agricultorilor, îndeosebi asupra legumicultorilor. Este motivul pentru care colaborez strâns cu colegul meu, comisarul Cioloș, pentru a ușura dificultățile cu care se confruntă acest grup de cetățeni care a fost lovit și de epidemie. De altfel, miniștrii agriculturii vor avea astăzi o reuniune extraordinară în Consiliu, pentru a aborda problema E coli. De îndată ce îmi voi încheia discursul în fața dvs., mă voi întoarce la Bruxelles pentru a asista, împreună cu colegul meu, comisarul Cioloș, la această reuniune extraordinară a miniștrilor agriculturii.

De asemenea, păstrăm contacte permanente cu țările terțe, în special cu Rusia, și le solicităm să ridice interdicția, care este disproporționată. Comisia conlucrează strâns cu statele membre pentru a atinge un obiectiv comun: să pună capăt cât mai curând posibil acestei epidemii. O repet insistent pentru toți cei implicați, o situație precum aceasta nu este o problemă locală, ci una europeană.

(Aplauze)

  Peter Liese , în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, doresc să-i mulțumesc dlui comisar Dalli pentru faptul că a abordat mai întâi situația pacienților. Doresc să fac același lucru. Sute de oameni sunt grav bolnavi. Personalul medical din nordul Germaniei este efectiv la limită. Au murit deja 22 de oameni. Ieri, în Consiliu, un reprezentant al unui alt stat membru, Luxemburg, a spus că pierderile financiare ar putea fi reparate, nu însă și viețile omenești. De aceea, aș dori înainte de toate să fac apel la înțelegere în ceea ce privește emiterea unei avertizări chiar dacă nu suntem 100 % siguri unde există sursa, ci doar avem o suspiciune, însă această informație trebuie făcută publică.

Desigur, sursa trebuie oricum găsită. Observ că mulți oameni care lucrează pentru autorități, cu sprijinul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) - sincerele mele mulțumiri instituțiilor europene și comisarului Dalli pentru faptul că Uniunea Europeană contribuie și ea la investigarea acestei chestiuni - lucrează într-adevăr foarte intens pentru acest lucru. În schimb, după cum a spus-o un coleg deputat din Germania, nu pot să stau aici și să spun că totul merge bine. Au existat câteva probleme în gestionarea crizei.

De exemplu, senatorul din Hamburg responsabil cu sănătatea a informat publicul, pe bună dreptate, chiar dacă nu era absolut sigur în ceea ce privește castraveții din Spania. Agentul patogen EHEC se afla în castraveții importați din Spania și nu ar fi trebuit să se afle acolo. Chiar și deputații spanioli trebuie să înțeleagă acest lucru. Totuși, dna senator a informat mai întâi publicul și, mult mai târziu, după o jumătate de zi, a informat Comisia Europeană și autoritățile spaniole. Acest lucru este inacceptabil. În această privință, autoritățile germane trebuie, la rândul lor, să analizeze la nivel intern modalitățile prin care am putea gestiona mai bine această criză. Pe de altă parte, ar trebui să ne concentrăm împreună asupra faptului că inamicul nu se află în Spania sau în Germania, problema reală fiind mai curând agentul patogen pe care trebuie să-l ținem sub control și să-l combatem.

Ultima mea observație este că am adoptat o rezoluție în cadrul ultimei noastre ședințe plenare pe tema rezistenței la antibiotice. Chiar dacă acest agent patogen nu ar trebui tratat cu antibiotice în primă instanță, problema este că acest agent este rezistent la multe antibiotice comune. Este un subiect mai vechi, pe care acum trebuie să îl abordăm de urgență, deoarece, data viitoare, ar putea fi vorba de un agent patogen care să trebuiască tratat cu antibiotice dar care, fiind rezistent la acestea, să nu poată fi tratat. Trebuie să depunem eforturi în acest sens.

  Linda McAvan, în numele Grupului S&D. – Dle președinte, dle comisar, aveți dreptate când spuneți că avem de-a face cu o problemă de sănătate publică, iar atenția noastră ar trebui să se axeze pe îngrijirea bolnavilor și identificarea sursei, însă trebuie să analizăm situația pe termen lung și să găsim modalități prin care să împiedicăm ca această situație să se repete.

În urmă cu câteva săptămâni, am avut o întâlnire cu o reprezentantă a Agenției pentru Alimente și Medicamente a Statelor Unite (Food and Drug Administration). Aceasta mi-a vorbit despre problemele cauzate de E coli în sectorul fructelor și legumelor în Statele Unite și am discutat despre faptul că situația din Uniunea Europeană este oarecum diferită. Acum că asupra noastră s-a abătut această epidemie, este momentul să ne punem câteva întrebări. Este vorba cumva de practicile noastre agricole, așa cum tocmai a spus dl Peter Liese? Sau de agricultura intensivă, cultivarea în sere a fructelor și legumelor? Este vorba de utilizarea excesivă a antibioticelor la animale? Sau de răspândirea îngrășămintelor? Am putea spune că o etichetare mai exactă a alimentelor ne-ar fi ajutat să identificăm mai rapid sursa contaminării? Constat că Consiliul nu este prezent astăzi aici, deși se opune unei etichetări corespunzătoare a țării de origine pe produsele alimentare. Sper că va ține cont de cele discutate în această dezbatere, pe viitor.

Prin urmare, dle comisar, trebuie să investigăm în profunzime pe termen lung, să învățăm lecțiile și să le integrăm în politicile noastre. Mult prea adesea, auzim de la Comisie și de la mulți dintre deputații din această instituție că există o reglementare excesivă, însă, ca și în cazul băncilor, încep să mă întreb dacă nu cumva tindem să punem nevoile pieței și ale lanțurilor de aprovizionare mai presus de protecția publică și nevoile consumatorului. Menținând starea de fapt existentă nu va fi suficient. Nu este normal ca oamenii din Europa să cumpere o salată și să moară din cauza ei, iar o schimbare de strategie trebuie să abordeze acest lucru.

  Corinne Lepage, în numele Grupului ALDE. – (FR) Dle președinte, dle comisar, vă mulțumesc că ați vorbit mai întâi despre victime și persoanele îmbolnăvite. Firește, înspre ele trebuie să se îndrepte primele noastre gânduri, dar și înspre agricultorii care se află într-o situație foarte dificilă, pe care o putem înțelege perfect.

Doresc să fac trei precizări. În primul rând, suntem în favoarea principiului precauției. El a fost aplicat în acest caz, deci nu ne putem plânge, iar consecințele trebuie, firește, asumate. Prioritatea - după cum tocmai a spus dl Liese - o reprezintă în mod clar ființele umane, înaintea oricăror chestiuni economice, care pot fi tratate în orice moment. Moartea, din nefericire, este definitivă.

În al doilea rând, sunt total de acord cu cele spuse de dna McAvan cu privire la importanța trasabilității. Vorbim astăzi despre etichetare. Este absolut fundamental ca această etichetare să fie completă, ca trasabilitatea să ne permită să știm de unde provin produsele.

În al treilea rând, referitor la chestiunea absolut esențială a fondului problemei, trebuie să recunoaștem că nu știm totul, să admitem că există lacune la nivelul cunoștințelor noastre științifice și că, efectiv, suntem uneori în ignoranță totală. Nu putem ști totul. Nu putem să-i contestăm pe cei care au luat decizii și, în același timp, să considerăm că trebuie să așteptăm. Aici, principiul precauției trebuie să prevaleze.

  James Nicholson, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, întâi de toate, doresc să-mi exprim compasiunea față de cei care au avut de suferit. Cât despre cei care și-au pierdut viața: sigur, viețile omenești nu pot fi aduse înapoi. Putem, probabil, corecta situația pe termen mai lung, însă este evident cât de greșit este să tragem concluzii pripite. Pot înțelege furia - și sunt sigur că există - resimțită de partea spaniolă și de cei care au ajuns în pragul falimentului. Vom face probabil ceva pentru a-i recompensa, însă viețile nu pot fi aduse înapoi.

Trebuie să învățăm din toate acestea și să ne asigurăm că, în viitor, vom avea o bază solidă pentru reacție, după cum a spus și comisarul. Trebuie să găsim o soluție cât mai rapidă la situația de față și, pe termen lung, trebuie să ne perfecționăm mecanismele de reacție la acest tip de situații.

Cred că este foarte ușor, privind în urmă, să spunem ce am fi putut sau ce am fi trebuit să facem sau ce nu am făcut, însă acum, privind retrospectiv, am putea crea mecanisme care să garanteze că astfel de situații nu se repetă. Dl comisar are dreptate. Trebuie să învățăm din această experiență. Întotdeauna trebuie să înveți din greșeli. Iar dacă s-au comis greșeli, haideți să le recunoaștem și să ne asigurăm că nu le vom repeta niciodată.

  Rebecca Harms, în numele grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, dle comisar, ați spus pe bună dreptate că s-au înregistrat prea multe decese și prea multe îmbolnăviri din cauza agentului patogen EHEC și sunt de părere că situația în care ne aflăm demonstrează că nici Germania, nici Uniunea Europeană nu sunt pregătite pentru tipul de epidemie de EHEC cu care ne confruntăm în prezent.

O comparație simplă cu alte câteva țări arată clar că este loc de mai bine. Aș dori doar să mă refer încă o dată la exemplul Statelor Unite. Începând cu anii 1980, s-au depus eforturi uriașe în domeniul cercetării, există o obligație de raportare, există la Atlanta o autoritate de control centralizat al bolilor care are competențe extinse de a interveni direct în situații de epidemie. În Germania, pe de altă parte, avem două ministere federale responsabile care însă nu s-au putut pune de acord cine să preia răspunderea. De asemenea, avem două ministere regionale care doresc și care trebuie să-și asume răspunderea, însă acestea sunt în mod clar suprasolicitate. Avem probleme de comunicare între laboratoare și politicieni. Astfel, nu este deloc clar când trebuie să intervină știința, când trebuie anunțate măsurile de control al bolilor și când trebuie întreprinse acțiuni politice.

Înțeleg de ce un ministru, atunci când primește informația potrivit căreia castraveții sunt de vină, trebuie să emită o avertizare în consecință, însă unde este coordonarea bine pusă la punct? Care este adevărata autoritate decizională? Am impresia - și o spun cu mare precauție - că acțiunile întreprinse au fost la fel de premature în cazul semințelor germinate ca în cazul castraveților. Există o oarecare discrepanță între rezultatele științifice și acțiunea politică.

Revenind la ceea ce avem de făcut: trebuie să instituim o obligație de raportare în întreaga Europă, să creăm laboratoare centrale și un organism central în cadrul Uniunii Europene care să aibă putere de decizie în eventualitatea apariției unei asemenea boli. Cred ca aceasta ar fi soluția potrivită.

Mulțumesc nespus dlui Liese pentru că a menționat problema antibioticelor. Și aici, ne confruntăm cu probleme de care suntem, de fapt, conștienți. Cu toate acestea, deoarece ezităm să avem o dezbatere cu sectorul medical, cu industria farmaceutică și cu sectorul zootehnic - sunt multe aspecte de discutat aici - nu putem acționa atât de coerent pe cât ar trebui în ceea ce privește rezistența la antibiotice. EHEC și rezistența la antibiotice sunt două probleme majore.

  Sabine Wils, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, epidemia de EHEC scoate la lumină deficiențele din sistemul de producție alimentară industrială de pe piața internă liberalizată a UE. Atunci când profitul are prioritate în fața protejării sănătății, calitatea alimentelor și siguranța alimentară au de suferit. Până în prezent, cel puțin 22 de persoane au murit în Germania din cauza agentului patogen EHEC și s-au raportat peste 1 500 de cazuri de contaminare. Peste 600 de pacienți au fost diagnosticați cu periculosul sindrom uremic hemolitic (SUH), care poate să provoace chiar și tulburări neurologice.

După mai bine de două săptămâni, sursa acestei epidemii amenințătoare este încă neclară. Dacă producția de alimente s-ar realiza la nivel regional, sursa contaminării s-ar determina mai ușor iar efectele epidemiei ar fi mai limitate. Având în vedere rutele de transport lungi și condițiile de producție nespecificate, originea alimentelor este foarte dificil de identificat. Cu toate acestea, trasabilitatea în ceea ce privește originea alimentelor este esențială atunci când este vorba de siguranța alimentară. Consumatorii au dreptul să știe de unde provin alimentele și cum au fost produse.

Guvernul Federal din Germania a eșuat total în gestionarea epidemiei EHEC. În confuzia apărută între competențele regionale și federale, gestionarea crizei a trecut pe planul doi. Autoritățile de monitorizare nu au fost pregătite pentru această situație.

Avem nevoie de o regândire radicală a politicii agricole. Alimentele pe care le consumăm trebuie să fie sigure. Pe de altă parte, producătorii agricoli ar trebui și ei să fie protejați împotriva unor riscuri financiare incalculabile. Politica de promovare a agriculturii și a zonelor rurale trebuie să urmărească, în mod constant și coerent, o descentralizare clară a producției alimentare și a structurilor de comercializare.

  Francisco Sosa Wagner (NI). – (ES) Dle președinte, doresc să vorbesc pe scurt despre trei aspecte legate de actuala situație privind castraveții.

Sunt nepotul unui german și am o afecțiune profundă pentru această țară, dar este evident că autoritățile germane au acționat pripit și imprudent în acest caz special.

Cât privește instituțiile UE, o analiză a acțiunilor lor arată că Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și Comisia au reacționat în mod ezitant și greoi. Nu au reușit să se coordoneze și nici să gestioneze situația.

În al treilea rând, părțile prejudiciate au dreptul la compensații financiare rapide. Totuși, pentru moment, propun Parlamentului să organizăm, fie la Bruxelles, fie aici, la Strasbourg, o mare demonstrație de gastronomie europeană în care castravetele să ocupe un rol central.

Trebuie să revendicăm onoarea pierdută - o expresie dragă autorului german Heinrich Böll - a producătorilor de castraveți. Europa este scena potrivită pentru realizarea acestui obiectiv.

  Esther Herranz García (PPE). – (ES) Dle președinte, îmi exprim adânca amărăciune pentru cei 23 de morți: 22 în Germania și unul în Suedia. Această criză este o dovadă clară a faptului că Uniunea Europeană trebuie să-și îmbunătățească sistemul de alertă pentru siguranță alimentară și coordonarea sa internă.

Statele membre implicate au avut o reacție lentă, ineficientă și defectuoasă, iar în acest moment, după ce au murit 23 de oameni, încă nu știm de unde a apărut problema.

Comisia Europeană trebuie să reflecteze profund la problemele pe care le creează prin acțiunile sale iresponsabile sau prin incapacitatea sa de a acționa în momente de criză de genul celei actuale. Toate acestea au generat cazuri de faliment economic, pierderi de locuri de muncă care înainte erau stabile, șomaj, neputință și, dacă mai e nevoie să o spun, o criză extrem de periculoasă în domeniul sănătății publice. În timp ce Comisia pleca urechea la declarațiile iresponsabile emise de autoritățile regionale din Germania - declarații total dezinformate și oarecum nesăbuite - care făceau referire la ferme din Spania, indicând numele și adresele acestora, populația a rămas expusă bacteriei, fără să știe acest lucru. Astfel, crezând că evită contactul cu aceasta, publicul era mai expus ca niciodată consumului de alimente potențial dăunătoare.

În Consiliul miniștrilor agriculturii care se va desfășura la Luxemburg la ora două, în această după-amiază, Comisia Europeană ar trebui să propună ca o proporție din cele 2 500 de milioane de euro rămase de la bugetul politicii agricole comune să fie mobilizată. Acești 2 500 de milioane de euro ar trebui utilizați pentru a compensa, în măsura în care va fi posibil, daunele cauzate. Pentru a realiza acest lucru, va trebui să găsim o soluție juridică adecvată, așa cum s-a întâmplat în cazurile anterioare, de exemplu în scandalul dioxinei și al bolii „vacii nebune”. O astfel de soluție ar trebui găsită acum.

Domnilor comisari, domnilor miniștri, acțiunile dvs. întreprinse astăzi la Luxemburg trebuie să se ridice la nivelul răspunderii dvs.

De asemenea, autoritățile germane, având în vedere acuzațiile lor nefondate, ar trebui să sprijine ferm această soluție financiară încă de la început și să mobilizeze fonduri proprii pentru a realiza campanii de comunicare menite să redea încrederea consumatorilor în produsele horticole, încredere profund zdruncinată acum.

  Luis Manuel Capoulas Santos (S&D). – (PT) Dle președinte, apariția epidemiei în Germania ne-a demonstrat că ne confruntăm cu una dintre cele mai dificile situații de gestionare a unei crize în domeniul sănătății publice din timpurile recente. Comisia și, în special, Germania nu au gestionat criza în cel mai eficient mod posibil. Ne confruntăm cu o tragedie umană de proporții, care implică pierderi de vieți omenești și o amenințare pentru alte mii de vieți. De asemenea, este o criză a încrederii consumatorilor în produsele alimentare de bază, cu consecințe economice și sociale greu de anticipat.

Societatea așteaptă un răspuns rapid din partea autorităților naționale și comunitare, care să elucideze cauzele crizei și care să fie însoțit de acțiuni concrete. Pe de altă parte, este de asemenea necesar să se reducă la minimum consecințele dezastruoase pe care aceste acțiuni le au asupra unui alt grup de victime nevinovate, și anume, producătorii de fructe și legume, după cum s-a spus astăzi, aici. Acești lucrători au fost blamați în mod nechibzuit și pe nedrept, au pierdut venituri și și-au văzut viitorul grav periclitat.

De asemenea, trebuie întreprinse urgent acțiuni preventive pentru ca situații similare să nu se mai întâmple. Un aspect important este sporirea eficacității mecanismelor de supraveghere și control pentru antibioticele administrate animalelor, așa cum am precizat în dezbaterea avută aici în urmă cu mai puțin de o lună. Un alt domeniu în care trebuie să acționăm este structura noii politici agricole comune (PAC), care se află în proces de reformare. Este vital ca, în viitor, să se acorde stimulente care să vizeze garantarea calității, pe baza unor metode de producție durabile, aspect asupra căruia Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European insistă de multă vreme.

  Frédérique Ries (ALDE). – (FR) Dle președinte, situația s-a înrăutățit și mai mult: 23 de morți și peste 2 200 de bolnavi în Europa. Firește, înspre ei se îndreaptă toate gândurile noastre în această dimineață. Autoritățile germane încă nu au reușit să identifice oficial cauza acestei epidemii. În tot acest timp, nimeni nu mai cumpără legume din Europa, iar această criză sanitară s-a transformat într-o criză economică și, desigur, într-o criză socială. Sectorul legumicol este îndreptățit să ceară compensații și, după cum a spus-o comisarul, miniștrii și comisarii responsabili urmează să aibă o întrunire pe această temă, în această după-amiază, la Luxemburg.

Pe lângă ceea ce s-a spus deja cu privire la principiul precauției și trasabilitatea esențială - primul punct - este vorba totodată despre a ști cum a putut fi transmisă, fără dovezi sau aproape fără dovezi, această alertă generală care a semnalat castraveții din Spania ca fiind cauza acestei crize. Dle comisar, care sunt concluziile pe care Comisia intenționează să le tragă din această criză gravă, pentru ca sistemul nostru de alertă alimentară să se bazeze mai mult ca niciodată pe „dovezi științifice solide și bine fundamentate”, după cum l-ați descris chiar dvs., dle comisar?

  Janusz Wojciechowski (ECR). – (PL) Dle președinte, vreau și eu să-mi exprim regretul pentru pierderile de vieți omenești și să le transmit celor bolnavi însănătoșire grabnică. Avem foarte multe lucruri de clarificat aici. Trebuie să stabilim sursa și cauza epidemiei, însă trebuie să identificăm totodată sursa și cauza informațiilor false despre epidemie, care au fost răspândite în Europa și în toată lumea - informații false și nocive care au făcut atât de mult rău. Trebuie să analizăm cu mare atenție cauzele epidemiei și, în special, să acordăm atenție creșterii animalelor la nivel industrial, unde sunt utilizate antibiotice la scară uriașă. Sunt de acord cu cei care tocmai au vorbit despre acest lucru. Dacă se utilizează antibiotice la scară atât de mare, nu este deloc de mirare că apar tulpini de bacterii care nu răspund la antibiotice. În opinia mea, agricultura intensivă care presupune utilizarea de antibiotice ar trebui mult restricționată în Uniunea Europeană și poate chiar stopată, iar prejudiciile aduse ar trebui reparate de către cei care le-au cauzat.

  Martin Häusling (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, EHEC nu este o problemă nouă, dar este clar că Europa nu este suficient de pregătită pentru o criză precum aceasta. A durat prea mult până să se emită orientări precise. Trei săptămâni este, într-adevăr, prea mult.

Protecția consumatorilor, suntem de acord cu toții, trebuie să aibă întotdeauna prioritate absolută în fața intereselor financiare. Cu toate acestea, trebuie să fie foarte clar cine emite o avertizare și când, cine urmează să își asume răspunderea pentru aceste avertizări și când trebuie să se implice Comisia Europeană. În Germania, responsabilitatea este împărțită între 16 state federale și două ministere, o responsabilitate mult prea fragmentată pentru o criză europeană. Europa trebuie să se implice aici într-un stadiu incipient. Consider că nu am tras învățămintele corecte din crizele anilor 1990. Acest lucru trebuie rectificat acum, de urgență.

Atunci când este vorba de alimente, avem nevoie de transparență și de o trasabilitate clară în ceea ce privește producția. Avem nevoie de o etichetare clară a țării de origine. Avem însă nevoie și de o forță de reacție europeană care să coordoneze activitățile științifice și medicale și care să stabilească planuri de control.

(Aplauze)

  João Ferreira (GUE/NGL). – (PT) Dle președinte, având în vedere multitudinea de rapoarte contradictorii cu privire la originea acestei epidemii, ar fi cazul să clarificăm câteva aspecte. În primul rând, aș dori să subliniez că după mai mult de 15 zile de la raportarea primelor cazuri și mai mult de o lună de la primele contaminări, sistemele europene de alertă rapidă și de reacție încă nu au fost capabile să identifice cauza reală a contaminării, ceea ce a cauzat multe prejudicii, după cum s-a menționat deja aici. În al doilea rând, este important să nu pierdem din vedere faptul că vorbim de un caz grav, dar nu izolat, de deficiență în ceea ce privește siguranța alimentară în UE. Doresc să vă reamintesc recenta dezbatere pe care am avut-o aici în legătură cu problema dioxinelor.

Aceste cazuri nu se pot disocia de politica agricolă comună (PAC), care promovează modele de producție intensivă, orientată înspre export, în loc să încurajeze, așa cum ar fi necesar, producția locală și consumul local, care ar putea asigura o trasabilitate mai eficientă și, în consecință, o mai mare calitate și siguranță alimentară.

În fine, este important ca producătorii europeni să fie despăgubiți pentru prejudiciile suferite, dar nu numai cei aflați în zona geografică în care a izbucnit epidemia. PAC este o politică comună, de aceea, acest lucru ar trebui să se realizeze mai curând prin măsuri comunitare decât naționale, având în vedere inegalitățile evidente pe care această situație le-ar crea.

  Nick Griffin (NI). – Dle președinte, mai întâi au fost castraveții, ieri germenii de fasole. Astăzi, nu mai sunt germenii de fasole. Adevărul este că experții chiar nu știu, însă ori de câte ori se fac astfel de afirmații, ele distrug sursele de venit și economia țărilor. Ceea ce știm este că această epidemie are ceva foarte bizar. Este o combinație ciudată de tulpini și ADN în acest virus, care afectează grupuri neobișnuite de persoane într-un mod care nu este asociat în mod normal cu epidemiile de E coli. Virusul a lovit deja mult prea multe persoane și în mult prea multe locuri decât o epidemie normală și, spre deosebire de epidemiile obișnuite, nu a putut fi depistat rapid la unul sau doi furnizori alimentari.

Având în vedere toți acești factori inexplicabili și faptul că în mai multe țări - printre care Marea Britanie, SUA, Irak și Israel - s-a raportat realizarea de experimente cu E coli manipulat genetic utilizat ca armă biologică, n-ar trebui să ne întrebăm serios dacă nu cumva această epidemie nu este, de fapt, un caz de terorism biologic sau probabil un test realizat în acest scop?

  Françoise Grossetête (PPE). – (FR) Dle președinte, situația este gravă, foarte gravă chiar, deoarece această epidemie de EHEC este un mister total. Îmi imaginez angoasa celor care s-au îmbolnăvit și nu putem decât să deplângem decesele care au survenit.

Toată această situație trebuie să ne oblige la o abordare foarte riguroasă a problemelor de sănătate publică europeană și să ne facă să înțelegem că este esențial să lucrăm cu cercetătorii și cu industria farmaceutică pentru a răspunde eficace la astfel de situații și pentru a ne înzestra cu mijloacele necesare.

Bacteria costă așadar vieți, multe vieți. De asemenea, ea îi costă scump pe agricultorii noștri și zdruncină periculos încrederea consumatorului în produsele agricole și în industria agroalimentară, sectoare care, fără îndoială, sunt totuși cele mai sigure și cele mai controlate din lume.

După castravete, roșie, salată și soia, care va fi următoarea victimă a acestei psihoze sanitare? Consecințele economice pentru agricultori sunt grave. Or, sistemul de alertă a funcționat foarte bine. Problema este că Comisia Europeană nu are nici mijloacele, nici posibilitatea de a verifica veridicitatea informațiilor date de un stat membru.

Astăzi, bacteriile circulă mai rapid decât în trecut. Va trebui să tragem învățăminte, în termeni de comunicare, din modul în care a fost gestionată această criză sanitară. Un feedback va trebui dat. Va trebui, fără îndoială, să se prevadă controale suplimentare înainte de a putea lua ca bune concluziile unei agenții sanitare naționale sau regionale.

În fine, această criză justifică în totalitate necesitatea îmbunătățirii trasabilității produselor alimentare. Obligația de a menționa țara de origine sau locul de proveniență nu se aplică, din păcate, decât în cazuri limită. Această obligație ar trebui extinsă la un număr mai mare de produse alimentare. În cazul unei crize sanitare, aceasta ar permite o identificare mai rapidă a surselor de contaminare și o avertizare mai promptă a consumatorilor în cauză.

  Jo Leinen (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, agricultorii pot fi despăgubiți, însă viețile omenești nu pot fi recuperate. Firește, compasiunea noastră se îndreaptă înspre toți cei care au murit sau care zac pe un pat de spital. Această situație este dramatică și inacceptabilă. Este inacceptabil ca după trei săptămâni de la izbucnirea crizei să nu știm exact de unde a provenit agentul patogen care a cauzat criza. Acest lucru chiar nu ar trebui să se întâmple în Europa.

Din toate acestea va trebui să învățăm niște lecții. Mai întâi, trebuie să găsim sursa și să verificăm dacă există încă practici inadecvate în sectorul de producție sau în lanțul de aprovizionare cu alimente. Dispunem de o legislație care este în vigoare de 20 de ani, iar standardele și codurile de practică din Uniunea Europeană sunt destul de stricte, însă este clar că suntem totuși vulnerabili atunci când vine vorba de produse alimentare. Se pare că există încă lacune și deficiențe și trebuie să tragem încă o dată învățăminte.

De asemenea, cred că comunicarea pe această temă a fost haotică. Informațiile despre această situație nu sunt comunicate bine sau corect. Avem în mod clar nevoie de mai multă Europă. Acest lucru a fost spus deja aici de către alți deputați. Atunci când o autoritate regională sau națională emite o avertizare pentru întreaga Europă, rezultatul poate fi dezastruos. În opinia mea, Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB) a făcut o treabă bună, din câte pot să văd, însă avem nevoie de o obligație mai bună și mai modernă în materie de raportare pentru a determina cauzele, precum și de un sistem mai eficient de informare a publicului larg.

  Antonyia Parvanova (ALDE). – Dle președinte, autoritățile germane și europene încă încearcă să identifice sursa epidemiei de E coli. Nu avem nici până astăzi dovezi concrete privind cauza acestei contaminări și trebuie avute în vedere toate scenariile, inclusiv o posibilă neglijență sau introducerea involuntară a bacteriei în lanțul alimentar. Cum au fost de fapt create bacteriile este o altă discuție; sunt necesare urgent cercetări și rezultate. Aș dori totuși să vorbesc în mod special despre modul în care au fost comunicate recentele evenimente publicului larg de către autoritățile germane și europene, cu consecințele grave pe care le știm pentru sectorul fructelor și legumelor, nu numai în Spania, ci în întreaga noastră Uniune.

Nu este prima dată când avem o problemă legată de siguranța alimentară în Germania. Propun Comisiei să ajute autoritățile germane pentru a spori trasabilitatea și controlul procedurilor germane și ar trebui luate măsuri similare în ceea ce privește procedurile din alte state membre.

Pentru a păstra încrederea consumatorilor, este nevoie de transparență. Toate informațiile ar trebui puse la dispoziție, însă modul în care se comunică acestea nu trebuie să multiplice semnalele de alarmă sau să genereze panică în rândul consumatorilor atunci când nu există încă dovezi. Îngăduiți-mi să subliniez aici responsabilitatea mijloacelor de informare.

  Marina Yannakoudakis (ECR). – Dle președinte, zvonurile pot fi periculoase. Această epidemie a apărut în Germania sau în vreun alt stat membru? Zvonurile pot fi distructive și pot chiar să contribuie la răspândirea epidemiei. Există încă multe întrebări rămase fără răspuns. Singurul lucru sigur este că majoritatea statelor membre au raportat cazuri de infecție cu această bacterie. Până la această dată, avem 22 de decese în UE.

Această epidemie demonstrează importanța cooperării transfrontaliere în domeniul sănătății preventive și implică, de asemenea, importanța de a avea o agenție europeană cum ar fi Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB), pentru a monitoriza, a informa și colabora cu statele membre. Suntem relativ norocoși că în Regatul Unit nu s-au raportat decât trei cazuri, dar asta este situația astăzi: mâine, lucrurile s-ar putea schimba, motiv pentru care trebuie să fim vigilenți. Pe lângă găsirea cauzei epidemiei, trebuie să informăm publicul și, astfel, să îl protejăm. CEPCB publică actualizări zilnice.

Prin cooperare, putem controla această epidemie. Dacă cetățenii noștri sunt informați, au mai multe șanse să evite contaminarea. Mai presus de toate, trebuie să fim calmi și măsurați în reacția noastră.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle președinte, pentru a doua oară în șase luni, Europa se confruntă cu o criză alimentară care a provocat probleme grave de sănătate pentru mulți oameni și chiar pierderi de vieți în rândul semenilor noștri. Ceva nu este în regulă, dle comisar.

În ianuarie, a fost problema dioxinelor, în Germania. Acum avem probleme cu bacteriile, tot în Germania. Primul caz a fost ținut în secret, deși era cunoscut de luni de zile. În cel de-al doilea caz, s-a dat vina pe castraveții din Spania, pentru că era mult mai convenabil.

Este o problemă de recunoaștere, de trasabilitate și de controale inadecvate la nivelul UE. În primul caz, în ianuarie, dl Dalli ne-a spus, vorbind despre dioxine, că se vor lua toate măsurile necesare pentru a garanta o înăsprire a legislației privind sistemul de control alimentar. Deunăzi, spuneați că aceasta nu este o problemă de recunoaștere, ci o cu totul altă problemă. Poziția Comisiei se caracterizează prin confuzie, mușamalizare și panică și, drept urmare, plângem acum viețile pierdute, cazurile de îmbolnăviri și consecințele asupra producției agricole.

  Elisabetta Gardini (PPE). – (IT) Dle președinte, situația pe care o discutăm este foarte gravă, însă cred că - în unele cazuri - încă mai confundăm unele lucruri, pe mai multe planuri.

În mod evident, viețile pierdute nu pot fi puse pe același plan cu problemele economice; nu asta facem noi acum. Aș dori să subliniez totuși că nu prin identificarea cauzelor - care apoi se dovedesc a nu fi cauzele - vom rezolva problema.

Dacă se comite o crimă și apoi se trimite la închisoare o persoană nevinovată, acest lucru nu aduce alinare sau dreptate pentru crima comisă. Și totuși, facem tocmai acest lucru: într-o situație extrem de gravă, cu o criză a sănătății publice și a siguranței alimentare, arătăm cu degetul înspre oameni care se dovedesc a nu fi vinovați, creând astfel alte victime.

Cultivatorii spanioli au ieșit deja pe străzi, iar astăzi, în aproximativ 40 de minute, și cultivatorii din Italia vor demonstra pe străzile din Milano și în provincia Latina, oferind consumatorilor castraveți și alte fructe și legume proaspete, pentru a demonstra că sunt alimente sănătoase, importante pentru o dietă sănătoasă și echilibrată. Nu dorim să dăm încă o lovitură consumatorilor germani privându-i de produse absolut esențiale pentru sănătatea și regimul lor alimentar.

Aș dori, de asemenea, să amintesc câteva date care ar trebui să dea autorităților responsabile, în special, motiv serios de reflecție atunci când lansează anumite informații care seamănă panică și temeri. Datele furnizate de Eurobarometru și culese de Coldiretti în Italia arată că, într-o situație de urgență alimentară, 43 % dintre italieni, de exemplu, evită pentru o anumită perioadă de timp alimentele despre care au auzit vorbindu-se, în timp ce 13 % le elimină definitiv din alimentația lor. Să încercăm, așadar, să ținem seama de ceea ce spunem și cum influențăm obiceiurile alimentare ale populației.

Aș dori deci să întreb Comisia dacă n-ar fi cazul să activeze clauza de urgență europeană și să creeze premisele unei discuții privind compensațiile financiare.

  Dagmar Roth-Behrendt (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Dalli, dvs. și colegii dvs. de la Direcția Generală Sănătate și Consumatori ați procedat corect întru totul. Nu același lucru se poate spune despre autoritățile germane. Putem spune cel puțin că a fost un haos în materie de comunicare, și o spun cu blândețe. Faptul că ministrul sănătății din Germania a considerat ieri că nu este necesar să fie prezent la un Consiliu pentru sănătate desfășurat la Luxemburg, unde principalul subiect pe ordinea de zi era criza gravă a contaminării demonstrează că nu are absolut nicio idee despre ce înseamnă cu adevărat Europa și că este un ignorant, că nu recunoaște problemele, sau că este încă ocupat cu crizele politice interne din sânul partidului.

(Aplauze)

Ba mai mult, trebuie să observ - și a spus-o și dl Dalli - că autoritățile germane au hotărât că pot renunța la experții europeni, considerând - prin denigrare și aroganță - că nu au nevoie de aceștia. În plus, faptul că au fost necesare trei zile pentru ca acești experți să ajungă în Germania a iscat un scandal pe care trebuie să îl sancționăm în această adunare. În același timp însă, mai trebuie să spunem că este de datoria noastră, a Uniunii Europene, să avertizăm consumatorii atunci când există pe piață un aliment periculos.

V-o spun foarte clar - dacă este vorba de un castravete sau o salată în care există bacterii periculoase care nu sunt letale, aceasta poate fi un lucru bun, însă pentru mine nu este suficient pentru a justifica compensațiile. Castraveții din Spania și din alte țări chiar erau contaminați cu bacteria EHEC. Însă nu erau contaminați cu bacteria care a generat această epidemie, iar aflarea acestui lucru a durat ceva timp.

Dar nu acest lucru este cel mai important pentru mine. Cei dintre dvs. care înțeleg Uniunea Europeană și care cunosc sistemul de alertă rapidă știu și cum funcționează acesta. După cum știți, în cadrul sistemului de alertă rapidă, trebuie să se menționeze produsul, dar și numele producătorului. Acest lucru este prevăzut în legislație. Pentru mine, chestiunea importantă este ce se va întâmpla în viitor. Trebuie să ne gândim dacă, pe viitor, se va putea utiliza în continuare îngrășământul lichid. Vor mai putea exista metode de producție care sunt inacceptabile? Cine, din Uniunea Europeană, monitorizează de fapt ce, când și cu ce rezultate se confirmă prin documente acest lucru și cine poartă răspunderea în această privință?

(Aplauze)

  George Lyon (ALDE). – Dle președinte, aceasta este o criză reală. 23 de oameni au murit, peste 2 000 s-au îmbolnăvit, piețele de legume freamătă, cu prețurile la pământ, și se estimează că producătorii pierd 300 de milioane de euro în fiecare zi. Relațiile dintre Germania și Spania sunt încordate, ca să nu spun altfel și, după trei săptămâni de la începerea crizei, încă nu știm de unde a provenit sursa acestei contaminări.

Dle comisar Dalli, vreau asigurări din partea dvs. astăzi că se depun absolut toate eforturile pentru a depista sursa acestei epidemii de E coli, deoarece, până nu găsim sursa, nu putem începe procesul restabilirii încrederii consumatorilor. În al doilea rând, vreau să aud de la dvs. ce acțiuni intenționați să întreprindeți de îndată ce vom depăși această criză, pentru a stabiliza piața și a restabili încrederea consumatorilor.

În al treilea rând, trebuie să ne spuneți ce intenționează să facă Comisia pentru a despăgubi agricultorii care, fără să aibă nicio vină, și-au văzut piețele distruse și sunt în imposibilitatea de a-și vinde produsele. În al patrulea rând, vreau o asigurare din partea Comisiei că se va efectua o anchetă independentă și transparentă, care să stabilească circumstanțele a ceea ce nu a mers bine. Numai atunci când vom avea toate datele vom putea acționa în vederea remedierii lacunelor din legislația privind siguranța alimentară.

  Elisabeth Köstinger (PPE). – (DE) Dle președinte, dle comisar, dimensiunea sanitară a crizei generate de această epidemie a bacteriei EHEC este absolut tragică. Situația este gravă. Este imperios necesar să obținem ajutor pentru cei afectați și să luăm toate măsurile necesare pentru a împiedica extinderea acestei epidemii. Toate resursele necesare trebuie puse la dispoziția centrelor de cercetare și spitalelor.

Încă de la apariția agentului patogen, acțiunea rapidă a fost la ordinea zilei. Cu toate acestea, gestionarea uniformă și paneuropeană a crizei printr-o abordare comună a fost lipsită de profesionalism. În căutarea sursei de contaminare și localizarea agentului patogen s-a recurs la acuzații premature în stânga și-n dreapta, iar aceste dispute au generat titluri pesimiste în presă și o neîncredere totală din partea consumatorilor.

Pentru producătorii afectați, toate acestea au generat pierderi dramatice de venituri, care au amenințat chiar supraviețuirea acestora. Produse nevinovate, de proveniență regională nu se mai vând nici ele. Numai în Austria, vânzările de legume proaspete au scăzut cu 75 %. Legumicultorii se confruntă cu aceste pierderi de venituri tocmai în plin sezon de recoltă. Modul necoordonat prin care consumatorii au primit informații în cursul acestui eveniment ridică încă o dată problema necesității marcajului de origine universal și intersectorial și a unei monitorizări eficace a respectării principiului „marcat și verificat la sursă”.

Consumatorii au dreptul să știe de unde provin produsele. Acest lucru se aplică în egală măsură pentru rafturi, pentru restaurante și servicii de catering.

Toate autoritățile trebuie acum să elimine prejudecățile împotriva legumelor proaspete, să revigoreze vânzările de legume proaspete și să dea un nou impuls comerțului cu țările terțe. Situația EHEC a aruncat cultivatorii locali de legume într-o criză existențială, absolut din senin și fără ca aceștia să aibă vreo vină. Comisia trebuie să facă posibilă compensarea pierderilor, fie prin intermediul unui fond agricol european, al fondului european de criză sau prin măsuri de promovare a vânzărilor.

Dl Liese are perfectă dreptate când spune că viața umană este de neînlocuit și că orice moarte este prea mult. De asemenea însă, este absolut de datoria noastră să nu-i abandonăm pe producători, atunci când aceștia nu au nicio vină pentru situația în care se află și care amenință însăși supraviețuirea lor.

  Iratxe García Pérez (S&D). – (ES) Dle președinte, dle comisar, cu toții ne dorim un sfârșit cât mai rapid al crizei alimentare germane. Nu trebuie să uităm victimele și sper că, odată remediate erorile inițiale, vom putea identifica sursa infecției, pentru liniștea tuturor.

Totuși, pe lângă aspectul sanitar al acestei crize, trebuie să menționez consecințele economice. Sectorul horticol spaniol a estimat pierderile economice cauzate de erorile fatale în materie de comunicare - despre care acum știm - la 200 de milioane de euro pe săptămână. Doresc să evidențiez atitudinea responsabilă demonstrată de acest sector și cooperarea sa totală cu autoritățile din țara mea.

Dle comisar, trasabilitatea până la origine a funcționat, dar cât de mult timp s-a irosit prin orientarea atenției înspre origine, punându-se accentul pe producția agricolă și scoțând din ecuație alte forme de contaminare, cum ar fi manipularea și distribuția la destinație? De ce a transmis mai departe Comisia informațiile pripite venite din Germania?

A fost o lipsă de comunicare, dle comisar, iar închiderea unilaterală a frontierelor pentru produsele din Spania este dovada incapacității de a monitoriza criza în cadrul Uniunii Europene.

Solicit Comisiei să activeze imediat toate mecanismele necesare pentru a compensa prejudiciile aduse sectorului spaniol și european, atât în plan financiar cât și sub aspectul percepției consumatorilor. Pe termen lung însă, rămâne de văzut ce alte măsuri vor fi adoptate în această privință.

Acuzații nefondate, improvizații, lipsa comunicării, pierderi de milioane, atacuri la adresa onestității și credibilității unui sector: nu sunt oare motive suficiente pentru a întreba cine își asumă răspunderea?

  Mairead McGuinness (PPE). – Dle președinte, doresc să mulțumesc dlui Dalli pentru observațiile sale măsurate de la începutul dezbaterii. Au existat unele observații mai puțin măsurate în această cameră, având în vedere impactul asupra vieților omenești, la care se adaugă, firește, impactul asupra producătorilor și încrederii consumatorului. Este o criză alimentară dintre cele mai grave, iar dl Dalli a recunoscut-o. Știm că ea este regionalizată într-o anumită parte a Uniunii Europene, dar nu este o problemă doar a Germaniei; este o problemă a Uniunii Europene.

Sistemul necesar pentru a găsi cauza și a atenua consecințele există, dar mă tem că nu toate componentele sistemului au fost puse corect în funcțiune și am unele îndoieli în legătură cu sincronizarea. Înțeleg că alerta rapidă a fost emisă la 22 mai 2011: sunt contrariată de faptul că experții europeni au ajuns în Germania abia duminică, 5 iunie. De ce s-a scurs acest timp incredibil de mare? Cred că acest aspect trebuie analizat.

Conform articolului 55 din Regulamentul 178/2002, avem posibilitatea de a crea o celulă de criză. Toți cei care au vorbit au spus că este o criză, iar dl Dalli recunoaște acest lucru. Este o criză care capătă amploare în loc să scadă și aș spune că a sosit momentul ca UE să invoce acest regulament și să creeze o astfel de celulă de criză.

Aspectul cel mai supărător a fost practic nominalizarea și condamnarea publică a legumelor, iar apoi absolvirea lor de orice vină. Acest fapt a zdruncinat încrederea consumatorilor nu numai în fructe și legume proaspete, ci și în sistemul nostru de siguranță alimentară și control. Dle comisar Dalii, văd că aprobați acest lucru, ceea ce mă bucură, însă cred că acum este momentul potrivit pentru crearea celulei de criză și aș dori să comentați pe marginea acestui aspect în observațiile dvs. finale.

  Ulrike Rodust (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, provin din regiunea Europei unde epidemia agentului patogen EHEC a atins nivelurile cele mai alarmante. Această bacterie agresivă pare de neoprit. De la mijlocul lunii mai și până ieri la prânz, au fost infectate 1 733 de persoane, iar 23 de pacienți au avut o moarte chinuitoare. Situația din clinici este extrem de delicată. Paturile de la terapie intensivă sunt tot mai puține și este nevoie urgentă de plasmă de sânge. Nu se întrevede un sfârșit. Populația din zona în care locuiesc se teme că vor apărea cazuri noi.

Pentru mine, este o chestiune de curaj și de simț de răspundere să se emită avertizări pentru orice potențial purtător al acestei bacterii. Mai multe produse alimentare au fost supuse analizelor, însă bacteria nu a fost găsită. Ceea ce înțeleg eu prin produse alimentare de calitate ridicată este că acestea sunt sănătoase și introduse pe piață sub rezerva monitorizării. Presupun că s-au făcut erori evidente în această privință și, încă o dată, constatăm că există lacune. Totuși, în situația de față, să afirmi că se cunoaște cauza fără a avea în spate analize de laborator bine fundamentate, este cât se poate de neglijent. În toată această panică de înțeles, nu trebuie sub nicio formă să existe o „vânătoare de vrăjitoare”, care ar pune la zid foarte mulți agricultori harnici de pe întreg cuprinsul Europei. Trebuie așadar să fie clar pentru toată lumea că noi, Uniunea Europeană, trebuie să arătăm solidaritate unul față de celălalt și să fim pregătiți să oferim asistență reciprocă în caz de urgență. Cu alte cuvinte, toți experții din domeniul medical trebuie să se așeze la masa discuțiilor, iar asistența financiară trebuie acordată celor care, fără să aibă vreo vină, se află în pragul dezastrului financiar.

  Pilar Ayuso (PPE). – (ES) Dle președinte, în primul rând, doresc să transmit condoleanțe familiilor celor care au murit din cauza acestei epidemii.

Dle comisar, informarea publicului asupra riscurilor pentru sănătate este o sarcină dificilă și delicată și trebuie să fie perfect documentată și verificată. Nu este vorba de a găsi vinovați, însă cu această ocazie s-au comis erori importante, începând cu afirmațiile precipitate și nesăbuite ale unui responsabil politic regional, recent numit în funcție, care a declanșat o alarmă socială și o criză economică foarte gravă și ireparabilă.

Se pare că nici Comisia nu a coordonat criza foarte bine. Mă întreb când s-a produs primul caz și dacă a fost respectat articolul 3 din regulamentul privind sistemul de alertă rapidă - care cere statelor membre să notifice imediat riscul, în termen de 48 de ore - și, de asemenea, dacă a fost respectat articolul 8 din același regulament - care obligă Comisia să verifice dacă informațiile sunt complete, adevărate și lizibile si dacă au un temei juridic adecvat.

Ceea ce este sigur este că au ieșit la lumină gravele carențe ale acestui regulament și că este necesară o revizuire a actualului cadru juridic pentru a defini cu precizie, printre altele, procedurile de gestionare a crizei utilizate de autoritățile competente, pentru a atribui erorile și omisiunile agentului responsabil din lanțul alimentar (și, în acest scop, există trasabilitate), pentru a evita ca protejarea sănătății să ascundă barierele comerciale și pentru a arbitra procedurile de compensare a prejudiciilor aduse comerțului și a pierderilor de profit.

Dle comisar, nici castraveții, nici soia, nu sunt cauza. După cum a spus dl Liese, cauza este agentul patogen. Cauza este serotipul O104:H4 al bacteriei Escherichia coli, care este deja descris în toată literatura științifică și este asociat produselor din carne.

În orice caz însă, dle comisar, trebuie să îi lăsăm pe oamenii de știință să-și facă treaba: să investigheze întregul sistem de trasabilitate, în tot lanțul alimentar, inclusiv manipularea și distribuția de alimente.

  Andrés Perelló Rodríguez (S&D). – (ES) Dle președinte, dle comisar, nimic din ceea ce facem noi aici sau în Uniunea Europeană nu va reda viața celor decedați, dar sper că ceea ce se face va preveni alte decese și va opri șirul de oameni care s-au îmbolnăvit sau care suferă fără să fi făcut nimic pentru a cauza această problemă.

Firește, nu știm cauzele, însă știm unele lucruri pe care trebuie să le spunem răspicat: acțiunea politică s-a caracterizat prin neglijență, la fel și Guvernul federal german; nu se poate să acționeze ca și cum Hamburg ar fi un oraș-stat sau un alt continent.

Dacă dna Merkel și ministrul sănătății ar fi tradus aroganța cu care s-au adresat frecvent altor state în sârguință și eficacitate, unele lucruri survenite nu s-ar fi întâmplat. Această neglijență a avut consecințe regretabile pentru un stat, Spania, și pentru cel mai important sector al său, agricultura. Ea a ruinat mii de oameni și mici întreprinderi și a discreditat economia o lungă perioadă de timp.

Vă cer să mergeți astăzi în Consiliu și să solicitați despăgubirea integrală a celor afectați, căci viețile celor care au murit nu le putem cere înapoi. Și mai solicit revizuirea sistemelor de control. Iar dnei Merkel să-și asume răspunderea. Și îi cer mai puțină aroganță și mai multă sârguință. Și să fie trasă la răspundere pentru prejudiciile pe care le-a cauzat. Nu poate să ignore faptul că Hamburg se află în țara sa. Nu își poate ignora responsabilitățile. Nu poate da vina pe un singur stat federal când ea însăși ar trebui trasă la răspundere pentru daunele provocate.

Puțin mai multă modestie, puțin mai multă gestionare eficientă și mai puțin conservatorism ar fi fost pași importanți în a garanta că această criză nu îi scapă din mână și că Spania și alți agricultori din sud nu sunt obligați să sufere consecințele sale dureroase.

Revizuirea procedurilor de control, revizuirea sistemelor de avertizare și apelul la responsabilitate, dle comisar, tocmai asta vă cere Spania dvs., Consiliului și Germaniei.

  Esther de Lange (PPE). – (NL) Dle președinte, doresc să mulțumesc dlui comisar pentru prezența sa aici, deși aș prefera să fie în altă parte, într-un avion cu destinația Rusia, de exemplu, pentru a apăra cauza la cel mai înalt nivel posibil, pentru ca interdicția introdusă acum de Rusia să fie retrasă deoarece este total exagerată. Mulțumesc dlui comisar pentru bunăvoința sa de a comunica cu noi în această etapă, însă comunicarea de până acum, inclusiv cu Comisia, a fost un fiasco rușinos. Au trecut multe zile de la izbucnirea crizei până ce Comisia a ținut o conferință de presă. Răul se produsese deja până la acel moment, iar în presă circulau acum cele mai absurde povești imaginabile. Comisarul a vorbit despre o posibilă sursă ca fiind castraveții din Olanda, deși peste 200 de teste arătaseră deja cu câteva zile mai devreme că nu era așa.

Sunt de acord cu dvs. că partea tehnică a poveștii a funcționat. Alerta rapidă, localizarea și urmărirea au funcționat toate. Mai este însă și componenta de comunicare, care a fost deplorabilă, în primul rând în Germania, firește, cu multitudinea de institute, autorități și chiar ministere, care au transmis, toate, semnale diferite. Un ministru al agriculturii a făcut o observație nesăbuită spunând că oamenii „ar trebui să nu mai mănânce deloc produse crude”, chiar dacă nu avea nicio autoritate în domeniu. Presupun că veți avea o discuție cu autoritățile germane pe această temă, deoarece este necesară o investigare fundamentală a modului în care totul a putut fi tratat cu atâta neglijență.

De asemenea, sper că veți dezbate în curând cazul împreună cu miniștrii agriculturii pentru un fond de urgență, care urmează să fie asigurat din excedentul încă disponibil în bugetul pentru agricultură. Așa cum am procedat cu produsele lactate atunci când a izbucnit o criză acută în acest sector, suntem nevoiți, și acum, să recurgem la acel excedent. Numai în țara mea, acest sector înregistrează pierderi ce se ridică la 80 de milioane de euro pe săptămână, deși sursa epidemiei este în altă parte, iar rezultatul este că întreprinderi prospere se află acum în pragul colapsului. Intenția Uniunii Europene nu poate fi aceasta. Sper că veți lua cu dvs. acest semnal puternic din partea Parlamentului și-l veți transmite Consiliului miniștrilor agriculturii.

  Anna Záborská (PPE). – (SK) Dle președinte, dle comisar, salut această dezbatere. Analizăm această problemă din diferite unghiuri și căutăm sursa contaminării, identitatea agentului patogen și posibilitatea unui remediu. Aștept acum să văd ce companie farmaceutică va ieși să spună că are un tratament pentru această boală, creând astfel o altă isterie.

În opinia mea, domeniul în care trebuie aduse cele mai multe îmbunătățiri este sensibilizarea publicului. Cred că este inadecvat și iresponsabil să informăm cetățenii într-o zi anume despre un aliment pe care nu ar trebui să-l cumpere sau care arată suspect.

Este nevoie să informăm cetățenii în legătură cu ce ar trebui să facă în viața lor de zi cu zi și ar trebui să se organizeze o campanie aici, atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivel de stat membru. Dacă oamenii respectă regulile esențiale de igienă și dacă își mențin igiena personală, prin spălarea sau fierberea alimentelor, toate acestea ar fi de ajuns pentru a se proteja de această infecție. Această campanie nu presupune eforturi mari, însă cred că aici au fost și vor mai fi epidemii și diferite boli și că nimic nu i-a protejat mai mult pe oameni decât propriul lor comportament.

Cred cu fermitate că o astfel de campanie ar contribui la prevenirea bolilor, dar ar veni și în ajutorul legumicultorilor.

  Czesław Adam Siekierski (PPE). – (PL) Dle președinte, este important că discutăm astăzi subiectul legat de amenințarea la adresa pacienților, producătorilor de alimente și consumatorilor, cauzată de apariția unei tulpini periculoase de bacterie, a cărei sursă nu putem încă să o identificăm. Spunem că avem un sistem eficient de monitorizare a calității alimentelor și de menținere a unor standarde înalte. Cu toate acestea, continuă să survină situații dificile, precum cea din prezent. De aceea, este esențial să se revizuiască și să se perfecționeze sistemul de supraveghere și monitorizare. Trebuie să fim pregătiți pentru situații care sunt și mai periculoase. Nu trebuie să difuzăm informații despre surse de contaminare dacă informațiile nu sunt de încredere. Acest lucru încetinește procesul de localizare a sursei și cauzează prejudicii morale serioase și daune economice uriașe.

Ne exprimăm compasiunea pentru familiile victimelor și pentru cei care s-au îmbolnăvit, dar să nu uităm să acordăm compensații agricultorilor din mai multe țări, care au suferit pierderi. Vorbim despre viitorul politicii agricole comune și despre chestiuni de securitate în domeniul accesului la alimente și al calității alimentelor. Poate că această situație dificilă ne va convinge cât de important este acest domeniu de probleme, deoarece este un domeniu care vizează nu numai ce mănâncă cetățenii noștri, ci și starea lor de sănătate.

  Josefa Andrés Barea (S&D). – (ES) Dle președinte, ne confruntăm cu o problemă de sănătate publică – o epidemie, potrivit dlui comisar – în care se caută vinovații, nu cauza.

Sistemul nu a funcționat: avem 22 de morți, 1 600 de persoane afectate și, după trei săptămâni, încă nu știm cauza și, aplicând principiul precauției fără o bază științifică - repet, fără o bază științifică - Spania este cea trasă la răspundere.

Doamnelor și domnilor, castraveții din Spania nu erau contaminați. Nu erau contaminați! O repet deoarece s-au auzit aici unele versiuni contrare. Mai mult, ca să vedeți impactul pe care l-au avut aceste cuvinte: 300 000 de locuri de muncă ar putea fi afectate; o pierdere a încrederii.

O epidemie nu cunoaște frontiere. Repet, dle comisar: nu cunoaște frontiere!

Facem apel la responsabilitate pentru ceea ce nu s-a făcut, pentru ceea ce avem de făcut imediat, deoarece există riscul unei noi contaminări în Germania în acest moment - unde se înregistrează cel mai mare număr de persoane afectate - dar nu Spania este de vină. Cerem compensații.

  Isabelle Durant (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, după cum ați spus, problema nu este una locală, chiar dacă a fost localizată. Vă invit să o spuneți clar și răspicat, deoarece avem nevoie la modul foarte serios de mai multe instrumente de mai o mai bună coordonare europeană pe această temă.

Mesajul a fost extrem de confuz și încărcat de consecințe, inclusiv pentru producătorii spanioli, dar nu numai pentru ei, căci nu au fost singurii afectați. Acest aspect a fost explicat deja în mai multe rânduri.

Găsirea unui echilibru între o avertizare rapidă, pe de o parte, și transparență, pe de altă parte, este, într-adevăr, dificilă. Însă precauția și principiul precauției nu înseamnă că ar trebui să comunicăm informații la întâmplare și prea rapid. Lucrurile trebuie așadar puse la punct, iar cei care sunt responsabili pentru o comunicare precoce trebuie să și plătească daunele. Despre asta veți discuta în această după-amiază. Acest lucru este important, chiar dacă, firește, precum toți ceilalți, gândurile mele se îndreaptă, în primul rând, către victime. Totuși, agricultorii așteaptă compensațiile pe care le merită.

În rest, chestiunile legate de rezistența la antibiotice și de trasabilitate rămân chestiuni esențiale la care va trebui să lucrăm în continuare.

  Diane Dodds (NI). – Dle președinte, fiind vorba de 22 de persoane decedate în UE și peste 2 000 internate pentru tratament ca urmare a epidemiei prelungite de E coli în întreaga Europă, se cuvine ca Parlamentul să își reafirme compasiunea pentru cei și i-au pierdut pe cei dragi și să transmită gândurile noastre bune pentru însănătoșirea celorlalți.

Consumatorii cer alimente de bună calitate, sigure și cu origine cunoscută. Sursa acestei epidemii este încă necunoscută și căutarea răspunsurilor s-a realizat, pe alocuri, la întâmplare, toate acestea subminând rapid încrederea consumatorului. Din punct de vedere economic, agricultorii sunt cei care vor suferi în continuare - în timp ce alimentele pe care le produc sunt absolut sigure.

De asemenea, într-o astfel de situație, trebuie să îndemnăm la calm. Guvernele naționale s-au grăbit să caute vinovații. În trecut, Regatul Unit a avut de suferit din cauza unor astfel de comportamente panicarde, iar acest joc de culpabilizare speculativă trebuie să înceteze. Pot de asemenea să spun că acest Parlament are obiceiul de a se grăbi să introducă legislație. Înainte să facă acest lucru, trebuie să realizăm o analiză completă și detaliată a faptelor.

  Teresa Jiménez-Becerril Barrio (PPE). – (ES) Dle președinte, cel mai important lucru, și care ne aduce laolaltă astăzi aici, sunt victimele, căci nimeni nu ar trebui să se simtă atât de neprotejat pe cât ne simțim noi, consumatorii europeni, în acest moment. De asemenea, este nevoie de claritate și responsabilitate în ceea ce privește victimele.

Este responsabilitatea mea să denunț autoritățile germane care, în mod eronat și precipitat, au acuzat castraveții din Spania și, mai exact, cooperativele din Malaga și Almeria, care erau exploatații model și care nu-și vor reveni de pe urma acestor acuzații.

Mii de familii fără un loc de muncă se întreabă de ce - și așteaptă un răspuns - și, mai ales, vor să știe ce le rezervă viitorul, nu numai în Andaluzia, ci în toată Europa agricolă.

De aceea, și în speranța că experții vor găsi în curând soluția, cer ca astăzi, atunci când Comisia va vorbi în fața Consiliului, să solicite mijloace economice și morale imediate pentru toți producătorii din Andaluzia și din întreaga Europă, care ne privesc cu indignare, dar și cu speranță.

  Antonio Masip Hidalgo (S&D). – (ES) Dle președinte, în loc să pună pe primul plan investigarea și cooperarea europeană, autoritățile germane au calomniat și au prejudiciat producătorii de castraveți și nu numai. Și totuși, nimeni din Germania nu a demisionat sau nu a oferit reparații pentru daunele cauzate. Germania este cea care are o problemă serioasă de credibilitate. Atitudinea dnei Merkel față de țările din sud, în ceea ce privește agricultura și finanțele, este intolerabilă.

Cineva a spus că dna Merkel este un discipol al lui Adenauer și al lui Kohl. Nici pe departe: îi lipsește fibra morală.

  Bart Staes (Verts/ALE). – (NL) Dle președinte, dle comisar, în mod clar, va trebui să învățăm din greșelile făcute. A fost o problemă de coordonare în Germania – mai mulți deputați germani au spus acest lucru, atât din partea blocului guvernamental cât și a opoziției - cu cele două ministere federale, cu cele șaisprezece Länder și lipsa coordonării.

Trebuie să existe un sistem de monitorizare națională strictă și trebuie analizat modul în care acesta funcționează atât în Germania cât și, mai ales, în celelalte 26 de state membre. Pentru moment, arătăm cu degetul înspre Germania, dar poate că, în curând, vom arăta cu degetul înspre propriile noastre state membre. De aceea, trebuie să ne întrebăm dacă sistemele interne de monitorizare din toate statele membre sunt suficient de robuste. Sistemele europene existente - iar dna Roth Behrendt are absolută dreptate - funcționează. Există, probabil, o lipsă de coordonare. În orice caz, cu siguranță a fost o lipsă de comunicare. Aici ar trebui așadar se ne concentrăm toată atenția.

Aș dori să-l întreb pe dl comisar, întâi de toate, dacă va răspunde la întrebarea adresată de dl Leinen și de dna Roth-Behrendt, printre altele, dacă veți propune o soluție cu adevărat europeană. În al doilea rând, ne puteți spune ce veți face la Consiliul pentru agricultură și cum puteți aduce compensații acelor agricultori care au suferit prejudicii?

  Gabriel Mato Adrover (PPE). – (ES) Dle președinte, tocmai în situații de criză se dovedește eficacitatea instituțiilor și încrederea în acestea. În cazul de față, acestea au lăsat mult de dorit.

Comisia a spus clar că suspiciunile legate de castraveții din Spania nu au fost confirmate. Nu, dle comisar: ceea ce s-a confirmat este că suspiciunile au fost nefondate, iresponsabile și fără date obiective. Ceea ce s-a confirmat este că există 23 de morți și că sectorul horticol spaniol a suferit prejudicii enorme.

Ceea ce s-a confirmat, de asemenea, este că Comisia trebuie să facă ceea ce nu a făcut până acum, adică să acționeze cu convingere pe mai multe fronturi: să oprească epidemia, să evite ca suspiciunile nefondate să poarte o urmă de credibilitate, afectând grav un stat membru - în acest caz, Spania - luând măsurile necesare în acest scop, să repare de îndată prejudiciile suferite și să restituie mărcii spaniole imaginea sa asociată unor produse agroalimentare sigure și de înaltă calitate.

  Judith A. Merkies (S&D). – (NL) Dle președinte, dle comisar, ne aflăm în mijlocul unei crize și, adevărat vorbind, avem lucruri mai importante de făcut în acest moment decât să arătăm cu degetul și să culpabilizăm. Când ești în mijlocul unei crize, tot ce ar trebui să faci, înainte de toate, este să iei decizii și să soluționezi criza. Toate celelalte pot fi discutate mai târziu. Prioritatea principală este să găsim un tratament pentru pacienți, în cazul acestor bacterii rezistente la antibiotice, și să localizăm sursa epidemiei. În plus, trebuie mai presus de toate să comunicăm bine pentru a aborda cu prudență situația pacienților, a consumatorilor și a producătorilor, care trebuie informați și pentru care trebuie intervenit în mod corect.

Putem apoi să ne îndreptăm atenția înspre chestiunea legată de modul în care funcționează de fapt gestionarea crizei. Cu siguranță, aceasta nu va fi ultima criză. Cine este responsabil? Sunt implicate prea multe autorități, dar cineva trebuie să preia conducerea. Aceasta ar trebui să fie tema discuției de astăzi cu dvs. și cu Consiliul. Cum vor fi împărțite competențele în viitor și cine își va asuma responsabilitatea? Utilizarea antibioticelor este, într-adevăr, o problemă delicată, fie că este vorba de animale sau oameni. Există diferențe majore între statele membre. Nu în ultimul rând, trebuie să existe compensații pentru pagubele produse. Pe scurt, avem nevoie de claritate și determinare.

  Angelika Werthmann (NI). – (DE) Dle președinte, EHEC este cuvântul de pe buzele tuturor în săptămâna care s-a scurs. În primul rând, firește, compasiunea noastră se îndreaptă înspre victime. În interesul sănătății publice, autoritățile au obligația să le ofere informații. Bunăstarea populației trebuie să fie pe primul loc.

În Statele Unite, există un sistem de avertizare precoce în acest scop. Realitatea este că s-au înregistrat peste 2 000 de contaminări și peste 20 de morți. Oamenii trebuie să știe unde se află această bacterie. Ea a provenit de la castraveții din Spania, unde, sigur, nu ar fi trebuit să fie, căci o bacterie fecală nu are ce să caute într-un aliment.

Cât privește compensațiile economice, cei responsabili trebuie să plătească, în niciun caz ceilalți. În fine, aș dori să remarc absența Consiliului de la întreaga dezbatere pe această temă.

  Bogusław Sonik (PPE). – (PL) Dle președinte, vă mulțumesc foarte mult că mi-ați dat ocazia de a vorbi la o dezbatere atât de importantă. Cetățenii Uniunii Europene au nevoie ca instituțiile europene să fie eficiente în multe domenii, inclusiv în prevenirea răspândirii oricărui tip de boală în orice parte a Uniunii Europene, iar acest lucru este de înțeles. Cu toate acestea, mai presus de orice, agențiile responsabile cu prevenția și care lucrează în domeniul sănătății și siguranței alimentare ar trebui să dispună de modalități de prevenire a creării de panică. Aceste instituții ar trebui să fie complet independente de administrațiile statelor membre și chiar împuternicite să acționeze cu autoritatea executivă în situație de criză.

De data aceasta, nu am reușit să prevenim panica, rezultatul fiind pierderi de ordinul milioanelor. Agricultorii polonezi au fost și ei afectați. Prețul legumelor de pe piața poloneză a scăzut cu două treimi în cursul unei singure săptămâni. În fiecare zi, producătorii de legume au înregistrat pierderi de 2 milioane PLN. În urmă cu câteva luni, am tras un semnal de alarmă privind gripa porcină. Instituțiile europene nu s-au ridicat la înălțimea așteptărilor și au fost incapabile să împiedice răspândirea panicii în întreaga Uniune Europeană. Acum s-a întâmplat ceva similar.

  Marc Tarabella (S&D). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, solidaritatea trebuie să prevaleze: este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene, însă solidaritatea nu trebuie să fie o scuză prin care actorii implicați să se dezică de responsabilitățile lor.

Nu este normal că autoritățile germane nu au cedat frâiele, încă de la început, Uniunii Europene, într-o dramă care a depășit frontierele lor, încă de la finele primei lor conferințe de presă, când au blamat în mod eronat castraveții din Spania. Nu este normal să acuzi fără dovezi, să comunici informații nesigure și să provoci o asemenea confuzie. Nu este normal că toate principiile în materie de comunicare au fost sfidate în acest mod. Drept urmare, criza s-a transformat într-o isterie. Aceste zvonuri și aceste vânători de vrăjitoare, alimentate de aceleași autorități, au cauzat daune enorme și denotă iresponsabilitate. Relația de încredere dintre consumatori și producători s-a rupt din nou.

Pentru ca această dramă să nu fie și o risipă teribilă, haideți să învățăm lecții importante din aceasta: să determinăm mijloacele optime de a pune în aplicare un sistem robust de trasabilitate transfrontalieră și să instituim o celulă de comunicare europeană și o celulă de gestionare a crizei. Dacă nu învățăm rapid lecțiile acestui eșec, 23 de oameni vor fi murit în zadar.

  John Dalli, membru al Comisiei. – Dle președinte, doresc să vă mulțumesc, dvs. și tuturor deputaților care au contribuit la această dezbatere. Nu voi avea timp să răspund la fiecare observație interesantă care a fost făcută, dar vă pot asigura că am luat notă de sentimentul exprimat în acest for. Astăzi, după cum am spus, voi participa la Consiliul miniștrilor agriculturii. Mâine voi fi la Berlin pentru a participa la o reuniune de coordonare între sectorul siguranței alimentare și sectorul sănătății, împreună cu experții pe care îi avem acolo.

Principala mea preocupare este să reducem la zero numărul spitalizărilor: este primul și cel mai important obiectiv al meu. Mă concentrez asupra mobilizării și accelerării acțiunilor în vederea identificării cauzei epidemiei. Am creat celula de criză la 30 mai 2011 și, la nivelul Comisiei, ne-am mobilizat în totalitate la momentul respectiv. Departamentul nostru de sănătate publică a mobilizat Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (CEPCB), iar CEPCB și-a activat modul de criză pentru a face evaluări științifice în cel mai scurt timp posibil.

Comisia a cerut imediat CEPCB să efectueze o evaluare științifică. În cadrul unor întruniri zilnice cu experți din statele membre, Comisia a coordonat măsuri de evaluare: stabilirea definițiilor comune de caz, raportarea cazurilor, chestionarele pentru pacienți, asumarea în comun a perspectivelor privind tratamentul și recomandările în materie de igienă adresate publicului sunt câteva dintre rezultatele obținute într-un interval de timp foarte scurt.

Trebuie să fim foarte prudenți și să punem lucrurile în perspectivă. Este ușor pentru noi toți să stăm să judecăm retrospectiv și să facem declarații, mult mai greu este să fii în mijlocul furtunii atunci când survine o criză. Trebuie să fim atenți atunci când facem declarații și când aducem critici deoarece, insistând - așa cum fac și eu - asupra luării de decizii pe baza unor dovezi bine fundamentate, nu trebuie să îi îngrozim pe cei chemați să ia decizii riscante, uneori în situații foarte dificile, temându-se că, după aceea, vor fi puși la zid și judecați de toată lumea pentru deciziile luate. Cred că acest aspect al gestionării situației este foarte important.

Același lucru se poate spune în cazul verificării și controlării informațiilor care circulă. Avem în Europa un sistem care permite o comunicare rapidă și, pentru a avea o comunicare rapidă, aplicăm principiul subsidiarității - căutăm nivelul cel mai de jos posibil ca bază de la care ar trebui să înceapă comunicarea. Trebuie să fim atenți, deoarece, dacă începem să impunem controale peste controale pentru a verifica informațiile care circulă, vom submina obiectivul promptitudinii, iar în situațiile în care este vorba despre sănătate și în care este pusă în joc viața, promptitudinea capătă importanța cea mai mare.

Cât privește informarea, oferim în permanență informații, pe măsură ce le primim. În acest sens, Comisia este de acord că o comunicare rapidă și coordonată este un element esențial al gestionării riscurilor. Dacă vă aduceți aminte, în 2009-2010, în urma experienței noastre cu H1N1, am pus la punct un sistem de coordonare a comunicării privind sănătatea publică, iar Comitetul nostru pentru securitate sanitară dispune de o rețea de comunicare. Va trebui să implicăm actori regionali în acest proces într-un mod mai eficient, precum și Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Nu mai departe de ieri, am avut o discuție telefonică cu Margaret Chan, Directorul General al OMS, despre acest aspect al coordonării informațiilor și garantării unei coordonări depline înaintea oricărui comunicat.

Vom analiza ce s-a întâmplat și vom efectua anchete și analize mai aprofundate. De îndată ce vom avea siguranța stopării contaminării, ne vom concentra asupra celor survenite în sectorul de informare, cu privire la protocoalele de anchetă și gradul de coordonare transversală în momentul apariției crizei, și vom analiza atunci dacă avem nevoie de mai multe instrumente și de o coordonare europeană mai strânsă. Acesta poate fi un răspuns parțial la întrebare, însă, după cum spuneți și dvs., vor fi necesare ample discuții aici în Parlament, dar și la nivel de stat membru.

Referitor la chestiunea compensațiilor, acest lucru va fi discutat în această după-amiază în Consiliul AGRI, și sunt convins că colegul meu, dl comisar Cioloș, depune toate eforturile pentru a identifica și elabora metode și mijloace de despăgubire a agricultorilor noștri care suferă din cauza acestei probleme.

PREZIDEAZĂ: ALEJO VIDALQUADRAS-
Vicepreședinte*

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  János Áder (PPE) , în scris. – (HU) Cel mai recent scandal legat de siguranța alimentară în Germania ne-a îndreptat încă o dată atenția înspre deficiențele unei supravegheri normative adecvate. Încrederea consumatorilor în sârguința producătorilor de alimente și, nu în ultimul rând, în profesionalismul autorităților de supraveghere, a fost zdruncinată încă o dată. Într-un stat de drept cu adevărat funcțional, consumatorii au motive întemeiate să considere că alimentele care ajung pe masă și pe care le dau copiilor lor sunt sigure pentru consum. Din nefericire, nu este prima dată când încrederea le-a fost zdruncinată. Este suficient să ne gândim la scandalul roșiilor contaminate din Ungaria, dar am putea la fel de bine menționa și scandalul din ianuarie cu carnea de porc contaminată cu dioxină, survenit tot în Germania. Toate aceste evenimente triste ne atrag iarăși atenția asupra faptului că statul trebuie să-și intensifice inspecțiile normative și să acționeze împotriva tuturor deficiențelor sau abuzurilor în cel mai strict mod posibil. În definitiv, este absolut imposibil să te aștepți ca cetățenii, și nu statul, să facă această treabă. Nu ne putem antrena pentru a deveni experți științifici în materie de alimente sau să instalăm în locuințele noastre laboratoare capabile să verifice alimentele. În schimb, soluția corectă este să impunem cele mai stricte sancțiuni împotriva celor care încalcă regulamentele, fără să ne temem chiar să închidem întreprinderi.

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Întâi de toate, doresc să-mi exprim solidaritatea cu familiile victimelor. În viitorul imediat, UE și statele membre ar trebui să-și concentreze resursele asupra găsirii sursei de contaminare, pentru a pune capăt epidemiei și deceselor pe care aceasta le-a cauzat și pentru a reda încrederea consumatorilor în lanțul alimentar. Altfel, va fi imposibil să punem capăt disperării agricultorilor noștri. Pentru a realiza acest lucru, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară și ministerele sănătății din statele membre trebuie să lucreze împreună. Lentoarea cu care a demarat cooperarea a fost cauzată de gestionarea dezastruoasă a crizei de către Germania. UE nu își poate neglija agricultorii în această situație. Trebuie să creeze un mecanism care să-i despăgubească rapid pentru impactul negativ uriaș al acestei crize, care pune deja în pericol supraviețuirea multor exploatații. Prioritatea absolută este protecția consumatorilor, însă este nevoie să ne corectăm procedurile. Este vital să se stabilească cine trebuie să emită o avertizare și când, precum și modul în care trebuie emisă aceasta, pentru a preveni haosul informațional la care am asistat. Acesta a avut consecințe dezastruoase, în condițiile în care sursa problemei nu a fost nici măcar identificată. De asemenea, vrem să vedem acțiuni concrete din partea unor entități cu caracter paneuropean.

  Ivo Belet (PPE), în scris. – (NL) Preocuparea noastră vizează, în primul și în primul rând, victimele acestei epidemii și urmașii acestora. Această situație abominabilă nu trebuie să se repete. Trebuie să tragem învățăminte rapid pentru ca, în viitor, să putem depista mai repede unde se află cauza și să comunicăm mai eficient și într-o manieră mai coordonată. Acest domeniu, comunicarea și consultarea deficientă între statele membre în această privință, au fost un fiasco rușinos. S-au produs daune economice foarte mari, care ar fi putut fi prevenite perfect dacă s-ar fi acordat mai multă atenție comunicării în timpul crizei. Operatorii afectați au dreptul la despăgubiri. Pledăm așadar în favoarea constituirii unui fond european de urgență. Măsurile de sprijin naționale suplimentare sunt la fel de eficiente precum un plasture la o mână ruptă și, în plus, abia dacă fac dovada unei solidarități europene veritabile. Așa cum a spus comisarul Dalli în această dimineață, aceasta nu este o problemă națională pentru Germania. Este o problemă europeană. Haideți așadar să o abordăm într-un context european. Această criză este, de asemenea, o ocazie de a transmite cetățenilor un mesaj clar: Europa nu va abandona victimele unui asemenea dezastru în materie de sănătate publică.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Găsirea sursei epidemiei de E coli se dovedește a fi complicată. Se presupune că germenii de soia sunt sursa contaminării, cauzând moartea a 20 de oameni în Europa și fiind responsabili pentru alte circa 300 de cazuri grave diagnosticate numai în Germania, însă ultimele rezultate ale testelor asupra eșantioanelor de soia au fost negative. Consecința imediată a epidemiei a fost o scădere vizibilă a consumului de fructe și legume în întreaga Europă. Cu toate că, pentru moment, nu sunt disponibile cifre precise despre amploarea pierderilor din sectorul european al fructelor și legumelor ca urmare a crizei E coli, daunele economice cauzate acestui sector în mod clar nu vor fi neglijabile. Având în vedere faptul că am depus deja o întrebare parlamentară pe această temă, profit de ocazie, în acest plen, pentru a evidenția necesitatea ca Uniunea să se angajeze să sprijine producătorii europeni din acest sector cu instrumente proporționale cu gravitatea crizei. De asemenea, am atras atenția Comisiei asupra faptului că ar trebui să ia în calcul posibilitatea introducerii unor măsuri destinate să îmbunătățească practicile de conservare a fructelor și legumelor și să intensifice controalele privind ambalarea acestora.

  Spyros Danellis (S&D), în scris. – (EL) Când vedem siguranța alimentară în UE abordată în presă pentru a doua oară în șase luni și numărul mare de decese, putem spune că acesta nu este un scandal alimentar. Este o criză alimentară. Două săptămâni mai târziu, ne-am grăbit să arătăm cu degetul și am creat o problemă de credibilitate înainte să fi stabilit măcar cauza.

Am subminat producătorii care, cu toate că și-au făcut bine treaba, s-au găsit în situația de țapi ispășitori și încă trag și astăzi ponoasele. Am subminat încrederea consumatorilor europeni și nu numai. Am creat o ruptură în relațiile noastre comerciale și la nivelul coeziunii interne. Această criză pune în discuție însuși modelul de agricultură europeană și pune la încercare funcționarea pieței interne. Nu mai este suficient să spunem cine și ce este vină. Comisia trebuie să întreprindă măsuri corective permanente, iar trasabilitatea este una dintre ele și ar trebui să fie un obiectiv prioritar.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) În problema pe care o discutăm, trebuie ridicate mai multe puncte importante - și transmit aici preocupările concetățenilor mei.

În primul rând, consumatorii europeni trebuie să poată ști ce pun în farfurie. Prin urmare, este primordial să se garanteze o trasabilitate totală la nivel european a produselor agricole.

În al doilea rând, trebuie să cerem Germaniei să facă tot ce îi stă în putință pentru a localiza originea bacteriei. În această privință, salut decizia Comisiei de a trimite experți în Germania. Totuși, Comisia trebuie să-și deruleze activitățile la o scară mai mare și să verifice dacă toate sistemele de control, de analiză și de cercetare au fost respectate întocmai, deoarece trebuie să ne îmbunătățim și să ne întărim mecanismele de alertă alimentară.

În al treilea rând, ar trebui realizate audituri la nivel european, pentru a asigura eficacitatea sistemelor de monitorizare.

În fine, în al patrulea rând, să nu-i uităm pe agricultorii care au fost nedreptățiți: au fost suspectați pe nedrept fără să fi făcut nimic rău! Și mulți dintre ei vor mai suferi din cauza neîncrederii consumatorilor. De aceea, este necesară o solidaritate europeană în favoarea unor măsuri de despăgubire concrete.

  Elżbieta Katarzyna Łukacijewska (PPE), în scris. – (PL) În legătură cu dezbaterea privind epidemia de EHEC în statele membre ale UE, doresc să atrag atenția asupra faptului că, din cauza deciziilor luate de țările UE și țările terțe, au fost închise frontiere pentru a proteja piața de fluxul de legume provenite din țări care găzduiesc presupusa sursă a contaminării. Informațiile primite de la producătorii de legume sunt tulburătoare. Comercianții constată un interes zero din partea clienților în a cumpăra castraveți, roșii și alte legume, înregistrând pierderi financiare uriașe prin faptul că sunt forțați să arunce livrări întregi sau să le vândă la un preț semnificativ mai mic decât cel de cumpărare. Producătorii renunță să mai cultive legume, reprofilându-se înspre alte activități de producție, ceea ce înseamnă concedieri ale lucrătorilor. Dacă previziunile vor fi în continuare îngrijorătoare și nu vom găsi sursa contaminării, întreprinderile vor fi nevoite să-și înceteze activitatea comercială din lipsă de lichidități. Cred că Uniunea Europeană dispune de instrumente administrative care îi permit o reacție rapidă în astfel de cazuri, motiv pentru care ar trebui să ne gândim cum putem să ameliorăm sistemul și să-l facem mai eficient. Din moment ce dispunem de aceste instrumente, trebuie să găsim sursa infecției cât mai curând posibil, pentru a nu expune producătorii de legume la alte pierderi.

  Katarína Neveďalová (S&D), în scris. – (SK) Societatea trebuie să se obișnuiască încet-încet cu faptul că va exista în fiecare an un anumit tip de epidemie - mai întâi a fost gripa aviară, apoi gripa porcină, iar acum bacteriile din legumele proaspete.

De asemenea, o astfel de epidemie se soldează cu victime și pierderi financiare enorme. După părerea mea, principala diferență față de epidemiile anterioare este că încă nu am identificat definitiv sursa contaminării - mai întâi au fost castraveții (din Spania), iar acum germenii de soia (din Germania).

Se ridică, de asemenea, problema greșelilor comise de statele membre. Mă refer aici la greșelile comise de Germania, care a refuzat ajutorul Comisiei și a încercat să rezolve această criză de una singură. Acuzațiile false au generat pierderi financiare enorme pentru agricultorii spanioli, dar nu numai pentru ei, ci probabil pentru întregul sector agricol.

Comisia Europeană a propus ieri compensații în valoare de 150 de milioane de euro pentru legumicultorii care au suferit prejudicii ca urmare a infecției intestinale survenite în Germania. În opinia mea, este foarte importantă negocierea compensațiilor în raport cu erorile comise, cum ar fi în cazul Spaniei. Ultimele evoluții arată că singurele prejudicii înregistrate au fost pierderile financiare pentru agricultorii europeni. Să nu uităm totuși că cel mai mare preț pe care l-am plătit pentru această epidemie îl reprezintă zecile de victime din mai multe state membre ale Uniunii Europene. Este de datoria noastră să acționăm în așa fel încât erori și epidemii de acest gen să nu se mai repete.

  Rareş-Lucian Niculescu (PPE), în scris. – O primă precizare care se impune, pentru că a existat o remarcă în sală, este că în fața unei astfel de crize, politica agricolă nu este problemă, ci mai degrabă soluția. Consumatorii europeni s-au obișnuit să privească cu încredere alimentele pe care le găsesc pe rafturile magazinelor tocmai pentru că producătorii europeni sunt obligați să respecte cele mai înalte standarde din lume. Această criză a demonstrat însă că sistemul european nu este infailibil și că suntem extrem de vulnerabili. Într-adevăr, trebuie să ne gândim acum în primul rând la victime. Ceea ce s-a întâmplat este o tragedie. În același timp trebuie să ne gândim și la măsurile de sprijin care sunt necesare pentru a evita pierderea a mii de locuri de muncă în agricultură și mai ales distrugerea unui sector întreg.

  Georgios Toussas (GUE/NGL), în scris. – (EL) Noul scandal alimentar, generat de apariția unei bacterii noi, hiper-toxice, care a cauzat deja zeci de decese și boli grave pentru mii de lucrători, se adaugă la lista lungă și parcă nesfârșită a scandalurilor alimentare survenite în UE. Este de fapt o crimă comisă de companiile internaționale, care otrăvesc lanțul alimentar și sacrifică vieți omenești și sănătatea lucrătorilor pentru a-și crește profiturile. Noua epidemie alimentară dovedește faptul că UE nu poate și nici nu va proteja viața umană și sănătatea publică deoarece, fiind o uniune transnațională de monopoluri, și-a luat angajamentul de a servi și proteja profiturile de capital, nu viețile lucrătorilor. Principalul obiectiv al acuzațiilor nefondate - pentru care nu există o bază științifică - făcute de autoritățile germane la adresa exploatațiilor mici și mijlocii din statele membre din sudul UE, pe care UE s-a grăbit să le aprobe, generând astfel prejudicii foarte grave agricultorilor din aceste țări, a fost de a mușamaliza și de a ascunde caracterul antipopular și periculos al PAC și al responsabilităților UE, al guvernelor burgheze și al grupurilor de monopol, care nu au nicio reținere în a hrăni lucrătorii cu alimente de înaltă toxicitate și care prezintă un pericol pentru sănătatea acestora, atât timp cât acestea își sporesc la maximum profiturile de capital.

  Kathleen Van Brempt (S&D), în scris. – (NL) Maniera de reacție la epidemia de EHEC din nordul Germaniei ridică probleme importante. Înainte de toate, trebuie să reflectăm asupra cauzelor acestei epidemii și asupra factorilor care au împiedicat combaterea sa. Există cumva prea multe antibiotice în hrana pentru animale? Cumva natura excesiv de intensivă a agriculturii nu ne aduce beneficii? În ce măsură avem nevoie de o mai bună etichetare și trasabilitate? Sunt întrebări importante, mai ales acum, când se profilează o revizuire a politicii agricole comune.

În plus, a devenit clar că au existat carențe majore în sistemul european de gestionare a crizei în materie de alimente. Având în vedere în special natura acestei situații în care, pe lângă guvernul federal, au mai existat alte două ministere responsabile pentru fiecare regiune, abordarea crizei și comunicarea în acest sens au fost mult prea fragmentate și lipsite de claritate. În crize de acest gen, o importanță crucială, atât pentru consumatori, cât și pentru producătorii de alimente, o are crearea cât mai rapid posibil a unei celule de coordonare europeană care să asigure comunicațiile și coordonarea la nivelul anchetei științifice. Acest lucru va permite o investigare mai rapidă și mai eficientă a cauzelor unei epidemii, prin exploatarea la maximum a expertizei altor cercetători și laboratoare din Europa.

7. Taxele la vehiculele grele de marfă (dezbatere)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este recomandarea pentru a doua lectură, în numele Comisiei pentru transport și turism, referitoare la poziția Consiliului adoptată în primă lectură în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (15145/1/2010 – C7–0045/2011 – 2008/0147(COD)) (raportor: dl El Khadraoui) (A70171/2011).

  Saïd El Khadraoui, raportor. – (NL) Dle președinte, dle comisar, în momentul în care, sper, sesiunea plenară va aproba în curând acordul pe care noi l-am negociat, cu o largă majoritate, între instituții, vom avea un cuvânt de spus într-un moment important pentru sectorul transporturilor în Europa, o piatră de hotar care ar putea marca direcția de politică pentru deceniile viitoare. Impactul palpabil imediat va depinde, desigur, de voința politică a statelor membre de a exploata, sau nu, noile oportunități. Nu impunem nimic. Vrem doar ca lucrurile să devină posibile, mai exact aplicarea unui principiu pe care noi, Parlamentul, îl susținem de mai mulți ani, respectiv principiul „poluatorul plătește”, și internalizarea costurilor externe.

Mai multe persoane cu experiență din rândul nostru știu că luptăm pentru aceasta din 2006, când dna Wortmann-Kool a coordonat revizuirea anterioară. Aceasta a fost urmată în 2008 de o propunere a Comisiei la care lucrăm de trei ani. Cei care au urmărit îndeaproape acest dosar știu ce muncă laborioasă a fost depusă pentru a obține acest rezultat. Este o cale de compromis, un compromis între instituții, dar și un compromis între instituții care, de exemplu, a fost susținut de majoritatea minimă posibilă în Consiliu și care își are oponenți și aici, în Parlament. Unii cred că nu este suficient de ambițios, alții, dimpotrivă, consideră că merge prea departe. Meritul revine echipei de negociere și, în special, raportorilor alternativi care, împreună cu mine, cu personalul din Consiliu și cu Comisia, au ajuns la acest echilibru fragil.

Vă solicit tuturor să sprijiniți acest pachet pe care l-am realizat ca un pas important în direcția corectă. Acesta oferă statelor membre, pentru prima dată, posibilitatea de a aplica taxe pentru poluarea fonică și atmosferică dincolo de taxele existente pentru utilizarea infrastructurilor, taxe care, în plus, nu sunt percepute în mod armonizat peste tot în acest moment, și care ar putea stimula apetitul pentru reînnoirea flotei. În același timp, pachetul oferă statelor membre posibilitatea de a-și adapta într-o mai mare măsură taxarea, în funcție de momentul zilei în care un camion circulă pe un drum. Acest lucru oferă guvernelor opțiuni de control în vederea îmbunătățirii mobilității.

În același timp, există și un angajament puternic - cel mai puternic angajament posibil - din partea statelor membre de a reinvesti venitul generat în sistemul de transport, pentru a-l face mai sustenabil, și de a reinvesti cel puțin 15 % din venituri în rețeaua transeuropeană de transport. În același timp - iar aceasta a fost de asemenea o chestiune importantă pentru Parlamentul European - cerința în materie de transparență capătă claritate. Statele membre trebuie să specifice ce nivel de venituri obțin din taxe și ce intenționează să facă cu banii respectivi pentru a crea un sistem de transport mai eficient.

De asemenea, pachetul urmează să fie aplicat unei părți mai mari a flotei, mai exact, tuturor vehiculelor de sau peste 3,5 tone. Acesta este principiul. Acesta este standardul. Aceasta este măsura convenită. Pachetul urmează să fie aplicat și în cazul întregii rețele de autostrăzi. Punem un accent puternic pe importanța interoperabilității sistemului. Acest lucru va însemna o singură căsuță pentru fiecare vehicul de marfă care traversează întreaga Europă, și nu 25 sau 26. Acest aspect este bătut în cuie, în legislație.

În fine, mai am o singură precizare, care se referă la tabelele de corespondență. Acest aspect a fost discutat pe larg. Soluția pe care o propunem și care ia forma unui număr de declarații de la trei instituții, ar părea adecvată pentru a evita crearea unui precedent.

În concluzie, Eurovinieta nu este o soluție-minune. Ea nu va rezolva complet problema mobilității, firește. Este însă o parte importantă a unei soluții de a pune la punct un sistem de transport mai durabil. Stimulentele pentru costuri vor constitui un element important, însă eforturile noastre nu trebuie să se oprească aici. Cu toate acestea, vorbim de un pas important în direcția corectă și tocmai din acest motiv eu și cei cu care am colaborat vă solicităm sprijinul.

  Enikő Győri , președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dle președinte, dle comisar, dle El Khadraoui, doamnelor și domnilor, la începutul Președinției ungare am promis că vom lucra pentru o Europă puternică, una în care cetățenii să fie în centrul preocupărilor noastre. Sunt foarte bucuroasă că suntem acum pe cale să adoptăm o directivă care va îmbunătăți, cu siguranță, calitatea vieții cetățenilor europeni. De aceea, salut din toată inima faptul că am reușit să ajungem la un acord cu Parlamentul European pe tema Directivei privind eurovinieta. Obiectivul propunerii privind taxele impuse vehiculelor grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri este acela de a stabili în mod corect taxele utilizate în transport, astfel încât să reflecte mai exact costurile reale ale poluării fonice și atmosferice și ale congestionării traficului, precum și efectele schimbărilor climatice cauzate de vehiculele grele de marfă.

Este o realitate faptul că transportul rutier comercial este unul dintre sectoarele economice determinante ale societății moderne. Este la fel de adevărat că amploarea problemelor care pot fi asociate cu transportul rutier, cum ar fi poluarea fonică și atmosferică, precum și congestia traficului, se agravează din ce în ce mai mult. De aceea, măsurile de politică inovatoare și profesionale, cum ar fi utilizarea de vehicule ecologice sau dezvoltarea de planificatoare de rute, joacă un rol din ce în ce mai mare. Ca urmare a măsurilor care vizează internalizarea costurilor externe, sunt șanse ca eficiența energetică să crească iar efectele negative asupra mediului să scadă. Sistemul de taxare rutieră echitabilă propus în Directiva privind eurovinieta ne va permite să utilizăm resursele noastre limitate într-o manieră mai durabilă. Această măsură este, de asemenea, foarte importantă în contextul Cărții albe recent publicate a Comisiei, intitulată „Foaie de parcurs pentru un spațiu european unic al transporturilor - Către un sistem de transport competitiv și eficient din punctul de vedere al resurselor”.

Această măsură este un prim pas în direcția internalizării costurilor externe ale tuturor metodelor de transport. Conform poziției Consiliului, această propunere este una dintre cele mai importante măsuri în domeniul transporturilor. Știm că Parlamentul este de acord cu noi în această chestiune. Am lucrat împreună din greu pentru a ajunge la acest compromis. Acesta este motivul pentru care Președinția maghiară dorește să adreseze mulțumiri dlui El Khadraoui, în special, pentru disponibilitatea sa de a coopera constructiv cu Consiliul și pentru efortul său angajat de a obține succes. Ultima chestiune deschisă a negocierilor a fost legată de tabelele de corespondență. Președinția a fost mulțumită de soluția găsită în această chestiune și dorește să citească declarația respectivă a Președinției ungare, care este sprijinită de următoarele președinții poloneză, daneză și cipriotă.

președintă în exercițiu a Consiliului. –Pentru a evita orice neînțelegere sau eroare de interpretare, permiteți-mi să o citesc în limba engleză: [traducere din limba engleză] „Se declară, prin prezenta, că acordul la care s-a ajuns între Consiliu și Parlamentul European în cadrul trilogului din 23 mai 2011 privind directiva Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri („Eurovinieta”) nu cauzează prejudicii rezultatului negocierilor interinstituționale privind tabelele de corespondență”.

(HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, vorbim de o chestiune extrem de importantă, care va influența în mod clar viața de zi cu zi a cetățenilor noștri. De aceea, salut acordul la care s-a ajuns între aceste două instituții. Consider că, în domeniul politicii transporturilor, acesta este unul dintre rezultatele noastre cele mai importante din timpul Președinției ungare și așteptăm cu optimism votul de mâine, în speranța că majoritatea reprezentanților vor sprijini această directivă. Vă mulțumesc încă o dată tuturor celor care au contribuit la crearea acestui compromis, nu numai raportorului ci și raportorilor alternativi, precum și experților noștri juridici, pentru sprijinul acordat în găsirea unei soluții la chestiunea delicată a tabelelor de corespondență.

  Siim Kallas, vicepreședinte al Comisiei. – Dle președinte, stimați deputați, după trei ani de negocieri, suntem acum aproape de adoptarea directivei modificate privind aplicarea taxelor la vehiculele grele de marfă, așa-numita Directivă „Eurovinieta”.

Aceasta este o parte a unei strategii mai ample de internalizare a costurilor externe de transport în toate modurile, pentru a obține prețuri de transport corecte. Doresc să mulțumesc Președinției belgiene pentru deblocarea acestui dosar în Consiliu. Președinția ungară a negociat cu dibăcie, cu o majoritate foarte strânsă în Consiliu.

Îngăduiți-mi să mulțumesc în special raportorului, dlui El Khadraoui. Împreună cu raportorii alternativi și cu membrii Comisiei pentru transport și turism, acesta a reușit să îmbunătățească semnificativ textul în a doua lectură. Aștept cu nerăbdare ca Parlamentul să adopte această directivă, din două motive principale.

În primul rând, pentru a realiza obiectivele noastre privind un sistem de transport ecologic mai durabil și, astfel, pentru a aplica principiul „poluatorul plătește”. Directiva va autoriza statele membre să perceapă taxe pe camioane nu numai pentru costuri cu infrastructura, așa cum se întâmplă în prezent, ci și pentru poluarea fonică și atmosferică. Acest lucru va permite totodată o adaptare mai eficientă a taxelor, pentru a ușura congestia din timpul orelor de vârf.

În al doilea rând, într-o perioadă în care finanțarea publică este scăzută, aplicarea de taxe pentru costuri externe prevăzută în noua directivă va genera venituri și va asigura noi resurse financiare pentru infrastructura de transport. Comisia sprijină acest acord.

Am luat notă de declarația dvs. privind tabelul de corespondență. Sunt total de acord cu dvs. în această chestiune. În numele Comisiei, voi face și eu o declarație formală:

„Comisia reamintește angajamentul său față de garantarea faptului că statele membre elaborează tabele de corespondență care stabilesc o corelație între măsurile de transpunere adoptate de acestea și directiva UE și le comunică Comisiei, în cadrul transpunerii legislației UE, în interesul cetățenilor, al unei mai bune legiferări și al unei transparențe juridice sporite, precum și pentru a facilita controlul conformității reglementărilor naționale cu dispozițiile UE.

Comisia regretă lipsa sprijinului pentru dispoziția inclusă în propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, care viza obligativitatea elaborării tabelelor de corespondență.

În spiritul compromisului și în vederea asigurării adoptării imediate a propunerii respective, Comisia poate accepta substituirea dispoziției obligatorii privind tabelele de corespondență, inclusă în text, cu un considerent corespunzător prin care statele membre să fie încurajate să urmeze o astfel de practică. Aceasta va informa Parlamentul în termen de douăsprezece luni de la adoptarea în plen a acestui acord și va întocmi un raport la sfârșitul perioadei de transpunere referitor la practica statelor membre, în vederea întocmirii în scop propriu - și în interesul Uniunii - a propriilor tabele, care să ilustreze, în măsura posibilului, corespondența dintre directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice.

Cu toate acestea, poziția urmată de Comisie în acest dosar nu trebuie considerată un precedent. Comisia va depune în continuare eforturi pentru a identifica, împreună cu Parlamentul și cu Consiliul, o soluție adecvată la această chestiune instituțională orizontală”.

  Corien Wortmann-Kool, în numele Grupului PPE. – (NL) Dle președinte, Directiva Eurovinieta este importantă deoarece stabilește normele europene de bază pentru o taxă per kilometru și, astfel, asigură un mediu concurențial echitabil pentru transportul rutier în interiorul Uniunii Europene. Cu toate acestea, nu vă pot ascunde faptul că grupul meu a avut probleme majore cu propunerea inițială a Comisiei, dar și cu poziția raportorului în primă lectură. Din fericire, raportorul a operat unele modificări majore în direcția propusă de noi și ar trebui de asemenea să mulțumim Consiliului și Președinției ungare, care au reușit, în cele din urmă, nu doar să realizeze o majoritate solidă în Consiliu, ci și să obțină sprijinul Parlamentului în favoarea acestei poziții.

Majoritatea membrilor grupului meu politic va aproba acest acord, întrucât el reprezintă primii pași în direcția introducerii efective a principiului „poluatorul plătește”, iar aceasta într-un mod inteligent. În primul rând, ideea este că ar trebui să existe stimulente care să încurajeze sustenabilitatea, nu doar taxe mai ridicate. Stabilirea taxelor mai ridicate pentru orele de vârf, care să compenseze intervalul din afara orelor de vârf, este mult mai bine elaborată acum decât în poziția Consiliului. Acest lucru va însemna că nivelurile totale ale taxelor vor rămâne neschimbate. Scutirile pentru EURO V și EURO VI sunt și ele de bun augur, precum și faptul că statele membre s-au angajat din nou să reglementeze interoperabilitatea sistemelor de taxare, un aspect problematic care încă nu este rezolvat.

Parlamentul consideră la fel de importantă alocarea banilor. Ne-am fi dorit mai mult, însă este cu siguranță un pas important, iar când spun asta nu mă refer doar la procentul care va fi acum alocat, ci și la obligația de raportare din partea statelor membre. Să sperăm că acesta este un prim pas în direcția unei alocări ulterioare a acestor bani.

  Ismail Ertug, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, după un maraton al negocierilor, dl El Khadraoui și reprezentanții Consiliului și ai Comisiei au reușit să elaboreze un pachet îmbunătățit de măsuri privind aplicarea de taxe rutiere pentru vehiculele grele de marfă care circulă în Europa. Sunt foarte recunoscător celor implicați și, în special, raportorului nostru, pentru ceea ce au realizat.

Prin recunoașterea principiului internalizării costurilor externe, alocarea parțială a fondurilor pentru infrastructura de transport și instrumentele oferite pentru reînnoirea flotei, am reușit să realizăm obiective importante enunțate în Cartea albă privind transporturile. De asemenea, consider că nu trebuie să trecem cu vederea obligațiile de transparență care, în cele din urmă, trebuie să se aplice și în cazul Consiliului.

Găsesc extrem de regretabil faptul că mai multe state membre au încercat, chiar după finalizarea negocierilor trilaterale, să pună bețe în roate - chiar asta au încercat - în legătură cu tabelele de corespondență, pentru a bloca această directivă. Cu toate acestea, doresc să concluzionez prin a face apel la colegii mei deputați să accepte compromisul obținut și să nu pericliteze rezultatele acestor negocieri îndelungate și laborioase, pentru că acest lucru nu ar însemna decât să ajutăm pe cine nu trebuie. Vă mulțumesc pentru faptul că ați sprijinit acest compromis.

  Dirk Sterckx, în numele Grupului ALDE. – (NL) Dle președinte, nu vom câștiga niciun premiu pentru frumusețe cu ce avem pe masă, în pofida eforturilor perseverente și neabătute ale raportorului, pe care, de altfel, îl felicit în această privință.

Punctul cel mai important și mai delicat, pentru mine, este alocarea. La ce vor folosi statele membre veniturile obținute din aceste taxe? Le vor folosi pentru a-și eficientiza economia transporturilor? Le vom obliga să facă acest lucru? Am eșuat în acest sens. Iată că nu am reușit să realizăm ceea ce am sperat în această privință. Este oarecum aberant faptul că statele membre încearcă să faciliteze reținerea acestor venituri, în timp ce sunt reținute și costurile externe. Prin această taxă, chiar ar trebui să limităm costurile externe pe cât posibil și, de preferat, să le aducem înapoi la zero. Astfel, acești bani ar trebui de fapt folosiți pentru tot ce înseamnă îmbunătățirea infrastructurii și intensificarea cercetării în vehicule de transport de marfă ecologice.

Există un aspect care continuă să mă preocupe, și anume: dacă aplicați taxe variabile pentru orele de vârf, cum veți interveni în cazul ambuteiajelor dacă nu luați măsuri similare în cazul celor responsabili pentru provocarea acestora? Acest aspect se prezenta într-o formă prea simplificată în prima lectură, dar Consiliul a preferat să rămână indiferent. Așadar, eficacitatea unora dintre lucrurile pe care le facem nu este de 100 %. Ce avem noi aici - iar dl Ertug a subliniat deja acest aspect - este mai multă transparență. Statele membre trebuie să întocmească un raport în care să indice volumul veniturilor pe care aceste taxe îl generează și în care să specifice măsurile luate în vederea îmbunătățirii sistemului. De aceea, sper că va exista o discuție între plătitori, sectorul de transport rutier de mărfuri și guvern, pe tema utilizării acestor bani și a eficienței.

Acesta este unul dintre elementele pozitive. Nu debordez de fericire, dar am apărat această măsură în grupul meu deoarece un principiu important - internalizarea costurilor externe - este acum încorporat pentru prima dată în legislația europeană. Aceasta înseamnă că putem începe procesul de aplicare a taxelor pentru toate costurile externe pentru toate modurile de transport, pentru a îmbunătăți economia odată cu sustenabilitatea. Comisarul a inclus o serie de măsuri în Cartea albă, măsuri pentru care acest pas este necesar. Dacă nu îl aprobăm acum, vom bloca o serie de măsuri incluse în Cartea albă. Mă surprinde faptul că este întotdeauna dificilă realizarea unui acord în Consiliu - și, dnă președintă, nu dau vina aici pe Președinția ungară a Consiliului, care a făcut tot ce i-a stat în putință. Acesta este un prim pas important - și esențial - într-un proces îndelungat.

  Roberts Zīle, în numele Grupului ECR. – (LV) Dle președinte, doresc întâi de toate să mulțumesc Consiliului și Comisiei pentru faptul că au ajuns la acest compromis, dar în special dlui Saïd El Khadraoui, pentru modul excelent în care au fost finalizate aceste discuții, fără a pierde din vedere obiectivul propus. Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) va sprijini acordul de compromis deoarece multe dintre soluțiile elaborate aici sunt, în realitate, excelente realizări. Cât privește Consiliul, acest compromis a fost foarte fragil și este de înțeles că unele chestiuni, cum ar fi domeniul de aplicare al directivei sau colectarea și distribuirea fondurilor alocate statelor membre, au fost chestiuni sensibile chiar până la sfârșitul discuțiilor. Cred că o continuare a discuțiilor ar fi dus la un rezultat mai prost sau la niciun rezultat. Cel mai important lucru acum este să mergem înainte, să punem în aplicare principiul „poluatorul plătește” în ceea ce privește colectarea taxei de drum. Daunele aduse mediului trebuie compensate, infrastructura îmbunătățită și, așa cum a spus dl Sterckx, acesta este primul text legislativ la nivel european în care a fost încorporat acest principiu. Acest principiu și taxele respective ar trebui introduse în toate statele membre. Din nefericire, multe state nu au pus încă în aplicare plățile Eurovinieta I pentru infrastructură și, cel mai probabil, aceleași state vor întârzia foarte mult cu introducerea Eurovinietei II. Acest lucru denaturează piața fluxurilor de transport și, de fapt, în timp ce drumurile sunt întreținute din plățile contribuabililor din aceste state membre și ale contribuabililor Uniunii Europene, de toate acestea profită transportatorii din țările terțe, infrastructura nu se dezvoltă iar costurile externe nu se recuperează. Să sperăm că statele membre vor da dovadă de mai mult angajament. Vă mulțumesc.

  Eva Lichtenberger, în numele Grupului Verts/ALE. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, Eurovinieta și rezultatele negocierilor reprezintă un exemplu al modului în care Consiliul încearcă în prezent să limiteze sau să modereze toate propunerile Parlamentului, în special în domeniul politicii transporturilor. Politica transporturilor promovată de ministerele transporturilor din statele membre constă în impunerea unei politici de transport durabile și orientate spre viitor pentru Uniunea Europeană, în fiecare zi de duminică, făcând tot ce este posibil în timpul săptămânii pentru a împiedica realizarea unei astfel de politici.

Un lucru este clar, și anume, zgomotul și gazele de eșapament care sunt nocive atât pentru oameni cât și pentru natură. Acestea generează costuri, iar costurile respective sunt suportate în prezent de către contribuabili, nu de către cei responsabili pentru aceste costuri. Propunerea Parlamentului, care era deja una foarte fragilă și a reprezentat un compromis dificil între țările din centrul Europei și cele de la periferie, a fost însă diluată și mai mult.

Astfel, de exemplu, alocarea costurilor externe a devenit voluntară, nu obligatorie. Costurile nu sunt repartizate pentru toate consecințele negative cauzate, ci numai pentru un mic număr de factori. În cele din urmă, ceea ce rămâne din alocarea costurilor se ridică la puțin mai mult decât valoarea unui hot-dog și a unei beri pentru un traseu întreg. Găsesc că este foarte puțin. Regimul se aplică numai într-un mod calificat în cazul vehiculelor de marfă având o greutate ce depășește 3,5 tone. Germania și-a văzut aprobată propunerea privind vehiculele de 12 tone și, în zonele de munte, singurele vehicule de mărfuri supuse acum taxării sunt cele care nici nu pot să circule acolo deoarece nu pot să urce pante pe distanțe lungi.

În acest scop, Italia a vrut să anuleze totul pe baza unui detaliu birocratic. Iar acesta este un prim exemplu al modului în care politica în domeniul transporturilor, din păcate, nu este luată încă în serios îndeajuns de mult. Noi, cei din Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană, vom vota totuși pentru, deoarece dorim să fim parte dintr-o majoritate care cel puțin încearcă să salveze principiul internalizării costurilor externe pentru un viitor în care funcția de ministru al transporturilor în statele membre va fi ocupată de persoane mai rezonabile.

  Jaromír Kohlíček, în numele Grupului GUE/NGL. – (CS) Dle președinte, doresc să mulțumesc raportorului pentru munca sa foarte solicitantă.

„Eurovinieta” este una dintre directivele care ar trebui să permită un echilibru treptat între transportul rutier și cel feroviar. Transportul feroviar a fost dezavantajat mulți ani în statele membre din cauza faptului că utilizatorii trebuie să plătească pentru a folosi rutele de transport. În cazul rețelei rutiere, plățile pentru utilizarea infrastructurii au fost până acum mai curând simbolice.

Dacă analizăm problema în termeni pur tehnici, ignorând orice alți factori, descoperim că drumurile de categoria cea mai mare, cu alte cuvinte, autostrăzile, drumurile expres și drumurile de categoria întâi, sunt cele mai adaptate pentru circulația vehiculelor grele de marfă. Directiva nu merge atât de departe încât să urmeze logica enunțată mai sus și să stabilească cele mai înalte taxe pentru drumurile de categorie inferioară, adică drumurile locale. Dimpotrivă, ea se axează doar pe aplicarea de taxe pentru unele costuri externe, pe baza principiului „poluatorul plătește” și numai în cazul drumurilor de categoria cea mai ridicată, respectiv autostrăzi, drumuri expres, drumuri de categoria întâi și șosele duble.

Plățile ar trebui să includă cât mai puține excepții cu putință și ar trebui să se aplice așa-numitor costuri externe ale transportului rutier, inclusiv cele legate de zgomot și, în primul rând, de emisii. Sunt curios cum vor justifica statele membre refuzul de a introduce plăți, cel puțin la Tabelul 1, care reprezintă o versiune mult diluată a ceea ce își doresc ecologiștii veritabili.

În pofida acestor conflicte între argumentele logice și versiunea recomandării discutată aici, Grupul Confederal al Stângii Unite Europene - Stânga Verde Nordică sprijină poziția raportorului.

[Vorbitorul a fost de acord să accepte o întrebare din partea dlui Leichtfried în cadrul procedurii „cartonașului albastru” în conformitate cu articolul 149 alineatul (8) din Regulamentul de procedură]

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dle președinte, dle Kohlíček, poate nu v-am înțeles bine. Vreau să clarific un lucru. Este oarecum evident că acest compromis este fragil, că vehiculele grele de marfă vor avea în continuare un avantaj și că nivelul de taxare este, în general, mult prea scăzut. Cu toate acestea, ați început prin a spune că această directivă ar putea duce la un echilibru între transportul rutier și cel feroviar. Eu nu cred că acesta va fi rezultatul. Este posibil să fi înțeles eu greșit acest lucru. V-aș ruga să clarificați.

  Jaromír Kohlíček (GUE/NGL). – (CS) Dle președinte, în opinia mea, acesta este primul pas în direcția stabilirii unui echilibru, deoarece, dacă eu plătesc mult pentru infrastructura rutieră … (vorbitorul a continuat în limba germană)

. – (DE) … este un prim pas în direcția egalizării condițiilor pentru transportul feroviar și cel rutier deoarece, în acest moment, trebuie să plătim pentru distanța parcursă pe calea ferată, însă foarte puțin pentru traficul rutier. Acesta este așadar un mic pas în direcția armonizării condițiilor pentru căi ferate și drumuri.

  Juozas Imbrasas, în numele Grupului EFD. – (LT) Dle președinte, aș dori în primul rând să-i mulțumesc raportorului pentru această muncă enormă și foarte importantă. După cum știți, sectorul transporturilor joacă un rol important în garantarea mobilității și dezvoltării socio-economice în Europa și, pentru a aborda provocările legate de creșterea economică și durabilitate, este necesară o îmbunătățire a infrastructurii sectorului transporturilor. Suntem cu toții preocupați de efectele schimbărilor climatice, de conservarea mediului și de diferitele aspecte legate de sănătate și calitatea vieții, care sunt inseparabile de utilizarea rațională a transporturilor. Sunt de acord că aplicarea principiului „poluatorul plătește”, precum și încercarea de a proteja interesul public, au și trebuie să aibă drept rezultat măsuri menite în primul rând să reducă poluarea mediului, poluarea fonică, distrugerea peisajului și costurile sociale care apar din cauza sănătății precare, întrucât toate acestea generează costuri economice substanțiale care sunt suportate de publicul larg, de cetățenii Europei. Este bine că, în domeniul transporturilor, ne străduim în cele din urmă să aplicăm principiul „poluatorul plătește”. Fără îndoială, acest lucru va oferi statelor membre posibilități suplimentare de a-și eficientiza sistemele naționale de aplicare a taxei de drum, ceea ce înseamnă că se poate dezvolta un instrument de gestionare a cererii în materie de transporturi. Cu toate acestea, cred totuși că instrumentele pe care le discutăm astăzi, care vor fi adoptate în viitorul apropiat, nu sunt perfect adecvate și sunt avantajoase din punct de vedere economic doar pentru statele membre de tranzit din centrul Europei, fiind semnificativ mai puțin favorabile pentru un mare număr de state membre ale Uniunii Europene situate la frontierele externe ale UE. Deși salut, în mare, acest proiect, consider că ar fi binevenită o evaluare completă a acestui aspect, o nouă analiză fiind necesară înaintea adoptării sale.

  Mike Nattrass (NI). – Dle președinte: să înțeleg că UE urmărește să crească veniturile prin taxarea camioanelor? Ei bine, știți ce cred alegătorii britanici despre UE, iar răspunsul cel mai întâlnit este „Nu cred că ar trebui să fim de acord”.

Din punct de vedere politic, Marea Britanie este aservită. Legislația sa se decide la Strasbourg, o fabrică de birocrație monstruoasă închide întreprinderi, iar acum ne-am ales și cu o taxă despre care, pentru că nu este vorba de fotbal, oamenii nu sunt informați. Presa britanică evită realitățile UE, creierele ne sunt hrănite cu telenovele iar reporterii spun că UE nu afectează chestiuni locale. UE nu este subiect de știri.

Acest raport urmărește creșterea veniturilor din taxe pe camioane, care finanțează parțial proiectul transeuropean TEN-T, care include crearea de legături între trenuri de mare viteză din UE. Deci, atunci când UE va cere taxe în Marea Britanie, vor răspunde oare oamenii dând o palmă Uniunii în cabina de vot? Nu, pentru că nu sunt informați. În final, vom vedea cum acest proiect viclean al super-statului UE va transforma contribuabilii în niște somnambuli prin Europa. Apărarea este la pământ, presei nu-i pasă, iar Marea Britanie a adormit, așa că haideți să-i taxăm pe bieții camionagii.

  Mathieu Grosch (PPE). – (DE) Dle președinte, în primul rând aș dori să-l felicit și să-i mulțumesc raportorului și colegilor mei deputați pentru activitatea depusă. Nu a fost ușor să ajungem la un compromis în această chestiune. Iar acest lucru se datorează și faptului că multe persoane, inclusiv în această cameră, nu sunt, firesc, de acord 100 % cu rezultatul obținut. Unele au fost pentru, altele împotrivă. Aș dori totuși să atrag atenția, încă de la început, asupra situației absurde în care o coaliție între cei care doresc mai mult și cei care doresc mai puțin sau nimic ar face să se prăbușească întregul compromis. De aceea, sper că cei care doresc internalizarea costurilor, dar și cei care chiar consideră acest acord ca reprezentând un progres foarte mic, vor sprijini acest compromis aici.

Aceasta este, în mare măsură, poziția Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), dacă nu a tuturor delegațiilor, întrucât noi sprijinim internalizarea costurilor în toate tipurile de transport, dar sprijinim și utilizarea de resurse care promovează mobilitatea. Pentru noi, acesta a fost unul dintre punctele cele mai importante. Nu înseamnă că vrem să scumpim transportul, așa cum tocmai s-a spus. Dacă îl scumpim, nu îl facem mai eficient. Pentru noi, este vorba să realizăm un echilibru corect, astfel încât resursele care sunt câștigate parțial în ceea ce privește mobilitatea să fie investite în acest domeniu.

Un alt element important pentru noi este interoperabilitatea. Nu dorim sisteme de taxare diferite din punct de vedere tehnic în Europa - ideea că ar putea exista 27 de sisteme diferite este inacceptabilă. Eu vin dintr-o zonă de frontieră și, dacă conduc timp de jumătate de oră, trebuie să plătesc taxa de drum de șase ori! Acest lucru nu este sustenabil. Consiliul trebuie să fie oarecum mai flexibil în această privință decât a fost în trecut. De asemenea, dorim să punem accentul pe vehicule de marfă ecologice. De asemenea, indicăm o anumită direcție în acest sens și, așa cum tocmai s-a spus, ceea ce am introdus în această privință nu are caracter obligatoriu, rezultatul fiind că cei care sunt în favoarea internalizării costurilor cu siguranță nu sunt mulțumiți în această privință. Personal, și eu aș fi dorit ca această internalizare să fie obligatorie în toate statele membre.

Am avut această discuție de foarte multe ori în această cameră. Ce ne dorim pentru mâine? Ne dorim 27 de sisteme de taxare diferite, sau ne dorim ca toate statele membre să se supună acelorași norme? Sau trebuie cumva să așteptăm alte crize pentru a auzi din nou apelul la o acțiune la nivel european? Pentru mine, un lucru este clar, Eurovinieta este răspunsul pe care numai Europa îl poate da, în niciun caz existența unor sisteme diferite în fiecare stat membru.

(Aplauze)

  Jörg Leichtfried (S&D). – (DE) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, cred că din această discuție s-a desprins o mare poveste de succes. Cea a raportorului, care a avut de contracarat o rezistență foarte mare în acest dosar, astfel că am convingerea că a reușit să extragă maximul posibil din toată această problemă.

Adevărul este că în această Cameră nu există cu adevărat o majoritate care să susțină o ecologizare reală a transporturilor. Și atunci, primul lucru care se impune este să abordați această situație. În prezent, este absolut clar că în Consiliu există o majoritate a miniștrilor transporturilor care nu sunt preocupați deloc de problemele de mediu. Este la fel de clar că în Consiliu există o majoritate indiferentă la cei care trăiesc și muncesc în apropierea drumurilor și o majoritate care sprijină achiziționarea de către consumatori de orice vechitură, care a fost transportată de la mare depărtare, mai degrabă decât produsele locale, de înaltă calitate. Având în vedere această situație, aș spune că s-a obținut cel mai bun rezultat.

În primul rând, avem principiul costurilor externe. Confruntarea cu toată această rezistență a fost un pas important, un pas dificil. Avem acum posibilitatea de a percepe pentru prima dată taxe pentru gazele de eșapament. Avem posibilitatea de a percepe taxe pentru zgomot. Acestea sunt, desigur, extrem de limitate și reduse. Dacă vă uitați la statistici, este într-adevăr o picătură în ocean. De asemenea, s-a dovedit că este posibilă extinderea coridoarelor, ca să spunem așa, însă nu am reușit să instituim o taxă pe emisiile de CO2. Este inexplicabil. Sectorul transporturilor este unul dintre cei mai mari producători de emisii de CO2 din Europa și nu plătește pentru aceasta. Sunt aspecte care mă nemulțumesc profund.

Acestea fiind spuse, aprob ceea ce au afirmat deja alți colegi, care consideră că trebuie să votăm în favoarea acestui raport, deoarece în caz contrar totul se va duce pe apa sâmbetei. Votez în favoare cu tristețe și cu gândul că este un lucru bun că am ajuns atât de departe, însă trebuie să facem mult mai multe progrese în viitor.

  Gesine Meissner (ALDE). – (DE) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, în Cartea albă, comisarul Kallas stabilește diferite posibilități pentru viitorul transporturilor. Domnia sa declară, pe de o parte, că sunt necesare sisteme de stimulente, pentru ca transporturile să devină mai ecologice, afirmând, pe de altă parte, că sunt necesare noi surse de finanțare și pentru a putea respecta, de pildă, principiul „poluatorul plătește”.Directiva „Eurovinieta”, pe care o dezbatem astăzi, este o modalitate prin care pot fi realizate ambele puncte.

Cred că putem spune că a fost un efort belgian major, care a început sub Președinția belgiană a Consiliului și cu implicarea a trei belgieni importanți și, mai presus de toate, un efort datorat raportorului, care a reușit să deschidă o ușă către noi abordări. Mi-aș fi dorit, însă, ca acest efort belgian major să fi fost încununat de un succes mai mare decât cel pe care am reușit să-l obținem acum.

Nu am putut obține decât un compromis aproape lipsit de relevanță. E adevărat că acum avem o alocare într-o măsură foarte limitată – 15 % din costurile de infrastructură și 15 % din costurile externe trebuie să meargă la rețelele TEN-T – însă este într-adevăr mult prea puțin. Toți reprezentanții politicilor naționale în domeniul transporturilor afirmă că avem nevoie de resurse considerabile pentru a putea susține rețelele noastre de infrastructură. Este de la sine înțeles faptul că resursele colectate în acest domeniu ar trebui să poată fi și investite în acesta. Este un punct în privința căruia nu putem fi mulțumiți. În acest sens, am reușit totuși să facem un pas într-o direcție care ne va permite să avansăm mai târziu. Acesta este și motivul pentru care intenționăm să votăm în favoarea acestui compromis.

A fost totuși o luptă grea. La fel de bine se putea să nu avem nimic la masa discuțiilor, deoarece câteva state membre ar fi preferat să nu aibă chiar nimic de discutat. Prin urmare, acesta este un succes și va avea sprijinul nostru în votul de astăzi.

(Aplauze)

  Oldřich Vlasák (ECR). – (CS) Dle președinte, în directiva în discuție, Comisia a avansat posibilitatea de a introduce o taxă bazată pe costurile externe, cum ar fi poluarea aerului, poluarea fonică și congestionarea traficului, pe baza unei încercări de a internaliza costurile externe, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”.Eu susțin acest principiu, deoarece consider că este important din perspectiva impactului asupra mediului și sănătății umane, precum și din perspectiva utilizării mai multor mijloace de transport la nivel național, regional și local. Aceasta este, de asemenea, în interesul municipalităților, care au adesea de suferit în special din cauza impactului negativ al traficului de tranzit.

În ceea ce privește criza economică continuă și creșterea poverii financiare asupra operatorilor de transport, am în egală măsură convingerea că statelor membre ar trebui să li se ofere posibilitatea de a generaliza introducerea taxelor bazate pe costurile externe în timp și în funcție de tipuri individuale. Noul sistem ar trebui să facă posibilă, de asemenea, înlocuirea flotelor depășite prin utilizarea unor cote reduse pentru costurile externe atunci când se investește în vehicule ecologice.

  Isabelle Durant (Verts/ALE). – (FR) Dle președinte, astăzi nu avem de ce să fim încântați. Suntem încă departe de un sistem ecologic de transporturi, după cum s-a afirmat deja. Ce avem în acest text? Ce spune acesta? Pur și simplu, le permite statelor membre să utilizeze un sistem în care „poluatorul plătește”, adoptarea acestuia având un caracter voluntar. În plus, sistemul este atât de restrâns și limitat, încât în definitiv costul va crește doar cu aproximativ trei sau patru cenți. Cum își poate imagina cineva că o creștere cu trei sau patru cenți va avea un impact real asupra transferului modal?Cu alte cuvinte, din punctul de vedere al protecției mediului, nu putem vorbi de un mare succes. Iată ce a devenit acest faimos principiu al internalizării costurilor externe, după ce a trecut prin aparatul Consiliului – îmi pare rău, dnă Győri – după atât de multă rezistență și în ciuda eforturilor considerabile ale raportorului.

Cu toate acestea, vom vota pentru acest principiu, deoarece este unul important. Este un principiu ca toate celelalte – am vorbit mai devreme despre principiul precauției, care și-a pus amprenta pe directivele europene. Vom vota pentru acest principiu. Este doar un principiu; mai avem de luptat un întreg război și vom continua să luptăm pentru a institui un transfer modal real și pentru a stabili un sistem de transporturi mai ecologic, care protejează sănătatea oamenilor și combate schimbările climatice mai eficient.

  Laurence J.A.J.Stassen (NI) . – (NL) Dle președinte, propunerea actuală pentru eurovinietă se bazează pe ideea că sistemul eficient de transporturi rutiere al Europei subvenționează căile sale ferate ineficiente. Însă faptul cel mai tulburător este probabil acela că acest Parlament vede această propunere doar ca un prim pas. Trebuie să reținem că ar fi un prim pas în direcția greșită, care ar însemna că dreptul actual al statelor membre de a pune în aplicare această legislație ar deveni o obligație, că tariful pe kilometru va crește doar și că, mai presus de toate, vor urma în curând șoferii.

Acest Parlament vorbește despre un sistem unic în statele membre. Adoptarea acestei propuneri va însemna însă că transportatorii ar trebui să se pregătească pentru o nouă cutie în cabinele camioanelor lor, cu taxe noi, desigur. Este evident faptul că, prin această propunere, Parlamentul European sugrumă transporturile rutiere, ca urmare a isteriei legate de climă. Sectorul transporturilor are oricum destul de suferit și nu se așteaptă la mai multe taxe impuse de Europa.

  Antonio Cancian (PPE). – (IT) Dle președinte, dnă Győri, dle Kallas, în primul rând, apreciez și salut munca depusă de raportor, dl El Khadraoui, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a ajunge la un compromis posibil.

Tocmai din această cauză, cred că ar trebui să trecem prin procedura-ritual. Acest dosar ar fi trebuit însă să facă obiectul procedurii de conciliere, deoarece tabelele de corespondență nu au fost incluse în acordul final. Ar fi putut fi o ocazie ideală de a ajunge la un acord cuprinzător. Din păcate, după cum s-a subliniat deja, nu este vorba despre un simplu detaliu.

Principiul „poluatorul plătește” este corect, valabil și s-a convenit asupra sa și, pentru a evita orice îndoială, eu sunt în favoarea ecologizării transportului. Însă acest instrument – eurovinieta – este parțial, ineficient și neechitabil. Într-o perioadă de dificultăți economice, precum cea cu care ne confruntăm acum, singurul scop al acestei decizii de a lovi un sector economic care stă la baza pieței noastre este acela de a face bani, chiar dacă foarte puțini din acești bani vor fi apoi utilizați pentru infrastructura de transport.

În opinia mea, se introduce un mecanism foarte complicat, nu în ultimul rând pentru calcularea viitoarei taxe. Astfel se explică și poziția mea critică față de acest dosar, deoarece consider că felul în care penalizează statele membre periferice din punct de vedere geografic este inacceptabil în această Europă a coeziunii economice și teritoriale.

Eficacitatea acestui instrument nu a fost demonstrată, iar modularea fluxurilor de transport creează probleme pentru planificarea financiară actuală și viitoare, deoarece taxele se schimbă și se transformă mereu. În acest sens, mi s-a spus că statele membre sunt libere să aplice sau nu această taxă suplimentară. În cazul transportului transfrontalier, totuși, depindem și de deciziile altora, motiv pentru care trebuie să ajungem la un acord. Prin urmare, sunt convins că un acord încheiat cu orice preț, în detrimentul industriei transporturilor, nu poate fi considerat un succes. Sunt convins că încă avem de parcurs un drum foarte lung, în special în ceea ce privește taxarea echitabilă.

  Inés Ayala Sender (S&D). – (ES) Dle președinte, în primul rând, aș dori să laud tenacitatea raportorului, dl El Khadraoui, deși trebuie să spun, de asemenea, că de la început am subliniat sofistica specială a țărilor periferice, cu lipsa scandaloasă de alternative la drumuri – gândiți-vă la obstacolele permanente din Pirinei, între Spania și Franța, în ceea ce privește stabilirea traficului feroviar transfrontalier regulat. În plus – și profit de faptul că dl Kallas se află aici – Comisia pune acum sub semnul întrebării viitoarea traversare centrală a Pirineilor în viitoarea rețea principală.

Cu alte cuvinte, având aceste probleme ale unei alternative de cale ferată, adevărul este că acordul privind eurovinieta impune acum poveri chiar mai mari asupra transportului rutier de produse, care, în țările periferice, în special în sud și în est, sunt produse cu o valoare adăugată mică sau limitată. Alegând chiar acum – ca un zvon, să zicem – să majorăm fie și cu doar câteva centime – patru cenți nu par a fi mare lucru pentru dna Durant – chiar acum, când tocmai am trecut prin criză sau ne aflăm încă în mijlocul crizei în cazul castraveților, și tocmai din cauza acestor acuzații iresponsabile și false, neîntemeiate, care au lovit brutal mii de familii spaniole, nu numai agricultori, ci și transportatori rutieri, aceste câteva centime, calculate la mii de kilometri și la cantitățile de produse, cum ar fi castraveții spanioli, vor genera o problemă majoră în ceea ce privește transportul lor către piața centrală, care este exact locul din care provin aceste acuzații. -

Nu, dle El Khadraoui, la început au apărut unele relatări din care era clar că din cauza problemelor poverilor fiscale a avut loc o creștere, și apoi au dispărut pur și simplu. Am întrebat întotdeauna de ce au dispărut acele studii, însă adevărul este că erau îngrijorătoare, așa ne-au spus în repetate rânduri.

Chiar și așa, eu – și ei, de asemenea – am fi pregătiți să facem sacrificiul dacă s-ar rezolva probleme, probleme importante cum ar fi congestia. Cu toate acestea, în acordul actual trebuie să spunem că autoturismul nu pare a fi inclus în congestie. Mă refer la probleme majore, cum ar fi starea infrastructurii, precum și faptul că lucrurile se îmbunătățesc, inclusiv în ceea ce privește reducerea zgomotului sau a altor agenți poluanți. Chiar și acum, știm că nu va fi posibil, deoarece nu avem nicio alternativă la toate acestea.

Prin urmare, delegația socialistă spaniolă se vede obligată să voteze împotriva acestui acord.

  Nathalie Griesbeck (ALDE). – (FR) Dle președinte, două expresii rezumă tonul general al activității noastre și starea de spirit din Parlament: „în sfârșit” și „păcat totuși”.

„În sfârșit”, deoarece după negocieri foarte lungi am ajuns la un compromis și principiul „poluatorul plătește” începe acum să prindă contur cu adevărat în acest dosar.

„Păcat totuși”, deoarece, deși situația finanțelor publice din statele membre este complicată, ar fi trebuit să facem tot ceea ce ne stă în putință să reinvestim veniturile colectate, de exemplu, în beneficiul proiectelor prioritare ale rețelei transeuropene de transport (TENT).Dle Kallas, va depinde de Comisie să exercite un control atent în această privință.„Păcat totuși”, și pentru că eu personal regret acest acord minim în ceea ce privește voința de a diminua congestia: deși acordul propus păstrează conceptul „în afara orelor de vârf”, metodele prin care statele membre trebuie să îl pună în aplicare sunt „slabe”.Comisia trebuie să ofere un impuls și în această privință.

În al treilea rând, deși directiva actuală prevede că vehiculele grele de marfă de 3,5 tone trebuie să fie incluse începând cu 2012, în acord noi oferim posibilitatea unei derogări. Este o concesie dăunătoare. Și aici, dle Kallas, depinde de Comisie să joace un rol-cheie. Pe scurt, deși este un compromis modest și un pas mic, este totuși un pas. Vom vota, prin urmare, în favoare.

  Ryszard Czarnecki (ECR). – (PL) Dle președinte, dna Lichtenberger a declarat că există câțiva miniștri rezonabili în statele membre ale Uniunii Europene. I-aș fi recunoscător dacă mi-ar putea da numele lor, deși îmi dau seama că ar fi o listă foarte, foarte scurtă. Aș dori să îi mulțumesc raportorului pentru lucrarea sa foarte minuțioasă, deși este bine că o putem dezbate, deoarece conține o serie de aspecte extrem de controversate. Camioanele vor plăti mai mult, ceea ce înseamnă că proprietarii firmelor de transport vor plăti mai mult. Aceasta este o problemă pentru firme in timpul unei crize și nu putem pretinde contrariul. Întrebarea este: cum vor fi cheltuiți banii?Există o dilemă reală aici, pentru că dacă banii se duc pe și mai multe proiecte nechibzuite ale grupurilor marginale, acesta va fi un lucru rău. Ar trebui să fie cheltuiți pentru sectorul transporturilor, pentru dezvoltarea transporturilor, caz în care creșterile ar fi de înțeles. În caz contrar, este un fel de extorcare, comisă cu consimțământul Uniunii Europene, și parafată de Parlamentul European. Cred că este o problemă cu adevărat controversat.

  Michael Cramer (Verts/ALE). – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, transportul în Europa este prea ieftin. Numai transportul ecologic este prea scump. Sunt considerații determinate de opțiuni politice, iar prezenta directivă nu va schimba acest lucru. Avem concurență neloială. Facilitățile fiscale de care se bucură vehiculele grele de marfă nu sunt reduse. Fiecare camion provoacă de 60 000 de ori mai multe pagube decât o mașină, însă, desigur, nu este taxat de 60 000 de ori mai mult.

De zeci de ani avem o taxă feroviară obligatorie în cadrul Uniunii Europene. Fiecare locomotivă – fie că transportă pasageri sau mărfuri – trebuie să plătească o taxă feroviară pentru fiecare kilometru pe care îl parcurge. Pe drumuri, taxa este voluntară. Este limitată. Se aplică în mare parte numai pe autostrăzi și numai vehiculelor care cântăresc 12 tone sau mai mult. Pe căile ferate, nu există nicio limită. Este nedrept și reprezintă un handicap pentru căile ferate ecologice, în timp ce scutește drumurile neecologice.

Știm că avem nevoie de o schimbare a mobilității pentru a proteja clima. Noi, cei din Grupul Verzilor/Alianța Liberă Europeană dorim să protejăm clima și să asigurăm mobilitatea pentru viitor și de aceea avem nevoie de o concurență loială. Eurovinieta este doar un pas mic înainte pentru atingerea acestui obiectiv.

  John Bufton (EFD). – Dle președinte, transportul cu vehicule grele de marfă reprezintă o parte integrantă a procesului de aprovizionare, esențial pentru o economie bună. Dacă taxele majorate sunt percepute în întreaga Europă, costul suplimentar este în cele din urmă suportat de către consumator.

Guvernul Marii Britanii analizează taxele pentru vehiculele grele de marfă pentru a ne alinia cu Europa până în 2015. Noi nu avem o rețea de drumuri cu taxă, nici nu percepem taxe suplimentare pe lângă taxa de drum pentru vehiculele de mare tonaj care transportă mărfuri. Ne confruntăm cu o concurență neloială din partea unui număr tot mai mare de camioane străine care acaparează mai mult decât cota lor echitabilă din transporturile transfrontaliere. Operatorii străini nu plătesc nimic pentru a folosi drumurile noastre, însă accizele pe motorină în Marea Britanie sunt cu până la 23 de penny pe litru mai mari, oferind concurenților un avantaj de 15 %. Cu toate acestea, în temeiul legislației UE, Marea Britanie nu poate introduce o taxă care se aplică numai vehiculelor străine.

Dacă această directivă își extinde capacitățile, orice mișcare a guvernului britanic de a introduce taxe pentru vehiculele grele de marfă va fi eclipsată de o taxă indirectă nedorită, pe care Comisia își rezervă, de asemenea, dreptul de a o face obligatorie în 2013. Deoarece propunerile se referă la fiscalitate, ar fi necesară unanimitatea la nivelul Consiliului, și totuși legislația este introdusă prin intermediul prevederilor din Tratatul de la Lisabona referitoare la transporturi. Este un mod mascat de a introduce taxe indirecte și nu ar trebui să fie susținut prin vot de nicio persoană care are măcar un pic de simț democratic.

  Christine De Veyrac (PPE). – (FR) Dle președinte, în strategia sa Europa 2020, Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a face economia noastră mai ecologică și transporturile noastre mai moderne. Toate instituțiile europene, inclusiv majoritatea din Parlamentul nostru, au sprijinit puternic acest obiectiv, ca aproape toate statele membre.

Este păcat, atunci, că mai multe state membre au făcut mari eforturi din 2008 să golească de conținutul său propunerea pentru o nouă directivă „Eurovinieta” și să blocheze acest dosar.

Astăzi, însă, datorită tenacității raportorului nostru – și aș dori să îl omagiez aici pe dl El Khadraoui – și a raportorilor alternativi în cadrul negocierilor cu Consiliul, avem în cele din urmă înaintea noastră un compromis. Desigur, acest text este mult mai puțin ambițios decât propunerea inițială, însă ne va permite pentru prima dată să punem în aplicare principiul „poluatorul plătește” și să internalizăm costurile externe de transport, precum cele privind poluarea fonică și emisiile de CO2.

Pentru a ne asigura că această eurovinietă nu este doar un impozit, ci că ajută într-adevăr la îmbunătățirea transportului în Europa, statele membre sunt încurajate, de asemenea, să reinvestească veniturile pe care le colectează în modernizarea mijloacelor de transport. Parlamentul a reușit, în egală măsură, să obțină progrese reale în privința interoperabilității sistemelor de taxare, precum și stimulente mai importante pentru utilizarea unor vehiculele grele de marfă mai puțin poluante.

În scopul de a rămâne în concordanță cu obiectivele politice pe care instituția noastră și le-a stabilit, sper sincer că vom putea sprijini acest compromis care ni se propune în a doua lectură și, astfel, vom deschide calea către o politică de transport mai durabilă.

  Gilles Pargneaux (S&D). – (FR) Dle președinte, dnă Győri, dle comisar, doamnelor și domnilor, în cele din urmă avem ceva de care să fim mulțumiți: taxa pentru transportul rutier, care este plafonată de această nouă directivă „Eurovinieta”, poate include în viitor costurile pentru poluarea fonică și pentru poluarea aerului.

Un alt motiv de satisfacție este că odată cu acest raport elaborat de dl El Khadraoui – și îl felicit pentru tenacitatea sa – ne exprimăm în mod clar dorința de a vedea că principiul „poluatorul plătește” este luat în considerare în costurile transportului rutier. Totuși, trebuie să rămânem vigilenți: după trei ani de negocieri interinstituționale, trebuie să convingem anumite state membre că o politică pentru protecția reală a mediului și o politică economică pentru dezvoltarea cu succes a rețelei feroviare din Europa sunt ambele realizabile datorită echilibrului obținut în acest dialog tripartit. Trebuie să ne asigurăm și că o parte din veniturile colectate este, de fapt, alocată infrastructurii și proiectelor rețelei de transport transeuropene, așa cum s-a indicat.

Permiteți-mi, de asemenea, să spun cât de rău îmi pare că natura obligatorie a principiului „poluatorul plătește” ne-a lăsat în afara acestui compromis. Lăsând la o parte tenacitatea raportorului nostru, dl El Khadraoui, pentru care l-am felicitat, dle comisar, Comisia Europeană a pierdut din nou bătălia în fața anumitor poziții și sentimente naționaliste.

  Olle Schmidt (ALDE). – (SV) Dle președinte, aș dori să-i mulțumesc raportorului pentru activitatea sa excelentă pe marginea unui subiect foarte dificil. Așa cum au subliniat multe persoane, noile norme conțin doar apeluri la statele membre să utilizeze veniturile pe care le primesc pentru a îmbunătăți mediul și este deci important, așa cum a afirmat dl Sterckx, ca noi, cei din Parlamentul European, să amintim în permanență guvernelor noastre importanța respectării acestor recomandări.

În mod evident, intenția nu este ca șoferii și transportatorii noștri să plătească pentru zgomot și pentru impactul asupra mediului, dacă noi nu introducem concomitent măsuri menite să rezolve problemele, cum ar fi condițiile rutiere, și alte măsuri de atenuare a zgomotului. Este foarte important să prevenim transformarea pur și simplu a acestor taxe într-o nouă taxă pe vehiculele grele de marfă, după cum au subliniat aici unii deputați. Trebuie să lucrăm în continuare pentru a îmbunătăți mediul și pentru a reduce nivelurile de dioxid de carbon în Europa și este, prin urmare, de o importanță majoră să ne asigurăm că taxele de mediu sunt utilizate cu adevărat pentru a reduce și elimina problemele de mediu care apar.

(Aplauze)

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dle președinte, prin decizia privind eurovinieta, Europa face un pas în direcția corectă, pentru a putea aplica principiul „poluatorul plătește” în sectorul transporturilor rutiere. Acum avem, în cele din urmă, acordul de a transfera costurile de utilizare a infrastructurii, pentru zgomot și pentru poluarea aerului către transportator. Sper că multe state membre ale UE vor adopta acest sistem, inclusiv Țările de Jos. Guvernul Rutte din Țările de Jos plănuiește se pregătește temeinic să scoată din joben „plata pentru mobilitate într-un mod diferit”. Aceste planuri se încadrează bine în contextul acordului de astăzi.

Sper că Comisia va prezenta propuneri pentru a impune aceste costuri și altor mijloace de transport într-un mod progresiv. Desigur, aceste acțiuni trebuie însoțite de o analiză a specificităților fiecărui sector. Astfel, apele fluviilor nu sunt exploatate doar de sectorul transportului maritim intern, fapt foarte clar în aceste zile de secetă extremă. La urma urmei, agricultura are în prezent aspersoarele deschise la maxim. Acum am făcut însă un pas important înainte și trebuie să continuăm chiar mai departe.

  Luis de Grandes Pascual (PPE). – (ES) Dle președinte, nu este o coincidență faptul că Spania, Italia, Grecia, Irlanda, Portugalia și alte țări sunt reticente în a accepta așa-numita eurovinietă.

Această poziție critică comună este determinată de poziția noastră de țări periferice, întrucât, în definitiv, noi vom fi cei care vor plăti această taxă singulară, iar statele membre care se bucură de o poziție geografică în centrul Uniunii Europene vor fi cele care o vor colecta.

Raționamentul care stă la baza eurovinietei este marcat de contradicții majore, iar discursul care o susține devine tot mai lipsit de consistență pe zi ce trece. Chiar și dacă am accepta argumentul internalizării costurilor externe ca un bun punct de plecare, până la urmă este de neconceput ca doar vehiculele grele de marfă să fie sancționate și nu autovehiculele obișnuite, în scopul de a atenua congestionarea traficului, după cum vechiul principiu „poluatorul plătește” se aplică într-un mod clar discriminatoriu.

În plus, doamnelor și domnilor, doar 15 % din fondurile colectate prin intermediul eurovinietei – care a fost concepută ca o sursă de finanțare pentru infrastructuri – vor fi în cele din urmă utilizate pentru a finanța rețelele transeuropene. Și nici măcar nu vorbim de o cerință, ci doar de o recomandare. Astfel, ministerele de finanțe vor aloca aceste fonduri după cum consideră că este adecvat, în funcție de interesele țărilor lor, în cadrul sferei largi de infrastructuri. Rezultatul final va fi încă un pas înapoi pentru transportul rutier de marfă, care, după cum se prezintă lucrurile astăzi, este singurul mijloc care permite funcționarea pieței interne.

Aceasta este realitatea, doamnelor și domnilor, o realitate cu atât mai dezolantă în contextul unei crize economice. Dacă vrem ca produsele europene să fie competitive pe piețele mondiale, nu ne putem permite experimente care pot duce la deteriorarea și mai profundă a unei economii europene deja fragile, prin impunerea și mai multor costuri suplimentare.

În sfârșit, criza alimentară, care a fost pusă cu imprudență pe seama produselor spaniole, a dus la sancțiuni neloiale și la pierderi uriașe pentru cei penalizați de eurovinietă: transportatorii de marfă și agricultorii care se ocupă cu culturile de bază.

Pentru toate aceste motive, doamnelor și domnilor, delegația spaniolă a Partidului Popular European va vota împotriva acestui proiect de directivă.

  Spyros Danellis (S&D) . – (EL) Dle președinte, principiul general introdus în directiva privind transportul de mărfuri, și aici mă refer la internalizarea costurilor externe, este elementar și are o importanță simbolică. Este un cadru modern și în același timp flexibil pentru aplicarea principiului „poluatorul plătește” și un instrument pentru atenuarea problemelor de congestie pe autostrăzile naționale majore.

Iată de ce preocupările exprimate de mulți vorbitori cu privire la repercusiunile inegale pe care le va crea aplicarea sa în regiunile Uniunii și în sectorul transportului rutier – dintre care unele sunt justificate – trebuie depășite. Scopul textului de compromis, care se datorează în mare parte dlui El Khadraoui, este acela de a impune o aplicare graduală a taxelor în cauză, astfel încât aceasta să fie însoțită de reînnoirea treptată a parcului auto european.

Cu toate acestea, pentru a depăși obiecțiile și pentru a pregăti terenul pentru acceptarea și eficacitatea cadrului eurovinietei, trebuie să ne asigurăm în primul rând că directiva este aplicată strict, transparent și rapid în toate statele membre și, în al doilea rând, trebuie să ne asigurăm că toate veniturile sunt canalizate ca resurse contributorii către infrastructurile de transport și nu sunt utilizate pentru a astupa găuri mult-mediatizate.

  Hubert Pirker (PPE). – (DE) Dle președinte, după cum știm cu toții, această directivă este un compromis. Fără îndoială, însă, este și un bun compromis, deoarece mulțumește ambele părți, cel puțin într-o anumită măsură – atât operatorii de transport, cât și cetățenii, care au de suferit de pe urma zgomotului și a gazelor de eșapament. Care sunt avantajele acestei directive? Pentru mine, sunt trei.

În primul rând, vorbim de alocarea veniturilor provenite din taxele de drum pentru investiții într-o infrastructură de transport îmbunătățită, care este în interesul economic public și oferă siguranță sporită și rute de transport mai bune. În al doilea rând, standardizarea colectării, care reduce costurile și previne congestionarea traficului. În al treilea rând – și foarte important – este faptul că oferă statelor membre posibilitatea și libertatea de a introduce costurile, precum cel pentru zgomot și emisiile de poluanți, în taxele rutiere în viitor. Deci acestea sunt mecanisme de control.

Cei care evită orele de vârf și ambuteiajele vor plăti mai puțin, iar cei care conduc vehicule de marfă ecologice și silențioase se vor bucura de costuri mai mici. Sper că aceste stimulente vor conduce în viitor către evitarea ambuteiajelor și către reînnoirea parcului de vehicule pentru mărfuri. În concluzie, suntem conștienți de faptul că nu vor putea fi îndeplinite toate dorințele în cadrul negocierilor, însă aceste aspecte pozitive pe care am reușit să le obținem în negocieri datorită puterii Parlamentului ar trebui să conducă la efectele pozitive dorite.

De asemenea, sper că nu va exista prea multă birocrație în punerea în aplicare, deoarece acest lucru ar dăuna întregului proiect.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Includerea taxei bazate pe costurile externe în taxa de trecere permite statelor membre să introducă această taxă pentru utilizarea rețelei rutiere transeuropeană sau pe anumite sectoare ale acesteia și în orice alte sectoare suplimentare ale propriilor rețele de autostrăzi, care nu fac parte din rețeaua rutieră transeuropeană.

Nu susținem introducerea voluntară de bariere tarifare care vor crește costurile operatorilor de transport din statele membre periferice și implicit prețurile produselor transportate. Deși directiva nu ar trebui să permită discriminări bazate pe naționalitatea transportatorului, articolul 7k permite statelor membre care introduc un sistem de trecere și/sau taxe de utilizare a infrastructurii să ofere o compensație adecvată pentru aceste taxe, ceea ce poate distorsiona concurența.

Consider că veniturile generate de taxa de utilizare a infrastructurii și de taxa bazată pe costurile externe trebuie să fie utilizate pentru sprijinirea rețelei transeuropene de transport, îmbunătățirea siguranței rutiere și punerea la dispoziție a unor locuri de parcare sigure, absolut necesare pentru respectarea legislației sociale aplicabile.

  Carlo Fidanza (PPE). – (IT) Dle președinte, doamnelor și domnilor, toți suntem de acord asupra necesității de a face transportul de mărfuri mai durabil, însă acest rezultat se obține în principal prin investiții în infrastructură și prin reînnoirea treptată a parcului auto existent.

În realitate, în spatele spiritului ecologist al eurovinietei și în spatele principiului „poluatorul plătește”, se află un dezavantaj concurențial major pentru unele țări în comparație cu altele, cu repercusiuni grave nu numai pentru segmentul lor din industria de transport, care este alcătuit în mare măsură din întreprinderi mici și mijlocii, ci și pentru sistemele lor naționale. Toate acestea se vor întâmpla fără realocarea obligatorie a unor resurse suficiente pentru îmbunătățirea infrastructurii de transport, precum și pentru eficientizarea și îmbunătățirea performanțelor ecologice ale industriei de transport, care ar trebui să fie un rezultat esențial al prezentei directive.

Negocierile au condus la câteva rezultate pozitive minore – mă gândesc la interoperabilitate și la mini-alocarea în zonele montane – însă rezultatul general este nesatisfăcător. Cred că o posibilă procedură de conciliere ar fi cel mai bun mod de a aborda problemele rămase neclarificate.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Dle președinte, directiva propusă ar putea fi ultima picătură pentru industria britanică a transportului rutier de marfă. Industria se află într-un declin constant în ultimul deceniu. Numărul șoferilor cu licențe de operare a scăzut cu 8 % în ultimii trei ani. Camioanele străine controlează în prezent 80 % din piața din zona Canalului Mânecii. În ultimul deceniu, 20 % din piața internă a fost acaparată de transportatorii străini. Există o populație rezidentă mare și în creștere de transportatori străini, care utilizează vehicule străine, plătesc numai taxele rutiere modeste din țările lor de origine și care acaparează din ce în ce mai mult din piața internă.

Ar putea părea că transportatorii britanici pierd pur și simplu teren ca urmare a concurenței, un cuvânt preferat în vocabularul UE. Cu toate acestea, concurența nu este o concurență loială. Costul licenței britanice pentru fondul rutier este mult mai mare, iar accizele pentru combustibili le depășesc pe cele ale altor țări. Transportatorii străini lucrează în Marea Britanie cu combustibil adus în rezervoare de 1 000 de litri. Deși taxele propuse se vor aplica tuturor vehiculelor, povara asupra industriei britanice ar putea fi fatală. Trebuie să ne opunem acestei directive.

  Herbert Dorfmann (PPE). – (DE) Dle președinte, este dincolo de orice îndoială faptul că piața internă este una dintre realizările majore ale Uniunii noastre și că structurile de transport eficiente fac parte din aceasta. Însă eu personal trăiesc într-o zonă prin care sunt transportate 50 de milioane de tone de mărfuri pe an și cred că, pe lângă dreptul oamenilor la transport eficient, există și dreptul celor care trăiesc în apropiere de drumuri să fie protejați de impactul și de efectele acestui transport. Așadar prezenta propunere este cu siguranță un mic pas în direcția cea bună, în măsura în care este utilizată astfel încât investițiile să fie făcute pentru a îmbunătăți protecția împotriva zgomotului, oferă vehicule grele de marfă moderne și, mai presus de toate, conduce la rețele feroviare și material rulant modern.

De asemenea, este un lucru pozitiv faptul că poate fi percepută o cotă suplimentară în zonele montane. Consider însă că este deosebit de discutabil faptul că plănuim să mergem mai departe în acest domeniu conform principiului acțiunii voluntare, astfel că, la fel ca și înainte, statele care nu doresc să fie implicate în această eurovinietă pur și simplu nu sunt nevoite să o introducă. Acest lucru nu va duce decât la discriminare în interiorul Europei, impactul asupra oamenilor fiind însă la fel de discutabil.

  Seán Kelly (PPE). – Dle președinte, tendința generală a acestei propuneri este pozitivă, deoarece ne aflăm într-o perioadă în care trebuie să combatem schimbările climatice, etc. în toate domeniile posibile. Trebuie să ne ocupăm de toate acțiunile care conduc la poluare. Desigur, concentrarea asupra vehiculelor grele de marfă are sens în ceea ce privește utilizarea taxelor etc.

Aspectul pe care trebuie să îl dezvoltăm în mod special este acela că ar trebui să putem dezvolta tehnologii care produc motoare ce necesită din ce în ce mai puțin combustibil, cu alte cuvinte, care se deplasează pe din ce în ce mai mulți kilometri cu un litru de combustibil. Cu siguranță, acesta este un domeniu în care este necesară multă cercetare; ar putea fi eficientizate mult nu doar vehiculele grele de marfă, ci și toate celelalte vehicule. Acesta este un aspect care nu se menționează, nu se promovează și nu se cercetează suficient.

  Jacky Hénin (GUE/NGL). – (FR) Dle președinte, faptul că au fost abordate în cele din urmă taxele pentru transportul rutier de mărfuri și eurovinieta este, în sine, o veste bună pentru toți europenii. Acestea fiind spuse, avem încă un drum lung de parcurs înainte ca transportul rutier de marfă să preia o proporție rezonabilă din costurile pe care le generează pentru societățile noastre: uzura infrastructurii, poluarea, sănătatea publică și accidentele. Locuind într-un oraș prin care trec în fiecare an milioane de vehiculele grele de mărfuri, pot să confirm că suferința populațiilor în cauză este rareori luată în considerare.

Apoi există problemele pe care nimeni nu dorește să le abordeze în cadrul acestei Camere: salariile foarte mici plătite șoferilor, condițiile îngrozitoare de lucru și orele de condus inacceptabile, care compromit siguranța tuturor. Nu exagerăm deloc dacă vorbim despre sclavii drumurilor.

Așa că da, este necesară impunerea unei cote maxime de taxare, pentru a încuraja deplasările scurte, transportul pe platformă, transportul maritim și navigația pe căile interioare, și este necesar să determinăm întreaga Uniune și pe vecinii săi să depună eforturi pentru cele mai bune condiții sociale posibile. Cu toate acestea, este important să avem o taxare inteligentă, astfel încât cei care plătesc să nu fie IMM-urile de transport, șoferii și cu atât mai puțin consumatorii, ci expeditorii mari și clienții importanți, cum ar fi sectorul de distribuție pe scară largă.

  Siim Kallas, membru al Comisiei. – Dle președinte, aș dori să le mulțumesc foarte mult distinșilor deputați pentru comentarii și să fac unele observații.

În primul rând, eurovinieta nu este o taxă europeană. Acest lucru trebuie să fie foarte clar. În acest sens, este un nume nepotrivit. Dimpotrivă, vorbim de o directivă care limitează și reglementează taxele naționale. Avem 22 de țări, cu diferite taxe de trecere pentru diferite tipuri de vehicule – vehicule grele și autovehicule private. Toți utilizatorii din diferitele țări plătesc aceste taxe dacă apar în această rețea.

În al doilea rând, vă rugăm să acceptați compromisul. Are o amploare mai mare și este mai complicat decât pare. Există două lupte fundamentale și permanente în spatele acestei probleme.

Prima este o luptă de principiu – cine ar trebui să plătească pentru utilizarea infrastructurilor și pentru ce anume ar trebui să plătească. Deci, mergem în direcția cea bună. Principiile „utilizatorul plătește” și „poluatorul plătește” vor continua în mod inevitabil. Aceasta este direcția în care se îndreaptă lucrurile.

A doua luptă este mult mai stringentă. Este un conflict între țările care au trafic de tranzit greu, care, desigur, doresc o mai mare flexibilitate pentru a aborda problemele privind infrastructura lor și doresc în mod clar să partajeze sarcina utilizării infrastructurii între contribuabili și toți utilizatorii – subliniez toți utilizatorii: nu poate exista nicio discriminare.

Desigur, există un grup de țări care se împotrivesc cu înverșunare, lucru care a fost foarte vizibil și aici, în timpul dezbaterii. Trebuie să vă amintesc doar că pe 15 octombrie, Consiliul a convenit asupra compromisului politic. Puțin a lipsit pentru o minoritate de blocaj, iar lupta continuă acum aici.

Dl El Khadraoui a depus o muncă extraordinară pentru a ajunge la un compromis bun și pentru a avea o propunere bună pentru acest compromis. Vă rog sincer să sprijiniți acest compromis. Pare a avea o mulțime de detalii care nu sunt satisfăcătoare în diferite părți și pentru oameni diferiți, însă chiar este un pas foarte mare. Această problemă a fost suspendată de ani întregi. Acum facem un pas înainte.

  Enikő Győri , președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în primul rând, aș dori să vă mulțumesc pentru această dezbatere valoroasă, care a inclus un număr mare de argumente și de contraargumente, fapt ce ilustrează, așa cum a menționat și dl comisar, că s-a ajuns la un compromis. După mari dificultăți, probleme și lupte desigur, sunt totuși convinsă că acesta este un succes european, după cum a menționat deja dl Leichtfried. Vă mulțumesc, de asemenea, pentru aprecierea la adresa Președinției ungare.

Ca în cazul oricărui compromis, a avut loc o echilibrare serioasă. Am fost nevoiți să creăm un echilibru între durabilitatea mediului și durabilitatea economică. Resping ideea că Consiliul nu a acordat nicio importanță protecției mediului. Dacă nu ar fi fost importantă, această directivă nu ar exista. De asemenea, a trebuit să creăm un echilibru – și aș dori să spun acest lucru și dlui De Grandes Pascual – între centru și periferie. Este adevărat că au avut loc dezbateri aprinse în cadrul Consiliului cu privire la cele mai bune modalități de a ne asigura că statele membre periferice nu se simt excluse și în cele din urmă s-a format o majoritate calificată în cadrul Consiliului și sper că și în Parlament. Cred că discuția a demonstrat acest lucru.

Am putea spune că este doar o picătură într-un ocean, însă cred – și mă bucur că acest lucru a fost recunoscut de mulți în timpul dezbaterii – că am făcut un prim pas extrem de important spre internalizarea costurilor și spre recircularea veniturilor în sector, chiar dacă, așa cum se întâmplă cu fiecare compromis, nu este o soluție perfectă și sunt sigură că vom putea face mai mulți pași în următorii ani.

Aș dori să menționez trei aspecte specifice care au atras mai multe întrebări. Primul este utilizarea veniturilor și aș dori să revin la comentariul dlui Sterckx. Acordul conține o recomandare detaliată pentru statele membre, în special în ceea ce privește utilizarea veniturilor, și afirmă, inter alia, că 15 % din veniturile generate – și subliniez acest lucru în special pentru dna Meissner – ar trebui să fie utilizate pentru finanțarea proiectelor transeuropene de transport. De asemenea, aș dori să adaug că acesta este rezultatul unui compromis adecvat și, după cum a menționat și dl Dirk Sterckx, este unul bun și adecvat, chiar dacă reprezintă probabil doar un prim pas în direcția cea bună.

A doua întrebare specifică a fost adresată tot de dl Sterckx, și se referă la costurile ambuteiajelor și congestionării. Ei bine, acordul la care s-a ajuns cu Parlamentul European se extinde și la această problemă, întrucât face posibil ca statele membre să calculeze taxele rutiere într-un mod diferențiat, pe baza zonei și orelor de utilizare. După cum știți cu toții, statele membre au posibilitatea de a percepe taxe mai mari pentru infrastructură în timpul perioadelor de vârf. Această diferențiere crescută a taxelor pentru infrastructură ne oferă o alternativă pentru combaterea congestionării traficului și chiar dacă includem numai poluarea atmosferică și fonică în calculul costurilor externe, mecanismul de diferențiere introdus în directivă poate contribui în continuare eficient la reducerea ambuteiajelor tipice pentru drumurile europene.

În cele din urmă, aș dori să abordez cea de a treia întrebare, în special cea adresată de dna Lichtenberger cu privire la costurile externe. Consiliul a adoptat deja poziția sa în primă lectură pe 14 februarie anul acesta și, ulterior, la cererea Parlamentului, am introdus o prevedere în directivă prin care vom da un semnal politic cetățenilor în ceea ce privește caracteristicile de mediu ale vehiculelor grele de marfă. În acest scop, am inclus posibilitatea ca, în afara taxei suplimentare aplicate în regiunile montane, să poată fi adăugată o cotă externă în cazul vehiculelor Euro 0, 1, 2 și 3. Întrucât vehiculele Euro 3 sunt mai puțin poluante decât celelalte vehicule poluante din categoriile de emisii Euro, sistemul de taxare dublă li se va aplica doar de la o dată ulterioară, iar celorlalte categorii li se va aplica de la data intrării în vigoare a directivei. În plus, acordul la care s-a ajuns cu Parlamentul European oferă, de asemenea, stimulente în ceea ce privește vehiculele cel mai puțin poluante din categoriile Euro 5 și 6, pentru a promova reînnoirea parcului de vehicule.

Dle președinte, doamnelor și domnilor, din dezbaterea noastră de astăzi a reieșit clar faptul că, prin Directiva Eurovinieta, am făcut un pas extrem de important înainte pentru sectorul transporturilor. Recomandarea specifică privind vehiculele grele de mărfuri este importantă nu numai în sine, ci are și o semnificație simbolică. Este prima care aplică – și mă bucur că ați confirmat acest lucru în comentariile dvs. – principiul „poluatorul plătește” și lansează o dezbatere și un proces de punere în aplicare îndelungate, care duce la internalizarea costurilor externe ale tuturor mijloacelor de transport.

Dle președinte, Președinția ungară este foarte mulțumită de faptul că s-a ajuns la acest acord cu Parlamentul European și sunt sigură că măsura dezbătută acum și care așteaptă să fie adoptată de către Parlament poate conduce la o creștere a eficienței economice și la o atenuare a impactului negativ al sectorul transporturilor asupra mediului și că, în consecință, cetățenii Uniunii Europene vor fi cei care vor avea de câștigat de pe urma adoptării acestei directive.

  Saïd El Khadraoui, raportor. – (NL) Dle președinte, vă mulțumesc tuturor pentru sprijinul exprimat și pentru comentarii, inclusiv celor care s-au opus raportului. Sectorul transporturilor este important pentru economia noastră. Totuși, dă naștere unor costuri – costurile de infrastructură, însă și alte costuri, cum ar fi cele pentru particulele fine din aer, zgomot, ambuteiaje și așa mai departe.

Prin această directivă revizuită, vom crea în cele din urmă un cadru european care oferă statelor membre posibilitatea de a acoperi parțial costurile prin contribuția celor care le-au generat, de fapt. În același timp, această metodă le permite statelor membre să genereze resurse pentru a reinvesti în sistemul de transporturi, pentru a-l face mai durabil, astfel încât să se reducă efectiv aceste costuri externe. În acest mod, putem face societatea noastră mai locuibilă, putem crește eficiența sectorului și putem contribui la un mediu mai echitabil pentru diferitele mijloace de transport, astfel încât să oferim mai multe oportunități căilor ferate și căilor navigabile interioare.

Am subliniat mai devreme, în introducerea mea, cât de dificil a fost să ajungem la acest compromis. De altfel, scopul Cărții albe a Comisiei este acela de a obține internalizarea obligatorie a costurilor externe până în 2020. Acest lucru promite discuții aprinse în următorii câțiva ani.

Între timp, sper, în primul rând, că acest plen va acorda sprijin suficient pentru a ne permite să demarăm și să demonstrăm că Europa poate să ia decizii care sunt bune pentru cetățenii noștri. În al doilea rând, sper că un număr de state membre vor utiliza într-adevăr noile oportunități și vor putea încuraja și alte state membre să li se alăture ca urmare a rezultatelor lor bune. Acest lucru ne va permite să construim o bază de sprijin mai largă pentru a putea merge mai departe. Această directivă dă extrem de mult de lucru Comisiei. În următorii ani, trebuie analizate și internalizarea altor costuri, obligativitatea internalizării, precum și includerea altor tipuri de vehicule. Însă acestea sunt obiective pentru anii următori. Trebuie să facem mai întâi acest pas înainte.

  Președinte. – Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc astăzi, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris. – (PL) Cred că finalizarea lucrărilor astăzi, la a doua lectură a directivei privind taxarea vehiculelor grele de marfă – directiva „Eurovinieta” – este extrem de importantă. Problema de bază și cea mai importantă este prevederea care stabilește principiul „poluatorul plătește”, conform căruia vehiculele grele de marfă care generează mai multă poluare și sunt mai zgomotoase decât cele echipate cu motoare conforme cu standardele Euro 5 sau Euro 6 vor plăti taxe pentru utilizarea infrastructurii rutiere. În plus, s-a prevăzut posibilitatea unei anumite corespondențe a taxelor cu deplasarea vehiculelor (congestionarea traficului rutier) în timpul orelor de vârf – însă pentru maximum cinci ore pe zi. Consider că această soluție va încuraja cu succes evitarea utilizării anumitor segmente de drum în timpul orelor de vârf. În plus, statele membre vor putea să specifice modul în care urmează a fi utilizate veniturile generate prin colectarea taxelor, însă cel puțin 15 % trebuie să fie utilizate pentru sprijinirea financiară a proiectelor TENT, în scopul de a spori durabilitatea transportului.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) Sunt încântată să afirm că directiva „Eurovinieta” a ajuns la finalul celei de a doua lecturi. Acest raport introduce expresia-cheie „poluatorul plătește”, ceea ce înseamnă că modificarea reglementărilor privind taxele de transport rutier ne va permite să adăugăm costurile reale ale poluării atmosferice și fonice generate de camioane la taxele percepute atunci când vehiculele grele de marfă utilizează autostrăzile. În plus, directiva prevede ca banii colectați în acest mod să fie folosiți pentru finanțarea unor sisteme de transport eficiente și ecologice. În același timp, 15 % din taxele colectate trebuie să fie investite în rețelele de transport pan-europene: nu doar transport rutier, ci și feroviar și pe căile navigabile interioare.

Cu toate că directiva se va aplica tuturor vehiculelor de peste 3,5 tone, cred că această prevedere merge prea departe, deoarece astfel de vehicule operează în principal la nivel regional, iar acest lucru nu ar trebui să fie reglementat la nivel european. În același timp, statele membre au dreptul de a scuti vehiculele sub 12 tone, o opțiune pe care sper că Estonia o va folosi.

În ceea ce privește Estonia, cred că această directivă va pune capăt situației în care camioanele noastre plătesc în alte țări, în timp ce vehiculele din alte țări nu plătesc pentru a se deplasa pe drumurile noastre. Sper că guvernul va pune capăt acestui tip de tratament inegal și va stabili condiții egale pentru toți. Această directivă prevede, de asemenea, un stimulent pentru reînnoirea parcului auto: cu cât este mai nou și poluează mai puțin un vehicul, cu atât va plăti mai puțin. Acest lucru solicită investiții mari din partea companiilor de transport, investiții care vor fi recuperate relativ repede, atât prin taxa de drum mai mică, cât și prin consumul mai mic de carburant.

  Dominique Vlasto (PPE), în scris. – (FR) Revizuirea directivei „Eurovinieta” este esențială pentru a integra mai eficient costul poluării cauzate de transportul rutier, ceea ce va fi acum posibil datorită oportunității ca statele membre să ia în considerare și poluarea fonică și atmosferică, precum și congestionarea anumitor rute, atunci când stabilesc taxele pentru vehiculele grele de marfă.

În regiunile precum cea din care provin eu, unde vehiculele de transport de marfă internațional blochează drumurile alpine, este o măsură mult-așteptată.

Această revizuire este totodată un prim pas spre reintroducerea concurenței loiale între transportatorii rutieri europeni, deoarece unele state membre, precum Franța și Germania, deja aplică principiul „poluatorul plătește” și doresc ca UE să îl extindă la toate celelalte.

Ceea ce contează acum este ca veniturile din eurovinietă să fie canalizate în mod real spre proiecte pentru îmbunătățirea infrastructurii, reducerea poluării și protejarea mediului înconjurător.

Salut, așadar, angajamentul statelor membre de a realoca o parte din aceste venituri către TENT, un proiect major menit să garanteze coeziunea teritorială a Europei și să îmbunătățească accesul în regiunile cum ar fi cea a Alpilor, unde infrastructura nu este suficientă pentru a asigura un transfer modal de la transportul rutier la alte forme de transport.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Sunt convins că Uniunea Europeană are nevoie de orientări armonizate, care să permită statelor membre să creeze taxe pentru costurile externe generate de sectorul transportului rutier. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că firmele de transport, în special în timpul unei crize, nu își vor putea permite să își schimbe parcurile auto rapid și să cumpere vehicule care sunt conforme cu standardele Euro 5 și 6. Deci nu putem pedepsi transportatorii pentru factorii externi, asupra cărora nu au nicio influență. În opinia mea, trebuie să încercăm să obținem o extindere maximă a perioadei în care se aplică stimulente vehiculelor celor mai ecologice. Firmele de transport care investesc în tehnologiile cu emisii scăzute trebuie să aibă dreptul la o perioadă corespunzătoare în care le sunt garantate investițiile, când vor plăti cele mai mici taxe sau vor fi scutite.

În sfârșit, evidențiem adesea în Parlament faptul că oamenii sunt cei mai importanți. Să ne amintim, așadar, că sectorul transporturilor din Uniune nu reprezintă numai zgomot excesiv sau emisii de CO2, ci și, mai presus de toate, sute de mii de locuri de muncă și o componentă importantă a PIB-ului în multe state membre.

(Ședința a fost suspendată pentru câteva minute)

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

8. Votare

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este votarea.

(Pentru rezultate și alte detalii cu privire la vot: vă rugăm să consultați procesul-verbal)

8.1. Numirea unui membru al Curții de Conturi (H.G. WESSBERG - SV) (A7-0190/2011 - Inés Ayala Sender) (vot)

8.2. Cerere de ridicare a imunității parlamentare a dnei Ágnes Hankiss (A7-0196/2011 - Diana Wallis) (vot)

8.3. Dovezile de origine pentru anumite produse textile (A7-0156/2011 - Jan Zahradil) (vot)

- Înainte de votare:

  Jan Zahradil, raportor. – Dle președinte, doar pe scurt, am fost foarte onorat să fiu raportor când am avut șansa să abrogăm, în loc să adoptăm un act normativ. Acesta este un act normativ redundant. Cred că se potrivește perfect cu obiectivul nostru pe termen lung de a legifera și de a reglementa mai bine, astfel încât nu pot decât să vă recomand tuturor să sprijiniți această abrogare. Țin să vă mulțumesc anticipat tuturor pentru acest lucru.

8.4. Participarea Croației la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (A7-0186/2011 - Debora Serracchiani) (vot)

8.5. Extinderea domeniului de aplicare al regulamentului privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro (A7-0077/2011 - Sophie Auconie) (vot)

- Înainte de votare:

  Sophie Auconie, raportoare. – (FR) Dle președinte, doamnelor și domnilor, în calitate de raportoare, și în numele grupurilor politice care au ajuns la un consens, solicit amânarea votării asupra celor două rapoarte privind transportul de fonduri. Mă refer la raportul pe care îl discutăm acum și la raportul A7-0076/2011, care este al cincilea punct care urmează a fi votat după acesta.

Această amânare este justificată de rațiuni procedurale și este menită să asigure cea mai bună colaborare posibilă cu Comisia și cu Consiliul. Prin urmare, vă invit pe toți să votați în favoarea amânării votului asupra acestui raport și asupra celui care urmează după cinci puncte.

  Președinte. – Voi solicita acum două declarații. Voi solicita o declarație de la o persoană care ar dori să sprijine propunerea. Dnă Bowles, aveți cuvântul.

  Sharon Bowles , președintă a Comisiei pentru afaceri economice și monetare. – Dle președinte, aș dori să clarific faptul că comisia a solicitat amânarea, deoarece a avut loc o încălcare de procedură. Un considerent asupra căruia s-a convenit printr-o procedură scrisă de trialog – și asupra căreia nu poate plana, prin urmare, nicio îndoială – a fost eliminat din textul Coreper (Comitetul Reprezentanților Permanenți). Ni s-a spus, de asemenea, că serviciul juridic al Comisiei nu va fi de acord cu un text care nu este în întregime conform cu înțelegerea comună, chiar dacă înțelegerea comună nu este obligatorie din punct de vedere juridic.

Sub nicio formă nu putem accepta ca această modificare unilaterală să constituie un precedent și, prin urmare, nu vom vota până când nu se rezolvă problema. Nu putem permite acordurilor interinstituționale sau înțelegerilor comune sau oricărui alt lucru să limiteze puterea acestui Parlament, care ne-a fost conferită prin Tratat și, prin urmare, acest text nu poate trece în etapa următoare. Înainte de a continua, trebuie, de asemenea, să înțelegem clar că acest lucru nu se poate repeta.

  Francesco Enrico Speroni (EFD). – (IT) Dle președinte, eu nu sunt împotriva propunerii ca atare, dar din moment ce aprobăm ordinea de zi pentru întreaga săptămână luni după-amiază, mă întreb de ce această propunere de amânare nu a fost făcută ieri, ci tocmai acum, chiar înainte de vot.

(Parlamentul a fost de acord cu amânarea votării asupra celor două rapoarte)

8.6. Aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit (A7-0084/2011 - Silvia-Adriana Țicău) (vot)

8.7. Acordurile internaționale privind transportul aerian în conformitate cu Tratatul de la Lisabona (A7-0079/2011 - Brian Simpson) (vot)

8.8. Taxele la vehiculele grele de marfă (A7-0171/2011 - Saïd El Khadraoui) (vot)

8.9. Conturile economice și de mediu europene (A7-0330/2010 - Jo Leinen) (vot)

8.10. Al șaptelea program-cadru al UE pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (A7-0160/2011 - Jean-Pierre Audy) (vot)

- Înainte de votul asupra alineatului 47:

  Paweł Robert Kowal (ECR). – (PL) Dle președinte, am informat secretariatul că aș dori să depun un amendament oral care implică eliminarea alineatului 27, deoarece conține informații neadevărate cu privire la un proiect științific important numit INDECT. Aș dori să informez Camera că acest proiect a fost avizat de o evaluare etică. A fost supus acestei evaluări la 15 martie 2011, în Bruxelles, cu participarea unor specialiști din Austria, Franța, Țările de Jos, Germania și Regatul Unit. Auditul etic cu privire la activitatea acestui proiect a generat un rezultat pozitiv, care a fost certificat. Nu au fost depistate probleme cu aspectele etice ale proiectului. Aspectele etice ale raportului au fost monitorizate continuu de către Comisia Europeană încă de la început. Doresc să subliniez acest lucru și să solicit Camerei să țină cont de faptul că raportul nostru nu conține informații nefondate de fapt. Acesta este un proiect de cercetare științifică foarte important, desfășurat de Universitatea de Știință și Tehnologie AGH din Cracovia și de o serie de instituții europene de cercetare și învățământ superior.

(Amendamentul oral a fost respins)

Votarea a fost suspendată la ora 12.15 – exercițiu de evacuare.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

9. Explicații privind votul

Explicații scrise privind votarea

Raport: Inés Ayala Sender (A7-0190/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Candidatul propus are în primul rând experiență politică, dar și experiență în audit și finanțe, deși cea din urmă nu este poate atât de vastă cum ar fi de dorit. Votez în favoarea acestui candidat, însă cred că ar trebui să ne gândim mai bine la tipul calificărilor pe care ar trebui să le aibă membrii Curții de Conturi.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am sprijinit propunerea de numire a lui Hans Gustaf Wessberg în funcția de membru al Curții de Conturi, deoarece are peste 30 de ani de experiență profesională în management la nivel înalt în instituțiile publice, precum și în întreprinderi private din Suedia. Și-a dedicat o mare parte a carierei sale îmbunătățirii condițiilor pentru întreprinderile private din Suedia, în calitate de manager în organizații ce reprezintă interesele industriei în viața publică. De asemenea, dispune de o vastă experiență în domeniul serviciilor publice, atât în calitate de politician, cât și de funcționar public. A lucrat ca director general al Registrului Comerțului din Suedia, o agenție guvernamentală independentă, și ca secretar de stat în mai multe rânduri. De aceea, sunt convinsă că are calitățile necesare pentru acest post.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Curriculum vitae-ul depus de H.G. Wessberg pentru desemnarea sa ca membru al Curții de Conturi face dovada competențelor și experienței care sunt cu siguranță conforme cu standardele tehnice și științifice necesare pentru această poziție. În special angajamentul dlui Wessberg față de sectorul privat îl face un candidat deosebit de potrivit pentru a asigura echilibrul dintre legislația UE și cerințele specifice ale pieței și populației Europei. Prin urmare, am votat în favoarea acestei propuneri de decizie a Parlamentului European.

  Nessa Childers (S&D), în scris. – Am votat pentru propunerea suedeză de numire a dlui H.G.Wessberg în funcția de membru al Curții Europene de Conturi, în locul dlui Lars Heikensten. Când Comisia pentru control bugetar l-a intervievat pe dl Wessberg la 24 mai 2011, deputații din Parlamentul European i-au lăudat performanțele atât în sectorul privat, cât și în cel public. Odată numit, dl H.G.Wessberg va activa până la sfârșitul mandatului Suediei, adică până în martie 2012, și va putea fi apoi reales pentru un nou mandat de șase ani. Îi doresc toate cele bune în noul său rol.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Îi doresc succes dlui Wessberg în postul important în care a fost ales și sunt convins că va exercita funcțiile pentru care a fost numit cu dăruire absolută și cu competență.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris.– (SK) Cum era de așteptat, audierea candidatului suedez pentru funcția de membru al Curții de Conturi nu a fost problematică. După cum s-a remarcat mai târziu la vot, rezultatul final a fost puțin în favoarea candidatului. Are experiență în calitate de ministru, precum și experiență profesională în sectorul privat. De asemenea, a lucrat în domeniul apărării, a gestionat finanțe și bugete la nivel înalt și a sprijinit, de asemenea, aderarea Suediei la UE.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea nominalizării dlui H.G. Wessberg de către Suedia în funcția de membru al Curții Europene de Conturi. Dl Wessberg îl va înlocui pe dl Lars Heikensten, care a renunțat la funcție pentru a deveni director executiv al Fundației Nobel. Dl Wessberg îi va prelua atribuțiile în urma desemnării sale oficiale de către Consiliul de Miniștri, programată pentru vineri, 10 iunie 2011.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Curtea de Conturi este o instituție care examinează veniturile și cheltuielile Uniunii Europene, în scopul de a verifica legalitatea acestora, precum și pentru a verifica buna gestiune financiară. Aceasta funcționează absolut independent. În acest sens, numirea persoanelor din care este compusă trebuie să se facă pe baza criteriilor capacității și independenței. Dl Wessberg, din Suedia, a prezentat curriculum vitae-ul său, împreună cu un chestionar scris și a fost intervievat de către Comisia pentru control bugetar. S-a prezentat suficient de bine pentru a justifica desemnarea sa în funcția de membru al Curții de Conturi și pentru a-și exercita atribuțiile cu pricepere și independență.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Parlamentul European,

având în vedere articolul 286 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia Consiliul a consultat Parlamentul (C7-0103/2011), având în vedere faptul că în cadrul ședinței sale din 24 mai 2011 Comisia pentru control bugetar a audiat candidatul desemnat de Consiliu pentru a fi membru al Curții de Conturi, având în vedere articolul 108 din Regulamentul său de procedură, având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A7-0190/2011),

întrucât H.G. Wessberg îndeplinește condițiile prevăzute în articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

emite un aviz favorabil privind propunerea de numire a dlui H.G. Wessberg în funcția de membru al Curții de Conturi; încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și, spre informare, Curții de Conturi, precum și celorlalte instituții ale Uniunii Europene și instituțiilor de control din statele membre.

Am votat împotrivă, deoarece consider că se poate găsi o persoană mai potrivită din punct de vedere profesional pentru funcția oferită.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind propunerea de numire a dlui Wessberg în funcția de membru al Curții de Conturi. Decizia mea se bazează pe toate informațiile prezentate pentru această alegere, inclusiv pe răspunsurile sale la chestionarul pentru candidații la funcția de membru al Curții de Conturi, anexat la acest raport, deoarece acestea indică respectarea criteriilor stabilite în articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și necesitatea ca membrii Curții de Conturi să fie complet independenți. Salut, prin urmare, numirea dlui Wessberg.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat pentru acest raport, deoarece consider că Curtea de Conturi poate beneficia de experiența dlui Wessberg în ceea ce privește gestiunea financiară a instituțiilor. Candidatul îndeplinește condițiile prevăzute în articolul 286 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, iar curriculum vitae-ul său include o serie de funcții la nivel înalt în domeniul managementului financiar și al controlului bugetar în instituții publice și întreprinderi private. Răspunsurile candidatului la chestionar arată că este serios și foarte motivat.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Am fost încântată să sprijin candidatul suedez pentru Curtea de Conturi.

Raport: Diana Wallis (A7-0196/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Având în vedere faptul că acuzațiile datează din 2004, ceea ce înseamnă că acestea au fost făcute înainte ca dna Hankiss să devină deputată în acest Parlament, votez în favoarea ridicării imunității sale parlamentare.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Sprijin recomandarea raportorului de a se ridica imunitatea dnei Hankiss în cazul în chestiune. Acuzațiile împotriva sa își au originea într-un incident care datează de la începutul anului 2004, când nu era încă deputată în Parlamentul European. Este evident, așadar, că regulamentul de procedură cu privire la imunitatea și privilegiile parlamentare nu se poate aplica, iar ridicarea imunității sale este conformă cu normele care reglementează activitatea instituțională și juridică a acestei Camere.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris.– (SK) Tribunalul Districtual Central din Buda, Budapesta, solicită Parlamentului European să ridice imunitatea deputatei Ágnes Hankiss în legătură cu reluarea procedurii de urmărire penală. Ágnes Hankiss a fost acuzată de către un reclamant privat de comiterea infracțiunii de calomnie publică și, în special, a infracțiunii de denigrare a memoriei unei persoane decedate, tatăl reclamantului. Pe baza celor menționate și în conformitate cu regulamentul de procedură al Comisiei pentru afaceri juridice, cred că ar fi oportun să se recomande ridicarea imunității în acest caz.

  Bruno Gollnisch (NI), în scris. – (FR) Dna Wallis susține că aceleași principii sunt întotdeauna aplicate de către Parlamentul European cu privire la ridicarea imunității deputaților săi. Este o minciună cinică. Într-un caz care m-a privit pe mine, personal, Curtea de Justiție a hotărât în 2010 că Parlamentul îmi încălcase drepturile de deputat – și le-a încălcat din nou luna trecuta, pe exact aceleași motive!

A spune că imunitatea unui deputat din Parlamentul European ar trebui să fie ridicată deoarece comentariile pentru care el sau ea este criticată nu intrat în sfera activităților sale parlamentare este un nonsens absolut din punct de vedere juridic. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi fost posibilă o acțiune în justiție!Aceasta este baza actualului articol 8. Prin definiție, articolul 9 se aplică activităților dincolo de domeniul de activitate al acestui Parlament! Parlamentul păstrează sau renunță acum la imunitate în funcție de cum bate vântul: o ridică pentru opinii politice într-un caz, însă o păstrează pentru suspectare de evaziune fiscală în alt caz, considerându-l un exemplu de fumus persecutionis. Deoarece prețuiesc mai mult libertatea de exprimare decât pseudodemocrații din această Cameră, voi refuza sistematic să ridic imunitatea unuia dintre colegii mei deputați, din oricare grup politic, pentru exprimarea opiniilor sale, indiferent de cât de mult diferă acestea de opinia mea.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Comisia responsabilă recomandă (în unanimitate) ridicarea imunității parlamentare, deoarece Tribunalul Districtual Central din Buda, Budapesta, solicită Parlamentului European ridicarea imunității deputatei sale, Ágnes Hankiss, în legătură cu reluarea urmăririi penale dispuse ca urmare a hotărârii Curții Supreme a Republicii Ungaria, pronunțată la 12 noiembrie 2009. Ágnes Hankiss este acuzată de către un reclamant privat de o presupusă infracțiune de calomnie, comisă în public (secțiunea 179 din Codul penal maghiar) și, în special, de defăimare a memoriei unei persoane decedate, tatăl reclamantului, în conformitate cu secțiunea 181 din Codul Penal maghiar, ca urmare a unei declarații făcute în emisiunea „Péntek 8 mondatvadász”, la 23 ianuarie 2004. La 12 noiembrie 2009, Curtea Supremă a considerat că există într-adevăr o încălcare a prevederilor de fond ale dreptului penal și a dispus reluarea procedurii de către Tribunalul Districtual Central din Buda. Instanța de judecată urmează să reia procedura în lumina unor considerații din decizia Curții Supreme. Tribunalul Districtual Central din Buda a inițiat reluarea procedurilor la data de 31 martie 2010. În aceeași zi, procedura a fost suspendată pe motiv că Ágnes Hankiss se bucură de imunitate parlamentară în calitate de deputat în Parlamentul European. Cererea relevantă pentru ridicarea imunității a fost făcută de Tribunal la 6 iulie 2010.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru ridicarea imunității parlamentare a dnei Ágnes Hankiss, acuzată de calomnie. Imunitatea dnei Hankiss a fost ridicată deoarece evenimentele în cauză au avut loc în 2004, înainte să fie aleasă în Parlamentul European (în iulie 2009) și deoarece cazul nu privește activitățile sale politice în calitate de deputat.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Imunitatea parlamentară nu acoperă cazurile penale de drept comun. Hankiss Ágnes poate fi judecată fără a fi puse în discuție activitățile sale parlamentare. Am votat pentru ridicarea imunității sale.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Deoarece dna Ágnes Hankiss este acuzată de calomnie în temeiul secțiunii 181 din Codul penal maghiar, ca urmare a unei declarații făcute în timpul unui program pe 23 ianuarie 2004, am votat în favoare.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) În cadrul ședinței din 6 septembrie 2010, Președintele a anunțat că a primit o scrisoare trimisă de Tribunalul Districtual Central din Budapesta la 6 iulie 2010, care solicită ridicarea imunității parlamentare a dnei Hankiss, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din Regulamentul de procedură. Președintele a înaintat cererea Comisiei pentru afaceri juridice, în conformitate cu același articol. Raportul Comisiei pentru afaceri juridice, care a votat pentru în unanimitate, a concluzionat că această speță nu intră în sfera activităților politice ale dnei Hankiss în calitate de deputat al acestei adunări. Aceasta se referă în schimb la o declarație făcută în 2004, cu mult înainte ca domnia sa să fi fost aleasă deputat al acestei adunări. De asemenea, raportorul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis: și anume, suspiciuni suficient de grave și exacte că a fost adus în atenția noastră acest caz cu intenția de a provoca pagube politice deputatei. Prin urmare, susțin propunerea Comisiei pentru afaceri juridice și am votat în favoarea ridicării imunității parlamentare a dnei Hankiss.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) La 6 iulie 2010, Tribunalul Districtual Central de la Buda a trimis o cerere de ridicare a imunității dnei Ágnes Hankiss în legătură cu reluarea procedurilor penale, dispusă printr-o hotărâre a Curții Supreme a Republicii Ungaria în 2009. La 23 ianuarie 2004, în urma unei declarații făcute într-o emisiune, dna Hankiss a fost acuzată de o presupusă infracțiune de calomnie comisă în public și, în special, de denigrarea memoriei unei persoane decedate.

În cadrul unei audieri în recurs, la 25 martie 2009, Tribunalul Municipal din Budapesta a achitat-o pe dna Hankiss de acuzații, însă la 12 noiembrie 2009, Curtea Supremă a dispus reluarea procedurii de către Curtea Districtuală Centrală din Buda. Acțiunea a fost deschisă la 31 martie 2010 și suspendată în aceeași zi din cauza imunității parlamentare a dnei Hankiss. Din aceste motive și deoarece cazul nu intră în domeniul activităților politice ale dnei Hankiss în calitate de deputat în Parlamentul European, întrucât privește o declarație făcută cu mult înainte de fi fost aleasă deputată, am votat în favoarea ridicării imunității sale parlamentare.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă pronunț pentru. Cazul se referă la o presupusă infracțiune de calomnie, care nu intră în domeniul activităților politice ale dnei Hankiss în calitate de deputat european, însă se referă în schimb la o declarație făcută în 2004, înainte să fi fost aleasă deputat în Parlamentul European. De asemenea, raportorul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis.

Raport: Jan Zahradil (A7-0156/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea acestui raport, deoarece respectă obiectivele Comisiei de a simplifica legislația în vigoare, în vederea creării unui mediu legislativ mai bun și mai clar pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește simplificarea formalităților vamale îndeplinite de către importatorii de produse textile.

  Roberta Angelilli (PPE), în scris. – (IT) Regulamentul (CE) nr. 1541/98 și Regulamentul (CEE) nr. 3030/93, care au fost adoptate inițial în scopul de a pune în aplicare măsuri de politică comercială în sectorul textil, au devenit acum instrumente perimate, care limitează piața liberă și nu sunt bine adaptate la schimbările din noul mediu de reglementare.

Până de curând, au fost în vigoare restricții cantitative impuse asupra importurilor provenind din țările membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), precum și prevederi speciale de salvgardare pentru produsele textile din Republica Populară Chineză. Aceste restricții au fost eliminate odată cu expirarea acordului OMC în anul 2005, la fel cum au fost eliminate și prevederile pentru China în 2008. Prin urmare, singura metodă eficientă de prevenire a denaturărilor de pe piață și de continuare a controlării importurilor de produse textile este ca aceste importuri să facă totuși obiectul unor proceduri de verificare ce necesită indicarea țării de origine. Această indicare este, de fapt, conținută în propunerea de regulament privind marcajul originii „Made in”, care a fost adoptată în această Cameră la 21 octombrie 2010 și care introduce un mecanism de control și are drept scop simplificarea legislației în vigoare cu scopul de a crea un cadru legislativ mai bun, mai clar pentru companii și pentru protecția consumatorilor.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document de abrogare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1541/98 privind dovezile de origine pentru anumite produse textile încadrate la secțiunea XI din Nomenclatura combinată, puse în liberă circulație în cadrul Comunității, precum și condițiile de acceptare a acestor dovezi și de modificare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3030/93 privind regimul comun aplicabil importului anumitor produse textile din țări terțe. În 2005, Organizația Mondială a Comerțului a abrogat restricțiile asupra importurilor originare din statele membre, iar Uniunea Europeană ar trebui să simplifice, de asemenea, legislația în vigoare cu scopul de a crea un mediu legislativ mai bun și mai clar pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește simplificarea formalităților vamale îndeplinite de către importatorii anumitor produse textile puse în liberă circulație în cadrul Comunității. Consider că amendamentele menționate vor asigura uniformitatea reglementărilor privind importurile și vor alinia normele referitoare la importurile de produse textile cu cele pentru alte bunuri industriale, ceea ce ar trebui să îmbunătățească coerența generală a mediului legislativ în acest domeniu.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Am susținut raportul Zahradil, deoarece consider că Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1541/98 privind dovezile de origine pentru anumite produse textile și-a îndeplinit scopul. Regulamentul Consiliului din 1998 a introdus instrumente pentru controlul importurilor de produse textile, ceea ce a permis punerea în aplicare a Acordului OMC. Odată cu expirarea acordului OMC în 2005 și a măsurilor speciale de salvgardare în 2008, Regulamentul Consiliului și-a îndeplinit scopul, iar restricțiile de import impuse pot fi gestionate cu ajutorul altor instrumente.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Deși abrogarea acestor reglementări ar putea părea un pas pozitiv și binevenit din punctul de vedere al simplificării legislației, aceasta ar însemna, pe de altă parte, privarea industriei noastre textile de mijloace de apărare încă valabile împotriva concurenței neloiale din partea țărilor precum China.

Argumentele raportorului că viitoarea legislație privind marcajul de origine „Made in” și noile acorduri ale Organizației Mondiale a Comerțului vor fi în curând o soluție bună la problema apărării industriei noastre nu par să reziste: încă așteptăm răspunsul Consiliului în ceea ce privește marcajul de origine, însă acesta nu pare a avea intenția de a aviza un regulament pe care această Cameră l-a adoptat toamna trecută cu o majoritate covârșitoare. Ar părea cu siguranță mai înțelept să așteptăm până când va exista un cadru legislativ clar, care să reglementeze importurile viitoare de anumite produse textile din Extremul Orient, înainte de a începe să abrogăm legile vechi. Prin urmare, am votat împotriva acestui raport.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport, deoarece obiectivul său principal este acela de a abroga regulamentul UE în prezent în vigoare, care stabilește cerințe suplimentare de dovedire a originii produselor textile importate în UE, simplificând astfel legislația în vigoare și creând un mediu legislativ mai bun și mai clar pentru întreprinderi. Până în momentul în care Organizația Mondială a Comerțului (OMC) a abrogat restricțiile asupra importurilor de produse textile din China în 2008, UE avea într-adevăr nevoie de un instrument legislativ de reglementare a schimburilor cu țările terțe și de protejare a pieței interne a UE și a producătorilor săi. Totuși, aceste proceduri administrative complicate nu mai sunt acum proporționale, în special pentru că un alt regulament al UE impune o obligație de a indica țara de origine a unui produs în documentele vamale, înainte de a fi pus în liberă circulație pe piața UE, iar protecția consumatorilor se consolidează acum în UE, de asemenea, prin creșterea cantității de informații furnizate consumatorilor.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sunt în favoarea abrogării regulamentului Consiliului privind dovezile de origine pentru anumite produse textile, deoarece consider că încă sunt necesare eforturi pentru a crea un mediu legislativ mai clar pentru întreprinderi. Ar trebui să adaug, totuși, că, în opinia mea, este important să se mențină mecanisme alternative de control pentru importurile de astfel de produse în UE, în scopul de a evita distorsionarea pieței cauzată de creșterea acestui tip de importuri.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Eu sunt prin natura mea în favoarea diminuării birocrației și a simplificării administrative. Când vine vorba de rezolvarea anacronismelor, eu sunt pentru cu toată convingerea. Acesta este cazul aici. De fapt, existența poverilor administrative inutile, așa cum au fost dovezile de origine pentru anumite produse textile, când nu existau restricții cantitative privind importul acelor produse în Europa sau în cazurile în care exista necesitatea prezentării unei autorizații de import, împiedică doar desfășurarea nestingherită a comerțului internațional, care este obiectivul nostru. Acestea fiind spuse și deși nu ține direct de această măsură, aș dori să subliniez totodată importanța menținerii status quo-ului în ceea ce privește reglementările actuale ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în special în ceea ce privește piața mondială pentru textile și îmbrăcăminte, și anume, modificările reglementărilor privind importul de produse textile și îmbrăcăminte în UE într-un moment de recesiune economică gravă în diferitele state membre.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat pentru acest raport deoarece cred că propunerea Comisiei contribuie la reducerea poverii administrative excesive și a costurilor suplimentare pentru companii, prin uniformizarea reglementărilor privind importul anumitor produse textile.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Abrogarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1541/98 este menită să elimine povara importatorilor de a prezenta dovezi de origine pentru anumite produse. Din moment ce aceste produse pot fi importate în mod liber, dovedirea originii lor este aparent inutilă, însă încă există unele îndoieli cu privire la această măsură de facilitare. Eu nu pot să nu subliniez necesitatea de a asigura calitatea produselor vândute în Europa și de a garanta siguranța celor care le folosesc. Dincolo de simpla cunoaștere a originii produselor textile din afara Uniunii, este esențial să se asigure respectarea standardelor europene și să nu se permită intrarea și vinderea materiilor prime și produselor prelucrate în Uniune fără a îndeplini condițiile minime. De asemenea, cred că mai importantă decât stabilirea tipului de produse utilizate la fabricarea produselor textile este evaluarea conformității acestora cu normele privind concurența și respectul pentru demnitatea și drepturile lucrătorilor, deoarece cazurile în care acestea sunt încălcate sunt în creștere. Acest lucru are consecințe inacceptabile pentru muncitorii înșiși și pentru viabilitatea sectorului textil european, în special în Portugalia, care a fost forțată să concureze cu producătorii care nu respectă în mod sistematic astfel de reglementări și drepturi.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport se referă la o propunere de regulament al Parlamentului și al Consiliului de abrogare a Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1541/98 privind dovezile de origine pentru anumite produse textile, precum și cu privire la condițiile de acceptare a acestor dovezi, și de modificare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3030/93 privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe. Schimbările care au fost introduse acum în mediul de reglementare permit îmbunătățirea măsurilor de politică comercială, în special după creșterea bruscă a importurilor din Republica Populară Chineză, prin introducerea unor instrumente de control pentru importurile de produse textile din țări terțe. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece, prin îmbunătățirea în mod semnificativ a calității informațiilor oferite consumatorilor, toți cetățenii statelor membre vor putea face alegeri bine informate și responsabile și vor putea să opteze pentru produsele care sunt făcute în UE.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Propunerea Comisiei, care este adoptată prin acest raport, vizează simplificarea formalităților vamale îndeplinite de importatorii anumitor produse textile puse în liberă circulație în Uniune. În acest scop, propune abrogarea condițiilor de acceptare a dovezilor de origine pentru anumite produse textile originare din țări terțe. Lista produselor care fac obiectul propunerii este lungă, cuprinzând: mătase; lână; bumbac; alte fibre textile vegetale; filamente sintetice sau artificiale; fetru și materiale nețesute; covoare și alte articole din materiale textile pentru acoperirea podelelor; țesături speciale, dantelă, tapiserie și broderii; materiale tricotate sau croșetate; articole de îmbrăcăminte și accesorii de îmbrăcăminte și multe altele. Consecințele liberalizării comerțului internațional de textile sunt cunoscute foarte bine în țări precum Portugalia, cu eliminarea restricțiilor cantitative pentru importuri și a prevederilor speciale de salvgardare.

Prezenta propunere, care este în conformitate cu măsurile anterioare, are scopul de a face chiar mai ușoară viața importatorilor europeni importanți, care sunt principalii beneficiari, deoarece aceștia vor putea accesa materii prime și produse finite cu prețuri reduse, deși se sacrifică industria națională și mii de locuri de muncă. În ciuda faptului că deja face obiectul rezoluțiilor acestui Parlament, dintre care ultima a fost în 2010, vechea cerință ca țara de origine să fie marcată și să fie puse la dispoziție informații cu privire la originea diverselor bunuri a fost amânată.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport adoptă propunerea Comisiei de a simplifica formalitățile vamale îndeplinite de importatorii anumitor produse textile puse în liberă circulație în Uniunea Europeană.

Astfel, aceasta propune abrogarea condițiilor de acceptare a dovezilor de origine pentru anumite textile și articole textile originare din țări terțe. Lista produselor care fac obiectul propunerii este lungă, cuprinzând: mătase; lână; bumbac; alte fibre textile vegetale; filamente sintetice sau artificiale; fetru și materiale nețesute; covoare și alte articole din materiale textile pentru acoperirea podelelor; țesături speciale, dantelă, tapiserie și broderii; materiale tricotate sau croșetate; articole de îmbrăcăminte și accesorii.

Consecințele liberalizării comerțului internațional de textile sunt cunoscute foarte bine în țări precum Portugalia, cu eliminarea restricțiilor cantitative pentru importuri și a prevederilor speciale de salvgardare.

Prezenta propunere, care este în conformitate cu măsurile anterioare, are scopul de a face chiar mai ușoară viața importatorilor europeni importanți, care sunt principalii beneficiari, deoarece aceștia vor putea accesa materii prime și produse finite cu prețuri reduse, deși se sacrifică industria națională și mii de locuri de muncă.

În ciuda faptului că face deja obiectul rezoluțiilor acestui Parlament, dintre care ultima a fost în 2010, vechea cerință ca țara de origine să fie marcată și să fie puse la dispoziție informații despre originea diverselor bunuri a fost amânată, lucru pe care îl regretăm.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris.– (SK) Comisia vizează, printre altele, sprijinirea unificării reglementărilor privind importurile prin armonizarea normelor privind importurile de produse textile cu normele privind importurile de alte produse industriale. Acest lucru ar trebui să îmbunătățească coeziunea generală a mediului legislativ în acest domeniu. Instrumentul juridic care urmează a fi eliminat se referă la condițiile de acceptare a dovezilor de origine pentru anumite textile și produse textile originare din țări terțe. În opinia mea, obiectivul ar trebui să fie punerea în aplicare a unor măsuri de politică comercială, care vor ajuta la prevenirea denaturării pieței cauzată de creșterea bruscă a importurilor din țări terțe, cum ar fi China, de exemplu.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am aprobat acest document, deoarece propunerea Comisiei de a abroga Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1541/98 și de a modifica Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3030/93 este determinată de angajamentul politic al Uniunii Europene de a simplifica legislația în vigoare, în scopul de a crea un mediu legislativ mai bun și mai clar pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește simplificarea formalităților vamale îndeplinite de către importatorii anumitor produse textile puse în liberă circulație în Comunitate, care se încadrează în secțiunea XI din Nomenclatura combinată. În plus, obiectivul Comisiei este, de asemenea, sporirea uniformității normelor de import prin alinierea normelor referitoare la importurile de produse textile cu cele pentru alte bunuri industriale, care ar trebui să îmbunătățească coerența generală a mediului legislativ în acest domeniu. Punctul de vedere al Comisiei este acela că măsurile de politică comercială foarte limitate aplicate de Uniune în sectorul textilelor pot fi gestionate fără a impune povara excesivă a obligației de a prezenta dovada de origine pentru toate importurile. Acest lucru ajută și la prevenirea problemei denaturării pieței, care ar fi cauzată de o creștere a importurilor de produse textile pe piața UE, dacă nu ar fi respectate cotele permise.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat pentru acest raport, care este determinat de angajamentul politic al Uniunii Europene față de simplificarea legislației în vigoare, cu scopul de a crea un mediu legislativ mai bun și mai clar pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește simplificarea formalităților vamale îndeplinite de către importatorii anumitor produse textile puse în liberă circulație în UE.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Am sprijinit cu fermitate acest raport, având în vedere angajamentul politic al UE față de simplificarea legislației în vigoare. Scopul nostru este acela de a crea un mediu legislativ mai bun, mai clar pentru întreprinderi. Măsurile de politică comercială europeană în sectorul textilelor pot fi gestionate fără a impune povara excesivă a prezentării dovezilor de origine pentru toate importurile. Pentru a continua controlul importurilor de produse textile încă supuse restricțiilor cantitative și provenind din țări care nu sunt încă membre ale Organizației Mondiale a Comerțului, UE se va baza acum pe autorizațiile de import. Între timp, în ceea ce privește categoriile de produse care se încadrează în secțiunea XI din Nomenclatura combinată care nu sunt supuse unor restricții cantitative la import și sunt puse în liberă circulație în UE, se aplică un sistem de supraveghere statistică ex-post pentru a monitoriza impactul pe care îl au asupra pieței UE. Am sublinia faptul că, pe lângă mecanismele de control pentru importuri menționate mai sus, începând din 2010 este obligatorie indicarea țării de origine a anumitor produse din țări terțe, pentru a informa mai bine consumatorii cu privire la originea acestora. Acum ar trebui să încercăm să sporim uniformitatea reglementărilor privind importurile prin alinierea normelor referitoare la importurile de textile cu cele pentru alte bunuri industriale, ceea ce ar trebui să îmbunătățească coerența generală a mediului legislativ în acest domeniu.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Rezultatul votului exprimă ideea că indicația „Made in” este esențială pentru transparența pieței și pentru clarificarea pentru consumatori a originii produselor pe care le folosesc. Este necesar să se consolideze economia UE prin îmbunătățirea competitivității industriei UE în cadrul economiei mondiale. Putem avea o concurență loială doar dacă economia mondială funcționează în conformitate cu reglementări clare pentru producători, exportatori și importatori, ținând seama, de asemenea, de norme sociale și de mediu comune. Scopul acestei propuneri este codificarea textelor legislative existente privind indicarea sau marcajele care permit identificarea lotului din care face parte un produs alimentar. Este regretabil, totuși, că nu este încă posibil să se monitorizeze calea produsului de la sursă.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris.– Având în vedere că raportul se referă la o propunere a Comisiei care are ca scop simplificarea legislației în vigoare cu scopul de a crea un mediu legislativ mai bun și mai clar pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește simplificarea formalităților vamale îndeplinite de către importatorii de produse textile, am votat în favoare.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Am votat împotriva acestui raport, deoarece se bazează pe premise neîntemeiate și pe ipoteze viitoare vagi.

Pe de o parte, susține că dovezile de origine sunt inutile, deoarece afirmă că Uniunea Europeană se poate proteja pe baza unui sistem de monitorizare statistică vamală ex post. Cu toate acestea, nu spune, de exemplu, că „Codul Vamal Comunitar actualizat” este departe de a fi pe deplin operațional și că încă are unele lacune evidente, în special în ceea ce privește informatizarea completă a sistemului, o măsură atât de necesară.

În același timp, raportul prevede în mod expres faptul că punerea în aplicare a raportului Muscardini privind marcajul originii „Made in” – pe care, de altfel, l-am sprijinit puternic – va avea funcția de a proteja marcajul originii. Ei bine, mă bucur că raportorul este atât de sigur, însă, în acest moment, regulamentul marcării originii nu există încă și nu știm cu adevărat dacă, în ce moment sau cum va fi adoptat.

Așadar, consider că, în esență, acest raport reprezintă un salt periculos în gol, cu consecințe ca de obicei grave pentru industria textilă, pe care Uniunea Europeană continuă să o maltrateze în condițiile indiferenței generale.

  Cristiana Muscardini (PPE), în scris. – (IT) Adoptarea propunerii dlui Zahradil a redeschis dezbaterea cu privire la importanța marcării originii pentru produsele din țări terțe, ca o măsură destinată să pună în aplicare o politică comercială care poate preveni perturbările pieței datorate unei creșteri a importurilor străine, și să clarifice mediul legislativ complicat, care astăzi face dificilă dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

Prin urmare, sunt în favoarea unui regulament care îmbunătățește uniformitatea reglementărilor pentru importurile europene de produse textile, prin alinierea acestora cu cele pentru alte bunuri industriale. Cu toate acestea, ar trebui să avem în vedere faptul că, chiar dacă vom utiliza mecanismele de control ex-ante și ex-post pentru a evalua impactul importurilor din țările terțe asupra pieței europene, Uniunea Europeană încă nu a reușit să adopte un mecanism de control bazat pe informații corecte și importante pentru consumatori, precum cele oferite de marcajul originii. Sper că și Consiliul va ajunge repede la o concluzie pozitivă privind măsurile decisive luate de această Cameră pentru asigurarea trasabilității și a informațiilor adecvate privind produsele. Prin aceste măsuri, oamenii vor putea să aibă cunoștințe adecvate și fiabile cu privire la bunurile de pe piață și să aprecieze unicitatea procesului de fabricație european.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului pentru abrogarea Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1541/98 privind dovezile de origine pentru anumite produse textile încadrate la secțiunea XI din Nomenclatura combinată și puse în liberă circulație în cadrul Comunității, precum și condițiile de acceptare a acestor dovezi și de modificare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3030/93 al Consiliului privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe. Am votat în favoare cu rezerve, însă am făcut acest lucru, deoarece în general raportul este pozitiv și este în conformitate cu angajamentul politic al UE de simplificare a legislației în vigoare, cu scopul de a crea un mediu legislativ mai bun și mai clar pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește simplificarea formalităților vamale îndeplinite de către importatorii anumitor produse textile puse în liberă circulație în Uniune, și cu obiectivul de a face reglementările referitoare la import mai uniforme, prin alinierea normelor privind importurile de textile cu cele pentru alte bunuri industriale, care ar trebui să ridice nivelul coerenței generale a mediului legislativ din acest domeniu.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Obiectivul propunerii Comisiei de a abroga Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1541/98 privind dovezile de origine pentru anumite produse textile și de a modifica Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3030/93 privind regimul comun aplicabil importurilor unor produse textile originare din țări terțe este acela de a simplifica legislația în vigoare, cu scopul de a crea un mediu legislativ mai bun și mai clar pentru întreprinderi, în special în ceea ce privește simplificarea formalităților vamale îndeplinite de către importatorii anumitor produse textile puse în liberă circulație în cadrul Comunității.

Cerințele pentru prezentarea dovezii de origine pentru produse textile au fost introduse pentru a asigura punerea în aplicare corectă a măsurilor de restricție a importurilor, astfel încât să se evite perturbarea pieței cauzată de importurile din Republica Populară Chineză. Impactul și numărul de măsuri aplicate de Uniunea Europeană importurilor acestor produse au scăzut treptat în ultimii ani. De fapt, au fost create dispoziții speciale de salvgardare pentru importurile de textile și de articole de îmbrăcăminte din Republica Populară Chineză, iar restricțiile cantitative privind importurile impuse de țările membre ale Organizației Mondiale a Comerțului au fost ridicate. Pentru motivele expuse mai sus, am votat în favoarea raportului.

  Phil Prendergast (S&D), în scris. – Am mai vorbit pe această temă și votez pentru acest raport, deoarece consider că cetățenii UE au dreptul de a ști cum sunt realizate hainele pe care le cumpără. Acest regulament va permite consumatorilor să evite cumpărarea produselor care conțin elemente care nu sunt textile, de origine animală, indiferent dacă o fac din motive ce țin de sănătate, de etică sau de altă natură. În temeiul prezentului regulament, de exemplu, articolele de pasmanterie de pe gulere vor fi etichetate în mod clar și separat de restul articolului de îmbrăcăminte, permițând consumatorilor să facă o alegere informată cu privire la hainele pe care le cumpără. În special cei care suferă de alergii vor avea de câștigat din această propunere, deoarece blana este potențial periculoasă pentru sănătatea acestora și fără o etichetare corespunzătoare, pot cumpăra un produs care conține aceste elemente textile fără a ști.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Regulamentul (CE) nr. 1541/98 viza introducerea unor cerințe de prezentare a dovezii de origine pentru anumite produse textile originare din țări terțe cărora li se aplicau restricțiile cantitative referitoare la importuri. Datorită schimbărilor care au avut loc între timp, în special ca urmare a Acordului Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind produsele textile și de îmbrăcăminte din 2005, eliminarea primei dovezi de origine pentru produse pare a fi justificată și, prin urmare, am votat pentru abrogarea acestui regulament. În general, aceasta are drept scop atenuarea poverii asupra produselor la intrarea în UE, fără a sacrifica interesele cumpărătorilor, astfel încât este deci important să se mențină mecanisme de monitorizare alternative pentru importurile de astfel de produse în UE.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Aș dori să îl felicit pe dl Zahradil pentru lucrarea excelentă pe care a realizat-o. Măsurile foarte limitate de politică comercială aplicate de UE în sectorul produselor textile pot fi gestionate fără a impune povara excesivă a prezentării dovezilor de origine pentru toate importurile. Cu toate acestea, măsurile de control pentru importurile de produse textile trebuie să fie menținute. De fapt, pentru a continua controlul importurilor de produse textile supuse încă restricțiilor cantitative și provenind din Belarus și Coreea de Nord, care nu sunt încă membre ale Organizației Mondiale a Comerțului, UE se bazează acum pe autorizațiile de import. Acest lucru contribuie la prevenirea problemei denaturării pieței, care ar fi cauzată de o creștere bruscă a importurilor anumitor produse textile pe piața UE, dacă nu sunt respectate cotele admise.

Mai mult decât atât, în ceea ce privește categoriile de produse care nu fac obiectul unor restricții cantitative a importurilor și care sunt puse în liberă circulație în UE, se aplică un sistem de monitorizare statistică ex-post, pentru evaluarea impactului acestora pe piața UE. De asemenea, aș dori să subliniez că, în 2010, Parlamentul European a adoptat în primă lectură raportul elaborat de dna Muscardini privind indicarea țării de origine a anumitor produse importate din țări terțe („Made in”), care se referă, de asemenea, la textile și la îmbrăcăminte.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Mă pronunț pentru. În cadrul abordării vizând o mai bună legiferare, Comisia propune abrogarea unui regulament al Consiliului din 1998, în temeiul căruia importatorii trebuie să furnizeze dovada de origine a materialelor textile și a articolelor de îmbrăcăminte pentru procedurile vamale ale UE. Regulamentul avea o valoare atâta timp cât existau restricțiile cantitative privind produsele textile și articolele de îmbrăcăminte prin Acordul Multifibre al OMC. Acest acord s-a încheiat în 2005. Până în 2008, se încheiase Acordul privind produsele textile și de îmbrăcăminte între UE și China, precum și toate celelalte sisteme de monitorizare pentru importurile de textile și îmbrăcăminte din China. Importurilor de produse textile și îmbrăcăminte din Belarus și Coreea de Nord, care nu sunt membre ale OMC, sunt încă supuse unor restricții cantitative. Sistemul autorizațiilor de import rămâne încă în vigoare pentru controlul asupra acestor importuri, care însă nu pun probleme în ceea ce privește funcționarea pieței UE.

Acest sistem este considerat suficient. În sfârșit, Parlamentul pledează pentru un nou regim de etichetare „Made in”, care în prezent așteaptă cuminte după încheierea primei lecturi în 2010. Un astfel de regim ar putea oferi posibilități de control mult mai bune – și, de asemenea, informarea consumatorilor – decât vechile Regulamente privind dovezile de origine.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord cu spiritul care stă la baza acestuia: simplificarea și armonizarea legislației UE privind importurile de produse textile în scopul de a facilita comerțul cu țări terțe. Cred, de fapt, că măsurile limitate de politică comercială aplicate de UE în sectorul textilelor pot fi gestionate în întregime fără a impune povara excesivă a prezentării dovezii de origine pentru toate importurile. În plus, autorizațiile de import, sistemele statistice de monitorizare ex-post, precum și cerințele documentelor administrative unice asigură deja controlul eficient al importurilor în cadrul Uniunii. Pentru a completa imaginea, totuși, aștept cu nerăbdare momentul în care raportul Muscardini va intra în vigoare pe deplin, deoarece le va permite consumatorilor europeni să fie mai bine informați cu privire la originea produselor, inclusiv a celor textile, care provin din țări terțe.

  Oreste Rossi (EFD), în scris. – (IT) Legislația care se abrogă în acest caz se referă la condițiile de acceptare ale dovezilor de origine pentru anumite produse textile originare din țări terțe, care a stabilit cerințe specifice prin aplicarea unor restricții cantitative. Raportorul împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia măsurile de politică comercială aplicate de UE în sectorul produselor textile pot fi gestionate fără a impune povara excesivă a prezentării dovezii de origine pentru toate importurile. În ceea ce ne privește, este atât în interesul consumatorului, cât și al întreprinderilor să ne asigurăm că orice sarcină impusă importatorilor de bunuri din țări terțe îndeplinește funcția de a controla și limita astfel de bunuri.

Mai presus de toate, suntem preocupați de faptul că vom abroga reglementări care sunt utile pentru controlul vamal, fără a exista niciun progres în acest moment cu privire la regulamentul de marcare a originii „Made in”, care se află în prezent într-un impas în Comisie, din cauza obstrucționismului Consiliului. De asemenea, aș dori să subliniez faptul că Consiliul a respins marcajele de origine în legătură cu măsura ad hoc privind textilele și încearcă să facă același lucru în privința indicării obligatorii a locului de origine de pe etichetele produselor alimentare.

Am votat împotriva raportului.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Prezenta propunere a Comisiei simplifică legislația în vigoare privind dovada de origine a anumitor produse textile.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) În 1998, UE a stabilit obligația ca importatorii să prezinte dovada de origine pentru produsele care se încadrează în secțiunea XI din Nomenclatura combinată, enumerate în anexa I la Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3090/93 și care au fost fabricate în țări terțe. Trebuie remarcat faptul că în 2005, restricțiile cantitative asupra importurilor de textile și îmbrăcăminte originare din țări membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) erau în vigoare, iar normele pentru același tip de produse originare din Republica Populară Chineză au expirat la sfârșitul anului 2008.

Având în vedere acest lucru, votez în favoarea acestui raport, deoarece consider că marchează un pas pozitiv în definirea unui mediu legislativ mai clar și mai simplu pentru întreprinderile europene care importă produse textile și încălțăminte originare din țări terțe, pentru care există în continuare restricțiile cantitative, deoarece nu sunt membre ale OMC. De asemenea, cred că autoritățile vamale aduc o contribuție reală la supravegherea eficientă a importurilor de acest tip, monitorizând eficient impactul acestora asupra climatului economic al UE și, astfel, economia fiecărui stat membru.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea raportului privind dovezile de origine pentru anumite produse textile. Reforma legislației în acest domeniu vizează simplificarea și standardizarea cadrului legislativ, inclusiv a formalităților administrative, incluzând concomitent și instrumente adecvate pentru a gestiona denaturarea pieței provocată de creșterea abruptă a importurilor din țări terțe. În cele din urmă, noul regim va ține cont de apelurile făcute de Parlamentul European până acum pentru mai multe informații pentru consumatori.

Recomandare: Debora Serracchiani (A7-0186/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez în favoarea participării Croației la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), întrucât OEDT este deschis participării oricărei țări terțe și având în vedere în special faptul că Croația reprezintă o rută de tranzit prin care drogurile ilicite din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. Prin urmare, consider că implicarea sa imediată este esențială.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Solicitând să participe la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), Republica Croația a dovedit că împărtășește interesul UE și al statelor sale membre pentru obiectivele și activitatea Observatorului, a cărui sarcină este să colecteze date cu privire la droguri și toxicomanie cu scopul de a pregăti și a publica informații obiective, fiabile și comparabile la nivelul UE. Acesta este motivul pentru care am fost de acord cu raportul colegei noastre deputate, dna Serracchiani, referitor la încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Croația privind participarea Republicii Croația la activitățile OEDT.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document. Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie joacă un rol esențial în colectarea de informații privind drogurile și toxicomania și în pregătirea unor informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european. Se dorește ca informațiile să reprezinte o bază pentru analiza cererii de droguri, a căilor de reducere a acesteia și a pieței drogurilor în general. În 2005, Republica Croația a solicitat să participe la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie. Republica Croația reprezintă o rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. S-au confiscat cantități semnificative de cocaină în Croația, acestea fiind legate în cea mai mare parte de transportul maritim. Am susținut acest acord și participarea Republicii Croația la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie, ceea ce va favoriza colectarea de informații concrete și obiective din Croația la nivel european cu privire la droguri, toxicomanie și consecințele acestora și îi va permite Republicii Croația să dobândească informații referitoare la cele mai bune practici pentru a înțelege natura problemelor sale legate de droguri și a-și îmbunătăți răspunsul la acestea.

  Regina Bastos (PPE), în scris. – (PT) Drogurile reprezintă cea mai mare nenorocire abătută asupra societății noastre actuale. Este o problemă dinamică și complexă din punct de vedere social și cultural, aflată în continuă schimbare și adoptând forme noi odată cu utilizarea de substanțe noi și apariția unor grupuri noi de consumatori. Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) a fost înființat în 1993 și principalele sale sarcini constau în colectarea de date privind drogurile și toxicomania și în pregătirea și publicarea de informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european. Aceste informații sunt vitale deoarece oferă o bază pentru analiza cererii de droguri și a căilor de reducere a acesteia, precum și a fenomenelor asociate cu piața drogurilor în general.

Republica Croația reprezintă o rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. Prin urmare, este esențial pentru Europa ca Croația să furnizeze informații referitoare la droguri și toxicomanie și consecințele acestora. La fel de important este ca această țară să obțină informații cu privire la cele mai bune practici. De aceea votez în favoarea acestei recomandări.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Sprijin propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Croația privind participarea Republicii Croația la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie întrucât, comparativ cu anul trecut, numărul deceselor a scăzut în cazul tuturor drogurilor cu excepția heroinei și în ansamblu s-au înregistrat progrese în combaterea consumului de droguri. Republica Croația va putea să primească informații cu privire la cele mai bune practici pentru a înțelege natura problemelor sale legate de droguri și a-și îmbunătăți răspunsul la acestea.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dnei Serracchiani referitor la încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Croația privind participarea Republicii Croația la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie deoarece consider că va reprezenta un schimb avantajos pentru ambele părți. Pe de o parte, participarea Croației la activitatea Observatorului va oferi informații concrete esențiale pentru sprijinirea angajamentului nostru de a combate comerțul cu droguri ilegale, având în vedere că această țară este una dintre principalele rute de tranzit pentru introducerea drogurilor în Uniunea Europeană, iar pe de altă parte, Croația ar putea utiliza bunele practici europene pentru a răspunde la această problemă și a o combate.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord cu faptul că participarea Croației la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) este esențială pentru combaterea consumului și traficului de droguri ilegale, atât în Croația, cât și în întreaga UE. Fiind un stat de coastă aflat la granițele externe ale UE, Croația este folosită ca țară de tranzit în traficul internațional de droguri și, prin urmare, este deosebit de important ca UE să ofere instituțiilor naționale ale acestei țări toată asistența necesară pentru combaterea unui fenomen deosebit de periculos pentru sănătate și stabilitatea socială. Conform acordului, Croația va participa la programul de lucru al Observatorului, va îndeplini obligațiile stabilite de legislația UE și va face schimb de informații cu OEDT, respectând cerințele de protecție a datelor impuse de Uniune.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Republica Croația reprezintă o importantă rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. Dovadă stau confiscările unor cantități semnificative de cocaină din Croația care sunt legate, în cea mai mare parte, de transportul maritim. Potrivit Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie, în Croația nu s-a realizat niciun sondaj privind folosirea drogurilor ilegale de către populație în general. Însă cele mai recente date privind decesele cauzate de droguri, din 2008, arată că s-au înregistrat 87 de cazuri. Cantitățile de droguri capturate au crescut în mod constant. Formarea ofițerilor de poliție și furnizarea echipamentului necesar au fost continuate. Cu toate acestea, rezultatele investigațiilor și ale urmăririi infracțiunilor legate de droguri trebuie consolidate în mod semnificativ.

Croația rămâne una dintre principalele rute pentru traficul de droguri către UE. Participarea Republicii Croația la activitățile derulate de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie devine, în aceste condiții, un fapt pozitiv pentru întreaga Uniune. Astfel, participarea Croației la programul de lucru al Observatorului presupune conectarea la rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania și schimbul de date cu OEDT.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) În primul rând, aș dori să felicit Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) pentru activitatea importantă pe care o desfășoară pentru a reduce cantitatea de droguri și fenomenele asociate acestora în Europa. Sunt de acord cu participarea Croației la activitățile OEDT, având în vedere că, din cauza poziției sale strategice, această țară a devenit parte a unei rute de tranzit prin care se introduc droguri ilegale și consider că adoptarea programului european va duce la îmbunătățirea serviciilor medicale și la pace socială, atât la nivel european, cât și la nivel internațional.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) joacă un rol esențial în colectarea de date privind drogurile și toxicomania, pregătind informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european, care oferă o bază pentru a analiza cererea de droguri și căile de reducere a acesteia, precum și fenomenele asociate cu piața drogurilor în general. Orice țară terță care împărtășește interesele Uniunii și ale statelor sale membre pentru obiectivele și activitatea OEDT poate participa la această activitate. Croația a solicitat să participe în 2005 și negocierile s-au încheiat cu succes în 2009. Adoptarea acestui acord este importantă, deoarece Croația este una dintre principalele rute de tranzit prin care se introduc droguri în UE, fiind așadar esențial ca această țară să participe la activitățile OEDT cât mai curând posibil, ținând seama în special de faptul că aderarea Croației la UE este preconizată pentru sfârșitul anului 2012 sau începutul anului 2013. Croația va fi conectată la rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX) și va face schimburi de date cu OEDT, respectând cerințele de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii și de legislațiile naționale.

  Mário David (PPE), în scris. – (PT) Fenomenul toxicomaniei, în special pe piața drogurilor, reprezintă o amenințare globală și un obstacol redutabil, dificil de combătut din cauza permanentelor relocalizări și schimbări prin care trece. Natura activităților Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) este foarte importantă în acest domeniu, întrucât permite diferitelor state membre să creeze o bază internațională de cunoștințe și informații. Informațiile sunt vitale pentru a analiza și a crea strategii de reducere și combatere a piețelor de droguri și a toxicomaniei. Croația și-a exprimat dorința de a se implica alături de UE în această problemă crucială în 2005 și acum a venit vremea ca această dorință să se materializeze prin participarea la activitățile OEDT, care are sediul la Lisabona. Propunerea exprimată în raport referitoare la respectarea de către Croația a obligațiilor sale față de OEDT și UE are un caracter pozitiv. Votez în favoarea raportului întrucât consider că această legătură creată între Croația și UE va contribui nu numai la eficientizarea luptei împotriva fenomenului drogurilor și toxicomaniei, ci și la consolidarea solidarității dintre UE și Croația, care este o țară candidată la aderare și care va deveni în curând - cel puțin, așa sper - un stat membru cu drepturi depline.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Principala sarcină a Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) este să colecteze date privind drogurile și toxicomania pentru a pregăti și publica informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european. În practică, OEDT este deschis participării oricărei țări terțe care împărtășește interesele UE. Croația a solicitat să participe în 2005. Acum va fi conectată și la rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX).

Constat că acest raport ilustrează și necesitatea de a îmbunătăți schimburile de informații între statele membre și agențiile europene și, înainte de toate, necesitatea ca posibila aderare a Croației să fie pregătită într-o manieră mai calmă decât „marea” extindere din 2004 și 2007, când țările din Europa Centrală și de Est au aderat la UE.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la participarea Republicii Croația la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) pentru că o consider o măsură pozitivă, având în vedere faptul că se preconizează că această țară va adera în curând la UE, dar în principal pentru că traficul și consumul de droguri ilegale sunt fenomene globale cu repercusiuni socio-economice și medicale grave.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT)Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) urmărește să colecteze date privind drogurile și toxicomania, pentru a analiza modificările înregistrate de consumul de droguri în rândul populației și pentru a promova politici și măsuri menite să reducă acest consum. Ținând seama de faptul că OEDT este deschis participării țărilor terțe și că Croația a dorit să participe încă din 2005, dar și de faptul că această țară este o rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare și că în această țară sunt confiscate cantități importante de droguri, în special cocaină, consider că participarea Croației la activitățile OEDT este o măsură importantă. Prin urmare, votez în favoarea deciziei de a încheia, în numele UE, un acord între UE și Republica Croația în acest scop.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Această recomandare, elaborată de dna Serracchiani și bazată pe propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Uniunea Europeană și Republica Croația, se referă la interesul manifestat de Croația de a crea o legătură cu Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT). Având în vedere faptul că această țară este una dintre principalele rute prin care se introduc de droguri în UE, unde s-au confiscat cantități importante de produse halucinogene ilegale - inclusiv canabis, heroină, ecstasy și amfetamine,că guvernul croat a adoptat un Program național de prevenire a utilizării drogurilor în rândul tinerilor, că Croația urmărește aderarea la UE și că integrarea sa este preconizată pentru anul 2013, sprijin încheierea acordului dintre UE și Republica Croația, astfel încât aceasta din urmă să poată stabili legături cu OEDT al cărui sediu se află la Lisabona.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Schimbările înregistrate la nivel global referitor la producția, traficul și consumul de droguri ilegale sunt îngrijorătoare. Raportul din 2009 întocmit de Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) a confirmat că situația s-a deteriorat în ceea ce privește droguri precum cocaina, heroina și noile droguri sintetice, că s-au înregistrat constant niveluri ridicate ale consumului și că există o tendință în creștere în această privință. Nenumărați factori influențează această creștere, care nu este independentă de adâncirea crizei capitalismului și de efectele sociale ale acestuia în multe țări. Acest raport propune sprijinirea acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Croația privind participarea acesteia din urmă la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT).

Indiferent de procesul de aderare a Croației la UE, de evoluția și de rezultatul acestuia, se propune ca această țară să participe la activitățile OEDT, având în vedere faptul că depune eforturi în ceea ce privește anchetarea și urmărirea în justiție a infracțiunilor legate de droguri. Se sugerează, totuși, ca aceste eforturi să fie îmbunătățite semnificativ, dat fiind faptul că Croația este una dintre principalele rute prin care se introduc droguri în UE. Este important ca participarea Croației la activitățile OEDT, pe care o susținem, să poată contribui la accelerarea luptei împotriva traficului de droguri.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Prin adoptarea acestui raport Parlamentul și-a exprimat sprijinul în favoarea acordului dintre Uniunea Europeană și Republica Croația privind participarea acesteia din urmă la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT).

Cu toate că, așa cu afirmă raportoarea, aderarea Croației la UE este prevăzută pentru a doua jumătate a anului 2012 sau pentru începutul anului 2013, participarea acesteia la OEDT ar putea fi acceptată având în vedere că țara depune eforturi pentru a ancheta și urmări în justiție infracțiunile legate de droguri. Totuși, aceste eforturi trebuie să fie îmbunătățite semnificativ, deoarece Croația rămâne una dintre principalele rute prin care se introduc droguri în UE.

Suntem conștienți de faptul că evoluția situației globale în ceea ce privește producția, traficul și consumul de droguri este îngrijorătoare. Conform informațiilor furnizate de raportul din 2009 al OEDT, situația s-a deteriorat, mai ales în legătură cu droguri precum cocaina, heroina și noile droguri sintetice, s-au înregistrat constant niveluri ridicate ale consumului și există o tendință ascendentă în această privință.

Sperăm că această decizie va contribui la accelerarea luptei împotriva traficului de droguri.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) Croația reprezintă o rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. Cantitățile semnificative de cocaină confiscate în Croația sunt legate în cea mai mare parte de transportul maritim. Consumul și traficul de droguri ilegale sunt fenomene globale care reprezintă o amenințare la adresa sănătății și a stabilității sociale. Prin urmare, salut participarea Croației la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), în principal în scopul educării în acest domeniu și al prevenirii consumului de droguri și de alte substanțe narcotice.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Din moment ce Croația va fi un partener important al Uniunii Europene în relația cu țările din fosta Iugoslavie și reprezintă o zonă de tranzit esențială pentru introducerea de droguri, salutăm participarea acestei țări candidate la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT). Este esențial pentru noi să putem să ne întâlnim și să lucrăm cu experți croați în domeniu, pentru a combate această problemă tristă, de aceea sunt în favoarea propunerii.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) În calitate de raportoare alternativă în acest dosar, am votat în mod hotărât în favoarea rezoluției și a acordului pentru a permite Croației să participe la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie și la rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX). Așadar, sprijin pe deplin participarea Croației, pentru ca aceasta să se poată implica în mod activ în combaterea problemei, ale cărei dimensiuni și efecte devastatoare cresc în mod periculos în Europa. Conform statisticilor compilate de Observator, 75 de milioane de europeni au încercat deja canabis și 14 milioane de europeni au încercat deja cocaină cel puțin o dată. Ar trebui subliniat și faptul că Croația rămâne una dintre principalele rute prin care se introduc droguri în UE. Prin urmare, acest acord nu numai că va înlesni obținerea de informații concrete și obiective din Croația legate de droguri și toxicomanie și consecințele acestora, ci îi va permite Croației, prin schimburi de informații și bune practici, să înțeleagă natura acestui fenomen și să îi răspundă mai adecvat.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am aprobat acest raport deoarece, după cum știm, principala sarcină a Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie este să colecteze date cu privire la droguri și toxicomanie pentru a pregăti și a publica informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european. Se dorește ca informațiile să ofere o bază pentru analiza cererii de droguri și a căilor de reducere a acesteia, precum și a fenomenelor asociate cu piața drogurilor în general. Se stipulează că Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) este deschis participării oricărei țări terțe care împărtășește interesele Uniunii și ale statelor sale membre pentru obiectivele și activitățile acestuia. În 2005, Croația a solicitat să participe la activitățile OEDT. Republica Croația se va implica în programul de lucru al Observatorului, va îndeplini obligațiile prevăzute de regulament, va fi conectată la rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX) și va face schimburi de date cu OEDT, respectând cerințele de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii și de legislațiile naționale. De asemenea, Republica Croația va acorda o contribuție financiară în beneficiul Uniunii pentru a acoperi costurile participării sale și va participa, de asemenea, în Consiliul de administrație al Observatorului, fără a avea dreptul de vot până la data la care va deveni membră a Uniunii Europene. De cealaltă parte, OEDT va trata Republica Croația ca stat membru, beneficiind de un tratament egal în ceea ce privește conectarea la rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX) și dispozițiile privind personalul.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Toxicomania este o problemă socială, atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru cele mai puțin dezvoltate. Croația, ca orice altă țară, trebuie să se lupte cu toxicomania și are o legislație foarte dură în acest domeniu. Activitatea de prevenire se face mai ales în școli, pentru că acest grup social este cel mai vulnerabil la dependență. Ca țară candidată la aderarea la UE, Croația are datoria de a-și adapta sistemul juridic la sistemul aflat în prezent în vigoare în țările Uniunii. Consider că participarea Croației la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie este extrem de importantă, mai ales pentru că această țară este o rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. Prin participarea la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie, politica antidroguri deosebit de importantă a Uniunii Europene va fi introdusă în Croația.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Prin votul meu de astăzi am susținut recomandarea referitoare la participarea Republicii Croația la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie. Republica Croația se va implica în programul de lucru în domeniul drogurilor și toxicomaniei al Observatorului. Principala sarcină a Observatorului este să colecteze date privind drogurile și toxicomania și să pregătească și să publice informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european. În mod evident, subiectul este foarte important, atât în ceea ce privește impactul său asupra protecției sănătății, cât și combaterea activităților infracționale asociate cu piața drogurilor. Croația se situează, de fapt, pe una dintre rutele maritime de tranzit utilizate în mod curent de crima organizată pentru a introduce droguri ilegale din țările producătoare în țările consumatoare. Pentru noi, acest fapt este cu atât mai îngrijorător cu cât ne dăm seama că Croația va fi următoarea țară candidată care va deveni membră a Uniunii Europene. De aceea sper că participarea Croației la programul de lucru al Observatorului se va dovedi extrem de benefică.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Această propunere de decizie a Consiliului privind încheierea unui acord între Uniunea Europeană și Republica Croația privind participarea Republicii Croația la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) este importantă, deoarece Croația este una dintre porțile de intrare principale a drogurilor în Europa.

În vederea combaterii eficiente a traficului de droguri, care nu este o amenințare doar pentru Croația, dar și pentru Uniunea Europeană, este important ca și Croația să fie conectată la rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX) și să fie implicată activ și direct în schimbul de date cu OEDT. Acest schimb de date ajută la crearea unei baze de analiză a cererii de droguri și a fenomenelor auxiliare ale traficul de droguri, care este esențială pentru publicarea de informații obiective, reale și comparabile la nivel european.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut acest acord și participarea Republicii Croația la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie. Folosirea și traficul de droguri ilegale sunt fenomene globale care amenință sănătatea și stabilitatea socială. Statisticile arată că aproximativ unul din trei tineri europeni a încercat un drog ilegal și că cel puțin unul dintre cetățenii noștri moare în fiecare oră din cauza unei supradoze. La nivel european, este foarte important să dispunem de informații concrete și obiective referitoare la situația drogurilor și a toxicomaniei din Croația și la consecințele acestora, Republica Croația având posibilitatea de a obține informații referitoare la cele mai bune practici pentru a înțelege natura problemelor sale legate de droguri pentru a putea răspunde mai bine la acestea.

  Jiří Maštálka (GUE/NGL), în scris. – (CS) Problema drogurilor, pe care o discutăm acum, este în mare măsură o problemă istorică. Comerțul cu droguri ilegale depășește și a depășit întotdeauna granițele țărilor. În opinia mea, instituirea unei cooperări de înaltă calitate la nivel internațional în combaterea comerțului cu droguri ilegale, nu numai la nivel european, ci mai ales la nivel mondial, ar reprezenta o cale de eficientizare a luptei împotriva acestui tip de comerț.

Ca medic, aș dori să mai spun că abuzul de droguri poate avea consecințe extrem de grave și ireversibile pentru sănătatea umană. Prin urmare, sprijin o cooperare internațională eficientă în combaterea comerțului cu droguri ilegale sau cu precursori ai acestora și, în același timp, aș dori să menționez necesitatea unor acțiuni de prevenire.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Consumul și traficul de droguri ilegale sunt probleme globale care amenință sănătatea și stabilitatea socială. Republica Croația reprezintă o rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. În plus, în ultimii zece ani, numărul deceselor cauzate de droguri a crescut treptat. Deși ofițeri de poliție sunt formați continuu și se furnizează echipamentul necesar, rezultatele anchetelor și ale urmăririlor penale ale infracțiunilor legate de droguri trebuie să fie îmbunătățite semnificativ. Croația se află în continuare pe una dintre principalele rute prin care se introduc droguri în UE. Suntem, bineînțeles, de acord cu faptul că guvernul a adoptat un program național de prevenire a utilizării drogurilor în rândul tinerilor cu scopul de a actualiza programele existente. Prin urmare, suntem de acord cu participarea Republicii Croația la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie. Din moment ce aceasta este o țară candidată care va adera în curând la Uniunea Europeană, este deosebit de important să ofere statelor membre informații complete și obiective cu privire la droguri și toxicomanie și la consecințele economice și sociale ale acestora.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Flagelul drogurilor este în continuare o sursă de preocupare în întreaga UE. Cu cât numărul țărilor implicate în combaterea sa este mai mare, cu atât crește șansa de a reuși. Prin urmare, participarea Croației la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie este binevenită. Totuși, Croația trebuie să își accelereze lupta împotriva traficului de droguri pe teritoriul său, întrucât rămâne una dintre principalele rute pentru introducerea de droguri în UE.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Principala sarcină a Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT) este să colecteze date privind drogurile și toxicomania pentru a pregăti și a publica informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european.

În consecință, Republica Croația va lua parte la programul de lucru al Observatorului, va fi conectată la rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania (REITOX) și va face schimb de informații cu OEDT. Republica Croația este o rută de tranzit pentru drogurile care sosesc din țările producătoare și rămâne una dintre principalele rute prin care se introduc droguri în Europa.

Totuși, această țară a adoptat în 2010 un program pentru punerea în aplicare a Planului național de combatere a abuzului de droguri, precum și un Program național de prevenire a utilizării drogurilor în rândul tinerilor. În plus, formarea ofițerilor de poliție și furnizarea echipamentului necesar au continuat.

Prin participarea la activitățile OEDT și prin schimbul de informații, Croația va putea să înțeleagă problema și să răspundă mai bine la aceasta. De asemenea, participarea ei este și un semnal de încurajare cu privire la viitoarea sa aderare la Uniunea Europeană.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – După cum se știe, Observatorul colaborează în principal cu factori de decizie la nivel comunitar și la nivelul statelor membre, ceea ce contribuie la dezvoltarea unei strategii de combaterea a drogurilor și furnizează informații publicului larg. În prezent se acordă atenție în special punerii în aplicare a planului de acțiune al UE pentru perioada 2009-2012, care urmărește să consolideze cooperarea europeană în lupta împotriva consecințelor inacceptabile ale toxicomaniei. Aș dori ca Observatorul să se concentreze nu numai asupra consecințelor, ci și asupra cauzelor toxicomaniei, pentru a rezolva astfel problema într-o fază incipientă. Am votat pentru.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Consider că trebuie să luăm măsuri, nu numai în Uniunea Europeană, ci și în afara granițelor acesteia, pentru a reduce consumul și cererea de droguri, folosind măsuri stricte de prevenire pentru a combate fenomenele asociate cu piața drogurilor. În consecință, este foarte important să obținem date și informații precise privind drogurile și toxicomania, pentru că acestea sunt fenomene globale care pun în pericol sănătatea, securitatea și bunăstarea socială a tuturor. Sprijin participarea Croației la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie. Croația intenționează să devină membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Trebuie reținut faptul că Croația este o rută de tranzit prin care cantități importante de droguri sunt introduse în alte țări. Sunt mulțumit de faptul că această țară depune eforturi semnificative pentru a combate traficul, consumul și comerțul cu droguri ilegale. Totuși, Croația rămâne una dintre principalele rute prin care se introduc droguri în UE. De aceea este important să se obțină rapid informații concrete și obiective cu privire la droguri, toxicomanie și consecințele acestora. Mai mult, se va crea astfel un cadru ideal pentru ca această țară să obțină informații referitoare la cele mai bune practici folosite de statele membre pentru a răspunde la problemele legate de droguri și toxicomanie.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Salut participarea Croației la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT). Principala sarcină a OEDT este să colecteze date privind drogurile și toxicomania și să pregătească și să publice informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european. Aceste informații oferă o bază pentru analiza cererii de droguri și a căilor de reducere a acesteia, precum și a fenomenelor asociate cu piața drogurilor în general. Într-adevăr, Croația, la fel ca alte câteva țări europene, reprezintă o rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. Cantitățile semnificative de cocaină confiscate în Croația sunt legate, în cea mai mare parte, de transportul maritim. După adoptarea acestui raport, Croația va participa la programul de lucru al OEDT și va face schimburi de informații cu OEDT, respectând cerințele de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii și de legislațiile naționale. Acordul stabilește contribuțiile financiare plătite de Croația Uniunii pentru a acoperi costurile participării sale.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) OEDT este Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie, înființat în 1993, iar principala sa atribuție este să colecteze date privind drogurile și toxicomania pentru a pregăti și a publica informații obiective, fiabile și comparabile la nivel european. Informațiile furnizate de Observator oferă o bază de analiză a cererii de droguri care intră în UE și a tuturor fenomenelor asociate cu piața drogurilor, pentru a putea identifica metoda optimă de combatere a acestor probleme. Observatorul este deschis participării oricărei țări terțe care împărtășește interesele Uniunii și ale statelor membre pentru obiectivele și activitățile Observatorului. Croația a solicitat să participe în 2005 și, în 2006, Consiliul a autorizat Comisia să deschidă negocierile cu Republica Croația. Acestea s-au încheiat cu succes în iulie 2009 prin parafarea acordului.

Ulterior, acordul a fost revizuit în decembrie 2009 pentru a ține seama de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Trebuie subliniat faptul că Croația face deja parte din Reitox, rețeaua europeană de informații privind drogurile și toxicomania. Pentru motivele enumerate mai sus și pentru a îmbunătăți cooperarea cu țările terțe, am votat în favoarea raportului.

  Fiorello Provera (EFD), în scris. – (IT) Croația a solicitat să participe la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie în 2005. Întrucât această țară este una dintre principalele rute prin care se introduc droguri în Uniunea Europeană, consider că este important să dispunem de informații concrete și obiective din Croația cu privire la aceste probleme. Prin urmare, consider că poziția raportoarei este întru totul acceptabilă și sprijin această recomandare.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Republica Croația a solicitat să participe la activitățile Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie (OEDT), creat în 1993 și având sediul la Lisabona. Într-adevăr, această țară este deosebit de interesată de combaterea traficului de droguri: alături de problemele cu care se confruntă la nivel de politică internă, reprezintă o rută prin care aceste produse sunt introduse în UE. În lupta sa împotriva toxicomaniei și a traficului de droguri, Croația a pus deja în aplicare măsuri pentru soluționarea acestor probleme la nivel național, atât în ceea ce privește prevenirea consumului, cât și în ceea ce privește sprijinirea anchetării infracțiunilor legate de droguri. Prin urmare, există un interes reciproc în aderarea Croației la OEDT. Totuși, ea nu este încă un stat membru, motiv pentru care este necesar să i se definească statutul în cadrul OEDT, adică drepturile de participare și responsabilitățile care ar trebui să îi revină.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am sprijinit mandatul OEDT în 2006. Referitor la situația specifică a Croației, aceasta reprezintă o rută de tranzit prin care drogurile ilegale din țările producătoare sunt introduse în țările consumatoare. Cantitățile semnificative de cocaină confiscate în Croația sunt legate în cea mai mare parte de transportul maritim. În ultimii zece ani, numărul deceselor a crescut treptat în Croația. Majoritatea deceselor (77,1 %) au fost asociate cu produse pe bază de opium. În 2008, numărul total al infracțiunilor raportate legate de droguri a fost de 7 168. În 2009, 7 934 de persoane au fost tratate de institutele naționale pentru toxicomanie. În comparație cu anul precedent, numărul capturilor a scăzut în cazul tuturor drogurilor, cu excepția heroinei, și, în general, s-au făcut progrese în combaterea abuzului de droguri. În ansamblu, legislația antidrog a Croației este asemănătoare cu cea a statelor membre ale UE.

Totuși, raportoarea subliniază faptul că, începând cu 2010, fiecare comunitate terapeutică trebuie să furnizeze Oficiului pentru droguri date referitoare la pacienții tratați. Ar fi bine dacă am obține mai multe informații cu privire la domeniul de aplicare a acestei legislații. Însă acesta este un subiect care ține de legislația internă, nu de acord.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei recomandări deoarece consider că protecția sănătății cetățenilor europeni și a stabilității sociale este o prioritate de care trebuie să se țină seama în combaterea consumului și traficului de droguri ilegale. Croația este situată pe una dintre principalele rute prin care se introduc droguri în UE. Participarea sa la programul de lucru al Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie va furniza Uniunii Europene informații concrete privind folosirea și traficul de droguri și va permite Croației să înțeleagă dimensiunea problemelor sale legate de droguri și să adopte cele mai bune practici pentru a le rezolva. În plus, articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 1920/2006 de instituire a Observatorului oferă un temei juridic solid pentru participarea sa, deschizând ușile Observatorului pentru toate țările terțe care îi împărtășesc obiectivele și interesele.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Salut acest raport care integrează Croația în lupta împotriva drogurilor în UE.

  Michèle Striffler (PPE), în scris. – (FR) Scopul Observatorului European pentru Droguri și Toxicomanie este să colecteze date privind problemele legate de droguri (vânzare, piață, consum) și să le comunice statelor membre, astfel încât acestea să poată analiza și răspunde mai bine la probleme. Așadar, sprijin pe deplin participarea Croației la activitățile Observatorului, pentru ca aceasta să se poată implica în mod activ în combaterea problemei, ale cărei dimensiuni și efecte devastatoare cresc în mod periculos în Europa.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Acordul dintre Uniunea Europeană și Republica Croația reprezintă un mijloc eficient prin care UE și Croația pot reduce și preveni comerțul și consumul de droguri pe baza schimburilor de informații și experiență legată de droguri și de abuzul de droguri, ținând seama de faptul că un cetățean al UE moare în fiecare oră din cauza unei supradoze. Trebuie să se aibă în vedere faptul că Croația va adera la Uniunea Europeană în 2012 sau 2013 și că, dată fiind poziționarea sa geografică, aceasta reprezintă un punct de tranzit pentru traficanții de droguri.

Raport: Sophie Auconie (A7-0077/2011)

  Elena Băsescu (PPE), în scris. − Am votat pentru raportul dnei Auconie. Salut prezenta propunere de extindere a domeniului de aplicare în transportul rutier transfrontalier de numerar în euro. Teritoriul statelor membre care sunt pe cale de a introduce moneda unică trebuie să fie inclus în sistemul transportului de numerar. În cadrul zonei euro, ar trebui să se poată încheia un contract cu societatea de transport de fonduri care oferă cel mai bun preț, chiar dacă aceasta este situată în alt stat membru. Aceasta va permite accesarea circuitelor celor mai eficiente de colectare și livrare de numerar și de servicii de numerar. În viitor, vor fi necesare tot mai multe transporturi de numerar în euro în perioada care precedă trecerea la această monedă. În plus, un număr mare de state membre din zona euro au încheiat sau pot dori să încheie acorduri pentru producerea bancnotelor și monedelor în străinătate.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Sprijin raportul referitor la proiectul de regulament al Consiliului privind extinderea domeniului de aplicare al Regulamentului (UE) nr..../... al Parlamentului European și al Consiliului privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro. Consider că este o idee bună să se includă în domeniul de aplicare a propunerii de regulament privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro și teritoriul statelor membre care vor introduce această monedă în curând, din moment ce, în mod normal, nevoia de a transporta numerar în euro crește în perioada anterioară trecerii la moneda euro.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu extinderea domeniului de aplicare a propunerii de regulament privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro la teritoriul statelor membre care vor introduce moneda euro în curând.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Scopul prezentei propuneri este de a extinde domeniul de aplicare a propunerii de regulament privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro (propunerea principală) pentru a include teritoriul statelor membre care sunt pe cale de a introduce moneda unică, dat fiind că vor fi necesare, în mod normal, tot mai multe transporturi de numerar în euro în perioada care precedă trecerea la această monedă. Salut extinderea domeniului de aplicare (deși ar trebui remarcat faptul că temeiul juridic în aceste caz este articolul 352 din TFUE, ceea ce înseamnă că Parlamentul nu deține decât competența de aprobare).

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestei recomandări deoarece consider că domeniul de aplicare al acestui regulament ar trebui să fie extins pentru a include teritoriul oricărui stat membru care va introduce în curând moneda euro. Această decizie va contribui la o trecere mai armonizată la moneda euro, răspunzând totodată în mod mai adecvat la necesitatea din ce în ce mai mare de a transporta numerar în euro în perioada care precedă trecerea la această monedă.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Sunt de acord cu raportoarea în ceea ce privește urmarea raportului său inițial referitor la extinderea domeniului de aplicare a regulamentului privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro pentru a include teritoriul statelor membre care vor introduce această monedă în curând.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) Scopul acestui regulament este de a simplifica restricțiile de reglementare pentru a facilita circulația bancnotelor și monedelor euro între statele membre și pentru a asigura un nivel mai înalt de profesionalism și securitate în zona euro. Este corect să se extindă domeniul de aplicare a acestui regulament, dat fiind că sunt necesare tot mai multe transporturi de numerar în euro între statele membre în perioada care precedă trecerea la această monedă.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, al cărui scop este să extindă domeniul de aplicare al propunerii de regulament privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro (propunerea principală) pentru a include și teritoriul statelor membre care sunt pe cale de a introduce moneda unică, dat fiind că vor fi necesare, în mod normal, tot mai multe transporturi de numerar în euro în perioada care precedă trecerea la această monedă.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Consider că este corect ca domeniul de aplicare al regulamentului privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro să fie extins și dispozițiile sale să fie aplicate la teritoriul statelor membre care se pregătesc pentru introducerea monedei euro. Trebuie remarcat faptul că în țările care se pregătesc pentru trecerea la această monedă crește necesitatea de a transporta numerar în euro. În consecință, trebuie să îmbunătățim calitatea serviciilor de transport, creând condiții favorabile pentru ca societățile de transport de numerar să furnizeze servicii rapide și eficiente. În plus, dată fiind natura și valoarea bunurilor transportate, este deosebit de important ca numerarul să ajungă la destinație în siguranță.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Bancnotele și monedele euro reprezintă într-adevăr un mijloc de plată paneuropean, întrucât zona euro numără în prezent 16 state membre. Dat fiind că pot exista incompatibilități între legislațiile naționale, de obicei este foarte dificil ca societățile profesioniste de transport de numerar să transporte numerar în euro între statele membre din această zonă, ceea ce înseamnă că acest tip de transport este foarte limitat în prezent. În consecință, cererea de transporturi rutiere transfrontaliere de numerar în euro a crescut foarte mult.

Această nouă propunere de regulament urmărește să extindă domeniul de aplicare a regulamentului privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro pentru a include și teritoriul statelor membre care sunt pe cale de a introduce moneda unică. Propunerea principală este de a extinde domeniul de aplicare a regulamentului privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro, ținând seama și de faptul că vor fi necesare tot mai multe transporturi de numerar în euro în perioada care precedă trecerea la această monedă ca monedă națională a noilor state membre. Pentru aceste motive și pentru a asigura o reglementare clară a acestui aspect, am votat în favoarea regulamentului în cauză.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestei recomandări deoarece consider că domeniul de aplicare a regulamentului privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre ar trebui extins pentru a include și teritoriul țărilor care sunt pe cale de a introduce moneda unică. De fapt, aceste țări au tot mai multă nevoie de numerar în euro în perioada care precedă trecerea la moneda unică, care să le permită să se implice rapid și integral în activitățile comerciale din UE, participând astfel pe deplin la acestea.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Salut acest raport care conține dispoziții prin care un volum mai mare de numerar în euro va putea fi transportat către țări care se află pe cale de a introduce euro, pentru a face față cererii. Am susținut acest raport pentru că îmbunătățește siguranța și formarea personalului profesionist care transportă numerar în euro.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) Am votat în favoarea propunerii de regulament al Consiliului privind extinderea domeniului de aplicare al regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind transportul rutier transfrontalier profesionist de numerar în euro între statele membre din zona euro. Am votat în favoarea ei deoarece consider că extinderea domeniului de aplicare a regulamentului este necesară și va rezolva unele probleme legate de siguranța personalului responsabil de transport.

Raport: Silvia-Adriana Țicău (A7-0084/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport ținând seama de faptul că sistemele de radionavigație prin satelit ar trebui să asigure interoperabilitatea între diferitele sisteme. Comisia ar trebuie să asigure un nivel adecvat de finanțare. Ar trebui să remarc de asemenea faptul că, dintre cele 15 măsuri incluse în planul de acțiune al Comisiei, nouă ar trebui să se aplice imediat.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului colegei noastre deputate, dna Țicău, referitor la aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit. Într-adevăr, sunt de acord cu aplicarea funcțiilor GNSS la diferitele moduri de transport și cu asigurarea unui nivel adecvat de cercetare și finanțare în acest domeniu.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. La 14 iunie 2010, Comisia și-a publicat planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS), care includea 24 de recomandări specifice de acțiune. Planul de acțiune a fost elaborat ținându-se seama de implementarea generală a sistemelor globale de radionavigație prin satelit și, în special, de dezvoltarea și utilizarea EGNOS (European Geostationary Navigation Overlay Service - Serviciul european geostaționar mixt de navigație). UE a lansat proiectul EGNOS (și Galileo) pentru a furniza semnale garantate pentru uz civil și pentru a asigura faptul că industria europeană de la toate nivelurile are posibilitatea de a concura pe această piață strategică aflată în dezvoltare. Actuala cotă de piață deținută de Europa, de 25 %, se situează sub așteptări. EGNOS va oferi mai multe posibilități (EGNOS este de zece ori mai precis decât GPS) atunci când Galileo va deveni operațional în 2013. Comisia este cea mai în măsură să coordoneze punerea în aplicare a planului de acțiune pentru a evita dublarea eforturilor la nivelul statelor membre și pentru a asigura progresul general în diferite domenii de politică ale UE în care se utilizează aplicații GNSS. Având în vedere avantajele economice extrem de importante pe care EGNOS le va genera pentru economia europeană în ansamblu dacă va fi dezvoltat și aplicat integral, Comisia ar trebui să stabilească priorități clare în acest domeniu, inclusiv funcționarea EGNOS pe întreg teritoriul UE și garantarea unor investiții adecvate în activitățile de cercetare și dezvoltare tehnologică conexe.

  Adam Bielan (ECR), în scris. – (PL) Dezvoltarea dinamică din ultimii ani a sistemelor de radionavigație prin satelit este rezultatul progresului tehnologic și al nevoilor pieței. Aceste sisteme se utilizează astăzi pretutindeni, în fiecare formă de transport. În contextul extinderii continue a acestui sector, se preconizează că valoarea sistemelor europene va atinge un nivel de 230 de miliarde de euro în 2025. Proiectele EGNOS și Galileo ale UE pot contribui la creșterea competitivității în fiecare domeniu al acestui sector de servicii, pentru că sunt în mod evident mai bune și mai exacte decât sistemul GPS, cu care sunt în același timp compatibile. Din nefericire, țările din sudul și estul Uniunii nu sunt încă acoperite de sistemul EGNOS. De aceea, extinderea razei sale de acțiune este esențială în contextul dezvoltării sale ulterioare. Un alt aspect care nu a fost clarificat este modul în care vor fi finanțate costurile de întreținere a sistemului Galileo. Acestea sunt estimate la aproximativ 800 de milioane de euro anual. Din motivele menționate anterior, m-am abținut de la votarea raportului.

  Slavi Binev (NI), în scris. – (BG) Având în vedere faptul că piața sistemelor de radionavigație este uriașă, sprijin raportul referitor la aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit - o politică UE pe termen scurt și mediu. Propunerea va contribui la evitarea dublării eforturilor la nivelul statelor membre și va asigura progresul general în numeroasele domenii de politică ale UE din acest sector. În ansamblu, sistemul european de radionavigație (de zece ori mai exact decât GPS) va avea o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor privind siguranța și mediul în transportul rutier și la fluidizarea traficului prin posibilitatea de a fi utilizat pentru taxarea rutieră.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Am adoptat o atitudine prudentă și am decis să mă abțin de la vot în cazul raportului dnei Țicău. Deși un plan de acțiune privind sistemele globale de radionavigație prin satelit ar putea fi considerat strategic prin faptul că furnizează semnale garantate pentru uz civil și că asigură industriei europene de la toate nivelurile posibilitatea de a concura pe această piață aflată în dezvoltare, există multe aspecte esențiale care nu au fost abordate. Printre acestea se numără posibilele riscuri privind protecția datelor și mai ales incertitudinea legată de modul în care vor fi finanțate costurile anuale de întreținere a sistemului Galileo, estimate la aproximativ 800 de milioane de euro. Lipsa clarității care planează asupra sustenabilității unui proiect atât de important și atât de ambițios pentru economia europeană ne determină să avem o abordare prudentă și obiectivă.

  Philippe Boulland (PPE), în scris. – (FR) Scopul rezoluției din 7 iunie 2011 a Parlamentului European este să încurajeze Comisia Europeană să adopte măsuri specifice pentru promovarea dezvoltării sistemelor globale de radionavigație prin satelit. Proiectele GNSS (sistemului global de radionavigație prin satelit) și Galileo derulate de Europa se află în concurență directă cu sistemul GPS al Statelor Unite. De acum înainte, aceste proiecte vor face mai ușoară viața de zi cu zi. Ele reprezintă valoare adăugată nu numai pentru industria europeană, ci și pentru transporturile din Europa, motiv pentru care le susțin în întregime. Vor avea efecte în numeroase domenii: în aviația civilă, sistemele de control al traficului aerian vor deveni mai sigure, iar în transportul rutier, acest sistem va facilita colectarea taxelor și va spori siguranța prin localizarea prin satelit a apelurilor de urgență și monitorizarea transportului rutier. Toate aceste domenii vor fi îmbunătățite prin crearea acestui serviciu european. Am votat în favoarea rezoluției de față pentru a exercita presiuni asupra autorităților europene și naționale și pentru a preveni o amânare care privează Europa de posibilități infinite în fiecare zi.

  Jan Březina (PPE), în scris. – (CS) Planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS) evidențiază măsurile necesare pentru ca GNSS să treacă de un punct de cotitură și să garanteze succesul proiectului. Este important ca planul să nu genereze un număr excesiv de inițiative, să nu se împotmolească în consultări și să fie aplicat cu adevărat până în 2013. Serviciul european geostaționar mixt de navigație (EGNOS) trebuie să acopere întreaga Uniune Europeană și ar trebui extins la partea nordică, estică și sud-estică a Europei. Pentru a fi total eficient în domeniul transporturilor, sistemul trebuie să includă nu numai întreaga Uniune, ci și vecinii noștri cei mai apropiați. În domeniul aviației civile, ar trebui să fie sprijinite dezvoltarea sistemului și utilizarea aplicației EGNOS pentru manevrele de aterizare. Este o precondiție strategică pentru instituirea unui adevărat cer unic european. De asemenea, EGNOS și GNSS prezintă un potențial de exploatare considerabil în ceea ce privește siguranța, mediul și funcționarea fără probleme a transportului rutier, întrucât pot fi folosite pentru colectarea taxelor rutiere.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Votez în favoarea politicii privind aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit, care cred că vor contribui la îmbunătățirea gestionării transporturilor și logisticii, precum și a sistemelor de supraveghere. Având în vedere valoarea mare a pieței mondiale în acest sector, care va continua să crească în următorii ani, aș dori să subliniez și importanța creării condițiilor necesare pentru ca industria europeană să devină competitivă.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) Conform estimărilor actuale, sistemele globale de radionavigație prin satelit vor aduce economiei europene între 55 și 63 de miliarde de euro în următorii 20 de ani. Aceste aplicații, bazate în prezent în mare parte pe sistemul GPS al SUA, reprezintă 6 % din PIB-ul UE.

În acest context, am votat în favoarea raportului din proprie inițiativă al dnei Țicău, care invită Comisia să furnizeze o finanțare adecvată pentru dezvoltare aplicațiilor bazate pe sistemul european global de radionavigație prin satelit, EGNOS și Galileo. Accesul IMM-urilor la această finanțare ar trebui să fie încurajat în mod special, pentru a stimula inovarea bazată pe aceste sisteme europene.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea acestui raport întrucât consider că aplicarea planului de acțiune propus privind Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS) va contribui la crearea unei rețele de transport mai eficiente prin intermediul unor moduri de transport mai sigure, mai ecologice și mai economice.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Sistemele globale de radionavigație fac parte din viața cotidiană în sectorul transporturilor și importanța lor va crește într-o lume care funcționează din ce în ce mai mult ca parte a unei rețele, în care comerțul și comunicațiile rapide sunt esențiale. Valoarea și avantajele comerciale ale acestor sisteme sunt evidente, iar Europa manifestă un interes lesne de înțeles în a avea cât mai multe soluții de acest tip, prin care să funcționeze fără a depinde de terți. Planul de acțiune propus de Comisie conține propuneri pertinente pentru modul în care UE va aborda aceste aspecte în viitor și reprezintă o cale prin care acest subiect poate să fie adus în discuție cu mai multe argumente și mai multă consecvență. Finanțarea acestor sisteme necesită o metodă deosebit de strictă de gestionare pentru a evita risipa, fiind necesară și o abordare imaginativă pentru a atrage sprijin și parteneri. Sper că Uniunea va fi capabilă să se doteze cu sisteme globale de radionavigație independente și că va exploata întregul potențial pentru a facilita consolidarea economiei, creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și siguranța transportului.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport, elaborat de dna Țicău, se referă la aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit pentru UE, determinat fiind de publicarea, la 14 iunie 2010, a planului de acțiune al Comisiei privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS). Din anul 2000, când serviciile sistemului GPS au devenit disponibile, acest sector înregistrează o creștere exponențială, de la 124 de miliarde de euro în 2008 la o valoare estimată la 230 de miliarde de euro în 2025 pe piața mondială în domeniu. UE nu și-a permis să rămână în urmă în acest sector al tehnologiei de radionavigație prin satelit, astfel că a dezvoltat Serviciul european geostaționar mixt de navigație (EGNOS), precursorul sistemului Galileo, care se speră ca va fi funcțional în 2013 și că va fi de zece ori mai exact decât GPS. Se preconizează că în viitor va fi posibilă o acuratețe de 45 de centimetri. Aș dori să o felicit pe raportoare și salut adoptarea acestui raport, în favoarea căruia am votat, întrucât va permite UE să își sporească cota de piață și să consolideze competitivitatea Europei pe o piață strategică aflată în dezvoltare.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Sistemul global de radionavigație prin satelit (GNSS) poate avea aplicații importante și extrem de utile pentru toate modurile de transport. Printre altele, le pot face mai sigure, mai ecologice și mai economice. GNSS poate juca un rol esențial și în sprijinirea și promovarea utilizării așa-numitelor sisteme de transport inteligente. Raportoarea abordează unele dintre aceste aspecte. Totuși, ca și în cazul altor tehnologii, rezultatele practice ale aplicațiilor GNSS nu pot fi separate nici de contextul economic și social în care apar, nici de obiectivele pe care le servesc. Aceasta este regula în general, iar în acest sector se manifestă cu precădere. De aceea, nu este surprinzător faptul că se propune ca acest sistem să contribuie la crearea cerului unic european, de exemplu; am dori să ne distanțăm de acest aspect al raportului. Suntem de acord cu un GNSS care poate să sprijine dezvoltarea, modernizarea și diversificarea serviciilor publice, mai ales în domeniul transportului. GNSS nu poate să nu fie analizat din perspectiva numeroaselor utilizări pentru care poate fi aplicat. În consecință, ne îndoim de limitele posibilei utilizări a acestor programe în contextul concurenței asumate dintre UE și SUA în ceea ce privește funcționalitatea și eficiența acestor sisteme.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Sistemele globale de radionavigație prin satelit (GNSS) pot avea aplicații importante și extrem de utile pentru toate modurile de transport. Printre altele, le pot face mai sigure, mai ecologice și mai economice. Aceste sisteme pot juca un rol esențial și în sprijinirea și promovarea utilizării așa-numitelor sisteme de transport inteligente. Totuși, ca și în cazul altor tehnologii, rezultatele practice ale aplicațiilor GNSS nu pot fi separate nici de contextul economic și social în care apar, nici de obiectivele pe care le servesc. De aceea, nu este surprinzător faptul că se propune ca acest sistem să contribuie la crearea cerului unic european, de exemplu; am dori să ne distanțăm de acest aspect al raportului.

Suntem de acord cu un GNSS care poate să sprijine dezvoltarea, modernizarea și diversificarea serviciilor publice, mai ales în domeniul transportului.

Totuși, GNSS nu poate să nu fie analizat din perspectiva numeroaselor utilizări pentru care poate fi aplicat. În consecință, ne îndoim de limitele posibilei utilizări a acestor programe în contextul concurenței asumate dintre UE și SUA în ceea ce privește funcționalitatea și eficiența acestor sisteme.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) În iunie 2010, Comisia a publicat planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS), care include 24 de recomandări specifice. Planul de acțiune a fost elaborat într-o perioadă în care se implementau sisteme de radionavigație prin satelit, mai precis Serviciul european geostaționar mixt de navigație (EGNOS). Sistemele de radionavigație prin satelit ar putea asigura cooperarea între diferitele sisteme și ar trebui s fie utilizabile în transportul călători și marfă. În opinia mea, Comisia ar trebui să ia măsurile necesare pentru coordonarea punerii în aplicare a planului de acțiune și pentru garantarea progresului în domeniile de politică ale UE asociate aplicațiilor GNSS.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Deși suntem de acord cu anumite aspecte ale propunerii dnei Țicău, suntem nesiguri de multe altele. Printre acestea se numără identificarea modului în care costul anual de întreținere a sistemului Galileo, estimat la 800 de milioane de euro, va fi finanțat după ce acesta devine funcțional, posibilele riscuri privind protecția datelor asociate cu utilizarea aplicațiilor și serviciilor sistemului global de radionavigație prin satelit și nevoia presantă de a găsi fonduri suplimentare pentru a asigura succesul operațiunilor Serviciului european geostaționar mixt de navigație și ale Galileo (EGNOS). Din aceste motive, nu pot sprijini pe deplin propunerea de față, deși aceasta nu ar trebui respinsă.

  Nathalie Griesbeck (ALDE), în scris. – (FR) Adoptarea acestui raport este un progres important, întrucât stabilește bazele implementării sistemelor globale de radionavigație prin satelit, în general, și ale dezvoltării EGNOS, în special, ceea ce ar trebui să pregătească drumul către punerea în aplicare a sistemului Galileo. I-am acordat votul meu și pentru că va oferi oportunitatea de a adopta măsuri concrete care vor facilita dezvoltarea transportului în Europa, vor avea un impact important asupra siguranței și a mediului și vor îmbunătăți condițiile de trafic din transportul rutier.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT)Am susținut acest document deoarece, la 14 iunie 2010, Comisia și-a publicat planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS), care includea 24 de recomandări specifice de acțiune. Planul de acțiune a fost elaborat ținându-se seama de implementarea generală a sistemelor globale de radionavigație prin satelit și, în special, de dezvoltarea și utilizarea EGNOS (Serviciul european geostaționar mixt de navigație). EGNOS este precursorul sistemului Galileo. GNSS sunt importante pentru dezvoltarea sistemelor de transport inteligente (STI) pentru că STI pot oferi soluții de transport mai eficiente, mai ecologice și mai sigure, iar punerea în aplicare adecvată a unor servicii STI necesită o funcționalitate integrală a sistemelor GNSS. EGNOS și Galileo pot avea o contribuție importantă la gestionarea traficului rutier și în acest sector este necesar să se organizeze o campanie de sensibilizare pentru a intensifica utilizarea oportunităților pe care le oferă în ceea ce privește colectarea taxelor, eCall, rezervarea online a locurilor de parcare sigure pentru camioane și localizarea în timp real, pentru a contribui la crearea unui transport rutier mai sigur și mai ecologic.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Această propunere de rezoluție a Parlamentului European este importantă, deoarece SGNS (Sistemul Global de Navigație prin Satelit) are aplicabilitate în toate tipurile de transport (terestru, maritim, aerian), eficientizând traficul, ajutând creșterea economică și diminuând poluarea. Totodată, SGNS face parte din obiectivele centrale ale Strategiei UE 2020 în materie de inovare. Pentru ca acest sistem global de navigație să fie implementat corespunzător și uniform în toate statelor membre UE, este nevoie de alocarea unor fonduri anuale mai mari decât cele curente.

Această propunere de rezoluție sugerează, printre altele, alocarea de fonduri pentru cercetarea și dezvoltarea unor noi aplicații SGNS care pot avea aplicabilitate în domenii ca: schimbările climaterice, agricultură, apărare civilă, sisteme de alertare în cazul dezastrelor naturale etc. Nu în ultimul rând, dezvoltarea unui sistem SGNS la nivelul UE garantează independența UE față de sistemele de navigație similare din străinătate.

  David Martin (S&D), în scris. – Salut planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS) (COM(2010)308), care urmărește să promoveze dezvoltarea aplicațiilor din aval prin certificare, standardizare și coordonare cu industria și cu alte țări, precum și prin diseminarea de informații, campanii de sensibilizare, măsuri de punere în aplicare și creșterea finanțării.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Odată cu publicarea planului de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS) și cu dezvoltarea și implementarea EGNOS (Serviciul european geostaționar mixt de navigație), Uniunea Europeană a urmărit să evidențieze utilizările în domeniul civil și să se asigure că industria europeană de la toate nivelurile are posibilitatea de a concura pe această piață strategică aflată în dezvoltare rapidă. Suntem de acord cu planul de acțiune specific elaborat de Comisie, care include 15 acțiuni sectoriale, dintre care 9 au o aplicare imediată și importantă în domeniul transportului, în special în ceea ce privește promovarea EGNOS în țările terțe. De fapt, pentru ca acest sistem să fie pe deplin eficient din perspectiva transporturilor, raza sa de acțiune trebuie să depășească granițele Uniunii Europene și să îi includă pe vecinii noștri apropiați. Prin urmare, acesta ar trebui extins cu prioritate către nordul, estul și sud-estul Europei. În domeniul aviației civile, invităm statele membre să acorde prioritate procedurilor și serviciilor bazate pe EGNOS în vederea creării unui cer unic european autentic. Este de asemenea evident că EGNOS și GNSS în general pot avea o contribuție importantă la siguranță și la protecția mediului. Pentru a atinge aceste obiective, avem nevoie de investiții adecvate în sectorul european al cercetării și dezvoltării.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Comisia trebuie acum să coordoneze punerea în aplicare a planului de acțiune pentru a evita dublarea eforturilor la nivelul statelor membre și pentru a asigura progresul general în numeroasele domenii diferite în care se utilizează aplicațiile sistemelor globale de radionavigație prin satelit (GNSS). Serviciul european geostaționar mixt de navigație (EGNOS) ar trebui să acopere întreaga Uniune Europeană și ar trebuie să fie extins cu prioritate la regiunile sudice, estice și sud-estice ale Europei. Pentru ca Serviciul european geostaționar mixt de navigație (EGNOS) să fie pe deplin eficient din perspectiva transporturilor, raza sa de acțiune trebuie să depășească granițele Uniunii Europene și să îi includă pe vecinii noștri cei mai apropiați. În domeniul aviației civile, statele membre trebuie să promoveze dezvoltarea și utilizarea procedurilor de aterizare bazate pe EGNOS, iar aceste servicii și serviciile EGNOS trebuie să fie certificate de urgență. Aceasta este o condiție strategică pentru crearea unui cer unic european. Este de asemenea evident că sistemele EGNOS și GNSS pot avea, în general, o contribuție importantă la îndeplinirea obiectivelor privind siguranța și mediul în transportul rutier și la fluidizarea traficului prin posibilitatea de a fi utilizate pentru taxarea rutieră. Trebuie să găsim modalități de finanțare a acestui sistem.

  Louis Michel (ALDE), în scris. – (FR) Aplicațiile sistemelor globale de radionavigație prin satelit (GNSS) sunt o componentă de afaceri centrală și crucială în toate sectoarele legate de transport, iar funcționarea lor eficientă sporește siguranța, dar și caracterul ecologic și economic al transportului.

Uniunea Europeană nu poate rămâne dependentă de sisteme concepute inițial pentru alte scopuri de alte țări. Având în vedere valoarea adăugată mare pe care proiectele GNSS și Galileo o generează pentru politica industrială a UE, este vital să asigurăm succesul acestora. Un plan de acțiune specific reprezintă metoda optimă pentru a da un nou impuls și a contribui semnificativ la obiectivele legate de siguranță, mediu și fluidizarea traficului rutier.

În plus, sistemele de radionavigație prin satelit trebuie să asigure interoperabilitatea cu alte sisteme, inclusiv cele tradiționale. Extinderea razei de acțiune a EGNOS (Serviciul european geostaționar mixt de navigație) ar trebui să constituie o prioritate. Acest sistem trebuie să fie extins la tot continentul european, precum și la țările din Parteneriatul euro-mediteranean și la cele din Orientul Mijlociu și Africa. În cele din urmă, Comisia ar trebui să propună măsuri pentru garantarea unui nivel adecvat de finanțare, fără a diminua celelalte fonduri alocate politicii transporturilor.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Sistemele de radionavigație prin satelit ar trebui să asigure interoperabilitatea între diferite sisteme și ar trebui să permită, în plus, utilizarea intermodală a serviciilor de transport de pasageri și de mărfuri. Prin urmare, am votat în favoarea sa.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei rezoluții referitoare la politica pe termen scurt și mediu a UE în ceea ce privește aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit mai ales pentru că ar trebui să se acorde o atenție deosebită, pe întreg teritoriul UE, proiectelor GNSS și Galileo în domeniul transportului. Comisia joacă un rol special în această privință prin stabilirea unui mecanism de reglementare care va elimina mai multe obstacole birocratice și de altă natură și va facilita punerea în aplicare armonioasă și eficientă a acestor proiecte. Mai mult decât atât, este foarte important să se asigure fonduri adecvate și suficiente pentru aceste proiecte, conform criteriilor transparenței și proporționalității, acordând o atenție specială IMM-urilor. Trebuie să promovăm utilizarea sistemelor EGNOS și Galileo în aviația civilă și să contribuim, astfel, la instituirea programului de cercetare privind managementul traficului aerian (ATM) în contextul cerului unic european și la facilitarea punerii sale în aplicare. Este esențial ca programele europene de radionavigație prin satelit să fie adaptate la servicii multimodale și aplicate în întreaga Europă, nu numai în anumite țări, deoarece punerea în aplicare efectivă a programelor menționate ar îmbunătăți eficiența transportului de marfă și ar contribui la soluționarea multor probleme din sectorul transportului legate de siguranță și mediu.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului elaborat de dna Țicău deoarece consider că noile tehnologii, precum sistemele de radionavigație prin satelit, care devin din ce în ce mai răspândite și aduc beneficii întregii societăți, ar trebui să fie aplicate în sectorul transportului. În lumea globalizată în care trăim, UE trebuie să își adapteze politicile la nevoile diferitelor sectoare și să dezvolte un sistem global de radionavigație prin satelit care să fie complet compatibil cu bine-cunoscutul sistem GPS, pentru a furniza informații imediate fără marjă de eroare. Cu o piață care crește rapid și o cifră de afaceri estimată la peste 200 de miliarde de euro în următorii 10 ani, radionavigația prin satelit are nevoie de fonduri adecvate care să îi susțină dezvoltarea în practică.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) La 14 iunie 2010, Comisia și-a publicat planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS), care includea 24 de recomandări specifice de acțiune. În ansamblul său, acest sector s-a extins enorm începând cu anul 2000, când SUA au introdus, prin unitățile lor de satelit, serviciile GPS (sistem de poziționare globală). Într-adevăr, valoarea estimată a pieței globale era de 124 de miliarde de euro în 2008 și se preconizează că aceasta va atinge 230 de miliarde în 2025. Din aceasta, 20 % este reprezentată de sistemele de transport inteligente (STI) și 5 % de aplicațiile privind siguranța, inclusiv aplicațiile legate de siguranța în transport. Acest proiect își propune să furnizeze semnale garantate pentru uz civil și să se asigure că industria europeană de la toate nivelurile are posibilitatea de a concura pe această piață strategică aflată în dezvoltare. Actuala cotă de piață deținută de Europa, de 25 %, este sub așteptări. Programele de radionavigație prin satelit (EGNOS este compatibil cu GPS, dar va oferi mai multe posibilități în momentul în care Galileo va deveni funcțional în 2013. EGNOS este de zece ori mai exact decât este GPS în prezent. Aceste aspecte au implicații imediate și importante pentru sectorul transportului, printre care sistemele avansate de asistență la volan, motiv pentru care votez în favoarea sa.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Sectorul sistemelor globale de radionavigație prin satelit a crescut enorm începând cu anul 2000, când sistemele au fost utilizate pentru prima dată în Statele Unite. Se estimează că în 2025 valoarea pieței globale va fi de 230 de miliarde de euro, din care 20 % va fi reprezentată de sistemele de transport inteligente, iar 5 % de aplicațiile privind siguranța.

În iunie 2010, Comisia a publicat planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS) și, mai precis, sistemul european EGNOS: acest plan include 24 de recomandări specifice de acțiune. Dacă se dorește ca sistemul EGNOS să se dezvolte în continuare, trebuie să se acorde prioritate măsurilor propuse în planul de acțiune și trebuie să se garanteze investiții și fonduri adecvate pentru activitățile de cercetare și dezvoltare. Într-adevăr, absența fondurilor europene necesare pentru ca întreprinderile mici și mijlocii să participe la acest proiect de cercetare în cadrul celui de-al șaptelea și al optulea program-cadru l-ar face mai puțin atractiv pentru operatorii comerciali. Am votat în favoarea propunerii pentru a sprijini continuarea dezvoltării sistemului EGNOS și pentru ca acesta să nu aibă de suferit din cauza absenței fondurilor europene.

  Phil Prendergast (S&D), în scris. – Planul de acțiune al Comisiei privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit indică faptul că există o cerere uriașă pe o piață a cărei valoare este estimată la 230 de miliarde de euro în 2025. Totuși, Europa nu reușește să concureze la nivel mondial și cota noastră de piață actuală de 25 % este sub așteptări. Trebuie să luăm măsurile necesare pentru a ne asigura că acest sector își atinge potențialul maxim. EGNOS (Serviciul european geostaționar mixt de navigație) este de zece ori mai exact decât sistemul GPS și se preconizează că o precizie de până la 45 de centimetri poate fi obținută în viitorul apropiat. Acest sistem are utilizări evidente în transportul aerian și maritim și poate fi utilizat și în transportul rutier. Totuși, trebuie să fim precauți pentru a nu abuza prea mult de cetățenii europeni, întrucât există unele probleme evidente legate de confidențialitate în utilizarea acestei tehnologii. În ansamblu, salut sistemele EGNOS și GNSS pentru că pot avea o contribuție semnificativă la îndeplinirea obiectivelor privind siguranța și mediul și consider că investițiile adecvate în activitățile de cercetare și dezvoltare aferente vor fi esențiale. Deficitul de finanțare trebuie să fie eliminat pentru a putea profita de beneficiile oferite de aceste proiecte.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Ulterior planului de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit, publicat de Comisie la 14 iunie 2010 pentru a dezvolta Serviciul european geostaționar mixt de navigație (EGNOS), ar trebui să se depună eforturi pentru a extinde sistemul de radionavigație la întreaga Europă. Extinderea acestui sistem poate oferi avantaje enorme pentru economie și securitate. Totuși, pentru a realiza acest lucru, este nevoie de investiții în inovare și dezvoltare. Este singura cale prin care sistemul își va atinge, în primul rând, întreg potențialul și, în al doilea rând, nivelul de maturitate care va genera ulterior un beneficiu financiar. În plus, acesta este un domeniu care s-a dezvoltat enorm. De exemplu, se estimează că în viitorul apropiat se va putea obține o precizie de până la 45 de centimetri în localizarea geografică. Din aceste motive, am votat în favoarea acestui raport.

  Crescenzio Rivellini (PPE), în scris. – (IT) Astăzi, în cadrul sesiunii plenare de la Strasbourg a Parlamentului European, am supus la vot raportul referitor la aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit. În 2010, Comisia a publicat planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS), care evidențiază soluțiile necesare pentru garantarea succesului radionavigației prin satelit. Contextul general al planului de acțiune este implementarea generală de sisteme globale de radionavigație prin satelit și, mai precis, dezvoltarea și implementarea EGNOS (Serviciul european geostaționar mixt de navigație).

EGNOS este predecesorul sistemului Galileo. UE a lansat proiectul EGNOS (și proiectul Galileo) pentru a furniza semnale garantate pentru uz civil și pentru a asigura că industria europeană la toate nivelurile are posibilitatea de a concura pe această piață strategică în continuă creștere. Consider că este necesar, după cum subliniază dna Țicău, să se aloce fonduri suplimentare programului Galileo și, astfel, să se creeze, poate, un fond de rezervă pentru Galileo în cadrul bugetului UE, care să acopere toate costurile suplimentare, fără a prejudicia celelalte programe.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. La 14 iunie 2010, Comisia și-a publicat planul de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS), care includea 24 de recomandări specifice de acțiune. Contextul general al planului de acțiune este implementarea generală de sisteme globale de radionavigație prin satelit și, mai precis, dezvoltarea și implementarea EGNOS (Serviciul european geostaționar mixt de navigație), precursorul sistemului Galileo. În ansamblul său, acest sector s-a extins enorm începând cu anul 2000, când SUA au introdus, prin unitățile lor de satelit, serviciile GPS. Valoarea estimată a pieței globale era de 124 de miliarde de euro în 2008 și se preconizează că aceasta va atinge 230 de miliarde în 2025. Din aceasta, 20 % este reprezentată de sistemele de transport inteligente (STI) și 5 % de aplicațiile privind siguranța, inclusiv aplicațiile legate de siguranța în transport.

UE a lansat proiectul EGNOS (și Galileo) pentru a furniza semnale garantate pentru uz civil și pentru a asigura faptul că industria europeană de la toate nivelurile are posibilitatea de a concura pe această piață strategică aflată în dezvoltare. Actuala cotă de piață a Europei, de 25 %, este sub așteptări. EGNOS este compatibil cu GPS, dar va oferi mai multe posibilități în momentul în care Galileo va deveni operațional în 2013. EGNOS are o precizie de zece ori mai mare decât GPS.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) La fel ca raportoarea, sprijin planul de acțiune al Comisiei privind dezvoltarea sistemelor EGNOS și Galileo, bazat pe nouă măsuri orizontale cu aplicare imediată în domeniul transportului. Extinderea la maximum a EGNOS în toată Europa și în exteriorul ei, la vecinii noștri apropiați, va avea beneficii majore pentru economia europeană în ansamblu, dar și pentru obiectivele legate de siguranță și mediu și va fluidiza traficul rutier. Totuși, dacă dorim să îndeplinim aceste obiective, avem nevoie de fonduri adecvate pentru cercetare și dezvoltare, care au lipsit până acum. De fapt, UE este singurul bloc comercial care nu furnizează finanțare directă programului său GNSS.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) Raportul referitor la aplicațiile din domeniul transportului ale Sistemului global de radionavigație prin satelit subliniază și sprijină rolul și importanța planului de acțiune al Comisiei pentru perioada 2010-2013 în acest domeniu și impactul acestuia asupra transporturilor. Cele nouă măsuri prezentate în planul de acțiune au o importanță imediată și esențială pentru transport. Se preconizează utilizarea și dezvoltarea sistemelor de radionavigație prin satelit în toate formele de transport. Bineînțeles, acestea vor avea un rol considerabil în transportul rutier și aerian. Două dintre măsurile care merită într-adevăr să fie subliniate sunt facilitarea creării unui cer unic european și crearea de aplicații pentru sistemele de transport inteligente.

În plus, prin utilizarea sateliților, se vor putea dezvolta și utiliza multe alte diferite aplicații. Sper din toată inima că dezvoltarea și aplicarea în practică a sistemelor, a aplicațiilor și a soluțiilor menționate în raport se vor derula conform planificării și că, deja în următorii câțiva ani, diferitele soluții își vor găsi o aplicare, fapt care va aduce multe facilități companiilor și cetățenilor și va spori siguranța pe mare, în aer și pe șosele.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Salut acest raport care se referă la dezvoltarea și implementarea unor sisteme europene pentru a exploata sistemul Galileo și alte sisteme de sateliți, precum și aplicațiile acestora, în domeniul transportului.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) În prezent, sistemele globale de radionavigație prin satelit (GNSS) au implicații pentru toate politicile UE, iar dezvoltarea și implementarea lor vor avea un efect de catalizator pentru punerea în aplicare a strategiei Europa 2020 și pentru crearea unui sector european strategic și competitiv. Aplicațiile din domeniul transportului reprezintă 20 % din toate aplicațiile GNSS în ceea ce privește volumul și 44 % în ceea ce privește valoarea. Acest sector reprezintă o piață globală aflată în creștere, în cadrul căreia Europa ar trebui să preia conducerea și să devină independentă. Aplicațiile și serviciile GNSS din domeniul transportului au diferite implicații pentru securitatea, eficiența și costurile economice și de mediu ale tuturor modurilor de transport. Cred, de asemenea, că este important de reținut faptul că, pentru a exista o dezvoltare echitabilă, programul privind Serviciul european geostaționar mixt de navigație (EGNOS) ar trebui să includă toate statele membre și să permită interoperabilitatea și compatibilitatea cu țările terțe, astfel încât această piață să devină competitivă și dinamică. În cele din urmă, aș dori să subliniez ideea exprimată de raportoare că noul cadru financiar multianual (CFM) ar trebui să garanteze un nivel adecvat de finanțare pentru activitățile de cercetare și dezvoltare legate de GNSS, precum și pentru punerea lor în aplicare. Ar trebui să se creeze mecanisme care să faciliteze accesul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) la finanțare, precum și dezvoltarea și comercializarea aplicațiilor GNSS.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Am votat în favoarea acestui raport. Ca urmare a faptului că Europa nu a reușit să se ridice la înălțimea așteptărilor în ceea ce privește cota deținută pe piața aflată în dezvoltare a sistemelor de radionavigație prin satelit, Comisia a prezentat un plan de acțiune privind aplicațiile Sistemului global de radionavigație prin satelit (GNSS). Comisia a optat în mod rațional pentru un plan de acțiune specific, ale cărui recomandări includ atât realizarea cerului unic european - deja o prioritate confirmată de multe ori de Uniune - cât și, în domeniul transportului rutier, contribuția importantă a GNSS la îndeplinirea obiectivelor noastre legate de siguranță și protecția mediului. În ansamblu, planul de acțiune este conceput pentru a garanta că, la rândul ei, piața europeană poate concura în acest sector, a cărui valoare de piață la nivel mondial se estimează ca va ajunge la 230 de miliarde de euro în 2025.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Am convingerea că acțiunile de promovare a utilizării sistemelor EGNOS și Galileo în aviația civilă sunt cruciale pentru punerea în aplicare a programului de cercetare privind ATM în contextul cerului unic european. Din păcate, după cum raportoarea a subliniat în raportul său, introducerea sistemului Galileo este amânată în continuare din cauza unor probleme noi. Sunt de acord cu invitația adresată Comisiei de a asigura certificarea rapidă a EGNOS pentru aviația civilă. Am subliniat deja în repetate rânduri faptul că sunt un susținător entuziast al conceptului de cer unic european și al programului de cercetare privind ATM în contextul cerului unic european.

Realizarea rapidă și deplină a spațiului aerian european este un pas strategic foarte important către o integrare reală a Uniunii și consolidarea pieței comune. Fără Galileo nu va exista SESAR și fără SESAR nu va exista cerul unic european 2. Să nu uităm că, în special în acest domeniu, avem de-a face cu un sistem de vase comunicante - o deficiență într-un anumit punct va avea un efect dezastruos pentru restul sistemului.

Raport: Brian Simpson (A7-0079/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Votez pentru raportul în cauză, deoarece trebuie să existe un cadru pentru evaluarea fiecărui acord aerian, iar Parlamentul trebuie să monitorizeze îndeaproape negocierile, nu să fie lăsat deoparte și să decidă doar dacă va accepta sau va respinge textul final.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a extins situațiile în care este nevoie de aprobarea Parlamentului pentru încheierea unui acord internațional. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie. Din acest motiv, sunt în favoarea raportului colegului meu, Brian Simpson, privind punerea în aplicare a unui set de criterii de evaluare a conținutului acestor acorduri. Totodată, cred că trebuie promovat accesul echilibrat pe piață și la oportunitățile de investiții, precum și o concurență loială, mai ales în ceea ce privește subvențiile publice și standardele sociale și de mediu.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, acordurile ce privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară necesită aprobarea Parlamentului. Am votat în favoarea acestui raport, care are drept scop stabilirea unor principii generale referitoare la modul în care acordurile privind transportul aerian ar trebui să fie evaluate atât din punctul de vedere al fondului, cât și al procedurilor pe care Comisia pentru transport și turism din cadrul Parlamentului European le-ar putea adopta pentru a se asigura că a fost bine informată pe tot parcursul negocierilor și că are posibilitatea de a-și exprima prioritățile cu mult înainte de a fi confruntată cu opțiunea da/nu privind aprobarea. Acordurile globale cu țările vecine sau parteneri importanți la nivel mondial pot furniza beneficii substanțiale pasagerilor, operatorilor de transport de marfă și companiilor aeriene, cu ajutorul accesului pe piață și al convergenței reglementărilor, promovând astfel concurența loială, inclusiv în ceea ce privește subvențiile de stat și standardele sociale și de mediu. Sunt de acord cu raportorul, în sensul că Parlamentul trebuie să urmărească procesul chiar de la început și să se implice intens în subiectele discutate, pentru a afla care este stadiul actual al negocierilor privind acordurile în domeniul transportului aerian. Totodată, și Comisia trebuie să fie conștientă de criteriile pe care le va folosi Parlamentul pentru a evalua un acord și elementele acestuia.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a mărit numărul situațiilor în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internațional. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie. Noile competențe parlamentare instituite prin Tratatul de la Lisabona aduc cu ele noi responsabilități pentru a garanta că Parlamentul European și comisia competentă din cadrul acestuia sunt bine informate cu privire la pregătirea acordurilor pentru care li se va cere ulterior să-și dea aprobarea. Având în vedere această schimbare, salut noua responsabilitate corespunzătoare a Parlamentului, de a monitoriza mai îndeaproape derularea negocierilor. Aș dori să profit de această ocazie pentru a arăta că, pentru fi în măsură să își exprime aprobarea sau dezaprobarea după finalizarea negocierilor, Parlamentul trebuie să urmărească procesul de la început, nu după încheierea negocierilor.

În final, repet solicitarea adresată Comisiei, aceea de a-i furniza Parlamentului un flux constant de informații și de a transmite cu regularitate rapoarte Parlamentului, în care să analizeze punctele tari și punctele slabe ale acordurilor existente. Consider că acest lucru i-ar permite Parlamentului să analizeze într-un mod mai eficient acordurile viitoare.

  Mara Bizzotto (EFD), în scris. – (IT) Această propunere de rezoluție a Parlamentului European referitoare la încheierea de acorduri internaționale privind transportul aerian integrează multe dintre principiile de bază promovate de partidul Lega Nord. Printre acestea se numără necesitatea asigurării unui acces echitabil pe piață pentru companiile aeriene din toate statele membre, prevenirea practicilor mascate de dumping finanțate direct prin politici naționale, cu încălcarea normelor comunitare privind ajutorul de stat. Totodată, această propunere de rezoluție evidențiază importanța siguranței cetățenilor și recunoaște importanța fundamentală a creării unui cadru de referință în ceea ce privește siguranța. Un alt principiu susținut de Lega Nord și evidențiat de această propunere de rezoluție se referă la transparența care trebuie să marcheze relația dintre activitățile instituțiilor europene și cetățenii UE, ale căror interese sunt reprezentate în mod direct în acest Parlament. În acest scop, propunerea subliniază necesitatea ca Comisia să își respecte responsabilitatea de a ține în permanență Parlamentul la curent cu evoluția negocierilor sale cu operatori din afara UE. Din motivele menționate mai sus, am decis să votez în favoarea propunerii.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport deoarece sunt de acord că acordurile globale privind transportul aerian încheiate de UE cu țările vecine pot aduce beneficii substanțiale pentru pasageri, operatorii de transport de marfă și companiile aeriene, din multe puncte de vedere: menținerea standardelor de securitate și de mediu și promovarea unui mediu favorabil pentru afaceri. Scopul acestui raport constă în simplificarea și clarificarea încheierii de acorduri privind transportul aerian și a adoptării de decizii privind aceste acorduri, în sensul că Parlamentul European va informa în prealabil Comisia cu privire la criteriile pe care își va baza decizia de a consimți sau nu la încheierea unui acord particular în numele UE. În acest raport, Parlamentul atrage atenția Comisiei și a Consiliului asupra unor acorduri care, în cazul în care vor fi încheiate, pot fi benefice pentru UE și pentru cetățenii săi, dar pe care, din diverse motive, UE încă nu le-a încheiat, așa cum se întâmplă în cazul unor țări precum Rusia, China, Japonia și India.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a mărit numărul situațiilor în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internațional. Astfel, demersul Comisiei pentru transport și turism de a elabora un raport din proprie inițiativă cu scopul de a stabili anumite principii generale referitoare la modul în care acordurile privind transportul aerian ar trebui să fie evaluate vine ca unul firesc. Acordurile globale cu țările vecine sau parteneri importanți la nivel mondial pot furniza beneficii substanțiale, oferind pasagerilor și operatorilor de transport de marfă servicii îmbunătățite – atât în ceea ce privește diversitatea, cât și costurile – permițând în același timp noi oportunități și un avantaj competitiv companiilor aeriene.

Iar convergența reglementărilor poate aduce un aport însemnat la promovarea concurenței loiale, în special în ceea ce privește subvențiile de stat și standardele sociale și de mediu. Este regretabil faptul că Consiliul încă nu a acordat Comisiei un mandat pentru a negocia un acord global privind transportul aerian cu parteneri comerciali importanți, cum ar fi Republica Populară Chineză și India, în ciuda propunerii din 2005. Dezvoltarea economică din această regiune sporește valoarea unor astfel de acorduri.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea acestui raport din proprie inițiativă, deoarece contribuția tot mai importantă a sectorului aviatic oferă numeroase avantaje economiei europene, dar și câteva dezavantaje. Consider că instituția căreia îi aparțin, și anume Parlamentul European, trebuie să aibă atribuții de supervizare sporite, astfel încât să poată înțelege pe deplin tipurile de acorduri pe care trebuie sau nu să le aprobe. Votul nostru ar fi, așadar, rezultatul unei monitorizări atente a rezultatului negocierilor, care trebuie să promoveze conformitatea cu legislația internațională în ceea ce privește: drepturile sociale, deplina recunoaștere reciprocă a practicilor și procedurilor de certificare, schimbul de date privind siguranța și inspecțiile comune. Putem contribui în mod viabil la activitățile și perfecționarea UE, doar dacă aprobăm acorduri ambițioase, care să respecte principiile susținute de UE.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Consider că posibilitatea convergenței reglementărilor, ridicată de anumite acorduri aeriene internaționale, va fi realizată prin crearea unor condiții propice pentru concurența loială. Aceste aspecte sunt benefice nu numai pentru industria țărilor implicate, ci, totodată, ele reprezintă o șansă de a standardiza și a consolida standardele sociale și de mediu. Serviciile oferite pasagerilor și operatorilor de transport de marfă vor prezenta îmbunătățiri substanțiale, care nu ar fi la fel de vizibile prin alte mijloace precum acordurile bilaterale.

  Carlos Coelho (PPE), în scris. – (PT) Încheierea de acorduri globale cu țările vecine sau parteneri importanți la nivel mondial are o semnificație deosebită în ceea ce privește accesul pe piață și convergența reglementărilor, deoarece promovează concurența loială, un nivel echitabil de standarde sociale și de mediu și așa mai departe. Acest demers este benefic pentru toate părțile: pasageri, operatori de transport de marfă și companii aeriene. Totodată, în ceea ce privește acordurile orizontale, acordurile bilaterale existente trebuie aliniate la legislația comunitară, pentru a asigura siguranța juridică și pentru a oferi beneficii suplimentare în ceea ce privește simplificarea și asigurarea că toate companiile aeriene din Uniune se vor bucura de aceleași drepturi. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, rolul Parlamentului în acest domeniu a început să devină din ce în ce mai important, aprobarea sa fiind necesară pentru încheierea acestor acorduri internaționale. Votez, deci, în favoarea acestui raport, care intenționează să stabilească o serie de principii generale și un set coerent de standarde. Totodată, raportul evidențiază importanța informării Parlamentului, astfel încât acesta să poată urmări procesul încă de la început pentru a avea șansa de a-și exprima preocupările și prioritățile.

  Rachida Dati (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui raport, din două motive principale. În primul rând, raportul recomandă consolidarea rolului Parlamentului, având în vedere noile atribuții ce îi sunt oferite prin Tratatul de la Lisabona în ceea ce privește încheierea de acorduri internaționale cu țări terțe. În acest sens, raportul evidențiază necesitatea consolidării dialogului cu Comisia Europeană, în diferitele faze de negociere și în monitorizarea acordurilor în vigoare. În al doilea rând, raportul subliniază necesitatea încheierii de acorduri privind siguranța aeriană cu țările care au o importantă industrie de construcții de aeronave. Aceasta este o cerință esențială, având în vedere necesitatea legitimă de a asigura o siguranță aeriană din ce în ce mai mare.

  Christine De Veyrac (PPE), în scris. – (FR) De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European are o competență sporită de a interveni în încheierea de acorduri internaționale între Uniunea Europeană și țările terțe. Raportul lui Brian Simpson, adoptat astăzi, va permite o mai bună definire a rolului Parlamentului în negocierile internaționale în domeniul aviației.

Salut faptul că Parlamentul exercită presiuni pentru ca acordurile încheiate de Uniunea Europeană să includă o recunoaștere reciprocă a standardelor în materie de securitate și siguranță aviatică, precum și sisteme mai bune de protejare a drepturilor pasagerilor.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului referitor la acordurile internaționale privind transportul aerian conform Tratatului de la Lisabona, deoarece el evidențiază importanța „informării complete și rapide a Parlamentului, în toate fazele” procesului de negociere a acordurilor între UE și țările terțe sau organizații internaționale.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona i-a oferit Parlamentului noi atribuții privind aprobarea acordurilor internaționale. Dintre acestea, acordurile internaționale privind transportul aerian sunt deosebit de importante, având în vedere diferitele necesități de coordonare și securitate implicate. Evaluarea unui acord necesită o serie de criterii, bazate pe analiza și monitorizarea strictă a termenilor negocierii. Sper că Parlamentul și Comisia vor putea coopera în mod activ, pentru a îmbunătăți în permanență calitatea și rigoarea acestui tip de acord.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Acest raport al dlui Simpson se referă la acordurile internaționale privind transportul aerian, potrivit Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Începând cu data de 1 decembrie 2009, odată cu intrarea în vigoare a TFUE, Parlamentul și-a consolidat atribuțiile și a primit noi responsabilități de codecizie în numeroase domenii, inclusiv în domeniul serviciilor aeriene. Având în vedere aceste aspecte, Comisia pentru transport și turism a propus raportul de față, care este unul extrem de oportun și de binevenit și stabilește o serie de principii generale cu care sunt complet de acord. Astfel, Parlamentul poate monitoriza întreg procesul încă de la început, grație informațiilor ce îi sunt transmise de către Comisie, mai ales prin intermediul Direcției Generale Mobilitate și Transport, și poate evalua cu atenție acordurile asupra cărora trebuie să voteze, indiferent dacă este vorba despre acorduri orizontale, globale sau privind siguranța.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acordurile aeriene internaționale prevăzute în Tratatul de la Lisabona sunt acorduri supranaționale, care se vor suprapune cu acordurile bilaterale existente între statele membre. Ne-am exprimat în repetate rânduri opoziția față de acest principiu, cu privire la diverse acorduri asupra cărora Parlamentul a formulat avize și, totodată, am criticat natura globală a acestor acorduri care vizează, fără excepție, liberalizarea și privatizarea sectorului. Raportorul, care este, în mod semnificativ, membru al Grupului Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, susține că „acordurile globale privind transportul aerian cu țările vecine sau parteneri importanți la nivel mondial pot aduce beneficii substanțiale pentru pasageri, operatorii de transport de marfă și companiile aeriene”.

Cu toate acestea, realitatea acestui sector, dar și a altor sectoare care au fost supuse unui proces de liberalizare sporită, precum transportul feroviar, anulează aceste promisiuni favorabile. Adevărații beneficiari ai procesului de concentrare monopolistă în sectorul transportului aerian – aceasta fiind consecința inevitabilă a liberalizării și a „concurenței libere” – nu sunt pasagerii, nici lucrătorii, nici companiile aeriene naționale, ci cele mai importante companii europene din acest sector. Acestea sunt motivele pentru care am votat împotrivă.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Acest raport se referă la acordurile aeriene internaționale prevăzute în Tratatul de la Lisabona. Acestea sunt acorduri supranaționale, care vor armoniza și se vor suprapune cu acordurile bilaterale existente între statele membre

Raportorul susține că „acordurile globale privind transportul aerian cu țările vecine sau parteneri importanți la nivel mondial pot aduce beneficii substanțiale pentru pasageri, operatorii de transport de marfă și companiile aeriene, [...] prin intermediul accesului pe piață”.

Adevărul este că punerea în aplicare a acestor acorduri la nivelul UE ne-a arătat deja că astfel de promisiuni privind beneficiile sunt înșelătoare atât pentru lucrători, cât și pentru pasageri.

Cea mai mare parte a acestor acorduri vizează în mod implicit deschiderea pieței și liberalizarea sectorului, sub pretextul concurenței libere, ignorând distorsiunile la nivelul acestuia, avantajele pe care le vor obține companiile cele mai puternice și soluția ecologică falsă pentru reducerea emisiilor de carbon și includerea sectorului aviatic în sistemul de comercializare a emisiilor.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, au fost extinse situațiile în care este necesară aprobarea Parlamentului pentru încheierea acordurilor internaționale. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie. În trecut, Parlamentul era doar consultat cu privire la astfel de acorduri. Noile atribuții oferite Parlamentului prin Tratatul de la Lisabona implică, însă, și noi responsabilități.

Din punctul meu de vedere, Parlamentul trebuie să poată urmări evoluția negocierilor înainte de a se vedea în măsură să accepte sau să respingă formularea finală a acordurilor internaționale. De asemenea, criteriile relevante pentru acordurile privind transportul aerian cu țările terțe ar trebui să includă posibilitatea unei abordări echilibrate a piețelor și a oportunităților de investiții, precum și a concurenței economice loiale în domeniul subvențiilor de stat și al standardelor sociale și de mediu.

  Lorenzo Fontana (EFD), în scris. – (IT) Noile atribuții oferite de Tratatul de la Lisabona înseamnă că și noi avem un cuvânt de spus în ceea ce privește acordurile privind transportul aerian. Raportul evidențiază concurența loială și, deci, necesitatea de a monitoriza, printre altele, subvențiile de stat, impactul asupra mediului înconjurător și asigurarea unui nivel ridicat de drepturi ale pasagerilor. Ne declarăm în favoarea tuturor acestor măsuri, deci votez pentru acest raport.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am aprobat acest document deoarece Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a mărit numărul situațiilor în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internațional. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie, deoarece ele privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară. Având în vedere această modificare, Comisia pentru transport și turism a hotărât să elaboreze un raport din proprie inițiativă cu scopul de a stabili anumite principii generale referitoare la modul în care acordurile privind transportul aerian ar trebui să fie evaluate atât din punctul de vedere al fondului, cât și al procedurilor pe care comisia le-ar putea adopta pentru a se asigura că a fost bine informată pe tot parcursul negocierilor și că are posibilitatea de a-și exprima prioritățile cu mult înainte de a fi confruntată cu opțiunea da/nu privind aprobarea.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) În ședința de astăzi, am votat în favoarea raportului dlui Simpson privind acordurile aeriene internaționale potrivit Tratatului de la Lisabona. De fapt, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009, Parlamentul a dobândit dreptul de a aproba acordurile referitoare la domenii cărora li se aplică procedura legislativă ordinară. Acesta reprezintă un progres important, mai ales având în vedere presupusul deficit democratic al UE, dacă ne gândim că, înainte, Parlamentul, un organism ales în mod democratic de cetățenii Europei, era consultat cu privire la astfel de acorduri doar după încheierea lor. Dorim, deci, ca Comisia să răspundă favorabil solicitării noastre de a asigura fluxul de informații și de a-i furniza comisiei responsabile informații cuprinzătoare privind intenția de a propune negocieri în vederea încheierii și modificării acordurilor aeriene internaționale, pentru ca Parlamentul să își poată exprima opinia în deplină cunoștință de cauză.

  Petru Constantin Luhan (PPE), în scris. − Tratatul de la Lisabona instituie noi competențe parlamentare, dând, astfel, o putere de decizie mai mare Parlamentului European și totodată responsabilitatea garantării bunului mers al lucrurilor, a informării și a siguranței cetățenilor. Convergența reglementărilor comisiilor competente din cadrul Parlamentului European, precum și recunoașterea reciprocă a normelor de siguranță și securitate și asigurarea celui mai înalt standard posibil referitor la acordurile internaționale privind transportul aerian aduc beneficii atât pentru pasageri și pentru operatorii de marfă, din punct de vedere logistic și economic, cât și pentru companiile aeriene.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport, care consideră că acordurile globale privind transportul aerian cu țările vecine sau parteneri importanți la nivel mondial pot aduce beneficii substanțiale pentru pasageri, operatorii de transport de marfă și companiile aeriene, atât prin intermediul accesului pe piață, cât și al convergenței reglementărilor pentru a promova o concurență loială, inclusiv cu privire la subvențiile de stat și la standardele sociale și de mediu, cu condiția respectării anumitor standarde și condiții.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Potrivit Tratatului de la Lisabona, acordurile privind transportul aerian necesită aprobarea Parlamentului, deoarece ele privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară. Suntem de acord cu ideea Comisiei pentru transport și turism de a stabili anumite principii generale referitoare la modul în care acordurile privind transportul aerian ar trebui să fie evaluate din punctul de vedere al fondului. Totodată, comisia trebuie să fie bine informată pe tot parcursul negocierilor, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exprima prioritățile cu mult înainte de a fi confruntată cu opțiunea da/nu privind aprobarea. Prin urmare, Parlamentul trebuie să urmărească procesul încă de la început. Acordurile globale cu țările vecine sau parteneri importanți la nivel mondial pot furniza beneficii substanțiale, oferind pasagerilor și operatorilor de transport de marfă din Europa servicii îmbunătățite – atât în ceea ce privește diversitatea, cât și costurile – oferindu-le în același timp companiilor aeriene noi oportunități de profit. Convergența reglementărilor poate avea un aport însemnat la promovarea concurenței loiale. În final, considerăm că este importantă inițierea negocierilor cu parteneri comerciali importanți din Asia, cum ar fi Republica Populară Chineză și India, deoarece dezvoltarea economică din această regiune sporește valoarea unor astfel de acorduri din punctul de vedere al dezvoltării comerțului mondial.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Adoptarea Tratatului de la Lisabona a mărit numărul situațiilor în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internațional. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie, deoarece ele privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară. Având în vedere această modificare, Comisia pentru transport și turism a hotărât să elaboreze un raport din proprie inițiativă cu scopul de a stabili anumite principii generale referitoare la modul în care acordurile privind transportul aerian ar trebui să fie evaluate atât din punctul de vedere al fondului, cât și al procedurilor pe care comisia le-ar putea adopta pentru a se asigura că a fost bine informată pe tot parcursul negocierilor și că are posibilitatea de a-și exprima prioritățile cu mult înainte de a fi confruntată cu opțiunea da/nu privind aprobarea. Noile competențe parlamentare instituite prin Tratatul de la Lisabona aduc cu ele noi responsabilități pentru a garanta că Parlamentul European și comisia competentă din cadrul acestuia sunt bine informate cu privire la pregătirea acordurilor pentru care li se va cere ulterior să-și dea aprobarea. Acest lucru implică o responsabilitate corespunzătoare de a monitoriza mai îndeaproape derularea negocierilor. Prin urmare, trebuie avute în vedere aceste aspecte la negocierea, pe viitor, a acordurilor internaționale.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Raportul de față prezintă, în contextul modificărilor introduse prin Tratatul de la Lisabona, cadrul de evaluare a acordurilor privind transportul aerian, ce se va utiliza pentru toate negocierile viitoare, pentru încheierea de acorduri și pentru aprobarea acestora de către Parlament (prin intermediul procedurii de aprobare). Printre criteriile relevante pentru acordurile privind transportul aerian cu țările terțe se numără accesul echilibrat pe piață și la oportunitățile de investiții, precum și concurența loială din punctul de vedere al subvențiilor de stat, al standardelor sociale și de mediu. Am votat pentru.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Acordurile globale privind transportul aerian cu țările vecine sau parteneri importanți la nivel mondial pot aduce beneficii nu numai pentru operatorii de transport de marfă și companiile aeriene, ci și pentru pasageri. În principal, aceste acorduri ne asigură că toate companiile aeriene din Uniune se vor bucura de aceleași drepturi. Totodată, se vor aplica standarde ridicate de siguranță aeriană, care au o importanță fundamentală pentru pasageri, membrii echipajului de zbor și sectorul aeronautic în general. Având în vedere beneficiile acordurilor menționate, consider că este adecvată stabilirea unor principii generale pentru evaluarea acordurilor în domeniul transportului aerian. Este important ca, pentru fiecare acord, să fie relaxate sau eliminate restricțiile privind accesul pe piață și oportunitățile de investiții, să se mențină și să se îmbunătățească standardele sociale și de mediu, să se prevadă garanții adecvate pentru protecția datelor și a vieții private, să se includă recunoașterea reciprocă a standardelor de siguranță și de securitate și să se asigure un nivel ridicat al drepturilor pasagerilor. Ar trebui atrasă atenția asupra faptului că Comisia trebuie să ia măsuri imediate în legătură cu problema survolării Siberiei și să înceapă negocieri cu Japonia și Rusia privind acordurile internaționale în domeniul transportului aerian.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a mărit numărul situațiilor în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internațional. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie, deoarece ele privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară. În trecut, Parlamentul era doar consultat cu privire la astfel de acorduri. Având în vedere această modificare, Comisia pentru transport și turism a hotărât să elaboreze un raport din proprie inițiativă cu scopul de a stabili anumite principii generale referitoare la modul în care acordurile privind transportul aerian ar trebui să fie evaluate de către Parlament din punctul de vedere al fondului, pentru a nu fi pus direct în fața deciziei finale, având doar posibilitatea de a opta da/nu privind aprobarea. Noile competențe parlamentare instituite prin Tratatul de la Lisabona aduc cu ele noi responsabilități pentru a garanta că Parlamentul European și comisia competentă din cadrul acestuia sunt bine informate cu privire la pregătirea acordurilor pentru care li se va cere ulterior să-și dea aprobarea. Acest lucru implică o responsabilitate corespunzătoare de a monitoriza mai îndeaproape derularea negocierilor. Posibilitățile identificate în acest raport, în favoarea căruia am votat, pot fi privite ca formând un meniu, din care pot fi adoptate elemente în funcție de circumstanțele particulare ale fiecărui acord.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European și-a consolidat rolul în încheierea acordurilor internaționale în domeniul transportului aerian. Comisia pentru transport și turism a hotărât să elaboreze un raport din proprie inițiativă cu scopul de a stabili anumite principii generale referitoare la modul în care acordurile privind transportul aerian ar trebui să fie evaluate atât din punctul de vedere al fondului, cât și al procedurilor pe care comisia le-ar putea adopta pentru a se asigura că a fost bine informată pe tot parcursul negocierilor și că are posibilitatea de a-și exprima prioritățile cu mult înainte de a fi confruntată cu opțiunea da/nu privind aprobarea.

Aceste acorduri pot fi împărțite în trei categorii: acorduri orizontale care aliniază acordurile bilaterale existente; acorduri globale, destinate să asigure o concurență loială; și, în final, acorduri privind siguranța care sunt menite să asigure un nivel ridicat de siguranță a aviației civile. Totodată, raportul recomandă un set de criterii pentru evaluarea conținutului acordurilor, precum accesul echilibrat pe piață și la oportunități de investiții, dar și concurența loială în ceea ce privește subvențiile de stat, sociale și de mediu. Am votat pentru, astfel încât să se asigure un flux constant de informații, iar punctele tari și punctele slabe ale acestor acorduri să fie mai bine analizate.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Întrucât Tratatul de la Lisabona a extins competențele parlamentare în ceea ce privește încheierea de acorduri internaționale, procesul de redefinire a statutului necesită asigurarea de noi cadre juridice. Acesta este contextul prezentului raport. Întrucât Parlamentul deține competențe și în ceea ce privește acordurile în domeniul transportului aerian, este important să ne asigurăm că avem acces la informații pe parcursul întregului proces de negociere. Într-adevăr, Parlamentul nu poate fi implicat doar la finalul procesului, iar activitatea sa nu se poate rezuma la a aproba sau a dezaproba soluția finală, fără a dispune de o gamă de indicatori relevanți pentru a putea lua o decizie în cunoștință de cauză. Ținând cont de această necesitate de implicare a Parlamentului pe parcursul procesului, trebuie atrasă atenția, chiar dacă numai în termeni generali, asupra unor aspecte precum condițiile în care sunt furnizate informațiile sau stadiile în care ele trebuie puse la dispoziție.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat pentru. Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, a mărit numărul situațiilor în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internațional. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie, deoarece ele privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară. În trecut, Parlamentul era doar consultat cu privire la astfel de acorduri. Având în vedere această modificare, Comisia pentru transport și turism a hotărât să elaboreze un raport din proprie inițiativă cu scopul de a stabili anumite principii generale referitoare la modul în care acordurile privind transportul aerian ar trebui să fie evaluate atât din punctul de vedere al fondului, cât și al procedurilor pe care comisia le-ar putea adopta pentru a se asigura că a fost bine informată pe tot parcursul negocierilor și că are posibilitatea de a-și exprima prioritățile cu mult înainte de a fi confruntată cu opțiunea da/nu privind aprobarea.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Raportul prezintă o serie de principii generale menite să asigure o bună comunicare între Parlament și Comisie în ceea ce privește adoptarea acordurilor internaționale privind transportul aerian, precum și dezvoltarea de metode comune pentru evaluarea acestor acorduri. Grație Tratatului de la Lisabona, Parlamentul și-a extins competențele și responsabilitățile corespunzătoare, iar acum trebuie să monitorizeze mai îndeaproape desfășurarea negocierilor și încheierea acordurilor privind transportul aerian. Având în vedere importanța acestor acorduri, mai ales în sensul garantării unor servicii mai bune pentru pasageri și a unor noi oportunități pentru operatori, este o idee bună ca Parlamentul să informeze Comisia cu privire la preocupările și criteriile sale de evaluare încă de la început, fără a mai aștepta până la finalizarea negocierilor.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) Tratatul de la Lisabona i-a conferit Parlamentului drepturi sporite, unul dintre acestea stipulând necesitatea aprobării Parlamentului pentru încheierea acordurilor internaționale. Comisia pentru transport și turism a trebuit deseori să evalueze și să lucreze cu acorduri în domeniul aviației. Cred că acest raport va ajuta și va simplifica în mod semnificativ activitatea Comisiei pentru transport și turism, întrucât el evidențiază principiile generale de evaluare a acordurilor în domeniul aviației, atât în ceea ce privește conținutul, cât și măsurile aplicate.

Totodată, acest raport va contribui la clarificarea diferitelor acorduri în domeniul aviației și la simplificarea prelucrării acestora, menționând care sunt criteriile cărora trebuie să le acordăm atenție și care sunt aspectele pe care trebuie să le urmărim. Totodată, raportul de față va contribui la aplicarea procesului de dezvoltare a acestor acorduri în domeniul aviației și la clarificarea stadiilor necesare, pe măsură ce ele vor fi realizate de diferitele instituții. Consider că acest raport este necesar și, deci, susțin adoptarea lui.

  Brian Simpson (S&D), în scris. – Prezentul raport susține constituirea unui cadru pentru ca Parlamentul să își poată îndeplini obligațiile prevăzute în Tratatul de la Lisabona cu privire la acordurile internaționale privind transportul aerian. Comisia pentru transport și turism a lucrat pentru a se asigura că, în discuțiile privind acordurile individuale cu state suverane individuale, Parlamentul utilizează aceleași proceduri și norme aplicabile în cazul raportorilor, pentru a ne oferi o abordare coerentă și șansa de a analiza aspectele importante, inclusiv condițiile sociale și de siguranță relevante. Votez în favoarea raportului și sper că Parlamentul îmi va sprijini raportul, astfel încât cadrul propus să poată fi pus în funcțiune.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a instituționalizat noi domenii în care este necesară o aprobare din partea Parlamentului în vederea încheierii unui acord internațional. Acordurile privind transportul aerian intră acum în această categorie, deoarece ele privesc un domeniu căruia i se aplică procedura legislativă ordinară. În acest context, Parlamentul trebuie să fie informat în mod regulat, astfel încât să poată desfășura o evaluare consecventă a întregului proces de negociere și, totodată, să își poată exprima opiniile și prioritățile.

Prezentul raport conține norme referitoare la analiza acordurilor privind transportul aerian, din punctul de vedere al conținutului și al procedurilor ce trebuie adoptate. Sunt prezentate trei categorii de acorduri, care se referă la obiective diferite: acorduri orizontale, acorduri globale și acorduri privind siguranța.

Votez în favoarea acestui raport, deoarece consider că este esențial ca poziția adoptată de Comisia Europeană, evidențiată în acest raport, să menționeze faptul că Parlamentul ar trebui să monitorizeze regulat întregul proces, prin comunicarea de informații și că Comisia ar trebui să prezinte un raport care să analizeze punctele tari și punctele slabe ale acordurilor existente, cel puțin o dată la trei ani. Acordurile ar trebui adoptate prin intermediul unui acord interinstituțional fructuos, care să le permită instituțiilor europene să participe în mod activ.

  Niki Tzavela (EFD), în scris. – (EL) Am votat în favoarea raportului dlui Simpson referitor la acordurile internaționale privind transportul aerian încheiate în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, întrucât Parlamentul are acum responsabilități sporite în ceea ce privește negocierea acordurilor internaționale. Totodată, acordurile privind transportul aerian încheiate cu țările terțe contribuie la dezvoltarea transportului aerian internațional și la protejarea certitudinii juridice.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Rezultatul noilor competențe dobândite de Parlament ca urmare a Tratatului de la Lisabona este acela că, în viitor, Parlamentului îi vor fi prezentate mai frecvent, spre evaluare și aprobare, acorduri internaționale privind transportul aerian. Raportorul propune, deci, elaborarea unor principii generale pentru facilitarea și perfecționarea acestor evaluări. Deși recunoaște, în principiu, beneficiile acestor acorduri, raportorul evidențiază și abordarea diferențiată și, în mai multe rânduri, solicită desfășurarea unui dialog constructiv între Comisie și Parlament.

  Artur Zasada (PPE), în scris. – (PL) Salut rezultatele votului de astăzi, mai ales fiindcă am fost raportor pentru documentul privind acordul de transport aerian între Uniunea Europeană și Statele Unite, care a avut o importanță deosebită. Împreună, piețele aviatice ale Uniunii Europene și ale Statelor Unite acoperă aproximativ 60 % din traficul aerian mondial. Viitoarea deschidere fără discriminare a pieței pentru companiile aeriene ale UE și ale Statelor Unite le-ar oferi pasagerilor și operatorilor de transport servicii îmbunătățite, ar asigura beneficii economice substanțiale și ar crea locuri de muncă. Din păcate, Parlamentul European nu a fost implicat în negocierile privind acordul UE-SUA și, ca atare, nu a putut influența conținutul documentului. Aceasta este o situație inacceptabilă. Sunt, deci, de acord cu teza principală a raportului Simpson referitor la acordurile internaționale privind transportul aerian, care a fost adoptat astăzi. Parlamentul European ar fi trebuit să fie implicat în negocieri de la bun început sau, cel puțin, ar fi trebuit să fie informat cu privire la evoluția acestora.

Recomandare pentru a doua lectură: Saïd El Khadraoui (A7-0171/2011)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Susțin acest raport, având în vedere noile elemente introduse de Consiliu, mai ales în ceea ce privește alocarea veniturilor, transparența sporită și stimulentele pentru înnoirea parcului auto, capacitatea vehiculelor și posibilitatea de a schimba infrastructura într-un mod mai eficient. Eurovinieta III le va permite statelor membre care doresc acest lucru să perceapă taxe utilizatorilor drumurilor pentru costuri externe, respectiv pentru poluare, aer și zgomot, în vederea introducerii principiului „poluatorul plătește” în transportul rutier. În așteptarea Cartei Albe, legislația preconizată le solicită statelor membre și Comisiei să ia măsurile care se impun în direcția unui sistem de transport mai durabil și interoperațional, printr-un sistem armonizat de percepere a taxelor, care să internalizeze mai multe costuri externe.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Grație propunerii de directivă de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (Directiva „Eurovinieta”), statele membre vor putea pune acum în aplicare taxe pentru poluarea atmosferică și fonică generată de transportul rutier. Această măsură, care aplică principiul „poluatorul plătește”, vizează încurajarea reînnoirii progresive a furgonetelor care călătoresc pe drumurile noastre. Totodată, ea ar putea reprezenta o nouă sursă de finanțare pentru forme mai curate de transport, precum transportul feroviar și transportul pe apă. Prin urmare, am votat în favoarea raportului lui Saïd El Khadraoui. Cu toate acestea, invit statele membre să aplice în mod judicios eurovinieta: acest sistem nu trebuie să pună în pericol viabilitatea comercială și financiară a companiilor care utilizează sau care se ocupă cu transportul de mărfuri.

  Liam Aylward (ALDE), în scris. – (GA) Cea mai mare parte a produselor irlandeze comercializate pe piața UE sunt transportate prin intermediul rețelei rutiere, drept pentru care am votat împotriva măsurilor recomandate în raportul de față, întrucât acestea ar impune costuri excesive asupra transportatorilor, exportatorilor și producătorilor irlandezi. Directiva „Eurovinieta” implică deja o serie de taxe, dar statele membre nu sunt obligate să perceapă aceste taxe. Actualmente, eurovinieta se aplică pe 15 000 de km de autostrăzi europene, inclusiv pe jumătate dintre autostrăzile cu taxă din Uniunea Europeană. Deși mă declar în favoarea diminuării poluării atmosferice și fonice și a încurajării populației să utilizeze vehicule mai ecologice, consider că, dacă s-ar extinde această directivă în sensul includerii de taxe pentru poluarea fonică și atmosferică, transportatorii irlandezi de mărfuri, care exportă produse irlandeze în Europa, ar fi extrem de afectați.

Multe produse irlandeze sunt exportate la nivel internațional, iar costurile suplimentare propuse de acest raport ar putea afecta foarte mult companiile irlandeze de export și transport, aceasta putând fi o lovitură fatală pentru micile întreprinderi care, actualmente, înregistrează o rată redusă a profitului.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestei poziții comune privind Directiva „Eurovinieta”, prezentată de Consiliu și de Parlament în a doua lectură. Principalele obiective ale directivei constau în a le permite statelor membre să perceapă taxe utilizatorilor drumurilor pentru o serie de costuri externe, cu alte cuvinte să aplice principiul „poluatorul plătește” și în a le oferi statelor membre posibilități suplimentare de a-și eficientiza sistemele naționale de taxare rutieră. Salut obiectivele de reducere a poluării și de punere în aplicare a principiului „poluatorul plătește” în domeniul transportului rutier. De asemenea, am susținut propunerea ca veniturile obținute din eurovinietă să fie alocate pentru investiții în infrastructura rutieră și să fie utilizate pentru ecologizarea transportului. Promovarea transportului durabil reprezintă un element esențial al politicii comune de transport. În acest scop, ar trebui să reducem contribuția sectorului transporturilor la schimbările climatice și impactul negativ al transporturilor, în special aglomerația, care afectează mobilitatea, precum și poluarea atmosferică și fonică, ce afectează sănătatea și mediul înconjurător.

  Jean-Luc Bennahmias (ALDE), în scris. – (FR) Deși salut acordul la care s-a ajuns cu privire la Directiva „Eurovinieta”, nu sunt nici pe departe complet mulțumit. Avizând favorabil compromisul la care au ajuns Parlamentul și Consiliul, punem capăt unor negocieri care au durat mulți ani. Desigur, acest acord reprezintă un pas în direcția cea bună, însă el rămâne unul minimalist, lipsit de vigoare! Într-adevăr, statele membre vor avea posibilitatea de a percepe taxe de la vehiculele grele pentru transportul de mărfuri pentru costurile externe generate de acestea, însă nu vor fi și obligate să facă acest lucru. Rămâne însă faptul că ideea a fost lansată, și acesta este aspectul cu adevărat pozitiv, care mă îndeamnă să votez pentru acest compromis. Introducând principiul „poluatorul plătește” pentru vehiculele grele pentru transportul de mărfuri, directiva deschide drumul în direcția recunoașterii, în politicile publice, a internalizării costurilor externe provocate de transport. Este evidențiat de asemenea principiul transparenței veniturilor și investițiilor, care, sperăm, va constitui un precedent în evaluarea politicilor publice: într-adevăr, statele membre vor avea obligația de a-i raporta Comisiei în mod regulat. Cu toate acestea, este regretabil plafonul redus (15 %) de alocare a veniturilor pentru rețelele transeuropene de transport (TEN). Totodată, va trebui să ne asigurăm că statele membre și-au respectat angajamentul asumat, acela de a investi veniturile în proiecte durabile.

  Sergio Berlato (PPE), în scris. – (IT) Raportul pe care îl discutăm astăzi este deosebit de important fiindcă prevede modificarea Directivei 1999/62/CE privind taxarea vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri. Consider că depunerea acestei propuneri de directivă, rodul unui compromis realizat de Președinția maghiară, Comisie și Parlament este foarte nocivă pentru economia italiană, întrucât Italia transportă aproximativ o treime – sau aproximativ 200 de miliarde de euro pe an – din toate produsele comercializate pe drumurile europene.

După punerea în aplicare a directivei în țările de tranzit din Europa, produsele importate în și exportate din Italia vor fi mai expuse unor taxe suplimentare. Împărtășesc opinia extrem de critică a guvernului italian. Guvernul țării mele consideră că, în această perioadă de dificultăți economice prin care trecem, decizia politică de a lovi într-un sector economic care stă la baza pieței noastre nu este nici pe departe una înțeleaptă. Din punctul meu de vedere, micile progrese înregistrate grație acestui compromis nu au un impact real asupra unui text extrem de nociv pentru sistemul italian și pentru industria transportului de mărfuri. Mai mult, încă nu a fost demonstrată eficacitatea acestei măsuri: transportul rutier și costurile de poluare asociate vor crește în continuare, până la dezvoltarea unei rețele intermodale de infrastructură.

  John Bufton (EFD), în scris. – Am votat împotriva acestui amendament, deoarece este esențial ca Comisiei să nu i se permită să acorde drepturi de percepere a taxelor, chiar și pentru taxele indirecte, mai ales fără aprobarea unanimă a Consiliului. Regatul Unit nu a adoptat până în prezent eurovinieta. Cu toate acestea, guvernul de la Westminster intenționează să introducă taxe pentru vehiculele grele de marfă, în conformitate cu legislația europeană, până în 2015. Comisia și-a rezervat, însă, dreptul de a introduce obligativitatea taxei pentru carbon până în 2013. Nu doresc ca cetățenii Regatului Unit să contribuie la niciun tip de taxă a UE.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Perceperea unei taxe pentru vehiculele grele de marfă penalizează țările limitrofe ale UE, precum Grecia, Italia, Spania și Portugalia. În general, aceste țări sunt cele mai grav afectate de criza financiară, care a condus la o criză fiscală și economică. Din acest motiv, votez împotriva raportului depus, întrucât consider că aplicarea neechitabilă a acestor taxe este nedreaptă, întrucât țările limitrofe vor genera cea mai mare parte a veniturilor, în beneficiul țărilor din Europa centrală.

  George Sabin Cutaş (S&D), în scris. − Am votat împotriva raportului El Khadraoui privind taxarea vehiculelor grele de marfă deoarece propunerea permite introducerea de bariere tarifare care vor crește costurile operatorilor de transport din statele membre periferice. Directiva va îngădui, de asemenea, statelor membre să ofere compensații în schimbul acestor taxe, ceea ce ar putea duce la distorsionarea competiției dintre operatorii europeni proveniți din state membre diferite.

  Marielle De Sarnez (ALDE), în scris. – (FR) Parlamentul tocmai a dat undă verde noilor reglementări privind taxele de transport rutier, făcând astfel posibile dezvoltarea și finanțarea unei politici mai adecvate în domeniul transporturilor, în ceea ce privește cerințele ecologice referitoare la poluare și zgomot. În timp ce companiile care se ocupă cu transportul rutier de mărfuri trebuie să suporte costurile poluării atmosferice și fonice generate de furgonete, statele membre vor fi obligate să reinvestească veniturile obținute din aceste taxe în rețele pan-europene de transport și, mai ales, în sisteme de transport mai eficiente și mai puțin poluante. Aceste taxe reprezintă un pas înainte, însă nu sunt suficiente. A sosit momentul ca statele membre să se angajeze că vor pune în aplicare o politică autentică de dezvoltare în domeniul transportului de marfă și, deci, că vor utiliza în mod adecvat întreaga infrastructură de transport feroviar și rutier.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Parlamentul European a aprobat astăzi revizuirea Directivei „Eurovinieta” cu o mare majoritate. Textul prevede că vehiculele grele pentru transportul de mărfuri vor suporta costurile poluării atmosferice și fonice. Acordul aprobat astăzi le permite statelor membre să perceapă taxe de la companiile de transport rutier de mărfuri, pentru poluarea atmosferică și fonică, precum și taxe pentru utilizarea infrastructurii de autostrăzi.

Aceasta este o modificare semnificativă, însă ea reprezintă doar un mic pas în direcția corectă, fiindcă reglementările nu sunt obligatorii. Aștept, deci, noi propuneri, care să instituie obligativitatea acestor noi măsuri, care să includă costurile tuturor daunelor ecologice provocate și care să extindă principiul „poluatorul plătește” în cazul tuturor tipurilor de transport.

Totodată, textul solicită utilizarea efectivă a veniturilor din taxele încasate. În acest sens, Parlamentul a obligat statele membre să investească o parte din veniturile din taxele încasate pentru îmbunătățirea traficului și a infrastructurii de mobilitate. Totodată, ar trebui să fie posibilă alocarea veniturilor din aceste taxe pentru proiecte precum cele care reduc poluarea atmosferică sau chiar fonică.

  Edite Estrela (S&D), în scris. – (PT) Am votat împotriva raportului privind taxarea vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri, întrucât consider că perceperea de taxe pentru utilizarea infrastructurii ar putea avea repercusiuni negative asupra economiei europene, mai ales în țările limitrofe. Întrucât există deja o serie de taxe și tarife aplicate în sectorul transporturilor rutiere, mai ales sub forma accizelor pentru combustibil și ținând cont de climatul economic actual, consider că internalizarea costurilor sectorului ar trebui abordată astfel încât aceste măsuri să se bucure de un sprijin sporit din partea diferitelor părți afectate.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Revizuirea Directivei „Eurovinieta” prevede ca vehiculele grele pentru transportul de mărfuri care circulă pe autostrăzile europene să fie supuse principiului „poluatorul plătește”, iar statelor membre să li se permită să includă în taxele naționale costurile asociate poluării atmosferice și fonice. Aceste costuri suplimentare se vor încadra între trei sau patru cenți pe vehicul, pe kilometru. Într-un moment în care economia europeană este deficitară, iar competitivitatea este mai importantă ca oricând, acest principiu poate face ca transportul de mărfuri să fie mult mai costisitor, mai ales pentru țările limitrofe, în cazul cărora prețul transportului se adaugă la costul produselor. Aceste țări sunt nu numai obligate să absoarbă costul combustibilului, ci se vor vedea obligate să facă același lucru și cu taxele suplimentare, pierzându-și, astfel, din competitivitate. Fără a subestima problema ecologică, sunt de părere că nu este momentul adecvat pentru a împovăra companiile europene cu o nouă taxă.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) Perceperea unei taxe pentru vehiculele grele de marfă este o măsură care penalizează țările limitrofe ale UE și, totodată, le asigură venituri suplimentare țărilor din Europa centrală. Textul la care s-a ajuns în urma trialogului este mai puțin defavorabil pentru Portugalia decât propunerea Comisiei pentru transport și turism, întrucât reduce variația la 175 %, iar perioada de vârf la care se aplică taxa maximă este limitată la cinci ore, prelungind scutirile pentru vehiculele mai puțin poluante cu încă un an, deci la patru ani. Cu toate acestea, perceperea acestei taxe rămâne o realitate și va crește costurile existente pentru țările limitrofe ale UE. Aceste noi prevederi ale Directivei „Eurovinieta” le vor permite statelor membre să perceapă taxe de la vehiculele grele de marfă, într-un cuantum egal cu costul poluării atmosferice și fonice provocate de trafic, pe lângă taxele pentru infrastructură. Aceste costuri suplimentare vor fi, în medie, de trei sau patru cenți pe vehicul, pe kilometru. Vehiculele mai puțin poluante vor fi scutite. Am votat împotriva propunerii din acest raport deoarece consider că el este nociv pentru statele membre limitrofe.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Dependența foarte ridicată de transportul rutier este o problemă reală. În Portugalia, dependența față de acest mijloc de transport este mai mare decât media la nivelul UE. Această problemă se datorează unor rațiuni ecologice și de sănătate publică, ca urmare a nivelului ridicat de poluare asociată, dar și unor rațiuni energetice, referitoare la diminuarea rezervelor de petrol și la accesul tot mai dificil la aceste materii prime. Trebuie, deci, să promovăm diversificarea mijloacelor de transport pentru mărfuri, consolidând mai ales transportul feroviar. Din păcate, aceste investiții nu numai că nu au fost făcute, ci, în unele țări, inclusiv în Portugalia, s-au realizat dezinvestiri în acest sector. Aceste dezinvestiri stimulează procesele de liberalizare și privatizare. Raportul prezintă o parte dintre aceste probleme, însă nu face decât să propună perceperea unei noi taxe pentru vehiculele grele pentru transportul de mărfuri, pe lângă taxele existente, acestea din urmă fiind recent mărite în Portugalia. Eficacitatea acestor măsuri este îndoielnică din punctul de vedere al realizării obiectivelor prevăzute. Ele vor reprezenta o povară suplimentară și pot determina numeroase companii să își închidă activitatea, în condițiile crizei economice și sociale actuale.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Suntem conștienți că dependența foarte ridicată de transportul rutier este o problemă reală. În Portugalia, dependența față de acest mijloc de transport este mai mare decât media la nivelul UE. Situația trebuie să se schimbe, indiferent că vor prevala rațiunile ecologice și de sănătate publică, ca urmare a nivelului ridicat de poluare asociată, sau rațiunile energetice, justificate de diminuarea rezervelor de petrol și de accesul tot mai dificil la această materie primă.

Trebuie, deci, să promovăm diversificarea mijloacelor de transport pentru mărfuri, consolidând mai ales transportul feroviar. Din păcate, nu numai că unele țări nu și-au asumat acest angajament, ci, în unele țări, inclusiv în Portugalia, s-au realizat dezinvestiri în acest domeniu al transporturilor. Aceste tendințe se accentuează în urma proceselor de liberalizare și privatizare.

Raportul prezintă o parte dintre aceste probleme, însă se limitează la a propune perceperea unei noi taxe pentru vehiculele grele de marfă, pe lângă taxele existente, o parte dintre acestea din urmă, precum „taxele ascunse”, fiind recent mărite în Portugalia. Eficacitatea acestor măsuri este îndoielnică din punctul de vedere al realizării obiectivelor prevăzute, întrucât ele vor reprezenta o povară suplimentară și pot determina numeroase companii să își închidă activitatea, în condițiile crizei economice și sociale actuale.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) A trecut ceva timp de la adoptarea avizului Parlamentului European privind Directiva „Eurovinieta III” în primă lectură. Directiva le va permite statelor membre care doresc acest lucru să perceapă taxe utilizatorilor drumurilor pentru o serie (limitată) de costuri externe, în vederea introducerii, în cele din urmă, a principiului „poluatorul plătește” în transportul rutier.

Totodată, le va oferi statelor membre posibilități suplimentare de a-și eficientiza sistemele naționale de taxare rutieră, adică un instrument mai bun de gestionare a cererii în domeniul transporturilor. Poziția Consiliului a confirmat aceste obiective, iar acum dorim ca și Comisia să ia măsuri de natură să conducă la dezvoltarea durabilă a transportului, la cooperare, la un sistem armonizat de taxe și la continuarea internalizării costurilor externe.

  Pat the Cope Gallagher (ALDE), în scris. – Adevărul este că această propunere va avea un impact neechilibrat asupra statelor membre aflate la periferia UE, precum Irlanda, întrucât statele din zona centrală au opțiunea de a trece la transportul feroviar. Potrivit estimărilor Asociației exportatorilor din Irlanda, un camion care călătorește din Irlanda spre centrul Europei, prin Holyhead și Dover, va plăti taxe de utilizare a drumurilor de 120 de euro și costuri externe de 30 de euro. Așadar, ca urmare a acestei legislații, pentru o călătorie dus-întors se va plăti o taxă de 300 de euro. Principalele sectoare exportatoare afectate vor fi sectorul farmaceutic, sectorul TIC, industria echipamentelor medicale, industria lactatelor și alte industrii alimentare. Mai mult, peste 30 000 de irlandezi lucrează în domeniul transportului de mărfuri. Concluzia este că aceste noi taxe vor mări costurile asociate transportului de exporturi irlandeze pe piețele europene. Am votat împotriva acestui raport, deoarece UE ar trebui să caute modalități de a ne îmbunătăți competitivitatea, conform strategiei Europa 2020, nu să introducă acte legislative care ne amenință competitivitatea.

  Roberto Gualtieri (S&D), în scris. – (IT) Aprobarea de către Parlament a directivei privind taxarea vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri reprezintă un progres în protejarea sănătății cetățenilor europeni și un angajament în direcția diminuării efectelor nocive ale poluării provocate de aceste vehicule. A fost introdus pentru prima dată în acest sector principiul „poluatorul plătește”, pentru a încuraja transporturi mai sigure și mai durabile și, astfel, pentru a promova alternative precum transportul feroviar. Potrivit compromisului la care s-a ajuns, trebuie acordată o atenție deosebită protecției industriei transportului de mărfuri, care nu trebuie să suporte penalizări excesive. Statele membre trebuie să depună eforturi pentru a utiliza într-un mod mai eficient veniturile colectate grație eurovinietei, de exemplu investind în perfecționarea infrastructurii și încurajând utilizarea vehiculelor de transport de mărfuri mai puțin poluante, astfel încât toate sectoarele implicate să se bucure de beneficiile directivei.

  Sylvie Guillaume (S&D), în scris. – (FR) Am votat în favoarea raportului colegului meu, Saïd El Khadraoui, privind revizuirea legislației privind eurovinieta, care va permite taxarea vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri. Principiul „poluatorul plătește” se va aplica pentru prima dată în cazul transportului rutier și se vor putea percepe taxe de la vehiculele grele de marfă pentru poluarea atmosferică și fonică generată de utilizarea autostrăzilor UE. Salut această inițiativă inovatoare, care permite luarea în considerare a costurilor sociale și de mediu și care nu se limitează la costurile de infrastructură. Este, însă, regretabil faptul că planurile ambițioase ale Parlamentului European privind cerințele ecologice stricte au fost obstrucționate de Consiliul de miniștri, sub pretextul costurilor suplimentare mult prea ridicate. În pofida tuturor acestor aspecte, raportul de față reprezintă un adevărat progres în ceea ce privește mediul înconjurător.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui document, întrucât obiectivul său este acela de a percepe taxe pentru vehiculele grele pentru transportul de mărfuri, în funcție de perioada din zi în care călătoresc, în timpul sau în afara orelor de vârf, dar și în funcție de zgomotul emis și de capacitatea cilindrică. Cel puțin 15 % din suma colectată din taxe este investită în alte proiecte asociate reducerii emisiilor de CO2. Este bine că astăzi suntem pregătiți să reducem schimbările climatice și că luptăm pentru introducerea, în cele din urmă, a principiului „poluatorul plătește” în transportul rutier. Fără îndoială, statele membre vor avea, astfel, posibilități suplimentare de a-și eficientiza sistemele naționale de taxare rutieră, adică se va putea dezvolta un instrument mai bun de gestionare a cererii în domeniul transporturilor. Consider, însă, că aceste instrumente sunt benefice și favorabile din punct de vedere economic doar pentru câteva țări de tranzit din centrul Uniunii Europene și, deci, complet nefavorabile sau mult mai puțin favorabile multor state membre ale Uniunii, situate în apropierea granițelor estice, sudice, vestice și nordice ale acesteia. Consider, deci, că trebuie să evaluăm cu atenție acest aspect, să îl reconsiderăm și doar apoi să adoptăm propunerea.

  Jarosław Kalinowski (PPE), în scris. – (PL) Aș dori să îmi exprim susținerea deplină pentru directiva privind taxarea vehiculelor grele de marfă. Aș dori, în special, să susțin o prevedere extrem de importantă pentru mediul înconjurător din Europa. Sper că taxele inferioare pentru vehiculele mai puțin poluante îi vor motiva pe deținătorii de companii de transport să își reînnoiască parcul auto, dacă nu au făcut deja acest lucru. De asemenea, culturile aflate în apropierea drumurilor utilizate intens ar fi mult mai puțin expuse la poluarea provocată de gazele de eșapament. Consider că mărirea taxelor pentru orele de vârf reprezintă o altă trăsătură pozitivă. Grație acestor restricții, drumurile publice vor fi mai sigure, iar toți utilizatorii de drumuri vor beneficia de condiții mai bune de deplasare. Totodată, aceste restricții vor permite îmbunătățirea stării infrastructurii, care suferă deteriorările maxime chiar la orele de vârf.

  Giovanni La Via (PPE), în scris. – (IT) Am votat împotriva textului de compromis propus, această poziție fiind în acord cu cea a guvernului italian, care și-a manifestat deja opoziția față de propunere la nivelul Consiliului UE. Impunerea unui sistem de impozitare suplimentară a transportatorilor de mărfuri va afecta foarte puternic un sector ce stă la baza sistemului comercial italian. Creșterea costurilor suportate de acest sector echivalează cu împovărarea întregii societăți și cu penalizarea produselor noastre, acestea înregistrând o reducere a cererii. Nu consider că acest compromis este răspunsul corect, mai ales pentru o țară precum Italia, de exemplu, care reprezintă punctul de plecare al unor fluxuri de transport ce creează avuție pentru sistemul nostru național și care trebuie protejată prin identificarea unor instrumente adecvate, capabile să combată poluarea atmosferică și fonică, dar care să țină cont de caracteristicile sale structurale și logistice specifice.

  Agnès Le Brun (PPE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea rezoluției privind taxarea vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri, întrucât ea ratifică acordul privind revizuirea Directivei „Eurovinieta”, la care nu s-a ajuns foarte ușor. Această directivă din 1999, revizuită în anul 2006, vizează armonizarea taxării vehiculelor grele de marfă. Revizuirea adoptată reprezintă un prim pas în internalizarea costurilor externe în transportul rutier și, astfel, un pas în direcția punerii în practică a principiului „poluatorul plătește”. Așadar, poluarea atmosferică și fonică generate de trafic vor fi taxate electronic, într-un cuantum de trei-patru cenți pe kilometru, în funcție de clasa Euro a vehiculului, de tipul de drum și de nivelul de congestionare. Această revizuire va permite, deci, o mai bună gestionare a traficului prin creșterea taxelor în perioadele de vârf (fără a depăși 175 % pentru cinci ore), dar asigură, de asemenea, o reducere proporțională a taxelor pentru utilizarea drumurilor în afara orelor de vârf, pentru a nu penaliza companiile de transport rutier din punct de vedere financiar. În final, rezoluția încurajează statele membre să utilizeze sumele încasate pentru a finanța diverse tipuri de proiecte de transport durabil.

  Bogdan Kazimierz Marcinkiewicz (PPE), în scris. – (PL) Am votat în favoarea eurovinietei, deoarece consider că astfel de soluții pot asigura armonizarea completă a sistemului european pentru taxarea vehiculelor grele de marfă, facilitând astfel deplasarea eficientă prin statele membre, fără întârzieri inutile. Din punctul meu de vedere, integrarea principiului „poluatorul plătește” va asigura o reducere a poluării și a zgomotului provocate de vehiculele grele de marfă ale căror motoare nu respectă standardele Euro V și Euro VI, întrucât aceste motoare nu fac obiectul taxelor rutiere. Totodată, s-a stabilit principiul ca statele membre să poată specifica modul în care sunt utilizate veniturile din încasările de taxe și că cel puțin 15 % din aceste sume trebuie utilizate pentru finanțarea proiectelor TENT. Astfel, transportul va deveni mai durabil.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport care revizuiește normele de taxare rutieră pentru transportul de mărfuri, prin intermediul eurovinietei. Acestea le vor permite statelor membre să perceapă taxe de la transportatorii de mărfuri pentru costurile de poluare atmosferică și fonică, pe lângă taxele de autostradă. Această directivă va asigura utilizarea veniturilor din aceste taxe în vederea îmbunătățirii performanțelor sistemelor de transport și a reducerii poluării.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) Directiva 1999/62/CE privind taxarea vehiculelor grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri le permite statelor membre care doresc acest lucru să perceapă taxe utilizatorilor drumurilor pentru o serie de costuri externe. Aceasta va oferi statelor membre posibilități suplimentare de a-și eficientiza sistemele naționale de taxare rutieră, adică un instrument mai bun de gestionare a cererii în domeniul transporturilor. Considerăm că, într-un moment de mari dificultăți economice, decizia politică de a lovi într-un sector economic care stă la baza pieței noastre, cu obiectivul exclusiv de a strânge fonduri, nu este una foarte înțeleaptă. Mai mult, este inacceptabil felul în care această abordare penalizează statele periferice din punct de vedere geografic, acestea fiind țări de origine, plecare sau destinație a produselor, în beneficiul țărilor centrale, de tranzit. În final, în stabilirea acestui principiu, nu s-a acordat deloc atenție impactului acestei măsuri asupra fluxurilor de trafic și, deci, asupra concesiunilor existente, ceea ce înseamnă că există pericolul ca traficul să se deplaseze în altă direcție. Eficiența acestei măsuri nu a fost demonstrată: transportul rutier și costurile de poluare asociate vor crește în continuare și, din acest motiv, delegația italiană din cadrul Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat) se opune acestei măsuri.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această directivă le permite statelor membre să perceapă o taxă pentru vehiculele grele de marfă, care include o sumă egală cu costul poluării atmosferice și fonice cauzate de trafic, pe lângă taxele pentru infrastructură. Consider că principiul „poluatorul plătește” nu reprezintă o soluție, deoarece, în acest caz, decizia rămâne la latitudinea pieței. Autorizarea și legitimarea poluării, dacă ea este viabilă din punct de vedere economic pentru companie, nu reprezintă un factor de durabilitate. Consider că prioritatea UE trebuie să fie stabilirea de măsuri mai stringente privind poluarea provocată de vehiculele grele de marfă și utilizarea exclusivă a transportului feroviar în aceste scopuri. Această directivă nu rezolvă problema poluării, ci exacerbează inegalitățile dintre statele membre, împovărând tot mai mult țările limitrofe precum Portugalia, care sunt țări exportatoare, dar care nu sunt traversate de importante căi de transport. Din aceste motive, am votat împotrivă.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Unul dintre meritele acestui raport este acela că le solicită statelor membre să își asume răspunderea. În primul rând, este vorba despre răspunderea privind scutirile acordate de statelor membre micilor producători de camioane. Acesta este un lucru bun, deoarece aceste practici iresponsabile trebuie să înceteze. În al doilea rând, este vorba despre responsabilitatea privind veniturile obținute din euroviniete. Nu trebuie să existe opacitate în acest sens. Aceste venituri trebuie să fie destinate exclusiv politicilor de mediu. Este, însă, regretabil faptul că acest text nu merge mai departe. Textul nu include nicio prevedere privind scutirile acordate producătorilor de vehicule Euro VI. Mai rău, textul promovează includerea eurovinietei în schema de comercializare a emisiilor de carbon. Votez în favoarea acestui text, pentru a încuraja desfășurarea activității viitoare și pentru a putea aproba ideea de eurovinietă, însă regret aceste două carențe grave.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Preocupările ecologice nu pot fi puse niciodată între paranteze, însă, în același timp, ele nu pot fi separate de chestiunile economice, cu atât mai mult în actuala perioadă de criză, care continuă să facă ravagii în țările din sudul Europei, mai ales în Portugalia. Din această perspectivă, nu pot fi de acord cu adoptarea principiului „poluatorul plătește”, deoarece această situație îi va afecta foarte mult pe cei care lucrează în sectorul transportului de mărfuri în țările limitrofe, mai ales în Portugalia, dar nu și în țările mai bogate din centrul și nordul Europei.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Eurovinieta III le va permite statelor membre care doresc acest lucru să perceapă taxe utilizatorilor drumurilor pentru costuri externe (poluare atmosferică, fonică), în vederea introducerii, în cele din urmă, a principiului „poluatorul plătește” în transportul rutier. Am votat împotrivă, deoarece sistemul de impozitare este opac și irațional.

  Andreas Mölzer (NI), în scris. – (DE) Într-o perioadă de globalizare crescândă, în care volumul de trafic înregistrează creșteri masive, statele membre cu regiuni sensibile, precum zona de traversare a Alpilor, sunt interesate să îi taxeze pe utilizatorii de drumuri pentru anumite costuri externe, potrivit principiului „poluatorul plătește”. Totodată, aceasta ar trebui să conducă la obținerea unui instrument mai bun de gestionare a cererii în domeniul transporturilor. Prezentul raport adoptă o abordare pragmatică, ce vizează reconcilierea numeroaselor doleanțe diferite. În acest context, însă, nu trebuie să ignorăm diferitele inițiative care deschid drumurile pentru marile autocamioane, acestea fiind asociate unor costuri ridicate de infrastructură. În ceea ce privește deplasarea transportului de mărfuri, de pe drumuri pe căile ferate, nu s-a realizat nimic efectiv, doar discuții. Să nu uităm de acești factori, inclusiv în ceea ce privește propunerea de alocare a veniturilor din taxele de infrastructură. În ceea ce privește stimulentele pentru reînnoirea parcului auto, să nu uităm că nu trebuie să ne împovărăm în mod unilateral transportatorii și deținătorii locali de parcuri auto cu reglementări stricte în domeniul siguranței și al mediului ambiant, permițându-le concurenților care suportă costuri reduse să treacă granița cu vehicule extrem de vechi. Totuși, deoarece acest raport prezintă argumente foarte rezonabile în această privință, am votat pentru.

  Claudio Morganti (EFD), în scris. – (IT) Am decis să votez împotriva acestei propuneri, deoarece ea ar avea un impact extrem de negativ asupra companiilor mici care se ocupă cu transportul de mărfuri. Da, sunt de acord cu combaterea poluării și cu reducerea congestionării traficului, dar din punctul meu de vedere introducerea unei noi taxe nu reprezintă soluția optimă. Prin aplicarea acestei euroviniete, există pericolul să supraviețuiască numai companiile mari de transport de mărfuri, adică cele care au la dispoziție mai multe resurse.

Multe întreprinderi mici, mai ales în Italia, riscă să fie nevoite să părăsească piața din cauza taxelor excesive pe care ar trebui să le plătească, iar acest aspect ar avea un impact deosebit de grav și asupra ocupării forței de muncă. Sper, așadar, că alte țări europene vor adopta aceeași poziție ca guvernul italian, care a confirmat deja că nu va aplica această măsură. Criza a afectat foarte puternic industria transportului de mărfuri, iar această nouă taxă nu va contribui foarte mult la redresarea sa, din punctul meu de vedere.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) Nu sunt de acord cu propunerea de taxare a vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri în funcție de poluarea atmosferică și fonică. Consider că nu trebuie creată o nouă povară fiscală pentru transportatorii de mărfuri, care au fost puternic afectați de criza financiară. Taxa va reflecta nu numai costurile infrastructurii rutiere, categoria de poluare a vehiculului și distanța de deplasare, ci și nivelul de poluare, zgomot și congestionare. De asemenea, taxa nu se va aplica numai pe autostrăzile din rețeaua rutieră transeuropeană, ci și pe alte autostrăzi și drumuri importante. Să nu uităm că un astfel de regulament va avea un impact negativ asupra veniturilor transportatorilor de mărfuri din Europa, care utilizează transportul rutier și va mări durata de livrare. Din rațiunile menționate, vor crește costurile de transport, precum și prețul transportului de mărfuri. Totodată, o taxă ar putea reduce semnificativ cererea de transporturi rutiere.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Noua Directivă „Eurovinieta”, ce vizează încurajarea punerii în aplicare a sistemelor armonizate de taxare în statele membre, în vederea îmbunătățirii eficienței și performanțelor de mediu ale vehiculelor grele de marfă va penaliza anumite state membre periferice, precum Italia, care sunt țări de origine sau de destinație a produselor. Acesta este motivul pentru care am votat împotriva raportului care modifică directiva din 1999. În loc să stimuleze concurența și să prezinte o serie de reguli comune pentru piața internă, noua directivă distorsionează concurența, în beneficiul câtorva state membre aflate în centrul traficului de mărfuri din Europa. Sub pretextul reducerii emisiilor de CO2, se introduce o taxă în scopul descurajării transportului rutier, în favoarea transportului feroviar și intermodal. Directiva, așa cum este ea concepută, este foarte nocivă pentru întregul sistem de transport de mărfuri, într-un moment de stagnare economică, în care trebuie puse în aplicare măsuri de revitalizare a sectorului.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) Acest raport prezintă o abordare pragmatică, potrivit căreia nu trebuie să mai pierdem timp cu adoptarea așa-zisei Directive „Eurovinieta III” pentru a percepe taxe pentru vehiculele grele pentru transportul de mărfuri, asociate utilizării anumitor infrastructuri. Scopul său este acela de a realiza un compromis optim între Parlament și Consiliu. Amendamentele propuse sunt rezultatele consultărilor cu grupurile politice. Din acest motiv, am votat în favoarea acestui raport, care le va permite statelor membre care doresc acest lucru să perceapă taxe utilizatorilor drumurilor pentru o serie (limitată) de costuri externe, în vederea introducerii, în cele din urmă, a principiului „poluatorul plătește” în transportul rutier. Totodată, el le va oferi statelor membre posibilități suplimentare de a-și eficientiza sistemele naționale de taxare rutieră, adică un instrument mai bun de gestionare a cererii în domeniul transporturilor. Aceste obiective au fost confirmate prin poziția Consiliului. Merită evidențiată propunerea de alocare a veniturilor generate de taxele bazate pe costurile externe și de taxele de utilizare a infrastructurii, în special pentru transportul durabil și pentru rețeaua transeuropeană. O alocare eficientă a veniturilor (care crește transparența și responsabilitatea) sporește nivelul de acceptare din partea publicului și accelerează reducerea costurilor externe ale transportului rutier.

  Aldo Patriciello (PPE), în scris. – (IT) Potrivit Directivei modificate 1999/62/CE, statele membre vor putea să perceapă taxe utilizatorilor drumurilor pentru o serie (limitată) de costuri externe, în vederea introducerii, în cele din urmă, a principiului „poluatorul plătește” în transportul rutier. Aceasta va oferi statelor membre posibilități suplimentare de a-și eficientiza sistemele naționale de taxare rutieră, adică un instrument mai bun de gestionare a cererii în domeniul transporturilor. Taxele rutiere pentru sectorul transporturilor vor reflecta, astfel, costul poluării atmosferice și fonice, dar și costurile aferente infrastructurii.

Aceste costuri vor admite, totuși, o serie de excepții, dacă statul membru care le solicită are un motiv solid în acest sens. Vor exista stimulente pentru promovarea reînnoirii parcului de vehicule grele de marfă, derogări pentru vehiculele grele de marfă cu motoare mai puțin poluante și, în final, taxa poate varia în funcție de durata deplasării. În acest sens, trebuie să ne asigurăm că vehiculele grele de marfă pot evita anumite secțiuni de drum în timpul orelor de vârf. Veniturile generate de această creștere a taxelor trebuie reinvestite în infrastructura de transport, iar cel puțin 15 % din ele trebuie alocate pentru proiecte de transport transeuropean. Din aceste motive și în vederea unui sistem rutier european mai bun, am votat pentru.

  Miguel Portas (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această directivă le permite statelor membre să perceapă o taxă pentru vehiculele grele pentru transportul de mărfuri, care să includă un cuantum egal cu costul poluării atmosferice și fonice datorate traficului, precum și o taxă de infrastructură. Consider că principiul „poluatorul plătește” nu reprezintă o soluție, deoarece, în acest caz, decizia rămâne la latitudinea pieței. Autorizarea și legitimarea poluării, dacă ea este viabilă din punct de vedere economic pentru companie, nu reprezintă un factor de durabilitate. Consider că prioritatea UE trebuie să fie stabilirea de măsuri mai stringente privind poluarea provocată de vehiculele grele de marfă și utilizarea exclusivă a transportului feroviar în aceste scopuri. Această directivă nu rezolvă problema poluării, ci exacerbează inegalitățile dintre statele membre, împovărând tot mai mult țările limitrofe precum Portugalia, care sunt țări exportatoare, dar care nu sunt traversate de importante căi de transport. Din aceste motive, am votat împotrivă.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Propunerea de revizuire a Directivei „Eurovinieta”, care se discută în momentul de față, are drept scop introducerea principiului „poluatorul plătește” în transportul rutier, permițându-le statelor membre să includă costul poluării atmosferice și fonice în taxele naționale, ceea ce echivalează cu perceperea unei noi taxe pentru vehiculele grele pentru transportul de mărfuri. Măsura penalizează țările limitrofe ale Uniunii Europene, fiind deosebit de oneroasă în contextul crizei financiare prin care trecem în prezent. Din aceste motive, am votat împotriva acestui raport.

  Frédérique Ries (ALDE), în scris. – (FR) Am votat în favoarea acestui compromis privind revizuirea Directivei „Eurovinieta”, ce vizează introducerea de taxe rutiere pentru vehiculele grele pentru transportul de mărfuri, conform principiului „poluatorul plătește”.

Statele membre vor putea include în taxele sau tarifele percepute costurile efective suportate ca urmare a poluării atmosferice și fonice cauzate de trafic. Până în prezent, se puteau percepe doar taxe pentru costurile de infrastructură. Compromisul nu se ridică la înălțimea ambițiilor Parlamentului European și nu va revoluționa transportul rutier. Acest sector economic și statele membre încă nu sunt pregătite să suporte efectiv costurile reale ale propriei amprente ecologice.

Costul suplimentar pentru transportatorii de mărfuri nu ar trebui să depășească, în medie, 4 eurocenți pe vehicul pe kilometru, iar vehiculele mai puțin poluante, care se deplasează în afara orelor de vârf, vor fi scutite de aceste taxe. Cu toate acestea, reforma de față fusese condamnată uitării înainte ca Președinția belgiană să o readucă în atenția Consiliului. Salut progresele înregistrate, ca prim pas pozitiv în direcția unui sistem de transport rutier mai durabil.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – (ES) Motivul pentru care am votat favorabil este acela că refuzăm să acceptăm argumentele înșelătoare prezentate de Partidul Socialist al Lucrătorilor din Spania (PSOE) și de Partidul Popular (PP) privind competitivitatea sectorului. Orice sporire a competitivității implică și generarea de stimulente pentru investiții în mijloace mai eficiente de transport, reguli privind concurența loială și internalizarea costurilor sociale și de mediu ale activității economice generale. Grupul Verts/ALE a susținut întotdeauna internalizarea costurilor și stabilirea, pentru toate produsele, a unui cost just din punct de vedere social și de mediu.

Suntem conștienți că propunerea minimă nu se ridică nici pe departe la înălțimea așteptărilor noastre, însă votul nostru exprimă încrederea că procesul nu se va încheia aici și că s-a făcut un pas important, recunoscându-se necesitatea internalizării costurilor de transport. Totodată, le reamintim statelor membre că trebuie să meargă mai departe, să introducă norme legislative pentru sisteme fiscale mai corecte și mai eficiente, care să cuprindă toate costurile externe menționate. Îi solicităm Comisiei să lucreze în continuare astfel încât viitoarea sa propunere în acest domeniu să se dovedească a fi mai ambițioasă.

  Licia Ronzulli (PPE), în scris. – (IT) Recomandarea reprezintă ultima fază a procedurii de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri (Eurovinieta). Ea este rezultatul unor consultări îndelungate și al mai multor compromisuri cu diversele grupuri politice. Taxarea utilizatorilor pentru costurile externe asociate le va permite statelor membre să își eficientizeze sistemele naționale de taxare rutieră, adică vor putea gestiona mai bine cererea în domeniul transporturilor. De asemenea, principiul „poluatorul plătește” contribuie la conștientizarea utilizatorilor din sector, cu privire la propriile responsabilități. În încheiere, publicul va fi mai receptiv dacă veniturile suplimentare generate din costurile externe și de infrastructură vor fi alocate în mod transparent și eficace, iar aceasta va contribui și la reducerea mai rapidă a costurilor externe asociate transportului rutier.

  Vilja Savisaar-Toomast (ALDE), în scris. – (ET) Impozitarea vehiculelor grele de marfă, problemă care s-a dezbătut astăzi chiar înaintea votului, este un alt exemplu al modului în care un principiu inițial foarte bun a rămas, în final, relativ slab și și-a pierdut o mare parte din impact. Cred că taxele încasate ar fi trebuit direcționate mai mult înspre dezvoltarea infrastructurii de transport, însă, din păcate, după cum se întâmplă frecvent, Consiliul nu are idei bune în această privință.

Multe țări consideră că aceasta este o șansă de a obține venituri fiscale suplimentare, care pot fi alocate multor altor utilizări. Este un lucru pozitiv faptul că adoptarea acestei directive va pune capăt situației din Estonia. Vehiculele din alte țări nu plătesc impozit în Estonia, dar vehiculele noastre plătesc impozit în alte țări. Deși acest raport și-a pierdut din forță din multe puncte de vedere pe parcursul procedurii, iar Parlamentul a trebuit să facă concesii în legătură cu mai multe prevederi, el reprezintă un pas important înainte și consider că trebuie să îl sprijin pe deplin.

  Olga Sehnalová (S&D), în scris. – (CS) Am votat în favoarea raportului. Acest compromis se bazează pe principiul „poluatorul plătește”, adică pe principiul posibilității de a taxa anumite costuri externe ale transportului, de exemplu sub forma poluării, a zgomotului și a congestionării traficului. Punerea în aplicare a costurilor externe ale transporturilor reprezintă un pas în direcția cea bună.

  Catherine Stihler (S&D), în scris. – Dl El Khadraoui a desfășurat o activitate excelentă în ceea ce privește acest raport. Singurul mod prin care putem evolua în combaterea schimbărilor climatice constă în rapoarte responsabile, precum cel de față, care să îi responsabilizeze factorii cei mai vinovați pentru poluare. Acesta este motivul pentru care l-am sprijinit.

  Nuno Teixeira (PPE), în scris. – (PT) Taxarea vehiculelor grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, potrivit documentului Parlamentului European asupra căruia s-a votat astăzi în plen, reprezintă o creștere a costurilor asociate desfășurării acestui tip de transport. Eurovinieta este o măsură care penalizează țările limitrofe ale UE, într-o perioadă în care aceste țări trec printr-o perioadă de dificultăți economice și financiare și, de asemenea, le asigură țărilor din Europa centrală venituri suplimentare.

Directiva aliniată la poziția Parlamentului va avea un efect negativ considerabil asupra competitivității și dezvoltării economice a mai multor state membre, precum Portugalia. Deși recunoaștem că textul final adoptat astăzi la Strasbourg este mai puțin negativ decât cel convenit anterior în comisia parlamentară, impunerea acestei taxe va deveni o realitate și va echivala cu creșterea costurilor existente pentru țările limitrofe ale UE.

Din aceste motive, ca membru al Comisiei parlamentare pentru transport și turism și întrucât aceasta este o problemă de interes național, am votat împotriva documentului prezentat în plen.

  Ramon Tremosa i Balcells (ALDE), în scris. – M-am abținut de la votul de astăzi privind Eurovinieta. M-am abținut fiindcă, în cazul Cataloniei, propunerea formulată ar penaliza numeroase întreprinderi mici și mijlocii care nu dispun de opțiunea de a-și transporta produsele și bunurile pe calea ferată – în special din cauza diferenței de ecartament, care constituie o barieră fizică în desăvârșirea pieței interne – și le-ar afecta puternic activitatea.

  Viktor Uspaskich (ALDE), în scris. – (LT) Orice noi reglementări ale UE privind taxarea vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri trebuie să păstreze un echilibru între necesitățile ecologice și interesele economice ale noilor state membre. Lituania este o țară valoroasă pentru Europa din punctul de vedere al tranzitului. Țara noastră se identifică cu transportul de mărfuri și cu activitatea asiduă a șoferilor de camioane. Potrivit datelor oferite de administrația drumurilor din Lituania, numărul de vehicule grele de marfă pe rutele principale s-a triplat în ultimul deceniu, iar acestea stau la baza economiei noastre. Lituania a fost deja afectată de criza financiară, iar creșterea costurilor de transport ar reprezenta o lovitură puternică. Sunt de acord cu raportorul că statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a-și eficientiza sistemele naționale de taxare rutieră.

Sunt familiarizat cu problemele poluării, menționate în acest raport și le iau foarte în serios, însă taxarea suplimentară a poluării atmosferice și fonice nu reprezintă o soluție. Problema este mult mai amplă decât este ea prezentată în acest raport. În multe state membre ale UE, infrastructura rutieră trebuie dezvoltată. Totodată, în Lituania, fondurile alocate pentru gestionarea și dezvoltarea drumurilor au scăzut cu peste 20 % în ultimii ani.

  Jarosław Leszek Wałęsa (PPE), în scris. – (PL) Am aprobat adoptarea directivei. Cred că decizia de a extinde finanțarea eurovinietei prin costurile externe, cu alte cuvinte, prin costurile poluării atmosferice și fonice este mai recomandabilă decât versiunea anterioară, care se limita la acoperirea costurilor infrastructurii rutiere. Directiva este favorabilă țărilor de tranzit, deci deputații din Polonia ar trebui să fie entuziasmați de adoptarea ei.

Totodată, trebuie menționat că, cu cât categoria ecologică a vehiculului greu pentru transportul de mărfuri este mai mare, cu atât taxele vor fi mai mici. Din fericire, vehiculele cu o greutate maximă permisă de 3,5-12 tone și șoferii de autoturisme vor fi scutiți de aceste taxe. Structura taxelor depinde de perioada din zi, ceea ce, din punctul meu de vedere, îi va determina pe cetățeni să nu folosească drumurile ce se aglomerează în perioadele de vârf.

O altă prevedere importantă a directivei se referă la modul de cheltuire a veniturilor din taxe. Aceste sume trebuie reinvestite în infrastructura de transport de orice tip, iar minim 15 % din venituri trebuie alocate pentru proiectele TENT. Cred, de asemenea, că avem nevoie de măsuri pe termen lung, care să stimuleze convergența la nivelul metodelor utilizate pentru calculul costurilor externe în toate sistemele de taxare ale statelor membre. Aceasta ar putea garanta transparența semnalelor transmise sectorului de transport de mărfuri din Europa.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Având în vedere situația pozitivă înregistrată în Elveția de la introducerea taxei pentru vehiculele grele de marfă în funcție de performanțe, în 2001, nu am obiecții față de această nouă directivă. Din 2001, numărul deplasărilor a scăzut cu 10 % în Elveția, iar volumul de produse transportate a crescut cu 60 % și a permis reducerea emisiilor, într-o situație benefică pentru ambele părți. Alocarea veniturilor are drept scop promovarea acceptării în rândul populației și reducerea costurilor externe asociate transportului rutier.

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. – (IT) Am votat împotriva textului prezentat de raportor, dl El Khadraoui, care permite perceperea unei suprataxe pentru poluarea atmosferică și fonică provocată de vehiculele grele de marfă. Deși sunt de acord cu principiul „poluatorul plătește”, consider că perceperea unor taxe de autostradă suplimentare pentru traficul rutier internațional, mai ales fără obligația de a utiliza veniturile pentru investiții în vederea îmbunătățirii infrastructurii, este o măsură neadecvată într-o perioadă de criză economică. Mai mult, textul adoptat nu ajută statele membre care sunt afectate de barierele geografice, precum Italia, și crește costurile suportate de aceste țări pentru transportul de produse în vederea importului și exportului.

Raport: Jo Leinen (A7-0330/2010)

  Luís Paulo Alves (S&D), în scris. – (PT) Acest raport a fost adoptat, având în vedere faptul că, în timpul negocierilor necesare, raportorul a putut garanta includerea în regulament a unei clauze de revizuire privind posibilitatea de introducere a unor modele noi, care acoperă o varietate de bunuri de mediu, în urma unui raport de punere în aplicare al Comisiei. Această revizuire trebuie să aibă loc până în 2013. În plus, a fost inclusă posibilitatea furnizării de estimări care permit completarea lacunelor, în cazul în care statele membre nu transmit datele la timp.

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. − Pentru dezvoltarea economică durabilă a Uniunii Europene, este esențială o abordare cu un fundament științific solid a insuficienței resurselor și a ecosistemului. Conturile economice pentru mediu constituie o bază de date importantă pentru deciziile politice în domeniul mediului. Necesitatea acestor conturi este rezultatul funcțiilor cruciale ale mediului în ceea ce privește performanța economică și generarea bunăstării pentru cetățenii Uniunii Europene. Aceste funcții includ furnizarea de resurse naturale pentru activitățile de producție și consum, absorbția deșeurilor de către mediile ecologice și serviciile de mediu care susțin viața. Este foarte important ca aceste conturi economice și de mediu europene să fie utilizate în mod activ în toate procesele decizionale europene relevante ca element-cheie pentru evaluările de impact, planurile de acțiune, propunerile legislative și alte produse importante ale procesului decizional.

Am votat în favoarea acestui raport. Conturile de mediu descriu interacțiunile dintre mediul de afaceri, gospodării și mediu. Prin urmare, acestea trebuie să aducă o contribuție la evaluarea politicilor, în special în furnizarea de date cu privire la efectele pe care le au asupra mediului activităților economice.

  Sophie Auconie (PPE), în scris. – (FR) Politica înseamnă găsirea celor mai bune soluții la toate problemele care apar... Totuși, cum se poate realiza acest lucru, dacă probleme și soluțiile lor potențiale nu sunt înțelese în întregime? Este o problemă fundamentală în special, dar nu numai, pentru politica de mediu. Prin urmare, factorii de decizie politică trebuie să aibă la dispoziție date fiabile și, în măsura posibilului, exhaustive despre lumea modernă și situația mediului. Aceasta a fost concluzia la care a ajuns Consiliul European în iunie 2006, când acesta solicita UE și statelor sale membre să-și extindă conturile naționale la aspecte esențiale ale dezvoltării durabile. Salut această inițiativă și propunerea Comisiei Europene, deoarece va contribui la îmbunătățirea cunoștințelor noastre despre emisiile atmosferice, taxele pentru mediu și altele.

  Zigmantas Balčytis (S&D), în scris. – (LT) Am votat în favoarea acestui raport. O evaluare solidă a politicii de mediu europene este posibilă numai dacă sunt disponibile date fiabile. Până acum, la nivelul UE, inițiativele politice-cheie pentru conturile de mediu includ al șaselea program de acțiune pentru mediu, strategia UE pentru dezvoltarea durabilă și numeroase inițiative de politică sectorială corelate cu procesul de la Cardiff, acoperind domenii precum schimbările climatice, transportul durabil, natura și biodiversitatea, sănătatea și mediul, utilizarea resurselor naturale și gestionarea deșeurilor și dimensiunea internațională a dezvoltării durabile. În concluziile sale din iunie 2006, Consiliul European a solicitat UE și statelor sale membre să extindă conturile naționale la aspecte esențiale ale dezvoltării durabile. Prin urmare, conturile naționale trebuie suplimentare cu conturi economice de mediu integrate care să furnizeze date complet coerente. În acest scop, este necesar ca fiecare stat membru să colecteze date armonizate și cuprinzătoare și ca sistemul să fie complet armonizat la nivelul UE.

  Sebastian Valentin Bodu (PPE), în scris. − Evaluarea politicii de mediu europene este posibilă numai dacă sunt disponibile date fiabile. Prin urmare, obligativitatea colectării acestor date de către statele membre constituie un pas esențial. Datele de mediu disponibile în prezent la nivel european ar trebui îmbogățite pe termen mediu prin adăugarea de informații pentru a îmbunătăți posibilitățile de evaluare a politicilor. Reciclarea și prevenirea generării de deșeuri, emisiile atmosferice și schimbările climatice, precum și consumul și producția durabilă ar fi mult mai ușor de monitorizat dacă ar fi disponibile date de o înaltă calitate referitoare la interacțiunea dintre mediu și economie. Aceste date pot fi colectate în cadrul conturilor pentru mediu, însă cu condiția ca toate statele membre să coopereze, iar armonizarea datelor să fie pe deplin asigurată la nivelul Uniunii.

Obiectivele urmărite ar trebui, deci, să fie precizate într-un mod mai coerent și ar trebui stabilite perspective clare în ceea ce privește dezvoltarea conturilor economice pentru mediu. Conturile economice pentru mediu ar trebui să aducă o contribuție la evaluarea politicilor, în special prin furnizarea de date cu privire la efectele pe care le au asupra mediului activitățile economice. Informațiile corespunzătoare ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea deciziilor în cadrul politicii de mediu.

  Vito Bonsignore (PPE), în scris. – (IT) Salut propunerea dlui Leinen și am votat în favoarea acesteia. Politica de mediu europeană devine tot mai importantă, având în vedere criza economică și Strategia UE 2020, iar o evaluare solidă a acestei politici este posibilă numai dacă sunt disponibile date fiabile. Datele de mediu sunt singurele mijloace de evaluare a politicii de mediu, astfel că, pe termen mediu, trebuie completate cu date suplimentare fiabile.

În plus, datele ar putea fi monitorizate mai ușor, dacă ar fi disponibile informații de înaltă calitate cu privire la interacțiunea dintre factorii de mediu și economici: conturile economice de mediu ar putea contribui la evaluarea politicii prin punerea la dispoziție a datelor cu privire la impactul activităților economice asupra mediului. Astfel de informații ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea de decizii în cadrul politicii de mediu. Statele membre vor trebui să utilizeze metode, clasificări și reguli comune, stabilite într-un cadru comun obligatoriu și, în această privință, trebuie să sperăm că aceste noi măsuri nu vor implica niciun cost suplimentar sau mai multă birocrație. După cum susține raportorul, această propunere de regulament este un pas în crearea unor conturi economice detaliate pentru mediu.

  Maria Da Graça Carvalho (PPE), în scris. – (PT) Pentru binele dezvoltării durabile, este vital să luăm deciziile corecte în chestiunile legate politica de mediu. Deciziile corecte înseamnă deciziile bazate pe date fiabile. Prin urmare, susțin și salut propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind conturile economice și de mediu europene, deoarece cred că va contribui la evaluarea politicilor, în special prin furnizarea de date cu privire la efectele pe care activitățile economice le au asupra mediului.

  Lara Comi (PPE), în scris. – (IT) Măsurarea calității aerului din orașele noastre și efectuarea unei analize detaliate a acestei măsurători ar fi un pas către sporirea transparenței procesului decizional. Deși are legătură cu factorii chimici și fizici care, la prima vedere, nu sunt foarte abordabili în comunicarea dintre politicieni și alegători, acest indicator este, de fapt, rezultatul numeroaselor decizii economice, indicând concentrația activităților economice poluante, compoziția mixului energetic utilizat pentru activitățile productive și pentru încălzirea locuințelor și a birourilor, utilizarea autovehiculelor și gestionarea infrastructurii rutiere și a traficului, izolația clădirilor și calitatea materialelor utilizate și existența sau nu a spațiilor verzi, pentru a cita numai câteva exemple. Calitatea aerului are, de asemenea, un impact semnificativ asupra cheltuielilor pentru sănătate și, în particular, asupra cheltuielilor cu unitățile de tratare a bolilor respiratorii și oncologice. În aceste condiții, este foarte clar că un indicator de mediu poate fi transformat într-un indicator economic și politic. În plus, acesta poate indica mecanisme noi pentru descurajarea comportamentului iresponsabil și pentru finanțarea de proiecte valoroase. Aceste legături ajută politicienii să ia decizii mai bune în interesul publicului. Primul pas este stabilirea metodelor corecte. Este salutar faptul că facem acest pas.

  Anne Delvaux (PPE), în scris. – (FR) Această propunere de regulament datează de la o decizie a Consiliului European din iunie 2006. La acea vreme, UE a decis să extindă conturile naționale existente și datele statistice care vor fi colectate la aspecte esențiale ale dezvoltării durabile. Pentru a suplimenta conturile și datele naționale, Comisia a propus un regulament de stabilire a conturilor economice și de mediu europene.

Prin urmare, în conformitate cu propunerea Comisiei, statele membre trebuie să dispună de o metodologie, standarde comune, definiții, clasificări și norme contabile care trebuie stabilite într-un cadru obligatoriu pentru fiecare dintre ele. Deși cred că trebuie acordată prioritate datelor deja disponibile (adică, cele colectate la nivel regional, național și european), consider că, dacă vor fi necesare module suplimentare care nu implică birocrație inutilă sau costuri suplimentare, Eurostat trebuie să fie autorizat să colecteze date de la statele membre cu scopul de a stabili conturi economice de mediu la nivel european.

Din acest motiv am salutat și introducerea acestor noi conturi economice și de mediu europene și am propus ca domeniul lor de aplicare să fie extins la alte module.

  Edite Estrela (S&D), î scris. – (PT) Am votat în favoarea raportului privind conturile economice și de mediu europene, deoarece consider că, pe lângă produsul intern brut (PIB), trebuie să existe indicatori pentru dezvoltarea durabilă și bunăstarea publică, care să permită evaluarea politicii de mediu europene.

  Diogo Feio (PPE), în scris. – (PT) Pentru a-l cita pe raportor: „Conturile economice pentru mediu ar trebui să aducă o contribuție la evaluarea politicilor, în special prin furnizarea de date cu privire la efectele pe care le au asupra mediului activitățile economice”. Această idee este importantă și, într-adevăr, este singurul mod de a obține date concrete despre impactul real al politicii de mediu. Dacă, pe de o parte, creșterea economică nu poate ignora mediul, la fel de adevărat este că politica de mediu nu poate neglija sau pierde din vedere activitatea economică și competitivitatea întreprinderilor și a industriei europene. Personal, privesc mereu problema dezvoltării durabile prin această prismă, creșterea economică și respectarea mediului fiind obligatoriu două fețe ale aceleiași monede. Europa nu poate și nu trebuie să uite acest lucru, mai ales acum.

  José Manuel Fernandes (PPE), în scris. – (PT) La 28 septembrie 2009, Comisia a publicat o comunicare intitulată: „Dincolo de PIB: Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare”, care propune măsuri pentru crearea unei baze de date a conturilor de mediu ale UE, în vederea îmbunătățirii calității dezbaterii publice și a relevanței procesului decizional. Până la sfârșitul anului 2013, Comisia trebuie să prezinte un raport care abordează aspecte precum situația pădurilor noastre și a gradului de utilizare a resurselor noastre din domeniul pescuitului. În acest scop, avem nevoie de o bază statistică credibilă și actualizată, care să fie creată prin acest regulament. Cadrul legal creat prin această propunere va permite UE să evalueze conturile economice și de mediu ale UE, luând în considerare dezvoltarea durabilă. Niciodată nu a fost atât de important să se acorde atenție dicotomiei dintre mediu și economie. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece, pe lângă faptul că face posibilă luarea unor decizii mai cuprinzătoare și mai argumentate, acesta reiterează proverbul: „nu moștenim pământul de la strămoșii noștri, ci îl împrumutăm de la copiii noștri”. Este esențial să lăsăm moștenire un mediu sănătos pentru generațiile viitoare.

  João Ferreira (GUE/NGL), în scris. – (PT) Definirea și furnizarea de indicatori descriptivi și de statistici care permit monitorizarea dezvoltării factorilor economici și de mediu, precum și a posibilelor interacțiuni dintre acești factori, reprezintă, fără îndoială, un instrument util pentru susținerea planificării strategice, definirea politicilor publice și indicarea strategiilor vizând dezvoltarea durabilă. În plus, după cum declară raportorul, datele care sunt obținute pot contribui și trebuie să contribuie la evaluarea politicii, făcând posibilă evaluarea impactului activităților economice asupra mediului. Informațiile obținute ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea de decizii în cadrul politicii de mediu. Această propunere de regulament prevede doar colectarea și compilarea de date în domeniul emisiilor atmosferice, al taxelor pentru mediu aplicabile în sectoarele economice și al conturilor referitoare la fluxurile de materiale la scară economică. Mai multe date pot fi obținute din alte domenii. De asemenea, raportorul face o mențiune în acest sens, sugerând că trebuie efectuate studii pilot pentru a verifica aplicabilitatea lor practică. Totuși, trebuie reținut că sistemele statistice naționale și costurile acestora trebuie adaptate. Comisia pare să ia în considerare acest fapt în propunerea sa, chiar dacă numai parțial, prevăzând derogări pentru statele membre, dacă sunt necesare modificări majore.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL), în scris. – (PT) Această propunere de regulament prevede doar colectarea și compilarea datelor privind emisiile atmosferice, taxele de mediu aplicabile sectoarelor economice și contabilitatea fluxurilor de materiale la scară economică. Mai multe date pot fi obținute din alte domenii. De asemenea, raportorul face o mențiune în acest sens, sugerând că trebuie efectuate studii pilot pentru a verifica aplicabilitatea lor practică.

Totuși, definirea și furnizarea de indicatori descriptivi și statistici care permit monitorizarea dezvoltării factorilor economici și de mediu, precum și posibilele interacțiuni dintre acești factori, este, fără îndoială, un instrument util pentru susținerea planificării strategice, definirea politicii publice și trasarea modurilor de dezvoltare durabilă.

Datele care sunt obținute pot și trebuie să contribuie la evaluarea politicii, permițând evaluarea impactului activităților economice asupra mediului. Informațiile obținute ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea de decizii în cadrul politicii de mediu.

Totuși, trebuie reținut că sistemele statistice naționale și costurile acestora trebuie adaptate. Comisia pare să ia în considerare acest fapt în propunerea sa, chiar dacă numai parțial, prevăzând derogări pentru statele membre, dacă sunt necesare modificări majore.

  Monika Flašíková Beňová (S&D), în scris. – (SK) Conturile economice de mediu trebuie să contribuie la evaluarea politicii, în special prin furnizarea de date cu privire la impactul activităților economice asupra mediului. Astfel de informații ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea de decizii în cadrul politicii de mediu. Reciclarea și prevenirea generării de deșeuri, emisiile atmosferice și schimbările climatice, precum și consumul și producția durabilă ar fi mult mai ușor de monitorizat dacă ar fi disponibile date de o înaltă calitate referitoare la interacțiunea dintre mediu și economie.

În opinia mea, colectarea datelor relevante, care, până acum, a fost voluntară, trebuie să devină obligatorie. În plus, introducerea unui cadru comun în acest domeniu privind colectarea, prelucrarea, transferul și evaluarea conturilor economice și de mediu europene ar facilita evaluarea politică a politicii de mediu europene.

  Elisabetta Gardini (PPE), în scris. – (IT) În cadrul Tratatului de la Amsterdam, a fost acordată o atenție deosebită interacțiunii dintre politica economică și politica de mediu. Acesta este motivul pentru care resursele durabile de transport și energie au devenit elemente-cheie și în alte politici sectoriale. Într-adevăr, în 2006, Consiliul European a solicitat statelor membre să-și extindă conturile naționale la aspecte esențiale ale dezvoltării durabile, pentru a furniza date cât mai coerente posibil. Am votat în favoarea acestei propuneri de regulament, deoarece cred că poate facilita activitatea birourilor naționale de statistică, oferindu-le posibilitatea să compileze datele contabile armonizate și oportune referitoare la mediu. În această privință, adoptarea unei baze legale europene pentru colectarea datelor privind conturile economice și de mediu va însemna că pot fi furnizate estimări la nivel european privind interacțiunea existentă între factorii economici și de mediu. În cele din urmă, sper că acest instrument va fi considerat ca o nouă confirmare a rolului principal jucat de UE la nivel internațional cu privire la conturile de mediu.

  Robert Goebbels (S&D), în scris. – (FR) Am votat împotriva raportului Leinen care, sub pretextul așa-zisei statistici de mediu, dezlănțuie o avalanșă informațională care necesită un volum imens de birocrație și toate acestea în numele evanghelismului ecologic.

  Juozas Imbrasas (EFD), în scris. – (LT) Conturile economice și de mediu trebuie să contribuie la evaluarea politicii, în special prin furnizarea de date privind impactul activităților economice asupra mediului. Astfel de informații ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea de decizii în cadrul politicii de mediu. În concluziile sale din iunie 2006, Consiliul European a invitat Uniunea Europeană și statele sale membre să extindă conturile naționale la aspectele esențiale ale dezvoltării durabile. Această propunere a Comisiei de instituire a conturilor economice și de mediu europene este o contribuție valoroasă la această abordare politică. O evaluare solidă a politicii de mediu europene este posibilă numai dacă sunt disponibile date fiabile. Colectarea obligatorie a datelor de către statele membre este, prin urmare, necesară. Datele de mediu care sunt disponibile, în prezent, la nivel european trebuie extinse pe termen meniu, pentru a facilita evaluarea politicii. Reciclarea și prevenirea generării de deșeuri, emisiile atmosferice și schimbările climatice, precum și consumul și producția durabilă ar fi mult mai ușor de monitorizat dacă ar fi disponibile date de o înaltă calitate referitoare la interacțiunea dintre factorii de mediu și economici. M-am abținut de la votul asupra acestui document, deoarece nu cred că astfel de informații pot fi obținute numai din conturile de mediu. Este esențial să asigurăm cooperarea tuturor statelor membre și armonizarea completă la nivelul UE.

  David Martin (S&D), în scris. – Am votat în favoarea acestui raport. Conturile economice pentru mediu trebuie să contribuie la evaluarea politicii, în special prin furnizarea de date cu privire la impactul activităților economice asupra mediului. Astfel de informații ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea de decizii în cadrul politicii de mediu.

  Clemente Mastella (PPE), în scris. – (IT) O evaluare solidă a politicii de mediu europene este posibilă numai dacă sunt disponibile date fiabile. Colectarea obligatorie a datelor de către statele membre este, prin urmare, necesară. Ne referim, în particular, la colectarea de date în domeniul emisiilor atmosferice, al taxelor pentru mediu aplicabile în diverse sectoare economice și al conturilor referitoare la fluxurile de materiale la scară economică. Din punctul nostru de vedere, conturile economice de mediu trebuie să contribuie la evaluarea politicii, în special prin furnizarea de date cu privire la impactul activităților economice asupra mediului. Astfel de informații ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea de decizii în cadrul politicii de mediu. Suntem de acord că trebuie introdusă o clauză de verificare și că Comisia trebuie să raporteze periodic cu privire la punerea în aplicare a regulamentului. Credem că este important să verificăm fiabilitatea și comparabilitatea datelor pentru a putea aduce îmbunătățiri și a garanta un standard ridicat al conturilor de mediu. De asemenea, trebuie să se țină seama de dezvoltarea de module noi și de experiența obținută în timpul studiilor pilot. Raportul de verificare trebuie să fie privit ca o oportunitate pentru a adapta regulamentul, ținând cont de evoluțiile și de experiențele recente.

  Marisa Matias (GUE/NGL), în scris. – (PT) Cred că este necesară o serie îmbunătățită de date statistice privind consecințele politicilor statelor membre și ale UE asupra mediului, precum și contabilitatea anumitor taxe care susțin politicile de mediu. Din păcate, datele statistice și taxele sunt puse la un loc sub denumirea de „conturi de mediu”. Scopul acestei asimilări este să implementeze piața climatului și a drepturilor de tranzacționare a certificatelor legate de poluare. Delegarea puterilor către Comisie se îndreaptă, de asemenea, în această direcție. Am votat în favoarea acestuia, deoarece sprijin ideea instrumentelor statistice necesare, deși resping politicile pe care le susțin.

  Jean-Luc Mélenchon (GUE/NGL), în scris. – (FR) Trebuie să existe un acord privind elaborarea datelor statistice exemplare cu privire la impactul politicilor UE și ale statelor membre asupra mediului, precum și asupra contabilității taxelor care susțin anumite politici de mediu. Acest lucru este evident.

Totuși, este regretabil că datele statistice și taxele sunt incluse, fără deosebire, în „conturile de mediu”. Motivul aceste lipse de diferențiere este implementarea pachetului privind combaterea schimbărilor climatice și a tranzacționării pe piață a drepturilor de poluare. Delegarea puterilor către Comisie se îndreaptă, de asemenea, în aceeași direcție.

Totuși, votez în favoarea acestuia. Doresc să validez noțiunea de instrumente statistice necesare, chiar dacă resping politicile pe care le-ar putea susține.

  Nuno Melo (PPE), în scris. – (PT) Contribuția conturilor economice și de mediu la evaluarea politicii este esențială, punând la dispoziție date privind impactul activităților economice asupra mediului. Astfel de informații ar putea constitui un fundament extrem de valoros pentru adoptarea de decizii în cadrul politicii de mediu. Trebuie să știm cum să definim scopul și obiectivele acestei propuneri de regulament, precum și contribuția sa la strategia „dincolo de PIB” în general. În regulament se prevede numai colectarea și compilarea de date în domeniul emisiilor atmosferice, al taxelor pentru mediu pentru activitățile economice și al conturilor referitoare la fluxurile de materiale la scară economică. Acesta reprezintă un prim pas în crearea unor conturi economice detaliate pentru mediu, dat fiind faptul că, potrivit birourilor de statistică naționale și europene competente, la ora actuală aceste domenii sunt singurele pentru care sunt disponibile date corespunzătoare la scară europeană. Prin urmare, este necesară continuarea progreselor, astfel încât datele statistice privind mediul să fie tot mai fiabile și mai oportune.

  Alexander Mirsky (S&D), în scris. – Reciclarea și prevenirea generării de deșeuri, emisiile atmosferice și schimbările climatice, precum și consumul și producția durabilă ar fi mult mai ușor de monitorizat dacă ar fi disponibile date de o înaltă calitate referitoare la interacțiunea dintre factorii de mediu și economici. Colectarea datelor relevante, care, până în prezent, era efectuată pe bază voluntară la nivelul UE, trebuie să devină, prin urmare, obligatorie. În plus, datele de mediu disponibile în prezent trebuie extinse pe termen mediu, pentru a facilita evaluarea necesară a politicii de mediu europene. Sunt de acord cu poziția raportorului și am votat pentru.

  Rolandas Paksas (EFD), în scris. – (LT) O evaluare corectă și solidă a politicii de mediu europene este posibilă numai dacă sunt disponibile date fiabile. Reciclarea, emisiile atmosferice, schimbările climatice, consumul și producția durabile trebuie monitorizate continuu, pentru a obține progrese în aceste domenii în toată Europa. Un sistem pentru pregătirea conturilor economice și de mediu este una dintre măsurile care ar contribui la colectarea și compilarea de date cu privire la emisiile atmosferice, taxele de mediu aplicabile în diferite sectoare economice și contabilitatea fluxurilor de materiale la scară economică. Totuși, natura obligatorie a acestui sistem creează o povară administrativă suplimentară. Prin urmare, când introducem un astfel de sistem, este necesar să evaluăm corect impactul aplicării acestuia, să stabilim obiectivele dorite într-un mod mai specific și să stabilim clar direcția viitoare care va fi urmată cu privire la conturile economice și de mediu. Trebuie atrasă atenția asupra faptului că Eurostat va primi funcțiile principale de supraveghere și răspundere în aceste domenii. Implementarea funcțiilor menționate necesită resurse umane și financiare suficiente. Totuși, trebuie să analizăm dacă bugetul UE este suficient pentru a aloca resurse financiare suplimentare în vederea creșterii și a susținerii aparatului birocratic.

  Alfredo Pallone (PPE), în scris. – (IT) Scopul acestei propuneri de regulament privind conturile economice și de mediu europene este să ofere instrumente pentru atingerea anumitor obiective importante, precum dezvoltarea unei strategii europene privind contabilitatea ecologică și extinderea activității birourilor de statistică, birouri care furnizează date contabile organelor administrative. Am votat în favoarea textului, deoarece cred că este important ca, în vederea stimulării dezvoltării durabile, să se includă subiecte de mediu în politicile UE și să dispunem de conturi naționale și un program european cu conturi economice și de mediu integrate în domeniile transportului, al reciclării și prevenirii generării de deșeuri, al emisiilor atmosferice, al schimbărilor climatice și al producției și consumului durabile.

  Maria do Céu Patrão Neves (PPE), în scris. – (PT) În 2006, Consiliul European a invitat Uniunea Europeană și statele sale membre să extindă conturile naționale la aspectele esențiale ale dezvoltării durabile, propunând diferite măsuri pe termen scurt sau mediu pentru elaborarea unor indicatori complecși, care să determine îmbunătățirea calității dezbaterii publice și să contribuie la procesului decizional pe baza impactului economic al măsurilor de mediu care vor fi implementate. Am votat în favoarea acestui raport, deoarece sunt de acord cu acest prim pas către dezvoltarea contabilității ecologice mai cuprinzătoare, deoarece, conform birourilor statistice naționale și europene relevante, acestea sunt singurele domenii care, în prezent, furnizează date la nivelul întregii Europe. Cu ajutorul unui plan de lucru trebuie identificate noi module de prioritate, la care se lucrează în prezent și pentru care este posibil să existe în curând date relevante, care la rândul lor trebuie transmise, și mă refer în special la datele privind impactul activităților economice asupra mediului. Reciclarea și prevenirea generării de deșeuri, emisiile atmosferice și schimbările climatice, precum și consumul și producția durabilă ar fi mult mai ușor de monitorizat, dacă ar fi disponibile date de o înaltă calitate referitoare la interacțiunea dintre factorii de mediu și economici. Aceste date pot acționa ca un suport important pentru adoptarea deciziilor privind măsurile de mediu.

  Aldo Patriciello (PPE) , în scris. – (IT) În 2006, Consiliul European a invitat Uniunea Europeană și statele sale membre să extindă datele statistice la dezvoltarea durabilă și la datele existente privind contabilitatea națională. În raportul său din 2009, intitulat „Dincolo de PIB: Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare”, Comisia a propus diferite măsuri pe termen scurt și mediu privind definirea unor indicatori generali care să creeze o bază de cunoștințe mai fiabilă, în vederea îmbunătățirii calității dezbaterii publice și a unei acțiuni politice mai adecvate. În particular, acesta aborda și aspecte legate de conturile economice și de mediu europene.

O evaluare detaliată a conturilor economice și de mediu europene poate fi realizată numai pe bază de date fiabile și, prin urmare, statele membre trebuie să dispună de metodologie și standarde comune, definiții, clasificări și norme contabile care trebuie să fie dezvoltate într-un cadru obligatoriu pentru toate statele. Votez în favoarea propunerii, deoarece obiectivul care va fi urmărit și direcția viitoare care va fi adoptată cu privire la conturile economice și de mediu trebuie să fie stabilite în mod clar, astfel încât aceste conturi să poată constitui o bază indispensabilă pentru adoptarea deciziilor economice și de mediu.

  Phil Prendergast (S&D), în scris. – Pentru a asigura dezvoltarea durabilă și politici de mediu adecvate la nivelul UE, este esențial ca factorii de decizie politică să primească date fiabile privind impactul activităților economice asupra mediului. Susțin această rezoluție, deoarece stabilește o serie de măsuri eficiente pentru colectarea de date mai cuprinzătoare. Dacă UE dorește cu adevărat să intensifice reciclarea, să reducă generarea deșeurilor și să elimine emisiile atmosferice și schimbările climatice, atunci trebuie să ia măsuri. Cel mai eficient mod de a îndeplini obiectivele europene referitoare la dezvoltarea durabilă și politicile de mediu este cooperarea deplină dintre toate statele membre. Prin urmare, este necesară colectarea obligatorie a datelor privind impactul activităților economice de către statele membre. Cu cât sunt mai corecte și mai fiabile informațiile furnizate, cu atât mai bune vor fi politicile noastre de mediu.

  Paulo Rangel (PPE), în scris. – (PT) Pentru ca o politică de dezvoltare durabilă să aibă efectul dorit, trebuie să existe informații suficiente pentru procesul decizional, în vederea facilitării adoptării soluțiilor avute în vedere. Prin urmare, statele membre trebuie să compileze o serie largă de indicatori care, împreună, să ofere o imagine generală a UE în ceea ce privește mediul. Acesta este scopul propunerii Comisiei către Parlament și Consiliu, supusă evaluării Parlamentului. Din aceste motive, am votat în favoarea acestui raport.

  Raül Romeva i Rueda (Verts/ALE), în scris. – Am votat pentru. Propunerea creează conturile economice și de mediu ca conturi satelit la SEC 95 prin asigurarea metodologiei, a standardelor comune, a definițiilor, a clasificărilor și a normelor contabile, destinate a fi utilizate pentru compilarea conturilor economice și de mediu. În prima etapă, conturile de mediu care vor fi compilate în cadrul comun trebuie să fie grupate în următoarele module: un modul pentru conturile emisiilor atmosferice; un modul pentru taxele de mediu asupra activităților economice; un modul pentru conturile fluxurilor de materiale la scară economică. Pe baza amendamentelor noastre adoptate în Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, compromisul negociat cu Consiliul conține, pe lângă conturile propuse inițial, cerința conform căreia Comisia trebuie să raporteze până la sfârșitul anului 2013 și să examineze extinderea conturilor pentru a acoperi stocurile de materiale (și nu numai fluxurile), precum și serviciile ecosistemice. Acordul pe marginea acestei cerințe ca statele membre trebuie să furnizeze date cu metodologie armonizată privind economia mediului este un pas concret în cadrul procesului „dincolo de PIB”.

  Angelika Werthmann (NI), în scris. – (DE) Conturile naționale acoperă considerații de mediu pe baza performanței economice și a creării de prosperitate. Conform propunerii Comisiei, acestea trebuie să furnizează o sursă de date privind emisiile atmosferice și taxele de mediu. Conturile de mediu sunt destinate doar pentru a indica interacțiunile. Dezvoltarea durabilă în UE necesită un comportament rezonabil în ceea ce privește ecosistemul și insuficiența tot mai mare a resurselor. Cetățenii trebuie să fie informați cu privire la impactul activităților economice asupra mediului.

  Iva Zanicchi (PPE), în scris. – (IT) Am votat în favoarea raportului dlui Leinen. De fapt, politicile de mediu și de dezvoltare durabilă au dobândit recent o relevanță particulară, determinând oamenii să acorde o atenție mai mare integrării politicilor economice și de mediu. Schimbările climatice, transportul durabil, natura, biodiversitatea, utilizarea și exploatarea materiilor prime și a resurselor naturale, precum și gestionarea deșeurilor, au dobândit o pondere exponențială în politicile statelor membre. Din acest motiv, putem evalua politicile de mediu europene și strategiile aferente adoptate în cadrul UE într-un mod serios și riguros numai dacă sunt furnizate date fiabile.

10. Corectările voturilor și intențiile de vot: a se vedea procesul-verbal

(Ședința a fost suspendată la ora 13.15 și a fost reluată la ora 15.00)

PREZIDEAZĂ: JERZY BUZEK
Președinte

11. Comunicarea Președintelui

  Președinte. – Doamnelor și domnilor, aș dori să fac următorul anunț. În legătură cu exercițiul de evacuare ce a avut loc în timpul votării, astăzi, toate explicațiile pozițiilor adoptate în cursul votului de astăzi vor fi ascultate mâine, împreună cu explicațiile de mâine ale votului. De asemenea, mâine vom finaliza votările care au fost programate pentru astăzi, dar nu au avut loc. Este vorba despre votul care era în curs atunci când a fost suspendată votarea, pe care îl vom continua exact din același punct în care a fost suspendat, pentru a avea continuitate deplină.

12. Aprobarea procesului-verbal al ședinței anterioare: consultați procesul-verbal

13. Timp afectat întrebărilor adresate Președintelui Comisiei

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi îl reprezintă timpul afectat întrebărilor adresate președintelui Comisiei.

  Manfred Weber, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle Președinte, permiteți-mi să fac o glumă și să îi felicit pe toți deputații, deoarece au supraviețuit alarmei de incendiu și au reușit să-și reocupe locurile din Cameră în siguranță.

Ca reprezentant al Grupului Partidului Popular European (Creștin Democrat), aș dori să adresez o întrebare președintelui Comisiei, care a fost foarte ocupat cu situația din Mediterana, ilustrată de imaginile pe care le-am văzut în ultimele săptămâni, în care o mulțime de oameni au ajuns în Europa fugind de situația din Africa, în timp ce alții nu au reușit acest lucru. Trebuia să vedem la știri imaginile cu naufragiații și cu victimele.

Știm cu toții că a găsi un răspuns la această dramă și la această suferință a refugiaților este o provocare europeană comună la care trebuie să găsim o soluție. În numele Grupului PPE, aș dori să solicit președintelui Comisiei să ne ofere o evaluare din care să reiasă dacă Comisia - și, mai ales, Frontex - dispune de resurse suficiente, dacă noi, UE, dispunem de capacități suficiente pentru a răspunde pe teren și dacă avem suficiente baze statutare pentru a permite Europei să acționeze concertat în regiunea mediteraneană.

De asemenea, aș fi interesat să aflu sub ce formă se desfășoară discuțiile cu țările de origine (Tunisia și Egipt, de exemplu) și dacă noi, europenii, înregistrăm progrese în acest domeniu.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle Weber, regretăm cu toții evenimentele recente care au cauzat pierderea multor vieți. Sunt de acord cu dvs. în ceea ce privește necesitatea de a lua măsuri mai decisive în acest domeniu.

A existat un răspuns imediat pentru a asista țările din Africa de Nord - peste 1 milion de euro pentru asistență umanitară - și această asistență va continua. Prin operațiunea comună Hermes, agenția de frontieră Frontex coordonează un răspuns la presiunea migratorie puternică. Totuși, este foarte important ca statele membre din regiunea mediteraneană, împreună cu țările terțe, să continue cooperarea și să-și coordoneze eforturile. Mai avem multe de făcut.

Prin urmare, răspunsul meu foarte direct pentru dvs. este da, avem nevoie de resurse suplimentare pentru Frontex. Propunerile pentru consolidarea Frontex trebuie adoptate urgent. De asemenea, trebuie ca statele membre să dea dovadă de voință politică și, mai presus de toate, de solidaritate reciprocă, oferind resursele tehnice și umane necesare. După cum știți, UE, ca atare, nu deține toate aceste resurse, astfel încât avem nevoie de cooperarea statelor membre pentru a le pune la dispoziție.

  Manfred Weber, în numele Grupului PPE. – (DE) Dle președinte, vă mulțumesc pentru evaluarea pe care ați făcut-o asupra situației. Ținând cont de faptul că, în prezent, avem nevoie de mai multe resurse pentru Frontex, m-ar interesa să știu dacă și dvs. considerați că statele membre au fost, până acum, prea refractare să ofere resurse pentru consolidarea Frontex. Aveam deja instrumentele necesare. Este adevărat că statele membre au manifestat prea puțină disponibilitate de a susține Frontex în mod corespunzător?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dezbaterile pe marginea acestui aspect continuă. De fapt, este unul dintre subiectele Consiliului European din luna aceasta, pe 23 și 24 iunie. Statele membre ar trebui nu doar să adopte propunerea deja prezentată pentru a consolida Frontex, la fel de important fiind să accelereze răspunsul logistic: mai multe avioane și mai multe nave sunt indispensabile și, în prezent, noi nu le putem furniza din bugetul nostru la nivel european.

Cred că există o voință politică de a face acest lucru, dar trebuie făcut într-un mod coordonat și Comisia a inițiat un efort în acest sens: dna comisar Malmström lucrează la acest aspect cu statele membre și sper că Consiliul European de la sfârșitul acestei luni va confirma raționamentul nostru.

În același timp, bineînțeles, avem nevoie de cooperarea țărilor terțe. Am fost personal în Tunisia, unde am discutat cu prim-ministrul și acesta ne-a promis cooperarea. De fapt, aceștia cooperează și acum încercăm să încheiem o formă de acorduri logistice pragmatice între autoritățile tunisiene și propriile noastre agenții.

  Președinte. – Nu s-au întors toți deputații în Cameră după exercițiul de evacuare în caz de incendiu.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Da, am remarcat că unii dintre colegii mei sunt încă în exercițiul de evacuare în caz de incendiu.

Ieri, dl comisar Olli Rehn a anunțat un număr de pași importanți în Comisie. În primul rând, a solicitat un număr de modificări la un mecanism de salvare. Domnia sa a precizat că este necesar ca acest mecanism să poată oferi țărilor linii de credit flexibile, adăugând că acest mecanism trebuie să poată accesa piața secundară și, cel mai important, a spus că acest lucru se poate face prin swapuri la preț special cu propriile obligațiuni având ratingul AAA. Acest lucru este foarte important, deoarece înseamnă că pot fi efectuate operațiuni de swap între obligațiunile toxice din țările aflate în dificultate și obligațiunile AAA ale mecanismului de salvare.

În al doilea rând, a menționat, de asemenea, că Comisia ar trebui să înceapă să examineze posibilitatea euroobligațiunilor - în cele din urmă, aș putea spune.

Întrebarea mea pentru dvs., dle Barroso, este: puteți confirma că aceasta este și poziția Comisiei? În al doilea rând, deoarece timpul ne presează, veți propune aceste modificări ale mecanismului de salvare la următoarea reuniune a Consiliului European de peste două săptămâni?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Doresc să confirm că toate ideile prezentate de dl comisar Rehn beneficiază de susținerea mea categorică, deci nu voi repeta ce a spus acesta.

Privind MES, acum suntem în procesul de stabilire a acestuia. După cum știți, sper că guvernele vor fi conveni foarte curând asupra acestuia și, de asemenea, sper că va exista o decizie politică în Consiliul European, confirmând deciziile privind mecanismul european de stabilitate și, bineînțeles, cunoașteți poziția noastră.

În ceea ce privește euroobligațiunile, nu este o idee nouă. Ideea euroobligațiunilor este prezentată de mulți ani de către Comisie, inclusiv de unul dintre predecesorii mei. Realitatea este că până acum, statele membre nu au acceptat ideea; adică, atunci când ne-am confruntat cu criza din Grecia, Comisia a propus o idee de mutualizare a datoriei, care a fost respinsă de majoritatea statelor membre din zona euro. Cred că, în prezent, există un oarecare progres în ceea ce privește acceptarea ideii de a considera mai multe opțiuni și, bineînțeles, Comisia va prezenta mai multe opțiuni. Am crezut întotdeauna că ideea euroobligațiunilor a fost una atractivă, cu condiția ca statele membre să o poată sprijini, dar, ca să fiu sincer, nu am ajuns încă în acel punct. Încă nu am ajuns acolo, astfel că acum cred că trebuie să ne concentrăm pe MES.

  Guy Verhofstadt, în numele Grupului ALDE. – Nu cred că criza legată de Grecia și de euro s-a terminat. Nu s-a terminat. Prin urmare, trebuie să găsim instrumente suplimentare. Unul dintre instrumentele suplimentare este, de fapt, ceea ce propune dl Olli Rehn - un swap de obligațiuni toxice de la unele țări pentru un pachet mai mic de euroobligațiuni cu ratingul AAA. Acesta este drumul. Aceste euroobligațiuni pot fi emise de EFSF, prin MES sau de către o nouă agenție europeană în viitor, nu contează. Mecanismul este cel care contează și este important că, pentru prima dată, cred, dl Olli Rehn și Comisia recunosc faptul că aceasta este calea de urmat.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle Verhofstadt, Comisia acționează ca un organism colegial. Cred că vi se pare mai ușor să fiți de acord cu ceea ce spune Olli Rehn decât cu ceea ce spun eu, dar, de fapt, noi spunem același lucru.

În sondajul privind creșterea anuală, Comisia apăra și propunea în mod colectiv mai multe intervenții de acest fel pe piețe; din păcate, statele membre nu au fost de acord cu acest lucru. Prin urmare, pot confirma că lucrăm în acest sens. Încercăm să sporim gradul de flexibilitate pentru intervenție pe piețe dar, sincer, cred că acum trebuie să ne concentrăm pe MES și să analizăm, bineînțeles, posibile opțiuni pentru viitorul euroobligațiunilor, dacă statele membre sunt pregătite să facă acest pas suplimentar.

  Jan Zahradil, în numele Grupului ECR. – (CS) Dle președinte, după cum știți, grupul meu este compus, în principal, din membri din afara zonei euro, dar, cu siguranță, nu ne dorim ca euro să eșueze, după cum am precizat deja de mai multe ori. Economiile noastre sunt prea interconectate, motiv pentru care, trebuie să spun că avem sentimente contradictorii cu privire la ceea ce se întâmplă.

Primim mesaje contradictorii în această privință. Consiliul European spune un lucru, BCE spune altceva și FMI-ul ceva cu totul diferit. În primul rând, am senzația că opiniile politice prevalează încă asupra celor economice, ca și cum ar fi posibil să păcălim piețele cu câteva promisiuni și să evităm o soluție reală la această situație.

Aș dori să întreb care este poziția Comisiei Europene cu privire la restructurarea datoriei guvernamentale. Oare chiar preferați în continuare să injectați tot mai mulți bani și să acordați tot mai multe împrumuturi fără scadență economiilor care au probleme grave și sunt aproape de colaps, sau începem să vedem primele manifestări de bun simț și să luăm în considerare cu seriozitate posibilitatea restructurării datoriilor guvernamentale, deoarece, în opinia mea, nu putem evita acest lucru pe termen lung.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle Zahradil, în primul rând, din păcate, problemele economice pe care le avem în Europa nu sunt doar din zona euro. Unele state membre din afara zonei euro sunt, de asemenea, implicate în programele de susținere a balanței de plăți prin Comisie și FMI.

Privind zona euro, după cum spuneți, există discuții în curs între statele membre, Consiliu, Comisie și Banca Centrală Europeană privind cel mai bun răspuns cuprinzător posibil. După cum știți, nu există întotdeauna un acord al experților cu privire la cel mai bun mod de a obține răspunsul respectiv. Acest demers este încă în desfășurare.

Este corect să recunoaștem că aceste aspecte sunt extrem de dificile și de complexe. Amploarea provocării este fără precedent și necesită o anumită activitate de convergență. Din acest motiv, Comisia este extrem de prudentă în modul în care comunică pe marginea acestui subiect, deoarece unele dintre aceste aspecte sunt sensibile din punctul de vedere al pieței. Un lucru este clar: după cum am spus, restructurarea nu este o alternativă la eforturile dureroase de consolidare fiscală pe care trebuie să le facă toate statele membre, dacă acestea doresc să-și corecteze dezechilibrele în ceea ce privește deficitul și datoria.

  Daniel Cohn-Bendit, în numele Grupului Verts/ALE. – (FR) Dle Președinte, dle Barroso, este adevărat că nu înțelegem întotdeauna poziția UE, dar tocmai ați răspuns la această întrebare. Aș dori să spun trei lucruri.

În primul rând, nu ar trebui să mai aibă loc nicio restructurare. Cu toții știm că, la un moment dat, va exista o restructurare a datoriei, de exemplu în Grecia, pentru simplul motiv că guvernul grec trebuie să aibă șansa de a-și recâștiga încrederea și că societatea greacă trebuie restructurată. Așa cum stau lucrurile în Grecia, nimeni nu are încredere în nimeni, cu atât mai puțin în guvern. Până când guvernul nu va reuși să ofere poporului său altă perspectivă pentru viitor, alta decât una de austeritate, acesta nu va reuși să-și redreseze economia.

Cel mai important lucru care trebuie discutat de Comisie și de părțile vizate trebuie să fie, prin urmare, necesitatea de a inspira încredere poporului grec, fără de care nu poate fi adoptată nicio măsură. Totuși, austeritatea dominantă nu lasă timp societății grecești să se oprească și să se gândească. De aceea o resping, ceea ce poate fi extrem de riscant.

O întrebare finală:evaziunea fiscală. Nu ar putea Europa să ajute Grecia în această problemă? Grecii au conturi în băncile din Austria, Luxemburg, Cipru și Elveția. De ce să nu blocăm aceste conturi sau, cel puțin, să contestăm secretul bancar, astfel încât guvernul grec să poată evalua unde rezidă problema evaziunii fiscale. Le cerem acestora să stopeze evaziunea fiscală fără a le oferi însă niciun ajutor. Tocmai băncile noastre, băncile europene, sunt cele care acoperă această evaziune fiscală.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Dle Cohn-Bendit, aveți dreptate când spuneți că există o problemă cu evaziunea fiscală în Grecia, deși, în opinia mea, nu reprezintă cauza care a determinat problema structurală a Greciei.

În prezent abordăm problema secretului bancar. După cum știți, din martie 2009, toate statele membre, precum și Elveția, au fost de acord să implementeze standardul Organizației pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (OCDE), care stipulează că un stat nu poate refuza să furnizeze informații, dacă alt stat îi solicită acest lucru, cu condiția ca aceste informații să fie deținute de o bancă sau de altă instituție financiară. Acest principiu a fost inclus de noi, Comisia, în directiva privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării, care a intrat în vigoare la data de 11 martie 2011 și care, din păcate, va fi aplicată doar începând cu 1 ianuarie 2013.

Prin urmare, aspectul secretului bancar a fost tratat la nivel european din punct de vedere legal și nu poate constitui un obstacol pentru schimbul complet de informații la cerere dintre autoritățile fiscale. Cred că toate criteriile sunt îndeplinite deja, pe baza cooperării administrative, pentru ca statele membre și UE să furnizeze acum Greciei informații despre orice fraudă sau evaziune fiscală.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle Barroso, nu am decât o scurtă întrebare. Sunt încântat că summitul G8 și forumul e-G8 care l-a precedat au discutat despre internet. Există și îngrijorări referitoare la motivul pentru care cei care dețin puterea sunt preocupați de internet. Știm cât este de sensibil acest domeniu. Ne mai puteți oferi și alte informații în acest sens? Aceasta este singura discuție sau vor mai exista și altele? Veți include din nou acest subiect pe ordinea de zi?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Cred că ideea președintelui Sarkozy a fost una excelentă, deoarece internetul este un fenomen global. Cu toții dorim un internet deschis. Credem că acesta contribuie foarte mult la cunoaștere și la libertate. În același timp, internetul este adesea deschis la abuz: există exploatare, a copiilor, de exemplu, și sunt comise infracțiuni profitându-se de libertățile pe care le oferă internetul.

Prin urmare, am avut o discuție foarte interesantă cu unele dintre numele importante în crearea inițiativelor pe internet, de la președintele Google până la dl Zuckerberg, președintele Facebook și alții. Am discutat despre tipul de regulament potrivit pentru internet, care să mențină libertatea și potențialul de inovare pe care îl oferă internetul. Prin urmare, a existat o dezbatere urmată de confirmarea că acest subiect, internetul, va apărea pe o agendă G8 viitoare.

  Lothar Bisky, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Curiozitatea mea nu este încă pe deplin satisfăcută și aș dori să vă întreb dacă sunteți pregătit să ne spuneți mai multe, în general, despre aceste negocieri noi privind internetul, deoarece este o măsură importantă și extrem de amplă pentru viitor.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Nu a avut loc nicio negociere. A fost mai mult un schimb foarte general de păreri, un fel de brainstorming. Anterior a avut loc o conferință numită special e-G8, la care au participat unii dintre marii actori ai afacerilor pe internet și autoritățile. Nu a fost tocmai o negociere. Nu așa am perceput-o. I-am rugat pe președinții companiilor principale de pe internet să ne spună cum văd viitorul acestei industrii și, în plus, ne-am împărtășit îngrijorările, interesele și percepția noastră asupra internetului cu diverșii membri ai G8. Totuși, nu a existat cu adevărat o negociere din punctul de vedere al rezultatelor specifice.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Dle Barroso, ne-am bucurat de o serie de schimburi de pantomimă privind moneda euro. De fiecare dacă când am prezis că o țară va avea nevoie de salvare, ați revenit și ați negat acest lucru, spunând că totul este bine. Și acum ne confruntăm cu a patra salvare - a doua salvare a Greciei - cu excepția cazului în care, bineînțeles, ne veți spune astăzi că nici aceasta nu este necesară. Dar întrebarea pe care doresc să v-o adresez astăzi este, probabil, mult mai serioasă decât tot ceea ce s-a întâmplat în Grecia, în Irlanda sau în Portugalia până în prezent. Este vorba despre criza reală a datoriei suverane cu care s-ar putea să ne confruntăm peste câteva săptămâni și care vizează însăși integritatea BCE.

Lună de lună, am avertizat că nu puteți continua să cumpărați cantități mari din propria datorie toxică. Dle Barroso, acceptați că finanțele BCE și integritatea sa sunt acum într-o stare gravă și precară?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Nu, nu accept acest lucru. Cred că BCE este o instituție foarte credibilă care a fost gestionată cu multă înțelepciune și inteligență. Independența BCE este respectată de toate statele membre din zona euro. Bineînțeles, știm că există unele dificultăți în zona euro. După cum am menționat deja, acestea sunt dificultăți care, sincer, nu privesc numai zona euro.

Din păcate, critica dvs. față de zona euro este întotdeauna ideologică. Problemele datoriilor nu sunt exclusive. În medie, datoria din zona euro este mai mică decât datoria din Regatul Unit, pentru a da un exemplu. Dar, de fapt, avem probleme diferite, deoarece este prima dată când avem acest tip de uniune monetară fără un cadru instituțional mai integrat. Tocmai de aceea încercăm acum să avem un răspuns cuprinzător și BCE face parte din efortul pe care îl depunem pentru a oferi stabilitate financiară zonei euro.

  Nigel Farage, în numele Grupului EFD. – Susținând o parte din retorica mea, chiar ieri, grupul de reflecție respectat, Open Europe, a prezentat câteva cifre privind acest aspect. Acesta a precizat că o incredibilă sumă de 190 de miliarde de euro din expunerea BCE reprezintă expunerea față de statul grec și de băncile grecești. Dacă valoarea activelor BCE va scădea numai cu 4,25 %, întreaga sa bază de capital va fi distrusă. Acceptați constatările grupului Open Europe sau sunteți de aceeași părere cu afirmația dlui Juncker din urmă cu două săptămâni că, situația din zona euro fiind atât de gravă, trebuie să mințiți în public?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – În primul rând, nu mint și Comisia a fost întotdeauna foarte consecventă în informațiile pe care le-a oferit în legătură cu toate situațiile. Situația este dificilă; am spus acest lucru cinstit de la început și nu pretindem că situația este una favorabilă.

Acestea fiind spuse, credibilitatea BCE se bazează pe determinarea absolută a guvernelor din zona euro de a face orice este necesar pentru a asigura stabilitatea financiară a zonei euro, prin urmare nu am nicio îndoială față de capacitatea sistemului, față de eforturile din zona euro și de credibilitatea BCE. Nu am nicio îndoială față de capacitatea BCE de a apăra interesele europene, nici față de angajamentul statelor membre din zona euro de a furniza toate garanțiile de care are nevoie BCE pentru a-și îndeplini rolul independent ca banca noastră centrală.

În ceea ce privește expunerea băncilor centrale, există alte bănci centrale în Europa și în afara Europei care sunt într-o situație mult mai dificilă și vulnerabilă decât BCE, care este un organism al UE credibil, foarte respectat pe plan internațional.

  Nicole Sinclaire (NI). – UE se extinde tot mai mult, proces însoțit de apariția partidelor politice pan-europene, aparent tot mai profund, de incapacitatea de a ajunge la un consens, dovedită în mod repetat. Poziția contrară a Germaniei privind Libia și dezacordul dintre Italia și Franța privind recunoașterea vizelor Schengen au demonstrat acest lucru.

Ați putea să ne explicați, mie și electoratului meu, cum este posibil să stimulăm politica comună în domenii importante, precum securitatea și relațiile internaționale, fără consens, dacă nu ne dispensăm de drepturile democratice ale statelor membre de a-și proiecta propriile aspirații în mod unilateral?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Sincer, nu înțeleg îngrijorarea din spatele întrebării dvs. De fapt, suntem o Uniune de 27 de state democratice și am convenit ca în politicile externe și de securitate comune, deciziile să fie adoptate în unanimitate. Dacă statele membre nu sunt de acord în unanimitate, nu este posibil să impunem o decizie statelor membre respective și, astfel, respectăm în totalitate natura democratică, nu numai a Uniunii noastre, ci și a statelor noastre membre.

Cred că este în interesul nostru ca europeni, cetățeni europeni, ca statele membre să acționeze împreună privind aspectele externe. Este evident că astăzi în Europa, chiar și cele mai mari state membre nu au influența sau pârghiile necesare pentru a discuta de pe poziții egale cu SUA sau China și cu alte puteri, dar, împreună, UE poate face diferența. Deci, sper că procesul va conduce la o convergență crescută și din punctul de vedere al aspectelor de politică externă între statele noastre membre.

  Nicole Sinclaire (NI). – Primul lucru pe care l-am menționat a fost partidele pan-europene. Ați putea să-mi explicați de ce trebuie contribuabilii să finanțeze partidele politice la orice nivel? Poate ați putea să-mi explicați cât de utile sunt acestea pentru obiectivele UE.

O altă întrebare se referă la dna Catherine Ashton. Observ că participarea domniei sale la ședințele Comisiei este foarte scăzută. Regatul Unit este reprezentat corect în Comisie?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Aici sunt două întrebări. În primul rând, partidele europene sunt recunoscute, după cum știți, ca entități importante de către Tratatul care a fost ratificat în unanimitate de statele noastre membre. Prin urmare, există un motiv pentru susținerea partidelor europene, deoarece acestea sunt, de fapt, entități europene, recunoscute ca atare prin Tratatul nostru.

În al doilea rând, cu privire la dna Catherine Ashton, domnia sa nu este doar vicepreședintă a Comisiei, ci și Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Are o funcție foarte dificilă în care trebuie să reprezinte UE, fiind obligată, așadar, la mai multe deplasări în interes de serviciu decât majoritatea membrilor Comisiei. Domnia sa depune un efort personal semnificativ pentru a fi prezentă la aproape toate ședințele Comisiei. Nu poate fi prezentă la toate.

Totuși, aș dori să subliniez că membrii Comisiei nu au rolul de a-și reprezenta țările. Ei sunt nominalizați de țări dar sunt acolo pentru a reprezenta UE. Toți depunem un jurământ, atunci când ne asumăm obligațiile, spunând că nu suntem aici pentru a reprezenta țările și, de fapt, credibilitatea instituției rezidă tocmai în acest fapt - că încercăm să fim independenți și să servim interesul european general. Vă pot spune că statele membre, inclusiv Regatul Unit, sunt foarte bine reprezentate în Consiliul European de către prim-miniștrii acestora și în Consiliu de către miniștri.

  Martin Schulz, în numele Grupului S&D. – (DE) Dle președinte, vă cer scuze că am ajuns cu întârziere. Prin urmare, am așteptat până la sfârșit.

Dle Barroso, aș dori să vă adresez o întrebare legată de situația gravă în care se află UE. 2008 a fost anul unei crize profunde în sectorul bancar. În 2009, această criză bancară a condus la o criză economică profundă în economia reală. Preluarea costurilor deficitelor bancare din buzunarul public a condus, în cele din urmă, în 2010, la o criză profundă a bugetelor naționale. Această criză profundă a bugetelor naționale este însoțită de o avalanșă de reduceri, care conduc la situații dramatice în mai multe state membre ale UE, parțial ca rezultat al măsurilor solicitate de UE. Există riscul ca, în urma crizei bancare, a crizei economice și a crizei din bugetele naționale, 2011 și 2012 să fie ani de criză socială în Europa.

Prin urmare, aș dori să vă întreb, dle Barroso, este Comisia pregătită să discute cu noi despre modul în care putem îmbunătăți subfinanțarea rețelei de asistență socială - sistemele de securitate socială - în statele membre ale UE, în particular, în acele state membre afectate cel mai puternic de criza bugetară?

În plus, sunteți pregătit să aveți o discuție definitivă cu noi despre euroobligațiuni pentru a obține resursele de care avem nevoie pentru a putea investi în economie în vederea facilitării creșterii și locurilor de muncă în statele membre afectate cel mai puternic?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Dle Schulz, chiar astăzi, Comisia a adoptat recomandări specifice pentru fiecare dintre cele 27 de state și există, de asemenea, o notă introductivă în care ne exprimăm în termeni foarte clari această preocupare pe care tocmai ați menționat-o, care este foarte importantă pentru noi. Știm foarte bine că austeritatea, care este obligatorie în prezent din cauza necesității de a reduce deficitele și datoria este foarte dificilă.

În același timp, credem că fiecare euro cheltuit acum cu dobânda datoriei înseamnă un euro mai puțin pentru spitale, servicii de sănătate publică, educație publică și securitate socială. Aceasta este, prin urmare, austeritatea reală. De aceea, trebuie să ne angajăm în consultări bugetare serioase pentru a restabili încrederea și, în același timp, pentru a implementa reformele structurale necesare pentru a garanta competitivitatea, protejând în același timp pe cei mai vulnerabili.

Cred că veți agrea documentul pe care l-am adoptat astăzi. Acesta abordează toate problemele care afectează piața muncii: cum atragem mai multe persoane pe piața muncii, cum încorporăm această dimensiune socială în toate politicile noastre?

Acum trebuie să vedem cât spațiu de manevră are fiecare țară pentru a garanta aceste obiective. Totuși, cred că am ajuns la un acord asupra obiectivelor.

  Marco Scurria (PPE). – (IT) Dle președinte, ca să fiu sincer, nu am dorit să particip la discuția privind G8, dar am dorit să adresez o întrebare președintelui Barroso cu privire la cultură.

În UE, există multe programe pentru încurajarea tinerilor - și a altor categorii - să se întâlnească, astfel încât aceasta să devină o Uniune reală. Pentru mulți tineri și profesioniști, programe precum Comenius, învățarea de-a lungul vieții, Tineretul în acțiune etc. au reprezentat apropierea reală a UE, inspirând sentimente cu adevărat europene.

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor pentru a explica faptul că dezbaterea are alt subiect, dar apoi l-a invitat să continue...)

Prin urmare, aș dori să știu ce s-a întâmplat cu aceste programe, cel puțin în măsura cunoștințelor Comisiei, având în vedere că acestea se apropie de data expirării și noi ar fi trebuit să tratăm acest subiect în cadrul Comisiei pentru cultură și educație. Cum intenționează Comisia să dezvolte următorul program, din 2014 în continuare? Cred că acest subiect are o importanță deosebită pentru multe persoane care activează în afacerile UE și pentru mulți dintre tinerii din țările noastre.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Comisia urmărește cu viu interes tot ce are legătură cu promovarea acestei dimensiuni culturale în Europa și în schimburile de orice fel. Sunt atașat puternic de aceasta și am avut deja întruniri cu unele dintre părțile principale implicate în acest domeniu.

La sfârșitul acestei luni, vom prezenta propunerile privind finanțarea viitoare a tuturor sectoarelor, inclusiv cultura. Bineînțeles, vom face propuneri substanțiale în acest domeniu. Gândim din punctul de vedere al raționalizării instrumentelor și al protejării, în același timp, al scopurilor programelor precum cele pe care le-ați menționat. Acestea sunt programe emblematice și sunt extrem de importante pentru o Europă a cetățenilor și o Europă care recunoaște valoarea culturii.

  Sarah Ludford (ALDE). – Voi rămâne la subiect. Comisia a adoptat ieri un pachet solid de rapoarte și măsuri de combatere a corupției, al cărui cost pentru UE este de 120 de miliarde de euro pe an - aproximativ egal cu totalul bugetului UE - dar opt state membre au obținut un scor al indicelui Transparency International mai mic de cinci din zece. Comisia spune că implementarea instrumentelor anticorupție este nesatisfăcătoare.

Nu ar fi fost o idee bună ca problema corupției să fie ridicată la summitul G8? Singura referință pe care am găsit-o, și aceasta indirectă, avea legătură cu țările în curs de dezvoltare. Nu a existat nicio referință la modul în care țările bogate trebuie să dea dovadă de voință politică pentru a aborda problema noastră internă și să dea dovadă de inițiativă în această privință. Nu a fost aceasta o oportunitate ratată de a discuta despre corupție și mită la G8, mai ales că unul dintre membri, Rusia, este pe locul 154 din 178 și multe dintre statele membre au o performanță slabă în ceea ce privește indicele Transparency International.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Problema corupției a fost tratată în timpul reuniunii extinse pe care am avut-o cu liderii africani, dar vă pot spune că subiectele anticorupției vor fi pe primele locuri ale agendei reuniunii G20 din noiembrie. Acestea fiind spuse, cred că a fost o discuție utilă deoarece, când există corupție, există o parte coruptă, dar, de asemenea, există și o parte care corupe, deci, într-un fel, și membrii grupului G8 au fost examinați când am discutat subiectul Africii.

De altfel, le-am dat o veste foarte bună, deoarece am anunțat că Comisia va prezenta inițiative legate de transparență pentru materii prime - vești bune sau rele, în funcție de perspectivă: o transparență mai redusă facilitează ca unele regimuri să utilizeze veniturile din resursele naționale și materiile prime într-un mod lipsit de transparență, uneori, trebuie să o spunem, cu complicitatea așa-numitei lumi dezvoltate. Aceasta a fost abordarea adoptată în acest subiect la ultima reuniune a grupului G8.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dle Barroso, tocmai ați vorbit despre BCE, pe care o descrieți ca independentă. Ideea este că BCE nu este independentă în criza Greciei; este subiectivă. BCE, în calitate de bancă comercială, a cumpărat zeci de miliarde de obligațiuni toxice și acum împiedică restructurarea necesară a datoriilor Greciei.

Întrebarea mea specifică este următoarea: ce faceți pentru a preveni ca BCE, cu jocul său dublu, să împiedice pașii dificili, dar necesari ai restructurării economiei Greciei?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – BCE este, fără nicio îndoială, independentă și independența sa nu este recunoscută numai prin Tratat - fiind, așadar, independență juridică și bazată pe Tratat - ci vă pot spune, de asemenea, că am șapte ani de experiență în această funcție, fiind foarte frecvent în legătură cu BCE și fiind prezent în multe ocazii când BCE a demonstrat că nu are nevoie de sprijinul nostru pentru a-și afirma independența. Doresc să vă asigur din nou asupra acestui aspect.

În ceea ce privește problema restructurării, după cum știți, sunt analizate numeroase opțiuni. Noi luăm în considerare întreaga dezbatere, dar poziția Comisiei a fost declarată deja foarte clar: credem că restructurarea nu este o alternativă la eforturile pe care trebuie să le depună statele membre în ceea ce privește consolidarea fiscală și reforma structurală. Aceasta a fost poziția noastră consecventă și o vom menține.

  Ilda Figueiredo (GUE/NGL). – (PT) Dle Președinte, dle Barroso, aș dori să știu, tot cu privire la subiectul summitului grupului G8, dacă întregul aspect al reglementării piețelor financiare a fost amânat încă o dată, în particular, în legătură cu implementarea unei taxe pe circulația capitalului, a câștigurilor din capital, abolirea paradisurilor fiscale, eliminarea instrumentelor derivate și al agențiilor de rating, având în vedere lipsa totală de credibilitate și transparență a acestora în prezent. În cele din urmă, aș dori, de asemenea, să vă întreb despre un aspect legat de ceea ce se întâmplă aici în UE, cu Grecia, Portugalia și Irlanda, fiind impus un proces al cărui scop este, în principal, să forțeze instrumente și procese care exacerbează exploatarea și declinul economic al lucrătorilor și al țărilor și care, pe termen scurt sau mediu, va contribui la creșterea sărăciei, a șomajului și a inechității.

Nu credeți că acest lucru contravine tuturor principiilor care au fost exprimate, inclusiv de către Tratat?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (PT) În primul rând, dnă Figueiredo, în legătură cu aspectele reglementării financiare globale, după cum știți, de la înființarea grupului G20 ca forum economic principal pentru guvernanță globală în aspecte financiare, acesta are întâietate în problemele respective.

Unele dintre aceste puncte au fost abordate într-o anumită măsură. Și eu... Vă pot spune... Am lansat dezbaterea de la reuniunea grupului G8 privind taxa pe tranzacțiile financiare, unde am discutat, de asemenea, problema ajutorului pentru dezvoltare, iar poziția mea este clar în favoarea acestei taxe. Lucrăm la acest aspect în Comisie și vom prezenta câteva idei foarte curând.

În ceea ce privește aspectul general pe care l-ați ridicat, situația zonei euro a fost, de asemenea, discutată. În această privință, s-ar putea să avem puncte de vedere complet diferite. Credem că fără consolidare bugetară și reforme structurale, nu vom avea nicio șansă să ne promovăm obiectivul nostru: o economie socială de piață.

  Jacek Saryusz-Wolski (PPE). – Dle Barroso, la summitul grupului G8, participanții au dezbătut angajamentele lor față de politica de vecinătate în regiunea mediteraneană. Chiar dvs., în numele UE, v-ați angajat cu 1,24 de miliarde de euro, spunând că sunt pentru politica de vecinătate, care s-ar putea înțelege că sunt alocați numai pentru sud.

Știm din versiunile interimare ale documentului Comisiei că într-o fază inițială, din cei 1,24 de miliarde de euro, 150 de milioane de euro erau pentru est și restul era alocat sudului. Aceasta contravine principiului de simetrie și de atenție egală acordată ambelor vecinătăți. Cum explicați acest lucru? Ce angajament v-ați luat realmente pentru politica de vecinătate în sudul Mediteranei în contextul singurei sume de bani care a fost menționată de către dvs.?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Dle Saryusz-Wolski, prietene, permiteți-mi să vă spun foarte sincer că înțeleg îngrijorările pe care le aveți în legătură cu vecinătatea estică, dar cred că cel mai important aspect este să nu creăm o concurență între est și sud: avem nevoie de amândouă. Acum este important să-i ajutăm pe cei care doresc ajutorul nostru și să facem acest lucru într-un mod eficient.

De fapt, abordarea pe care am prezentat-o în revizuirea politicii de vecinătate este clară. Nu alocăm resurse pe baza unui clivaj est-sud, ci pe baza condiționalității conform progresului fiecărui partener pe calea reformelor sau, dacă doriți, mai mult pentru mai mult. Cei care realizează mai mult, cei care demonstrează că merită mai mult, vor primi mai mult. Prin urmare, nu avem un plic pregătit dinainte - unul pentru țara A sau pentru țara B - țara respectivă trebuie să demonstreze că merită să fie susținută.

Cred că aceasta este abordarea potrivită și în acest caz ne vom îndeplini, bineînțeles, obligațiile, atât față de parteneriatul nostru estic - acest lucru este extrem de important - cât și față de vecinii noștri din regiunea mediteraneană.

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Dle Barroso, întrebarea mea are legătură cu ultima întrebare și cu răspunsul dvs. la aceasta.

Tocmai ați vorbit despre ajutorul pe care l-ați angajat în timpul summitului grupului G8 de la Deauville, în special, față de economiile arabe emergente: 40 de miliarde de dolari, cea mai mare parte sub formă de împrumuturi de la FMI, BERD și BEI, plus aproximativ 15 miliarde de euro de la UE și statele membre.

Ați menționat condiționalitatea, de care se leagă și întrebarea mea. Acest ajutor este condiționat, într-adevăr, de anumite criterii pe care le cunoașteți foarte bine: alegeri libere, regulate, libertatea de asociere, libertatea presei, libertatea de exprimare, combaterea corupției, independența sistemului juridic, reforma armatei și reforma poliției.

Aș dori să știu cine va evalua, de fapt, dacă aceste criterii sunt îndeplinite, în special cu privire la aceste democrații arabe noi. Parlamentul European va fi complet implicat în evaluarea conformității cu condițiile care au fost stabilite sau aceasta va fi o putere discreționară a Consiliului?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Ideea noastră și sper că veți fi de acord cu ea, este că Comisia trebuie să fie cea care coordonează exercițiul. Sunt foarte mândru de faptul că Comisia, împreună cu Înaltul Reprezentant, a fost cea care a prezentat planul răspunsului nostru imediat: un parteneriat pentru democrație în Africa de Nord și în țările sud-mediteraneene și, de asemenea, un parteneriat pentru prosperitate împărtășită. Consiliul recunoaște acum că ar fi bine ca exercițiul să fie coordonat de Comisie, iar Comisia trebuie, bineînțeles, să raporteze Parlamentului. Prin urmare, nu pot decât să salut toate exprimările de interes și eforturile depuse de Parlament pentru a fi implicat îndeaproape.

Evenimentele care se desfășoară în prezent în unele țări arabe sunt, de fapt, de importanță strategică semnificativă, nu doar pentru țările respective, ci și pentru democrația globală, pentru evoluția lumii musulmane și pentru noi, cei din Europa. Prin urmare, tot ceea ce putem face pentru a mobiliza nu doar instituțiile UE, ci și societățile noastre pentru a ajuta tranziția vecinilor noștri către democrație este foarte important și nu pot decât să salut interesul de care dă dovadă Parlamentul European.

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dle președinte, privind subiectul summitului grupului G8, conform unor informații financiare pe care le-am citit, PIB-ul global a fost de 58 de trilioane de dolari și masa monetară a fost de 615 trilioane de dolari în 2009. În același timp, privind subiectul „politicii monetare” care vă privește, a fost confirmată informația că SUA emite bani noi, dolari noi, în timp ce UE nu emite bani noi.

Economiștii nu sunt de acord în multe aspecte. Totuși, istoria ne-a învățat două lucruri: în primul rând, nu poți salva pe cineva de la faliment acordându-i împrumuturi scumpe și, în al doilea rând, că austeritatea extremă nu poate reduce niciodată deficitul unei macro-economii în recesiune care nu poate să-și deprecieze moneda. Euroobligațiunea este imperios necesară, dle președinte. Dvs. o considerați ca pe un mijloc de a contracara creșterea în spirală a noilor emisiuni monetare ale SUA?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – De fapt, această întrebare ar trebui să fie în prima parte a dezbaterii noastre, dar pot să răspund distinsului deputat spunând că, de-a lungul anilor, poziția Comisiei a fost foarte deschisă și, de fapt, în deplin acord cu ideea euroobligațiunilor. Unul dintre predecesorii mei a fost primul care a prezentat ideea euroobligațiunilor.

Realitatea este că nu a existat niciun acord între statele membre. Ceea ce au convenit acum statele membre a fost crearea unui mecanism european de stabilitate. Când va fi creat, acesta va deveni instituția financiară internațională numărul unu din lume - cea mai importantă din lume în ceea ce privește puterea financiară. Cred că, acum, trebuie să ne concentrăm eforturile asupra acestui aspect.

În același timp, suntem deschiși să discutăm cu statele membre - și cu Parlamentul European, bineînțeles - mai multe opțiuni privind posibilitatea euroobligațiunilor, cu condiția ca statele membre să dorească să ia în considerare această posibilitate, care este, bineînțeles, una foarte importantă și decisivă.

  Andrew Henry William Brons (NI). – Recentul summit G8 a dorit să aducă la cunoștință că pune la dispoziție 40 de miliarde de dolari Egiptului și Tunisiei pentru răsturnarea dictaturilor și adoptarea democrației. Totuși, declarația G8 a precizat că va sprijini țările din regiune care se îndreaptă nu numai spre democrație, ci și spre o economie de piață. Se dorește ca aceste țări să „culeagă beneficiile globalizării” și să se angajeze în „integrarea investițiilor”, ceea ce înseamnă că ar fi mai ușor pentru țările din grupul G8 să câștige bani în aceste țări și apoi să transfere din nou banii în afară.

Nu am obiecții față de așteptările ca destinatarii ajutorului să implementeze și să mențină instituțiile și procedurile democratice. Acest lucru ar fi foarte bun. Totuși, nu este sinistru ca destinatarilor să li se spună ce politici economice trebuie să aleagă și la care ar trebui să renunțe? Cu siguranță că donatorii nu au niciun drept să dea instrucțiuni acestor democrații noi ce alegeri democratice ar trebui să facă.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Sunt de acord cu perspectiva care a fost adoptată de către grupul G8. Cred că este în interesul nostru comun să avem nu numai societăți deschise, ci și economii deschise. Aceste țări sunt vecinii noștri și cred că cel mai bun mod de a-i ajuta este prin comerț.

Nu vom reuși niciodată să le oferim suma de bani de care au nevoie, dacă rămân închiși. De exemplu, comerțul între țările magrebiene - după cum, probabil, știți - este aproape nesemnificativ. Aceștia ne solicită să ne deschidem piețele, dar nu fac comerț între ei. Cred că este important să spunem: da, suntem pregătiți să vă susținem, dar trebuie să vă deschideți economia și să o integrați în economia globală.

De fapt, vedem că progresul unei țări este legat foarte clar de capacitatea sa de a se integra într-o economie globală. Este suficient să priviți Asia și țările care nu sunt încă democrații. Pentru că au fost capabile să se deschidă, au avut posibilitatea să participe la economia globală și să culeagă unele beneficii pentru popoarele lor.

  Gabriele Albertini (PPE). – (IT) Dle Președinte, dle președinte Barroso, declarația finală a summitului G8 privind Orientul Mijlociu precizează: „Negocierile sunt singura cale către o rezolvare cuprinzătoare și de durată a conflictului. Îndemnăm Israelul și Autoritatea Palestiniană să respecte acordurile de cooperare existente și să se abțină de la măsuri unilaterale care pot împiedica progresul și noi reforme”.

UE - un interlocutor important al G8 - respectă această declarație? Dacă da, ați comunicat acest lucru părții palestiniene, care planifică să acționeze în mod unilateral în timpul Adunării Generale a ONU din septembrie?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – În ceea ce privește procesul de pace în Orientul Mijlociu, nu îmi aduc aminte de nicio reuniune internațională din ultimii 30 de ani la care să nu fi fost menționat acest aspect. Am reiterat apelul nostru urgent pentru reluarea procesului de pace și am îndemnat ambele părți să reia discuțiile de fond pentru a finaliza în mod util procesul de pace din Orientul Mijlociu.

Am apreciat cu toții viziunea SUA privind ajungerea la un acord-cadru ca originală și vizionară. Totuși, au existat reacții diferite la detaliile acestei viziuni noi. Ca să fiu sincer, există abordări diferite în rândul partenerilor G8 față de cooperarea Hamas-PLO și față de aspectul granițelor din 1967.

Au existat, de asemenea, unele îngrijorări la masa convorbirilor cu privire la riscurile pe care le-ar putea avea o potențială inițiativă palestiniană de a solicita în mod unilateral recunoașterea la Adunarea Generală a ONU. Vă pot spune că discutăm acest lucru și cu statele membre și sper că Europa va avea o poziție comună în această problemă.

  Malika Benarab-Attou (Verts/ALE). – (FR) Dle Președinte, dle Barroso, țările din grupul G8 au decis să acorde suma de 40 de miliarde de dolari Tunisiei și Egiptului, după cum s-a precizat deja. Totuși, UE trebuie să susțină cauza creșterii transparenței, a vizibilității și a trasabilității; pe scurt, o mai bună guvernanță a acestui ajutor.

Trebuie să ne concentrăm pe patru puncte-cheie: în primul rând, asigurarea că cooperarea pentru dezvoltare respectă principiile democrației și transparenței absolute; în al doilea rând, garantarea respectării drepturilor omului; consolidarea rolului și a capacităților organizațiilor societății civile și reformarea sistemului de guvernanță care se aplică ajutorului, cu o implicare mai puternică a Parlamentului European.

Dle Barroso, UE trebuie să poată garanta că acest ajutor ajunge la persoanele pentru care este destinat. Ce măsuri concrete planifică UE în această privință?

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – (FR) Distinsă dnă deputat, ceea ce ați spus reflectă exact propriile mele opinii. Sunt complet de acord cu dvs. Vom realiza acest lucru cu ajutorul mai multor instrumente, astfel încât să putem verifica dacă toate angajamentele luate de țările partenere sunt respectate și implementate cu determinare. Vă pot spune că toate aceste programe vor fi monitorizate nu numai de birourile Comisiei, ci și de Înaltul Reprezentant, care va numi un reprezentant special pentru regiunea în cauză. Credem că tocmai prin acest tip de dialog vom reuși să ajutăm aceste țări, în special prin creșterea participării societății civile.

Am fost recent în Tunisia, unde am avut întruniri nu numai cu guvernul și cu președintele republicii, ci și cu reprezentanții societății civile, ai organizațiilor de femei și ai sindicatelor. Am văzut cât de important consideră aceștia angajamentul nostru, nu numai sub forma sprijinului din partea guvernelor, ci și al celui din partea societății civile. Încă o dată, după cum i-am spus dnei Sarnez, angajamentul Parlamentului European va fi, de asemenea, foarte important în această privință, în contextul relațiilor cu parlamentele și cu partidele politice incipiente din aceste democrații tinere și noi.

  Georgios Koumoutsakos (PPE). – (EL) Dle președinte, la recentul summit al grupului G8, ați discutat despre economia globală și ați fost de acord că eforturile trebuie să se concentreze pe obiectivele viabilității finanțelor publice, redresării economice și acțiunii de reducere a șomajului. Toate acestea sunt urmărite pentru binele societății și al publicului.

Totuși, dacă luăm exemplul Greciei, zeci și sute de mii de cetățeni au ieșit în piața și pe străzile din jurul parlamentului elen într-un mod foarte spontan, fără a primi indicații să facă acest lucru, solicitând cu indignare un standard de viață și cu perspective decente. Trebuie să acceptați, dle președinte, că nicio politică nu poate fi eficientă dacă nu este susținută sau, cel puțin, tolerată de societate. Politica din Grecia este practic limitată la o dilemă între austeritate extenuantă sau faliment.

Vă îngrijorează aceste evoluții sociale? Acestea sunt o problemă politică majoră. Ce mesaj doriți să transmiteți acestor oameni care urmăresc, într-un mod demn și pașnic, perspective și un viitor mai bun pentru ei, pentru familiile și pentru copiii lor.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – În primul rând, aș dori să-mi exprim solidaritatea cu poporul grec. Înțeleg cât sunt de dificile aceste vremuri pentru Grecia. Dar, de asemenea, cred că responsabilitatea liderilor politici la nivel european sau național, fie că se află la guvernare sau în opoziție, este să arate ce trebuie să facă țările. De fapt, fără consolidare fiscală, fără reformă structurală, Grecia nu va ieși din criză.

Realitatea este că unele măsuri dureroase sunt inevitabile în Grecia și oricine susține altfel minte poporul grec. Fac apel la liderii eleni să explice în termeni corecți populației Greciei alegerile dificile pe care trebuie să le facă țara. O vom susține noi toți.

În Consiliul European, eu am fost cel care a propus o reducere a ratelor dobânzilor pentru împrumuturile acordate Greciei. Dar, în același timp, să fim sinceri. Grecia trebuie să facă și ea un efort, deoarece o țară nu poate trăi mereu cu aceste niveluri ridicate ale datoriei.

Acesta este mesajul onest pe care trebuie să-l transmitem guvernului și opoziției din Grecia și pe care noi, în Europa, trebuie să îl acceptăm dacă dorim cu adevărată să ajutăm această țară.

  John Bufton (EFD). – Dle președinte, sunt încântat că, la summitul G8, ați ridicat aspectele problemelor zonei euro. Trecem printr-o criză și știm cu toții că este o criză. După cum a menționat antevorbitorul meu, multe state membre sunt îngrijorate. Am avut probleme recent, în Madrid, când oamenii au protestat pe străzi. Au existat proteste în Lisabona, din toate locurile și am văzut, de asemenea, ce s-a întâmplat în Grecia.

Nu este timpul, dle Barroso, să vă ridicați - v-ați referit la minciuni acum câteva momente - să spuneți adevărul și să spuneți că există o opțiune: că aceste țări trebuie să poată părăsi zona euro? Acesta este singurul mod de ieșire din situație.

  José Manuel Barroso, președinte al Comisiei. – Am un respect foarte mare pentru toate statele noastre democratice, deci nu eu sunt cel care trebuie să le spună ce ar trebui să facă în legătură cu acest subiect. Dar știm că Grecia nu are nicio intenție să părăsească zona euro. Sunt în contact constant atât cu autoritățile elene, cât și cu partidul principal de opoziție și știu foarte bine că aceștia nu doresc să părăsească zona euro.

Probabil că unii dintre dvs., stimați deputați, ați dori ca țara să părăsească zona euro, sau poate că țara dvs. nu este în zona euro și respectăm acest lucru, dar Grecia este foarte dedicată proiectului european. Grecia are dificultăți și încercăm să o sprijinim, dar vă rog să nu atacați zona euro pe baze ideologice.

Realitatea este că există țări în afara zonei euro care au probleme cel puțin comparabile. Islanda nu este membră a zonei euro și Islanda a intrat în faliment. Să fim sinceri: Islanda a fost una dintre cele mai bogate țări din lume ca PIB pe cap de locuitor înainte de criza financiară.

În UE, avem, de asemenea, țări care se confruntă cu același fel de dificultăți din cauza nivelurilor foarte ridicate ale cheltuielilor. Prin urmare, realitatea este că nu zona euro este problema; problema este un nivel foarte ridicat al datoriei sau un nivel foarte ridicat al deficitelor din economii.

  Președinte. – Timpul afectat întrebărilor adresate președintelui Comisiei s-a încheiat.

PREZIDEAZĂ: ISABELLE DURANT
Vicepreședintă

14. Sudan și Sudanul de Sud (dezbatere)

  Președintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este declarația vicepreședintei Comisiei și Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate cu privire la Sudan și la Sudanul de Sud(2011/2717 [RSP]).

Cred că dl Piebalgs o reprezintă. Vă mulțumesc, dle Piebalgs. Dle comisar, aveți cuvântul în numele Înaltului Reprezentant și al Comisiei.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei, în numele Vicepreședintelui Comisiei și Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dnă președintă, perioada de tranziție de șase ani a Acordului global de pace sudanez se va încheia în aproximativ o lună de zile. Acesta este un moment istoric pentru Sudan și chiar pentru întreg continentul african. Oamenii din Sudanul de Sud au așteptat mult timp acest moment al declarării independenței țării lor, la data de 9 iulie. Uniunea Europeană va fi reprezentantă la ceremonia dedicată zilei independenței de Înaltul Reprezentant și Vicepreședintele Comisiei.

Urmare a unui referendum credibil de la începutul acestui an, noi am lăudat părțile sudaneze pentru activitatea remarcabilă pe care au desfășurat-o pentru organizarea referendumului. Am salutat faptul că președintele Bashir a declarat public că Sudanul de Nord va fi primul care va recunoaște un Sudan de Sud independent. Dar impulsul pozitiv al perioadei de după referendum a dispărut. Există tendințe îngrijorătoare referitoare la creșterea tensiunilor și la conflict. Ciocnirile violente recente din Abyei și împrejurimile sale ar putea foarte bine să conducă la o altă confruntare militară între Nord și Sudanul de Sud.

Noi am discutat despre Sudan în Consiliul Afaceri Externe, atât în ianuarie, cât și în mai, și ne vom reveni asupra subiectului la Consiliul Afaceri Externe din 20 iunie. La Consiliu, Înaltul Reprezentant intenționează să prezinte o abordare strategică globală a UE pentru Sudan, axată în principal pe un Sudan de Sud independent, incluzând însă și elemente pentru o angajare constructivă cu Sudanul de Nord, inclusiv zonele de tranziție, Darfur și Estul. De fapt, nu vom fi martorii nașterii unui singur stat, ci a două noi state.

Abordarea globală va fi un document de strategie politică, definind toate punctele principale ale politicii noastre față de Sudan. Obiectivele principale ale UE sunt de a sprijini atât procesul de pace dintre cele două state, cât și democratizarea și prosperitatea lor. Dorim să vedem două state viabile, coexistând ca buni vecini care împart o graniță comună, permițând schimbul transfrontalier de persoane, bunuri, capital și idei.

Sudanul de Sud va avea nevoie de întreaga noastră atenție în termeni de stabilizare, construire a statului, a instituțiilor și a capacității instituționale și de dezvoltare pe termen lung. Preocuparea noastră principală ar fi aceea de a evita eșecul statului.

Ca parte a unei posibile strategii de răspuns, vom urmări un număr de elemente importante: consolidarea prezenței UE în Juba prin înființarea unei delegații a UE; inițierea unui dialog politic comprehensiv; stabilizarea Sudanului de Sud și a graniței comune, prin mijloace și instrumente specifice – inclusiv prin politica de securitate și apărare comună și Instrumentul pentru stabilitate - și creșterea asistenței pentru dezvoltare.

În ceea ce privește ultimul element menționat, UE a pus de curând la dispoziție pentru Sudanul de Sud fonduri suplimentare totalizând 200 de milioane euro, astfel că pachetul nostru financiar se ridică astăzi la aproximativ 300 de milioane de euro. Lucrăm împreună cu statele membre la un exercițiu de programare în comun al UE, pentru a maximiza impactul în teritoriu. În același timp, vom continua asistența umanitară și vom acționa pentru a ne asigura că comerțul face parte din abordarea globală.

Sudanul de Nord, pe de altă parte, va suferi câteva pierderi. Trebuie să sprijinim elementele reformiste din Nord, să promovăm un dialog politic incluziv și să ne intensificăm eforturile de promovare a drepturilor omului. Încercăm să ne consolidăm dialogul politic cu guvernul de la Khartoum. Vizita mea recentă a dorit să semnalizeze angajamentul reînnoit al UE ca urmare a răspunsului pozitiv al Khartoum-ului față de rezultatul referendumului.

Cu toate acestea, suntem extrem de îngrijorați în privința violențelor recente și, astfel cum am spus, a ocupării militare a orașului Abyei, care constituie o încălcare clară a Acordului global de pace (AGP). Cerem părților să se abțină în continuare de la orice alte provocări și să negocieze condițiile pentru coexistența pașnică pe termen lung a comunităților locale care trăiesc în orașul Abyei și în împrejurimile sale.

De asemenea, continuăm să fim îngrijorați cu privire la arestarea apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor, politicienilor opoziției și a studenților care protestează pașnic. Unul dintre principiile de bază ale AGP a fost înființarea unor guverne democratice bazate pe respectul pentru diversitate și libertățile fundamentale. Vrem să vedem respect pentru libertățile fundamentale și guverne cu adevărat democratice și incluzive, atât în Sudanul de Nord, cât și în Sudanul de Sud.

De asemenea, trebuie să menționez și Darfurul. Uniunea Europeană rămâne foarte îngrijorată atât cu privire la continuarea violenței în Darfur, care conduce la strămutări, cât și cu privire la impactul sever pe care aceasta îl are asupra operațiunilor umanitare.

Există vești bune. Cei trei cetățeni europeni care erau ținuți ostatici de câteva luni în Darfur au fost eliberați, însă noi știm în același timp că situația în Darfur este neschimbată. Trebuie să continuăm să sprijinim eforturile de a se ajunge la o pace dreaptă și cuprinzătoare în Darfur, încercând să asigurăm un rezultat pozitiv al procesului de negociere a păcii și să creăm la fața locului condiții care să permită un proces politic stabilit la Darfur. Salutăm rezultatul recentei Conferințe a tuturor părților implicate de la Doha, care sperăm că va contribui la astfel de evoluții importante către o pace durabilă în Darfur.

La final, trebuie să menționez justiția. O pace durabilă în Darfur nu poate fi obținută fără justiție și reconciliere. Trebuie să se elimine impunitatea. Consiliul a reamintit în mod repetat obligația guvernului din Sudan de a coopera deplin cu Curtea Penală Internațională conform Rezoluției 1593 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite. Oamenii din Darfur merită să obțină ceea ce au dorit pentru atât de mult timp – o pace durabilă și justiție.

  Mariya Nedelcheva, în numele Grupului PPE. – (FR) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, ceea ce m-a surprins cel mai mult la momentul referendumului din Sudanul de Sud privind autodeterminarea a fost entuziasmul și bucuria, chiar exaltarea locuitorilor. Oamenii erau fericiți pentru că, în sfârșit, aveau un cuvânt de spus. În sfârșit, după mai bine de 20 de ani de război, au simțit că ceea ce ei aveau de spus era ascultat.

Nu trebuie să dezamăgim acești șase milioane de oameni din Sudanul de Sud, dar nu trebuie să îi uităm nici pe locuitorii din Sudanul de Nord. Odată cu impulsul democratic adus de rezultatele referendumului, este important ca negocierile să fie cât mai transparente posibil, astfel încât să constituie o bază solidă pentru dezvoltarea viitoare a fiecăruia dintre noile state precum și pentru dezvoltarea viitoare a relațiilor dintre acestea și a celor cu comunitatea internațională. Viabilitatea și stabilitatea, atât a nordului cât și a sudului, sunt cruciale. Este vital ca în sfârșit să se găsească soluții la problemele care până acum au rămas nerezolvate. Mă refer la problemele legate de cetățenie, împărțirea datoriilor și a veniturilor provenite din petrol și la chestiunea dificilă a frontierelor nedefinite.

În plus, referendumurile trebuie să continue în Abyei, Kordofanul de Sud și regiunile Nilului Albastru în cadrul Acordului global de pace. Situația din Abyei se înrăutățește pe zi ce trece. Este extrem de îngrijorătoare. Abyei nu trebuie sa ajungă într-un punct fără întoarcere, care ar anula mai mult de șase ani de negocieri. Tensiunile care se transformă într-un conflict deschis amenință să umbrească independența Sudanului de Sud și să arunce din nou regiunea în haos.

Cu toate acestea, situația din Abyei nu trebuie să ne facă să uităm situația din Darfur. În această privință, trebuie luate în considerare concluziile Conferinței de la Doha, astfel cum tocmai ați spus, dle comisar, iar noi nu trebuie să pierdem din vedere necesitatea actuală de a canaliza ajutorul umanitar și de a garanta siguranța lucrătorilor umanitari. Negocierile transparente sunt o garanție a două state viabile, la fel ca și încetarea violenței și cooperarea eficientă dintre cele două state.

Bineînțeles ca acesta este cadrul care a fost deja conturat pe parcursul procesului de desfășurare a referendumului. Este important ca acesta să continue, astfel încât să se asigure faptul că voința politică a ambelor state și a comunității internaționale este transpusă în practică sub forma proiectelor de dezvoltare reală pentru cetățenii ambelor țări. Acești cetățeni și bunăstarea lor trebuie să fie principala preocupare a democratizării, pluralismului politic și respectului pentru drepturile omului și pentru diversitatea religioasă, culturală și etnică, atât în Sudanul de Sud, cât și în cel de Nord.

  Véronique De Keyser, în numele Grupului S&D. – (FR) Dnă președintă, la 9 iulie, Sudanul de Sud va sărbători nou dobândita sa independență și demnitate și, într-adevăr, sudanezii vorbesc despre acest eveniment în termeni de demnitate și emoție.

Dle Piebalgs, am pregătit un discurs de trei minute. Cu toate acestea, în timp ce vă ascultam m-am întrebat dacă ar mai trebui de fapt să iau cuvântul. Trebuie să vă felicit: cred că Parlamentul are motive să fie mândru de acțiunea întregii Uniuni Europene și de modul în care această chestiune sudaneză a fost condusă, iar eu, la fel ca sudanezii, vă țin pumnii ca aceasta să continue până la independență și mai departe.

Ați vorbit despre chestiunile principale, adică despre chestiunea referitoare la Abyei, care este încă nerezolvată, despre deciziile politice care trebuiau luate cu privire la cetățenie, datorie, monedă, etc. Mai presus decât orice, ați menționat tot ceea ce sperați să faceți în termeni de dezvoltare, acțiune umanitară, faptul că trebuie să se facă justiție și că nu trebuie să subapreciem Curtea Penală Internațională. De fapt, ați acoperit în întregime cele mai importante aspecte.

Voi adăuga doar câteva aspecte. În ceea ce privește problema dezvoltării și a acțiunii umanitare, este adevărat că rămân foarte multe de făcut în Sudanul de Sud și că trebuie să continuăm să dezvoltăm nordul și, mai important, să nu îl izolăm. Sunt încă atât de multe de făcut deoarece țara a trăit exclusiv din petrol. Aceasta nu a dezvoltat o economie diversificată; nu există învățământ; nu există drumuri, spitale și așa mai departe. Necesitățile și așteptările oamenilor sunt uriașe și dacă nu dorim ca acești oameni să fie dezamăgiți de independență atunci trebuie ca dezvoltarea și acțiunea umanitară să continue pentru încă mult timp. Sub nicio formă nu trebuie să pierdem din vedere acest lucru.

În ceea ce privește chestiunea drepturilor omului, drepturilor femeilor și pluralismului politic, există încă poligamie chiar și în sud. Femeile sunt cumpărate împreună cu vitele; 80 % dintre femei sunt analfabete; drepturile copiilor trebuie încă să fie introduse, iar pluralismul politic nu există: nu există nicio cultură a pluralismului politic, astfel cum am văzut pe parcursul alegerilor și al referendumului. În același timp, este captivant și minunat.

M-am întâlnit cu comisiile electorale din Sudanul de Sud și din Sudanul de Nord, deși în special cu cea din Sudanul de Sud. Acestea doresc să creeze legi. Doresc o Constituție bună, doresc să-și construiască țara și ne spun să nu ne facem griji, vor avea bani, dar să îi ajutăm – să fim prezenți. Cred că, în această privință, le-ați îndeplinit cererea. Vizita dvs. și cea a dnei Georgieva din trecut și posibila vizită a dnei Ashton la ceremoniile independenței sunt toate evenimente majore.

Dorința dvs. de a prezenta un plan strategic pentru Sudanul de Sud este ceea ce noi cerem după fiecare alegeri. Nu dorim ca să fie o strălucire efemeră, ci să aibă o continuare adecvată și un viitor pentru țările pe care le vizităm. Dle Piebalgs, din toate aceste cauze mi-am schimbat în totalitate textul discursului meu. Doresc să vă mulțumesc, deoarece, astfel cum am spus, este bine să poți fi mândru de Uniunea Europeană, în special în această perioadă dificilă.

  Ivo Vajgl, în numele grupului ALDE. – (SL) Dnă președintă, dle comisar, când independența a încă unei țări africane este proclamată la 9 iulie, un alt capitol al moștenirii coloniale pe acest continent va fi închis. Dorim să credem că, odată ce o decizie democratică este luată într-un referendum, Sudanul de Sud va rezolva chestiunile sale litigioase cu vecinul său nordic prin mijloace pașnice, adică prin negociere. Dorim să credem că regiunea va evita riscul disputelor și ciocnirilor iscate din cauza granițelor, aspectelor demografice, regimului de migrație determinat de petrol și alte resurse naturale care sunt abundente în ambele țări, oricât de sărace ar putea fi acestea din punct de vedere statistic.

Atrag atenția dvs. asupra necesității continuării cooperării de către comunitatea internațională, ONU, Uniunea Africană și Uniunea Europeană pentru consolidarea ambelor țări, asigurarea păcii și construirea instituțiilor pentru un Sudan de Sud democratic și pluralist. Doamnelor și domnilor, este o provocare cu care ne confruntăm acum, într-un moment în care întreaga regiune experimentează o renaștere și deschidere către cerințele și standardele timpurilor moderne.

Sudanul se confruntă din nou cu un moment istoric major și decisiv. Nu toate acordurile încheiate la sfârșitul sângerosului război civil au devenit încă realitate. Situația din provincia Abyei este mai aproape de o criză decât de pace, există violență în Darfur și Sudanul are nevoie de atenția și ajutorul nostru generos.

Un alt eveniment important este faptul că Consiliul de Securitate al ONU a reînnoit mandatul misiunii UNMIS în Sudan și va trimite forțe suplimentare de menținere a păcii în Sudan. Mesajul nostru pentru guvernele de la Khartoum și Juba este că acestea ar trebui să întâmpine forțele ONU de menținere a păcii ca pe niște prieteni și să le asigure securitatea.

  Nirj Deva, în numele Grupului ECR. – Dnă președintă, dl comisar Piebalgs are dreptate. Avem în fața noastră și una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană. În calitate de raportor pentru raportul Parlamentului European privind reconstrucția națională trebuie să pun că aceasta este o extraordinară oportunitate pentru noi de a deveni parteneri cu Sudanul de Sud, una dintre cele mai noi și mai sărace „țări în devenire” la data de 9 iulie și de a face din reconstrucția națională – despre care continuăm să vorbim în acest Parlament – o realitate la fața locului.

Este o țară bogată în resurse naturale dar este și o țară cu cei mai groaznici indicatori sociali. Un copil născut astăzi în Sudanul de Sud are o șansă mai mare să moară în copilărie decât să meargă la școala primară. Este o statistică teribilă. Produsele alimentare puse la dispoziție de agențiile umanitare și destinate distribuirii gratuite către cei săraci sunt în prezent vândute pe piață. Trebuie să construim capacitatea de jos în sus. Ei nu au un serviciu public. Ei nu au administratori pregătiți. Ei nu au infrastructura necesară unui „stat în devenire” modern. Ei au nevoie de statul de drept, au nevoie de bună guvernanță, au nevoie de transparență, au nevoie de expertiza noastră în calitate de parteneri. Ei trebuie să ne invite, iar noi trebuie să le oferim parteneriatul și know-how-ul nostru.

  Judith Sargentini, în numele Grupului Verts/ALE. – (NL) Dnă președintă, ați putea ridica drapelul și un pahar de șampanie, deoarece atunci când o populație poate vota pentru propria independență, acest lucru nu poate fi decât unul corect și adecvat. Faptul neplăcut în acest context este că Sudanul de Sud dobândește de fapt o moștenire a trecutului și că ridicarea drapelului sau a unui pahar de șampanie este posibilă dar oarecum nepotrivită, având în vedere situația în care se află cei din Sudanul de Sud. Acum, odată cu încorporarea Abyeiului în Sudanul de Nord, cei din Sudanul de Sud trebuie lăudați pentru adoptarea poziției de a nu se lăsa provocați. Cu toate acestea, bineînțeles că întrebarea este cât timp va dura această situație.

Faptul ca noi, comunitatea internațională, am privit cum problema referitoare la Abyei a fost lăsată nerezolvată în cadrul referendumului, este de fapt foarte iresponsabil și este o rețetă pentru reizbucnirea războiului în viitor. Faptul că trupele ONU vor trebui din nou să fie trimise pentru a restabili pacea este de asemenea ceva ce ne putem cu siguranță imagina. Extrem de dificil consider că este următorul punct: ce alegem să discutăm și ce alegem să ignorăm? Haideți să luăm în considerare faptul că Sudanul încearcă să influențeze apropiatul referendum din Abyei insistând că acei păstori care își petrec o parte din timp acolo, în restul timpului fiind plecați, sunt incluși în numărătoare. Poate argumenta Sudanul de Sud în mod justificat că aceștia nu ar trebui numărați, deoarece nu sunt rezidenți permanenți? Dacă aceasta este opinia pe care o adoptați, nu negați astfel dreptul păstorilor de a exista? Este o situație din care nimeni nu iese învingător și pentru care nu va apărea o soluție din senin.

De asemenea, mai există doi alți factori de menționat. I se va acorda un start corect Sudanului de Sud? Dacă da, sunt cei din Sudanul de Sud îndreptățiți în mod sigur la anularea datoriilor? Datoriile respective au fost făcute de regimul de la Khartoum și nimeni nu poate spune că de aceste datorii au profitat oamenii din sud.

Celălalt factor este cum să procedăm cu bogățiile subsolului din Sudanul de Sud? Dacă tot ne referim la acest lucru, se află Sudanul de Sud în domeniul de aplicare al Inițiativei privind transparența în industriile extractive (ITIE), care verifică absența corupției și examinează care dintre investițiile în petrol aduc beneficii populației? Dacă nu, cum putem noi, cei din Europa, ajuta? Până la urmă, singurul lucru care ajută cu adevărat când este vorba despre ajutorul european pentru Sudanul de Sud - și de fapt pentru Nord - este într-adevăr comerțul și demararea unor investiții corecte. Urmărim cu toții evoluțiile cu nerăbdare și sper că vom putea din nou să toastăm cu un drapel și un pahar de șampanie pentru libertatea Sudanului de Sud.

  Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dnă președintă, privim cu toții această regiune a lumii cu mare îngrijorare și suntem foarte conștienți că riscul unui război civil este departe de a fi înlăturat. Fragilitatea fundamentală a procesului de pace care a fost declanșat este demonstrată de evenimentele actuale din Abyei.

Conflictul care a izbucnit este dramatic. Armata din nord a ocupat Abyei iar 15 000 de oameni s-au refugiat. Cred că noi, Uniunea Europeană, trebuie să ajutăm într-un mod foarte tangibil, astfel cum am făcut și înainte, prin trimiterea cât mai curând posibil a alimentelor și ajutorului umanitar și pregătirea ajutorului umanitar de urgență pentru refugiați.

Chiar și în lipsa acestei escaladări a conflictului, în Sudanul de Sud mai mult de 40 % din populație este dependentă de ajutorul alimentar. Sudanul de Sud va fi una dintre cele mai sărace țări de pe planetă, iar dacă dorim ca Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului să își facă efectul și aici, este de urgență necesar ca în această parte a lumii finanțarea pusă la dispoziție de către Consiliu – 200 de milioane de euro – să fie de fapt cheltuită pe securitate alimentară, educație și sănătate.

Grupul meu pledează pentru retragerea imediată a unităților armate ale Nordului și Sudului din Abyei, respectarea acordului global de pace și recunoașterea zonei demilitarizate. Având în vedere extinderea mandatului ONU, care a fost discutată, cerem ca riscurile și problemele similare celor care au ieșit la lumină în legătură cu misiunea MONUC din Republica Democrată Congo, să fie luate în considerare și evaluate.

Suntem dezamăgiți de faptul că în această rezoluție nu a fost făcut nici un apel puternic la anularea datoriei și la examinarea datoriilor străine. Consider că acest lucru este regretabil.

  Bastiaan Belder, în numele Grupului EFD. – (NL) Dnă președintă, există două aspecte pe care aș dori să le evidențiez Înaltului Reprezentant sau celui care o înlocuiește referitoare la actuala situație din Sudan. În primul rând, fac un apel la Înaltul Reprezentant să exercite de urgență presiune asupra autorităților sudaneze pentru a-l elibera pe creștinul Hawa Abdalla Muhammad Saleh care a fost arestat din motive religioase de serviciul de securitate, într-o tabără de refugiați din Darfur, la data de 25 mai. Conform relatărilor, Saleh a fost torturat după arestare și dus mai apoi într-o locație necunoscută în Khartoum, o tragedie personală care obligă Europa să se implice.

Cel de-al doilea aspect la care vreau să mă refer este acela că, în calitate de deputat în Parlamentul European, am primit o grea lovitură atunci când am citit reproșurile incisive ale unei autorități în situația din Sudan, care este un observator internațional în regiunea de conflict atât de des tulburată a Abyeiului, conform cărora presiunea diplomatică a Europei asupra regimului criminal și războinic al președintelui al-Bashir a fost egală cu zero și prost coordonată. De fapt, acesta este un reproș zdrobitor.

Îi oferă din nou comunitatea internațională, inclusiv Europa, președintelui al-Bashir, după ocuparea Abyeiului, un sentiment de invulnerabilitate? Merită, în special în acest moment, să arătăm cât de slabă este pe plan intern poziția al-Bashir și că acesta este un moment mai mult decât oportun pentru exercitarea unei presiuni internaționale asupra regimului. Așadar, sper la o presiune europeană asupra lui al-Bashir.

  Mario Mauro (PPE). – (IT) Dnă președintă, dle comisar, cu cel mai mare respect pentru abordarea pragmatică pe care ați adoptat-o în discursul dvs., doresc să fac două recomandări în care aș dori să subliniez și activitatea de monitorizare a referendumului pe care dna De Keyser a desfășurat-o atât de amănunțit și care, după părerea mea, a fost de neprețuit pentru instituțiile noastre.

Mă refer la o chestiune foarte specifică: eu personal nu am fost deloc surprins că referendumul și rezultatul său au fost urmate de o intensificare a ostilităților – aproape – cauzată de instituțiile și autoritățile sudaneze, în special în regiunea Abyei. Este tipic pentru politicile de tip „stop and go” ale Khartoumului de a sugera o soluție pentru ca mai apoi aceasta să fie retrasă fără niciun avertisment. Acest lucru a produs dezastrul care a devenit Sudanul.

Permiteți-mi să fac o sugestie: în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă am creat un departament care se ocupă în mod special de crizele umanitare. Acest departament trebuie să fie alertat acum cu privire la Abyei și nu când suntem confruntați cu un dezastru uriaș. Trebuie să fie mobilizat deoarece este un departament credibil care și-a dovedit valoarea, de exemplu, în criza libiană. Consider că acest departament trebuie să fie astăzi încurajat să pregătească un plan și să îl prezinte Comisiei pentru afaceri externe, explicând cum intenționează să acționeze pentru a ne permite să înțelegem cât poate fi de valoroasă politica externă a Uniunii Europene atunci când cu toții acționăm împreună către cel mai bun rezultat.

Recomandarea mea finală se referă la relațiile noastre cu China; auzim din toate părțile că China joacă în Sudan un rol important, făcând ca acest lucru să sune ca un fel de prezență fantomatică de care noi trebuie să ne temem. În ceea ce mă privește, pledez chiar în acest moment pentru necesitatea unor relații atente și totuși favorabile cu China, prin care putem evalua dacă, pe lângă interesele economice, aceasta este interesată de esența chestiunilor referitoare la drepturile omului.

  Ana Gomes (S&D). – Dnă președintă, UE trebuie să-și mențină presiunea asupra guvernului Sudanului pentru retragerea trupelor de la granița orașului Abyei. Este de urgență necesară o soluție la problema referitoare la Abyei, pentru a preveni escaladarea conflictului armat dintre Sudan și Sudanul de Sud. Acest conflict amenință procesul de pace care ar fi trebuit să urmeze referendumului din ianuarie 2011.

Atacarea la sfârșitul lui mai cu focuri de armă a unui elicopter al ONU de către membri ai miliției a fost un act revoltător și laș; la fel de revoltător ca și cererea guvernului de la Khartoum adresată forțelor de menținere a păcii ale ONU de a se retrage după data de 9 iulie. Prezența ONU este mai necesară ca niciodată, pentru a ajuta la observarea părților și stabilizarea regiunii, prevenind astfel extinderea conflictului.

Asigurarea unei tranziții pașnice către independență în Sudanul de Sud impune și ca lupta împotriva impunității să rămână în centrul agendei UE pentru ambele țări și pentru vecinii care se amestecă inutil. UE nu trebuie să fie tentată să încheie niciun fel de înțelegeri comode cu președintele al-Bashir, ignorând faptul că acesta și subordonații săi trebuie aduși în fața Curții Penale Internaționale (CPI) pentru a răspunde pentru crimele de război și crimele împotriva umanității comise împotriva poporului sudanez în Darfur.

  Charles Goerens (ALDE). – (FR) Dnă președintă, recentul referendum din Sudanul de Sud privind independența a inaugurat o nouă eră a înțelegerilor politice cu acest nou stat. Odată cu crearea acestui stat tânăr, ceea ce înainte era considerată o chestiune internă a Sudanului, a devenit o chestiune internațională. Toate relațiile cu Khartoum-ul, în special cele privind chestiunile de securitate, vor fi acum afaceri internaționale și urmează ca acestea să intre în domeniul de aplicare al dreptului internațional.

De aceea, aplaudăm modul în care numeroase părți își îndeplinesc sarcinile și merită, în această privință, să menționăm unele dintre cele mai mari și imediate provocări cu care statele nou create se vor confrunta. În primul rând, printre aceste părți trebuie să îl menționez pe fostul președinte din Africa de Sud și președinte al Uniunii Africane, Thabo Mbeki și medierea pe care acesta a realizat-o și cred, de asemenea, că trebuie să arătăm rolul de mediere pe care l-a jucat propriul nostru reprezentant special în Sudan, dna Rosalind Marsden.

În al doilea rând, adeziunea la Acordul de la Cotonou a noului stat deschide noi perspective de dezvoltare a cooperării și relațiilor cu Uniunea Europeană. Eu cred că acest lucru este imperativ și trebuie să facem tot ceea ce putem pentru a promova o ratificare rapidă.

În al treilea rând, există necesitatea de a dezvolta capacitatea de gestionare a problemelor mamut cu care noul și încă foarte fragilul stat este confruntat. Acest lucru solicită și atenția comunității internaționale.

În al patrulea rând, există necesitatea de a contribui și la dezvoltarea Sudanului de Nord, pe care nu trebuie să îl uităm și care se pregătește să redacteze o nouă constituție.

În cele din urmă, există teribila problemă de securitate din regiunea Darfur și dorința unilaterală a guvernului de a organiza un referendum asupra statutului acesteia la data de 1 iulie 2011.

Bineînțeles că salut implicarea personală a comisarului nostru pentru dezvoltare și a personalului acestuia în această etapă crucială. Domnia sa a înțeles că această perioadă decisivă pentru viitorul Sudanului de Sud constituie și un test de putere, atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru ceilalți.

  Peter van Dalen (ECR). – (NL) Dnă președintă, data glorioasă de 9 iulie se apropie. Sudanul de Sud va deveni în mod oficial independent – o națiune care își apără în mod deschis valorile cheie ale credinței creștine, dar și o națiune care va fi greu pusă la încercare, deoarece este posibil ca vulpea bătrână și vicleană care este Omar al Bashir aproape să-și fi pierdut părul, însă cu siguranță nu și-a pierdut șmecheriile din mânecă. În regiunea Abyei, acesta a început să masacreze cetățeni. Purificarea etnică a oamenilor din Ngok Dinka pare să fi început. Viețile personalului ONU aflat acolo nu sunt în siguranță.

Baroneasa Ashton știe că are sprijinul nostru pentru politica sa referitoare la drepturile omului, iar în ceea ce îi privește pe rebelii din Benghazi ea a făcut în mod just alegeri clare. Procedați în același mod în legătură cu Omar al-Bashir, deoarece oamenii din Sudanul de Sud au nevoie de sprijinul nostru hotărât.

  Sabine Lösing (GUE/NGL). – (DE) Dnă președintă, multe persoane, inclusiv unele din acest Parlament, erau în februarie pline atât de speranță, cât și de îngrijorare cu privire la viitorul Sudanului. Existau opinii diferite privind riscul continuu de ciocniri violente. Era clar că oamenii din Sudan s-au confruntat cu probleme majore și aveau nevoie de sprijin. În prezent, situația din Sudan este din nou pe prima pagină a ziarelor. Cauza celor mai recente evenimente o reprezintă chestiunile nerezolvate legate de apropiata independență a Sudului, iar aceste probleme nu se pot rezolva cu armele. În consecință, salut recentul acord dintre Nord și Sudanul de Sud, facilitat de Uniunea Africană, privind o zonă demilitarizată de-a lungul graniței viitoare dintre cele două state. Cu toate acestea, o forță ONU de 7 000 de militari, după modelul MONUC, poate face mai mult rău decât bine. Dacă ne uităm la situația din Congo, putem vedea la ce se pot preta trupele MONUC.

Ajutorul pentru Sudan trebuie să fie imparțial și să nu fie legat de niciun grup de interese. Trebuie să fie axat pe interesele oamenilor din Sud și Nord, atât în ceea ce privește ajutorul material, cât și celui diplomatic. Pentru a preveni alimentarea în continuare a conflictului, toate livrările de arme trebuie să fie oprite. Facem un apel pentru încetarea tuturor colaborărilor civile/militare și a misiunilor de pregătire militară.

  Michèle Striffler (PPE). – (FR) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, bineînțeles că salutăm maniera pașnică și credibilă în care a fost condus în luna ianuarie referendumul din Sudanul de Sud privind autodeterminarea. Astfel cum s-a spus deja, Sudanul de Sud își va proclama independența la 9 iulie 2011. Provocările sunt uriașe, atât în ceea ce privește organizarea internă a noului stat, cât și relația cu Sudanul la granițele comune și în regiunea Abyei, bogată în petrol.

Atât Sudanul cât și Sudanul de Sud trebuie să rezolve nevoi enorme de ordin umanitar. Principalele provocări sunt securitatea, accesul la locuitorii aflați în nevoie și respectul pentru principiile umanitare. Criza este departe de a se fi terminat. Este vital ca comunitatea internațională să-și mențină prezența și un nivel înalt de implicare umanitară. Trebuie să fim foarte atenți la modul în care situația evoluează, deoarece aceasta este deja teribilă, dar s-ar putea înrăutăți și ar putea reprezenta o amenințare pentru stabilitatea din regiune.

Este de asemenea vital ca ajutorul pentru dezvoltare, care este organizat pentru Sudanul de Sud să fie coordonat și complementar cu ajutorul umanitar. Importanța reală a legăturii dintre urgență și dezvoltare este pusă în evidență de acest context în care infrastructurile statului sunt foarte slabe iar criza umanitară pare să dureze. În consecință, ajutorul pentru dezvoltare trebuie să ofere sprijin infrastructurilor statului și să îmbunătățească accesul populației la serviciile de bază, care sunt organizate în prezent de organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) și organizațiile internaționale.

În cele din urmă, evenimentele din Sudanul de Sud și din regiunea Abyei nu trebuie să ne facă să trecem cu vederea situația din Darfur, care este considerată a fi cea mai teribilă criză umanitară din lume. Viețile a milioane de oameni depind încă de ajutorul extern.

La final, pentru că mi-au mai rămas câteva secunde, doresc să aplaud activitatea desfășurată de dl Piebalgs, care consider că a fost excepțională.

  Richard Howitt (S&D). – Dnă președintă, doresc ca în această după-amiază să subliniez cu hotărâre necesitatea Uniunii Europene de a lucra împreună cu Sudanul de Sud în domeniul democratizării și al construcției instituționale. Da, aceasta va fi o țară cu una dintre cele mai mari rate de mortalitate infantilă și cu cei mai scăzuți indicatori educaționali din lume, necesitând o aderare accelerată la Acordul de la Cotonou, cu acces la Fondul european de dezvoltare și o reducere justă a datoriei. Dar, așa cum UE trebuie să fie mândră pentru că am contribuit la un proces de desfășurare a unui referendum în mare măsură credibil și pașnic - și aduc un tribut colegei mele, Veronique De Keyser pentru rolul său personal de lider – tot astfel UE trebuie să dea prioritate ajutării Sudanului de Sud în procesul său de revizuire constituțională, consolidare a unui sistem multipartid și împiedicare a instaurării corupției încă de la început.

Dnă președintă, pentru Sudanul de Sud data de 9 iulie este mai importantă decât orice altceva; pentru Sudanul de Nord, deși acordul global de pace ar putea să se încheie, obligațiile sale nu se încheie aici. Amenințarea violenței rămâne, nu doar în Sudanul de Sud, dar și în provinciile învecinate Nilul Albastru și Kordofanul de Sud ale Sudanului de Nord și în continuare în Darfur. Într-adevăr, doresc să îl rog pe dl Piebalgs ca, în răspunsul său, să explice ce face UE pentru a combate continuarea și agravarea încălcărilor drepturilor omului, în special în ceea ce îi privește pe apărătorii drepturilor omului cum este Hawa Abdulla de la Misiunea U.A.-ONU de menținere a păcii, care a fost bătut și a fost deținut în mod arbitrar.

Am avut privilegiul să fiu prezent în Timorul de Est la nașterea primului nou stat al lumii din acest mileniu. Sper ca Sudanul de Sud să-și poată obține independența, evitând în același timp tranziția tragică pe care au suferit-o oamenii din Timorul de Est și oferind pace și prosperitate sudanezilor, care au suferit prea mult pe parcursul celui mai lung război civil din Africa.

  Niccolò Rinaldi (ALDE). – (IT) Dnă președintă, este dificil să supraveghem pașii finali în formarea unei noi țări în cadrul unui parcurs pașnic. Obiectivul final, - pacea – trebuie să fie protejat, dar fără pierderea unor elemente importante ale acordului global.

Acțiunea militară a Khartoum-ului în Abyei pare să amenințe rezultatul general bun al acestei călătorii, chiar dacă nu și fondarea celui de al 54-lea stat african la 9 iulie.

Sudul nu trebuie să reacționeze la provocare și să piardă din vedere obiectivul final care nu este doar independența, ci și constituirea unor instituții credibile și progresul populației sale, din care 90 % trăiește sub pragul sărăciei. Este improbabil ca oamenii să beneficieze de investițiile străine, care deja promit să fie transparente și nu vorace.

Consider că acest lucru – problema investițiilor străine în Sudanul de Sud – va deveni în curând o nouă linie a frontului pe care Uniunea Europeană va trebui să o monitorizeze și asupra căreia trebuie să își manifeste credibilitatea pe care în ultimii ani și-a câștigat-o în această regiune.

  Charles Tannock (ECR). – Dnă președintă, la 9 iulie Sudanul de Sud își va declara independența ca nou stat african vorbitor de limba engleză. UE a sprijinit în mod corect procesul CPAP și referendumul din Sudanul de Sud. Cu toate acestea, următoarele câteva luni rămân critice. Sudanului de Sud trebuie să i se permită să se consacre ca stat suveran viabil. Chiar și fără un vecin ostil la nord, Sudanul de Sud se confruntă cu provocări de dezvoltare enorme. Infrastructura este aproape inexistentă. Există o ostilitate intercomunală larg răspândită. Indicatorii referitori la asistența medicală sunt printre cei mai defavorabili din lume iar economia este aproape în totalitate dependentă de exporturile de petrol.

De aceea, este esențial să se sporească ajutorul umanitar și cel pentru dezvoltare acordat de UE Sudanului de Sud. Cu toate acestea, Sudanul de Sud mai are nevoie și de sprijinul politic lipsit de orice echivoc al UE. Recenta acaparare a disputatei regiuni de graniță Abyei de către guvernul de la Khartoum, sugerează că președintele Bashir nu este încă pe deplin împăcat cu împărțirea țării sale. În cele din urmă, sper de asemenea ca Sudanul de Sud să-și îndeplinească promisiunea de a fi prima țară a Uniunii Africane care să recunoască din nou și Republica Somaliland, care este stabilă și democratică, ca pe o țară independentă.

  Charalampos Angourakis (GUE/NGL) . – (EL) Dnă președintă, ciocnirile recente din Abyei nu ilustrează decât cât de nefondate au fost sărbătoririle SUA și ale Uniunii Europene de după referendum. Am văzut încă o dată că pacea imperialistă este la fel de sângeroasă ca și războiul imperialist. În mod evident, nordului și sudului, care se află în calea imperialismului și sunt victime ale politicii „dezbină și stăpânește”, le va fi dificil să evite un conflict direct.

Diverse puteri imperialiste au încercat timp de 20 de ani să exploateze petrolul și aurul, depozitele de cupru și uraniu din Abyei. Acest conflict intern amenință să degenereze într-un nou, chiar și mai sângeros război, acum că NATO, SUA și Uniunea Europeană sunt implicate în mod direct, ceea ce forțele euro-unificatoare par să urmărească după războiul din Libia.

Avem nevoie de încetarea urgentă a intervenției imperialiste în Sudan și a oricărui act de ostilitate și opoziție dintre nord și sud. De asemenea, noi considerăm că oamenii din Sudan, atât cei din nord, cât și cei din sud, trebuie să își ia soarta în propriile mâini. Este singurul mod de evitare a războiului și singurul mod de a controla bunăstarea țării lor și de a se îndrepta către un alt fel de dezvoltare.

  Joachim Zeller (PPE). – (DE) Dnă președintă, dle comisar, doamnelor și domnilor, am avut privilegiul de a asista la referendumul pentru independență din Sudanul de Sud în calitate de observator electoral pentru Parlament și am fost impresionat de sprijinul major acordat de către oamenii din Sudanul de Sud ideii de a decide ei înșiși în viitor asupra sorții țării lor.

Am fost de asemenea martorul așteptărilor majore ale oamenilor care au decis eliberarea din robie a țării lor. Mii, poate zeci de mii dintre cei care sunt cunoscuți ca fiind persoane strămutate, pe care luptele ce au durat decenii în sud i-au împins în taberele de refugiați ale nordului, s-au stabilit înapoi, în fostele lor case din sud.

Bineînțeles că, pe lângă independența țării lor, oamenii din Sudanul de Sud doresc, înainte de orice, să trăiască în pace și să găsească un drum către un viitor mai fericit, după decenii de război în care milioane dintre cei din Sudanul de Sud au fost forțați să-și sacrifice viețile.

Noul stat al Sudanului de Sud este programat să devină independent în mod oficial la 9 iulie, mărind familia statelor din lumea noastră. Condițiile inițiale sunt cât se poate de dificile și bineînțeles că s-au spus deja multe despre acest lucru. 70 % din populație este formată din crescători de vite nomazi; 80 % sunt analfabeți; disputa referitoare la Abyei se adâncește transformându-se într-un conflict militar. Au fost deja morți și răniți. Ca și cum nu ar fi suficient, rivalitățile dintre triburi și grupările armate din Sudanul de Sud sunt și acestea în creștere, iar observatorii estimează că din ianuarie mai mult de o mie de oameni și-au pierdut viața. Cei răniți ori violați abia dacă mai sunt numărați.

Sudanul era un stat pierdut. Există pericolul ca statul Sudanului de Sud să fie un stat eșuat de la bun început. Am convingerea fermă că, având în vedere istoria colonială a acestor țări, Europa are o obligație majoră față de această regiune. Alături de ONU și Uniunea Africană, politica externă comună a Europei este la fel de necesară în această situație, fiind totodată șansa acestei politici de a-și dovedi eficiența. Nu este vorba doar despre bani, ci și despre sprijinirea unei societăți civile fragile, aflată în formare. Trebuie să negociem ferm cu cei care țin în mâinile lor viitorul țării, adică cu șefii de trib și conducătorii grupărilor militare, astfel încât aceștia să nu distrugă speranțele oamenilor din țara lor.

  Corina Crețu (S&D). - Peste mai puțin de o lună va fi proclamată independența Sudanului de Sud aprobată masiv la referendumul din ianuarie. Din păcate, în acest timp nu s-au clarificat controversele legate de delimitarea frontierei și împărțirea veniturilor din extracția petrolului. Deci noul stat se naște sub spectrul conflictului și de aceea cred că se impune intensificarea eforturilor diplomatice, inclusiv ale Uniunii Europene.

Apreciem prezența dvs. în Sudan, ca și a colegilor noștri, inclusiv activitatea dnei De Keyser, dar, după știți, în ultima perioadă, situația s-a înrăutățit dramatic. Peste 80 000 de mii de persoane și-au părăsit locuințele, semn că apare riscul unei crize umanitare. Întrebarea mea pentru dl comisar se referă la oportunitatea prezenței unei forțe de menținere a păcii în zonă, având în vedere declarația ONU de ieri, care a recunoscut eșecul forțelor sale, care au rămas pasive în fața tensiunilor din ultima perioadă.

  Marielle De Sarnez (ALDE). – (FR) Dnă președintă, în urmă cu câteva ore, guvernul sudanez a informat ONU că condițiile necesare întoarcerii miilor de locuitori care au fugit din atât de disputata regiune Abyei, aflată la granița dintre Sudan și Sudanul de Sud, ar fi asigurate.

După cum știm, deși locuitorii strămutați pleacă întotdeauna foarte rapid, întoarcerea lor necesită timp și constituie de multe ori o sursă de probleme considerabile de ordin umanitar și social. De aceea, propun ca Uniunea Europeană să organizeze o misiune de monitorizare cât mai rapid cu putință, conform coordonatelor activității noastre pe care am desfășurat-o în Balcani. În mod firesc, această misiune ar putea fi îndeplinită cu ajutorul Uniunii Africane și nu există niciun motiv pentru care țările terțe să nu poată fi de asemenea implicate.

În cele din urmă, un cuvânt referitor la zvonurile care circulă în privința posibilității unei epurări etnice în regiune. Dacă ceea ce se suspectează se dovedește a fi adevărat, bineînțeles că comunitatea internațională va trebui să acționeze cu rapiditate, impulsionată de Uniunea Europeană. Nu trebuie în niciun caz să se permită repetarea tragediei din fosta Iugoslavie.

  Cristian Dan Preda (PPE). - Nu puțini au fost cei care au salutat rezultatul referendumului referitor la independența Sudanului de Sud. Asta ar însemna crearea unui al 54-lea stat pe continentul african.

Ceea ce se întâmplă acum, însă, e un fel de duș rece. Trebuie să fim foarte realiști și să admitem că în acest moment împărțirea pe cale pașnică a Sudanului este în pericol. Ocuparea regiunii contestate Abiey de către forțele guvernamentale sudaneze pe 21 mai, violențele care continuau și ieri la Kadugli ne arată că războiul civil dintre nord și sud poate reizbucni oricând. Sigur că acest lucru trebuie evitat cu orice preț și mesajul nostru trebuie să fie foarte clar.

Operațiunile militare ale guvernului sudanez și ale milițiilor din Abiey constituie o încălcare gravă a Acordului de pace global. Trebuie evitată, suntem convinși cu toții cred de lucru la aceasta, orice escaladare a violenței care ar putea conduce la pierderi suplimentare de vieți omenești. Situația securității trebuie rezolvată în conformitate cu acordurile de la Kadugli si Abiey de la începutul anului, inclusiv, cred eu, prin intervenția unei forțe de securitate mixtă mandatată de Națiunile Unite.

Dacă aceste obstacole sunt surmontate, rămân numeroase semne de întrebare privind viabilitatea celor două state care ar trebui să coexiste pe teritoriul fostului Sudan. E nevoie de voință politică și disponibilitate pentru dialog pentru că există o serie întreagă de chestiuni în suspans: frontierele comune, cetățenia, obligații internaționale, desigur resursele petroliere.

Pe de altă parte, vreau să subliniez deteriorarea situației drepturilor omului și a statului de drept în Sudan, unde am asistat recent la o multiplicare a arestărilor arbitrare. Nu pot să nu amintesc faptul că Omar al-Bashir este în continuare sub mandat de arestare internațional, fără ca autoritățile din această țară să țină seama de acest lucru.

Închei cu un punct pozitiv: vreau să salut eliberarea celor trei ostatici bulgari care lucrau pentru serviciul umanitar aerian al Națiunilor Unite, care au fost răpiți în luna ianuarie în Darfur.

  Miroslav Mikolášik (PPE). – (SK) Dnă președintă, sângerosul război civil care a durat mai mult de două decenii în Sudan, a devastat țara și a distrus ori și-a pus într-un mod diferit și tragic amprenta asupra milioanelor de locuitori ai acesteia. Atrocitățile comise în timpul războiului civil s-au încheiat în sfârșit, odată cu semnarea acordului de pace, din care a făcut parte integrantă organizarea unui referendum reușit.

Prevenția este cel mai bun tratament și de aceea am convingerea că resursele UE alocate pentru Sudan trebuie să fie alocate nu numai pentru ajutorul umanitar și cel pentru dezvoltare, dar și pentru sprijinirea controlului democratic și a statului de drept, care sunt premise fundamentale pentru implementarea drepturilor fundamentale ale omului aparținând sudanezilor devastați de război.

Rezultatele referendumului arată cu claritate dorința de independență a Sudanului de Sud, care este predominant creștin. Dacă acest lucru se întâmplă - și cred că deja se întâmplă – Sudanul de Sud, cel mai tânăr stat din lume, va avea nevoie de ajutor și sprijin.

  Katarína Neveďalová (S&D). – (SK) Dnă președintă, sunt în totalitate de acord cu expunerea și declarația Baronesei Ashton dar, în același timp, împărtășesc îngrijorările referitoare la dezvoltarea viitoare a acestei țări.

Regiunea Abyei a Sudanului a fost pentru mulți ani măcinată de conflicte. Războiul civil s-a încheiat în urmă cu mai puțin de șase ani, după ce a durat mai mult de 20 de ani. Această regiune a fost cheia conflictului și, conform declarației Grupului Internațional de Criză, evoluțiile din această parte a țării vor influența soarta întregului Sudan. Își va păstra această țară pacea sau se va scufunda într-un alt război?

Dacă partea sudică se desprinde, va fi necesar să ne manifestăm sprijinul pentru o tranziție cât mai pașnică cu putință. De aceea, aș dori să îmi exprim sprijinul pentru Comisie, care a condamnat în mod deschis folosirea forței împotriva civililor nevinovați, care au fost și încă mai sunt victime ale intervenției de ocupare a acestei regiuni de către armata sudaneză.

UE are șansa de a menține pacea, de a ajuta la stabilitatea din regiune și de a-și consolida poziția, nu doar aceea de cel mai mare donator din lume dar și poziția sa politică și, mai presus de orice, de a ajuta locuitorii acestei țări.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Dnă președintă, aș dori să atrag atenția asupra unui factor care este, în opinia mea, foarte important. Noi, cei din acest Parlament, suntem cu toții mulțumiți că, urmare a rezultatului referendumului, un nou stat va lua în curând ființă – Sudanul de Sud. Cu toate acestea, trebuie să fie subliniat faptul că aceasta reprezintă doar o șansă, deoarece acelui stat îi lipsesc în prezent atributele esențiale care trebuie să fie o trăsătură a fiecărui stat. Acestuia îi lipsesc structurile și funcționarii competenți și nu are un sistem judiciar. Cu alte cuvinte, drumul este deschis acțiunii oricăror forțe care ar putea submina pacea și securitatea de acolo. În acest context, consider că, pe lângă ajutorul umanitar care este foarte important, la fel de importantă este protejarea securității și menținerea forțelor ONU.

  Elena Băsescu (PPE). - Aș dori să salut și eu declarația vicepreședintelui Comisiei în contextul intensificării conflictului dintre cele două părți. Consider că liderii politici trebuie să respecte voința poporului exprimată prin referendumul de independență. Sudanul are o lungă istorie de tulburări interne violente, iar ultimele evoluții indică o întoarcere la acest trecut. Subliniez situația deosebit de dificilă în care se află populația din zonele de conflict. Există riscul producerii unei catastrofe umanitare, dacă membri comunității internaționale nu vor interveni.

Mai mult, se înregistrează atacuri în zonele apărate de trupele ONU, ceea ce pune în pericol viața militarilor și întoarcerea refugiaților. Atrag atenția supra importanței dezarmării treptate a grupărilor care împiedică punerea în aplicare a rezultatelor referendumului. Traficul de arme din zonă încurajează și mai mult mișcările rebele și compromite procesul de stabilire a independenței.

  Seán Kelly (PPE). – Dnă președintă, discuția de astăzi privind Sudanul și Sudanul de Sud este încurajatoare și pozitivă, într-o lume în care există mai multe vești proaste decât vești bune.

Uniunea Europeană are șansa și responsabilitatea de a cultiva noul stat și de se asigura că democrația, statul de drept și respectul pentru drepturile omului sunt consacrate în Sudan și în Sudanul de Sud. În mod particular, cred că istoria Uniunii Europene – având în vedere principiile fondatoare ale lui Schuman bazate pe pace și prosperitate – ne pune într-o poziție în care statele mari din întreaga lume nu s-ar putea afla, deoarece ar putea fi privite ca folosindu-se de Sudan pentru a-l exploata pentru propriile lor politici interne și externe.

Lucrând împreună cu ONU putem face foarte multe atât pentru fondarea acestor noi state, în special a Sudanului de Sud, cât și pentru a ne asigura că acestea nu se confruntă cu războaie civile, astfel cum se întâmplă în mod frecvent la apariția unor state noi.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dnă președintă, după independența care este programată să fie proclamată în exact o lună, Sudanul de Sud va trebui deîndată să se confrunte cu o serie de probleme umanitare și socio-economice. Având în vedere aceste condiții, asistența externă pentru sprijinirea Sudanului de Sud în lupta împotriva sărăciei extreme, consolidarea organizațiilor locale și accelerarea beneficiilor păcii pentru locuitorii săi, vor fi mai importante ca niciodată pentru mult timp de acum înainte.

Deși este de așteptat ca Sudanul de Sud să solicite aderarea la Acordul de la Cotonou, cel de al 10-lea Fond european de dezvoltare nu va fi disponibil o anumită perioadă după aderarea la acord. În consecință, există riscul apariției unui vid de finanțare în perioada imediat următoare referendumului, când Sudanul de Sud va fi foarte vulnerabil și va risca un colaps național. Este în mod clar necesar să împiedicăm acest lucru din cauza pericolului unei catastrofe umanitare și de aceea trebuie să facem tot ce ne stă în puteri pentru a ajuta sudanezii să depășească această perioadă critică și să împiedice repetarea conflictelor sângeroase.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dnă președintă, armata nordică a evacuat forțat 15 000 de susținători ai Sudanului de Sud din oraș și atunci, dintr-o dată, aceștia doresc bineînțeles să organizeze un referendum în Abyei, într-un timp de două ori mai scurt și în umbra unei armate, când anterior nu au putut nici măcar să fie de acord cu sudul în privința celor îndreptățiți să voteze. Acesta este un demers cu adevărat grotesc.

Nu doar opiniile diferite asupra proprietății și posesiunilor au făcut ca Abyei să fie subiectul disputei unui război civil care a durat decenii; există de asemenea religii diferite, adică nordul musulman împotriva creștinismului și religiilor bazate pe natură ale celor din Sudanul de Sud, care au fost forțați să coexiste de frontierele aleatorii desenate de fostele puteri coloniale. Având în vedere recentele escaladări ale conflictelor, acest lucru nu ar trebui uitat.

Nu ar fi fost niciodată posibil ca referendumul să fie dus la bun sfârșit în timp ce statutul electorilor din Abyei rămânea nerezolvat. În mod similar, nu trebuie să uităm regiunile la fel de disputate ale Nilului Albastru și Kordofanului de Sud, cu munții Nuba. După părerea mea, a face acest lucru ar fi o mare neglijență și acesta nu trebuie lăsat să se întâmple.

  Boris Zala (S&D). – (SK) Dnă președintă, doamnelor și domnilor, nu am avut niciodată încredere în președintele Bashir și nu am nici măcar acum. Reiese destul de clar din acest lucru faptul că sunt un pesimist cu privire la șansele ca în Sudan să se întâmple ceva. Am convingerea că acest președinte încearcă să folosească forța armată pentru a interveni împotriva Sudului prin ocuparea anumitor părți din teritoriu ori a orașelor importante sau a surselor de materii prime.

Din această perspectivă ar fi foarte interesant să vedem ce măsuri preventive sau pași preventivi a pregătit biroul Înaltului Comisariat pentru a evita ca acest lucru să se întâmple, poate în cooperare cu ONU sau cu Uniunea Africană, pe de o parte, și bineînțeles că ar fi foarte interesant să vedem metoda sau pașii pe care biroul ar dori să îi facă dacă acest lucru chiar se întâmplă, și în eventualitatea în care Sudanul de Nord nu respectă acordul de pace pe care l-a semnat și în care în esență am încredere.

  Jaroslav Paška (EFD). – (SK) Dnă președintă, Sudanul de Sud este o țară care a votat pentru independență și care va fi cel mai nou stat membru al Organizației Națiunilor Unite. Este o țară care a votat pentru independență dar care este dependentă în aproape toate aspectele. Este dependentă de vecinul său nordic, este dependentă de ajutorul Europei sau de cel al țărilor africane. Este o țară în care bărbații nu au învățat să muncească. Bărbații așteaptă un semn de începere a unui război pentru a se înarma și a începe să se lupte între ei. Este o țară în care numai femeile și copiii muncesc, unde copiii nu merg la școală și, în consecință, nu sunt educați. Este o țară fără lucrători, fără profesori și fără doctori. Este o țară în care totul trebuie construit de la rădăcină și va fi de aceea foarte dificil și foarte solicitant să construiești acolo un sistem politic adecvat și să pui țara pe propriile ei picioare. Este o sarcină dificilă nu numai pentru Europa, dar și pentru ONU.

  Andris Piebalgs, membru al Comisiei, în numele Vicepreședintelui Comisiei și Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate. – Dnă președintă, în primul rând, vă sunt recunoscător pentru sprijinul larg acordat strategiei care v-a fost prezentată. Voi trece doar în revistă câteva elemente care au fost ridicate în cadrul acestei dezbateri.

Oamenii din nord și cei din Sudanul de Sud sunt în mod cert stăpânii propriilor țări. Noi sprijinim acest proces, însă referendumul reprezintă cu certitudine un moment hotărâtor: este o situație calitativă complet nouă. Nu mai este aceeași situație ca înainte. Da, există violență, există dificultăți, dar situația este diferită. Putem acum să vedem lumina de la capătul tunelului. Din acest motiv, aș spune că aceasta reprezintă pentru noi o mare victorie, deoarece am sprijinit din punct de vedere politic acest proces, atât prin acțiunile noastre, cât și din punct de vedere financiar. Așadar este o situație complet nouă.

Nu am făcut niciodată compromisuri în privința chestiunilor referitoare la drepturile omului și Curtea Penală Internațională. Poziția noastră este foarte clară atât cu privire la drepturile omului, cât și cu privire la CPI. De fiecare dată când există o încălcare a drepturilor omului, Înaltul Reprezentant face declarații hotărâte și clare și exercită presiune asupra autorităților. S-a spus că nu există un răspuns imediat, dar se fac schimbări. Nu este un proces ușor și noi vom continua să ne ocupăm de acesta.

În privința Abyeiului, situația este dificilă, dar, din nou, poziția Uniunii Europene va fi una de condamnare clară și hotărâtă a ocupării, cerând ca situația să fie imediat rezolvată. Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite este de fapt cel care trebuie să decidă asupra situației. Acesta va decide dacă trebuie să existe o altă misiune iar dacă va exista o rezoluție a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, vom fi cei mai entuziaști susținători ai acesteia.

Dar ceea ce nu trebuie să uităm este poziția și declarația noastră politică hotărâtă și sprijinul pentru operațiunile civile. Astfel cum am spus și Sudanului de Sud, cred că nu ar trebui să ne așteptăm ca toate problemele să fie rezolvate de momentul din 9 iulie. Va fi declarată independența, vor continua discuțiile și elementul important este că comitetul Uniunii Africane, prezidat de Thabo Mbeki, are sprijinul ambelor părți, din nord și din sud. Susținem cu fermitate comitetul Mbeki. Avem deci toate motivele pentru a crede că toate întrebările dificile își vor găsi răspunsul.

În ceea ce privește problema datoriei, activitatea este în desfășurare, ca parte a inițiativei țărilor sărace puternic îndatorate. Aceasta necesită timp, iar problema referitoare la Abyei cu siguranță că nu a ajutat. Dar această problemă nu a fost uitată.

China, atât cât o putem noi implica, este membru deplin al Consiliului de Securitate și ar fi de mare ajutor în găsirea soluțiilor din țară. În această etapă nu pot susține că au existat schimburi intensive cu chinezii. Ei sunt implicați în chestiuni referitoare la petrol, sunt în nordul Sudanului, dar este evident un mare ajutor atunci când întreaga comunitate internațională încearcă să găsească o soluție la aceste probleme.

Nu în ultimul rând, vă sunt recunoscător pentru interesul dvs. față de Sudan. Pe de o parte, acesta este destul de departe de noi, pe de altă parte, este foarte aproape. Dacă lucrurile se îndreaptă într-o direcție greșită, dacă oamenii mor în Africa, Uniunea Europeană nu poate sta deoparte spunând că, ei bine, este prea departe. Interesul dvs. larg față de aceste probleme ne încurajează cu certitudine pe mine și pe Înaltul Reprezentant să ne unim eforturile pentru a ajuta oamenii să-și construiască niște vieți pașnice.

  Președintă. – Dezbaterea a fost închisă.

Votarea va avea loc joi, 9 iunie, la ora 12.00.

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Fiorello Provera (EFD), în scris. – (IT) Sudanul, cea mai mare țară din Africa Subsahariană, este o răscruce între lumea arabă și cea africană precum și un mozaic format din multe grupuri etnice eterogene. Este o țară care s-a confruntat cu numeroase conflicte încă de la independența sa față de Regatul Unit din 1956. Odată cu semnarea Acordului de la Naivasha și a Acordului global de pace (AGP) (2005), 20 de ani de conflict între nord și sud s-au încheiat în mod oficial. În ianuarie 2011, astfel cum era prevăzut în AGP, un referendum a marcat ultimul pas pe drumul către independența sudului față de Sudanul nordic. În această etapă de tranziție extrem de delicată, trebuie să păstrăm o abordare echilibrată atât față de nord, cât și față de sud, acordând o atenție specială necesităților sudului referitoare la construcția instituțională și guvernanță. Ajutorul acordat de UE Sudanului de Sud trebuie să fie măsurat în termenii capacității efective a noului stat de a-l absorbi. Într-adevăr, trebuie să ne asigurăm că fluxurile viitoare de finanțare către Juba nu sfârșesc prin a fi folosite inadecvat, sau, mai rău, prin a contribui la corupția deja larg răspândită. De asemenea, Europa trebuie să își intensifice angajamentul de a proteja minoritățile creștine din nordul țării, care sunt din ce în ce mai des ținte ale persecuțiilor și discriminării.

15. Aplicarea acquis-ului Schengen în Bulgaria și în România (dezbatere)

  Președintă. – Următorul punct pe ordinea de zi este raportul dlui Coelho, în numele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitor la proiectul de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România (1412/2010 – C7-0369/2010 – 2010/0820(NLE) (A7-0185/2011).

  Carlos Coelho, raportor. – (PT) Dnă președintă, dnă Győri, dnă comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să fac șase scurte remarci. În primul rând, cu privire la consolidarea spațiului Schengen: libera circulație a persoanelor este unul dintre cele mai mari succese și realizări ale UE, iar Schengen este unul dintre pilonii fundamentali ai Uniunii. De aceea, suntem printre aceia care cred că acesta nu ar trebui slăbit, ci mai degrabă păstrat și consolidat. Sunt de acord cu observațiile pe care comisarul Malmström le-a făcut cu puțin timp în urmă în acest sens.

Cele cinci state membre originare au făcut loc celor 25 actuale: 22 în cadrul Uniunii și trei în afara acesteia. Libertatea de circulație este astfel garantată într-un teritoriu de aproape 43 000 km de granițe externe maritime și mai mult de 7 700 km de granițe terestre, acoperind 25 de țări și 400 de milioane de oameni.

În al doilea rând, în ceea ce privește încrederea reciprocă: înlăturarea controalelor la frontierele interne necesită un nivel înalt de încredere reciprocă între statele membre. Trebuie să existe un schimb de informații rapid și adecvat prin Sistemul de Informații Schengen (SIS), o bună cooperare a poliției și controale eficiente la frontierele externe. Securitatea zonei Schengen depinde de rigoarea și eficiența cu care fiecare stat membru își desfășoară verificările la propriile frontiere externe. Dacă acest lucru nu se întâmplă, securitatea zonei Schengen este slăbită, credibilitatea Uniunii Europene este subminată și încrederea reciprocă este distrusă.

În al treilea rând, cu privire la regulile egale: ar trebui de asemenea să existe încredere în proceduri, care trebuie să fie clare și corecte. Țările candidate trebuie să poată să implementeze și să pună în aplicare în mod eficient și corect toate criteriile Schengen: aceleași criterii care au fost cerute și de la țările candidate anterioare; nici mai mult, nici mai puțin.

În al patrulea rând, în ceea ce privește transparența: avem nevoie să asigurăm o mai mare transparență, atât în interesul libertății cât și în cel al securității. Regret că, din nou, Consiliul nu a acționat astfel cum ar fi trebuit cu privire la relația cu Parlamentul, negând accesul deputaților acestui Parlament la rapoartele de evaluare. Problema a putut fi depășită doar datorită eforturilor ambasadorilor României și Bulgariei, care au cerut declasificarea rapoartelor și trimiterea lor Parlamentului, permițând astfel deputaților acestui Parlament să aibă acces la conținutul evaluărilor, recomandărilor și concluziilor finale. Din nefericire, Consiliul a eșuat din nou în respectarea Parlamentului. Această transparență este necesară pentru abordarea problemelor deosebite care au fost indicate, pentru că deși acestea nu constituie un obstacol pentru cele două țări în drumul acestora către statutul de membru deplin în spațiul Schengen, ar trebui totuși monitorizate de comisia de evaluare împreună cu orice schimbări aflate în curs de desfășurare, astfel încât să se verifice dacă s-a acționat conform recomandărilor. Parlamentul solicită accesul la această informație.

În al cincilea rând, referitor la cetățenia europeană: cât de des invocăm valoarea cetățeniei europene în discursurile noastre? Din 2007, de la aderarea lor la UE, atât Bulgaria, cât și România au avut așteptări legitime că cetățenii lor vor deveni cetățeni cu drepturi depline ai UE, care vor putea să se bucure de aceleași drepturi ca și ceilalți cetățeni ai UE, inclusiv de libertatea de circulație în cadrul spațiului Schengen. Prin extinderea spațiului Schengen consolidăm cetățenia europeană.

Cea de a șasea remarcă și ultima, este că acestea au muncit din greu. Este clar că ambele țări trebuie să fie felicitate pentru eforturile pe care le-au făcut pentru îndeplinirea tuturor cerințelor Schengen. Acest lucru reiese cu claritate atât din rapoartele de evaluare, cât și din observațiile subsecvente făcute de misiunile experților care au realizat evaluarea. A fost clar și pe parcursul misiunii pe care am desfășurat-o în Bulgaria și România, și mulțumesc pentru acest lucru colegilor mei deputați români, dl Marinescu, dl Enciu și dnei Weber și colegilor mei deputați bulgari, dl Kovatchev și dnei Nedelcheva. În consecință, putem să le urăm bun venit Bulgariei și României în spațiul Schengen și sper ca Consiliul să adopte aceeași poziție deîndată ce primește avizul nostru pozitiv.

PREZIDEAZĂ: STAVROS LAMBRINIDIS
Vicepreședinte

  Enikő Győri, președintă în exercițiu a Consiliului. – Dle președinte, sunt deosebit de încântată de șansa de a participa în numele Consiliului la dezbaterea privind extinderea spațiului Schengen la Bulgaria și România.

Aceasta a fost în mod constant o prioritate importantă a Președinției ungare. De aceea, sunt mulțumită mai ales de faptul că, până acum, atât Bulgaria, cât și România au primit evaluări pozitive privind pregătirea lor tehnică în ceea ce privește aplicarea în întregime a acquis-ului Schengen. Salutăm faptul că evaluarea Parlamentului a dus la concluzii similare. Apreciez in special activitatea raportorului, Carlos Coelho, dedicația sa profesională și personală.

Permiteți-mi ca, preț de un moment, să deviez de la protocol în favoarea unei referiri istorice. Atunci când aderarea la Schengen a Ungariei și a altor state membre noi din Europa Centrală a fost împiedicată de o dificultate tehnică referitoare la dezvoltarea Sistemului de Informații Schengen, SIS II, Președinția portugheză a fost cea care ne-a ajutat cu o soluție generoasă și inventivă.

Aș dori să-i mulțumesc și dlui președinte, dl López Aguilar, precum și tuturor membrilor Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne pentru angajamentul de care au dat dovadă cu privire la acest subiect. Președinția ungară a făcut eforturi considerabile pentru a face progrese în acest domeniu. Președinția a devenit de timpuriu conștientă de faptul că a existat o necesitate de a aborda rezervele persistente pe care unele state membre le au față de acest proces.

Președinția a introdus, prin urmare, stadiul aderării Bulgariei și României la Schengen pe ordinea de zi a reuniunii Consiliului JAI din 24 și 25 februarie. Cu această ocazie, Consiliul a susținut concluziile Președinției cu privire la progresele înregistrate și nevoia de a continua cooperarea strânsă cu toate statele membre în vederea unei soluții acceptabile pentru toate părțile implicate.

Atât Bulgaria, cât și România au luat măsuri foarte semnificative pentru a aduce politicile și practicile țărilor lor la nivelul standardelor Schengen. Acestea cuprind domenii precum protecția datelor, cooperarea polițienească, controlul aerian extern, frontierele maritime și terestre, eliberarea de vize și punerea în aplicare corespunzătoare a funcțiilor SIS și SIRENE. Între timp, evaluarea Schengen a României și Bulgariei cu privire la toate capitolele s-a încheiat în martie cu un rezultat pozitiv. În urma adoptării rapoartelor relevante de către partidul de lucru corespunzător al Consiliului, Președinția a înaintat proiectul de concluzii cu privire la finalizarea procesului de evaluare Consiliului JAI programat pentru data de 9 iunie.

Știu că aceasta va fi o veste bună pentru majoritatea acestui Parlament, nu în ultimul rând pentru cei din Bulgaria și România. Va marca un pas important în calea lor spre o participare deplină la Schengen. Consiliul va continua să monitorizeze progresele ulterioare în toate domeniile, deoarece verificarea corespunzătoare este o practică în curs în toate țările Schengen. În acest sens, pot să-i asigur pe distinșii deputați că atât Bulgaria, cât și România vor continua să raporteze în mod regulat cu privire la măsurile adoptate în vederea remedierii deficiențelor rămase. Acestea vor căuta, în special, să consolideze și mai mult controalele la frontierele lor și să amelioreze cooperarea polițienească transfrontalieră, precum și sistemele lor de eliberare a vizelor.

În momentul în care Parlamentul va adopta raportul elaborat de dl Coelho, iar Consiliul va adopta concluziile elaborate de către Președinție, va rămâne doar un ultim pas de făcut - adoptarea deciziei Consiliului, care, după cum știm cu toții, necesită unanimitate. În acest sens, aș dori să subliniez faptul că Consiliul poate reveni la această problemă foarte curând, pentru a reflecta modul în care poate continua procesul, eventual în luna septembrie a anului curent.

Astfel cum a menționat și raportorul în comentariile sale introductive, raportul atinge subiectul accesului la documente secrete, care a constituit o problemă importantă în acest dosar. Accesul Parlamentului la documentele secrete este una dintre problemele interinstituționale restante între Consiliu și Parlament, problemă pe care Președinția ungară intenționează să o rezolve. Deși am reușit să cădem de comun acord cu privire la calea pe care trebuie să o urmăm referitor la delegațiile Parlamentului, punerea în aplicare a soluției găsite necesită încă timp.

Cu toate acestea, Președinția ungară a căutat, chiar de la începutul mandatului său, o soluție imediată pentru a nu amâna aderarea Bulgariei și a România la spațiul Schengen. În acel context, propunerea Președinției ungare a determinat Consiliul să-și dea aprobarea, astfel încât Parlamentul să poată să aibă acces la documente relevante pentru aderarea celor două state membre la spațiul Schengen.

În concluzie, Președinția ungară este convinsă că extinderea spațiului Schengen la Bulgaria și România, acum că acestea îndeplinesc toate criteriile tehnice și juridice, ar fi benefică pentru întreaga cooperare Schengen și pentru Europa în general, oferind posibilitatea unor călătorii de la Marea Neagră până la Atlantic fără obligația de a opri pentru a prezenta pașaportul sau cartea de identitate. Știm cu toții că libera circulație reprezintă unul dintre fundamentele Uniunii noastre Europene, o realitate cu adevărat tangibilă pentru cetățenii noștri și un element valoros pe care trebuie să-l protejăm.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle președinte, Schengen este într-adevăr o realizare fantastică. Reprezintă unul dintre cele mai tangibile cadouri pe care instituțiile europene le-au oferit cetățenilor Europei - faptul că, după cum a spus Președinția, putem conduce din Finlanda până în Portugalia fără să fie nevoie să ne oprim la niciun control de frontieră. Trebuie să protejăm spațiul Schengen, iar ultima dezbatere privind reintroducerea granițelor trebuie stopată. Am discutat deja cu diferite ocazii despre modul în care ar trebui să consolidăm, și nu să slăbim, spațiul Schengen. Avem nevoie de mai multă coeziune europeană în acest domeniu, nu de mai puțină. Avem nevoie de evaluări, instrumente și orientări și recomandări mai bune cu privire la interpretarea acquis-ului Schengen. Acestea se vor discuta cu statele membre în Consiliul din această săptămână, dar și ulterior, în cadrul Consiliului European de la sfârșitul lunii iunie.

Aș dori să felicit România și Bulgaria pentru eforturile considerabile pe care le-au realizat. Am văzut cu ochii mei că au depus eforturi neobosite. Unul dintre avantajele întârzierii este acela că poți beneficia de cea mai modernă tehnologie. Am fost impresionată de tehnologia și de măsurile puse în aplicare de România și Bulgaria și aș dori să le felicit pentru aceste investiții. Rezultatul este că ambele îndeplinesc în prezent criteriile tehnice ale Schengen și că dau dovadă de angajament și merită încrederea Uniunii Europene. Comisia salută acest raport privind activitatea României și a Bulgariei și aș dori, de asemenea, să-i mulțumesc dlui Coelho și raportorilor alternativi pentru acest raport și această abordare.

Comisia a urmat întotdeauna logica unei distincții formale între mecanismul MCV și aderarea la Schengen. Însă, desigur, știm cu toții că accesul la Schengen se bazează și pe încredere, iar încrederea, sau lipsa de încredere, a fost foarte mult dezbătută în ultimele săptămâni. Decizia de eliminare a controalelor la frontierele interne cu România și Bulgaria nu trebuie să se bazeze doar pe evaluarea tehnică, ci și pe această încredere, care, din păcate, nu există astăzi. De aceea a fost atât de importantă, astfel cum a subliniat Președinția, colaborarea cu statele membre în vederea găsirii unei soluții rapide la acest lucru, astfel încât frontierele să poată fi ridicate cât mai curând posibil.

Aceasta trebuie să rămână o prioritate. Consiliul, care este factorul decizional în această privință, trebuie să definească un cadru clar, cu termene clare referitoare la controlul de frontieră, astfel încât România și Bulgaria să vadă o cale spre progres. Cele două state membre au demonstrat că sunt pregătite să adere, că au făcut progresele necesare, și sperăm ca, foarte curând, să existe o posibilitate de a merge mai departe și o decizie a Consiliului.

  Agustín Díaz de Mera García Consuegra, în numele Grupului PPE. – (ES) Dle președinte, aș dori să-l felicit pe dl Coelho, și fac acest lucru pentru că rigurozitatea este o trăsătură constantă a muncii dumnealui. Adaug acum faptul că trebuie să venim în ajutorul Bulgariei și al României. Am încredere în Bulgaria și România. Au muncit bine și din greu și ar trebui să beneficieze de drepturile lor - aici nu este vorba despre un cadou.

Președinția în exercițiu a Consiliului și dna comisar Malmström au declarat ambele că aceste două țări îndeplinesc condițiile tehnice și juridice, iar sunt de acord cu ele. Nu cred că trebuie să luăm în considerare alte criterii decât pe cele strict tehnice și juridice.

Acestea se rezumă la cinci criterii. Ele îndeplinesc următoarele condiții: sunt conforme cu cerințele de protecție a datelor, cu Sistemul de Informații Schengen (SIS), cu cooperarea polițienească, eliberarea de vize și controlul frontierelor externe pe cale aeriană, maritimă și terestră. Mai precis, sunt conforme, de asemenea, cu SIS și cu SIRENE.

Având în vedere toate acestea, Parlamentul ar trebui să trimită un mesaj puternic și fără echivoc către Consiliu și, în special, către reprezentanțele permanente a cinci țări pe care mă voi abține de la a le menționa, dar care sunt cunoscute tuturor celor prezenți astăzi aici.

Cred cu adevărat, doamnelor și domnilor, că incluzând România și Bulgaria în spațiul Schengen, care cuprinde mai mult de patru sute de milioane de oameni, adăugăm, nu scădem; construim o Europă mai puternică. În plus, ar trebui să evităm standardele duble. Ar trebui să evităm să stabilim pentru România și Bulgaria condiții pe care nu le stabilim pentru alte state membre în vederea aderării la acest spațiu al libertății.

Așadar, pentru a-mi încheia intervenția, îmi exprim ferm dorința de a vedea din partea acestui Parlament un mesaj puternic, susținut de majoritate, la adresa Consiliului.

Felicitări încă o dată, dle Coelho, și felicitări României și Bulgariei!

  Ioan Enciu, în numele grupului S&D. – Mulțumesc dlui Coelho pentru munca, angajamentul și expertiza deosebită depusă la acest raport. Mulțumesc, de asemenea, președinției ungare și dnei comisar Malström pentru susținerea acordată acestui raport.

Dezbaterea privind aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen a fost atât de mult deturnată în scopuri politicianiste, încât aproape s-a uitat ce dezbatem în realitate. Vreau să reamintesc tuturor că, în realitate, vorbim despre criterii extrem de clare și concrete pe care orice stat candidat trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membru al spațiului Schengen.

Nu există niciun fel de argument moral sau juridic care să ne facă să schimbăm regulile de aderare acum la final. Regulile pot fi îmbunătățite cu ocazia aprobării noului mecanism de evaluare Schengen aplicabile tuturor statelor membre, nu cu standarde duble.

Este momentul să fim onești și să recunoaștem că România și Bulgaria sunt socotite vinovate pentru tot ceea ce merge prost la nivelul Uniunii și la nivelul intern al unor al unor state membre. Acest lucru este total inacceptabil. Nu România și Bulgaria sunt vinovate pentru că Uniunea Europeană și anumite state membre nu sunt capabile să gestioneze imigrația și frontierele și nici pentru derivele extremiste și populiste ale câtorva guverne care pun în practică politici antiimigrație și consideră ca fiind o crimă mobilitatea cetățenilor europeni, în special a celor de etnie romă.

Nu în ultimul rând, cetățenii români și bulgari trebuie să sufere de pe urma proastelor relații personale ale autorităților naționale cu anumiți lideri influenți europeni. Instituțiile europene trebuie să fie vocea rațiunii, să contracareze această diversiune pe care unii încearcă să o creeze. Parlamentul European și Consiliul trebuie să respecte legislația europeană, iar Comisia să vegheze la acest lucru în calitate de gardian al tratatelor.

  Renate Weber, în numele grupului ALDE. – Discutăm astăzi un dosar care a pus pe agenda noastră din ultimele luni mai multe chestiuni de principiu. Doresc să-i mulțumesc raportorului, dlui Carlos Coelho, pentru felul foarte profesionist în care a condus activitatea în Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, în așa fel încât aceste principii să fie respectate. A fost o plăcere să colaborez cu dl Coelho, al cărui spirit constructiv și-a pus amprenta asupra întregului dosar.

Pe de o parte, avem o chestiune de principiu atunci când analizăm dacă două state membre ale Uniunii care îndeplinesc criteriile de aderare la spațiul Schengen trebuie să fie admise în acest spațiu. Regula spune: da. Ambele țări au fost evaluate privind pregătirea tehnică pentru această aderare și concluziile sunt, categoric, pozitive. Raportorul nostru a mers chiar mai departe și a organizat el însuși vizite de lucru, însoțit fiind și de raportorii alternativi, pentru a vedea felul în care se prezintă tehnic atât centrele de comandă, cât și unele puncte de frontieră.

Pe de altă parte, tot o chestiune de principiu a fost cea a relațiilor instituționale dintre Parlamentul European și Consiliu atunci când a fost vorba de accesul deputaților europeni la documentele pe baza cărora trebuiau să voteze. Punctul de vedere al Consiliului, că numai unii deputați ar putea avea acces și vota în cunoștință de cauză, în vreme ce alții ar trebui să ridice mâna în mod mimetic, a fost aspru criticat de Comisia LIBE și sunt bucuroasă că punctul nostru de vedere a avut câștig de cauză.

Colaborarea instituțională trebuie să fie corectă, rațională și democratică. Sper ca votul de mâine să trimită un mesaj clar și pozitiv al deputaților europeni privind aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen.

  Timothy Kirkhope, în numele Grupului ECR. – Dle președinte, aș dori să-i spun dnei comisar că cetățenii europeni își pierd încrederea în tot mai multe programe europene. Este important să nu insistăm să avansăm într-un ritm pentru care nu suntem întru totul pregătiți. Este un sentiment împărtășit de multe state membre în ceea ce privește spațiul Schengen și nu trebuie să ne grăbim cu o nouă extindere înainte ca toate părțile implicate să fie suficient de pregătite.

Desigur, trebuie să subliniez faptul că această dezbatere nu trebuie folosită drept scuză de a critica fie Bulgaria, fie România, despre care știm că au lucrat din greu pentru a îndeplini criteriile tehnice stabilite de Comisie. Deși între noi pot exista diferențe de opinie în ceea ce privește îndeplinirea acestor criterii, s-au făcut multe lucruri. Însă aceasta este o ocazie de a vorbi despre reînnoirea încrederii în sistemul Schengen și în integritatea Uniunii Europene în sine, precum și o ocazie de a îmbunătăți un mecanism de evaluare complet depășit și ineficient.

În prezent, avem de a face cu un sistem care nu este capabil să facă față provocărilor actuale sau viitoare cu care se confruntă Europa, și nici opiniilor politice ale statelor sale membre. Acum este timpul să stabilim criterii care să nu acopere doar aspectele tehnice ale sistemului Schengen, ci să evalueze și impactul crimei organizate și al corupției, inclusiv în cadrul evaluării actualelor state membre Schengen, și aș dori să văd o implicare a Europol și Eurojust în aceste evaluări. Poate că un astfel de mecanism de evaluare nou ar contribui la prevenirea unora dintre diferențele de opinie, cât și la prevenirea lipsei de încredere în sistemul actual, despre care auzim nu numai în această Cameră, ci, în momentul de față, chiar în întreaga Europă.

  Tatjana Ždanoka, în numele Grupului Verts/ALE. – Dle președinte, problema care se pune este dacă le vom oferi Bulgariei și României acces la spațiul Schengen. Și eu provin dintr-un stat membru nou și îmi amintesc cât de mult ne doream să aderăm la acest spațiu. De aceea, salut cu entuziasm aderarea Bulgariei și a României la acest spațiu.

Au existat anumite deficiențe pe calea către Schengen, însă problemele sunt acum rezolvate. Bulgaria și România sunt mai mult decât pregătite să adere în 2011 la spațiul liberei circulații. Înțeleg preocupările referitoare la corupție și crimă organizată. Din acest motiv, cooperarea în cadrul mecanismului de cooperare și verificare ar trebui să fie continuată. Cu toate acestea, nu putem inventa noi criterii pentru aderarea la spațiul Schengen și nu putem submina certitudinea că un stat face parte din zona respectivă în momentul în care criteriile actuale sunt îndeplinite.

Dezbaterile din Parlament au dezvăluit o nevoie clară de a evita standardele duble la evaluarea punerii în aplicare a acquis-ului Schengen în actualele state membre Schengen și în cele în curs de aderare. Dosarul referitor la această evaluare este esențial. Considerăm inacceptabil faptul că mai multe state membre au sugerat, în cadrul Consiliului, schimbarea temeiurilor juridice pentru propunere, astfel încât să excludă Parlamentul de la procesul de luare a deciziilor.

Sper foarte mult că raportorul nostru, dl Coelho, va apăra prerogativele Parlamentului, așa cum o face întotdeauna cu mult succes, bucurându-se de sprijinul nostru deplin. Aș dori să-i mulțumesc pentru activitatea sa și sper, pe viitor, la o continuare a cooperării constructive.

  Cornelia Ernst, în numele Grupului GUE/NGL. – (DE) Dle președinte, doamnelor și domnilor, e timpul ca România și Bulgaria să fie incluse în punerea în aplicare completă a acquis-ului Schengen. Gândiți-vă că abolirea controalelor la frontierele interne și crearea liberei circulații reprezintă unele dintre cele mai importante realizări și valori ale Uniunii Europene. Din acest motiv, consider că tacticile de blocare ale anumitor state membre - inclusiv ale țării mele de origine, Germania - sunt de neînțeles. Argumentele folosite se referă la frica de avalanșe incontrolabile de refugiați și la modul în care trebuie contracarată corupția. Având în vedere avizele care au fost prezentate, nu pot să înțeleg aceste argumente.

Aici se joacă un joc periculos cu Bulgaria și România. Din acest motiv, am susținut de la bun început poziția raportorului, dl Coelho, conform căreia statelor membre trebuie să li se aplice aceleași standarde, inclusiv când vine vorba de spațiul Schengen.

Ca și ceilalți membri din cadrul comisiei, am fost extrem de contrariată de comportamentul imposibil al Consiliului față de Parlament și de modul în care, la început, acesta chiar a refuzat să ne permită consultarea documentelor. Per ansamblu, avizul prezentat este unul pozitiv. Sperăm că accesul la spațiul Schengen va deveni realitate și că nu va trebui să așteptăm până în luna septembrie.

În încheiere, aș dori să o citez pe jurnalista bucureșteană Sabina Fati. Aceasta a afirmat că „românii sunt cetățeni euforici. Ei privesc la Europa de Vest ca la un loc ale cărui standarde doresc neapărat să le atingă. A le întoarce acum spatele ar putea să-i determine pe mulți dintre ei să devină eurosceptici.” Nu ne-am dori ca acest lucru să se întâmple nici în România și nici în Bulgaria.

  Mario Borghezio, în numele Grupului EFD. – (IT) Dle președinte, articolul 4 alineatul (2) din Actul de aderare a Bulgariei și României la Uniunea Europeană prevede că verificarea, în conformitate cu procedurile de evaluare, a îndeplinirii condițiilor necesare pentru punerea în aplicare a acquis-ului Schengen de către noile state membre este o cerință esențială pentru ca Consiliul să ia decizia de a elimina controalele la frontierele interne cu statele respective.

Acum, considerăm că ar exista o nevoie urgentă de a stabili condiții de reglementare și condiții operaționale pentru a preveni ca elementele nedorite, care ar putea submina securitatea statelor membre, să se strecoare în UE prin intermediul Bulgariei și al României, însă potrivit evaluării noastre, aceste condiții nu există astăzi.

Rapoartele discutate în Parlament nu sunt liniștitoare, din cauza deficiențelor grave care încă există la frontierele aeriene, terestre și maritime, începând cu efectuarea controalelor la frontieră. Nu este surprinzător faptul că forțele noastre polițienești se confruntă cu numeroase cazuri de imigranți ilegali care vin zilnic din cele două țări.

Sugestia mea este că trebuie să suspendăm procesul de intrare a Bulgariei și României în sistemul Schengen, ca măsură de precauție, având în vedere, nu în ultimul rând, presiunea enormă și previzibilă exercitată asupra frontierelor externe ale acestor două țări, care devin găurile din cașcavalul elvețian reprezentat de sistemul Uniunii Europene în ceea ce privește intrarea imigranților ilegali.

  Daniël van der Stoep (NI). – (NL) Dle președinte, voi trece direct la subiect. Bulgaria și România, cuiburile noastre corupte de hoți din Europa de Est, nu îndeplinesc în niciun caz condițiile de aderare la spațiul Schengen. Repet: în niciun caz. Comisarul Malmström poate foarte bine să mediteze la cât de sacrosanct este acquis-ul Schengen, în timp ce majoritatea din Parlament poate să reflecteze în mod sec la cât de minunat ar fi dacă Bulgaria și România ar adera la spațiul Schengen, însă acest lucru pur și simplu nu este realist.

Este naiv, este copilăros. Faptele pur și simplu nu susțin această idee. Bulgaria și România au demonstrat ele însele de mult timp că nu sunt demne de aderarea la spațiul Schengen în acest moment. Potrivit Indexului Transparency International privind percepția asupra corupției, corupția este la ordinea zilei în ambele țări. În ceea ce privește gradul de încredere, Bulgaria se situează la un nivel de doar 3,6 pe o scară de la 1 la 10, în timp ce România atinge nivelul de 3,7. Într-un raport școlar, aceste cifre ar fi interpretate drept un eșec, un eșec total. Și, cu toate acestea, noi ar trebui să le permitem acestor țări accesul la Schengen? Bineînțeles că nu - niciodată!

Faptele pur și simplu nu susțin nici ele această idee. În luna ianuarie a acestui an, câteva zeci de ofițeri vamali bulgari au fost arestați pe motiv de corupție. În luna februarie a acestui an, aproape 200 de ofițeri vamali români au fost arestați, tot din cauza corupției. Ambele țări înregistrează, de asemenea, cifre îngrijorător de mari în domeniul traficului de carne vie. Zeci de victime ale traficului de carne vie bulgar și român au fost descoperite anul trecut numai în Țările de Jos. Și, cu toate acestea, noi ar trebui să le permitem acestor țări accesul la Schengen? Ar fi ceva de neconceput, un gest absolut iresponsabil.

Putem să ne dorim ceva, putem să ne dorim ceva cu tot dinadinsul, însă trebuie să vedem realitatea. Dați-vă jos ochelarii de cal! Bulgaria și România nu sunt absolut deloc pregătite pentru Schengen. Nu sunt pregătite acum și nu vor fi pregătite niciodată.

  Andrey Kovatchev (PPE). – (BG) Dle președinte, doresc să-i mulțumesc dlui Coelho pentru evaluarea obiectivă și corectă a activității Bulgariei și României. De asemenea, le mulțumesc Președinției și Comisiei pentru sprijinul acordat cu privire la acest raport.

Procesul de evaluare a acestor țări și a aderării lor trebuie să fie încheiat în conformitate cu aceleași criterii cu care a fost început. S-a stabilit deja în 2007 că, odată îndeplinite criteriile tehnice, Bulgaria și România vor adera la spațiul Schengen în 2011. Acest lucru deja s-a întâmplat. Experții Consiliului au ajuns la aceeași concluzie în evaluarea realizată: Bulgaria și România îndeplinesc criteriile de aderare.

Toate rezervele pe care le-am auzit în ultima vreme se referă la dezbaterile de politică externă ale anumitor state membre. În loc să gândim pe termen scurt, trebuie să luăm măsuri de susținere a unei mai bune protecții la frontierele noastre externe, a semnării și respectării acordurilor de readmisie cu vecinii noștri din sud și din est și a solidarității cu acele state membre care se confruntă cu cel mai mare flux de imigrații din sudul Europei.

Acest lucru este deosebit de important într-un moment în care există provocări interne și temeri în rândul cetățenilor noștri cu privire la imigrația ilegală, care ar putea amenința securitatea și avantajele sociale din Europa. Avem nevoie de planuri eficiente, viabile pentru a face față crizelor pe care le-am avut în Italia și Malta. Nu putem permite existența standardelor duble. Dacă dorim să dezbatem și să adoptăm noi reguli, acestea trebuie să se aplice tuturor țărilor - atât celor vechi, cât și celor noi.

Dragi colegi, Bulgaria și România și-au făcut treaba și lucrează la aceste sisteme de securitate în cooperare cu partenerii lor Schengen. Ele au depus și depun în continuare eforturi considerabile în lupta împotriva corupției și a crimei organizate. În prezent, aș fi mai puțin îngrijorat dacă frontiera la Marea Mediterană a spațiului Schengen ar fi apărată la fel de bine precum frontierele de la Marea Neagră, apărate de Bulgaria și România. Raportorul și alți colegi deputați au fost la fața locului și știu despre ce vorbesc.

Acesta este motivul pentru care Consiliul trebuie să ia decizia de a accepta Bulgaria și România în spațiul Schengen în luna septembrie a acestui an, pentru a consolida securitatea în această zonă. Stimați colegi, vă invit să susțineți raportul dlui Coelho, care ne va permite să-i transmitem Consiliului un semnal politic clar și puternic, conform căruia aderarea chiar în anul acesta la spațiul Schengen este un drept al Bulgariei și României, având scopul de a face frontierele externe mai sigure și de a le oferi cetățenilor noștri mai multă liniște.

  Monika Flašíková Beňová (S&D). – (SK) Dle președinte, libera circulație este una dintre libertățile și realizările fundamentale ale cetățenilor din statele membre ale UE, și, în numele grupului nostru, Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European, aș dori să sprijin aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen.

Trebuie să spun că atât raportul de inspecție, cât și avizul raportorului, sunt pozitive și că ar trebui să le mulțumim, exprimându-ne, în același timp, și exasperarea. Exasperarea față de modul în care unii dintre deputații în PE din țări care ele însele se confruntă cu probleme în domeniul imigrației ilegale și al corupției privesc la ora actuală România și Bulgaria. Bulgaria și România sunt state membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene, iar noi trebuie să avem față de ele aceeași atitudine pe care am avea-o față de oricare alt stat membru al UE.

Așadar, dacă ne gândim la aderarea Bulgariei și a România, și dacă vom vota mâine asupra acesteia, aș fi încântată dacă ați putea să priviți acest proces ca și cum ar fi vorba de propriile dvs. țări.

  Stanimir Ilchev (ALDE). – (BG) Dle președinte, în cadrul acestei sesiuni ne încheiem evaluarea privind capacitatea Bulgariei și a României de a adera la spațiul Schengen. Vom realiza acest lucru cu succes, deoarece raportul dlui Coelho este un raport de succes. Așteptările majoritare sunt acelea că evaluarea Parlamentului va coincide cu poziția pozitivă a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și că cetățenii celor două țări, Bulgaria și România, sunt de părere că instituțiile lor au făcut ceea ce au trebuit să facă, iar calea spre Schengen este deja deschisă.

Discuțiile au fost lungi, însă vestea bună este că am stopat încercările de a modifica ad-hoc criteriile de aderare la spațiul Schengen. Sigur că vremurile grele nu au trecut. Guvernele ambelor țări trebuie să explice acum toate motivele celor care sunt sceptici și care au trecut în fața ochilor noștri de la a fi foști aliați care sprijineau integrarea Bulgariei și României la instigatori ai jocului de așteptare.

Ce anume se află la baza acestor argumente? Temeri obiective sau prejudecată, precauție situațională sau dezamăgire? Sper că miniștrii de interne și de justiție vor fi cel puțin la fel de sinceri unul cu celălalt precum am fost noi în timpul procesului de elaborare a raportului Coelho.

  Paweł Robert Kowal (ECR). – (PL) Dle președinte, am impresia că în discuțiile recente din Parlamentul European, am urmat tot mai mult ideea de a ne apăra de-a lungul unei linii Limes - uneori, aceasta urmează frontierele externe ale Uniunii Europene, dar alteori ne dorim să construim și să apărăm frontiere în cadrul Uniunii Europene.

Doresc să spun în mod ferm și accentuat: nu există motive concrete de a întârzia, astăzi, aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen. Ar trebui să ne opunem tuturor încercărilor de limitare a contactelor între cetățeni și tuturor încercărilor de limitare a libertății de a călători și de a fi activ în Uniunea Europeană. Discuția pe care o ascult demonstrează cât de divizată este astăzi Uniunea Europeană. Cei care prezintă astăzi argumente artificiale împotriva aderării la spațiul Schengen a Bulgariei și României, vor avea pe conștiință responsabilitatea distrugerii proiectului politic care este Uniunea Europeană și nu vor scăpa niciodată de această responsabilitate.

  Gerard Batten (EFD). – Dle președinte, este ciudat, nu-i așa, că acum, când spațiul Schengen se destramă la nivelul țărilor sale principale, există planuri de a-l extinde la Bulgaria și România. În România și Bulgaria există peste 900 000 de țigani, dintre care mulți ar dori să emigreze. Odată ce aceștia vor putea călători liber în spațiul Schengen, mulți dintre ei își vor găsi în mod inevitabil drumul spre Marea Britanie, pentru a profita de avantajele noastre generoase și de sistemul de locuințe publice, așa cum au făcut-o mulți alții înaintea lor.

Poate că anumiți cetățeni britanici mai întreprinzători ar dori să-i întâmpine pe romi la debarcarea acestora la Calais și Heathrow și să le ofere adresele și hărțile necesare pentru a putea ajunge acasă la prim-ministrul nostru, la colegii săi de cabinet și la toți deputații care sunt în favoarea statutului de membru al UE. Doar atunci când romii își vor instala caravana la ei în curte, politicienii noștri rupți de realitate își vor schimba, poate, părerea referitoare la avantajele de a fi membru al UE.

  Philip Claeys (NI). – (NL) Dle președinte, mă tem că Parlamentul European își va arăta din nou latura sa cea mai naivă prin aprobarea aderării Bulgariei și a România la spațiul Schengen. În orice caz, este clar că există numeroase state membre care se vor opune acestei aderări. Și au motive foarte bune de a se opune.

Există un raport recent al Europol cu privire la crima organizată, care spune că grupurile criminale din Albania, Turcia și fosta Uniune Sovietică vor exploata oportunitățile pe care le va aduce aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen. Raportul pe care l-am menționat face trimitere și la liberalizarea regimului de vize pentru statele balcanice, care a fost, de asemenea, o măsură destul de imprudentă.

Există problema imigrației ilegale prin Turcia, care va fi și mai puternică odată cu intrarea Bulgariei în spațiul Schengen. Ce garanții oferă Comisia că această problemă va fi rezolvată în mod eficient? Nu oferă niciun fel de garanții. Ce măsuri ia pentru a preveni alte probleme legate de romi și de neplăcerile și criminalitatea asociate cu aceștia? Nu ia niciun fel de măsuri.

Care este situația atunci când vine vorba despre reforma judiciară și măsurile anticorupție care sunt în continuare necesare? Cetățenii români și bulgari care călătoresc în țările Schengen cu bune intenții vor înțelege - sunt convins de acest lucru - că inconvenientul controalelor la frontieră este mai puțin important decât necesitatea de a-i proteja pe ceilalți europeni împotriva crimei organizate și a imigrației ilegale în masă.

  Marian-Jean Marinescu (PPE). - Aderarea României la spațiul Schengen este un proiect care a implicat eforturi majore din punct de vedere financiar, instituțional și uman și reprezintă unul dintre cele mai importante obiective politice pentru România. România a investit peste un miliard de euro și rezultatele au fost clar pozitive în toate rapoartele de evaluare. Au fost îndeplinite toate condițiile impuse prin acquis-ul Schengen.

România administrează una dintre cele mai lungi frontiere externe din Uniune și, în consecință, a dezvoltat cel mai modern sistem integrat de securizare la standardele impuse de acquis-ul Schengen. România și agenția FRONTEX și-au intensificat relațiile de parteneriat. În operațiunile FRONTEX desfășurate în Grecia, România este, după Germania, al doilea contribuitor cu echipamente și resurse umane. În cazul unui aflux masiv de imigranți la frontieră s-au implementat, în parteneriat cu instituții similare din alte state membre, Germania și Olanda, mecanisme specializate în domeniul imigrației și azilului. În activitatea de combatere a traficului ilegal se folosesc toate metodele moderne de investigare și culegere de informații. A fost dezvoltată o aplicație unică în Europa, care permite prelucrarea datelor atât în SIS I, cât și în SIS II. Sistemul de supraveghere a frontierelor maritime a fost dat ca exemplu de bună practică. În paralel, autoritățile au acordat o atenție deosebită luptei împotriva corupției. Colaborarea permanentă în cadrul mecanismului special instituit de Comisia Europeană a condus la rezultate care dovedesc că România are capacitatea instituțională necesară și voință politică pentru a atinge obiectivele din domeniul justiției.

Consider că aderarea la spațiul Schengen nu este un cadou oferit României, ci o recunoaștere a meritelor și eforturilor sale și va aduce un plus evident la securitatea frontierelor externe ale Uniunii. Dle Coelho, vă mulțumesc și vă felicit pentru modul în care ați gestionat acest dosar.

  Tanja Fajon (S&D). – (SL) Dle președinte, Bulgaria și România au îndeplinit condițiile stabilite și aderă la spațiul Schengen pe baza meritelor proprii. Nu putem permite ca argumentele politice să amâne extinderea. Sunt foarte îngrijorată de retorica naționalistă populistă și de extremă dreapta, care, într-un mod foarte periculos, conduce Uniunea spre intoleranță, rasism, discriminare și o închidere nechibzuită a ușilor.

Cu fiecare extindere a spațiului Schengen, ne extindem spațiul de libertate, securitate și justiție și am convingerea că, la fel ca în trecut, timpul ne va aduce posibilități de dezvoltare economică și nu numai. Este inacceptabil că anumite state membre ale Uniunii solicită astăzi restaurarea granițelor interne. Mobilitatea cetățenilor europeni în cadrul Uniunii, libertatea de a călători, este una dintre libertățile europene fundamentale, și orice restricție ar submina unul dintre cele mai concrete avantaje pe care cetățenii noștri le-au obținut de la integrarea europeană consolidată.

Odată cu extinderea spațiului Schengen la Bulgaria și România, vom dovedi că ideea integrării este o idee cât se poate de vie, că Europa merge înainte și că țările care bat la ușa ei au un viitor clar în UE, inclusiv cele din Balcanii de Vest.

  David Campbell Bannerman (ECR). – Dle președinte, poate că mi-am schimbat locul aici în cadrul Grupului ECR în această săptămână, însă nu mi-am schimbat punctul de vedere cu privire la Uniunea Europeană. Când vine vorba de Schengen, părerea ECR a fost că aceasta este, în general, o chestiune ce ține de membrii zonei Schengen, incluzând Elveția, desigur, care face parte din Schengen, dar nu și din Uniunea Europeană. Însă închiderea de către Franța a granițelor pentru trenurile italiene și cererile Danemarcei de a ameliora Schengen demonstrează că acesta se află într-o criză.

Pragmatismul ne spune că implicațiile aderării Bulgariei și României sunt profunde pentru cei aflați dincolo de spațiul Schengen. O frontieră permeabilă va însemna că mulți imigranți ilegali care au ca destinație Marea Britanie pot ajunge la Calais fără obstacole, de exemplu, iar Bulgaria nu și-a respectat obligațiile privind crima organizată. Pe scurt, această propunere este pur și simplu exagerată.

  Mara Bizzotto (EFD). – (IT) Dle președinte, în timp ce Europa se preface că nu observă, raportul din 2011 al Europol privind crima organizată afirmă că, odată cu intrarea României și Bulgariei în spațiul Schengen, organizațiile criminale puternice din Turcia, Rusia și Albania vor putea să-și extindă activitățile în întreaga Europă.

Mai mult, și citez: „Imigrația ilegală din Turcia se va extinde spre coastele Bulgariei, iar traficul de droguri și de carne vie al bandelor criminale din Turcia și Albania va crește.” Mai mult, în ceea ce privește traficul de carne vie, „aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen le-ar putea oferi grupurilor criminale din Bulgaria și comunităților rome noi oportunități de a-și intensifica traficul deja semnificativ către restul Europei.” La urma urmei, creșterea imigrației ilegale din Turcia și a traficului de droguri și de carne vie se traduc printr-o securitate redusă pentru cetățenii europeni.

Europa vrea să-i facă crimei organizate o favoare imensă. Partidul Lega Nord este și va fi întotdeauna împotriva acestui tip de alegere injustă. Oricine va vota mâine în favoarea acestui raport va fi responsabil pentru a fi votat pentru deschiderea unei autostrăzi care va aduce crima organizată direct în inima Europei.

  Kinga Gál (PPE) . – (HU) Dle președinte, dnă Győri, dnă comisar, doamnelor și domnilor, mă bucur că, prin votul de mâine asupra raportului Coelho, Parlamentul European va transmite un semnal clar că acceptă pregătirea României și Bulgariei și sprijină aderarea acestor două țări la unul dintre cele mai importante acquis-uri ale Uniunii Europene, spațiul Schengen. Acest acquis înseamnă mult pentru țările din estul și centrul Europei, și din motive istorice, deoarece oferă șansa de a călători liber, fără bariere.

Mesajul cel mai important pe care dezbaterea noastră de astăzi trebuie să îl transmită statelor membre este că România și Bulgaria îndeplinesc aceleași criterii de aderare precum cele pe care Uniunea Europeană le-a solicitat țărilor care au aderat până acum.

Trebuie subliniat faptul că nu le putem impune României și Bulgariei mai multe cerințe decât le-am impus celorlalte țări în cazul aderării anterioare la spațiul Schengen. Statele membre nu trebuie să folosească instituția standardelor duble, deoarece acestea erodează fundația care stă la baza acquis-ului Schengen: instituția încrederii reciproce. Evenimentele din ultimele luni demonstrează ele însele că cel mai important acquis al Europei are nevoie de protecție și de sprijin. Aș dori, de asemenea, să subliniez faptul că nu ar trebui în niciun caz să amestecăm două chestiuni aici, și anume să legăm aderarea celor două state membre la spațiul Schengen de subiectul supravegherii mecanismului de verificare Schengen. Aceasta din urmă este foarte necesară, însă cele două nu pot fi conectate în acest moment.

În final, permiteți-mi să-l felicit pe dl Coelho, care a pregătit raportul și a cărui activitate constructivă și consecventă a fost deosebit de importantă pentru această chestiune. Aș dori, de asemenea, să mulțumesc Președinției ungare pentru angajamentul său și pentru măsurile concrete pe care le-a luat pentru a facilita aderarea cât mai rapidă a celor două state membre.

  Anna Hedh (S&D). – (SV) Dle președinte, mâine vom vota asupra aderării Bulgariei și României la spațiul Schengen. În calitate de social democrat, pentru mine este de la sine înțeles că toate statele membre UE care îndeplinesc toate cerințele stringente de cooperare ar trebui să aibă dreptul de a adera. Bineînțeles că pentru noi este important să avem condiții stricte pentru aderarea la Schengen, însă este necesar ca aceleași criterii obiective să li se aplice tuturor. Orice altceva ar fi o ipocrizie politică.

Acum că toți experții anunță că România și Bulgaria satisfac cerințele, cred că este evident că ar trebui să li se permită aderarea. S-au făcut în această seară obiecții în ceea ce privește corupția din ambele țări, însă aceasta nu poate fi combătută prin intermediul sistemului Schengen. Nu demult, dna comisar Malmström a prezentat un pachet de combatere a corupției pe care îl putem utiliza ca pe o bază pentru măsuri ulterioare. Aceasta este o chestiune care privește întreaga Uniune Europeană, nu numai România și Bulgaria. La fel, lupta împotriva corupției necesită mai multă cooperare, nu mai multe uși închise.

(Aplauze)

  Salvatore Iacolino (PPE). – (IT) Dle președinte, dnă comisar, Schengen este cu siguranță un patrimoniu de civilizație de o valoare extraordinară.

Astăzi, trebuie să salutăm un rezultat important, și anume faptul că suntem de părere că cetățenii Bulgariei și României se află printre cei care pot beneficia de acest instrument fundamental. Spațiul Schengen ar trebui, așadar, să fie consolidat și mai mult. Dacă ar exista vreodată dovezi concrete ale unei civilizații europene, acestea ar fi: dreptul la cetățenie europeană își găsește expresia concretă tocmai în cadrul spațiului Schengen.

Acquis-ul Schengen este, prin urmare, un instrument fundamental pentru economia legală și sunt convins că la 24 iunie, anul curent, Consiliul va găsi puncte importante de reflecție în ceea ce se intenționează să fie o consolidare a încrederii și colaborării între statele membre.

Sigur, mecanismele de evaluare trebuie să devină din sisteme interguvernamentale sisteme ale Uniunii, după cum a anunțat recent dna Malmström, la fel cum guvernanța Schengen creează cu siguranță o cooperare mai puternică și o consolidare dinamică, precum și modernizare, transparență și dialog.

Condițiile au fost întrunite de Bulgaria și România și îl felicit pe dl Coelho pentru faptul că a combinat libera circulație cu securitatea cetățenilor în raportul său echilibrat, care a fost adoptat de către Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne.

  Iliana Malinova Iotova (S&D). – (BG) Dle președinte, Grupul de lucru SCH-EVAL a descris frontiera bulgară de o mie trei sute de kilometri drept o frontieră externă sigură a Uniunii Europene, la care au lucrat diferite guverne bulgare. Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă ca Consiliul să aprobe aderarea celor două țări la spațiul Schengen. Doresc să le mulțumesc tuturor colegilor deputați pentru profesionalismul cu care au lucrat.

Anumite state membre stabilesc criterii politice noi, care vor întârzia procesul Schengen. Aderarea Bulgariei și României a fost descrisă chiar ca o punere în joc a securității cetățenilor europeni, din cauza crimei și a corupției.

Rezultatele din acest domeniu nu sunt deloc impresionante. În orice caz, de aceea există criterii de politică externă și eventuale demisii ale miniștrilor bulgari. Aceste chestiuni fac obiectul altor evaluări, ca de exemplu Mecanismul de cooperare și verificare al Comisiei Europene. Doresc să salut, de asemenea, sugestiile făcute ieri de dna comisar Malmström cu privire la un nou pachet de măsuri anticorupție.

Însă, în acest moment, Bulgaria și România nu pot fi țapii ispășitori pentru problemele nerezolvate referitoare la securitatea în Europa: valurile de refugiați din Africa, viitoarele alegeri din unele state membre, retorica populistă și dezamăgirea cauzată de criza financiară și economică. Nimeni nu este interesat acum de o Europă cu două viteze. De aceea fac apel la dvs. să susțineți raportul Coelho și să îndemnați Consiliul să ia o decizie pozitivă.

  Véronique Mathieu (PPE). – (FR) Dle președinte, dle comisar, doamnelor și domnilor, aș dori să-l felicit mai întâi pe colegul meu, Carlos Coelho, care a făcut o treabă excelentă cu privire la acest raport, și numai Dumnezeu știe că nu a fost ușor.

Bulgaria și România au depus eforturi considerabile pentru întărirea controalelor la frontierele lor și s-au bucurat de succes. Cele mai recente evaluări sunt foarte clare, în toate domeniile, începând cu cooperarea polițienească și judiciară și până la politicile privind vizele și controalele la frontierele aeriene, maritime și terestre. Toate condițiile tehnice au fost îndeplinite. Putem accepta acest lucru ca pe un fapt. Bulgaria și România se află acum, din punctul de vedere al capacității lor tehnice și al resurselor umane, în poziția de a pune în aplicare acquis-ul Schengen.

Deși acum nu există nimic care să împiedice extinderea spațiului Schengen, merită să luăm în considerare recomandările făcute în legătură cu aceste două țări. Sper ca aceste recomandări să fie strict monitorizate, în special în ceea ce privește frontierele dintre Bulgaria, Grecia și Turcia, deoarece, după cum știți, încrederea reciprocă între statele Schengen se bazează pe respectarea deplină de către acestea a obligațiilor lor reciproce. Dacă vreuna dintre părți nu-și va respecta obligațiile, acest lucru va sparge circuitul închis, iar întregul sistem se va prăbuși.

Sper sincer că Consiliul va ajunge la un acord, astfel încât aceste două țări să poată face parte din cercul privilegiat al statelor Schengen. Toți cei din acest Parlament sunt conștienți de implicațiile pe care deciziile de această natură le au pentru cetățenii în cauză. Felicitări încă o dată dlui Coelho pentru acest raport!

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D). - Consider că statele care și-au exprimat rezerve privind aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen nu trebuie să uite că acest proces este o obligație juridică prevăzută prin Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană și pe care toate aceste țări și-au asumat-o prin semnarea tratatului.

Țările Uniunii Europene trebuie totodată să conștientizeze și faptul că este în interesul lor ca România și Bulgaria să adere la Schengen, pentru că ele își vor aduce propria contribuție la securitatea tuturor statelor membre, extinderea spațiului Schengen urmând să consolideze procesul de integrare în interiorul Uniunii Europene și spațiul comun de libertate, securitate și justiție.

Recunoașterea de către misiunile de evaluare ale Uniunii Europene a bunei funcționări, a conectării României și Bulgariei la Sistemul de Informații Schengen, care funcționează la cele mai înalte standarde de siguranță, este un argument forte în acest sens. Prin această conexiune, toate țările Uniunii vor avea acces la datele informatizate privind clandestinii care încearcă să ajungă în Europa și va exista un control mai eficient al frontierelor externe ale Uniunii Europene.

  Hubert Pirker (PPE). – (DE) Dle președinte, dnă Győri, dnă comisar, suntem cu toții conștienți de faptul că aceste două țări - România și Bulgaria - au investit foarte mult în securizarea frontierelor externe ale Uniunii Europene. Ele îndeplinesc toate standardele Schengen. Evaluările obiective au ajuns toate la aceeași concluzie, și anume că premisele pentru aderarea la spațiul Schengen au fost îndeplinite. Raportorul nostru a elaborat și el o evaluare la fața locului. A realizat o evaluare obiectivă și a ajuns la aceeași concluzie. De aceea, nu numai că vom vota în favoarea raportului, dar ne vom da, de asemenea, consimțământul pentru aderarea ambelor țări la spațiul Schengen.

Spațiul Schengen este, însă, și un spațiu al încrederii. Asta înseamnă că nu se finalizează totul dintr-un singur foc, ci că încrederea trebuie să fie construită pe termen lung; investiția în securitate trebuie să fie asigurată pe termen lung. Aș sublinia faptul că același lucru se aplică tuturor statelor, nu numai României și Bulgariei. Sper că această încredere va fi în siguranță pe termen lung, astfel încât să putem menține această libertate de călătorie, această libertate de circulație în cadrul Uniunii Europene, ca pe un bun public major pe termen lung.

Sunt însă tulburat de o veste pe care am auzit-o astăzi, deși nu am posibilitatea de a-i verifica veridicitatea, și anume că salariile poliției din România vor fi reduse cu aproximativ o treime. Știm cu toții că o premisă pentru incoruptibilitate, pentru o muncă onorabilă a poliției este ca aceasta să fie bine plătită. Prin urmare, sper că informațiile mele sunt inexacte și că poliția, care prestează un serviciu în interesul acestor țări și al securității întregii Uniuni Europene, va continua să fie bine plătită și în viitor, astfel încât să nu existe tentația luării de mită.

  Antigoni Papadopoulou (S&D). – (EL) Dle președinte, dnă comisar, potrivit raportului Coelho, România și Bulgaria sunt, conform rapoartelor de evaluare, suficient de pregătite pentru a aplica dispozițiile acquis-ului Schengen frontierelor lor terestre, maritime și aeriene. Acestea îndeplinesc cerințele principale și aceleași criterii ca și alte state membre pentru integrarea deplină în spațiul Schengen. Prin susținerea integrării depline a acestor țări, ne demonstrăm solidaritatea comunitară și susținem ideea europeană și dreptul fundamental la libera circulație a cetățenilor în cadrul Uniunii Europene, creând astfel o Europă mai puternică.

În ceea ce privește problemele ridicate în raport privind presiunea din ce în ce mai puternică de migrație în zona sensibilă din Bulgaria, Turcia și Grecia, acestea sunt provocările de astăzi ale Uniunii Europene și ale statelor membre, care trebuie să găsească soluții globale, pan-europene pentru a-și consolida în mod eficient frontierele externe, pentru a consolida Frontex, pentru a da dovadă de o adevărată solidaritate comunitară și pentru a sprijini statele membre din sudul Europei, locul în care ajung imigranții. Dialogul curent privind actualizarea Acordului Schengen trebuie să ia în considerare provocările mai sus menționate.

  Ivailo Kalfin (S&D). – (BG) Dle președinte, dnă comisar, aderarea la spațiul Schengen implică asumarea unei responsabilități. Bulgaria și România trebuie să fie admise, astfel încât acestea să-și poată asuma partea lor de responsabilitate, împreună cu alte state membre, în ceea ce privește protejarea frontierelor Europei.

Știu că, la ora actuală, Schengen este un subiect delicat în multe state membre și că dă naștere la numeroase dezbateri publice. În ultimele luni, a căpătat o nouă semnificație, având în vedere afluxul de imigranți din Africa de Nord. De fapt, chiar și statele membre mari și mai vechi au avut dificultăți în a face față afluxului de imigranți.

Însă aceste probleme nu vor fi rezolvate prin respingerea Bulgariei și României. Dimpotrivă. Răspunsul corect ar trebui să fie consolidarea principiului solidarității în ceea ce privește politica de emigrare și determinarea tuturor statelor membre să se angajeze la aplicarea acestuia. Nu trebuie doar să le oferim posibilitatea, ci trebuie să le și impunem Bulgariei și României să-și asume responsabilitățile și să își îndeplinească îndatoririle la frontierele externe ale Uniunii Europei.

Dna comisar Malmström vorbea despre încredere. Aceasta este esența. Guvernelor celor două țări trebuie să li se acorde șansa de a răspunde la această provocare și de a dovedi că pot proteja cu succes granițele Europei.

  Rovana Plumb (S&D). – Dle președinte, dragi colegi, în urmă cu o lună, am venit la Bruxelles cu mașina și la granița cu Ungaria, am văzut o coadă imensă de camioane. Îmi amintesc că am numărat 87. Erau camioane din Germania, Italia, Danemarca și Ungaria, încărcate cu bunuri pe care oamenii le așteptau. Au fost întârziate de o procedură care nu se mai aplică în restul Uniunii Europene.

Aș dori să subliniez importanța aderării României și Bulgariei la acest spațiu important. Este important pentru interesele întregii Europe, deoarece trebuie să reconstruim încrederea cetățenilor noștri europeni în Uniunea Europeană și în instituțiile sale. Ați spus, dnă comisar, că Schengen este un cadou important pentru toți cetățenii europeni, ci este și un instrument important pentru a avea nu „mai puțină”, ci „mai multă” Europă.

Am convingerea că Parlamentul European va adopta mâine acest raport și că Consiliul va acționa în consecință, cât mai curând posibil.

(Aplauze)

  Csaba Sógor (PPE). (HU) – Dle președinte, raportul Coelho stabilește că atât România, cât și Bulgaria au demonstrat că s-au pregătit în mod adecvat pentru aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor acquis-ului Schengen. Cu toate acestea, data aderării lor la spațiul Schengen este încă incertă, deoarece unele state membre consideră că, în pofida evaluărilor repetate realizate de diferite instituții ale Uniunii Europene, aderarea lor ar putea cauza probleme în sistemul Schengen. Deși recunosc deficiențele sistemului de justiției din România, aș dori să atrag atenția colegilor mei deputați și a Consiliului cu privire la faptul că decizia pe care o iau influențează în mod direct viața de zi cu zi a 30 de milioane de cetățeni ai UE. Abolirea controalelor la frontierele interne este un succes enorm al integrării europene. Cetățenii români și bulgari se așteaptă, pe bună dreptate, să se bucure de beneficiile acquis-ului Schengen, în calitate de cetățeni cu drepturi depline ai Uniunii Europene. Am convingerea că întreaga Europă va fi mai puternică dacă Bulgaria și România ar adera în acest an la spațiul Schengen.

  Katarína Neveďalová (S&D). – (SK) Dle președinte, mă aflu astăzi aici pentru a sprijini fără echivoc aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen.

După părerea mea, raportul dlui Coelho este o dovadă foarte clară a ideii că aceste două țări sunt pe deplin pregătite și au îndeplinit toate condițiile. Bulgaria și România sunt de patru ani state membre ale UE, dar se pare că unii colegi deputați nu au observat acest lucru, iar unele dintre întrebările și remarcile lor rasiste despre aceste țări chiar mă preocupă, în calitate de cetățean al UE, pentru că dacă vorbim despre imigranți ilegali din aceste țări, care ne invadează într-un fel teritoriul, ne referim, de fapt, la membri și cetățeni ai UE, iar aceștia cu siguranță nu pot fi imigranți ilegali.

Părerea mea este că oricine îndeplinește condițiile ar trebui să aibă șansa de a deveni un membru al spațiului Schengen. Acesta este un principiu fundamental al egalității pe care este construită UE și oricine pune la îndoială acest lucru, pune la îndoială principiile fundamentale ale UE.

  Filiz Hakaeva Hyusmenova (ALDE). – (BG) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, după aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană, accesul la spațiul Schengen este următorul eveniment mult așteptat. Nu așteptăm decât să se facă dreptate.

După ce Bulgaria și România au depus eforturi foarte mari și au îndeplinit admirabil criteriile tehnice Schengen, întârzierea admiterii celor două țări ar fi în contradicție cu normele stipulate în Uniunea Europeană. Condițiile stabilite în Uniune sunt aceleași pentru toată lumea. Țărilor noastre trebuie să li se aplice aceleași criterii care li s-au aplicat și celorlalte state membre. În caz contrar, vorbim de discriminare.

Probleme de corupție există în multe state membre. Europa trebuie să le combată ca pe un întreg, deoarece patru din fiecare cinci cetățeni europeni consideră că fenomenul corupției este o problemă fundamentală în țara lor. Europa se confruntă cu problema numărului din ce în ce mai mare de imigranți. Trebuie să găsim soluții comune la aceste probleme, dar să rămânem, în același timp, fideli valorilor noastre și să ne respectăm principiile.

  Lena Kolarska-Bobińska (PPE). – (PL) Dle președinte, în Uniunea Europeană se spun multe despre criză. Până acum, am vorbit mai ales despre criza economică. Acum, ceea ce se întâmplă cu spațiul Schengen îi face pe oameni să spună că nu numai economia este amenințată, ci și drepturile fundamentale ale cetățenilor. Prin urmare, în urma evenimentelor legate de spațiul Schengen din Italia, Franța și, apoi, Danemarca, cred că trebuie să trimitem un semnal foarte clar că spațiul Schengen nu este în pericol, că nu vrem ca acesta să fie suspendat, ci consolidat și extins, și că ne-am dori foarte mult ca Europa să fie deschisă.

Trebuie să demonstrăm că știm cum să trecem peste o criză. Aș dori să-i mulțumesc dnei comisar că, atunci când Danemarca a dorit să reintroducă controalele de frontieră, s-a publicat foarte repede o comunicare privind politica comună de azil și imigrație. În orice caz, trebuie să mergem mai departe acum. Nu este vorba numai despre faptul că trebuie să votăm pentru intrarea României și Bulgariei în spațiul Schengen, ci despre faptul că trebuie să facem acest lucru cât mai curând posibil.

  Ioan Mircea Paşcu (S&D). – Dle președinte, astăzi, acordurile Schengen sunt supuse unor presiuni puternice. Pe de o parte, având în vedere actualul val de imigranți din Africa de Nord, acolo unde UE încurajează schimbările democratice, unele state au cerut, și au obținut, o suspendare temporară a dispozițiilor respective. Pe de altă parte, alte state au decis, din motive care ar părea să le reflecte propriile interese înguste față de statele solicitante, să exploateze faptul că România și Bulgaria nu fac încă parte din acest spațiu și să încerce, încă o dată, să le excludă.

Așadar, regulile jocului au fost modificate în timpul meciului, în dezavantajul celor doi jucători. Personal, sprijin concluziile pozitive ale raportului și îl apreciez pe autor pentru acestea, dar, deși pot să înțeleg motivele politice pentru modificarea recomandării - fundamentul politicii este, până la urmă, compromisul - nu pot ignora faptul că noile condiții sugerate s-ar putea să faciliteze o interpretare subiectivă a acesteia. Sper din suflet să greșesc.

  Cristian Silviu Buşoi (ALDE). - Raportul pe care îl avem astăzi în față este unul obiectiv și echitabil, subliniind faptul că România și Bulgaria sunt pe deplin pregătite din punct de vedere tehnic să adere la spațiul Schengen. Mai mult decât atât, așa cum se arată în documentele de evaluare, în ceea ce privește anumite aspecte, România poate fi un exemplu de bune practici.

Am convingerea fermă că aderarea României și Bulgariei la acest spațiu nu va afecta negativ siguranța frontierelor ci, dimpotrivă, va crește încrederea europenilor în spațiul Schengen. Se vorbește adesea de încredere reciprocă, s-a vorbit și în această dezbatere. Cum putem vorbi însă de încredere reciprocă în momentul în care unele state membre schimbă regulile jocului din mers, introducând noi criterii pentru aderarea la Schengen?

Argumentele invocate astăzi împotriva aderării României și Bulgariei nu au fost luate în considerare în cazul niciunui alt stat care a aderat la Schengen în trecut. Singurul lucru pe care îl așteaptă românii și bulgarii este un tratament egal față de celelalte state și o evaluare obiectivă conform acelorași criterii. Parlamentul trebuie să transmită Consiliului un mesaj clar în acest sens și să insiste asupra unei date concrete de aderare.

  Petru Constantin Luhan (PPE). - Mulțumesc dlui raportor care, iată, a elaborat un raport extrem de important, dar și extrem de dificil în același timp, datorită faptului că avem poziții controversate în acest sens, în ceea ce privește aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen.

Dragi colegi, vreau să mulțumesc și tuturor celor care au înțeles că Uniunea Europeană se extinde pe baza valorilor și, nu în ultimul rând, aderarea Bulgariei și României la spațiul Schengen face parte din asumarea răspunderii în 2004 de către cele două state pentru îndeplinirea condițiilor, care s-au dovedit ulterior a fi îndeplinite prin rapoartele de evaluare ale Comisiei Europene.

Astăzi întrebam un coleg, deputat în Parlamentului European dintr-o țară care are o poziție controversată în ceea ce privește aderarea noastră la spațiul Schengen, care ar fi motivul pentru care ei s-ar opune. Se pare că condițiile tehnice sunt îndeplinite, însă politica controversată la nivel național ar fi motivul. Acest lucru nu poate fi acceptat.

  Nikolaos Salavrakos (EFD). – (EL) Dle președinte, consider că credibilitatea Uniunii Europene se bazează pe aplicarea uniformă a normelor. Consider că este evident că integrarea României și Bulgariei în Acordul Schengen trebuie să fie acceptată respectând aceleași reguli care au fost respectate atunci când alte state au devenit părți la acest acord.

Salut raportul dlui Coelho și propunerea sa cu privire la necesitatea ca Bulgaria să ia măsuri suplimentare, pregătind un plan special de acțiune cu Grecia și Turcia, din cauza problemei imigrației ilegale la frontiera greco-bulgară. Îmi repet poziția fermă că Dublin II trebuie să fie revizuit și că biroul operațional Frontex din Grecia trebuie să funcționeze în mod permanent.

  Andreas Mölzer (NI). – (DE) Dle președinte, dnă comisar, Acordul Schengen, după cum știm, nu trebuie să promoveze imigrarea în masă în sistemele sociale, iar libertatea de călătorie nu trebuie să conducă la o creștere a criminalității și imigrației ilegale. Lupta împotriva crimei organizate și ameliorarea protecției frontierelor trebuie să se prețuiască, în sfârșit, mai mult în Europa.

Dacă Italia, cu sistemul de securitate al poliției sale de frontieră se situează, aparent, cu mult în urma standardelor obișnuite ale Schengen, există teama că nou-veniți precum România și Bulgaria ar putea, de asemenea, să stagneze în eforturile lor.

Aderarea precipitată a acestor țări la Schengen ar trebui să fie, prin urmare, respinsă, deoarece principalii beneficiari ai acesteia ar putea fi crima organizată din Europa de Est și chiar și din regiunea Caucazului. Consider că, în domeniul combaterii problemelor de azil, Danemarca s-a dovedit a fi un deschizător de drumuri în ceea ce privește regulamentele la nivelul UE. Poate că, de aceea, Comisia a reacționat atât de puternic la anunțarea unor controale mai stricte la frontieră pentru a combate criminalitatea în creștere. Ar trebui să clarificăm faptul că, deși Schengen solicită frontiere interne deschise, o face numai în cazul în care frontierele externe sunt cu adevărat sigure.

  Wim van de Camp (PPE). – (NL) Dle președinte, toți cei care au urmărit acest dosar știu că acceptarea Bulgariei și României în spațiul Schengen este un dosar extrem de dificil în Țările de Jos. Avem, însă, și o responsabilitate europeană. În aceste condiții, am o singură întrebare pentru dna comisar: cum se potrivește aplicarea criteriilor Schengen cu lupta generală împotriva corupției? De curând, am auzit lucruri referitoare la controlul de frontieră dintre Bulgaria și Ucraina, unde ofițerii de frontieră bulgari ar fi fost mituiți pentru a le permite accesul prin frontierele externe ale Uniunii Europene unor persoane care nu au ce căuta aici.

Am încă o întrebare, pe care a pus-o și dl Pirker, și anume ce înseamnă reducerile substanțiale ale salariilor din poliția românească pentru punerea în aplicare a criteriilor Schengen? Nu a existat nicio consultare cu sindicatele pe această temă. Care este actuala stare de fapt?

  Monika Smolková (S&D). – (SK) Dle președinte, Bulgaria și România au luat, în trei ani, toate măsurile necesare pentru a putea adera la spațiul Schengen. Criteriile și măsurile de securizare a frontierelor externe nu sunt simple. Ambele state le-au îndeplinit și au dreptul de a fi membri ai zonei comune Schengen, indiferent de faptul că Europa se confruntă în prezent cu un potop de imigranți din Africa.

Este important faptul că comisia de evaluare, ai cărei membri au vizitat ambele state în persoană, a declarat că atât România, cât și Bulgaria îndeplinesc cerințele Schengen.

Am convingerea că deputații din Parlamentul European vor aproba acest raport și că acesta va fi, apoi, în mod clar, aprobat de Consiliu. Le doresc cetățenilor români și bulgari aceeași bucurie ca cea pe care am simțit-o și eu la distrugerea porții de frontieră în data de 22 decembrie 2007, atunci când Slovacia a devenit parte din spațiul Schengen.

  Anneli Jäätteenmäki (ALDE). – (FI) Dle președinte, extinderea spațiului Schengen presupune îndeplinirea standardelor, dar, în același timp, și încredere. Solicitările Bulgariei și României vin într-un moment interesant, când UE a început să pună principiul liberei circulații sub semnul întrebării.

Înainte, controalele la frontierele interne erau, în mod evident, efectuate, dar motivul pentru acestea era atunci organizarea anumitor evenimente, cum ar fi evenimente sportive, Campionatul European de Fotbal, campionate mondiale sau anumite summituri. Și acum, multe state Schengen realizează, în cadrul legislației naționale, inspecții cu ajutorul poliției ale zborurilor din interiorul zonei Schengen, de exemplu.

Acum, însă, dezbaterea s-a schimbat. Acum, controalele nu mai trebuie realizate din cauza unor evenimente speciale, ci din cauza unui fenomen. Este un subiect delicat, deoarece pune la îndoială noțiunea liberei circulații și...

(Președintele l-a întrerupt pe vorbitor)

  Mariya Nedelcheva (PPE). – (BG) Dle președinte, îl felicit pe dl Coelho pentru raportul său echilibrat și obiectiv. Textul nu numai că reflectă constatările făcute de raportor la vizita făcută în Bulgaria și România, dar exprimă și dorința Parlamentului European de a rămâne fidel spiritului Europei. Cu alte cuvinte, posibilitatea de a adera la Schengen depinde strict de îndeplinirea criteriilor tehnice. Aceasta este situația.

Pregătirea tehnică, ca urmare a muncii depuse de Bulgaria și România, este o concluzie pozitivă, la care am ajuns și noi astăzi. Acum, pentru noi este important să transmitem, mâine, cu o majoritate convingătoare, un mesaj dublu în timpul votului.

În primul rând, un mesaj pentru Consiliul de miniștri. Furnizând acces la informații relevante, stabilind un dialog constructiv și ținând cont de punctul de vedere al Parlamentului, Consiliul nu numai că își va demonstra disponibilitatea de a coopera cu noi, dar va trimite, de asemenea, un mesaj puternic despre unul dintre gardienii valorilor europene, precum și despre cooperare transparentă și parteneriat.

Un mesaj puternic va fi trimis, de asemenea, cetățenilor bulgari și români. Uniunea Europeană le spune următoarele: „Da” tratamentului egal pentru toate statele membre, „da” regulilor identice și „da”, aceleași aprecieri pentru rezultatele obținute. Am încredere că Consiliul poate să țină seama de eforturile pozitive.

  Nadezhda Neynsky (PPE). – (BG) Dle președinte, aș dori în primul rând să-i mulțumesc dlui Coelho pentru raportul său complet. Am luat cuvântul pentru că sunt deranjată de încercările flagrante de a folosi cazul Bulgariei și al României în scopul rezolvării problemelor interne și pentru a răspunde la temeri interne.

Eliminarea, în urmă cu peste 10 ani, a obligativității vizelor pentru Bulgaria și România a fost întâmpinată cu aceleași temeri. Cu toate acestea, liderii europeni de la acel moment au dat dovadă de curaj și de clarviziune, chiar dacă Bulgaria și România nu erau membre ale Uniunii Europene. Și, într-adevăr, nu s-au înșelat.

De aceea trebuie să ne amintim astăzi că în dezbaterea actuală este vorba despre reguli care trebuie să fie aceleași pentru toată lumea, despre egalitatea dintre statele membre, consfințită în Tratatul privind Uniunea Europeană și, nu în ultimul rând, despre solidaritatea europeană atât de aclamată.

Europa de azi este în mod evident diferită de Europa de acum 20 de ani. Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză pentru nimeni. Însă, dacă există o criză în spațiul Schengen, aceasta trebuie să constituie subiectul unei alte dezbateri. Dacă aceasta va duce la o schimbare a condițiilor, aceste condiții trebuie schimbate pentru toată lumea. Să ne amintim, așadar, că grupuri enorme de imigranți trec...

(Președintele a întrerupt-o pe vorbitoare)

  Metin Kazak (ALDE). – (BG) Dle președinte, aș dori să-l felicit pe raportor, dl Coelho, pentru un raport pozitiv și extraordinar de echilibrat. Acesta este rezultatul atitudinii și viziunii generale pe care o au cei mai mulți dintre colegii deputați prezenți în această Cameră, și anume că Bulgaria și România merită și trebuie să facă parte din spațiul Schengen.

În mod evident, problemele nu trebuie transferate în domenii în care acestea nu există. Corupția și crima sunt răspândite în toate statele membre ale Uniunii Europene. Însă succesul în abordarea acestor probleme va fi obținut numai atunci când toate cele 27 de țări își vor uni eforturile. Responsabilitățile și poverile nu trebuie transferate unui singur grup de țări europene.

Bulgaria și România au demonstrat că pot lucra pentru o Europă unită. Cred că vor deveni și ele membri demni ai spațiului Schengen.

  Traian Ungureanu (PPE). – Dle președinte, Bulgaria și România au dovedit că pot garanta siguranța frontierelor UE și acest lucru este pe deplin - repet, pe deplin - documentat. De altfel, ofițerii arestați în România și Bulgaria au fost arestați pentru corupție. Este cineva în acest plen care poate afirma, de exemplu, că un ofițer olandez, un ofițer olandez corupt, nu ar fi arestat pentru corupție în Olanda?

În al doilea rând, România și Bulgaria nu concurează pentru premiul întâi al Transparency International. Ele au încheiat contractul judiciar și au îndeplinit criteriile acestuia. Acum, dacă cineva încearcă să schimbe regulile jocului în timpul jocului, cred că, potrivit legislației UE, acest lucru ar putea fi ilegal și, oricum, nedrept, dacă ne ghidăm după regulile bunului simț.

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle președinte, vă mulțumesc pentru această dezbatere utilă. Există, într-adevăr, o nevoie clară de a consolida încrederea în Schengen prin consolidarea guvernanței și prin consolidarea mecanismului de evaluare - astfel cum Comisia a propus cu mult înainte de Crăciun - cu mai multă implicare din partea experților independenți și a Comisiei și, de asemenea, cu o transparență sporită, implicând Parlamentul în toate măsurile care sunt luate acolo. Trebuie, de asemenea, să devenim mult mai bine pregătiți în ceea ce privește acordarea de asistență rapidă statelor membre care se confruntă cu dificultăți dintr-un motiv sau altul și trebuie să clarificăm în ce condiții ar putea fi reintroduse controalele la frontieră.

Toate aceste lucruri trebuie făcute. Trebuie, de asemenea, să luptăm împotriva corupției și să consolidăm această luptă. Da, există corupție în Bulgaria și România, dar există corupție în fiecare stat membru, iar Comisia a propus chiar ieri un raport privind modul în care dorim să punem în aplicare lupta împotriva corupției. Unii dintre dvs. ați fost suficient de amabili pentru a se referi la acest lucru.

Dar, în același timp, trebuie să recunoaștem eforturile enorme care au fost făcute de Bulgaria și România pentru a se conforma cerințelor tehnice ale Schengen. Acestea sunt foarte clare, foarte transparente. De aceea, este necesar ca acestor țări să li se acorde o perspectivă clară, un cadru clar cu privire la ceea ce se așteaptă din partea lor, astfel încât statele membre să fie pregătite să le accepte în comunitatea Schengen.

  Enikő Győri , președintă în exercițiu a Consiliului. – (HU) Dle președinte, dnă comisar, doamnelor și domnilor, aș dori, în primul rând, să le mulțumesc celor care au comentat în mod pozitiv eforturile Președinției ungare. Pentru noi, a fost foarte important să simțim sprijinul dvs. pe parcursul ultimelor cinci luni. Dezbaterea de astăzi a arătat, de asemenea, în mod clar că există o majoritate puternică în Parlamentul European care sprijină aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen, deoarece acestea și-au făcut temele.

În ultimele cinci luni, și în timpul care ne-a mai rămas, vom lupta pentru a exprima acest lucru, astfel încât Consiliul să stabilească faptul că, în ceea ce privește standardele tehnice, România și Bulgaria sunt pregătite să adere la spațiul Schengen. Ambele țări au lucrat din greu și merită o apreciere maximă pentru eforturile lor. Mulți - atât cei care sunt pentru, precum și cei care sunt împotriva sau pentru amânarea aderării - și-au exprimat în timpul dezbaterii opinia conform căreia încrederea reciprocă este cuvântul-cheie în această problemă. Sunt complet de acord, iar Președinția ungară a avut mereu scopul de a consolida încrederea.

Cum am încercat să facem acest lucru? Pe de o parte, am fost implicați într-un dialog continuu cu ambele țări, urmărindu-le eforturile și încercând să le ajutăm să găsească modalități de a obține o mai mare recunoaștere a eforturilor lor. Pe de altă parte, am ținut mereu legătura cu țările care au exprimat îndoieli cu privire la aderarea României și Bulgariei. Apoi, am depus eforturi pentru a încuraja aceste țări să ia, și ele, legătura cu țările candidate. Ca rezultat, pot să vă spun că în culise a existat un dialog continuu pentru ca părțile să se înțeleagă mai bine și să aibă mai multă încredere una în cealaltă. Aceasta este încrederea reciprocă pe care se bazează majoritatea politicilor noastre în Uniunea Europeană; fără ea, statele membre nu pot lua această decizie politică ce necesită unanimitate. Este un proces care necesită mult timp.

Am avut șase luni la dispoziție. Am încredere că în aceste șase luni, vom ajunge la punctul în cazul în care, în exact două zile, statele membre vor spune „da, tema a fost făcută”. Ce anume poate contribui la crearea încrederii reciproce? Pe de o parte, seria de consultări, pe care le-am menționat. Pe de altă parte, faptul că ambele țări își continuă eforturile și continuă să demonstreze că sunt capabile să apere granițele externe ale Uniunii Europene. Conduita prezentată de aceste două țări, împreună cu creșterea și ritmul lor enorme, trebuie să fie continuate și în viitorul apropiat.

Pe de altă parte, sunt convinsă că mecanismul de cooperare și verificare - celebrul MCV cu privire la care Comisia va publica un raport în luna iulie, abordând exact aceleași probleme precum cele care au fost exprimate în cadrul acestei dezbateri - ar putea fi util, chiar dacă, în mod oficial, acesta nu face parte din condițiile de aderare la spațiul Schengen. Comisia va elibera un certificat referitor la lupta împotriva crimei organizate și a corupției. Am luptat mereu ca aceasta să nu devină o condiție, însă cert este că va sprijini construirea încrederii reciproce. Astfel, sunt convinsă că un MCV pozitiv va promova o decizie politică pozitivă și cu privire la extinderea Schengen.

Dacă mă întrebați despre starea generală de spirit cu privire la orice tip de admitere în spațiul Schengen, atunci știm cu toții că ar fi dificil să spunem că Uniunea Europeană este la ora actuală într-o stare deosebit de primitoare. În această dezbatere s-au făcut o serie de comentarii care demonstrează acest lucru. Unii spun, de exemplu, că odată cu aderarea României și a Bulgariei, populația romă va începe să plece din aceste țări. Aș dori să spun foarte clar: libera circulație este un principiul fundamental al Uniunii Europene, este eficient și valid, iar politicile noastre se bazează pe el; de această libertate se bucură în prezent populația romă din România și Bulgaria, la fel ca și toți ceilalți cetățeni din toate colțurile Uniunii Europene. Oricine poate să călătorească liber, nu există obligativitatea vizelor și oricine ar dori să plece, ar putea s-o facă.

În orice caz, sunt foarte mândră de faptul că, în timpul Președinției ungare, a fost concepută o strategie privind romii, care stabilește în mod clar obligațiile fiecărui stat membru față de această comunitate cu o soartă dificilă. Problema trebuie tratată la rădăcini: prin furnizarea unor locuri de muncă mai bune și a unor oportunități de educație, se va reduce și această presiune a migrației interne în cadrul Uniunii Europene. Și permiteți-mi încă o observație: dacă cineva i-ar priva vreodată pe cei mai slabi de unul dintre cele mai fundamentale drepturi ale noastre, atunci aceste drepturi ar fi în pericol în ceea ce ne privește pe noi toți.

Și, în sfârșit, întrucât evaluarea în curs a sistemului Schengen a fost, de asemenea, discutată pe larg, aș dori să spun că Președinția ungară a afirmat deja acest lucru foarte clar de la bun început, și este vorba despre ceva în care noi continuăm să credem. Subiectul extinderii spațiului Schengen trebuie separat în mod clar de tipul de evaluare la care va fi supus sistemul Schengen. Să nu confundăm aceste două lucruri. Trebuie să păstrăm acquis-ul în ceea ce privește libera circulație și trebuie să ne utilizăm mai bine mijloacele disponibile, de exemplu pentru a asigura un mai bun control reciproc al frontierelor noastre externe. De aceea lucrăm la Regulamentul Frontex; de aceea lucrăm la reducerea presiunii de migrație din Africa de Nord prin abordarea cauzelor locale ale acesteia; de aceea există o nouă politică de vecinătate; de aceea lucrăm la creșterea capacității de creditare a Băncii Europene de Investiții. Suntem în ultimul ceas. Există doar o singură problemă care stă în calea încheierii unui acord cu dvs.: problema obișnuită a „actului delegat”. Abia după rezolvarea acesteia vom revizui sistemul Schengen și vom analiza modul în care poate fi adaptat sau îmbunătățit, pentru că vedem că există într-adevăr probleme în ceea ce-l privește, dar haideți să păstrăm această ordine.

Dle președinte, doamnelor și domnilor, am încredere că în următoarea sesiune a Consiliului Justiție și Afaceri Interne, care va avea loc în două zile, se vor lua decizii importante în ceea ce privește atât aspectele de extindere, cât și cele de verificare a chestiunii Schengen, dar într-un mod care să garanteze libera circulație a cetățenilor noștri.

  Carlos Coelho, raportor. – (PT) În timpul dezbaterii, unul dintre colegii noștri deputați a spus că acceptarea României și Bulgariei în spațiul Schengen ar fi o decizie copilărească. Nu sunt deloc de acord. Cred că atunci când devenim adulți, apreciem argumentele raționale, iar dacă am fost bine educați, atunci putem aprecia argumentele raționale care sunt corecte. Dacă vrem să fim corecți, nu ne putem compromite cu standarde duble.

Trebuie să ne întrebăm dacă Bulgaria și România respectă sau nu condițiile de aderare la spațiul Schengen. Dacă le respectă, atunci trebuie să fie acceptate. Este perfect legitim ca cetățenii acestor țări să fie priviți drept cetățeni europeni cu drepturi depline. Cetățenii Bulgariei și ai României nu trebuie să devină ostaticii retoricii populiste.

Știm că lucrurile nu sunt exact așa cum ar trebui să fie în ceea ce privește Schengen. Pledăm, prin urmare, pentru un nou sistem de evaluare a Schengen, pentru a putea identifica problemele, pentru putea răspunde în mod corespunzător și pentru a lua decizii în cazul în care problemele persistă. În orice caz, dezbaterile privind noul sistem de evaluare pentru Schengen nu pot lua poporul din Bulgaria și România ostatic la acest proces legislativ. Acestea sunt procese diferite, fiecare cu ritmul său.

În final, dnă Győri, vă mulțumesc foarte mult pentru menționarea Portugaliei și a schemei SIS One For All, care a facilitat intrarea mai multor țări, inclusiv a țării dvs., în spațiul Schengen. Vă mulțumim pentru această observație amabilă și pentru faptul că ne-ați reamintit de acest lucru. Aș dori ca Consiliului să i se acorde un rezumat al acestei dezbateri și, sper, o descriere a voturilor noastre de mâine, care cred că va fi foarte edificatoare. Sper că Consiliul va recunoaște faptul că, atunci când adunarea care reprezintă cetățenii europeni va spune, cu o largă majoritate, da Bulgariei și României, așa cum sper că o va face, Consiliul ar trebui să-i urmeze exemplul cât mai curând posibil.

  Președinte. – Dragi colegi, cred că, având în vedere majoritatea covârșitoare a comentariilor și evaluărilor pozitive exprimate astăzi, în această Cameră, de către deputații în Parlamentul European, precum și evaluările Comisiei și ale Consiliului, Bulgaria și România merită sincere felicitări.

Dezbaterea a fost închisă.

Votul va avea loc la 8 iunie 2011

Declarații scrise (articolul 149 din Regulamentul de procedură)

  Elena Oana Antonescu (PPE), în scris. – România și Bulgaria au dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că sunt capabile să ia toate măsurile necesare astfel încât să garanteze un nivel substanțial de securitate pe granița de est a Uniunii Europene. Având în vedere efortul financiar, la nivel tehnic, instituțional și administrativ depus de România pentru a face parte din Spațiul Schengen, consider că evaluarea pozitivă din acest dosar trebuie să se regăsească, în perioada următoare în stabilirea unui termen clar de aderare la această zonă.

Schimbarea regulilor în timpul jocului, escaladarea retoricii eurosceptice și apariția temei separate legate de nevoia de a controla imigrația ilegală nu trebuie amestecate. La nivel tehnic, România este mai pregătită ca niciodată pentru a fi jandarmul Uniunii Europene pe granița de est.

Iar dubla măsură în evaluarea unor parametri nu este o caracteristică demnă și reprezentativă proiectului Europei unite. Sunt convinsă că, odată integrată în spațiul Schengen, România va dovedi tuturor statelor membre seriozitate și rigurozitate în garantarea siguranței frontierei de est și, mai mult decât atât, va convinge întreaga Europă, prin rezultatele obținute, că a reușit să crească securitatea întregului spațiu comunitar.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D), în scris. – (LT) Libertatea de circulație este, pentru toți cetățenii UE, una dintre cele mai importante valori ale Uniunii Europene, iar zona Schengen este caracterizată prin absența controalelor la frontierele comune dintre țările participante și introducerea libertății de circulație în această zonă. De aceea, trebuie să respectăm dreptul tuturor cetățenilor europeni, fără excepție, de a se bucura de libera circulație. În cazul în care Bulgaria și România sunt supuse mai multor criterii decât alte state membre ale UE pentru a adera la spațiul Schengen, înseamnă că vom crea standarde duble. Trebuie să evităm un sistem bazat pe standarde duble, care este foarte sever față de țările candidate și foarte permisiv cu țările care sunt deja membre ale spațiului Schengen. Normele acquis-ului Schengen trebuie să fie aceleași pentru toate țările, iar sistemul de evaluare trebuie să se bazeze pe dispoziția potrivit căreia normele trebuie să fie respectate întotdeauna, nu numai în procesul de aderare. Țările care aderă la spațiul Schengen trebuie să continue să respecte toate normele de securitate, deoarece securitatea spațiului Schengen depinde într-adevăr de rigoarea și eficacitatea cu care fiecare stat membru efectuează controale la frontierele sale externe, precum și de calitatea și viteza schimbului de informații prin intermediul Serviciului de Informații Schengen. Prin urmare, în vederea eliminării controalelor la frontierele interne, este necesar ca statele membre să coopereze cât mai mult și să ia măsurile necesare, în special în contextul creșterii fluxurilor de migrație, deoarece securitatea spațiului Schengen depinde de rigoarea și eficacitatea cu care fiecare stat membru efectuează controale la frontierele sale externe.

  Kinga Göncz (S&D) , în scris. – (HU) Potrivit evaluării Comisiei Europene, România și Bulgaria sunt pregătite pentru aderarea la Schengen, și, prin urmare, Consiliul trebuie să ia fără întârziere o decizie pentru a accepta cele două state membre. Nu putem nici să aplicăm un standard dublu, deoarece acest lucru ar submina autenticitatea Uniunii Europene, și nici să stabilim condiții noi. Aderarea la Acordul Schengen și eliminarea frontierelor este pasul pe care cetățenii îl apreciază cel mai mult la acquis-ul Uniunii Europene; în afara monedei euro, și acesta este un simbol al Uniunii Europene. Libertatea de circulație este una dintre cheile succesului pieței unice. Sigur că este necesar să protejăm frontierele externe ale Uniunii Europene, dar acest obiectiv nu se va realiza prin excluderea statelor membre care sunt pregătite, ci prin introducerea unui sistem de verificare Schengen continuu și transparent, care - împreună cu politica europeană comună în domeniul migrației și cu politica privind refugiații, bazată pe solidaritatea internă - reprezintă o soluție la multe întrebări deschise. Prin urmare, solicit Consiliului să avanseze cât mai rapid în aceste domenii.

  Iosif Matula (PPE), în scris. – România este pregătită pentru ridicarea controalelor interne la frontierele terestre, aeriene și maritime. În urma vizitelor efectuate pe teren și a evaluărilor tehnice, raportorul desemnat de Parlamentul European, dar și grupul de experți, au concluzionat că România îndeplinește toate criteriile pentru aderarea la spațiul Schengen, prevederi asumate prin tratatul de aderare din anul 2005. Au fost remediate toate deficiențele semnalate în trecut și, mai mult, la unele capitole, țara mea este dată ca exemplu de bune practici. În legătură cu obiecțiile ridicate de unii deputați, vreau să atrag atenția asupra faptului că acestea se referă la teme ce nu țin în mod direct de acquis-ul Schengen, neputând fi invocate drept rațiuni pentru blocarea accesului României la acest spațiu. Înțeleg preocupările anumitor colegi privind securizarea frontierelor externe ale UE, cu atât mai mult cu cât unele state pot fi considerate destinații preferate ale fluxurilor de emigranți. Reamintesc însă faptul că regulile europene trebuie să fie aceleași pentru toate statele membre, neputând fi schimbate în timpul jocului, deoarece aceasta ar însemna o discriminare a cetățenilor români. Având în vedere evaluarea tehnică pozitivă, Consiliul pentru Justiție și Afaceri Interne trebuie să dea undă verde integrării României în Schengen începând cu toamna acestui an.

  Franz Obermayr (NI), în scris. – (DE) Dacă ar fi să dăm crezare acestui raport, totul este perfect pus la punct, iar România și Bulgaria au demonstrat că sunt suficient de pregătite pentru a pune în aplicare toate regulile Schengen. Însă, aceia dintre noi care suntem familiarizați cu raportul Europol 2011 de evaluare a amenințării reprezentate de criminalitatea organizată (OCTA) ne vom întreba dacă cumva Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne este surdă și oarbă și de ce ne mai complicăm cu Europol, dacă oricum îi ignorăm avertismentele. Europol raportează că România și Bulgaria reprezintă rute de tranzit pentru traficul de droguri, contrabanda cu arme și traficul de ființe umane. Bandele criminale organizate, din ce în ce mai multi-etnice, acționează cu violență extremă. Multe au o pregătire paramilitară. Aceste grupuri, și citez din raportul Europol, „caută să-și extindă interesele în UE și ar putea exploata oportunități în eventuala aderare a Bulgariei și României la spațiul Schengen.” Director Europol, Rob Wainwright, a declarat într-un interviu că posibila aderare la Schengen a Bulgariei și României și liberalizarea vizelor pentru Ucraina - acestea ar putea fi văzute drept potențiale noi oportunități pentru crima organizată. Avem față de cetățenii noștri o datorie de a lua avertismentele Europol în serios. Acordul Schengen le deschide deja crimei organizate și imigrației ilegale toate porțile către Europa. Prin urmare, trebuie reparat de urgență înainte de a fi extins.

  Debora Serracchiani (S&D), în scris. – (IT) Îi mulțumesc raportorului, dl Coelho, pentru raportul său excelent, care se potrivește cu dezbaterea recentă privind punerea în aplicare a Acordului Schengen. Existența unor controale eficiente de-a lungul frontierelor noastre externe trebuie să fie un factor important, având în vedere că siguranța spațiului Schengen depinde de eficiența cu care fiecare stat membru își controlează frontierele externe. Chiar dacă anumite probleme rămân nerezolvate, România și Bulgaria au dovedit că sunt destul de pregătite pentru a pune în aplicare toate condițiile acquis-ului Schengen. Am discutat pe larg despre eficiența practică a aparatelor de stat ale acestor două țări, precum și despre nivelurile lor de corupție. Cu toate acestea, cred că aplicarea Schengen ar trebui să excludă aceste considerente, având în vedere faptul că - așa cum s-a întâmplat cu celelalte state membre - este suficient ca o decizie să se întemeieze numai pe eficiența controalelor la frontieră și pe pregătirea forțelor de poliție. Adăugarea unor condiții suplimentare ar crea un precedent de discriminare care nu a existat până acum, nici chiar după marea extindere din 2007.

  Adrian Severin (NI), în scris. – Adevărata întrebare este dacă toți cetățenii UE, indiferent de originea lor națională, urmează să fie tratați în mod egal și să beneficieze de acces egal la drepturile fundamentale ale UE. În contextul crizei economice mondiale, UE se confruntă cu o criză de democrație și solidaritate. Suntem martorii renaționalizării Europei. În acest context, dezbaterea privind aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen a provocat reacții puternice, motivate prin pseudo-argumente și standarde duble.

Aici nu este vorba despre aspecte tehnice, nici despre securitatea frontierelor externe ale UE, și nici despre migrație sau eficiența sistemului judiciar. Este vorba despre o problemă politică europeană cu caracter strategic. Este vorba despre coeziunea UE. A vorbi despre lipsa de pregătire de la frontierele noastre estice atunci când vedem permeabilitatea frontierelor noastre sudice este pur și simplu ilar. A promova agende politice naționale în detrimentul aspirațiilor cetățenilor UE de origine bulgară și română este strigător la cer. Este adevărat, avem nevoie de granițe mai bine protejate, de o politică mai bună în domeniul migrației, de o mai bună capacitate administrativă și de funcționari publici onești. Însă pentru toate acestea este nevoie de mai multă Europă, nu de mai puțină. Un pas corect în această direcție este extinderea imediată a spațiului Schengen, astfel încât acesta să includă România și Bulgaria.

  Kristian Vigenin (S&D), în scris. – (BG) Putem spune categoric că Bulgaria în sine sau, pentru a fi mai exacți, cetățenii din Bulgaria nu reprezintă o amenințare, directă sau potențială, la adresa securității, ordinii și păcii din interiorul spațiului Schengen. Țara noastră a îndeplinit, chiar dacă târziu, toate condițiile tehnice legate de controalele la frontierele externe.

Cu toate acestea, există un grad mare de neîncredere care sugerează că în momentul punerii în aplicare a măsurilor de control ar putea fi provocate perturbări grave. Neîncrederea este evidentă în rapoartele Comisiei Europene cu privire la Mecanismul de verificare și control, în rapoartele Europol și într-o serie de declarații făcute de înalți reprezentanți ai diferitelor state membre. Având în vedere creșterea fără precedent în activitatea de contrabandă și economia informală, prevalența corupției și incapacitatea de a face față crimei organizate, nu există niciun motiv întemeiat să fim furioși pe faptul că aderarea noastră este blocată de obstacole suplimentare.

Parlamentul European trebuie să adopte o poziție de principiu, și anume că regulile jocului nu pot fi schimbate la jumătatea acestuia. În conformitate cu cerințele formale, Bulgaria și România sunt pregătite pentru aderarea la spațiul Schengen, iar Consiliul European trebuie să ia cât mai repede o decizie în favoarea acesteia. Mă bazez pe faptul că raportul dlui Coelho va fi aprobat de o mare majoritate, pentru a le transmite un semnal politic clar statelor membre.

(Ședința a fost suspendată pentru câteva minute)

PREZIDEAZĂ: EDWARD McMILLAN-SCOTT
Vicepreședinte

16. Timpul afectat întrebărilor (întrebări adresate Comisiei)

  Președinte. – Următorul punct pe ordinea de zi este timpul afectat întrebărilor (B7-0407/2011).

Următoarele întrebări sunt adresate Comisiei.

Partea întâi

Întrebarea nr. 6 adresată de Mairead McGuinness, care a fost preluată de Jim Higgins (H-000206/11)

Subiect: Registrele de produse alimentare de calitate

În februarie 2011, Comisia a ajuns la cel de-al 1000-lea nume de produs alimentar de calitate. Cu toate acestea, este evident că numărul de solicitări de înscriere în registrele de produse alimentare de calitate cum sunt cele de indicație geografică protejată (IGP), denumire de origine protejată (DOP) și specialități tradiționale garantate (STG) variază considerabil de la un stat membru la altul. De ce crede Comisia că există asemenea disparități între statele membre? Poate comenta Comisia pe marginea opiniilor exprimate de mai mulți producători de produse alimentare conform cărora procesul de înregistrare este lung și birocratic și descurajează solicitanții? Cum poate fi făcut mai simplu pentru utilizatori procesul de înregistrare?

Poate furniza Comisia informații privind gradul de informare al consumatorilor cu privire la registrele de produse alimentare de calitate? Cum poate fi îmbunătățită recunoașterea și adaptate mai bine la nevoile consumatorilor etichetele IGP, DOP și STG, în special în statele membre care au un număr mic de produse înregistrate?

  László Andor, membru al Comisiei. – Dle președinte, atunci când a fost înființat sistemul european referitor la denumirile de origine protejate (DOP), la indicațiile geografice protejate (IGP) și la specialitățile tradiționale garantate (STG), în unele state membre existau deja sisteme echivalente.

Conceptul indicațiilor geografice era, așadar, familiar, existând deja denumiri înregistrate la nivel național. Astfel se explică existența multor denumiri înregistrate în anumite state membre. Cu toate acestea, în multe state membre s-a observat un interes în creștere pentru acest sistem.

Procedura de înregistrare a unei denumiri durează, în general, câțiva ani. Acest lucru se datorează faptului că grupul de solicitanți trebuie să elaboreze specificații care trebuie aprobate la nivel național și, apoi, de către Comisie. Rezumatul înscris într-un singur document al specificațiilor pentru indicațiile geografice sau specificațiile în sine pentru specialitățile tradiționale sunt apoi publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pentru a permite depunerea de obiecții.

Perioada obiecțiilor durează șase luni. Dacă nu sunt obiecții, denumirea poate fi înregistrată. Dacă se face o obiecție, părțile interesate au la dispoziție șase luni pentru a ajunge la un acord. Dacă nu se ajunge la un acord, Comisia emite o decizie care va fi votată de Comitetul permanent. Această procedură explică timpul necesar pentru efectuarea înregistrării. Pe de altă parte, odată ce denumirea a fost înregistrată, aceasta se bucură de o protecție puternică și de recunoaștere internațională, beneficiind de instrumente de comunicare, în special de utilizarea siglei.

Comisia este conștientă de necesitatea accelerării procedurilor de înregistrare. În acest scop, au fost făcute propuneri în contextul pachetului privind calitatea, inclusiv de a reduce la șase luni timpul de examinare a cererilor de către Comisie și de a reduce la două luni perioada de obiecție.

Cunoașterea sistemului variază foarte mult de la o țară la alta, de multe ori în funcție de numărul denumirilor înregistrate într-o țară. Comisia creează fonduri pentru promovarea produselor de calitate puse la dispoziția operatorilor în scopul sensibilizării consumatorilor față de sistem.

  Jim Higgins (PPE), supleant al autorului. – Dle președinte, doresc să mulțumesc Comisiei pentru răspunsul acordat. Cred că etichetarea produselor alimentare este un lucru care urmează să fie comentat. Dar dl comisar a abordat deja această chestiune, în relație cu o serie de alte subiecte: în primul rând, faptul că există anumite standarde diferite; în al doilea rând, timpul îndelungat dintre momentul solicitării și înregistrarea în sine. Dacă ar exista vreodată un exemplu de birocrație la nivel european, acesta ar fi acela.

În țara mea, departamentului pentru agricultură îi ia cinci ani de la momentul depunerii solicitării și până la înregistrare. Având în vedere criza din Germania, avem nevoie de mai multe etichetări ale produselor, de mai multe standarde; avem nevoie de mai mult control al calității. Așadar, aș îndemna Comisia să definim un cadru mai limitat în timp.

  Barbara Matera (PPE). – (IT) Dle președinte, voi continua discuția privind produsele alimentare de calitate.

În ultimele două săptămâni, Italia a suferit pagube economice de până la 20 de milioane de euro din cauza legumelor nevândute - în special castraveți - ca urmare a epidemiei cu bacteria EHEC. S-a spus că o pierdere de 4,4 milioane de euro a rezultat doar din suspendarea importurilor din Rusia.

Întregul sector al fructelor și legumelor este la pământ. Prin urmare, întreb Comisia ce măsuri intenționează să adopte în apărarea pieței fructelor și a legumelor și ce alte măsuri intenționează să adopte pentru a evita răspândirea informațiilor nesigure cu privire la originile bacteriei EHEC, care afectează întregul sector al fructelor și legumelor și stârnește panică în rândul a numeroase populații. Vorbim despre produse alimentare de calitate!

  László Andor, membru al Comisiei. – Răspunsul meu la prima întrebare este că Comisia este conștientă de necesitatea de a accelera procedurile legislative. Propuneri în acest sens s-au făcut în contextul pachetului de calitate, la care m-am referit în primul meu răspuns.

Propunerea Comisiei include reducerea timpului necesar pentru examinarea cererii pe care o primește la șase luni și, de asemenea, reducerea perioadei destinate obiecțiilor la două luni. În cazul în care Parlamentul și Consiliul vor lua decizia de a adopta propunerea Comisiei, se va economisi aproape un an, sau cel puțin zece luni, pentru majoritatea solicitanților.

În ceea ce privește cealaltă întrebare, ieri a fost organizat un Consiliu pentru sănătate care s-a ocupat de chestiunea respectivă. Vom vorbi despre aceasta într-o etapă ulterioară, luând în considerare Consiliul extraordinar pentru agricultură de astăzi. În acest moment, nu sunt în măsură să ofer mai multe detalii, însă vom continua, cu siguranță, să urmărim acest subiect.

  Marian Harkin (ALDE). – Dle președinte, voi fi foarte succint. Îmi cer scuze că nu am ajuns aici la timp pentru răspunsul de la început al dlui comisar. Cred că întrebarea mea se referă la faptul că există un nivel scăzut de conștientizare în rândul producătorilor din multe țări, iar în unele țări, acesta este chiar foarte scăzut. Comisia ia măsuri pentru a încerca să crească acest nivel de conștientizare, nu doar în rândul consumatorilor, ci și în rândul producătorilor?

  László Andor, membru al Comisiei. – Dle președinte, gradul de cunoaștere al sistemului variază în mod considerabil de la țară la țară, iar numărul denumirilor înregistrate într-o anumită țară variază, de asemenea. Fondurile europene pentru promovare sunt la dispoziția operatorilor pentru a promova produse de calitate, peste 19 milioane de euro fiind alocate pentru cincisprezece programe de promovare în perioada 2006 - 2010.

În plus, Comisia dorește să reexamineze politica de promovare a produselor agricole, o Carte verde fiind planificată pentru această vară. Aceasta va fi o ocazie de a discuta încă o dată obiectivele acestei politici și de a examina așteptările în ceea ce privește promovarea și calitatea produselor și diseminarea de informații în acest context.

  Președinte. – Întrebarea nr. 7 adresată de Jim Higgins (H-000199/11)

Subiect: Șomajul în rândul tinerilor

Criza economică a avut un efect devastator asupra ratei șomajului în rândul tinerilor absolvenți. În noiembrie anul trecut, șomajul în rândul tinerilor a ajuns la 21 % în Uniunea Europeană.

Rata șomajului în rândul tinerilor este sub 10 % doar în trei țări - Germania, Țările de Jos și Austria. În celelalte țări situația este dramatică: în țările baltice, Irlanda, Grecia și Slovacia, rata șomajului în rândul tinerilor este de 30 % sau mai mare. Iar în Spania, aceasta este mai mare de 40 %.

Ce măsuri intenționează să adopte Comisia pentru a preveni un exod al tinerilor din Europa?

Cum intenționează Comisia să pună in aplicare la nivelul întregii Uniuni cele mai bune practici ale Germaniei, Țărilor de Jos și Austriei?

  László Andor, membru al Comisiei. – Rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor este una dintre cele mai importante priorități ale Comisiei și una dintre preocupările mele personale principale. Ne putem imagina că lipsa locurilor de muncă ar putea genera un exod al tinerilor din Europa, însă marea majoritate a tinerilor care pleacă într-o altă țară pentru a-și găsi un loc de muncă va alege, probabil, să se mute într-un alt stat membru. De aceea este atât de importantă promovarea liberei circulații a lucrătorilor în cadrul Uniunii.

Aceasta oferă o soluție în regiunile în care rata șomajul în rândul tinerilor este ridicată, având în vedere lipsa forței de muncă în anumite sectoare din diferite state membre, care sunt evidente în noul observator trimestrial al posturilor vacante al Comisiei. Promovarea în cadrul UE a mobilității în rândul tinerilor este unul dintre obiectivele inițiativei emblematice Europa 2020: „Tineretul în mișcare”. Aceasta descrie o gamă largă de măsuri pentru reducerea ratei actuale a șomajului în rândul tinerilor.

Permiteți-mi să vă dau câteva exemple. Mobilitatea forței de muncă pentru tineri va fi promovată, în mod special, printr-o nouă schemă UE de mobilitate a locurilor de muncă, „Primul tău job EURES”, care a fost lansată cu sprijinul acestei Camere și a Consiliului. Scopul său este de a ajuta tinerii să-și găsească un loc de muncă pe piața europeană a muncii și să ajute angajatorii la recrutarea tinerilor lucrători europeni mobili.

„Primul tău job EURES” va oferi consultanță, căutare de locuri de muncă, recrutare și sprijin financiar în valoare medie de 1000 EUR pentru peste 2000 de solicitanți tineri de locuri de muncă și pentru companiile care doresc să recruteze lucrători tineri din UE.

Comisia încurajează, de asemenea, statele membre să introducă o garanție pentru tineret pentru a se asigura că toți tinerii beneficiază de educație superioară, formare profesională sau un loc de muncă în termen de patru luni de la finalizarea educației lor generale. În Germania, Austria și Țările de Jos, după cum a subliniat în mod întemeiat distinsul deputat, ratele șomajului în rândul tinerilor sunt relativ scăzute. Acest lucru se datorează, cel puțin parțial, sistemelor cuprinzătoare de educație și formare profesională din statele membre respective, care facilitează integrarea tinerilor pe piața muncii.

Comunicatul de la Bruges din decembrie 2010 privind intensificarea cooperării europene în domeniul educației și formării profesionale pe perioada 2011-2020 este o realizare europeană importantă în acest domeniu. Acesta prezintă obiectivele și identifică acțiunile necesare pentru îmbunătățirea calității formării profesionale și pentru a o face pe aceasta mai accesibilă și mai relevantă pentru nevoile pieței forței de muncă.

Ca un alt element al răspunsului meu, aș dori să pun accentul pe campania „Youth at Work”. Lansată la Budapesta, în data de 29 aprilie, „Youth at Work” va reuni întreprinderi mici și mijlocii și tineri solicitanți de locuri de muncă și va furniza informații și sprijin pentru a-i inspira pe tineri să-și înființeze propria afacere. Începând de acum și până la sfârșitul anului 2012, când această campanie va lua sfârșit, sunt planificate peste 30 de evenimente.

Distinși deputați, sper ca recomandările și inițiativele pe care le-am indicat să fie urmate de acțiuni eficiente în cadrul statelor membre.

  Jim Higgins (PPE). – Cifrele sunt înspăimântătoare: statele baltice, Irlanda, Grecia și Slovacia, 30 %; Spania, 40 %; în propria dvs. țară, dle președinte, un milion de persoane sub 25 de ani fără perspective de a-și găsi un loc de muncă. În Italia, 76 % dintre tineri spun că vor să emigreze. Mi-ar plăcea să cred că mobilitatea tinerilor în Europa este soluția, însă majoritatea țărilor din Europa, în afara celor trei pe care le-ați menționat, au probleme cu șomajul.

Aspectul asupra căruia trebuie, într-adevăr, să ne concentrăm este acela că populația Europei îmbătrânește din ce în ce mai mult. Nu ne putem permite acest exod al creierelor. Este vorba despre tineri foarte educați, foarte motivați, iar ceea ce trebuie să facem este să-i păstrăm, să introducem acele scheme imaginative pe care le-ați menționat deja în cele trei state membre, Germania, Olanda și Austria. Salut faptul că Comisia recomandă inițiative statelor membre. Consider însă că, în unele dintre statele membre, avem nevoie de asistență financiară în ceea ce privește formarea oamenilor și menținerea lor acasă, deoarece cred că, în loc să alimenteze piața locurilor de muncă din cadrul UE, aceștia vor alimenta piețele muncii din Australia și din alte țări și mai îndepărtate.

  Janusz Władysław Zemke (S&D). – (PL) Dle președinte, întrebarea mea pentru dl comisar este ușor diferită. Dl comisar a vorbit despre diferitele măsuri care sunt destinate să reducă șomajul, dar nu a spus niciun cuvânt despre faptul că o metodă importantă și mai eficientă ar putea fi aceea ca statele membre să convină asupra recunoașterii reciproce a calificărilor dobândite în alte state membre. Tinerii de azi își caută adesea un loc de muncă în alte țări, unde trebuie să treacă aceleași examene ca cele pe care le-au luat deja. Ce se va întâmpla în legătură cu acest lucru?

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Rata ridicată a șomajului înseamnă că investițiile statelor membre efectuate pentru educația tinerilor se pierd în momentul în care aceștia sunt obligați să emigreze dintr-un stat membru în afara Uniunii Europene. Vreau să vă întreb, dle comisar, având în vedere că rata abandonului școlar a ajuns la 16 %, chiar la 40 % în Portugalia, cum va arăta rata șomajului în rândul tinerilor în 15-20 de ani și ce măsuri luați pentru a nu se întâmpla acest lucru?

  László Andor, membru al Comisiei. – În răspunsul meu, am subliniat măsurile care au fost deja prezentate în Europa 2020, iar acestea sunt transpuse deja în practică în diferite state membre, prin intermediul programelor eficiente ale Comisiei.

Este, de asemenea, adevărat că aceasta este mai mult o chestiune orizontală pentru Comisie, iar în inițiativele UE există alte propuneri foarte relevante, care includ, de exemplu, recomandările specifice fiecărei țări pe care tocmai le-am publicat astăzi, trimiterile foarte importante la nevoia de a reforma politicile în domeniul educației și de a ameliora performanța sistemelor de educație și formare profesională în diferite state membre, în scopul de a crea o legătură mai bună între substanța educației și formării profesionale și nevoile pieței muncii.

Acest lucru poate îmbunătăți în mod calitativ oportunitățile de angajare ale tinerilor într-o serie de state membre, inclusiv în Spania și în alte țări în care situația este mai dificilă și reforma sistemului de învățământ a fost fie întârziată, fie ignorată în ultima vreme.

Importantă este și evidențierea Actului privind piața unică, care, printre alte inițiative, are ca scop promovarea recunoașterii calificărilor și a diplomelor, făcând astfel piața europeană a muncii mai transparentă și mai eficientă și evidențiind și oferind mai multe oportunități decât în ​​trecut.

De asemenea, este important să subliniem că multe acțiuni sunt sprijinite prin instrumente financiare ale UE, în special, în acest context, Fondul Social European, dar ar trebui să menționez și noul instrument de microfinanțare, care oferă programe și, în cazul din urmă, oportunități antreprenoriale și de desfășurare de activități independente, și cred că și aceste dimensiuni trebuie să fie reflectate în viitoarea propunere CFM. Am încredere că Parlamentul își va oferi sprijinul în acest domeniu în cadrul CFM.

  Președinte. – Întrebarea nr. 8 adresată de Georgios Papanikolaou (H-000194/11)

Subiect: Migrația și spațiul Schengen

Criza din Africa de Nord periclitează principiul libertății de circulație în spațiul Schengen; o demonstrează discuțiile dintre Italia și Franța referitoare la relocarea migranților proveniți în principal din Tunisia și la reintroducerea controalelor la frontieră, precum și declarațiile oficialilor francezi care subliniază importanța reexaminării unora dintre prevederile Acordului Schengen..

Ce măsuri intenționează să ia Comisia pentru a evita compromiterea libertății de circulație, piatră de temelie a unificării europene, în spațiul Schengen?

Având în vedere că, de la introducerea spațiului Schengen, doar un număr limitat de state membre sunt responsabile pentru controalele la frontierele externe ale UE, cum va reuși Comisia să convingă toate statele membre să dea dovadă de mai multă solidaritate în confruntarea cu fluxurile masive de migranți, să-și depășească reticența de a-și asuma responsabilitățile ce le revin și să asigure împărțirea echitabilă a sarcinilor?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle președinte, întrebarea adresată de către dl Papanikolaou abordează - la fel cum o fac unele întrebări ulterioare - diferite unghiuri și perspective ale Schengen, criza migrației și presiunea exercitată asupra Schengen. Așadar, permiteți-mi să-i răspund mai întâi dlui Papanikolaou.

Mai devreme, am discutat despre raportul dlui Coelho și necesitatea de a proteja Schengen ca pe una dintre cele mai frumoase realizări ale Uniunii Europene. Dreptul de a circula liber este, într-adevăr, o personificare foarte importantă a proiectului european. Turiștii fac în fiecare an peste 1,25 de miliarde de călătorii transfrontaliere în interiorul UE. Libera circulație reprezintă, de asemenea, un impuls important și un avantaj pentru piața unică, așa că protejarea acestei realizări este esențială pentru Comisie și constituie, pentru mine personal, o prioritate absolută.

Permiteți-mi să subliniez încă o dată faptul că abordarea Comisiei se concentrează asupra consolidării Schengen, ameliorării evaluării - așa cum am propus deja înainte de Crăciun - clarificării normelor, identificării instrumentelor, asistării statelor membre la nevoie și, eventual, introducerii unui mecanism care ar aduce un răspuns coordonat, din partea Comunității, la situațiile excepționale, de exemplu atunci când un stat membru nu reușește să-și controleze frontierele interne.

Scopul principal al Comisiei este să adopte o abordare preventivă. Modificările propuse pentru a consolida mecanismul de monitorizare, care este proiectat pentru a menține încrederea reciprocă între statele membre și capacitatea acestora de a aplica efectiv și eficient măsurile de însoțire, va face posibilă menținerea unui spațiu fără frontiere.

Acest lucru se va realiza prin mai multe vizite la fața locului pentru a verifica punerea în aplicare a acquis-ului Schengen în statele membre. Aceste controale ar putea conduce la recomandări adresate statelor membre pentru a întreprinde acțiuni imediate, cât și la termene pentru punerea în aplicare a acestora. O mai mare încredere reciprocă între statele membre va reduce, de asemenea, recursul acestora la inițiative unilaterale de a reintroduce în mod temporar frontiere interne sau de a-și intensifica controalele polițienești la zonele de frontieră internă.

Spiritul Schengen este un spirit al încrederii și al solidarității. Este important ca UE să dea dovadă de o solidaritate concretă față de statele membre cele mai afectate de afluxurile la scară largă de migranți și persoane care au nevoie de protecție internațională. Această solidaritate poate lua diferite forme, oferind, de exemplu, asistență acolo unde există presiuni asupra granițelor externe. Frontex joacă un rol-cheie aici, iar în recenta intervenție RABIT de la frontiera dintre Grecia și Turcia și în operațiunea navală comună Hermes, am demonstrat că statele membre sunt gata să ofere asistență altor state membre.

Trebuie, de asemenea, să stimulăm cooperarea în domeniul controlului de frontieră între autoritățile naționale. Acesta este scopul Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR), care a fost dezvoltat progresiv începând din 2008 și pentru care Comisia va prezenta o propunere legislativă în decursul acestui an.

Putem da dovadă de solidaritate și prin solidaritatea financiară. În acest an, există un program-cadru care ia în considerare gestionarea fluxurilor de migrație. Avem un mecanism financiar pentru a ameliora gestionarea acestor fluxuri la nivel european și, de asemenea, pentru a consolida solidaritatea între statele membre. Sigur, avem acum un proces extins de consultare și avem restricții bugetare, dar puteți conta pe mine că mă voi asigura de faptul că în acest fond vor mai exista bani și pentru viitor.

Statele membre cele mai expuse la presiunile exercitate de migrație și situate la frontierele externe ale UE trebuie să beneficieze de compensații financiare adecvate pentru sarcinile pe care le îndeplinesc în interesul întregii zone Schengen - printr-o repartizare corectă a sarcinilor, în scopul de a sprijini statele membre afectate de afluxuri mari de persoane care au nevoie de protecție internațională.

Trebuie să fie clar că orice decizie referitoare la relocarea migranților ilegali și a beneficiarilor de protecție internațională depinde de Consiliu și de disponibilitatea statelor membre. În general, statele membre nu și-au exprimat încă niciun fel de sprijin pentru o astfel de abordare, cu o singură excepție notabilă, totuși - proiectul-pilot privind transferul către alte state membre al persoanelor care au beneficiat de protecție internațională în Malta. Pentru o monitorizare oportună a acestui subiect, am organizat, în urmă cu o lună, o conferință a donatorilor. Mă bucur să spun că peste 300 de locuri au fost puse la dispoziție de către state membre și țări asociate. Să sperăm că vor mai fi oferite și altele în viitor. Acesta este un semn al solidarității concrete. Aș dori să le mulțumesc țărilor respective și sper că acestea vor putea contribui și în viitor.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dnă comisar, vă mulțumesc foarte mult. Sunt absolut de acord cu dvs., așa cum cred că este și Parlamentul. Acest lucru a fost clar și în dezbaterea cu privire la aderarea Bulgariei și a României. În același timp însă, după cum poate știți, există probleme de unanimitate în Consiliu în ceea privește subiectul României și al Bulgariei.

Ați vorbit despre încredere. Da, dorim să continuăm să construim încredere. Danemarca, în decizia pe care a luat-o, acceptă această declarație din partea dvs.?

Ați comentat, de asemenea, chestiunea noului mecanism. Având în vedere reuniunea la nivel înalt, consolidează această dezbatere privind mecanismul percepția încrederii - îmi amintesc că, oricum, articolul 23 din Codul Schengen prevede un mecanism pentru situații excepționale - sau determină, poate, până la urmă, noi preocupări în statele membre și în toate statele din spațiul Schengen?

  Giovanni La Via (PPE). – (IT) Dnă comisar, înainte de sfârșitul lunii viitoare, Comisia Europeană va formula propunerea pentru noul cadru financiar multianual pe perioada 2014 - 2020.

În afară de FRONTEX, pe care ați menționat-o deja, ce acțiuni intenționează Comisia Europeană să finanțeze pentru a sprijini acele state membre care au fost cele mai afectate de solicitările de azil și, mai presus de toate, pentru a preveni intensificarea în viitor a afluxului de migranți economici? Altfel spus, ce acțiuni intenționează să finanțeze prin intermediul politicilor de vecinătate mediteraneană pentru a preveni imigrația pe scară largă în lunile și anii următori?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Încrederea nu poate fi niciodată impusă, ea trebuie meritată și câștigată. Putem încerca doar să îmbunătățim încrederea între statele membre, printr-o guvernare mai robustă a Schengen; să ne asigurăm că vom evalua, nu prin sistemul de evaluare inter pares pe care îl avem astăzi, ci printr-un mecanism independent, construit pe o bază comunitară europeană, cu implicarea Uniunii Europene pentru a identifica foarte din timp problemele sau punctele slabe ale sistemului Schengen și, de asemenea, pentru a ne asigura că dispunem de instrumentele necesare pentru asistarea imediată a statelor membre aflate în dificultate. Să sperăm că astfel vom putea crește nivelul de încredere.

Ca răspuns acordat celuilalt distins deputat, acum negociem cadrul, așadar nu sunt în măsură să vă dau cifre. Însă încercăm să creștem independența și resursele Frontex. Încercăm, de asemenea, să facilităm accesul statelor membre la diferitele fonduri în cadrul migrației, prin simplificarea lucrurilor atunci când vine vorba de frontiere, azil, integrare, etc.

Sigur că trebuie să facem diferența între migranții ilegali și migranții care au nevoie de protecție internațională. După cum știți, Consiliul și Parlamentul negociază acum pentru a avea pregătit programul de reinstalare, iar aceasta este, de asemenea, o zonă în care Comisia Europeană ar putea căuta posibilități pentru a finanța o mare parte a acestuia. În ceea ce privește vecinătatea noastră imediată din zona Mediteranei, în parteneriatele de mobilitate: căutăm să includem în cadrul migrației toate aspectele azilului ilegal, legal și oferit prin protecție internațională.

Toate acestea necesită multă voință politică și resurse suplimentare, și voi lupta pentru a mă asigura că vor exista resurse în responsabilitatea mea.

Partea a doua

  Președinte. – Întrebarea nr. 9, adresată de Bernd Posselt (H-000196/11)

Subiect: Reglementările în domeniul vizelor pentru Kosovo

Cum evaluează Comisia situația actuală în ceea ce privește liberalizarea vizelor pentru Kosovo (programul de facilitare a vizelor) și care este calendarul pentru această chestiune urgentă?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – La ora actuală, Comisia monitorizează în mod constant toate măsurile luate de autoritățile din Kosovo pentru a îndeplini condițiile pentru lansarea dialogului privind liberalizarea vizelor. Am spus tot timpul că au mai rămas două aspecte-cheie pentru angajarea într-un astfel de dialog: politici stabile de readmisie și reintegrare, conforme cu standardele UE.

Punerea în aplicare a legii privind readmisia și a acordurilor bilaterale de readmisie cu statele membre ale UE trebuie să continue într-un manieră bună. Au existat două misiuni de evaluare în Kosovo - în iunie anul trecut și în decembrie anul trecut - pentru a evalua starea de fapt din Kosovo în ceea ce privește procesul de integrare. Acestea au arătat că s-au făcut multe progrese, dar sunt încă lucruri de făcut, iar noi suntem în dialog cu guvernul din Kosovo, pentru a-l ajuta și pentru a-l susține să facă acești ultimi pași. Trebuie să existe progrese și la nivel municipal.

Ne sunt transmise în mod regulat actualizări din Kosovo, și mă întâlnesc, de asemenea, cu miniștrii responsabili, iar odată ce toate aceste elemente vor fi la locul lor, suntem pregătiți să lansăm o nouă misiune pentru a merge acolo și a vedea ce măsuri pot fi luate pentru deschiderea dialogului privind liberalizarea regimului de vize. Încă nu am ajuns la această etapă, dar s-au făcut multe progrese în Kosovo și cooperăm foarte strâns cu guvernul pentru a-l susține și a-l ajuta să facă progrese.

  Bernd Posselt (PPE). – (DE) Dnă comisar, vă mulțumesc foarte mult pentru răspunsul foarte bun. Am vrut doar să întreb dacă credeți că este posibil ca această misiune să mai ajungă în Kosovo anul acesta, sau este un lucru pe care nu-l puteți cunoaște? Nu ar fi important ca o țară atât de mică, pe care o sprijinim cu atât de multe eforturi, să le ofere și tinerilor săi posibilitatea de a cunoaște cu adevărat Europa? Este cu siguranță complet contraproductiv să ținem oamenii închiși acolo. Știu că sunteți în favoarea ideii de a deschide frontierele, dar considerați că ar fi realistă o posibilă desfășurare a acestei misiuni în perioada Președinției poloneze?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Dle Posselt, vă împărtășesc pe deplin ambiția de a face totul pentru a preveni ca Kosovo să devină o micuță insulă izolată a acestei regiuni, în care încercăm să eliminăm pas cu pas bariera vizelor. În niciun caz nu vom abandona Kosovo. Momentul depinde foarte mult de guvernul din Kosovo. Noi lucrăm împreună cu cei din Kosovo și, de îndată ce ne vor informa că au făcut tot ceea ce le-am cerut, pot veni la noi, iar noi vom trimite misiunea respectivă. Depinde foarte mult de ei, noi nu avem limite de timp. Putem veni oricând ne vor chema și oricând se vor înregistra progrese rezonabile.

  Președinte. – Întrebarea nr. 10 adresată de Gay Mitchell (H-000205/11)

Subiect: Combaterea utilizării internetului de către infractori

Dezvoltarea rapidă a tehnologiei, în special a internetului, face tot mai dificilă infiltrarea grupurilor infracționale. Infractorii comunică acum între ei prin internet, în locul telefonului mobil, care era metoda preferată de comunicare până de curând..

Cum intenționează Comisia să combată utilizarea internetului de către bandele infracționale în Europa?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Criminalitatea cibernetică reprezintă, într-adevăr, o amenințare majoră. Devine din ce în ce mai mobilă, iar analizele recente privind amenințările sugerează că crima organizată devine tot mai implicată în activitățile criminale din spațiul cibernetic. Astfel, Comisia urmărește diferite activități în domeniu pentru a îmbunătăți, în general, securitatea cibernetică și pentru a preveni și a face față criminalității cibernetice.

La nivel de politici, în documentele recente s-au stabilit obiective și foi de parcurs specifice. Avem Agenda digitală europeană și Strategia de securitate internă a UE. În această strategie, criminalitatea cibernetică este identificată în mod clar drept una dintre prioritățile la care trebuie să lucrăm în viitor.

Anul trecut, am prezentat, de asemenea, două propuneri legislative: una în martie, o directivă privind exploatarea online a copiilor, care a fost adoptată de Comisie și știu că este negociată în prezent, și, de asemenea, o propunere de directive privind atacurile împotriva sistemelor informatice cibernetice. Asta s-a întâmplat în septembrie anul trecut; se poartă negocieri și între dvs. și Consiliu și știu că s-au făcut multe progrese.

Se tinde, bineînțeles, către adoptarea unei legislații europene, având în vedere amenințările recente din spațiul cibernetic. Am inclus, în particular, dispoziții de penalizare a utilizării unor instrumente precum codurile dăunătoare folosite pentru a crea așa-numitele „botnets”, care au fost utilizate de infractori.

Cooperarea internațională este, de asemenea, esențială pentru lupta împotriva criminalității cibernetice și, din acest motiv, colaborăm cu partenerii internaționali în aceste domenii. Avem grupul de lucru dintre UE și Statele Unite, creat în luna noiembrie a anului trecut și în cadrul căruia am avut o serie de întruniri cu diferiți experți. Vom raporta cu privire la progresele înregistrate cu ocazia următoarei reuniuni la nivel înalt UE-SUA din noiembrie anul curent. Planificăm, de asemenea, să înființăm un centru cibernetic în care am putea coordona, la nivel european, eforturile care se fac în diferitele state membre.

Criminalitatea cibernetică este direct influențată de progresul tehnologic rapid, făcându-și rapid loc în noile modele de afaceri, dar și de capacitatea de aplicare a legii și de capacitatea publicului larg de a gestiona medii atât de fluide precum spațiul cibernetic. Criminalitatea cibernetică devine o criminalitate răspândită. Din acest motiv trebuie ca, împreună, să ne punem sistemele în ordine și să facem schimb de informații secrete pentru a ataca această problemă. Dacă avem motive să credem că grupurile de crimă organizată se află în spatele a tot multe infracțiuni pe internet, ar trebui aplicate aceleași măsuri de investigație precum cele aplicate în detectarea și acuzarea crimei organizate offline, împreună, desigur, cu un mecanism de coordonare îmbunătățit.

În sfârșit, în urmă cu zece ani, a fost adoptată Convenția Consiliului Europei - Convenția de la Budapesta - privind criminalitatea cibernetică. Zece ani mai târziu, această convenție nu a fost semnată și ratificată de toate statele membre. Încurajăm cu toate mijloacele ratificarea până la finele acestui an, cea de-a zecea aniversare, deoarece, astfel, toate statele membre ar da dovadă de un angajament important de a combate această criminalitate.

  Gay Mitchell (PPE). – Vă mulțumesc pentru răspunsul dvs., dnă comisar. Înțeleg că există oameni care se laudă și conduc așa-numite afaceri criminale pe internet și că afacerile bandelor includ traficul de droguri, traficul de ființe umane, prostituția, traficul de arme, trecerea imigranților ilegali peste graniță și chiar și crima, furtul, frauda, jaful armat și multe altele. Toate acestea fiind făcute pe Facebook, utilizând sistemul, și lăudându-se apoi cu faptele respective. Cu siguranță ar fi posibil ca Europol și furnizorii de servicii - poate chiar coordonați de Comisie - să identifice unele dintre aceste persoane. Cu cât acestea vor simți că sunt imune, cu atât numărul lor va crește.

Aș dori să-i solicit dnei comisar să ia în considerare luarea unor măsuri speciale pentru a coordona un răspuns cu privire la ceea ce fac aceste persoane pe internet.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Numărul, amploarea și gravitatea atacurilor informatice au crescut în ultimii ani. Victimele sunt simplii cetățeni, companii sau chiar instituții publice, locale, naționale sau europene. Uniunea trebuie să-și întărească strategia privind lupta împotriva criminalității informatice. Aș dori să vă întreb, în afara cadrului legislativ și a extinderii mandatului ENISA, ce măsuri are în vedere Comisia pentru a-și întări un rol de lider în asigurarea securității informatice?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Da, într-adevăr, criminalitatea obișnuită are loc acum și pe internet, deoarece acesta este un instrument util, însă există și noi tipuri de criminalitate care sunt facilitate de internet, cum ar fi frauda de identitate, jefuirea conturilor bancare sau altele.

Puteți fi siguri că urmărim îndeaproape toate aceste lucruri. Recent, Europol a realizat câteva atacuri destul de remarcabile asupra unora dintre aceste bande, identificând bande europene transfrontaliere implicate, de exemplu, în pornografie infantilă, dar și în trafic și droguri, așadar există mulți experți la Europol care se ocupă cu aceste probleme.

Sigur că trebuie să facem mai multe. Trebuie să conectăm toate centrele de alertă din Uniunea Europeană, să facem schimb de statistici, schimb de informații și, de asemenea, să cooperăm mai mult cu companiile private pentru a identifica într-o oarecare măsură soluții. Planificăm, de asemenea, și realizăm chiar acum un studiu de fezabilitate, să înființăm până în 2013 un centru cibernetic european care să coordoneze această activitate, să funcționeze ca centru de alertă și să sprijine diferitele centre cibernetice naționale care există deja. Suntem foarte implicați în această chestiune, iar Europol, împreună cu autoritățile naționale, face tot ce-i stă în putință pentru a încerca să combată această criminalitate tot mai răspândită.

  Președinte. – Întrebarea nr. 11, adresată de Sarah Ludford (H-000215/11)

Subiect: Evaluările Schengen și posibilul mecanism de suspendare

Există pericolul ca propunerile Comisiei referitoare la guvernanța zonei Schengen să fie percepute ca măsuri care acordă prioritate procedurilor europene în detrimentul principiilor europene fundamentale. Comisia sugerează că, în urma revizuirii procesului de evaluare Schengen, ar trebui să joace un rolul principal, iar Parlamentul propune să modifice această propunere pentru a permite un echilibru între rolul experților europeni și cel al experților naționali. Comisia propune ca suspendarea Schengen să se realizeze printr-un mecanism al UE în loc de decizia statelor membre, dar acest lucru a fost interpretat (greșit) în general ca însemnând că pe viitor reintroducerea frontierelor interne va fi mai ușor de realizat în practică. Dat fiind că s-ar putea dovedi prea dificil din punct de vedere politic să se pună în aplicare o metodă comunitară atât pentru evaluări, cât și pentru suspendare, oricât ar fi ea de meritorie, nu ar fi mai bine să se insiste pe principiile europene fundamentale lansând, atunci când acest lucru se impune, proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre care încalcă normele Schengen?

Întrebarea nr. 12, adresată de Eleni Koppa (H-000216/11)

Subiect: Punerea în aplicare a Acordului Schengen

Crearea spațiului Schengen fără frontiere interne și libera circulație a cetățenilor europeni constituie unul dintre principiile fundamentale ale UE și unul dintre pilonii de bază ai integrării europene. Reintroducerea controalelor la frontierele interne ale UE nu reprezintă o soluție la problema imigrației. Este o măsură care complică viața cetățenilor europeni și care poate da un nou impuls naționalismului.

Prin urmare, având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European, care a subliniat că „libertatea de circulație este, probabil, chestiunea legată de UE cea mai apreciată de cetățenii europeni”, ar putea Comisia să explice care este opinia sa cu privire la recenta decizie a Danemarcei de a reintroduce controalele la frontieră? Intenționează Comisia să ia măsuri pentru a consolida în continuare frontierele externe ale UE? Intenționează să revizuiască principiul conform căruia intrarea ilegală a imigranților este de competența exclusivă a statului membru unde aceasta a avut loc?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei.. – Dle președinte, voi răspunde în același timp la ambele întrebări, deoarece sunt aproape identice. Ele abordează provocarea de a menține și de a dezvolta în continuare Schengen, având în vedere criza migrației. Am atins pe scurt acest subiect în răspunsul pe care i l-am dat dlui Papanikolaou, însă aceste elemente ar trebui, bineînțeles, reținute și în acest context.

În întrebarea dumneaei, dna Ludford și-a exprimat preocuparea legată de faptul că negocierile privind noile reguli Schengen de evaluare și suspendare ar putea necesita prea mult timp și ar fi greu de convenit, și a solicitat, în schimb, Comisiei să acorde prioritate procedurilor de încălcare a dreptului comunitar împotriva statelor membre care nu respectă normele Schengen. Permiteți-mi să mă exprim foarte clar în această privință: încălcarea normelor Schengen nu poate fi tolerată, însă un element nu-l exclude pe altul. Planificăm, de asemenea, să urmăm o abordare paralelă.

Suntem gardienii legislației UE. Comisia va continua să se asigure că normele Schengen sunt aplicate în mod corect și respectate de toată lumea. Fundamentul activității noastre trebuie să fie legislația existentă. Sun convinsă că legislația actuală poate acoperi marea majoritate a acestor situații. Acolo unde există diferențe de interpretare sau punere în aplicare, Comisia ar trebui să consulte statele membre în cauză și să clarifice normele. Acest lucru se poate realiza prin emiterea unor orientări sau recomandări.

Comisia este dispusă să folosească toate mijloacele disponibile pentru a garanta aplicarea corectă a legislației UE, inclusiv pentru a lansa procedurile de încălcare în situațiile care impun acest lucru. În același timp, vom lucra la măsurile preventive care ar trebui să ne ajute să evităm procedurile de încălcare ale dreptului comunitar. În acest context, avem în prezent negocieri în curs între Comisie, Parlament și Consiliu, cu scopul de a crea un sistem de evaluare mai eficient pentru Schengen. În prezent, ne gândim dacă și cum să completăm acest mecanism de evaluare pentru a crea încredere reciprocă și pentru a asigura o aplicare coerentă a normelor.

În ceea ce privește planul guvernului danez referitor la controalele la frontierele interne daneze, la care s-a referit dna Koppa, sunteți, cu siguranță, la curent cu faptul că președintele Comisiei i-a scris imediat prim-ministrului danez, subliniind că prima analiză a Comisiei a ridicat dubii majore legate de conformitatea măsurilor propuse cu obligațiile Danemarcei în cadrul legislației europene și internaționale. Președintele Barroso a evidențiat faptul că statele membre nu realizează controale sistematice în interiorul UE ale bunurilor și persoanelor și a îndemnat Danemarca să nu ia măsuri unilaterale. La ora actuală, analizăm informațiile furnizate de Danemarca, după care urmează să luăm o decizie privind acțiunile ulterioare.

Dna Koppa a întrebat și dacă Comisia va propune o revizuire a principiului responsabilității exclusive a statului primei intrări ilegale. Aș dori să subliniez faptul că acesta este un principiu conform căruia o persoană descoperită ilegal pe teritoriul unui stat membru este returnată statului primei intrări în UE. Aceasta este o regulă specifică din cadrul Regulamentului Dublin, care stabilește că statele membre trebuie să evalueze care stat membru este responsabil pentru examinarea unei solicitări de azil făcute pe teritoriul său. Prin urmare, nu este un instrument menit să răspundă provocărilor legate de migrația ilegală.

În propunerea Comisiei referitoare la o reformare a Regulamentului Dublin, acest principiu rămâne neatins. Statele membre care joacă rolul principal în intrarea solicitantului în UE ar trebui să fie responsabile pentru examinarea solicitării de azil a acestuia. Parlamentul European și-a exprimat sprijinul ferm pentru acest lucru în votul său privind propunerea din mai 2009. Acest sprijin a fost confirmat de votul din cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne în luna noiembrie a anului trecut.

  Sarah Ludford (ALDE). – Dnă comisar, sunt, bineînțeles, foarte bucuroasă să aud că puneți din nou accent pe importanța pe care o acordați menținerii spațiului Schengen. Știu că sunteți foarte sinceră în această privință, dar grija mea este că, totuși, oamenii par a fi înțeles greșit lucrurile, iar dincolo de granițe s-a creat impresia (de exemplu, un articol de săptămâna trecută din Financial Times spunea că „atât Schengen, cât și zona euro, se dezintegrează”) că Comisia este destul de relaxată în ceea ce privește reintroducerea controalelor frontaliere interne.

Mă tem că accentul pe care îl pune Comisia asupra propriilor drepturi instituționale nu se reflectă în motivația și zelul practice ale acesteia de a apela, în caz că este necesar, la măsuri de încălcare a dreptului comunitar. Nu am auzit ca Roma sau Parisul să primească o scrisoare asemănătoare celei pe care președintele a trimis-o la Copenhaga.

  Maria Eleni Koppa (S&D). – (EL) Vă mulțumesc, dnă comisar, pentru răspunsul clar la chestiunea Schengen și pentru că v-ați referit la o întrebare anterioară privind măsura de redistribuire a imigranților în statele membre, pe baza unor criterii demografice, economice și geografice.

Oricum ar fi, aș dori să scot în evidență, referitor la chestiunea Regulamentului Dublin II, faptul că, pentru anumite țări cum ar fi în prezent țara mea, Grecia, care se află la frontierele externe ale Uniunii și care primește, de fapt, 90 % dintre imigranții care ajung în Europa, Regulamentul Dublin II este inacceptabil; este un lucru pe care populațiile locale nu-l pot accepta; este un lucru pe care țările nu-l pot accepta. Prin urmare, din punctul nostru de vedere, o reformare în lumina - cel puțin - a noilor evoluții este o cerință permanentă.

  Georgios Papanikolaou (PPE). – (EL) Dnă comisar, v-ați referit mai devreme la accentul pus pe conceptul de solidaritate și repartizare echitabilă a sarcinilor. Ne-ați reamintit, pe bună dreptate, că negocierile privind reinstalarea refugiaților din țările terțe sunt iminente. Ați anunțat, de asemenea, anul trecut, că eram în așteptarea noului program privind reinstalarea internă. Ați putea, vă rog, să ne spuneți dacă Comisia va face în curând un anunț?

În al doilea rând, în ceea ce privește Dublin II, aș dori să subliniez următoarele, ca o completare la spusele dnei Koppa. Franța a suspendat înapoierile în Grecia, la fel ca și Germania. Curtea Europeană a Drepturilor Omului ne-a condamnat din motive specifice, atât pentru Dublin II,cât și pentru operabilitatea acestuia. Ce altceva ar mai trebui să se întâmple ca să înțelegem că Dublin II trebuie reformat imediat, astfel cum a solicitat Parlamentul?

  Cecilia Malmström, membră a Comisiei. – Îmi pare rău dacă există o impresie falsă despre punctul de vedere al Comisiei cu privire la Schengen. Cred că nu am vorbit despre nimic altceva decât despre Schengen în ultima lună! Am subliniat cât de important este Schengen, că este un cadou pentru Uniunea Europeană și că trebuie să-l consolidăm și nu să-l slăbim.

Analizăm foarte serios toate rapoartele referitoare la suspendarea Schengen. Suntem angajați într-un dialog cu Italia, Franța și Danemarca pentru a clarifica exact ceea ce trebuie făcut, ceea ce se propune și dacă toate acestea sunt în conformitate cu normele Schengen. Analizăm, de asemenea, modalitățile prin care putem consolida evaluarea Schengen pentru a ne asigura, în prealabil, că actualul sistem de evaluarea inter pares, care nu este foarte bun, va fi schimbat cu ceva realizat la nivel european, cu un rol sporit pentru Parlamentul European.

Trebuie să avem mai multe instrumente la dispoziție pentru a asista statele membre. Trebuie să fim mai buni în ceea ce privește emiterea de orientări. Trebuie, de asemenea, să clarificăm în ce circumstanțe excepționale se poate realiza suspendarea pentru a evita acțiunile unilaterale care pun în pericol întregul sistem. Așadar, puteți fi siguri că vom face tot posibilul pentru a consolida Schengen și că avem nevoie aici de mai mult angajament european, nu de mai puțin.

Dublin este, bineînțeles, legat de toate acestea, dar este un proces paralel. Acest lucru face parte din negocierile referitoare la pachetul privind azilul, care se desfășoară în prezent între Parlament și Consiliu. Comisia a propus păstrarea responsabilității primei țări de azil în Regulamentul Dublin, dar și reintroducerea unui mecanism de urgență, în scopul de a suspenda acest mecanism în circumstanțe speciale. Acest lucru este foarte controversat în statele membre; foarte puține susțin un astfel de mecanism de urgență. Este una dintre cele mai dificile zone de negociere în domeniul pachetului privind azilul.

Așa că nu aceasta este soluția la problema Greciei. În paralel cu implementarea sistemului de azil în toată Europa, ceea ce ar duce, de asemenea, la o mai mare repartizare a sarcinilor - pentru că dacă toate statele membre au un sistem care funcționează, toate statele membre ar putea primi solicitanții de azil - soluția pentru Grecia este de a continua cu planurile de reformă care sunt puse în aplicare în conformitate cu planul de acțiune din Grecia. Comisia și statele membre sprijină Grecia cu o cantitate enormă de bani, expertiză, interpreți și administratori. Asistăm Grecia în activitatea importantă pe care o desfășoară pentru a construi un sistem în conformitate cu legislația europeană. S-au făcut multe, dar mai sunt încă multe de făcut. Acestea trebuie făcute în paralel cu negocierile privind sistemul de azil.

  Președinte – Întrebarea nr. 13 adresată de Frédéric Daerden (H-000197/11)

Subiect: Viitorul Fondului european de ajustare la globalizare (FEG)

Mai multe voturi și declarații indică faptul că în Uniunea Europeană există un consens cu privire la acest fond din mai multe perspective:

În primul rând, acest fond este diferit de Fondul social european, atât prin metoda sa, cât și prin obiectivele urmărite, cele două instrumente neputând astfel să fie confundate la nivel formal sau practic.

Apoi, în ciuda începutului dificil, modificarea regulamentului de aplicare în 2009 a permis o mai bună utilizare a FEG. În fapt, se poate observa o accelerare netă a cererilor de mobilizare a acestui instrument, care apropie Uniunea de lucrătorii săi. Necesitatea durabilității sale nu poate fi pusă, prin urmare, la îndoială.

În sfârșit, acest aspect concret al FEG impune considerarea acestuia drept un fond permanent în deplinătatea sa, dotat cu suficiente credite de plată pentru ca mobilizarea să nu necesite transferuri.

Care este poziția Comisiei față de instituirea unui fond veritabil, egal cu celelalte, pentru a răspunde nevoilor FEG, fără a reduce rolul Parlamentului European, care s-a implicat atât de mult în acest dosar?

  László Andor, membru al Comisiei. – Vă sunt recunoscător pentru interesul de care ați dat dovadă față de Fondul european de ajustare la globalizare. Acest an va fi crucial pentru viitorul Fondului, deoarece Comisia intenționează să facă o propunere cu privire la normele care îl reglementează și la modul în care va funcționa în următoarea perioadă de programare.

În ultimele câteva luni, Comisia a realizat consultări pe această temă cu cei mai importanți acționari ai Fondului. În particular, am examinat îndeaproape raportul excelent al Parlamentului cu privire la FEG, care a fost elaborat de dl Portas în urmă cu câteva luni. Pe baza experienței dobândite cu Fondul în forma sa actuală și a sugestiilor formulate în timpul consultărilor, avem mari speranțe că propunerea noastră va îmbunătăți în mod semnificativ fondul după anul 2013 și, în special, că va rezolva două probleme cu mecanismul actual de finanțare.

Prima chestiune este timpul necesar pentru acordarea unei contribuții odată ce un stat membru a trimis o solicitare. O mare parte din acel timp este dedicat evaluării solicitării. Comisia caută modalități de a clarifica sau simplifica informațiile pe care statele membre vor trebui să le furnizeze pentru a demonstra că solicitările sunt acceptabile. Mult timp este necesar și pentru nevoia de a cere și obține aprobarea pentru fiecare solicitare din partea ambelor componente ale autorității bugetare. Acest lucru blochează plățile contribuțiilor din partea Fondului, în detrimentul lucrătorilor, deoarece unele state membre sunt reticente în a avansa plățile pentru formare profesională, asistență în căutarea unui loc de muncă și alte măsuri.

În plus, numărul solicitărilor trimise Fondului și,prin urmare suma generală solicitată, au crescut în mod semnificativ în ultimii doi ani. Astfel, a devenit din ce în ce mai dificilă identificarea unor marje din care să se obțină contribuții. Aceasta este o problemă. Aprobarea de către Comisie a solicitărilor din 2011 pentru acest Fond a trebuit să fie amânată pentru prima dată, deoarece nu a putut fi găsit repede credite de plată suficiente. Sunt sigur că veți fi de acord că acest lucru nu este util pentru lucrătorii care au fost concediați și au nevoie urgentă de asistență. Trebuie să găsim soluții pentru aceste probleme și să apropiem mai mult mecanismul de finanțare a Fondului de aceste obiective.

În prezent, avem mai multe opțiuni la dispoziție. Fondul ar putea, de exemplu, să facă parte din Fondul social european. Ar putea beneficia de propriul buget. Comisia nu a luat încă nicio decizie cu privire la cel mai bun mod de a aborda aceste probleme, dar intenționează să prezinte în toamnă o propunere cu privire la Fondul european de ajustare la globalizare din viitor, luând în considerare interesele lucrătorilor europeni. Aștept cu interes opiniile dvs.

  Pervenche Berès (S&D), supleant al autorului. – (FR) Dle președinte, dle comisar, în numele dlui Daerden, aș dori să vă mulțumesc pentru răspunsul dvs. Bineînțeles că vom susține orice inițiative care contribuie la accelerarea procedurilor atunci când acestea sunt menite să ajute lucrătorii care au fost concediați ca urmare a globalizării sau a crizei economice.

Am dori pur și simplu să vă atragem atenția asupra a două probleme. Prima este aceea că scopul de a sprijini lucrătorii trebuie să rămână prioritatea noastră principală. Acest lucru înseamnă că, în timp ce procedurile sunt revizuite, ne vom opune ideii ca Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) să devină doar un simplu instrument, de exemplu un instrument al politicii de coeziune, pentru că aceasta ar însemna că toți banii UE în afara fondurilor puse deoparte pentru politica externă sau pentru cercetare și dezvoltare ar aparține politicii de coeziune. Avem obiective specifice de urmărit și avem nevoie de aceste resurse. FEG este una dintre ele.

Vă cerem, de asemenea, ca, în colaborare cu colegii dvs. comisari, să coordonați gestionarea FEG cu alte politici care au un impact în acest domeniu, de exemplu în domeniul concurenței sau al politicii industriale.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle comisar, la începutul anului, când ați fost întrebat dacă Grecia a depus o cerere pentru activarea Fondului european de ajustare la globalizare, ați răspuns negativ. Acest răspuns a cauzat agitație în Grecia, din cauza situației economice și sociale din țară.

Întrebarea pe care o am pentru dvs. este foarte directă: a depus țara mea, șase luni mai târziu, o cerere de activare a Fondului european de ajustare la globalizare, cu scopul de a sprijini lucrătorii afectați de criza financiară? În caz afirmativ, dacă aveți această informație, vă rog să-mi spuneți dacă cererea a fost aprobată. Dacă nu a existat nicio acțiune în acest sens, puteți să-mi explicați de ce nu a fost depusă o astfel de cerere de către Grecia?

  Marian Harkin (ALDE). – Aș fi avut mai târziu o întrebare pentru dl comisar, la care nu vom mai ajunge la această seară, și care îi cerea, într-adevăr, punctul de vedere cu privire la fuzionarea FSE și FEG, despre care ați vorbit, dar nu ne-ați dat o părere. Așadar, dacă sunteți în măsură să faceți acest lucru, aș aprecia să vă aud părerea și, de asemenea, în cazul în care ar exista o fuziune, ați vedea o creștere a creditelor bugetare pentru Fondul Social?

În sfârșit, cealaltă întrebare a mea se referă la calendar, și ați vorbit despre problema cu Comisia și autoritatea bugetară. Ce-ar fi să încurajăm și statele membre ca, imediat după ce au depus o cerere pentru FEG, să înceapă ele singure să pună în aplicare măsurile pe care le-au solicitat în cadrul FEG, deoarece astfel s-ar asigura cel puțin faptul că lucrătorii nu ar trebui să aștepte aplicarea Fondului?

  László Andor, membru al Comisiei. –Mă bucur să aud în discuție confirmarea obiectivelor Comisiei în acest exercițiu de a aduce FEG în următoarea perspectivă financiară ca un instrument mai puternic și mai eficient de sprijinire a lucrătorilor care au fost concediați. Acest caz este susținut și de faptul că, în viitorul apropiat, consolidarea fiscală va rămâne pe ordinea de zi în majoritatea statelor membre, iar acestea vor găsi extrem de utilă existența la nivelul UE a unui instrument puternic, rapid și eficient care să sprijine lucrătorii care își pierd deodată locul de muncă.

După cum am spus, anumite întrebări rămân deschise, cum ar fi relația dintre FEG și FSE. Așa cum știți, FSE este pus în aplicare printr-o gestionare comună, și cred că sistemul de gestionare al FSE actual nu este compatibil cu obiectivele FEG. Indiferent de ce fel de format vom găsi, cred că această chestiune de gestionare va fi foarte importantă în influențarea aranjamentelor finale. Nu mă refer la nume, ci la nevoia de a avea un fond separat și la nevoia de a acorda atenție în special rapidității.

Sigur, chiar și acum, și, probabil că și în viitor, diferitele state membre vor considera că este posibil să finanțeze programe fie din FEG, fie din FSE și să dispună de un anumit de spațiu de manevră, dar este foarte important să menținem FEG disponibil pentru toate statele membre în cazul în care trebuie să răspundem la crize bruște de ocupare a forței de muncă.

A doua întrebare se referea la problema definirii eligibilității în regulamentul actual. Aceasta este, de asemenea, o problemă pe care o analizăm pentru a avea un nivel mai înalt de claritate, dar în acest moment, lucrăm pur și simplu la extinderea regulamentului temporar până la sfârșitul acestei perspectivei financiare. Vorbesc aici despre normele care au fost introduse ca răspuns la criză și pentru a face FEG mai eficient în combaterea impactului crizei asupra lucrătorilor.

  Liam Aylward (ALDE). – Dle președinte, ați putea indica aproximativ câte întrebări ați mai fi pregătit să preluați în această secțiune?

  Președinte. – Dle Aylward, înainte să veniți, am spus că avem 20 de minute pentru fiecare comisar, ceea ce ar însemna că am putea ajunge, eventual, la întrebarea nr. 15 a dnei Blinkevičiūtė, dar mă tem că nu vom ajunge și la întrebarea dvs. Poate că ați putea adăuga o întrebare suplimentară la altă întrebare?

Întrebarea nr. 14 adresată de Nikolaos Chountis (H-000200/11)

Subiect: Regimul contractelor colective de muncă

Recurgând la mecanismul de asistență, Greciei, Irlandei și Portugaliei li s-a impus, în mod imperativ, de către Comisie și FMI, prin intermediul unor „memorandumuri”, introducerea unor modificări importante în relații de muncă și în procedurile aplicabile în cadrul negocierilor colective, modificări care au dus la dispariția garanțiilor naționale în favoarea lucrătorilor.

De exemplu, memorandumul cu Grecia prevede ca guvernul să se asigure că convențiile semnate la nivelul întreprinderilor au întâietate asupra acordurilor sectoriale, care, la rândul lor, primează în fața convențiilor semnate la nivelul organizațiilor profesionale. Guvernul trebuie să abroge dispoziția care permite Ministerului Muncii să extindă toate convențiile sectoriale la persoanele care nu au fost reprezentate în cadrul negocierilor.

Având în vedere că articolul 156 din TFUE prevede că chestiunile legate de contractele colective de muncă țin de principiul subsidiarității, înțelege Comisia că aceste practici nu doar că dau naștere unui cerc vicios de diminuare continuă a drepturilor salariale și a drepturilor lucrătorilor, ci încalcă și tratatele pe care Comisia are obligația de a le respecta?

  László Andor, membru al Comisiei. – Comisia recunoaște faptul că criza elenă are un cost social ridicat pentru segmente ale populației din Grecia, dar acest cost este în principal consecința dezechilibrelor financiare, a diminuării competitivității și a problemelor financiare: tocmai acele probleme pe care memorandumul încearcă să le rezolve, și nu să le exacerbeze.

Unii susțin că, din cauză că acestea sunt în memorandum, acesta nu respectă principiul subsidiarității prevăzut în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Nu cred că este adevărat. Măsurile din memorandum au fost elaborate în strânsă cooperare cu guvernul elen și au fost aprobate de către parlamentul elen. Acest lucru demonstrează respectarea principiului subsidiarității.

Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene îmi susține opinia. Articolul 28 din Carta drepturilor fundamentale prevede că, în conformitate cu legile și practicile naționale și ale UE, lucrătorii sau organizațiile lor au dreptul de a negocia și de a încheia acorduri colective la nivelurile corespunzătoare, iar în cazurile de conflicte de interese, dreptul de a recurge la acțiuni colective pentru apărarea intereselor lor, inclusiv la grevă. Cu toate acestea, articolul 51 din Cartă spune că prevederile sale se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre, numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii.

Nu există nicio legislației specifică a UE care să reglementeze ce acorduri colective au prioritate atunci când sunt încheiate la diferite niveluri, la fel cum nu există nicio legislație specifică a UE care să reglementeze posibilitatea de a extinde acordurile colective încheiate la nivel de ramură prin intermediul intervenției statului. Aceste probleme intră, așadar, exclusiv în domeniul de competență al legislației interne, cu respectarea obligațiilor internaționale relevante ale Greciei, inclusiv convențiile relevante ale Organizației Internaționale a Muncii.

Sunt încrezător că am răspuns în mod satisfăcător la întrebări. Sunt, de asemenea, încrezător că v-am convins că măsurile fiscale, financiare și structurale din memorandum sunt esențiale dacă dorim ca Grecia să iasă din criză. Sper că am înlăturat temerile pe care unii dintre dvs. le-ar putea avea cu privire la nerespectarea principiului subsidiarității.

  Nikolaos Chountis (GUE/NGL). – (EL) Dle comisar, îmi pare rău, dar, din nou, nu ați dat un răspuns clar. Mi-ați dat aproximativ același răspuns la întrebările cu solicitare de răspuns scris. În cazul în care Comisia respectă într-adevăr faptul că regimul acordurilor colective este o chestiune care ține de legislația națională, încălcați sau nu rolul care vă revine prin Tratate atunci când cereți, practic, ca regimul acordurilor colective să fie eliminat? Interpretarea dvs. nu este adoptată de sindicatele europene, care au depus o plângere împotriva dvs. pentru încălcarea Tratatelor.

Întrebarea mea este următoarea: cine solicită eliminarea acordurilor colective? Dvs.? Fondul Monetar Internațional? Creditorii Greciei, Portugaliei și Irlandei? Un răspuns clar, v-aș ruga.

  László Andor, membru al Comisiei. – (microfon închis până la jumătatea primei propoziții)... multe dintre aranjamentele instituționale, inclusiv aranjamentele salariale din diferite state membre. Aceste situații de urgență au fost rezolvate prin intermediul unor politici comune ale UE, FMI, BCE și guvernele statelor membre în cauză.

Într-adevăr, există încă anumite întrebări deschise, unele ridicate de așa-numitul Pact Euro Plus. Am purtat recent o serie de discuții cu privire la legătura dintre dialogul social și guvernanța economică cu partenerii sociali, inclusiv CES. Aceasta este o discuție în curs. Nu susțin că toate întrebările au primit răspuns și tocmai de aceea am luat inițiativa organizării unei conferințe privind salariile și de stabilirea salariilor în UE. Această conferință va avea loc în septembrie, cu implicarea partenerilor sociali și a altor părți interesate. Vom continua această discuție și sper că vom găsi răspunsurile corecte.

  Președinte. – Întrebarea nr. 15 adresată de Vilija Blinkeviciute (H-000203/11)

Subiect: Revizuirea Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității

Cadrul de referință privind libera circulație a lucrătorilor este stabilit în Regulamentul (CEE) nr. 1612/68 al Consiliului privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Comunității și a fost deja revizuit în repetate rânduri.

Parlamentul European pregătește în acest moment un raport privind promovarea mobilității profesionale în UE. Reprezentantul Comisiei, care a participat la reuniunea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, a menționat, la 19 aprilie, intenția Comisiei de a revizui acest regulament pentru a-l îmbunătăți.

Potrivit Comisiei, când ar trebui să înceapă acest proces?

  László Andor, membru al Comisiei. – Libera circulație a lucrătorilor este un principiu fundamental al UE. Împreună cu libera circulație a mărfurilor, serviciilor și capitalului, acesta este un pilon al pieței unice și a contribuit la integrarea europeană în ultimii 50 de ani.

Aceasta are și o dimensiune socială importantă, în măsura în care favorizează integrarea socială, economică și culturală a lucrătorilor migranți din UE și a membrilor familiilor acestora în statul membru gazdă. Organismul legislației UE privind libera circulație a lucrătorilor oferă cetățenilor UE dreptul de a circula liber în cadrul Uniunii în scopuri de muncă și protejează drepturile sociale ale lucrătorilor și ale membrilor familiilor acestora.

După cum știți, 1 mai 2011 a fost o dată importantă pentru UE. A marcat sfârșitul restricțiilor privind dreptul de muncă al cetățenilor din cele opt state membre care au aderat în 2004, care acum pot lucra liber în orice stat membru.

Comisia speră că statele membre care continuă să aplice măsuri tranzitorii pentru lucrătorii din România și Bulgaria își vor liberaliza piețele forței de muncă în data de 31 decembrie 2011, atunci când cea de-a doua etapă va expira.

Sfârșitul aranjamentelor tranzitorii înseamnă că mai mulți cetățeni UE pot profita de una dintre libertățile fundamentale ale UE și au libertatea de a lucra într-un alt stat membru. Acest lucru deschide oportunități deosebite pentru cetățeanul individual, care se poate muta acolo unde există locuri de muncă, dar și pentru economie.

Știu că mobilitatea și libera circulație a lucrătorilor sunt, de asemenea, importante în acest Parlament. Comisia este mulțumită de raportul din proprie inițiativă privind promovarea mobilității lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene și urmărește cu mare interes dezbaterea din comisiile parlamentare.

Dar, în același timp, suntem conștienți de faptul că, în ciuda marelui organism al legislației UE în domeniul liberei circulații a lucrătorilor, majoritatea cetățenilor UE simt în continuare că există prea multe obstacole pentru a lucra într-un alt stat membru. Situația a fost evidențiată recent, cu diferite ocazii. Raportul Monti din data de 9 mai 2010 - „O nouă strategie pentru piața unică” - subliniază faptul că, în timp ce libera circulație a lucrătorilor este un succes general din punct de vedere juridic, este cea mai puțin utilizată dintre cele patru libertăți de pe piața unică.

Abordarea acestor probleme necesită o abordare amplă, combinată cu punerea în aplicare efectivă a principiului liberei circulații. Aplicabilitatea dreptului la libera circulație conferit de legislația UE este deosebit de relevantă în cazurile discriminării bazate pe naționalitate, având în vedere că persoanele în cauză trebuie să aibă mecanisme adecvate pentru a asigura că aceste drepturi sunt protejate în mod corespunzător.

Serviciile Comisiei evaluează în prezent legislația UE privind libera circulație a lucrătorilor, și, în special Regulamentul (CEE) nr. 1612/68, și explorează opțiunile de ameliorare a aplicării legislației UE privind libertatea de circulație, inclusiv, dacă este necesar, prin prezentarea unei inițiative în 2012.

Raportul Parlamentului privind mobilitatea lucrătorilor vine, prin urmare, la momentul potrivit, și va contribui cu siguranță la dezbaterea referitoare la punerea în aplicare a legislației UE privind libera circulație a lucrătorilor și la alegerea oricărei acțiuni suplimentare cu privire la această problemă.

  Vilija Blinkevičiūtė (S&D). – (LT) Dle președinte, dle comisar, vă mulțumesc foarte mult pentru răspuns. Așteptăm într-adevăr cu nerăbdare regulamentul revizuit care va fi prezentat de Comisie anul viitor, dar aș dori să știu dacă sunteți de părere că Comisia ar trebui să evalueze atât consecințele negative ale liberei circulații a lucrătorilor, precum și consecințele pozitive ale acesteia. De exemplu, a existat un exod din anumite țări ale Uniunii Europene al lucrătorilor calificați, bine pregătiți, în care statele membre au investit în mod semnificativ. Aceștia s-au mutat în alte țări ale Uniunii Europene. Nu credeți că ar trebui să creăm un anumit fond, astfel încât să compensăm pierderile statelor membre din care au plecat lucrători pregătiți, calificați?

  László Andor, membru al Comisiei. – Este o problemă foarte actuală. Am avut recent o serie de discuții în contextul 1 mai. Am abordat acest subiect cu miniștrii ocupării forței de muncă ai țărilor Visegrád și ai statelor baltice. Am analizat cazurile în care libera circulație ar putea crea un anumit grad de tensiune, în special atunci când afectează anumite profesii în cazul cărora libera circulație nu duce la un fenomen circular, ci mai degrabă la o stradă cu sens unic.

Dacă se observă astfel de tendințe, este în primul rând responsabilitatea guvernelor statelor membre să elaboreze strategii corespunzătoare privind formarea profesională, remunerarea și oportunitățile de carieră pentru a ameliora, de exemplu, dezvoltarea persoanelor cu profesia de medic, care s-au aflat în centrul acestor discuții.

Vom continua să monitorizăm această problemă și să o discutăm cu guvernele statelor membre în cauză, așa cum am făcut-o și până acum.

  Președinte. – Întrebarea nr. 19 adresată de Hans-Peter Martin (H-000208/11)

Subiect: Realocarea unor resurse financiare din fondurile regionale și de coeziune

Este Comisia dispusă să realoce cel puțin 10 % din suma anuală actuală de 51 de miliarde de euro alocată pentru fondul regional și de coeziune în vederea finanțării inițiale a unor rețele electrice noi în domeniul energiei din surse regenerabile?

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dle Martin, vă mulțumesc foarte mult pentru întrebarea adresată. Este important să subliniem faptul că, pentru actuala perioadă de finanțare, 2007-2013, resursele din rubrica fondurilor structurale au fost deja alocate și convenite cu regiunile și statele membre în cadrul celor peste 400 de programe operaționale.

O parte din procesul general de la începutul unei perioade de finanțare este de a stabili programele pentru perioada curentă și de a decide ce fonduri sunt disponibile pentru programele individuale. În conformitate cu conceptul responsabilităților comune sau a gestionării comune, statele membre și/sau regiunile sunt cele responsabile pentru punerea în aplicare a programelor pe teren. Ele sunt, de asemenea, competente și responsabile pentru selectarea și punerea în aplicare a proiectelor și, în cele din urmă, pentru monitorizare - cel puțin la nivelul inițial.

Chiar de la începutul acestei perioade, subiectul eficienței energetice și al promovării formelor de energie regenerabilă a fost un punct important. Aceasta este una dintre prioritățile politicii regionale, care este, de asemenea, pusă în aplicare sub forma de propuneri adaptate în unele dintre cele aproximativ 400 de programe la care m-am referit mai devreme.

Pe baza acestui acord cu regiunile și cu statele membre, se prevede pentru perioada actuală un buget în valoare totală de 9,2 miliarde de euro pentru o politică energetică durabilă, punctele cheie fiind energia regenerabilă și îmbunătățirea eficienței energetice. Prin intermediul unei decizii din 2009 a Parlamentului și a Consiliului, am stabilit, de asemenea, posibilitatea ca până la 4 % din resursele Fondului European de Dezvoltare Regională să poată fi folosite pentru măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice a clădirilor rezidențiale. De atunci, aproximativ jumătate dintre statele membre au utilizat această posibilitate, Franța fiind exemplară în utilizarea și punerea în aplicare a acesteia.

  Hans-Peter Martin (NI). – (DE) Dle comisar, nu vă supărați, dar haideți să fim serioși. Aș dori să vă citesc întrebarea mea. Și anume: Este Comisia pregătită să realoce cel puțin 10 % din cele 51 de miliarde de euro care sunt disponibile în prezent în fiecare an unei finanțări inițiale rapide pentru rețele electrice noi în domeniul energiei regenerabile?

Până acum ne-ați spus destul de multe lucruri, toate corecte. Dar niciunul la obiect. Ceea ce dorim să facem este să transmitem un semnal care să spună: da, am înțeles. Da, tragem concluziile după Fukushima. Da, suntem într-adevăr serioși cu privire la anul 2020. Pentru a stimula o schimbare în domeniul energetic, trebuie să aducem energia electrica din nordul Germaniei în Austria. Tatăl meu a fost șef al Voralberger Kraftwerke, compania generatoare a energiei electrice pentru provincia austriacă Voralberg. Sunt sigur că aveți experiență în acest domeniu. Aveți nevoie de linii electrice pentru a realiza acest lucru.

Încă o dată, întrebarea mea este următoarea: personal, sunteți pregătit să începeți această finanțare inițială rapidă, despre care toată lumea spune că avem nevoie urgentă, fără să puneți în aplicare doar ceea ce au stabilit predecesorii dvs.?

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dle Martin, v-am citit întrebarea cu foarte multă atenție. De aceea v-am și dat un răspuns foarte specific, bazat pe normele pe care le avem în domeniul politicii regionale. Esența acestor norme constă în acorduri existente între statele membre, iar acestea nu pot fi modificate unilateral de către Comisie sau de către regiuni.

Personal, aș vrea și m-ar încânta ca resursele deja disponibile să fie folosite în acest scop. Merg din conferință în conferință, de la un stat membru la altul, ca o roată vie de rugăciune tibetană, pentru a pleda ca aceste resurse - care sunt deja pregătite - să fie utilizate. Întrucât extinderea surselor regenerabile de energie reprezintă într-adevăr unul dintre punctele focale ale Strategiei Europene 2020, presupun că, în perioada imediat următoare, va exista cu siguranță un buget mai mare pentru acest domeniu, inclusiv din partea conducerii politicii regionale. Mai mult, vor exista cu siguranță investiții în acest sens, în colaborare cu dl Oettinger, în domeniul infrastructurii, atunci când vine vorba de rețele transeuropene în domeniul furnizării de energie. În cazul în care, astăzi, regiunile doresc să realoce resurse suplimentare față de resursele deja disponibile, suntem cu siguranță foarte deschiși, în acest domeniu, față de ideea de a oferi această oportunitate sau, în orice caz, de a purta discuții serioase în acest domeniu. Însă, încă o dată, noi în Comisie nu putem să modificăm aceste acorduri în mod unilateral.

  Președinte. – Întrebarea nr. 20 adresată de Anne E. Jensen (H-000212/11)

Subiect: Îndeplinirea obiectivelor în domeniul plăților din fondurile structurale

La sfârșitul lunii iunie 2011, Comisia își va prezenta propunerea privind următorul cadru bugetar pe 7 ani (2014-2020). În ceea ce privește politica regională a UE, au existat probleme grave în domeniul capacității de absorbție în cadrul programelor individuale. În plus, mai multe programe nu au reușit să-și îndeplinească obiectivele.

În ce mod intenționează Comisia să includă capacitatea de absorbție a fiecărui stat membru drept un criteriu pentru alocarea de credite din fondurile structurale în următoarea perioadă bugetară?

Este Comisia de acord cu faptul că aceste plăți ar trebui revizuite în cazul acelor regiuni care au primit credite din fondurile structurale timp de ani de zile, fără ca acest lucru să aibă drept consecință îndeplinirea obiectivelor propuse?

Intenționează Comisia să ia în considerare un „mecanism de apus de soare”, prin care să fie stabilită o dată finală pentru alocarea creditelor din fondurile structurale către regiunile individuale care beneficiază de acestea? Este Comisia de acord cu faptul că un astfel de mecanism ar contribui la crearea unei politici de coeziune orientate în mai mare măsură către rezultate?

În Raportul anual al Curții de Conturi pentru 2009 este evidențiat faptul că cea mai mare incidență a erorilor are loc în domeniul plăților efectuate în cadrul politicii de coeziune a UE. Același lucru este valabil și pentru anii precedenți. Cum intenționează Comisia să remedieze această situație?

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dnă Jensen, vă mulțumesc foarte mult pentru întrebarea dvs. Când vine vorba de capacitatea de absorbție și considerarea acesteia în alocarea de fonduri din perioada următoare, voi face trimitere acum la regula existentă în ceea ce privește limita superioară cu privire la alocarea de fonduri - într-un cuvânt, plafonarea. Există o regulă care spune că, având în vedere existența unui sistem flexibil pentru fiecare stat membru, doar o sumă specifică măsurată din PIB-ul total al unui stat membru este disponibilă pentru politica structurală. Alocarea anuală nu trebuie să depășească această limită maximă.

Pentru perioada următoare, ne vom pune cu siguranță întrebarea dacă nivelul actualei limite maxime este justificat și dacă sunt necesare ajustări pentru o mai bună modelare sau garantare a capacității de absorbție.

Când vine vorba de îndeplinirea obiectivelor programelor, trebuie să vă reamintesc de cel de-al cincilea raport privind coeziunea și de revizuirea bugetului, în care s-a specificat în mod clar că performanța programelor trebuie să beneficieze de mai multă atenție. În perioada imediat următoare, sunt prevăzute, în acest sens, o serie de teste și sisteme de stimulente, pe care Comisia le va prezenta în pachetul raportului legislativ pentru politica de coeziune de după 2014.

În ceea ce privește rata de eroare, am făcut de multe ori referire, inclusiv în acest Parlament, la problemele metodologice care apar în verificarea programelor multianuale. Cam jumătate din bugetul UE este cu siguranță compus din resurse care sunt alocate pentru activități multianuale. Auditul Curții de Conturi în ceea ce privește execuția bugetară ia întotdeauna în considerare numai anul în curs, iar din acest motiv, apar provocări metodologice, deoarece, în cadrul politicii regionale, există trei niveluri de audit, în timp ce auditul anual al Curții de Conturi are deja loc în cadrul primului nivel de audit și, prin urmare, întotdeauna va rezulta aici o rată de eroare mai mare decât la sfârșitul unui ciclu de program, după cum am dovedit deja.

În orice caz, predecesoarea mea, dna Hübner, a elaborat, de asemenea, un plan de acțiune în acest sens împreună cu Parlamentul, a cărui eficiență este deja evidentă și care și-a demonstrat deja efectul. Una dintre aceste măsuri a fost, însă, de a le acorda Directoratelor Generale posibilitatea de a suspenda plățile până la șase luni în cazurile justificate. Ca exemplu, acest instrument a fost folosit anul trecut de peste cincizeci de ori. Toate aceste suspendări de plată au putut fi din nou ridicate înainte ca termenele lor să expire, deoarece problemele din cauza cărora s-au făcut obiecții au fost rezolvate.

Însă când vine vorba de rata de eroare, v-aș mai ruga să luați întotdeauna în considerare faptul că politica regională are, dacă vreți, un fel de funcție de plug de deszăpezire în acest sens, și că, în ceea ce privește anumite elemente dezvoltate statutar, verificăm modul în care acestea sunt puse în aplicare în viața de zi cu zi, cât de eficiente sunt și ce fel de probleme rezultă. Problema achizițiilor publice face în mod repetat obiectul discuțiilor cu statele membre, regiunile și beneficiarii finali. Aproximativ 70 % din rata de eroare apare în acest domeniu. Dacă vom reuși să simplificăm acest sistem - și am lansat o inițiativă în acest sens, împreună cu comisarul Barnier - vom reduce și rata practică de eroare din acest domeniu. Încercăm să ne facem temele în această privință și să înregistrăm progrese.

  Anne E. Jensen (ALDE). – (DA) Dle președinte, aș dori să îi mulțumesc comisarului Hahn pentru răspunsul său excelent, care arată că ia aceste problemele în serios. Este clar că aceste probleme nu au fost nicidecum diminuate prin criza economică, din cauza căreia multe țări se confruntă cu dificultăți în a găsi oportunități de cofinanțare. Analizează Comisia cu atenție implicațiile acestui lucru pentru următoarea perioadă a programului? Ajutorul din fondurile structurale va conduce cu adevărat la dezvoltarea acestor regiuni? Vedem rezultate? Ia Comisia în considerare și măsurile care pot fi luate pentru a îmbunătăți abordarea adevăratelor obiective – obiectivele generale – legate de dezvoltare, astfel încât acestea să nu furnizeze numai proiecte, ci să determine și dezvoltarea?

  Johannes Hahn, membru al Comisiei. – (DE) Dnă Jensen, obiectivul nostru declarat din următoarea perioadă de program este acela de a lega tematic - în măsura în care acest lucru este posibil - politica structurală de Strategia Europa 2020. În acest domeniu, există așadar obiective și priorități cheie care urmează să fie aplicate în cursul unei adaptări ajustate în regiuni. Apoi, va fi responsabilitatea regiunilor să-și aleagă câteva priorități, ca dintr-un meniu, mai ales când vine vorba de regiuni competitive.

Regiunile își vor propune obiective foarte realiste, dar și ambițioase și cuantificabile împreună cu noi, în Comisie, într-un acord de parteneriat și investiții, astfel încât, până la finalul perioadei, să putem vedea în mod clar dacă obiectivele pe care le-am stabilit împreună au fost atinse sau poate chiar depășite. Dacă ar reieși faptul că nu au fost atinse, am avea posibilitatea de a examina împreună cauzele acestei nerespectări și dacă s-a datorat unor factori interni sau externi. Pe baza acestei analize, am putea trage apoi concluzii pentru viitoarea planificare a programelor și pentru alocarea financiară din perioada ulterioară. Aceasta reprezintă o dezvoltare foarte materială, foarte calitativă a politicii regionale în următoarea perioadă financiară.

  Președinte. - Întrebările care nu au primit răspuns din lipsă de timp vor primi răspunsuri în scris (a se vedea anexa).

Timpul afectat întrebărilor s-a încheiat.

17. Ordinea de zi a următoarei ședințe: consultați procesul-verbal

18. Ridicarea ședinței

(Ședința a fost închisă la ora 20)