Compte rendu in extenso des débats

Jeudi 29 septembre 2011 - Strasbourg

4. Lignes directrices en matière d'aides d'État allouées aux industries à forte consommation d'énergie (débat)

  Πρόεδρος. - Το επόμενο σημείο είναι μια προφορική ερώτηση προς την Επιτροπή σχετικά με τις κατευθυντήριες γραμμές για τις κρατικές ενισχύσεις στις ενεργοβόρες βιομηχανίες των Mario Pirillo, Rosario Crocetta, Gianni Pittella, Guido Milana, Rita Borsellino, Pier Antonio Panzeri, Andrea Cozzolino, Sergio Gaetano Cofferati, Salvatore Caronna, Patrizia Toia, Silvia Costa, David-Maria Sassoli, Gianluca Susta, Roberto Gualtieri, Leonardo Domenici, Francesco De Angelis, Oreste Rossi, Ioan Enciu, Paolo Bartolozzi, Giommaria Uggias, Amalia Sartori, Aldo Patriciello, Alfredo Antoniozzi, Giancarlo Scottà, Matteo Salvini, Clemente Mastella, Barbara Matera, Elisabetta Gardini, Vincenzo Iovine, Gabriele Albertini, Antonio Cancian, Cristiana Muscardini, Pavel Poc, Jo Leinen, Potito Salatto, Salvatore Tatarella, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Iuliu Winkler, Paolo De Castro, Rovana Plumb, Sebastian Valentin Bodu, Crescenzio Rivellini, Iosif Matula, Roberta Angelilli, Cristian Silviu Buşoi, Carlo Fidanza (Ο-000158/2011 Β7-0435/2011)

  Mario Pirillo, Autore. − Signora Presidente, signor Commissario, onorevoli colleghi, ringrazio i molti colleghi che hanno sottoscritto questa interrogazione orale.

Gli obiettivi dell'Unione europea per la lotta al cambiamento climatico hanno determinato la messa in campo di politiche e misure comunitarie molto impegnative per l'industria europea. L'obiettivo di riduzione delle emissioni di CO2 è al momento un impegno unilaterale che mette a serio rischio di carbon leakage gran parte del sistema industriale europeo e, in particolare, le industrie energivore.

Gli obiettivi di riduzione delle emissioni, condivisibili nella loro finalità, devono però essere perseguiti in modo realistico e pragmatico. Invitiamo la Commissione a tarare, nel modo più preciso e accurato possibile, gli strumenti di applicazione del sistema ETS e le misure finanziarie di compensazione previste, in modo da scongiurare squilibri al mercato interno nell'Unione europea.

La direttiva 2003/87/CE modificata nel 2009 prevede a partire dal 2013 l'obbligo per le aziende termoelettriche di acquistare quote per la totalità delle proprie emissioni di CO2 con la conseguenza di trasferire i maggiori costi sul prezzo dell'energia elettrica e quindi un significativo incremento dei costi di produzione.

I dati Eurostat stimano che il costo addizionale del sistema ETS per l'industria europea, in termini di maggior prezzo dell'energia elettrica, sarà pari a 8,5 miliardi di euro l'anno. Le emissioni indirette, rispetto a quelle dirette, non godono di un sistema di compensazione che eviti disparità di trattamento tra industrie dello stesso settore con processi produttivi diversi e con evidenti distorsioni della concorrenza all'interno dell'Unione europea.

Se non si provvederà a creare un equivalente sistema di compensazione per le emissioni indirette, il rischio di rilocalizzazione delle imprese sarà altissimo. La scelta dei settori a rischio di carbon leakage basata sulla classificazione del codice NACE è semplicistica e riduttiva, in quanto non permette di individuare la specifica produzione ad alta intensità di energia, con l'effetto conseguente di non consentire l'erogazione di compensazione ai subsettori.

Per la produzione dell'acciaio, due sono i processi di produzione: il forno elettrico ed il ciclo integrale che utilizza energia da fonti fossili e poca elettricità; riceverà gratuitamente la quasi totalità delle quote dirette.

Il forno elettrico invece riceverà gratuitamente solo il 30% delle quote a causa dell'assenza di un sistema di compensazione per la quota di energia elettrica, pur emettendo un quinto di CO2 rispetto al ciclo integrale. Così in Europa avremo uno stesso prodotto che in base al tipo di processo produttivo subirà un incremento di prezzo.

I timori di questo squilibrio di mercato sono stati avanzati da più parti, da più settori industriali, come si può evincere dalle risposte alla consultazione pubblica lanciata dalla DG Concorrenza. Ai fini di salvaguardare la permanenza dell'industria in Europa e garantire occupazione e benessere, come intende la Commissione procedere per gli aiuti di Stato al settore energy intensive? I ricavati della vendita delle quote non potrebbero essere usati per compensare gli squilibri che si creeranno dal 2013? Siamo certi che la vendita di quote non determinerà manovre di tipo speculativo? Come intende la Commissione rimediare a condizioni di svantaggio competitivo?

  Algirdas Šemeta, Member of the Commission. − Madam President, the Commission is aware of the importance of electricity costs for the production of steel, and of the influence that European climate change measures can have on electricity costs. The Commission is also mindful of the present difficult economic situation and of the importance of sustaining the economic recovery with smart measures, taking into account the move towards less polluting as well as less risky sources of energy.

The Commission aims to maintain a viable energy-intensive industry in the EU that can compete worldwide on its merits. State aid can help in this context, if it helps to structurally improve the competitiveness of the industry in a sustainable way, but it cannot serve to guarantee lower electricity costs for certain users in the long term. We therefore focus our efforts on measures that have the potential to structurally improve the situation of industry.

Under the ETS Directive, which was part of the 2008 climate change package, Member States may grant compensation for CO2 costs of electricity for companies at risk of carbon leakage due to these costs – aid for indirect emission costs – in accordance with state aid rules.

Financial compensation for indirect emissions can create major distortions in the internal market and may undermine the price signals created by the EU ETS if it is not properly targeted to sectors that are at real risk of carbon leakage due to indirect CO2 costs.

In its statement submitted to the Council during the climate change package negotiations, the Commission established the guiding principles for granting financial support for indirect emission costs. According to these principles, financial compensation should be limited to those electricity-intensive sectors which are unable to pass on the electricity cost increase stemming from CO2 to their customers through product prices without significant loss of market share, and would thus move to less carbon-efficient installations outside the EU.

In defining the rules for compensation for ‘indirect’ carbon leakage, the Commission will have to pay careful consideration to the effective need and justification for aid in view of the need to preserve the internal market, avoid ‘subsidy races’ between Member States at a time of tight budget constraints and ensure equitable conditions for competition between firms in the same sectors.

  Herbert Reul, im Namen der PPE-Fraktion. – Frau Präsidentin, Herr Kommissar! Ich bedanke mich für die grundsätzlichen Ausführungen. Allerdings sind diese grundsätzlichen Ausführungen jetzt keine Antwort auf die Fragen, die gestellt wurden. Denn die Fragen zielen ja darauf hin: Ist gesichert, dass wir auch zügig zu Ergebnissen kommen?

Die Industrien, die wir hier von diesen zusätzlichen Belastungen ausnehmen wollen oder wo wir faire Bedingungen herstellen wollen, brauchen Planungssicherheit. Wir brauchen deshalb bald Entscheidungen. Wir brauchen zügige Entscheidungen, verlässliche Entscheidungen und auch klare Aussagen aus der Kommission. Dieser Prozess zieht sich schon sehr, sehr lange hin. Wir haben alle gewusst, dass es ein sehr kompliziertes Verfahren ist, auf das wir uns eingelassen haben, aber wir haben damals in dem Kompromiss bei der Emissionshandels-Richtlinie auch gesagt: Wir machen das mit der Emissionshandels-Richtlinie unter der Bedingung, dass die Industrien in Europa, die dadurch über Gebühr belastet werden, eine Entlastung erfahren können, weil sie ansonsten den Wettbewerb mit anderen Bereichen der Welt nicht bestehen können.

Ich erwarte, dass das, was damals Geschäftsgrundlage, Beschlusslage im Parlament, mit dem Rat und der Kommission war, auch so realisiert wird. Ich habe ein bisschen Sorge, dass auf der Strecke der Kreis derjenigen, die davon betroffen sind, immer kleiner und kleiner wird, dass man – darf ich es einmal so sagen – immer kleinlicher wird in der Betrachtung, dass man immer mehr Bereiche ausgrenzt. Es geht nicht nur um Stahl, es geht um Aluminium – Sie wissen das –, es geht um viele andere Bereiche wie Chemie usw. und darum, dass man einfach das, was damals die politische Grundlage des Beschlusses war, nicht in Wirklichkeit umsetzt.

Herr Kommissar, Sie haben zu Recht darauf hingewiesen: Die Lage für die Industrien in Europa ist ja nicht einfacher geworden seit diesem Beschluss, sondern sie ist schwieriger geworden. Wir haben eine ganz neue Lage, wir haben eine viel größere Wettbewerbssituation. Wir kämpfen alle darum und erklären hier in Sonntagsreden, dass die Industrien ein ganz wichtiger Bereich für die Zukunftsentwicklung Europas sind. Gestern haben wir wieder kluge Reden hier gehört.

Ich erwarte – das Parlament erwartet –, dass das, was damals abgemacht wurde, jetzt auch umgesetzt wird, und zwar zugunsten der Industrien – nein, nicht der Industrien, sondern der Menschen, die in diesen Unternehmen arbeiten, der Arbeitsplätze, und damit auch der Zukunftschancen Europas.

  Marita Ulvskog, för S&D-gruppen. – Fru talman! Industrin är avgörande för jobb och utveckling i Europa. Utan en konkurrenskraftig industri växer inte heller tjänstesektorn. Mot den bakgrunden är det självklart att kommissionen måste vara mycket sträng, mycket observant och aktiv när det föreligger konkurrens eller risk för konkurrens som bygger på lägre klimat- och miljöambitioner som leder till koldioxidläckage.

Självklart måste vi också stå upp för principen att göra undantag för sektorer som de facto utsätts för koldioxidläckage, och tillämpa den principen på ett klokt sätt. Detta får dock inte tolkas som att europeisk industri ska kunna undfly sitt ansvar för den övergripande klimatpolitiken.

Kommissionen måste å ena sidan hålla ögat på läckaget av CO2, läckaget av jobb, läckaget av konkurrensförmåga samt agera. Å andra sidan måste kommissionen inför den lobby som ibland tenderar att överdriva läckagerisken bemöta kraven från detta håll med underbyggda fakta och ibland också med viss misstro.

Kommissionens uppgift är således att klara båda utmaningarna och inte ställa dem mot varandra.

  Cristian Silviu Buşoi, în numele grupului ALDE. – Cu toţii recunoaştem necesitatea fixării unor obiective ambiţioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, astfel încât să combatem schimbările climatice, şi suntem mândri că Uniunea Europeană este lider la nivel mondial în această luptă importantă. În acelaşi timp, cred că trebuie să avem o abordare pragmatică şi să analizăm cu atenţie impactul acestor măsuri.

Încetarea alocării gratuite de certificate pentru producătorii de energie electrică va avea, bineînţeles, consecinţe asupra preţului energiei, ceea ce se va repercuta asupra competitivităţii industriilor energofage, aşa cum este şi industria siderurgică. Evident că statele membre, respectiv industria, sunt afectate diferit, în funcţie de modul de producere al electricităţii şi de tipul furnalului, aşa cum a amintit şi domnul Pirillo, fie pe bază de combustibil, fie electric. În România, ţara mea, de exemplu, jumătate din cantitatea totală de oţel este produsă în furnale electrice, iar impactul va fi unul de anvergură. Sunt convins că situaţii similare sunt întâlnite şi în alte state membre. Doresc să subliniez faptul că piaţa oţelului este o piaţă globală, iar ţintele de reducere a emisiilor riscă să introducă distorsiuni de concurenţă între producători.

În condiţiile în care nu s-a ajuns la un acord mondial privind ţintele de reducere a emisiilor, industria Uniunii Europene este supusă unei presiuni la care nu sunt supuse întreprinderile ţărilor care nu şi-au stabilit astfel de obiective ambiţioase şi de aceea riscul de relocare este unul real şi trebuie tratat ca atare. Pentru a neutraliza acest risc, Comisia ar trebuie să precizeze clar în viitoarele orientări privind ajutoarele de stat că toate industriile aflate pe lista adoptată prin decizia din 24 decembrie 2009 sunt eligibile pentru a beneficia de compensaţia costului datorat emisiilor indirecte. De asemenea, este necesar ca aceste compensaţii să fie proporţionale cu nivelul costurilor indirecte generate de sistemul de tranzacţionare a cotelor de emisii.

În lipsa acestui principiu, problema nu este rezolvată decât parţial, ceea ce va constitui o ameninţare pentru competitivitatea industriei şi, deci, pentru câteva mii de locuri din Uniunea Europeană şi un eşec în ceea ce priveşte reducerea emisiilor de carbon la nivel global.

  Konrad Szymański, w imieniu grupy ECR. – Pani Przewodnicząca! W związku z polityką klimatyczną Unii Europejskiej – i tylko z tego powodu – przemysł energochłonny jest pod ogromną presją konkurencyjną spoza Europy, z krajów, gdzie rygory dotyczące emisji CO2 po prostu nie obowiązują.

W przypadku branży chemicznej i papierniczej, cementowej, stalowej oznacza to wyhamowanie inwestycji w Europie, oznacza to wyhamowanie innowacji w tych obszarach, a także przenoszenie miejsc pracy poza Europę. W wielu krajach Unii Europejskiej branże te płacą niewspółmiernie dużo za energię elektryczną tylko dlatego, że sektor energetyczny jest zdominowany przez technologie wysokoemisyjne – to jest przypadek Polski. Zaburza to konkurencję na rynku wspólnotowym.

Jeśli nie chcemy utracić konkurencyjności, musimy zapewnić branżom energochłonnym ulgi podatkowe, pomoc publiczną, zawieszenie opłat przesyłowych tak, aby mogły one w odpowiednio łagodny sposób przechodzić na gospodarkę niskoemisyjną.

  Oreste Rossi, a nome del gruppo EFD. – Signora Presidente, onorevoli colleghi, ho denunciato, sia in Commissione sia in Aula, il rischio che le quote ETS siano trasformate in strumenti di speculazione finanziaria spingendo molte aziende a rilocalizzarsi in paesi terzi perché non più competitive in Europa.

L'impatto delle emissioni di CO2 trasferito sul prezzo dell'energia elettrica interesserà il sistema industriale in diversi modi, penalizzando quei settori con un più elevato consumo di energia, come quelli dell'acciaio e dell'alluminio. Ritiene la Commissione che la compensazione debba riflettere l'effettivo incremento di prezzo sostenuto dalle aziende in diversi Stati membri e che debba essere assicurata fintanto che perdura il rischio di rilocalizzazione?

Inoltre, non dovrebbe essere garantita la compensazione finanziaria anche per l'energia consumata e non solo per quella acquistata all'esterno? Le procedure burocratiche per permettere alle imprese di usufruire degli aiuti di Stato favoriscono la concorrenza sleale da parte di imprese situate nei paesi terzi. Ritiene la Commissione di semplificarle, in quanto troppo gravose?

  Peter Liese (PPE). - Frau Präsidentin, Herr Kommissar, liebe Kolleginnen und Kollegen! Ich möchte Herrn Pirillo danken, dass er dieses Thema auf die Tagesordnung gesetzt hat, denn wir haben zwar direkt keine Befugnisse bei dem Thema, aber wir müssen die Kommission schon treiben. Es geht aber nicht nur um Elektrostahl – Herbert Reul hat das gesagt –, es gibt eine ganze Reihe von Industrien, die carbon-leakage-gefährdet sind. Ich nenne beispielsweise die Aluminiumindustrie und die chemische Industrie, die auch von diesen Beihilfen profitieren müssen. Ich unterstreiche „müssen“, denn das steht so in der Richtlinie. Unser Problem ist nicht die Richtlinie zum Emissionshandel und gerade nicht die geänderte, denn in der bestehenden, die bis 2012 gilt, haben wir diese Vorschrift nicht. Jetzt haben wir in der neuen Emissionshandelsrichtlinie ausdrücklich festgelegt, dass Unternehmen, die carbon-leakage-gefährdet sind, bei direkten und indirekten Emissionen eine Unterstützung bekommen. Deswegen muss die Kommission das umsetzen. Das Problem ist nicht der Text der Richtlinie – er ist sogar besser, weil wir diese Kompensationsmöglichkeit jetzt haben, die wir bisher nicht hatten –, sondern dass die Kommission jetzt an die Arbeit muss.

Wir brauchen auch einen klaren Beihilferahmen, der transparent ist. Denn sonst gibt es in verschiedenen Mitgliedstaaten versteckte Subventionen und erst recht Wettbewerbsverzerrung. Ich sage es ganz deutlich: Einige Unternehmen warten dringend darauf. Sie machen heute schon Verluste oder zumindest keine Gewinne, weil die Zertifikate – auch wenn sie kostenlos verteilt wurden –, von den Energieunternehmen eingepreist wurden. Wenn wir ab 2013 für diese Unternehmen nicht Licht am Ende des Tunnels bekommen, indem sie dann eine Beihilfe bekommen, dann werden sie möglicherweise Entscheidungen treffen, die uns als Wirtschaftsstandort Europa nicht gefallen können.

Wir brauchen eine differenzierte Betrachtung je nach dem Strommix der Mitgliedstaaten. Es darf keine Überkompensation, aber auch keine Unterkompensation geben, und wir müssen immer wieder darauf hinweisen: Wir haben ja die Benchmarks. Es geht nur um eine Kompensation für die 10 % besten Unternehmen. Das ist Anreiz genug, effizient zu sein, und das muss die Kommission jetzt umsetzen.

  Ioan Enciu (S&D). - Industria siderurgică reprezintă baza pe care s-a creat Uniunea Europeană şi unul dintre pilonii economici centrali ai acesteia. Fără industria siderurgică nu se poate menţine creşterea şi dezvoltarea viitoare într-o piaţă mondială globală care nu are reguli comune obligatorii. Producerea oţelului şi a aluminiului necesită cantităţi mari de energie electrică. Indiferent de îmbunătăţirile care se vor înregistra în viitor, pe termen scurt şi mediu, pentru reducerea emisiilor de carbon din producerea de energie electrică, este evident că preţul acestei energii va creşte din cauza costurilor suplimentare ale certificatelor de emisii. Consider că producerea oţelului şi aluminiului în cuptoare electrice trebuie să fie inclusă rapid în rândul sectoarelor industriale eligibile pentru măsurile compensatorii financiare, în vederea apărării competitivităţii industriale a Uniunii Europene. Astfel, se pot elimina dezavantajele în competiţia cu producătorii de oţel şi aluminiu din ţările care acordă subsidii sau care nu promovează politici de reducere a emisiilor de carbon.

  Lara Comi (PPE). - Signora Presidente, onorevoli colleghi, ho molto a cuore questo tema in quanto tale direttiva potrà avere un forte impatto per il settore ad alta intensità energetica.

Vorrei sottolineare che i costi aggiuntivi per rendere il sistema più efficiente potranno generare investimenti volti a finanziare attività di ricerca e sviluppo. Credo che ciò possa garantire un beneficio alle imprese e all'intero settore, sia sotto il profilo dell'incremento della produttività sia sotto l'elemento dell'innovazione. È inoltre importante evidenziare la rilevanza dell'impatto occupazionale. Dobbiamo evitare che la discriminazione tra processi e settori si traduca in una riallocazione delle imprese al di fuori dell'Europa e, quindi, in una perdita di imprese che forniscono un contributo decisivo in termini di produzione, distribuzione e consumo delle ricchezze.

Il mercato del lavoro e la produttività, rappresentata dagli investimenti in nuove tecnologie, sono due pilastri fondamentali per una crescita economica e sostenibile dell'Europa. Pertanto, vorrei soffermarmi sulla necessità di evitare che l'imposizione di maggiori costi diretti e indiretti determini una distorsione del mercato e quindi una diminuzione della competitività.

  Rovana Plumb (S&D). - Madam President, I would like to thank my colleague, Mr Pirillo, for this question. I would like to underline that the role of the EU ETC is to induce a positive change in the energy-intensive and emission-intensive industries towards more efficient technology. The ETC does not consider the competitiveness of the industries mentioned, which are caught in the middle between making investments to reduce emissions, thus internalising the debt service at their cost, and using market mechanisms to maintain existing technologies, i.e. internalising the cost of emissions certificates.

It is important to note that the timeline for technological change in these industries is rather long, in contrast to market dynamics. The effects on the competitiveness of these sectors induce the risk of lost production cells and emissions reallocation, leading to job losses and to serious social effects. For example, Romania is highly exposed to carbon leakage as it is located at EU borders. We call on the Commission to take all the necessary measures.

  Lambert van Nistelrooij (PPE). - Voorzitter, het CO2-beleid in de Europese Unie is glashelder, ook het beleid voor de kwetsbare sectoren. Waar het in deze vraag om gaat is dat de kosten die de elektriciteitssector kan doorschuiven naar de energie-intensieve sectoren – denk aan staal en chemie, aan aluminium – nu echt de concurrentiepositie van die bedrijven gaan bedreigen. Het probleem ligt hem dus bij het doorschuiven van die indirecte kosten van de elektriciteitssector naar de veelverbruikers.

Wat we nodig hebben, commissaris, is goede informatie, Europees-brede informatie, zodat je ook dat artikel 10 – dat we niet voor niets hebben vastgelegd – kunt gaan toepassen, Europees-breed, omdat we niet opnieuw het level playing field, gelijke positie voor bedrijven in Europa, mogen gaan schaden. De oproep is: snel te werken.

Ten tweede, nog een vraag: de Duitse uitstap uit de atoomsector: wat voor invloed heeft die op de stijgende kosten voor het energie-intensieve bedrijfsleven in Duitsland? Mag ik daar gegevens over?

  Zigmantas Balčytis (S&D). - Madam President, I should like to thank Mr Pirillo for raising this very important issue. The use of binding commitments will require proper measures in order to implement them and to shift our industry to a green and sustainable path. However, we will also have to carefully consider the possible negative impacts on certain industry sectors which are dependent on higher consumption of electricity and which, without certain compensatory mechanisms, risk losing their competitiveness both inside and outside the EU.

China, for example, has the fastest-growing steel sector in the world and the EU has become its biggest export market. I believe that the Commission has to carefully and responsibly address those issues in the upcoming state aid guidelines and to find a sound compromise between the EU’s commitments and the viability and competitiveness of our industry sector, which are inseparable from the overall growth and prosperity of the EU.

  Mario Pirillo, Autore. – Signora Presidente, onorevoli colleghi, io devo ringraziare tutti i colleghi, di tutte le parti politiche, che sono intervenuti e che hanno sostenuto con forza la mia interrogazione.

Non mi posso dichiarare soddisfatto perché dopo c'è il catch-the-eye e poi parla la Commissione; mi pare un controsenso e spero che adegueremo il regolamento in questa direzione. Devo dire che lo farò attraverso la stampa, ma – me lo consenta il Commissario che rappresenta la Commissione – sono davvero deluso della risposta che egli ha dato alle mie domande.

La Commissione penso che non si voglia lavare le mani, è un problema così importante per come i colleghi magnificamente lo hanno rappresentato e spero che la Commissione intanto risponda alle mie domande, a quelle che ho fatto nel mio intervento, e mi auguro che prenda in serio esame questo grande problema che affligge l'Europa: quest'industria di cui ci vantiamo in Europa e che poi sottovalutiamo.

  Silvia-Adriana Ţicău (S&D). - Eu vin din Galaţi, un oraş în care sunt prezente atât industria siderurgică, cât şi industria constructoare de nave. Judeţul meu depinde foarte mult de locurile de muncă asigurate de aceste sectoare industriale şi, implicit, depinde de cadrul european care permite dezvoltarea acestor industrii. Competitivitatea industriei europene şi păstrarea locurilor de muncă în Uniunea Europeană depinde, deci, de modul în care vom reuşi să modernizăm industriile energofage.

Consider că în cadrul dezbaterilor pe care le avem în jurul certificatelor de emisii aferente acestor industrii, ar trebui să impunem condiţii clare, astfel încât să obligăm şi, în acelaşi timp, să sprijinim întreprinderile din aceste sectoare să investească în tehnologii mai puţin poluante şi mai eficiente din punct de vedere al consumului de resurse. Consider că păstrarea pe termen lung a locurilor de muncă şi a producţiei din aceste sectoare pe teritoriul Uniunii Europene depinde de măsurile pe care le luăm acum pentru modernizarea şi eco-eficientizarea întreprinderilor din industriile intens consumatoare de energie, printre care şi cea siderurgică.

  Algirdas Šemeta, Member of the Commission. − Madam President, firstly I would again like to thank Mr Pirillo for his question. The Commission is certainly not washing its hands of this very important subject.

The impact assessment on state aid guidelines concerning energy-intensive industries is ongoing. This impact assessment includes the steel industry as well as other industries which could be exposed to this problem. We cannot reach a firm conclusion on the specific sectors that will be the subject of these guidelines until the impact assessment is finished.

As far as the timing is concerned, the Commission’s intention is to have the new guidelines adopted by the end of the year, after a public consultation. Its services, namely the Directorate General for Competition, launched a public consultation via a questionnaire on the controversial issues of sectoral eligibility and calculation of the aid level. We received more than 140 submissions from Member States, industry associations and environmental NGOs. The services are currently analysing the replies, after which the Commission will present draft state aid guidelines. Member States and stakeholders will be consulted another time, before their adoption by the Commission, and at the same time, Parliament will also be informed.

As you can see, the process is fully transparent. We are working on the guidelines and we will come forward with those guidelines by the end of the year.

  Πρόεδρος. - H συζήτηση έληξε.