Index 
 Anterior 
 Seguinte 
 Texto integral 
Processo : 2012/0337(COD)
Ciclo de vida em sessão
Ciclo relativo ao documento : A7-0166/2013

Textos apresentados :

A7-0166/2013

Debates :

PV 23/10/2013 - 19
CRE 23/10/2013 - 19

Votação :

PV 24/10/2013 - 12.2
Declarações de voto

Textos aprovados :

P7_TA(2013)0451

Relato integral dos debates
Quarta-feira, 23 de Outubro de 2013 - Estrasburgo Edição revista

19. Programa geral de ação da União para 2020 em matéria de ambiente (debate)
Vídeo das intervenções
Ata
MPphoto
 

  Presidente. − L'ordine del giorno reca la relazione di Gaston Franco, a nome della commissione per l'ambiente, la sanità pubblica e la sicurezza alimentare, sulla proposta di decisione del Parlamento europeo e del Consiglio su un programma generale di azione dell'Unione in materia di ambiente fino al 2020 "Vivere bene entro i limiti del nostro pianeta" (COM(2012)0710 – C7-0392/2012 – 2012/0337(COD)).

 
  
MPphoto
 

  Gaston Franco, rapporteur. − Madame la Présidente, Monsieur le Commissaire, le Parlement européen approuvera demain l'accord politique conclu le 19 juin dernier avec le Conseil et la Commission sur le 7ème programme d'action pour l'environnement, et je m'en réjouis. C'est un très grand succès pour le Parlement, qui s'est battu pour que ce programme voie le jour.

Ce programme fixe les grandes orientations de la politique environnementale européenne à l'horizon 2020, avec neuf objectifs prioritaires et un ensemble d'engagements concrets pour améliorer l'état de l'environnement en Europe et dans le monde. Aujourd'hui, les défis restent de taille: les pressions exercées sur les ressources naturelles, la dégradation des écosystèmes, la consommation d'énergie, la pollution de l'air et des sols, les déchets – notamment marins –, les risques pour la santé ou encore le changement climatique.

Dans mon rapport et tout au long des négociations, je me suis attaché à défendre une politique environnementale qui soit à la fois ambitieuse et réaliste compte tenu du contexte économique difficile et des enjeux internationaux.

J'ai d'abord plaidé pour une protection élevée du capital naturel et de la biodiversité, conformément à mon engagement de longue date en faveur des forêts, des mers et des océans, des espèces en danger, comme les abeilles, et des espèces protégées, comme les loups.

En ces temps de crise économique et d'austérité, mettre l'accent sur la politique de l'environnement pourrait apparaître secondaire. Mais il n'en est rien. L'action en faveur de l'environnement entraîne certes des coûts, mais aussi des bénéfices que les finances publiques et les investisseurs privés ne peuvent ignorer dans la période actuelle. C'est la raison pour laquelle la préoccupation environnementale ne doit plus être la variable d'ajustement, mais doit s'intégrer, très en amont, dans les différentes politiques sectorielles.

En proposant un schéma d'ensemble, ce programme se présente comme l'acte fondateur d'un new deal écologique européen, porteur d'une croissance plus "verte" et créateur d'emplois. Ce new deal se fonde sur une économie qui innove, qui utilise l'énergie et les matières premières de façon efficace, qui produit et consomme de façon intelligente en évitant les gaspillages, tout en préservant la compétitivité des entreprises.

Pour être mieux acceptée et mieux appliquée, la législation environnementale européenne doit reposer sur une solide base de connaissances scientifiques, aller vers plus de cohérence et de simplification, mais aussi respecter les principes de la réglementation intelligente. Je me félicite, à ce titre, de la communication de la Commission pour une réglementation affûtée et performante "REFIT". La mise en œuvre de cette législation doit être renforcée avec détermination dans l'ensemble de l'Union européenne à travers l'intensification des inspections et des contrôles. L'efficacité du financement européen dans le domaine environnemental devra également être améliorée afin de garantir des résultats tangibles sur le terrain. La communication de l'Union sur sa politique environnementale devra aussi être revue. Davantage de pédagogie est nécessaire.

Je terminerai par les aspects internationaux. Il était important de reconnaître dans ce rapport la nécessité de disposer d'un cadre juridique au-delà de 2020 pour la politique climatique et énergétique de l'Europe. Mais l'Union doit obtenir des pays tiers qu'ils s'engagent tout autant qu'elle dans ce domaine. Évitons également l'écueil de la naïveté en matière commerciale en luttant contre le dumping environnemental et la concurrence déloyale. Se contenter d'engagements unilatéraux ne serait pas perçu comme juste par les entrepreneurs européens et découragerait leurs activités sur le territoire de l'Union.

 
  
MPphoto
 

  Janez Potočnik, Member of the Commission. − Madam President, it has been almost a year since the Commission adopted its proposal for a new European Union Environmental Action Programme. We are now approaching the end of a very demand-driven process. This House, as well as the Council, has repeatedly called on the Commission to propose a successor to the Sixth Environmental Action Programme, which expired this year. Since then, you have had several discussions in this House about what the programme should focus on and why it was needed. Both the committees made their opinions known and the Member States adopted no less than four sets of conclusions.

Meanwhile, the Commission consulted a wide variety of stakeholders during the programme’s development. What struck me most was the broad consensus that prevailed throughout this process. From the beginning, there was wide agreement on the environmental challenges we face, their importance for the economy and the priorities that should guide our efforts to tackle them. The result is a programme entitled ‘Living well, within the limits of our planet’. That is the title the Commission proposed, and it has not changed.

But thanks to the work of Parliament and the Council, the programme itself has improved in many ways. The political agreement reached in June sends a clear signal that the European Union and its Member States support a strong and smart environmental policy in Europe as a key condition for healthy living and a competitive, resource-efficient and low-carbon economy. This is well captured in the vision for 2050 set out in the programme.

The programme itself is a joint commitment of the Union institutions and the Member States to deliver the benefits of environmental action to people and businesses all over Europe. Tomorrow’s growth will depend on making resource efficiency, natural capital and low-carbon technologies a much more central part of our economic policy. Our competitiveness depends on eliminating waste and cutting costs, and moving away from an economic model based on extraction, production, consumption and throwing away. Our well-being depends on further measures to cut the considerable risks to the health of our citizens from increasing exposure to air pollution and toxic substances. Finally, we simply cannot afford to continue letting our natural capital degrade further, at the risk of losing out on the valuable and often irreplaceable services that nature provides. Investing in nature is investing in our future. Evidence shows that nature repays us many times over.

I am therefore encouraged to see that the outcome of the negotiations between Parliament and the Council sets out a number of important objectives and targets to be achieved by 2020, for instance that we have to step up our efforts to implement the European Union biodiversity strategy. We also commit to discussing and agreeing on a strategy for a non-toxic environment and to addressing the combination effects of chemicals and safety concerns related to endocrine disruptors and nanomaterials. Under the programme, Member States should work towards integrating environmental considerations, including water protection and biodiversity conservation, into land-use planning decisions. It also stressed the need to address European Union soil quality, including through a binding legal framework.

The European Parliament and the Council agree on the need to define our climate and energy targets for 2030, taking into account the indicative milestones set out in the low-carbon economy roadmap to 2050. Finally, the seventh EAP provides an ambitious framework for taking our work forward on the Rio+20 follow-up. We now need to start elaborating on the EU position for goals and targets for poverty eradication and sustainable development beyond 2015.

Implementation is a cornerstone and a supporting theme of the seventh EAP. The main elements of the Commission’s proposals to improve implementation were all endorsed, including the need to further develop inspection support capacities at EU level and find effective solutions to access to justice. We will work closely with the Member States so that each of us faces up to our respective responsibilities to deliver the environmental outcomes agreed as part of this programme.

The new environmental action programme provides the medium-term framework for EU institutions and Member States to join forces and implement the vision that we have defined. Only by working together at all levels will we be able to deliver the improvements in the environment, the economy and society that we need to continue living well, within the limits of the planet.

I would like to close by thanking and congratulating the rapporteur, Mr Franco, the shadow rapporteurs and the Committee on the Environment, Public Health and Food Safety for all their work on and dedication to this file. I would also like to state once again how much I appreciate the fact that the Irish Presidency gave such high priority to this file.

 
  
MPphoto
 

  Daciana Octavia Sârbu, Raportoare pentru aviz Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală. − În primul rând, aş vrea să îl felicit pe raportor pentru munca depusă în acest dosar.

Noul plan de mediu 2020 urmăreşte tranziţia către o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, cu emisii reduse de carbon şi care să protejeze capitalul natural. Noul acord privind reforma politicii agricole comune conţine elemente care îndreaptă agricultura europeană într-o direcţie foarte bună în acest sens – în primul rând, mai multă echitate şi mai multă grijă faţă de mediu.

O cotă de 30 % din suma acordată fiecărui stat membru prin programul pentru dezvoltare rurală va fi alocată obligatoriu pentru măsuri de agromediu. Aş vrea să subliniez în mod special rolul important pe care îl au agricultura şi pădurile în atenuarea schimbărilor climatice, prin absorbţia şi înmagazinarea carbonului. Cercetarea şi inovarea, de asemenea, sunt cruciale pentru valorificarea maximă a acestui potenţial. De asemenea, plăţile directe sunt condiţionate de respectarea a trei măsuri de „greening” – de înverzire, adică – asigurându-ne că agricultura europeană va fi una mai durabilă.

Totodată, aş vrea să evidenţiez şi rolul foarte important al lanţurilor scurte de aprovizionare şi al pieţelor locale pentru produsele agricole. Acestea garantează alimente mai proaspete, mai sănătoase, sprijină dezvoltarea comunităţilor locale şi, în acelaşi timp, pot reduce în mod semnificativ emisiile de carbon rezultate din transportul alimentelor.

În încheiere, aş dori să reamintesc nevoia ca reducerea risipei alimentare să fie una din priorităţi în perioada următoare. Sper ca acestea să nu rămână doar procente pe hârtie şi, în anul 2020, mi-aş dori să putem spune că am îndeplinit tot ceea ce ne-am propus.

 
  
MPphoto
 

  Richard Seeber, im Namen der PPE-Fraktion. – Frau Präsidentin! Ich möchte mich beim Kollegen Franco für die Arbeit, die er hier geleistet hat, bedanken, aber auch bei Kommissar Potočnik. Es ist heute nicht einfach, als Umweltkommissar fortschrittliche Vorschläge zu bringen. Wir wissen alle, mit dem Zauberwort Wettbewerbsfähigkeit glaubt man alles rechtfertigen zu können. Trotzdem bin ich davon überzeugt, dass wir mit diesem Programm einen Schritt in die richtige Richtung gehen, denn es muss uns klar sein: Das Umweltaktionsprogramm ist nicht irgendwo am Rande der Gemeinschaftspolitik, sondern es ist zentral. Denn sämtliche Aktivitäten – seien es wirtschaftliche, politische, soziale oder kulturelle – finden eben in einer realen Umwelt statt. Nur wenn diese reale Umwelt gut funktioniert, haben auch alle anderen Aktivitäten, die wir hier setzen, insbesondere die ökonomischen, das richtige Ergebnis. Darum bin ich auch froh, dass wir konkrete Aktionen vorgeschlagen haben. Es ist jetzt die Kunst der Politik, die richtigen Rahmenbedingungen zu schaffen, damit die weitere Entwicklung für unsere Gesellschaft langfristig gesichert ist.

Die Geschichte zeigt eindeutig, dass immer die Gesellschaften am erfolgreichsten sind, die am effizientesten arbeiten. Wenn ich darum kurz das Kapitel Klima und Energie herausgreifen darf: Es ist für uns wichtig, dass wir für den Rahmen, den wir jetzt diskutieren, auch im Rahmen des 2030-Programms, diese drei Ziele wirklich beibehalten. Denn gerade im Energieeffizienzbereich haben wir am meisten aufzuholen, wir haben am meisten low hanging fruit, wie man so schön auf Neudeutsch sagt, zu ernten. Das bringt sowohl den Konsumenten etwas als auch unserer Wirtschaft.

Die Zukunft der Energie wird nach meiner Überzeugung durch die erneuerbaren Energien gelöst. Darum kann man auch hier vermehrt investieren, und die Technologien, die reif werden, sollen langsam in den Markt entlassen werden. Natürlich müssen wir auch im CO2-Bereich weitermachen, damit wir das 2-Grad-Ziel einhalten können.

Insgesamt bin ich froh, dass wir uns hier relativ schnell geeinigt haben und auch darüber, dass der Bereich Wasser dementsprechend Berücksichtigung gefunden hat. Jedenfalls noch einmal Gratulation an die unmittelbar Handelnden und Ihnen, Herr Kommissar, wie gesagt, weiterhin breite Schultern in der Kommission.

 
  
MPphoto
 

  Mario Pirillo, a nome del gruppo S&D. – Signora Presidente, signor Commissario Potočnik, onorevole relatore, il settimo programma d'azione ambientale traccia un insieme di possibili politiche di lungo periodo per far fronte alle principali sfide ambientali, che si potranno affrontare solo attraverso un'implementazione coordinata delle politiche ambientali settoriali, così come indicato dall'accordo che voteremo domani.

Solo così potremo iniziare la transizione verso una società a basse emissioni di carbonio ed efficiente nell'uso delle risorse, in grado al tempo stesso di salvaguardare la salute e il benessere dei propri cittadini. Per ottenere risultati significativi, è necessario il pieno coinvolgimento degli attori principali, ovvero tutti gli Stati membri, che dovranno mettere in atto politiche nazionali capaci di rispettare gli impegni ambientali indicati nel programma, ma soprattutto è arrivato il momento per iniziare a definire i target per il pacchetto "Clima" post 2020.

Personalmente ritengo necessario accelerare l'azione legislativa per arrivare il prima possibile a stabilire i tre obiettivi vincolanti per il 2030, in modo da dare a tutti gli attori il tempo di adeguarsi per raggiungere i target di lungo periodo. La lotta contro i cambiamenti climatici deve continuare ad essere parte integrante dell'azione europea, e quindi si dovrà proseguire sulla strada già tracciata in questi anni, ovvero l'approccio globale in cui tutti i settori dell'economia devono contribuire nella prospettiva del conseguimento degli obiettivi ambiziosi per il 2050, che prevedono una riduzione delle emissioni dall'80 al 95 per cento rispetto al 1990.

Solo un'azione interna forte e compatta potrà permettere all'UE di giocare in un contesto internazionale un'azione di leader mondiale nella lotta ai cambiamenti climatici e insistere per un'azione vincolante in grado di coinvolgere i partner mondiali.

 
  
MPphoto
 

  Gerben-Jan Gerbrandy, on behalf of the ALDE Group. – Madam President, I would like to thank Gaston Franco and Commissioner Potočnik, and also the Irish Presidency for the role they have played.

I would also like to be honest about the rather uninspiring and also misleading title of the Seventh Environmental Action Programme, and particularly the subtitle: ‘Living well, within the limits of our planet’, which is far too defensive. I would like to rename this action plan the ‘First European Action Plan to Guarantee Well-being’ – because that is what it is about.

In tomorrow’s world, with 9-10 billion people and double the current number in the middle-income category, efficiency will determine our competitiveness. This is not about labour efficiency; it is about resource efficiency, energy efficiency and changing our economy from a linear to a circular one. That is what this action plan is about. It is not only about resource efficiency, biodiversity, waste and a low-carbon economy, but also about improving the implementation of EU legislation. The Commissioner referred to this as the cornerstone of the Action Plan, and he also mentioned the EU monitoring and control system, which is to be strengthened.

I am very satisfied with the agreement we reached with the Council, but it is now up to the Commission and the Council to live up to that agreement, and that is what always proves to be the most difficult thing. Look at what happened last year – the greening of the CAP was watered down. The Council no longer embraces the biodiversity strategy; and the Council, together with many of the Commissioners, regards sustainability as an obstacle to growth – although it is in fact a criterion for growth.

The good thing about what we are discussing here is that this ‘First European Action Plan to Guarantee Well-being’ shows that there is another way.

 
  
MPphoto
 

  Margrete Auken, for Verts/ALE-Gruppen. – Fru formand! Tak til Franco. Jeg kan fuldstændig skrive under på det, som Gerbrandy faktisk sagde. Jeg tager også gerne titlen til mig, så jeg vil ikke gå ind og remse op, men henvende mig direkte til dig, Potočnik, og takke for den tale, du holdt. Det var jo næsten som at høre det bedste i mit eget lands miljøpolitik gennem et stykke tid, at nu går vi hen imod – eller vi bør gå hen imod en helt anden tankegang over både energi, klima, ressourcer, affald, biodiversitet osv. Jeg vil også istemme ønsket om, at du får opbakning i Kommissionen og måske endda hos vores regeringer.

Og så vil jeg gerne især her fremhæve det, du sagde i talen lige før om Greenpeace, for det var faktisk bevægende at høre, at vi her takker Greenpeace for at være vores stemme og vores awareness i dette område, hvor Arktis er med. Jeg vil også gerne sige til dig, at vi også er meget glade for, at vi har fået løfte om, at Århuskonventionen vil blive virkelig implementeret nu, således at mennesker som Greenpeace, men også andre borgere kan komme til at spille deres aktive rolle, så vi får holdt Rådet fast på det her, vi får holdt Kommissionen, os alle sammen fast på det, vi skal. Så det bliver altså en tak, som er indbygget i et meget stort håb om, at der er kræfter og kampmod til at holde ud i denne sag.

 
  
MPphoto
 

  João Ferreira, em nome do Grupo GUE/NGL. – Senhora Presidente, Senhor Comissário, viver bem dentro das limitações do nosso planeta é o mote que dá o título ao programa de ação da União Europeia para 2020 em matéria de ambiente.

Se considerarmos que o viver bem se aplica não a um punhado de privilegiados, mas à generalidade da população, a questão que se coloca é se tal será possível no quadro do sistema económico e social dominante à escala planetária. Se será possível moldar uma relação harmoniosa e sustentável entre a natureza e a sociedade num quadro de um sistema que, lembrando as palavras de Marx, ou cresce e acumula ou morre.

Um sistema que, por isso mesmo, permanentemente se confronta com os limites de uma terra que, sendo generosa, é finita.

Perante isto, a solução não pode ser pintar de verde o capitalismo. Não pode ser mercantilizar a natureza e os seus recursos ou os ditos serviços, promover a apropriação privada do que é de todos e de todos têm efetivamente de ser: da água potável ao ar limpo, do solo fértil à biodiversidade, das fontes hidrotermais às jazidas minerais.

Importa também não esquecer que o ambiente não existe separadamente de tudo o resto. Precisamos, é claro, de um programa de ação em matéria de ambiente, um programa que não seja um mero desfiar de uma estafada, embora verde, cartilha neoliberal. Mas precisamos também, eu diria sobretudo, de integrar objetivos ambientais num conjunto muito amplo de políticas setoriais que inclua a agricultura, as pescas, a indústria, a energia, o comércio, entre outras.

E aqui a conclusão não pode ser se não a de que se impõem profundas modificações nas atuais políticas da União Europeia em todos estes domínios.

É que, com estas políticas, viver bem dentro das limitações do nosso planeta não será mais do que um mero slogan esvaziado de conteúdo substantivo e todos os dias contrariado pela prática política.

Muito obrigado.

 
  
MPphoto
 

  Roger Helmer, on behalf of the EFD Group. – Madam President, the EU’s climate and energy policies are probably unnecessary, certainly ineffectual and ruinously expensive.

Unnecessary, because the theory of man-made climate change is increasingly disputed, and there has been no global warming for nearly two decades. The earth’s climate system is complex, chaotic and poorly understood. It is absurd to think that man-made CO2 is the only driver of climate.

Ineffectual, because with 1 200 new coal-fired power stations in the global pipeline, nothing we do in the EU will make a scrap of difference. Levels of atmospheric CO2 will rise for decades whatever we do.

Ruinously expensive: Energy Commissioner Oettinger said that Europe cannot continue to follow a unilateral climate policy. Commissioner Antonio Tajani said we face ‘an industrial massacre’, and he is right: businesses are moving out of the EU taking jobs and investment with them, and households are being forced into fuel poverty. Thousands of pensioners will die of cold in Europe this winter.

It is time to abandon our obsession with CO2 and start to prioritise reliable and affordable energy supplies.

 
  
MPphoto
 

  Franco Bonanini (NI). - Signora Presidente, onorevoli colleghi, anch'io ringrazio il relatore per la proposta. Sostanzialmente concordo con quanto detto poco fa dall'onorevole Pirillo. Infatti, il programma generale di azione dell'Unione europea in materia di ambiente fino al 2020 assume una rilevanza particolare nel caratterizzare un necessario salto di qualità delle politiche europee in tema.

È necessario investire per sostenere una vera crescita verde e politiche di riqualificazione del territorio, un'innovazione sostenibile attraverso vere politiche di incentivazione alle imprese virtuose, che produrranno benefici anche a livello occupazionale. Mi soffermo su un aspetto, quello degli incentivi allo sviluppo e all'istituzione di nuovi parchi e aree naturali o marittime. Su questo credo che dovremo avere maggiore ambizione e obiettivi più concreti.

Le aree protette garantiscono, infatti, una conservazione della biodiversità, la protezione delle acque e limitano l'impermeabilizzazione artificiale del suolo, che ha reso più vulnerabile la nostra terra ai cambiamenti climatici e alle catastrofi naturali, oltre a costituire un fattore di rischio potenzialmente grave per ambiente, economia, società e salute dei cittadini.

I comuni troppo spesso sono alle prese con problemi finanziari e sono particolarmente allettati dagli introiti dei cosiddetti oneri di urbanizzazione, che permettono la realizzazione di opere che certamente aumentano il consenso fra le popolazioni amministrate, ma innescano un circuito ecologicamente perverso.

Occorre individuare dunque meccanismi che consentano di invertire il trend attuale, premiando con maggiori finanziamenti gli enti locali che costruiscono di meno e obbligandoli preventivamente a provvedere alla riqualificazione del patrimonio edilizio esistente e delle aree dismesse con tecniche di bioarchitettura, prima di concedere l'autorizzazione per nuove costruzioni sia ai fini del contenimento energetico sia per eliminare i materiali tossici, quali l'amianto e altri, sia quelli dannosi che sono presenti nelle vecchie costruzioni.

 
  
MPphoto
 

  Christa Klaß (PPE). - Frau Präsidentin, Herr Kommissar, meine Damen und Herren! Das Umweltaktionsprogramm ist ein wichtiges Instrument, um die verschiedenen Aspekte einer ausgewogenen europäischen Umweltpolitik sinnvoll und kohärent fortzuschreiben. Ganz entscheidend ist, dass es uns mithilfe des neuen Umweltaktionsprogramms in den kommenden Jahren gelingt, Umweltpolitik und Wirtschaftspolitik gut zu verknüpfen.

Ich möchte drei Themen aufgreifen. Erstens: Die Begrenzung der Deponielagerung auf nicht recyclebare Abfälle bis 2020 und das Ziel der Reduzierung von Abfällen in den Meeren müssen wir strategisch angehen. Das Bewusstsein der Bevölkerung für Abfallvermeidung gilt es zu schärfen und so die Abfallmengen insgesamt zu reduzieren. Auch Mehrfachnutzung muss gelernt werden.

Zweitens: Die Qualität unserer Böden. Sie ist Grundlage gesunder Umwelt, und sie ist Kapital guter landwirtschaftlicher Produktion. Leider beziehen wir uns in diesem Dokument wieder einmal auf eine europäische Bodenschutzrichtlinie, die im Lichte weiser Erkenntnis in den letzten Wochen von Kommissionspräsident Barroso im Rahmen des REFIT-Programms zurückgezogen wurde. Der Schutz der Böden liegt eindeutig in nationaler Verantwortung. Boden ist nicht verrückbar und auch kein Gut des Binnenmarktes, das grenzübergreifend gehandelt wird. Europa muss auf die Einhaltung bodenrelevanter EU-Gesetzgebung wie z. B. der Wasserrahmenrichtlinie, der Pflanzenschutzrichtlinie achten. Hier können wir sicher viele gute Erfahrungen austauschen.

Drittens: Die endokrinen Disruptoren. In Bezug auf die im Umweltaktionsprogramm genannten und erwähnten endokrinen Disruptoren kann ich die Kommission nur dringend auffordern, endlich einen Vorschlag für horizontale Kriterien für deren Identifizierung vorzulegen. Ende dieses Jahres sollte die Kommission eigentlich eine neue Strategie zu den endokrinen Disruptoren präsentieren. Dass nun zunächst eine Folgenabschätzung vorgeschaltet werden soll, ist nicht zu verstehen. Folgen, Herr Kommissar, kann man normalerweise erst dann abschätzen, wenn man weiß, was im Gesetz steht.

Zum Umweltaktionsprogramm und zum Bericht möchte ich dem Berichterstatter Gaston Franco ein herzliches Dankeschön aussprechen.

 
  
MPphoto
 

  Маруся Любчева (S&D). - Околната среда е един от стълбовете на устойчивото развитие. Фактът, че благоденствието на хората зависи от политиките по околната среда изправят Европейския съюз пред много предизвикателства. От една страна, поради факта, че Европейският съюз е лидер в тези политики, от друга страна проблемите на околната среда не признават граници.

Необходими са общи усилия, защото различията между отговорностите на Европейския съюз и останалите държави, от друга страна, поставят на изпитание политици, бизнес, учени, граждани. Седмата програма за околната среда е амбициозна и по-висока стъпка, с която искаме да увеличим приноса си в прехода към ресурсноефективна, нисковъглеродна икономика.

Благодарности към комисията, благодарности към докладчика за представения ни материал. Имаме нужда от интегрирана европейска политика и от сътрудничество в глобален план. Екологизирането на икономиката изисква високо ниво на синхрон в преноса на екологичните компоненти, в характеристиките на стоките и услугите на пазара. Днес говорим за зелени технологии, за зелен растеж, за зелени работни места, които ще осигури тази програма, но в същото време трудно решаваме проблемите с климатичните промени, с натрупването на тонове отпадъци, със замърсяването на водните басейни.

Целите ни до 2020 г. са високи, но трябва да говорим и за конкурентноспособността на икономиката на страните членки. Понякога екологичната тежест се понася трудно от националния бизнес, например при търговията с въглеродни емисии или от гражданите, например по въпроса с електроенергията от възобновяеми източници. Това прави някои национални икономики трудно конкурентноспособни, поради високите цени на продукцията в сравнение с цените на стоки, които идват от страни отвън. Помощта на Европейския съюз към националните икономики е важна и прилагането на тази програма зависи от тази подкрепа.

 
  
MPphoto
 

  Dubravka Šuica (PPE). – Gospođo predsjedavajuća, teško je u dvije minute izraziti sve što bih željela reći o ovoj temi. Postavlja se pitanje kako u isto vrijeme možemo biti čuvari okoliša i kreatori gospodarskog blagostanja. To jednostavno djeluje nepomirljivo, posebice danas u vrijeme velike krize kada mislimo da zaštita okoliša ne bi trebala biti prioritet. Međutim, to je kratkoročno razmišljanje. Sigurno je da treba pomiriti zaštitu okoliša, pomiriti održivi razvoj i gospodarstvo i gospodarski rast. Dakle to je naš ključni zadatak.

Međutim, ako ne donesemo zakonske okvire koji će nalagati zemljama članicama, a ne samo zemljama članicama nego i onim drugim zemljama, trećim zemljama, kako ih volimo nazivati, dakle jedino ako budemo imali pouzdane partnere moći ćemo izvršiti 7. akcijski plan o zaštiti okoliša.

Ali nisu tu samo treće zemlje, nije tu samo Europska unija, tu je i pojedinac, tu je i građanin. A ima li boljeg trenutka od 2013. godine, koja je proglašena europskom godinom građana? Dakle, potrebno je da građani budu educirani, potrebno je da građani budu maksimalno uključeni i to na dnevnoj bazi. Ukoliko oni ne budu uključeni u sve ovo neće od ovog programa biti ništa.

Međutim, ja želim čestitati i g. Potočniku koji je povjerenik, i Komisiji, isto tako g. Francu koji je izvjestitelj, na izvrsno odrađenom poslu, ali moramo poslati snažnu političku poruku. Budući da dolazim iz Hrvatske želim reći da je to zemlja koja je u samom vrhu po količinama pitke vode, dakle željela bih da i moji unuci 2050. godine mogu piti pitku vodu iz slavine. I ponovit ću još jedanput danas onu staru indijansku: „Ovu zemlju nismo naslijedili od naših predaka, mi smo je posudili od naše djece, naših unuka i naših nasljednika.” I toga trebamo biti stalno svjesni.

 
  
MPphoto
 

  Sergio Gaetano Cofferati (S&D). - Signora Presidente, signor Commissario, onorevoli colleghi, il Settimo programma generale di azione ambientale è molto importante per le ragioni che i colleghi Le hanno esposto.

Personalmente, vorrei sottolineare un punto specifico. In questa parte del mondo, l'Unione europea ha un problema di competitività con il resto del mondo. Il mercato globale lo ha in qualche misura esaltato, e ci sono due modelli messi in campo. Il primo è quello di chi vuole guadagnare competitività producendo merci e servizi riducendo i costi di produzione, dunque a discapito delle soglie che erano considerate, soprattutto nella nostra cultura, come invalicabili.

C'è chi pensa, invece, che la competitività debba guadagnarsi attraverso la qualità di quel che si produce e del come lo si produce. La sfida alta, la competizione, quella cioè legata alla qualità, ha una serie di presupposti. Uno di questi è il rispetto dei diritti individuali e collettivi delle persone, che devono lavorare con tutta la dignità che l'attività esercitata deve contenere; un altro è quello del rispetto dell'ambiente.

Non possiamo immaginare che il nostro futuro sia legato alla distruzione del patrimonio ambientale semplicemente per guadagnare spazi in termini di competizione nel breve periodo. Ecco perché ogni azione volta a migliorare le condizioni ambientali ed a rispettare lo straordinario patrimonio che abbiamo avuto in eredità è utile non soltanto per l'oggi, ma ancor di più per il domani, perché possiamo e dobbiamo competere soltanto per quella via, escludendo l'altra.

 
  
MPphoto
 

  Romana Jordan (PPE). - Najprej želim pozdraviti dobro prakso Evropske unije, ker že vrsto let pripravlja okoljske akcijske programe, kajti na ta način povemo, kako se bodo posodabljali okoljski standardi, to pa morajo vedeti tako nacionalne kot regionalne oblasti, pomembno je tudi za investitorje v gospodarstvu.

Želela bi samo to, da bi premislili, da bi mogoče naslednjič ta akcijski program sprejemali nekoliko prej, ne tik pred tem, ko bo že začel veljati.

Dobro bi bilo tudi razmisliti, da bi bil nekoliko daljši. Sicer se zavedam kratke življenjske dobe politikov, in da, če bi bil ta program zelo dolg, bi posegali v pristojnosti tistih politikov, ki šele bodo izvoljeni.

Vendar pa po drugi strani vem tudi, da recimo, ko se v energetiki odločajo o odločitvah, te odločitve, segajo v prihodnost tudi več desetletij.

Poleg tega menim tudi, da danes problem v Uniji ni slaba zakonodaja ali nizki okoljski standardi. Mislim, da najbolj šepamo pri pravočasnem in enotnem izvajanju politik.

Zato resnično pozdravljam namero Komisije, da bo horizontalno na vseh področjih okoljskega programa poskrbela za boljše izvajanje že sprejetih zavez. To se mi zdi bistveno.

Zdaj pa naj povem tisto, kar sem povedala že, ko smo obravnavali resolucijo za COP 19: sem namreč za ambiciozno, a uravnoteženo ukrepanje Unije na področju podnebnih sprememb.

Uravnoteženo pomeni upoštevanje vseh vidikov trajnostnega razvoja – tako okolja kot gospodarstva in socialnih vidikov. In ti so odvisni tudi od globalnih razmer.

Zato lahko svoje okoljske standarde še dodatno dvignemo le, če bodo nam primerljive države ukrepale podobno.

Sem tudi proti temu, da se z okoljskim programom sprejema odločitve, ki morajo biti obravnavane in sprejete v okviru sektorskih politik.

Sem za to, da se v sedmem okoljskem programu opredelimo do zavezujočega cilja za znižanje izpustov toplogrednih plinov.

Ne strinjam pa se s tem, da posegamo v energetsko politiko in zahtevamo zavezujoče cilje za obnovljive vire energije in energetsko učinkovitost v tem dokumentu.

In vesela sem, da v kompromisnem besedilu ni teh zavez, in da naši pogajalci niso podlegli lobistom posameznih industrijskih panog in zato tudi čestitam gospodu Francu in pogajalcem za opravljeno delo.

 
  
MPphoto
 

  José Manuel Fernandes (PPE). - Senhora Presidente, Senhor Comissário, permitam-me que, em primeiro lugar, comece por saudar o meu colega Gaston Franco e que lhe dê os parabéns por este excelente trabalho, por este excelente relatório.

Ao longo dos últimos 40 anos, foi instituído um amplo leque de legislação ambiental na União Europeia, que contribuiu para termos o acervo normativo mais abrangente e moderno do mundo.

Para além da legislação, existem programas de ação da União Europeia em matéria de ambiente desde o início da década de 70. Hoje, temos consciência que os objetivos ambientais propostos só serão atingidos se forem integrados em todas as políticas e atividades da União.

No domínio ambiental, a União Europeia tem realizado fortes progressos mas ainda subsistem muitos problemas. A utilização dos recursos continua a ser, em grande medida, insustentável e ineficiente, os resíduos não são geridos de uma forma adequada, a degradação dos solos continua a não ser controlada e há uma utilização insustentável da terra que está a consumir solos férteis com impactos na segurança alimentar e na consecução das metas da biodiversidade.

Os níveis de qualidade da água e de poluição atmosférica são ainda problemáticos e, em muitas partes da Europa, os cidadãos da União Europeia continuam a ser expostos a substâncias perigosas pondo potencialmente em risco a sua saúde e bem-estar.

A União Europeia pretende combater estes problemas ou minimizá-los com a execução deste programa que vai vigorar até 2020. E espera-se que este programa tenha os recursos financeiros suficientes e, para tal, é necessária a vontade política da União Europeia, mas até sobretudo do Conselho, para que haja estes montantes para que se possa executar as políticas necessárias.

A União Europeia só tem a ganhar com o objetivo de se tornar numa economia inclusiva, verde, o que assegurará crescimento e desenvolvimento sustentáveis, a proteção da saúde e o bem-estar dos cidadãos da União Europeia e um futuro certo e solidário para as gerações futuras.

 
  
MPphoto
 

  Zdravka Bušić (PPE). – Gospođo predsjednice, želim pozdraviti ovaj program koji ima jedan univerzalan cilj: kvalitetnije uvjete života svih građana Europske unije i naše planete. Glavni prioriteti koji se naglašavaju u ovom programu kao što su smanjenje emitiranja CO2, briga za zaštitu i osiguravanje pitke vode, razvoj bioenergetike i obnovljivih izvora energije, razvoj ekološki prihvatljivih infrastruktura i slično, kao i njihova uspješna implementacija od dugoročnog su interesa za sve zemlje članice Europske unije.

Stoga glavni provoditelji politika, koji imaju za cilj osigurati održivi razvoj i zelenu ekonomiju, trebaju biti oni akteri koji svoju odgovornost preuzimaju na temelju načela supsidijarnosti. U tom slučaju trebamo naglasiti pozitivne primjere lokalnih zajednica koje uspješno provode zelenu ekonomsku politiku, pružiti im potporu, te osigurati da i ostale zajednice imaju najbolje moguće uvjete za takav razvoj.

S obzirom da pojedine globalne ekonomije ovakve politike gledaju kroz kratkoročni utjecaj na njihovu dobit, važno je ustrajno naglašavati kako se dugoročni rast bruto društvenog proizvoda i uopće napredak našega društva može jedino osigurati kroz trajno održivu zaštitu našega životnog prostora. Ranije se načelno prihvaćalo kako je svaki gospodarski rast nužno vezan i jedino moguć uz rast potrošnje materijala i energije, a takav rast je ujedno nosio i vrlo neugodne posljedice, razmjeran rastu emisija i zagađenja svih vrsta. Taj trend se na sreću mijenja. Usuglašavanjem sa sadašnjim ekološkim standardima Europske unije napuštaju se čitave generacije zastarjelih, nečistih i energetski neučinkovitih tehnologija i usmjerava se prema novim rješenjima koja će dugoročno osigurati ne samo ekološko održiv planet, nego i njezin gospodarski napredak.

 
  
MPphoto
 

  Seán Kelly (PPE). - A Uachtaráin, arís is ábhar an-tábhachtach é seo, b’fhéidir an t-ábhar is tábhachtaí idir lámha againn, mar is ábhar é atá rítthábhachtach don chomhshaol agus dár saoránaigh. Is é sin clár gníomhach don chomhshaol 2020 agus ba mhaith liom mo bhuíochas a chur in iúl don Choimisinéir agus don Fheisire Gerbrandy as ucht an mholadh a thug siad d’Uachtarántacht na hÉireann mar gheall ar an dul chun cinn a rinne siad faoin tuarascáil seo. Tabharfaidh mé an teachtaireacht sin ar ais don rialtas agus beidh áthas orthu é a chloisteáil.

The catchphrase ‘Living well, within the limits of our planet’ is a good one, and one with which many people can identify – as indeed is ‘We have not inherited the Earth from our ancestors, we have borrowed it from our children’. That reminds me of what people often say when they take over a sports organisation or a business: they say that their aim is to leave the organisation on a better footing than when they were appointed.

I think this is something that most people in Europe would want to do. For that reason we should be tapping into the goodwill that is there, particularly now amongst the younger generation, regarding what needs to be done for the environment.

Young people have a very different attitude to older generations and a far greater awareness, and that is why it is right that we should have, first of all, a programme for 2020, followed by binding targets for 2030 and a vision for 2050. This will create a stable environment for investment and help us to have jobs and growth and, particularly, to nurture the green economy.

Some aspects which are mentioned are worth repeating. One is particularly in relation to recycling and ensuring that only goods that cannot be recycled are dumped. That is something I think that most people would do, but we need to create an awareness about it, because many people are actually not aware of what can be recycled and what cannot, and what they should do with it.

 
  
MPphoto
 

  Radvilė Morkūnaitė-Mikulėnienė (PPE). - Madam President, the document that we are discussing today will guide our environmental policy for the next six years. Whereas previous action programmes focused more on the protection of the environment, the current document – through its title, ‘Living well, within the limits of our planet’ – reflects the principle of the integration of environmental issues into other policy areas.

One of the principles of our future economic models is a resource-efficient Europe. This means that we must perceive our environment and its protection not as restricting the economy but as offering further opportunities: stricter rules on waste management; the protection of natural resources, including drinking water; energy saving and efficiency; renewable energy. We can look to some non-EU members for good examples as regards technologies.

We should look at environmental policy from the right angle: not in terms of increased costs, but rather as presenting new opportunities for business, including the creation of new jobs and new eco-industries, based on sustainable practices. This document does not set goals in a strict sense; rather it allows the European Union to stay among the frontrunners in global environmental politics.

Therefore, I urge the Commission to present proposals for swifter implementation of the programme and for achieving its goals. At the same time, I hope that representatives of my country, Lithuania, will successfully complete the negotiations on the final text of this Seventh Environmental Action Programme.

I would like to thank the rapporteur, Gaston Franco, and his colleagues who worked on this report.

 
  
MPphoto
 

  Presidente. − Non ci sono richieste per il "catch the eye".

Do la parola al Commissario Potočnik.

 
  
MPphoto
 

  Janez Potočnik, Member of the Commission. − Madam President, we are reaching the end of the long and winding road of the Seventh Environmental Action Programme and sending it on an even longer journey. I would like to touch on some of the issues you have mentioned in your reactions.

Regarding energy and climate and the plans until 2030, the Commission, as you know, is actively working on the proposal with the aim of its being presented by the end of this year.

On endocrine disrupters, I would like to be clear, concerning the strategy, that it is the aim of the Commission to finalise the new strategy for endocrine disrupters by the end of this year. The strategy will be accompanied by a review of the old strategy from 1999, and this will also constitute our response to the European Parliament’s own-initiative report and its action plan for implementing the decisions concerning endocrine disrupters in the current programme which we are now discussing.

Concerning the criteria: yes, our original plan was firstly, to propose scientific criteria to identify endocrine disrupters in the form of a Commission recommendation, and then in a second step, to implement the criteria in the various new pieces of legislation. But given the vigorous debate in the scientific community, and also the claims by industry of the potentially high impact of the criteria on the availability of plant protection products, we are now carrying out both steps simultaneously. As a consequence, the Commission will present proposals for the introduction of criteria to identify endocrine disrupters for biocides and plant protection products rather later than foreseen. This does not, of course, mean that endocrine disrupters are not regulated in those regulations.

Fourthly, concerning the Soil Directive, I would like to be clear that in the REFIT communication the Commission did not propose withdrawing the Soil Directive. It did propose considering its withdrawal, and in the same document we have committed ourselves to soil protection in the way in which we proposed. So the fact is that, on the one hand we had seven years when we could not agree in the Council to support the directive, and on the other hand, in the very programme we are discussing today we have a very firm commitment to deal with the soil issue. So I think it is an ideal opportunity, on the basis of both these things, for us to start seriously and immediately discussing how we really want to protect soil in the future.

I do not think that it would be proper for us to leave it for the next seven years on the table like a kind of a Sleeping Beauty, because it is not of any help to the soil if we keep it for ten or fifteen years more. But it is important that we agree among ourselves whether we mean seriously to do the things to which we have committed in the Seventh Environmental Programme which we are discussing today. I would just remind the European Parliament that you have consistently supported the European Soil Directive from the first moment when it was proposed by the Commission.

Regarding the other, wider, issues which we are discussing as part of our core economic policy, I think it is really important to understand where the world today is going. We are all used to the figure that there will be nine billion of us in 2045 – maybe 2040 or 2050. What does nine billion mean? It means that in one generation there will be two billion more people on the planet, which is more than the total population was at the beginning of the previous century. That is over 260 000 per day, which means in nine days the population of my own country is born – in nine days! – and that of Belgium in seven weeks. That is the world in which we are living. So if somebody thinks that when we are talking about those issues we are talking long-term issues, they are simply mistaken. This is here and now. And if somebody thinks that this is not a matter that concerns European competitiveness, they are terribly mistaken.

Europe is a densely-populated continent. We are locked into many resource-intensive industrial models, business models, financial models, structures of the economy. We are seeing rapid rises in the price of many resources. At the same time we are seeing the volatility of those prices increasing.

Already today, we see that those prices represent more than 40 % of our cost structure – compared to labour, which accounts for 18 % of the cost structure in German industry, for example. We are very much import-dependent when it comes to energy, and also rare earths: just take a Periodic Table and I will show you how much of that we import from various countries.

Taking all that into account, if we are really serious about keeping industry in Europe, we have to focus on producing products using less energy, less water, fewer raw materials, and re-using and recycling them, which is basically what we are proposing in the programme which is in front of us. That is our competitiveness if we want to protect it.

In the next year I will be focusing with all my energy precisely on the green economy and the question of how we can help re-make some of the potential which we still have in Europe. So I will be dealing a lot with waste, proposing and reviewing the waste targets, aligning all those waste targets precisely with the policy which we are discussing today in the orientations of the Seventh Environmental Action Plan, talking there about targets and indicators which are necessary, and also addressing specifically food waste, plastic waste, building waste and, basically, trying to make that proposal. Unfortunately it will not be discussed in the course of the current Parliament, but I think it is something that we all very much need to send to the future.

Finally, Mr Gerbrandy, you said that it would be better to have a European Action Plan to guarantee well-being, and that this shows that there is another way. I think you put it very well. I would actually correct you in that last statement. It is not showing another way, it is actually the only way. But we do not yet understand that this is the only way. But the sooner we understand, the better it will be for us.

Finally, I would like sincerely to thank the rapporteur again. Mr Franco, you have done an excellent job.

 
  
MPphoto
 

  Gaston Franco, rapporteur. − Madame la Présidente, merci à toutes et à tous pour votre engagement sur ce texte. L'objectif désormais est que les engagements pris par l'Union et les États membres au titre de ce programme soient effectivement tenus et que la législation environnementale européenne soit pleinement mise en œuvre. Nous devons en finir avec les grandes incantations. Chacun doit assumer ses responsabilités. C'est un devoir de crédibilité vis-à-vis des citoyens européens et de notre planète.

Je tiens à remercier très sincèrement mes collègues rapporteurs fictifs des autres groupes politiques, avec une pensée particulière pour Jo Leinen, qui ne peut être présent ce soir, ainsi que mon collègue Seeber qui m'a aussi beaucoup aidé. Je remercie également le commissaire Potočnik pour son engagement sans faille sur ce dossier. Merci aussi à la présidence irlandaise pour sa motivation et sa grande efficacité.

 
  
MPphoto
 

  Presidente. − La discussione è chiusa.

La votazione si svolgerà giovedì 24 ottobre 2013 alle 12.

Dichiarazioni scritte (articolo 149)

 
  
MPphoto
 
 

  Vasilica Viorica Dăncilă (S&D), în scris. – Pentru ca Uniunea Europeană să îşi atingă obiectivele prevăzute prin programul „O viață bună, în limitele planetei noastre”, este importantă existenţa unui echilibru echitabil între necesitatea combaterii schimbărilor climatice şi programele pentru mediu. Este important, de asemenea, să păstrăm o relaţie echilibrată între om și natură, având în vedere presiunea exercitată asupra resurselor naturale, degradarea ecosistemelor, consumul de energie, poluarea, deșeurile, riscurile la adresa sănătății sau schimbările climatice.

Consider, deci, că este nevoie să reconciliem, în jurul conceptului de dezvoltare durabilă, activitatea economică și protecția mediului. Prin noul său program de acțiune pentru mediu, Uniunea poate transmite un mesaj clar privind mediul către cetățenii săi și către restul lumii, contribuind la realizarea unei noi ordini ecologice europene în perspectiva anului 2020, care să genereze creștere „ecologică” și să creeze locuri de muncă.

 
  
MPphoto
 
 

  Владимир Уручев (PPE), в писмена форма. Уважаеми г-н Председател, Колеги, „Благоденствие в рамките на нашата планета“ е наименованието на новата европейска програма за действие за околната среда до 2020г., която трябва да предложи също и амбициозна и реалистична визия до 2050г. Още в името се съзира конфликта между икономическата дейност и опазването на околната среда, както и необходимостта от съвместяването им в рамките на едно устойчиво развитие.

Във времена на икономическа криза и бюджетни икономии, политиките за опазване на околната среда би могло лесно да се възприемат като ограничение и тежест за икономическия растеж и заетостта. Но това не е далновидно. Действието в полза на околната среда изисква значителни разходи, но бездействието би струвало още по-скъпо. По тази причина загрижеността за околната среда не трябва повече да бъде променлива величина, а да се включи като неразделна част в различните секторни политики. Защото идеята за екологичен растеж се основава на икономика, която използва по-малко или по-добре енергията и суровините, която произвежда и консумира по разумен начин, като избягва разхищенията, която контролира изпусканията и отпадъците, намалявайки в крайна сметка натиска върху околната среда. Ние сме задължени да създаваме днешното благоденствие, но и да бъдем едновременно пазители на планетата, за да остане тя и за нашите деца.

 
Aviso legal - Política de privacidade