Sanatarkat istuntoselostukset

Tiistai 27. lokakuuta 2015 - Strasbourg

14. EU:n strategia Adrian- ja Joonianmeren alueelle - Koheesiopolitiikka ja Eurooppa 2020 -strategian arviointi - Euroopan rakenne- ja investointirahastot ja talouden tehokas ohjaus ja hallinta - Kohti koheesiopolitiikan yksinkertaistamista ja tulosperustaista suuntaamista kaudella 2014-2020 (keskustelu)

  Przewodniczący. – Kolejnym punktem porządku dnia jest wspólna debata nad:

– sprawozdaniem sporządzonym przez Ivana Jakovčića w imieniu Komisji Rozwoju Regionalnego w sprawie strategii UE dla regionu adriatycko-jońskiego (2014/2214(INI)) (A8-0279/2015) oraz

– sprawozdaniem sporządzonym przez Fernando Ruasa w imieniu Komisji Rozwoju w sprawie polityki spójności i przeglądu strategii „Europa 2020” (2014/2246(INI)) (A8-0277/2015) oraz

– sprawozdaniem sporządzonym przez José Blanco Lópeza w imieniu Komisji Rozwoju Regionalnego w sprawie europejskich funduszy strukturalnych i inwestycyjnych a należytego zarządzania gospodarczego: wytyczne dotyczące stosowania art. 23 rozporządzenia w sprawie wspólnych przepisów (2015/2052(INI)) (A8-0268/2015) oraz

– pytaniem wymagającym odpowiedzi ustnej skierowanym do Komisji przez Iskrę Mihaylovą w imieniu Komisji Rozwoju Regionalnego w sprawie uproszczenia polityki spójności na lata 2014-2020 i ukierunkowania jej na wyniki (O-000127/2015 - B8-1103/2015).

  Ivan Jakovčić, izvjestitelj. – Gospodine predsjedniče, 30. 6. 2006. godine u Puli, Pola, u Istri, Hrvatskoj osnovali smo Jadransku euroregiju. 27 regija koje su na Jadranu i na Jonskom moru zajednički odlučile surađivati jer su vidjele zajedničku budućnost upravo u suradnji na Jadranu i Jonskom moru. 2010. godine te iste regije ponudile su u Odboru regija strategiju Europske unije koju smo po uzoru na Baltičku strategiju i kasnije na Dunavsku strategiju htjeli imati na Jadranu. 2015. godine, znači desetak godina poslije toga, talijansko predsjedništvo lansiralo je strategiju za Jadransko i Jonsko more i danas imamo ovu strategiju o kojoj raspravljamo.

Imamo četiri zemlje članice koje su dio te strategije, Italija, Slovenija, Hrvatska i Grčka, i imamo četiri zemlje koje su zemlje kandidatkinje. To su Srbija, Crna Gora i Albanija i zemlja potencijalni kandidat Bosna i Hercegovina. To samo pokazuje koliko je ova strategija važna i koliko je s druge strane djelomično i komplicirana jer naravno da je to i jedna vrsta laboratorija za zemlje koje nisu članice Europske unije i za njihov ulazak u Europsku uniju.

Međutim, ova strategija poznaje četiri stupa. Poznaje stup infrastrukture, kao jedan od ključnih stupova kojega koordiniraju Italija i Srbija i tu želim posebno naglasiti iznimnu važnost koju pridajem povezivanju regije. Naime, nedvojbeno je da nam trebaju koridori kao što je Jadransko-jonski koridor, kako onaj na zapadnom dijelu, dakle praktički u Italiji i onaj koji je u istočnom dijelu, onaj koji ide na neki način od Trsta do Igumenice, pa dalje do Atene. Treba nam također i povezivanje koje ide sa zapada prema istoku i istoka prema zapadu, od Iberijskog poluotoka koji se spaja na Apeninski i onda na Balkanski poluotok.

Drugi važni stup je turizam i tu želim istaknuti problem kratke sezonalnosti našeg turizma gdje upravo kultura, poljoprivreda i mnogi drugi novi proizvodi mogu razriješiti ovu sezonalnost o čemu govorimo u našoj strategiji.

Plavi rast, brodogradnja je gotovo zaboravljena. Vratimo se brodogradnji. Brodogradnja je dobra europska industrija i mislim da o tome moramo razgovarati. Naravno i akvakultura kao nešto što dobro poznajemo na Jadranskom i Jonskom moru.

Četvrti stup je zaštita okoliša. Svi smo jako senzibilni na okoliš. Svima nam je stalo da naš Jadran i naše Jonsko more bude čisto more i da ga zaštitimo što je moguće više od pogotovo eksploatacija koje u ovom trenutku možemo na neki način predvidjeti. U budućnosti moramo učiniti sve kako bismo zaštitili naš Jadran.

Ono što želim posebno istaknuti u ovom trenutku je činjenica da je upravo područje o kojemu govori ova strategija Europske unije područje u kojemu se susrećemo sa problemom migranata i izbjeglica. I želim se na neki način zahvaliti svima onima pojedincima, običnim građanima koji nam pomažu da prevladamo ovu veliku krizu, ovu tešku situaciju. Naravno u ovom kontekstu sve zemlje koje sudjeluju u tome su iznimno važne i iznimno bitne i dobro je da je Juncker sazvao ovaj svoj sastanak u Bruxellesu jer je bilo važno da se i na tom nivou govori o problemu izbjeglica. Ponavljam, zapadni Balkan i ovom prilikom pokazuje koliko je važan za Europsku uniju i zato plediram da svi zajedno i te kako ozbiljno razmislimo o tome kako ćemo zapadni Balkan i sve zemlje koje još nisu članice prigrliti u naše društvo koje se zove Europska unija.

Na kraju se želim zahvaliti svim kolegicama i kolegama s kojima sam surađivao na ovoj strategiji, na ovom izvješću i nadam se uskoro nastavku naše suradnje .

  Fernando Ruas, relator. – Senhor Presidente, Senhora Comissária, Caras e caros Colegas, foi com entusiasmo que assumi este relatório de iniciativa. Fui presidente de câmara durante 24 anos e também presidente da Associação Nacional de Municípios Portugueses durante 12 anos. Nessas funções, e também, fundamentalmente, como cidadão de um Estado-Membro da coesão, aprendi a respeitar e a aplicar, consequentemente, os Fundos Estruturais e de Investimento no meu país.

A política de coesão, alinhada neste quadro financeiro plurianual com os objetivos da Estratégia Europa 2020, tem sido o principal instrumento de desenvolvimento da União Europeia. De facto, os seus objetivos de redução das disparidades entre regiões europeias e de promoção da convergência têm contribuído para um desenvolvimento mais harmonioso da nossa União, devendo mesmo sublinhar que, no anterior quadro comunitário, a política de coesão foi, em muitos dos nossos Estados-Membros, praticamente a única fonte de investimento no território. É por isso que, em boa hora, e num esforço de antecipação do diálogo e da reflexão interinstitucional que hoje mesmo iniciamos com a Comissão sobre a revisão da Estratégia Europa 2020, a Comissão REGI decidiu, desde já, dar a conhecer a sua posição sobre a matéria. Senhora Comissária, espero que esta posição passe, a partir de amanhã, a ser também a posição do Parlamento Europeu sobre a política de coesão e a revisão da Estratégia Europa 2020.

Assim, de uma forma resumida, sublinhamos que gostaríamos de ter uma revisão equilibrada e inteligente da estratégia, centrada numa maior interligação entre os seus cinco objetivos e as suas iniciativas emblemáticas, bem como a possibilidade de metas regionais diferenciadas voluntárias para a estratégia, discutidas a nível regional, uma maior precisão nos indicadores de progresso fornecidos pelo Eurostat a nível das NUTS 2 e das NUTS 3 e uma forte aposta na governação multinível e na importância da apropriação e da implementação, no terreno, da estratégia por parte de todos os seus intervenientes.

Neste âmbito, aliás, afigura-se-nos importante a realização de um pacto entre as autoridades regionais e as instituições europeias para assegurar a apropriação e a participação destes importantes agentes administrativos na estratégia, assim como a adoção de um código de conduta, na linha, aliás, do já adotado no âmbito da política de coesão, e o envolvimento atempado do Parlamento Europeu em todas as discussões relevantes, visando a conceção das políticas cobertas pela estratégia, a sua implementação e também a sua avaliação. A revisão da estratégia deve ainda promover uma maior articulação e o reforço das sinergias entre a política de coesão e os fundos Horizonte 2020, com vista à prossecução das metas e dos objetivos da própria estratégia, bem como o reconhecimento do importante papel das cidades e das zonas urbanas de pequena, média ou grande dimensão e, muito concretamente, da gente urbana para o futuro da Estratégia Europa 2020.

Importa sublinhar a pertinência do novo instrumento de investimento da União Europeia, o Fundo Europeu de Investimentos Estratégicos, conhecido por Plano Juncker, que mobilizará já um montante máximo de 315 mil milhões de euros em investimentos, com o objetivo de reduzir o défice de investimento na União Europeia e também de maximizar o impacto da despesa pública, mas relevando que o mesmo deverá ser sempre complementar e adicional aos Fundos Europeus Estruturais e de Investimento.

Para concluir, espero e desejo que não se verifiquem os lamentáveis atrasos no arranque da implementação da política de coesão registados no início do quadro financeiro atual. Assim, quer a política de coesão, quer a próxima estratégia a longo prazo da União Europeia deverão ser elaboradas antes do final do atual mandato da Comissão Europeia. Sobre esta questão, lembro ainda que também existirão eleições para o Parlamento Europeu em 2019, o que colocará restrições temporárias significativas, não só aos colegisladores — por exemplo, no que respeita ao calendário das negociações — como ainda à próxima Comissão e mesmo aos Estados-Membros, no que concerne à preparação e aprovação dos novos acordos e das parcerias de programas operacionais, o que naturalmente se espera que venha a acontecer antes do início do próximo quadro comunitário.

  José Blanco López, ponente. – Señor Presidente, durante la pasada legislatura uno de los aspectos más controvertidos del proceso de negociación del Reglamento sobre disposiciones comunes de los Fondos Estructurales y de Inversión fue la denominada «condicionalidad macroeconómica» del artículo 23. Quiero comenzar agradeciendo a todos los ponentes alternativos y a sus grupos políticos su disponibilidad y colaboración a lo largo del amplio proceso de negociación, que ha posibilitado el acuerdo contenido en este informe.

A todos nos preocupan las implicaciones prácticas de las reprogramaciones y suspensiones de fondos a las que puede dar lugar la macrocondicionalidad. Considerando un momento de crisis como el actual, que ha provocado una fuerte caída de la inversión, la política de cohesión es clave a la hora de mantener el nivel de inversión de los Estados miembros y sus regiones, en particular, para la mejora del empleo.

Entendemos, por ello, que la condicionalidad macroeconómica debe ser considerada como último recurso que responda al único objetivo de contribuir a una ejecución más eficaz de los fondos. Esto es, toda decisión en virtud del artículo 23 cabe únicamente en contextos excepcionales, debiendo estar bien ponderada y exhaustivamente justificada, a fin de garantizar su transparencia, verificación y revisión. Y así queda reflejado en este informe.

Tal y como se consagra en el mismo, la consecución de los objetivos de los Fondos Estructurales y de Inversión no debe verse obstaculizada por los mecanismos de gobernanza económica, lo que impide reconocer la importancia de estos a la hora de contribuir a un entorno macroeconómico estable y a una política de cohesión eficiente y orientada a los resultados. Y, además, en este informe quise destacar algo que no fue objeto de la Comunicación de la Comisión: el papel que tenía que tener el Parlamento para democratizar mucho más esta decisión. Y, por lo tanto, una buena coordinación institucional es esencial para garantizar la complementariedad en la interacción entre cohesión y buena gobernanza económica.

En este sentido, he concedido una particular atención a la participación del Parlamento Europeo en caso de la activación de la macrocondicionalidad, lamentando las directrices de la Comisión, que no contienen ninguna referencia a la misma. Comisión, Consejo y Parlamento debemos entablar un diálogo estructurado, a escala interinstitucional, que garantice una colaboración constante y clara y un flujo adecuado de información durante todo el proceso.

El Parlamento deberá ser informado, de manera inmediata, sobre cualquier solicitud de reprogramación y suspensión de pagos, a fin de que pueda expresar su posición en tiempo y forma y de que esta sea tomada en consideración por parte de la Comisión, de quien exigiremos rendición de cuentas. Y solicitamos, además, un enfoque de alerta temprana a los Estados miembros afectados por una reprogramación, al tiempo que pedimos que la Comisión lleve a cabo, en estrecha colaboración con el Estado miembro afectado, un análisis exhaustivo de todas las opciones distintas a la aplicación del artículo 23, que solo se tiene que aplicar como caso excepcional y en el último momento.

Estos son algunos de los principios y aspectos y reivindicaciones que quiero resaltar en esta primera intervención. Se trata, pues, de un informe que creo equilibrado y, además, que va encaminado —y me empeñé especialmente en esto— a una aplicación lo más justa y lo más democrática posible de lo contenido en el artículo 23.

Yo estaba en contra del artículo 23. Ahora no es el momento de esa discusión. Ahora la discusión es cómo se puede aplicar el artículo 23 para que su aplicación sea lo más justa y lo más democrática posible.

  Younous Omarjee, auteur. – Monsieur le Président, Madame la Commissaire, c'est au nom de la commission REGI que je m'exprime pour présenter la question de la simplification et de l'efficacité de la politique de cohésion pour 2014-2020. Je laisserai à mes collègues le soin de donner le sentiment au nom de notre groupe.

Avec le nouveau cadre financier pluriannuel initié le 1er janvier 2014, c'est une nouvelle période qui a débuté pour la politique de cohésion. Beaucoup a été fait, nous le savons tous, mais ce n'est pas parce que des progrès certains – il est vrai –  ont été accomplis que nous devons dès lors considérer que notre travail est terminé. Notre travail législatif, au contraire, ne fait que se renforcer avec la mise en place de la nouvelle période de planification de la politique de cohésion et, avec elle, un certain nombre d'inquiétudes sont apparues.

Depuis maintenant presque deux ans que la politique de cohésion est en place, les bénéficiaires nous ont fait part des difficultés qu'ils éprouvent au quotidien. Nous voilà donc confrontés, en tant que législateurs, à notre rôle d'observation et de suivi de la mise en place de cette politique dans l'ensemble des régions européennes. Nous comptons jouer pleinement ce rôle, Madame la Commissaire, et c'est pourquoi nous avons multiplié les auditions, les échanges de vues ainsi que les missions sur le terrain. Nous devons le faire non seulement pour soutenir les bénéficiaires, mais aussi pour savoir quelles erreurs il faut éviter à l'avenir et ce que nous pourrions corriger soit lors de la révision à mi-parcours, soit pour la nouvelle période de programmation qu'il faudra bien préparer.

Il y a environ deux semaines, la commission du développement régional a organisé une audition sur la simplification, et le constat est toujours le même: il est toujours très difficile de s'y retrouver dans le labyrinthe des méandres administratifs. Nous devons reconnaître, Madame la Commissaire, que la Commission fait preuve de bonne volonté pour résoudre ce problème, et la création du groupe d'experts indépendants en est la preuve. La première réunion de ce groupe a eu lieu – vous le savez – il y a sept jours et a identifié trois défis principaux pour l'année à venir. C'est le signe que certains obstacles sont connus de nous depuis fort longtemps et aussi que les travaux progressent très vite. J'ai aussi plutôt tendance à croire que nous, parlementaires européens, connaissons ces problèmes depuis effectivement très longtemps, et ces obstacles sur le chemin d'une mise en œuvre efficace de la politique de cohésion sur le terrain sont encore, il faut bien le reconnaître, très nombreux. C'est vrai pour la gestion des fonds au niveau européen, mais c'est aussi vrai au niveau des États membres, au niveau régional et au niveau local.

Je voudrais juste, si vous le permettez, citer une phrase entendue lors de notre récente audition. Il a été dit qu'il faut, pour chaque nouveau texte, chaque nouveau groupe, toujours plus d'explications et toujours plus d'expertise pour s'y retrouver. En réalité, très souvent, personne ne s'y retrouve puisqu'il y a une tendance à la complexité plus qu'à la simplification.

Le credo de la Commission Juncker est de légiférer moins et de légiférer mieux, ce qui revient à une réglementation plus simple et efficace. Sur ce plan, le Parlement européen, dans son rôle de colégislateur, devra aussi évaluer là où nous-mêmes, nous avons complexifié des règles qui sont déjà complexes et ajouté des couches parfois superflues.

Nous savons aussi qu'il y a une contradiction entre l'objectif que nous proclamons tous et la tendance toujours plus grande à renforcer les contrôles, à privilégier la discipline, à surveiller et à punir. Moins la confiance règne entre les institutions européennes et les bénéficiaires, plus la paperasserie augmente.

Nous devons aussi essayer de faire en sorte que le principe de proportionnalité soit respecté. Plus les sommes engagées ou dépensées sont importantes, plus les procédures peuvent être complexes, ne serait-ce que pour garantir l'usage approprié des fonds et éviter tout risque d'irrégularité.

Et je terminerai, Madame la Commissaire, en vous disant à quel point nous sommes attachés à l'établissement d'un dialogue structuré avec notre commission, évidemment, mais aussi avec l'ensemble des acteurs, et en particulier le Comité des régions.

  Corina Crețu, Membră a Comisiei. – Domnule Președinte, doamnelor și domnilor deputați, vă mulțumesc, este o plăcere pentru mine să fiu în această seară aici. Aș dori să le mulțumesc și raportorului, domnului Ruas, domnului Blanco López și domnului Jakovčić pentru cele trei rapoarte importante pe care le discutăm astăzi. Mulțumesc și domnului Omarjee în legătură cu comentariile sale privind simplificarea.

După cum știți, această Comisie a fost desemnată cu un mandat clar, acela de a lucra pentru un nou început pentru Europa, în baza a zece priorități politice majore și, bineînțeles, fondurile europene structurale și de investiții contribuie în mod activ la multe dintre aceste priorități, așa cum se reflectă și în cele trei rapoarte pe care le discutăm astăzi: revizuirea strategiei Europa 2020, buna guvernanță economică și situația actuală a strategiei UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice. Permiteți-mi să încep prin a vorbi pe scurt despre aceste rapoarte, după care mă voi referi și la procesul de simplificare actual.

În primul rând, raportul domnului Ruas, Strategia UE 2020; strategia vizează cinci obiective specifice în următoarele domenii: ocuparea forței de muncă, inovarea, schimbările climatice și sustenabilitatea energetică, educația, precum și combaterea sărăciei și a excluziunii sociale. Din păcate, consecințele crizei economice, precum creșterea șomajului și redresarea economică foarte lentă, au reprezentat un obstacol real în îndeplinirea acestor obiective. În acest context, Comisia a început un proces de reflecție asupra viitorului acestei strategii. Anul trecut am lansat o consultare publică care a arătat că Strategia Europa 2020 și obiectivele sale sunt încă foarte relevante, dar și faptul că mai avem multe de făcut pentru a ne atinge obiectivele propuse. Doresc să salut sugestiile domnului Ruas, domnului raportor, privind îmbunătățirea cunoștințelor și necesitatea asumării responsabilității pentru Strategia 2020 de către autoritățile locale și regionale, statele membre și toate părțile interesate și vă îndemn, sigur, împreună, să continuăm să mobilizăm și parlamentele naționale în acest sens.

În legătură cu raportul domnului Blanco López privind guvernanța economică sigură, aș dori să reafirm angajamentul deplin al Comisiei Europene de a acționa strict în cadrul prevăzut de articolul 23 al Regulamentului privind dispozițiile comune ale acestor fonduri. Aceste prevederi au fost stabilite cu scopul de a spori eficiența fondurilor europene și, în acest context, acordurile de parteneriat și programele operaționale au fost deja gândite în conformitate cu recomandările specifice fiecărei țări. Așadar, Comisia Europeană va folosi competențele sale de reprogramare doar atunci când acest lucru poate avea un impact real asupra implementării recomandărilor specifice pentru fiecare țară. În aceeași ordine de idei, aș dori să vă reamintesc faptul că săptămâna trecută a fost adoptată comunicarea Comisiei privind pașii de urmat pentru finalizarea uniunii economice și monetare a Europei. Așa cum am mai spus în această sală, în cazul în care se îndeplinește una dintre condițiile pentru o eventuală suspendare a fondurilor structurale și de investiții, Comisia Europeană va informa imediat Parlamentul, și sunt total de acord cu domnul Blanco López din acest punct de vedere.

În legătură cu strategia macro-regională adriatico-ionică, mă bucur să spun că aceasta este a treia strategie macro-regională a Uniunii Europene. Exact aproape cu un an în urmă am fost prezentă la Milano pentru lansarea acestei strategii. A fost adoptată anul trecut. Ea urmărește să promoveze prosperitatea economică și socială durabilă în regiune și să contribuie la integrarea în Uniunea Europeană a țărilor din Balcanii de Vest și salut raportul dumneavoastră, domnule Jakovčić, care include mai multe recomandări valoroase prezentate în detaliu.

Aș dori să profit de această ocazie pentru a reaminti faptul că noi, Comisia Europeană, suntem gata să ajutăm la punerea în aplicare a strategiei, dar, pentru a i se asigura succesul, sunt necesare câteva condiții. În primul rând, țările participante să își asume responsabilitatea și angajamentul ferm în sprijinul acestei strategii, alocând resurse suficiente, resurse administrative. În al doilea rând, politicile naționale și regionale, planurile de investiții și fondurile alocate trebuie să fie în acord cu obiectivele strategiei și, în al treilea rând, societatea civilă trebuie să fie implicată în mod eficient în procesul de implementare a strategiei, precum și parlamentele naționale și regionale.

Ați ridicat și posibilitatea ca aceste macroregiuni să contribuie mai mult la rezolvarea și atenuarea consecințelor crizei refugiaților. Vreau să vă spun că, într-adevăr, cred că putem exploata mai mult măsura în care aceste macroregiuni pot contribui la această chestiune. Aș vrea doar să vă informez în legătură cu acest subiect că, împreună cu auditorii, am făcut o listă cu posibilități din fondurile de dezvoltare regională, ce fel de proiecte pot fi făcute din fondurile de dezvoltare regională pentru acomodarea refugiaților, pentru spitale mobile, facilități sanitare, de aducere a apei, pe termen mediu și lung, și vreau să vă reafirm că luăm în considerare orice propunere venită din partea statelor membre, dar este, într-adevăr, obligația statelor membre să ne transmită în ce măsură cred că este nevoie să se schimbe alocările financiare pentru acest scop. Până la ora actuală, nu am primit decât o solicitare din partea Italiei și, deja, 220 de milioane de euro au fost redirecționate din Fondul de dezvoltare regională pentru finanțarea centrelor de cazare pentru migranți și a patrulelor de coastă. În orice caz, am transmis săptămâna trecută o scrisoare către toți miniștrii fondurilor europene, informându-i despre aceste posibilități.

În legătură cu simplificarea, aș dori să vă asigur pe toți și, în special, pe domnul Omarjee, care a ridicat această problemă, de faptul că este o preocupare comună a noastră, a Parlamentului European și a Comisiei Europene, ne dorim, la fel ca și dumneavoastră, să asigurăm o gestionare eficace și eficientă a fondurilor europene. Simplificarea fondurilor reprezintă unul dintre obiectivele Comisiei pentru o mai bună reglementare și un buget al Uniunii Europene axat pe rezultate.

Grupul la nivel înalt privind simplificarea a fost creat, după cum ați spus și dumneavoastră, exact cu acest scop, a început să lucreze și să facă recomandări pentru acțiuni concrete care pot maximiza potențialul de simplificare în perioada actuală de programare. După cum dumneavoastră ați menționat în întrebarea cu solicitare de răspuns oral, pot să vă confirm faptul că grupul la nivel înalt va analiza e-coeziunea, accesul la finanțare pentru întreprinderile mici și mijlocii, care cred că este un subiect foarte important, simplificarea costurilor și reglementarea excesivă, ceea ce noi numim fenomenul goldplating la nivel național. Știți foarte bine că există proiecte unde sunt necesare 20-30 de semnături, dar aceasta nu este o solicitare a Comisiei Europene. Dar cred că o simplificare de succes depinde în egală măsură și de angajamentul statelor membre de a simplifica propriile reguli impuse la nivel național. Îmi doresc să continuăm colaborarea cu Parlamentul European. După cum știți, Comisia REGI a fost reprezentată la prima întâlnire a grupului la nivel înalt printr-un vicepreședinte și bineînțeles că vom informa Parlamentul asupra activității grupului la nivel înalt în mod constant.

De asemenea, aș vrea să mă folosesc de acest prilej pentru a vă lansa invitația ca, împreună, din perioada următoare, să ne gândim la reforma acestei politici de coeziune, reforma post 2020. Eu cred că această dezbatere trebuie să înceapă încă de anul viitor. Vă mulțumesc pentru atenție și aștept cu nerăbdare dezbaterea și comentariile dumneavoastră.

  Dubravka Šuica, izvjestitelj za mišljenje Odbora AFET. – Gospodine predsjedniče, na početku se želim zahvaliti gospodinu Jakovčiću na ovako dobrom izvješću, s kojim sam imali priliku surađivati još od 2006. kad smo osnivali Jadransku euroregiju. Tada smo bili na sasvim drugim funkcijama, u lokalnoj, regionalnoj samoupravi.

Ova strategija za Jadransko-jonsku makroregiju ima za cilj omogućiti 70 milijuna stanovnika ove regije da iskoriste prednost uže suradnje u područjima kao što su promicanje pomorskog gospodarstva, očuvanje morskog okoliša, dovršenje prometnih i energetskih mreža te poticanje održivog turizma.

Vrijedi danas istaknuti da je ovo prva makroekonomska strategija Europske unije s tolikim udjelom država koje nisu članice Europske unije kao što su Srbija, Crna Gora, Albanija, koje su kandidatkinje, te Bosna i Hercegovina kao potencijalna kandidatkinja, a koje surađuju s državama članicama kao što su Hrvatska, Grčka, Italija i Slovenija. Ostaje nedefinirano pitanje bivše jugoslavenske Republike Makedonije i Kosova.

Poseban naglasak u mišljenju za koje sam bila zadužena u ime vanjskopolitičkog odbora stavila sam na prometnu povezanost država uključenih u projekte izgradnje cestovne i željezničke infrastrukture, uključujući jadransko-jonski koridor, a samim time i Pelješki most na jugu Hrvatske s ciljem smanjivanja razlika i nedostataka u infrastrukturi ovih država.

I samo završno, očekujem da će strategija što prije zaživjeti, vjerujem, s obzirom na to da je gospođa Cretu u ime Komisije izrazila volju da se ova strategija čim prije može primijeniti.

  Sergio Gutiérrez Prieto, ponente de opinión de la Comisión de Empleo y Asuntos Sociales. – Señor Presidente; comisaria Creţu, la macrocondicionalidad, es decir, la posibilidad de implantar sanciones por incumplimientos de objetivos de déficit o de deuda, está introducida en el Pacto de Estabilidad y Crecimiento desde su firma, pero trasladarlo a la política de cohesión es el mayor esperpento y el mayor error que ha cometido la Comisión Europea en sus políticas de crisis en estos últimos años.

Primero, porque la política social y de cohesión es la única política de solidaridad fuerte de reparto, de redistribución de la renta que tiene la Unión Europea. Establecer, como digo, la macrocondicionalidad en la política de cohesión no solo es un esperpento, sino que es un error por inaplicable. Ustedes mismos lo han demostrado con las últimas decisiones que se han tomado en el caso de Grecia.

Segundo, porque retirar fondos supone ir en contra de la cohesión social, supone perjudicar aún más la convergencia territorial y supone también cargarse un elemento contracíclico de impulso al crecimiento económico por parte de la Unión Europea a los Estados miembros que peor lo están pasando.

Por lo tanto, nosotros, desde la Comisión de Empleo, compartimos totalmente el informe del señor Blanco, le agradecemos su trabajo y estamos completamente seguros de que ese objetivo de mitigar los efectos del artículo 23 es el camino correcto para una mejor Unión Europea, una mejor unión social.

(El orador acepta responder a una pregunta formulada con arreglo al procedimiento de la «tarjeta azul» (artículo 162, apartado 8, del Reglamento))

  Bill Etheridge (EFDD), blue-card question. – Am I to understand from your speech that you see this report as the key to socialist redistribution of wealth on a grand scale across the EU? Would you say that this is the key reason for this report: a socialist design for redistribution?

  Sergio Gutiérrez Prieto, respuesta de «tarjeta azul». – Es verdad que la redistribución es una de las señas de identidad del proyecto socialista, pero también es una de las señas de identidad del modelo social. Yo entiendo que usted no lo comprenda, precisamente por el Grupo al que pertenece, porque no entienden ni la redistribución ni las señas, el ADN del proyecto europeo. Lo que sí le digo es que sí: que una política de cohesión bien diseñada favorece la redistribución y la reducción de las divergencias territoriales en el conjunto de la Unión Europea, cosa que yo me siento muy orgulloso de defender desde el Grupo socialista.

  Marco Affronte, relatore per parere della commissione per l'ambiente, la sanità pubblica e la sicurezza alimentare. – Signor Presidente, onorevoli colleghi, intervengo sulla relazione sulla strategia Adriatico-Ionio di cui, appunto, sono stato relatore per parere per la commissione ENVI. Riconosciamo l'importanza della strategia e dei suoi quattro pilastri, in particolare visto che insistono su ambienti ricchi di biodiversità e di ecosistemi tanto importanti quanto delicati e già sottoposti a molti impatti antropici.

Nella relazione finale, che pure ha molti spunti interessanti e positivi, non troviamo alcune delle raccomandazioni importanti che abbiamo ritenuto di fare in commissione Ambiente, come ad esempio quella dell'obiettivo minimo del 10% della superficie dei mari Adriatico e Ionio coperta da aree marine protette entro il 2020, come indicato da impegni internazionali e dalla direttiva quadro sulla strategia per l'ambiente marino.

Ribadiamo che la promozione della prosperità economica e sociale della regione non deve essere perseguita a scapito dell'equilibrio ecologico, della biodiversità e delle risorse naturali. Alcuni dei punti inseriti nella relazione sembrano andare contro questa impostazione e ci preoccupano. Si parla di rigassificatori, di grandi opere, di autostrade del mare e di TEN-T. Accogliamo con favore, invece, l'accoglimento dell'emendamento sulla preoccupazione per le possibili trivellazioni future in Adriatico.

  Franc Bogovič, v imenu skupine PPE. – Kot poročevalec v senci za jadransko-jonsko strategijo se želim najprej zahvaliti kolegu Jakovčiću za odlično sodelovanje in pa kvalitetno pripravljen dokument.

Govorimo o tretji makroregiji, ki obsega zelo pestro območje: štiri države, ki so članice Evropske unije, štiri države, ki to želijo biti. 70 milijonov ljudi živi na tem območju, območju z zelo veliki razlikami znotraj regije, znotraj posamezne države, in zato smo si postavili te ključne cilje, da se znotraj makroregije vzpostavi dobro sodelovanje, dobre razvojne možnosti in da se pripravijo dobre priložnosti za življenje vseh, predvsem mladih na tem območju.

Štirje stebri te makroregije so osnovni: modra rast, se pravi spodbujanje gospodarske rasti, povezane z morjem, povezane z ostalim gospodarstvom. Povezovanje v regiji, tako kar se tiče transportnih koridorjev, železniških, cestnih, morskih koridorjev, priložnosti severnojadranskih luk na tem območju.

Govorili smo o energetskih povezavah, govorili smo tudi o okolju kot ključnem parametru za dobro življenjsko okolje in pa seveda o trajnostnem turizmu.

Značilnosti tega območja so, da so ga prizadele vse tegobe današnjega dne, tako izredna gospodarska kriza, kakor tudi begunsko-migrantska kriza. Kar je zelo problematično, pa je to, da je danes na tem območju, pokazalo se je pri begunski krizi, slabo sodelovanje teh držav, celo Komisija je morala poklicati voditelje s teh območij, da so se začeli resno pogovarjati.

Zato upam in želim, da bo ta strategija, izvajanje te strategije s pomočjo Komisije dalo pravo osnovo, da bodo ljudje na tem območju začeli resnično sodelovati med sabo in naredili gospodarski razvoj.

V Sloveniji imamo pregovor, da prijatelja spoznaš v stiski, in na tem območju naj najprej države postanejo prijatelji med sabo, v Evropi pa najdejo tistega prijatelja, ki bo pomagal pri boljšem razvoju tega območja.

  Constanze Krehl, im Namen der S&D-Fraktion. – Vielen Dank Herr Präsident, vielen Dank Frau Kommissarin! Ich möchte mich als erstes bedanken beim Berichterstatter Fernando Ruas.

Er hat einen hervorragenden Bericht zur Kohäsionspolitik und zur Überprüfung der Europa-2020-Strategie vorgelegt. Das ist auf der einen Seite eine wichtige Bestandsaufnahme, was in den letzten Jahren schon im Rahmen der Strukturpolitik und dieser Strategie passiert ist. Auf der anderen Seite ist es bereits der Beginn einer Debatte um eine zukünftige Kohäsionspolitik, und die müssen wir in der Tat jetzt schon beginnen.

Wir sehen mit der neuen Förderperiode sehr deutlich, dass Investitionen in Infrastrukturprojekte, auch in Telekommunikationsprojekte, Investitionen in Forschung und Technologie, die Unterstützung von KMU, die nachhaltige Entwicklung, die in Investitionen in den Arbeitsmarkt und auch die Bekämpfung der Arbeitslosigkeit wichtige Bestandteile genau dieser Kohäsionspolitik sind, um nur einige Themen herauszugreifen.

Solche Investitionen brauchen wir auch zukünftig, um die Regionen, Städte und Gemeinden zu unterstützen. Dies kann eben nicht nur durch einen Investitionsplan gemacht werden, wie ihn Herr Juncker vorgelegt hat. Dazu bedarf es in der Tat der Beteiligung der Menschen vor Ort in den Regionen und des direkten Ansprechens der Bürgerinnen und Bürger in den Regionen. Das kann eben nur Kohäsionspolitik leisten.

Und auch die Tatsache, dass alle Regionen entsprechend ihrer Leistungsfähigkeit daran teilnehmen können, ist wichtiger Bestandteil einer solchen solidarischen Kohäsionspolitik, die wir auch in Zukunft brauchen. Unsere Bemühungen in der alten Legislaturperiode, in der neuen Förderperiode auch eine Vereinfachung der Verfahren zu erreichen, scheint allerdings nur partiell gelungen zu sein, die Klagen kommen sowohl von den Verwaltungsstellen als auch von den Antragstellern. Das lässt sich nicht überhören, vor allen Dingen, wenn man bedenkt, das wir sagen, wir haben im Europäischen Regionalfonds die Verwaltungskosten pauschalisiert.

Wenn uns dann im Hearing nachgewiesen wird, dass wir jetzt ein dickes Buch brauchen, um zu erklären, was eigentlich die Verwaltungskosten sind, dann ist das am Thema vorbei. Deswegen begrüße ich die Einrichtung dieser High-level-Arbeitsgruppen in der Kommission zur Vereinfachung. Ich wünsche mir sehr, sehr schnell wirklich sehr konkrete Vorschläge zum tatsächlichen Vereinfachen.

  Andrew Lewer, on behalf of the ECR Group. – Mr President, ‘Off Target: the case for bringing EU regional policy back home’ by Open Europe, is, I believe, the best policy document on this subject that there is. It could form the blueprint for radical change without decreasing the funding going to newer Member States.

I have called on the UK Government to include these Open Europe proposals in its reform and renegotiation discussions. After all, we are talking about a third of the EU’s total budget. If the possibility of Brexit does not mean that it is time to push for big changes, then when is? At the moment, the policy brings to mind Punch magazine of 1895 and George du Maurier’s curate’s egg: ‘I am afraid you have got a bad egg, Mr Jones’ – ‘Oh no, my Lord, I assure you that some parts of it are excellent!’

Thus, the ECR Group welcomes Mr Ruas’s report, but it should be just the start. Ultimately, I want regional development that is time—limited, not permanent, so that the cohesion money is used rightly, as an investment and not as a way of life.

(The speaker agreed to take a blue-card question under Rule 162(8))

  Tibor Szanyi (S&D), Kékkártyás kérdés. – Tisztelt képviselő úr! Lírai felszólalását hallgatva szeretném Öntől megkérdezni, hogy konkrétan milyen reformokra gondol? És értem persze nagy ívű felajánlását is, ami az angol kormány szorgalmazását illeti, viszont tényleg, mindig mondjuk, hogy reform, reform, de konkrétan milyen reformokat vár el Ön? Mert például az én hazámban, Magyarországon a kohéziós erőfeszítések ellenére jelenleg a lakosság 40%-a minimálbér alatt él, és a lakosság 5%-a éhezik.

  Andrew Lewer (ECR), blue-card answer. – That is quite difficult to explain briefly, but it is about not shuffling money around from one country to another, and not particularly that large-scale recipient countries give money to the Commission that the Commission then gives them back and tells them what to do. Rather, it is focusing on countries like yours, in situations like yours, so that cohesion achieves sustainable economic growth and lifts people out of that situation for the benefit of everybody within the EU – on a limited basis, not forever.

  Δημήτριος Παπαδημούλης, – Κύριε Πρόεδρε, θα ήθελα να πω ότι οι τρεις εκθέσεις μας δίνουν τη δυνατότητα να κάνουμε μια ουσιαστική συζήτηση για την πολιτική συνοχής.

Η πολιτική μου ομάδα κι εγώ προσωπικά εργαστήκαμε πολύ, με εποικοδομητικές προτάσεις. Κάποιες από τις εκθέσεις θα τις υπερψηφίσουμε, σε κάποιες άλλες δεν θα δώσουμε αρνητική ψήφο, αλλά είναι ευκαιρία να δούμε την ουσία, και η ουσία είναι ότι στα χρόνια που πέρασαν, αυξήθηκαν οι ανισότητες, αυξήθηκε η ανεργία, αυξήθηκε η φτώχια, μειώθηκαν οι επενδύσεις, αυξήθηκαν οι περιφερειακές ανισότητες, ο κοινωνικός αποκλεισμός. Άρα η πολιτική συνοχής αποδείχθηκε, και από την έκθεση που ετοίμασαν οι υπηρεσίες της Επιτροπής, ανεπαρκής. Χρειάζεται ενίσχυση και όχι αποδυνάμωση, και το ερώτημα είναι: Η Επιτροπή και οι προτάσεις της ενισχύουν την πολιτική συνοχής;

Οι στόχοι που έχετε θέσει δεν πιάνονται, ούτε στα θέματα της έρευνας, ούτε στα θέματα της ανάπτυξης, ούτε στο να μη φεύγουν τα παιδιά των φτωχών οικογενειών από τα σχολεία, και αυτό το παράλογο άρθρο 23 της μακροοικονομικής αιρεσιμότητας, το οποίο απέρριψε το Κοινοβούλιο όταν συζητιόταν στην προηγούμενη θητεία, επιβάλλει ανισότητες σε βάρος των χωρών που έχουν περισσότερο ανάγκη τις πολιτικές συνοχής.

Άρα περιμένω από σας, στην απάντησή σας, να μας πείτε τι θα κάνετε για να ενισχυθεί η πολιτική συνοχής υπέρ των αδύνατων περιφερειών και κοινωνικών στρωμάτων.

PRÉSIDENCE DE MME SYLVIE GUILLAUME
Vice-présidente

  Davor Škrlec, u ime kluba Verts/ALE. – Gospođo predsjednice, pozdravljam i čestitam kolegi Jakovčiću na iscrpnom izvješću i kvalitetnim rezultatima u pregovorima. Europski pristup koji se temelji na makroregionalnoj suradnji isplativiji je i djelotvorniji od 28 nacionalnih pristupa i upravo je ovo izvješće od velikog značenja, jer prepoznaje i ističe važnost makroregionalnih strategija, koje su alat za europsku integraciju te primjer prekogranične suradnje s ciljem teritorijalne kohezije područja koja dijele zajedničke izazove.

Kako bismo ostvarili održivu i stabilnu Jadransko-jonsku makroregiju ključno je potencirati održivu prekograničnu suradnju i kvalitetno upravljanje makroregijom. Za maksimalno iskorištavanje potencijala potrebno je ostvariti suradnju između makroregija. Jedino tako ćemo optimalno ostvariti ispunjavanje temeljnih ciljeva svake makroregionalne strategije.

Optimalno iskorištavanje potencijala obnovljivih izvora energije i prometna povezanost unutar same makroregije doprinose spomenutim ciljevima. Nužno je osigurati intermodalnu infrastrukturu kako bi se povezale države i razviti energetsku, ali pritom

trebamo voditi računa o zaštiti okoliša i održivosti pojedinih projekata. Izuzetno sam zadovoljan postignutim kompromisom gdje je uvažen moj amandman u vezi istraživanja i eksplotacije nafte i plina u Jadranu, pogotovo u područjima od visokog rizika za okoliš.

Zaključno, Jadransko-jonska makroregija ima visok potencijal za razvoj gospodarstva cijele makroregije, potencijal za stvaranje novih zelenih radnih mjesta koja su ključna u borbi protiv nezaposlenosti.

  Rosa D'Amato, a nome del gruppo EFDD. – Signora Presidente, onorevoli colleghi, domani voteremo due relazioni importanti: innanzitutto la relazione del collega Blanco López, che ripropone un tema controverso della politica di coesione, il meccanismo che prevede uno stop all'erogazione dei fondi regionali se i governi non rispettano le raccomandazioni economiche di Bruxelles. Mi sarei aspettata una relazione più coraggiosa, che affrontasse la ratio stessa della macro-condizionalità.

Abbiamo la possibilità di migliorare il testo con un emendamento proposto dal Movimento 5 Stelle e dal GUE, in cui si invita alla revisione della clausola degli investimenti al fine di permettere che gli stessi, sia regionali che nazionali, cofinanziati attraverso i fondi SIE, siano esclusi dal calcolo del deficit. Il Movimento 5 stelle, il GUE e persino i popolari spagnoli e i socialisti francesi hanno proposto questo emendamento anche in commissione REGI, ma è stato cassato dai compromessi. È tutto agli atti, è tutto dimostrabile.

La revisione della clausola non è una battaglia di destra né di sinistra, ma di buon senso, invocata dalle regioni e sottolineata finanche dal PPE in una risoluzione dell'ottobre 2013. Per motivi a noi ignoti alcuni colleghi, anche italiani, hanno ritirato le proprie firme. L'emendamento è dunque in pericolo. Mi appello ai colleghi, agli italiani soprattutto, in quanto è possibile riprendere le firme sino a domani. Questo è il momento di passare dalle parole dei discorsi fatti in plenaria, in commissione, ai fatti.

Domani voteremo anche la reazione Jakovčić, che ha moltissimi spunti positivi, ma contiene delle criticità. Criticità relative a riferimenti e a progetti del piano Juncker e quindi progetti che vanno dal revamping dell'Ilva ai rigassificatori e alla Tav. Ci sono riferimenti a gasdotti, facilmente individuabili nel TAP. Questi gasdotti comportano, dinanzi ad un visibile vantaggio economico e strategico, un notevole impatto ambientale. Solo se questi riferimenti saranno cassati domani voteremo a favore della relazione.

  Γεώργιος Επιτήδειος ( NI). – Κυρία Πρόεδρε, η πολιτική συνοχής αποτελεί την κύρια επενδυτική πολιτική της Ευρωπαϊκής Ενώσεως προκειμένου να υπάρξει ανάπτυξη και να υλοποιηθούν οι στόχοι της στρατηγικής «Ευρώπη 2020». Προβλέπει επίσης μια ανάπτυξη χωρίς αποκλεισμούς και μείωση των ανισοτήτων μεταξύ των περιφερειών της Ευρώπης· λόγια μεγάλα και πομπώδη, τα οποία αυτοί που τα εκστομίζουν ούτε θέλουν ούτε ξέρουν αλλά ούτε και μπορούν να τα υλοποιήσουν. Χαρακτηριστικό παράδειγμα αυτής της αερολογίας είναι η Ελλάδα. Καταστρέφουμε την οικονομία μιας χώρας, της χορηγούμε δάνειο με τοκογλυφικούς όρους, το δάνειο αυτό το δίνουμε σε δόσεις και έχουμε την ψευδαίσθηση ότι θα υπάρξει ανάπτυξη.

Ισχυριζόμαστε ότι η πολιτική συνοχής θα δημιουργήσει θέσεις εργασίας και θα περιορίσει την ανεργία. Πώς είναι όμως δυνατόν να γίνει αυτό, όταν στις χιλιάδες ανέργους, κυρίως της πολύπαθης Ελλάδος, προστίθενται και χιλιάδες άνεργοι παράνομοι μετανάστες που φθάνουν στην Ευρώπη; Ισχυριζόμαστε ότι θα δημιουργήσουμε εξειδικευμένες θέσεις εργασίας, ο κ. Γιούνκερ μάλιστα ανησυχεί για το πώς θα βρουν εργασία οι ταλαντούχοι νέοι που έρχονται από τις τρίτες χώρες και αδιαφορεί για τους…

(Η Πρόεδρος διακόπτει τον ομιλητή)

  Stanislav Polčák (PPE). – Paní předsedající, já bych chtěl nejprve poděkovat panu zpravodaji Lópezovi za opravdu velmi výborně odvedenou práci, protože se snažil zohlednit společná východiska všech frakcí napříč Parlamentem.

Tolik nezbytné poděkování a chtěl bych k věci samé uvést, že pokud jde o zprávu pana Lópeze, tak smyslem této zprávy bylo stanovit pokyny pro aplikaci článku 23 nařízení o společných ustanoveních, jehož stávající znění ponechává Evropské komisi poměrně značný prostor pro výklad. To je samo o sobě vzhledem k možným důsledkům pro aktéry v rámci politiky soudržnosti velmi nešťastné. Jenom připomínám, že Evropský parlament si toho byl dobře vědom již při přijímání obecného nařízení v minulém období, a podoba článku 23 byla tehdy přijata kriticky z Evropského parlamentu a Komise dala příslib, že vydá právě následující pokyny.

Naší společnou snahou při vytváření zprávy k těmto pokynům bylo vytyčit prostor, ve kterém se Evropská komise může při aplikaci článku 23 pohybovat, zejména pojmenovat rizika, která se objevují, a jak na ně reagovat. Klíčový je požadavek, aby Komise při aplikaci tohoto ustanovení postupovala nejvýše uvážlivě a aby k přeprogramování docházelo jen ve skutečně nejnutnějších případech. Vždy by měl být dán prostor i pro vyjádření místním a regionálním samosprávám. V návrhu zprávy rovněž hovoříme o tom, že k rozhodování podle článku 23 by měla být příslušná Rada ve speciálním složení pro politiku soudržnosti. V neposlední řadě by do uplatňování článku 23 měl být ve formě výkonu dohledu vtažen i Evropský parlament, což je určitě podnět pro budoucí období.

  Michela Giuffrida (S&D). – Signora Presidente, onorevoli colleghi, voglio ringraziare prima di tutto il relatore per il lavoro che ha svolto sulla strategia per la macroregione adriatico-ionica. Io credo che il varo di questa strategia rappresenti un momento di svolta molto importante per la politica di coesione, ancorata ai principi e alle regole stabiliti per le strategie macroregionali precedenti, ma inevitabilmente proiettata al futuro e soprattutto ai contesti delle regioni coinvolte.

La macroregione ha in sé, già nei territori che comprende, molti caratteri di innovazione: paesi membri dell'Unione europea e paesi che con l'Unione confinano, e che all'Europa guardano seduti intorno a un tavolo a programmare, a progettare, a coordinare la crescita e lo sviluppo nel pieno rispetto delle risorse che possiedono, la maggior parte delle quali provengono da quel bacino adriatico-ionico che questa strategia pone al centro delle attività produttive.

La sfida adesso consiste nell'integrazione della strategia con i Fondi strutturali dell'agenda 2014-2020. Gli Stati membri e le regioni devono allineare le politiche e i relativi fondi e devono incorporare la strategia EUSAIR nei programmi dell'UE. È necessaria insomma quella proficua interazione multilevel che già nella stesura di questa strategia si è evidenziata e che è stata davvero proficua.

Ringrazio la Commissaria Crețu e plaudo naturalmente alla recente approvazione del programma ADRION che contribuisce con 118 milioni di euro alla realizzazione dei progetti nella macroregione adriatico-ionica e, cosa ancora più importante, è una testimonianza che evidenzia appunto che strategia non vuol dire, in questo caso, soltanto teoria.

  Νότης Μαριάς ( ECR). – Κυρία Πρόεδρε, αφού ευχαριστήσω τον εισηγητή κ. Jakovčić θα ήθελα να επισημάνω ότι η μακροπεριφέρεια Αδριατικής - Ιονίου Πελάγους αποτελεί μια κατάκτηση των λαών της περιοχής και των τοπικών αρχών. Συνενώνει περιοχές οκτώ χωρών, όπου η ανεργία και η υπερχρέωση είναι σε υψηλά επίπεδα, περιοχές που υφίστανται μια βίαιη δημοσιονομική προσαρμογή, και αυτό ισχύει κυρίως για το ελληνικό Ιόνιο.

Ποια μπορεί να είναι η απάντηση; Μα φυσικά η ανάπτυξη, μια ανάπτυξη με δημιουργία θέσεων εργασίας, και ειδικότερα, η γαλάζια ανάπτυξη που επικεντρώνεται στη θαλάσσια αλιεία, τις υδατοκαλλιέργειες, τις γαλάζιες τεχνολογίες, τη ναυτιλιακή διακυβέρνηση. Πρέπει να ενισχυθούν οι μακροπεριφερειακοί συνεργατικοί σχηματισμοί, να γίνει σύνδεση τουρισμού και αλιείας και να υπάρξει η κατασκευή υποδομών και κυρίως λιμένων. Τον Ιούλιο επισκέφθηκα τη Ζάκυνθο και είχα την ευκαιρία να μιλήσω στο περιφερειακό Συμβούλιο Ιονίων Νήσων για τις νέες ευκαιρίες που διαμορφώνονται για τη γαλάζια ανάπτυξη και τη μακροπεριφέρεια Αδριατικής - Ιονίου. Προς αυτή την κατεύθυνση θα σταθώ αρωγός.

  Martina Anderson (GUE/NGL). – Madam President, Article 23 of the Common Provisions Regulation is a destructive mechanism that further entrenches austerity policies and threatens to undermine the goals of cohesion policy. Both Sinn Féin and GUE/NGL Group are fundamentally opposed to this mechanism on a number of fronts.

The provision is fundamentally undemocratic and was imposed despite strong opposition from this Parliament. Despite a few token concessions in negotiation, the Commission and Council have further diluted the powers of the European Parliament in imposing this mechanism. We do not accept that the purpose of Article 23 is to achieve a more sustainable and efficient cohesion policy: it is about imposing antisocial diktats to strengthen and deepen a failing monetary union. By linking investment co-financing through European structural and investment funds to national deficits, it imposes austerity policies on local and regional authorities for budgetary issues beyond their control.

Forced re-programming and suspension of funds under the provision will cause significant harm, particularly to vulnerable regions and Member States still suffering from the economic and social crisis. My resolution demands that the Commission should not use Article 23 and that it should immediately move for its review. It should be replaced by a democratic mechanism involving Parliament and the effective communities and partners.

  Bronis Ropė (Verts/ALE). –  Pranešimą dėl makroekonominio sąlygiškumo mechanizmo vertinu kaip svarbų ir gerai parengtą, o rengėją – kaip konstruktyvų ir į visas nuomones įsiklausantį politiką.

Atkreipiu dėmesį, jog makroekonominio sąlygiškumo mechanizmas yra itin kontraversiška ES ekonominio valdymo priemonė. Keistai atrodo principas, pagal kurį už valstybių narių ekonomikos valdymo klaidas bus baudžiama mažinant jų sanglaudos politikos įgyvendinimo galimybes. Dar keisčiau tai atrodo žinant, kad realybėje už nacionalinės vyriausybės klaidas visų pirma kentės sanglaudos politiką tiesiogiai įgyvendinančios ir arčiausiai kiekvieno piliečio esančios vietos ir regionų valdžios.

Mūsų siekiu buvo sąlygiškumo mechanizmo taikymo galimybių siaurinimas. Jei nebegalime atmesti šio mechanizmo, tai bent turime užtikrinti, kad jo taikymas kiek galima mažiau pakenktų svarbiam Sąjungos tikslui – sanglaudos politikai.

  Bill Etheridge (EFDD). – Madam President, regional development and cohesion policies are exactly about preparing the ground for the United States of Europe. We spend meeting after meeting redistributing taxpayers’ money to facilitate this state-building. The EU wants to use the Europe 2020 programme to create jobs, innovation, combat climate change, encourage sustainable energy and fight poverty. These are all functions of the nation—state. The EU is not a nation—state.

These measures are simply the EU superstate rearing its ugly head. It wants socialist wealth redistribution on a grand scale across the Union. It wants to set the priorities of all of Europe in a United States of Europe. We say: no, no, no.

  Κωνσταντίνος Παπαδάκης ( NI). – Κυρία Πρόεδρε, η συγκρότηση των λεγόμενων μακροπεριφερειών της Ευρωπαϊκής Ένωσης, όπως αυτή της Αδριατικής-Ιονίου, στοχεύει στη διαμόρφωση αρένας προνομιακής κερδοφορίας για τα μονοπώλια εν μέσω οξύτατων ανταγωνισμών ανάμεσα στις αστικές τάξεις των χωρών της περιοχής. Δημιουργούνται ευνοϊκότεροι όροι για μεγαλύτερη διείσδυση των ομίλων σε νέους χρυσοφόρους τομείς όπως της γαλάζιας οικονομίας, των δικτύων ενέργειας, των συνδεδεμένων μεταφορών.

Προϋπόθεση για αυτά τα σχέδια αποτελεί η πλήρης παράδοση στο μεγάλο κεφάλαιο των ελληνικών λιμανιών, των σιδηροδρόμων και άλλων ζωτικών υποδομών που προωθεί η ελληνική κυβέρνηση. Κι όλα αυτά με κονδύλια της λεγόμενης πολιτικής συνοχής της Ευρωπαϊκής Ένωσης, για τα οποία διορίστηκε επιτηρητής του Ευρωκοινοβουλίου προκειμένου να παρακολουθεί αν αυτά στην Ελλάδα κατευθύνονται, όπως λέει, σωστά, δηλαδή στους επιχειρηματικούς ομίλους, την ίδια ώρα που τσακίζονται όσα εργατικά λαϊκά δικαιώματα έχουν μείνει όρθια για να αυγαταίνουν τα κέρδη των επιχειρηματικών ομίλων. Ο λαός όμως μπορεί να τους χαλάσει τα σχέδια, αποφασίζοντας να συγκρουστεί με την Ευρωπαϊκή Ένωση, τα μονοπώλια και την εξουσία τους, για να γίνει αυτός ιδιοκτήτης του πλούτου που παράγει.

  Lambert van Nistelrooij (PPE). – Ik heb een wat ander verhaal dan de laatste twee sprekers want de verslagen van rapporteurs Ruas, Blanco López en Jakovčić tonen aan dat de afgesproken EU 2020-doelstellingen en de Europese structuur- en investeringsfondsen hand in hand gaan. Met de 360 miljard euro investeren we in het hart van de EU 2020-doelen en binnen de afspraken van het stabiliteits- en groeipact. Daarbij gaat het, zoals ook door mevrouw Crețu is aangegeven, om kennis, innovatie, digitale economie, midden- en kleinbedrijf, koolstofarme en blauwe economie, energie en sociale inclusie, ook voor de vluchtelingen. Daarmee zijn we eigenlijk klaar met dit debat voor 2016 en de bijstellingen van het meerjarig financieel kader en de EU 2020-afspraken. Begin 2016 liggen er meer cijfers op tafel.

Maar tegelijkertijd zien we ook dat er problemen zijn met de uitvoering. Procedures voor aanvragen zijn te zwaar geworden. Ook neemt de controledichtheid toe. De controles stapelen zich op. Daarom mijn vraag aan commissaris Crețu: wilt u ook al binnenkort, waar nodig, voorstellen voor vereenvoudiging doen? De Werkgroep op hoog niveau onder leiding van vicevoorzitter en commissaris Siim Kallas kan hier behulpzaam zijn. Het EP heeft zich al uitgesproken voor tussentijdse technische aanpassingen in de verordeningen. We hebben al een resolutie voorbereid, met dank aan collega Andrey Novakov, waarover na nadere verdieping nog dit jaar kan worden gestemd.

  Andrea Cozzolino (S&D). – Signora Presidente, onorevoli colleghi, io considero innanzitutto molto positivo l'annuncio che il Commissario Crețu ci ha fatto stasera, qui in Aula, sull'utilizzo delle risorse dell'UE e della politica di coesione a servizio della crisi dei rifugiati. Era una sollecitazione che era venuta anche dal Parlamento. Io spero che si possa fare qualcosa in più, soprattutto per quei paesi che fanno fatica a chiudere il programma UE di politica di coesione e a utilizzare una parte di quelle risorse a favore degli immigrati e della soluzione che nei singoli paesi si adotterà.

La seconda questione riguarda la macrocondizionalità. Io credo che l'on. Blanco López abbia fatto tutto il possibile per portare una buona relazione. Però diciamoci la verità, tra di noi, almeno tra quelli che hanno una conoscenza di questa materia: è una discussione vecchia, già superata dai fatti, dalle decisioni che abbiamo preso solo recentemente sulla Grecia e dal modo in cui la stessa Commissione sta adottando la clausola di flessibilità sugli investimenti. Noi dobbiamo lavorare e spingere perché sempre di più la politica di coesione aiuti l'Europa a rilanciare una politica di investimenti pubblici e privati per il lavoro e l'occupazione.

Infine, sulla semplificazione sono state dette cose molto importanti in questa discussione e io credo che noi dobbiamo insistere, perché la politica di coesione resta la politica più sorvegliata d'Europa. Non c'è nessuna politica pubblica europea sorvegliata come la politica di coesione. Noi dobbiamo renderla più semplice, più capace di costruire rapporti con gli interlocutori, ma anche per questo più monitorata.

  Edward Czesak (ECR). – Pani Przewodnicząca! Mając na uwadze, że strategia „Europa 2020” jest nadrzędną, długoterminową strategią Unii Europejskiej na rzecz wzrostu i zatrudnienia opartą na znanych nam pięciu celach, oraz po przeanalizowaniu stosownych dokumentów nasuwają się następujące pytania: kiedy Parlament Europejski otrzyma informację Komisji na temat ukierunkowania na wyniki, jak i konkretnego wkładu polityki spójności w realizację celów strategii „Europa 2020” w okresie programowania 2007–2013? Wypracowane wnioski mogłyby być przydatne podczas bieżącej realizacji strategii oraz jej potencjalnej ewaluacji. Czy określono zakres odpowiedzialności merytorycznej oraz plan pracy w perspektywie krótko- i średnioterminowej zespołu ds. lepszego wdrażania funduszy Unii Europejskiej? Jak został przeprowadzony proces doboru członków zespołu pod względem merytorycznym? Czy określono plan pracy zarówno w perspektywie krótko-, jak i długookresowej służby wsparcia reformy strukturalnej, która oficjalnie rozpoczęła pracę w dniu 1 lipca 2015 r. i będzie udzielać państwom członkowskim pomocy technicznej z myślą o skuteczniejszym wdrażaniu reform strukturalnych i zaleceń dla poszczególnych krajów? Jakie wyżej wymienione działania podjęła służba w okresie lipiec–październik, tj. do chwili obecnej?

  Josu Juaristi Abaunz (GUE/NGL). – Señora Presidenta, los informes Ruas y Blanco López buscan reforzar la política de cohesión, y eso es positivo. Y me gusta que se fijen en las regiones más desfavorecidas y golpeadas por la crisis, pero no me gusta que el informe Ruas ligue la eficacia de los Fondos Estructurales y de Inversión a la gobernanza económica, según el Semestre Europeo. Eso implica más austeridad y menos servicios públicos.

Reconozco la búsqueda de equilibrio del señor Blanco al intentar limitar la aplicación de la condicionalidad macroeconómica, pero, sea o no el momento de discutir sobre ello, se termina por institucionalizar ese artículo 23, y eso no me gusta porque, entre otras cosas, puede terminar penalizando a las instituciones locales y regionales, las más cercanas a la ciudadanía.

Debemos salvaguardar las inversiones de la política regional de las decisiones y, quizás, de los errores de los Estados, y también de las recomendaciones de austeridad del Semestre Europeo.

  Андрей Новаков (PPE). – Г-жо Председател, аз винаги съм вярвал, че човек трябва да говори тогава, когато има какво да каже. Ето защо инициирах този устен въпрос още през юни и се радвам, че днес го дебатираме.

Попитайте всеки един инженер отвън и той ще ви каже, че колкото по-просто е едно нещо, толкова по-добре работи то. Ето защо искам по-прости правила за европейските фондове, по-прости правила за управление и контрол на европейските проекти.

Сигурен съм, че това искат и бизнесът, и хората отвън. Искам да повярвам, че докладите, резолюциите и въпросите, които приемаме в тази зала, имат реален ефект върху хората в Европа, върху бизнеса в Европа.

Искам да поздравя комисаря Крецу за усилията, които полага за намаляване на административната тежест, за намаляване на бюрокрацията. За съжаление обаче ни трябват резултати колкото се може по-бързо, а не в края на програмния период. Нека да приемем стандартизирани обществени поръчки в целия Европейски съюз! Нека да приложим електронната кохезия, за да намалим чакането на опашки, за да намалим бюрокрацията, за да искаме по-малко документи! Можем да го свършим.

Нека да приемем по-прости процедури за трансгранично сътрудничество, така че Шенген да не пречи на държавите членки. Европа има нужда от това. Ние имаме нужда от това. Повече Европа не означава повече бюрокрация.

  Victor Boştinaru (S&D). – Madam President, on many occasions this House has stressed that, considering the fundamental relevance of the objectives of the cohesion policy, beneficiaries should not suffer the consequences of bad economic governance at national level. Cohesion policy is, by definition, a policy aimed at reducing development gaps between regions and is based on a programme, which should be a long-term programme when it comes to the most important projects.

It is evident that the application of macroeconomic conditionality goes exactly in the opposite direction. It risks widening development gaps and also undermining the predictability which the beneficiaries strongly need. The provisions of Article 23 of Common Provision Regulation must therefore be used only as a last resort, when it can be demonstrated that such measures are not detrimental for the objectives of the policy, but are in fact beneficial.

  Joachim Zeller (PPE). – Frau Präsidentin, Frau Kommissarin, Kolleginnen und Kollegen! Ich bin ein klarer Befürworter der Kohäsions- und Strukturpolitik, unter einer Bedingung: dass die Kohäsionspolitik auch Regionalpolitik bleibt. Das heißt, dass die Regionen, Städte und Gemeinden Europas sowie die zivilgesellschaftlichen Gruppen teilhaben müssen an den Möglichkeiten, die dieses Politikfeld bietet. Teilhabe heißt hier nicht nur, Zugriff auf die finanziellen Quellen zu haben, sondern dass man auch mitwirken kann an der Programmgestaltung und an der Programmdurchführung. Und da haben wir derzeit unsere Probleme. Ich höre viele Beschwerden, dass gerade bei der Programmgestaltung wenig Flexibilität herrschte, enge Vorgaben gemacht wurden, dass hier oftmals die nationalen Belange Vorrang hatten vor dem, was die Regionen wollten, dass aber auch bei der Programmverwaltung für die einzelnen Fondsbereiche unterschiedliche Regeln gelten, die eine Verknüpfung – was wir ja eigentlich wollten – von unterschiedlichen Fonds fast unmöglich macht, und dass der bürokratische Aufwand zur Projektdurchführung größer und nicht kleiner geworden ist.

Wir sind jetzt bereits am Ende des zweiten Jahres der neuen Programmperiode, viele Programme sind aber bisher noch gar nicht wirksam geworden. Wenn es uns nicht gelingt, die angesprochenen Probleme relativ schnell zu lösen – und dazu dient ja unsere Anfrage heute –, dann sehe ich schwierige Zeiten kommen für eine Fortführung der Kohäsions-, Struktur- und Regionalpolitik über das Jahr 2020 hinaus.

  Mercedes Bresso (S&D). – Signora Presidente, onorevoli colleghi, vorrei fare alcune osservazioni, la prima sulla strategia macroregionale adriatico-ionica. Credo che questa sarà l'occasione per dimostrare e realizzare sul campo il principio della coesione territoriale che secondo me, dopo esser stato introdotto a Lisbona, sta trovando concreta realizzazione in questo campo.

La seconda osservazione che voglio fare riguarda la questione della semplificazione. Intanto la semplificazione deve essere diretta, signora Commissaria, a privilegiare l'attenzione verso contenuti e risultati rispetto alla forma esasperata. Un'altra osservazione è che il principio di proporzionalità non può però far dimenticare l'attenzione a una spesa di qualità che vale per tutti, anche per i piccoli progetti.

La terza osservazione è che la semplificazione deve essere innanzitutto uno strumento di sostegno alle autorità di gestione. Un istante sui Fondi strutturali, sulla condizionalità macroeconomica: vorrei ricordare che è il principale strumento.....

(La Presidente interrompe l'oratrice).

  Krzysztof Hetman (PPE). – Pani Przewodnicząca! Polityka spójności jest bez wątpienia jedną z najbardziej prorozwojowych i proinwestycyjnych polityk unijnych. Jestem jednak przekonany, że dzięki uproszczeniu tej polityki moglibyśmy zwiększyć jej efektywność i osiągnąć jeszcze lepsze rezultaty. W zeszłym roku odnotowano ponad 1,5 tysiąca nieprawidłowości w ramach projektów polityki spójności. Należałoby jednak pamiętać, że ogromna liczba tych nieprawidłowości nie jest wynikiem złej woli beneficjentów, ale niezrozumienia wytycznych i przepisów. Uproszczenie języka, jak również jaśniejsze formułowanie oczekiwań wobec beneficjentów z pewnością miałoby pozytywne odzwierciedlenie w późniejszych audytach. Komisja powinna również unikać wprowadzania zmian zasad w trakcie trwania projektów. Praktyka taka nakłada na beneficjentów nie tylko dodatkowe koszty, ale również wiąże się z nakładem pracy, co z kolei nie pozwala skoncentrować się na projekcie. Frustrację budzi również kwestia braku odpowiedniej analizy skutków finansowych wprowadzanych przepisów oraz długotrwałe procedury. Nie może być bowiem tak, że koszty proceduralne są niewspółmierne do działań w ramach projektu, zaś czas trwania procedur niweluje jego zasadność. Opowiadam się także za zwiększeniem elastyczności polityki spójności opartej na wzajemnym zaufaniu pomiędzy Komisją Europejską a państwami członkowskimi. Dzisiaj niestety tego zaufania jest za mało.

  Tonino Picula (S&D). – Gospođo Visoka povjerenice, priznavajući važnost svih raspravljanih izvješća, ipak posebno ističem kreiranje treće europske makroregije. Jadransko-jonska strategija obuhvaća četiri zemlje članice i četiri zemlje aspirantice na punopravno članstvo u Europskoj uniji. Njima ovakav projekt može i treba pomoći na eurointegracijskom putu.

Makrofinancijske razlike u ekonomskoj razvijenosti između članica i nečlanica Europske unije su velike. Prometna infrastruktura ovih drugih je slabo razvijena. Zasad projekt Jadransko-jonske autoceste ostvaruje samo Hrvatska. Nadam se da će uskoro i Europska unija stimulirati projekt, jer uz političko povezivanje treba razvijati i prometne pravce kao i energetske koridore.

Zato se zajednički energetski projekti, poput jadransko-jonskog plinovoda, trebaju naći među prioritetima. Implementacija strategije valja uključiti sve zainteresirane na transparentan i obuhvatan način kako bi se potaknula socijalna kohezija, ekonomski razvoj i ekološka održivost. Ako u tome uspije, Jadransko-jonska strategija će pridonijeti daljnjoj integraciji unutarnjeg tržišta i stabilnosti ovog područja, a što predstavlja interes svih članica Europske unije.

  Marc Joulaud (PPE). – Madame la Présidente, je voudrais simplement vous interpeller, Madame la Commissaire, sur la simplification des Fonds européens. C'est un sujet qui préoccupe beaucoup de pays, beaucoup de territoires, c'est un sujet éminemment politique. Trop de petits porteurs de projets sont aujourd'hui découragés par le nombre de pièces, par les procédures qu'on leur demande de payer, par le coût de gestion ou les délais de paiement, et il me semble important de réfléchir à cette simplification des Fonds européens si on souhaite que, demain, l'Europe soit mieux comprise.

Certains qui devraient légitimement bénéficier de Fonds européens préfèrent aujourd'hui recourir aux banques. Il faut bien sûr des contrôles – c'est le rôle de notre institution –, mais il n'y pas que le contrôle, il faut aussi que nous ayons la volonté de distribuer l'argent européen.

Je voudrais que vous ayez une réponse simplement sur le groupe de travail qui a été institué par la Commission sur ce sujet. Il semble qu'il existe un groupe de travail de haut niveau. Pouvez-vous nous préciser ce point?

  Liliana Rodrigues (S&D). – Senhor Presidente, Senhora Comissária, Caros Colegas, o artigo 23.° do Regulamento sobre Disposições Comuns tem um carácter penalizador que contraria, claramente, o espírito da política de coesão. A macrocondicionalidade económica foi incorporada no referido regulamento, tornando os fundos europeus reféns de circunstâncias, muitas vezes criadas pela própria União Europeia e outras instituições. É o caso da conhecida troica.

É bom relembrar que, desde 2008, as assimetrias entre as regiões europeias aumentaram. Todos concordamos com a boa governação e todos defendemos a transparência e a responsabilidade, o que nem todos queremos é uma dupla penalização de países e de regiões que precisam dos Fundos Estruturais para garantir o seu crescimento económico, a criação de emprego e a inclusão social. Em alguns casos temos a tripla penalização, como é o caso das regiões ultra periféricas.

De facto, o artigo 23.°, em si mesmo, é uma política de austeridade.

  Tamás Deutsch (PPE). – Tisztelt Elnök Asszony, kedves Kollégák! A 2014-2020-as kohéziós politika kereteinek megalkotásakor egyik vezérelvünk az volt, hogy hatékonyabb, eredményesebb legyen az uniós kohéziós politika. Történt is előrelépés az egyszerűsítés irányába, azonban a kohéziós politika végkedvezményezettjeit sújtó adminisztratív terhek még mindig elfogadhatatlanul magasak. Különösen igaz ez a közbeszerzésre. Nem véletlenül ez az a terület, ahol a hibák aránya kiugróan magas, és ez sokszor az előírások bonyolultságából, nem egyértelmű értelmezéséből fakad.

A jelenlegi szóbeli kérdésben megfogalmazott javaslatok közül most az egyszerűsítés és az elszámoltathatóság közötti optimális egyensúly megtalálásának szükségességére szeretném felhívni a figyelmet. Fontos, hogy a kohéziós politika potenciális kedvezményezettjei minden olyan adatot és információt benyújtsanak a jelentkezési folyamat során, amely igazolja, hogy jogosultak az uniós támogatásra, adott esetben – például a közbeszerzéseknél – eleget tesznek az összeférhetetlenséggel kapcsolatos követelményeknek, ugyanakkor ne várjuk el olyan információk szolgáltatását, amelyek kizárólag bonyolítják a folyamatot és nehezítik a megvalósítást, tehát végső soron az eredményesség gátjait jelentik.

  Massimo Paolucci (S&D). – Signora Presidente, onorevoli colleghi, le macroregioni rappresentano un'importante innovazione istituzionale, uno strumento concreto per diminuire la distanza tra Europa e cittadini. La macroregione ionico-adriatica è una concreta opportunità di sviluppo: comprende un'area di grandissimo pregio culturale ed ambientale, uno straordinario distretto turistico, un ponte Est-Ovest/Nord-Sud, un ponte di pace e cooperazione dalle grandissime potenzialità commerciali.

Non esiste sviluppo sostenibile della macroregione senza un'adeguata rete infrastrutturale di trasporto, una rete bidirezionale Sud-Nord/Est-Ovest. Ecco perché, insieme a 90 colleghi, ho presentato un emendamento, che vi invito a sostenere, per il completamento della autostrada adriatico-ionica verso Sud andando oltre Ravenna.

Concludo ricordando la mia interrogazione sulle trivellazioni. A mio avviso sono in violazione di precise disposizioni europee e sono inconciliabili con lo sviluppo della macroregione.

  Μαρία Σπυράκη ( PPE). – Κυρία Πρόεδρε, προτείνω πέντε απλές σκέψεις που θα βοηθήσουν στην αύξηση της απορροφητικότητας, ειδικά τώρα που αντιμετωπίζουμε τη γραφειοκρατία. Καταρχήν να προχωρήσει γρήγορα η σύγκλιση των διαδικασιών σε όλη την πολιτική συνοχής, προκειμένου να έχουμε ένα ενιαίο πλαίσιο διαχείρισης και να μην προκαλείται έτσι σύγχυση ούτε στους δικαιούχους ούτε στις διαχειριστικές αρχές.

Μετά, να αποφεύγονται οι πολλαπλοί έλεγχοι, οι οποίοι έχουν και αμφίβολα αποτελέσματα για την αντιμετώπιση της απάτης και παράλληλα όμως και ταυτόχρονα να έχουμε άμεση και παραδειγματική αντιμετώπιση της μεθοδευμένης απάτης. Να έχουμε μηδενική ανοχή στη διαφθορά, να χρησιμοποιούμε όλα τα μέσα για την πάταξη της διαφθοράς σε όλα τα επίπεδα της Ευρωπαϊκής Ένωσης. Να προχωρήσουμε άμεσα στην εφαρμογή του «e-Cohesion», που θα συμβάλει και στη μείωση του διαχειριστικού βάρους αλλά θα επιτρέπει και την ηλεκτρονική ανταλλαγή δεδομένων μεταξύ δικαιούχων και διαχειριστικών αρχών.

Tέλος, να εξετάσουμε το ενδεχόμενο να προχωρήσουμε άμεσα στη σύσταση μητρώου δικαιούχων και μακροπρόθεσμα ακόμη και μητρώου αναδόχων, προκειμένου να μειώσουμε τη γραφειοκρατία της υποβολής των προγραμμάτων στην Ευρωπαϊκή Ένωση και της παρακολούθησης των χρηματοδοτούμενων έργων. Με αυτό τον τρόπο θα μπορέσουμε να διευκολύνουμε την απορρόφηση αλλά κυρίως θα μπορέσουμε να διευκολύνουμε την επίτευξη του στόχου, που δεν είναι άλλος από την ανάπτυξη και τις δουλειές.

  Werner Kuhn (PPE). – Frau Präsidentin! Meine sehr verehrten Kolleginnen und Kollegen, die Adriatisch-Ionische Region steht zurzeit ja total im Fokus, auch der Flüchtlingskrise. Und ich denke, dieser Initiativbericht ist wirklich dazu angetan, dass wir uns prinzipiell überlegen, wie wir wirtschaftlich die Länder, die davon am meisten betroffen sind – ob das Slowenien, Italien im südlichen Bereich, oder auch Griechenland ist –, unterstützen können. Und da sind die Strukturfonds, die von der Europäischen Union angelegt sind, diesbezüglich natürlich exzellent zu gebrauchen.

Wir haben 147 Milliarden Euro Budget. Davon gehen über 50 Milliarden in die Länder, die unter 75 % des Bruttosozialprodukts in ihrer wirtschaftlichen Leistung liegen. Es ist sehr wichtig, dass wir hier diese Investitionsinitiativen genau dahin fokussieren. Ob das nun die EFRE-Mittel sind, die Verkehrsinfrastruktur – Grundvoraussetzung für wirtschaftliche Entwicklung – bringen, kleine oder mittelständische Unternehmen dort angesiedelt werden können und zusätzliche Investitionshilfen erhalten. Auch die Umschulung von Arbeitnehmerinnen und Arbeitnehmern, die dort im ESF-Fonds finanziell gefördert werden kann. Die Menschen müssen dort auch eine Zukunft haben, im touristischen Bereich – ich bin Mitglied im Fischereiausschuss. Wir müssen investieren in Fischereihäfen. Wir müssen investieren in die kleinen handwerklichen Betriebe, die dort eine Chance haben. Nur Tourismus und Fischerei zusammen sind dort sozusagen die einzigen Erwerbsträger, die hier gefördert werden können.

Ich glaube, es ist wahnsinnig wichtig, dass wir Vertrauen für Europa zurückgewinnen. Vertrauen zurückgewinnen, mit mehr Wachstum, mehr Jobs und Bekämpfung der Jugendarbeitslosigkeit.

  Ivana Maletić (PPE). – Gospođo predsjedavajuća, pozdravljam povjerenicu i zahvaljujem svim kolegama na izvrsnim izvješćima i porukama o važnosti kohezijske politike za svakodnevni život naših građana. Uz investicije i razvoj, kohezijska politika ima još brojne dodatne vrijednosti koje pomažu jačanju Europske unije. Kohezijska politika spaja europske i nacionalne politike, usmjerava nas na provedbu reformi, jačanje jedinstvenog tržišta, partnerstvo, suradnju, modernizaciju, na transparentnu državnu upravu i dobro ekonomsko upravljanje.

Zbog toga imamo obvezu svi zajedno dati sve od sebe da kohezijska politika funkcionira u praksi i ispunjava svoje ciljeve. Moramo učiniti sve da nema decommitmenta i da uspješno i brzo realiziramo projekte. Stotine stranica uputa, previše različitih pravila za svaki od programa udaljavaju kohezijsku politiku od naših građana, mladih, poduzetnika, neprofitnih organizacija, znanstvenika. Pitaju me, pitaju sve nas, je li vaš cilj da mi koristimo ta sredstva i realiziramo ideje, zašto su uvjeti EU natječaja najkompliciraniji i najmanje prilagođeni našim potrebama?

Zato, pozivam Komisiju i sve nas da ubrzamo pojednostavljivanje, da pomognemo više svim državama u osiguravanju nacionalnog financiranja, da razmislimo kako postići veću razinu koordinacije i povezanosti kohezijske politike sa svim EU politikama i isto tako pomognemo realizaciji makroregionalnih strategija.

Interventions à la demande

  Ricardo Serrão Santos (S&D). – Senhora Presidente, Senhora Comissária, fruto da crise económica e financeira que alguns Estados atravessam, os fundos que dão corpo à política de coesão e que se destinam a financiar projetos que visam a sua promoção têm assumido uma importância determinante. Têm garantido capacidade de investimento para o relançamento da economia dos países com desequilíbrios macroeconómicos. As recomendações de governação económica devem ter isso em conta e zelar para que as regiões fiquem salvaguardadas como recetoras destes fundos.

Nesta revisão intercalar da Europa 2020, o impacto desigual da crise deve ser tido em conta. As diferentes características territoriais e sociais determinaram a capacidade de resiliência diferenciada, atenda-se ao desemprego jovem nas regiões ultraperiféricas.

Os mecanismos de governação multinível devem reconhecer às autoridades regionais e locais capacidades para intervir. Termino com um alerta. Apesar dos programas operacionais estarem acordados, a sua implementação é ainda incipiente e tem gerado dificuldades.

  Σοφία Σακοράφα ( GUE/NGL). – Κυρία Πρόεδρε, κύριοι συνάδελφοι, θέλω να δηλώσω εξαρχής ότι απορρίπτω κατηγορηματικά κάθε διασύνδεση της πολιτικής συνοχής με την οικονομική διακυβέρνηση και εναντιώνομαι στη μακροοικονομική αιρεσιμότητα. Εκπέμπω σήμα κινδύνου για τα αρνητικά της αποτελέσματα, σε συνθήκες μάλιστα έντονης οικονομικής κρίσης. Η εφαρμογή της παραβιάζει τις θεμελιώδεις αρχές της Ευρωπαϊκής Ένωσης για την ανάπτυξη και την ευημερία των πολιτών, πλήττει τον πυρήνα της πολιτικής συνοχής που πρεσβεύει την ανακατανομή του πλούτου και την αλληλεγγύη, είναι εμπόδιο στην ίση μεταχείριση των κρατών, υπονομεύει την ισότιμη εφαρμογή της πολιτικής συνοχής, είναι τροχοπέδη στην αιρετικότητα και την πολυεπίπεδη διακυβέρνηση, επιφέρει διπλή και άδικη κύρωση στο πλαίσιο της δημοσιονομικής εξυγίανσης και τέλος ενισχύει την εργαλειοθήκη των σκληρών μνημονιακών μέτρων.

Κύριοι συνάδελφοι, η μακροοικονομική αιρεσιμότητα δεν είναι απλώς μια λανθασμένη αλλά μια επικίνδυνη επιλογή. Αποδυναμώνει την αναπτυξιακή προσπάθεια και μετατρέπει την πολιτική συνοχής σε πειραματόζωο με πλήρη υποταγή σε έναν παντοδύναμο νεοφιλελεύθερο καταναγκασμό. Σας καλώ έστω και τώρα να ανατρέψουμε άμεσα την εφαρμογή της.

  Tania González Peñas (GUE/NGL). – Señora Presidenta, el señor Pepe Blanco se ha negado a que le hiciera una pregunta sobre su informe de cohesión social. Me parece de muy poca calidad democrática que se niegue usted a debatir en esta Cámara sobre un informe crucial para el futuro de España.

Le iba a decir, señor Blanco, que la política de cohesión no son solo grandes proyectos. Debe ser una herramienta solidaria de inversión en las regiones más necesitadas. Por eso, presentamos una enmienda para que la cohesión social se haga cargo de las necesidades de estas regiones y no suponga una amenaza austeritaria para las autoridades locales y regionales. Para que el informe final se oponga a las sanciones y a la lógica general de la gobernanza económica.

¿Votará usted, señor Blanco, a favor de una enmienda que garantice que se revisen las cláusulas de inversión para permitir que las inversiones regionales, a través de los Fondos Estructurales y de Inversión, no computen en el cálculo de los déficits regionales?

  Miguel Viegas (GUE/NGL). – Senhora, Presidente, concordamos com os objetivos estratégicos da política de coesão. O que não conseguimos compreender é porque é que os países e as regiões mais pobres continuam a divergir da média europeia. Tal é o caso de Portugal que, desde que entrou em funcionamento o euro, não parou de divergir da média da União Europeia em termos de PIB per capita.

Algo está, portanto, errado. Não há coesão. As políticas não funcionam, porque o enquadramento macroeconómico não é consistente com políticas de desenvolvimento regional, ou seja, as políticas de austeridade, de contenção da despesa pública, seja ela boa ou má, não permitem o estabelecimento de dinâmicas virtuosas de desenvolvimento local ou regional.

Posso dar-vos exemplos de projetos que não saem do papel porque não há financiamento, porque a banca prefere especular. Podemos ver fundos que não foram aproveitados em Portugal por causa das imposições da troica e do ajustamento necessário, visando a chamada consolidação das finanças públicas.

E o resultado está à vista. Passados quase 30 anos de integração, Portugal está mais pobre, dependente e endividado.

(Fin des interventions à la demande)

  Corina Crețu, Membră a Comisiei. – Am ascultat cu mare atenție comentariile și întrebările dumneavoastră și aș vrea să mă refer pe scurt la rapoarte.

Raportul domnului Ruas, Strategia UE 2020 și discuțiile asupra Strategiei Europa 2020 și asupra unei viziuni pe termen lung a acesteia sunt în curs de desfășurare. Luna trecută, Comisia Europeană a organizat o dezbatere de orientare în cadrul colegiului și, în prezent, este în proces de colectare a contribuțiilor din partea părților interesate și, bineînțeles, raportul reprezintă o contribuție importantă în acest sens. Vreau să vă asigur, referitor la întrebarea dumneavoastră dacă veți primi răspunsurile până în 2020 că, sigur, este o glumă. Le veți primi cât de curând posibil.

În legătură cu raportul domnului Blanco López, așa cum am menționat mai devreme în cadrul prezentării mele, doresc să reconfirm faptul că vom aplica competențele comisiei de reprogramare doar în cadrul regulamentului actual; știți foarte bine că acest lucru a fost votat de Parlamentul European și de Consiliu, în calitate de colegislatori, și bineînțeles că vom fi în permanent contact, în calitate de Comisie Europeană, cu Parlamentul European.

În legătură cu raportul domnului Jakovčić cu privire la strategia pentru regiunea adriatico-ionică, aș dori să subliniez, în special, un aspect care a fost abordat de domnul Jakovčić: dacă dorim să avem rezultate în cadrul obiectivelor propuse de strategie, atunci este absolut necesar angajamentul ferm și responsabilitatea tuturor părților interesate.

Aș vrea să mai fac câteva comentarii, pentru că au fost foarte multe discuții și apreciez într-adevăr toate contribuțiile. Aș vrea să îi spun domnului Bogovič că, în legătură cu Slovenia, suntem conștienți de provocarea enormă asupra statelor membre. Cred că Slovenia face față remarcabil situației actuale, iar summitul de duminică a fost într-adevăr un exercițiu de solidaritate între țările care se confruntă cu această situație unică și aș vrea să felicit și eu autoritățile naționale, locale, populația, pentru acest efort. Comisia Europeană este la dispoziția tuturor statelor membre pentru a ajuta și pentru a vedea în ce măsură putem contribui la a avea sinergii între Fondul de dezvoltare regională, lucrăm îndeaproape cu doamna Thyssen, cu Fondul social și, de asemenea, cu domnul Avramopoulos, care este responsabil cu Fondul de azil și migrație. Am vrut în mod special să fac această precizare pentru că Slovenia este o țară mică care, din fericire, se descurcă

remarcabil cu această problemă.

Foarte mulți dintre vorbitori, dintre colegi, au ridicat problema birocrației. Este, într-adevăr, o mare problemă. Aș vrea ca toți care își pot aduce contribuția să vină cu propuneri. Așa cum spuneam la început, cred că va trebui să discutăm despre modul în care va arăta politica de coeziune după anul 2020, pentru că acum avem acest Regulament, care uneori este foarte complicat, dar trebuie să facem tot ce putem și, pentru această perioadă de programare, să maximizăm impactul fondurilor europene. Nu sunt de acord cu cei care vorbesc despre faptul că politica de coeziune ar fi un transfer sau un act de caritate, este un exercițiu de solidaritate, care se traduce prin foarte multe lucruri vizibile și sute de locuri de muncă și m-aș lega aici de exemplul Greciei pe care l-au ridicat mai mulți vorbitori, domnul Papadimoulis. Grecia este țara unde, practic, putem vedea această contribuție a politicii de coeziune. M-a întrebat domnul Epitideios cum poate politica de coeziune să creeze locuri de muncă. Vreau să vă spun că politica de coeziune a creat sute de mii de locuri de muncă în Grecia din 1981, de când Grecia este membră a Uniunii Europene și puteți vedea în oricare dintre regiunile Greciei autostrăzi făcute pe bani europeni. Am făcut mai mult de o mie de kilometri în cinci regiuni din Grecia, nici măcar un singur kilometru nu era făcut fără fonduri europene: autostrăzi, drumuri, școli, poduri, cum este cel care leagă Peloponez de Grecia continentală. Deci sunt vizibile rezultatele politicii de coeziune în Grecia și, după cum știți, am venit personal în Comisia REGI pentru a adopta măsurile excepționale. Eu cred că acum, având această 100 % cofinanțare pentru Grecia, nu mai există nicio scuză pentru a debloca proiectele majore cum sunt metroul din Salonic sau proiectele de management al deșeurilor, pentru că, după cum știți, după ce dumneavoastră ați aprobat în Parlamentul European aceste măsuri excepționale și au fost aprobate și de către Consiliu, Grecia a primit această injecție de lichidități, deci vă felicit încă o dată pentru toate rapoartele.

I would just like to add that I am very grateful for the European Parliament’s support and contribution to the simplification agenda and I would like to assure Members that the Commission will continue its dialogue with Parliament, the Committee of the Regions and other stakeholders because in fact it is a common goal and our common goal is to have effective implementation. This is the most important thing. We have done all the regulation but implementation in many cases – in most of the cases – is 100% the responsibility of Member States.

  Ivan Jakovčić, izvjestitelj. – Poštovana gospođo povjerenice, želim Vam odmah na početku reći da su velika očekivanja od Vas. Vi ste žena koja poznaje dobro ovu makroregiju i znam da naša dosadašnja suradnja je išla upravo u pravcu koji je povoljan za tu makroregiju i želim Vam se zahvaliti i na prvim sredstvima koja su preko programa ADRION, 118 milijuna eura, već predviđena za razvoj makroregionalne suradnje i za realizaciju Jadransko-jonske strategije.

Vjerujem da je to dobar početak. Međutim, naša su očekivanja daleko veća. Naša su čekivanja kada govorimo o strukturnim, odnosno kohezijskoj politici, iznimno velika, sami ste spominjali Grčku u ovom trenutku, ali i druge zemlje imaju potrebu za onime što Vi možete učiniti za te zemlje i za čitavu makroregiju. Također, želim istaknuti i to da je možda ključni osnovni problem kojeg ja vidim u budućnosti tko će biti vlasnik (owner), kako ćemo riješiti ownership ove makroregionalne strategije i inače makroregionalnih strategija.

To je ključni problem, jer nakon što ćemo usvojiti ovaj izvještaj, nakon svega što smo svi zajedno radili, kako ćemo dalje upravljati procesima. U tom kontekstu mislim da moramo vrlo vrlo precizno odlučiti, jer prepustiti sve državama. prepustiti na neki način samo Komisiji ili samo Parlamentu, Parlamentu navjerojatnije ne, ali prepuštanjem samo državama neće se riješiti problem. Vidjeli smo to sada kada govorimo o izbjegličkoj krizi.

Dakle, usmjeravam vas da dobro razmislimo svi zajedno kako ćemo u budućnosti voditi ovaj proces kako bi ova makroregionalna strategija, i naravno sve ostale, imale svoj uspjeh na kraju čitavog ovog političkog procesa.

  Fernando Ruas, relator. – Senhora Presidente, apenas para aproveitar a oportunidade, para agradecer a todas e todos os colegas que intervieram para apoiar o relatório de que sou o relator, julgando eu que, apesar dele ser coerente e afirmativo, naturalmente que inclui diversas ideias e orientações que foram provenientes de outros grupos políticos, que considerei pertinentes e que vieram enriquecer o documento inicial. Por isso, o meu muito obrigado, também aos shadow rapporteurs e a todos os colegas que decidiram introduzir alterações e foram 191 alterações.

Obrigado também à Sra. Comissária pelas suas palavras e queria, desde já, agradecer-lhe pela clareza de análise e pela hombridade também em reconhecer que os cinco objetivos da estratégia estão muito longe de ser alcançados. Queria agradecer também pelas palavras e pelo facto de ter assumido muitas das minhas preocupações que estão vertidas no relatório, principalmente aquelas que são relativas ao reforço do sentimento da coapropriação da estratégia por parte dos agentes no terreno, muito principalmente das autoridades locais e regionais, mas também dos parlamentos nacionais e regionais. Queremos, aliás, como a Sra. Comissária bem afirmou, que o reforço da governação multinível, além de aumentar o sentimento de coapropriação da estratégia, melhore grandemente a sua eficácia e, consequentemente, também os seus resultados.

Finalmente, queria concluir com a certeza de este debate ter contribuído, segundo a nossa opinião, de uma forma abrangente em termos político-partidários e territoriais, por um lado, mas também de uma forma positiva e consequente, por outro, para o diálogo e a reflexão interinstitucionais conjuntos que, hoje mesmo, iniciámos neste plenário sobre a revisão da estratégia da Europa 2020, após o processo de consulta pública levada a efeito durante o ano de 2014.

  José Blanco López, ponente. – Señora Presidenta, muchas gracias a todos por sus reflexiones. Se trata, reitero, de un informe equilibrado y encaminado a una aplicación justa y equilibrada del posible mecanismo del artículo 23.

A lo largo de toda mi vida política, si por algo he trabajado, ha sido por la cohesión social y territorial, por la cohesión de personas y de territorios, y este informe precisamente avanza en esa dirección. Y precisamente avanza con un amplio consenso, ya que incluso aquellos grupos que, como la GUE/NGL, han presentado alguna enmienda al propio informe, se han abstenido en comisión, lo que demuestra que este informe es un informe bastante equilibrado, bastante justo y bastante avanzado.

Además, quiero decirles, desde mi perspectiva, y así se refleja en el documento, que el artículo 23 no puede servir para excluir de los fondos —el señor Juaristi se refería a ello—, en deterioro de su situación, a aquellos que no pueden invertir o captar inversiones. Esto es, quienes afrontan dificultades socioeconómicas y cuentan con los fondos como parte significativa de su inversión, no deberán sufrir perjuicios adicionales.

Rechazo, pues, y lo quiero decir con toda claridad, que las regiones o entes locales —así como los propios ciudadanos beneficiarios de los fondos— puedan verse paralizadas como consecuencia del incumplimiento macroeconómico correspondiente a un nivel central de la Administración.

Por eso, Señorías, no cabe duda de que una reprogramación frecuente sería contraproducente. Debe, por tanto, evitarse para no perturbar la gestión de los fondos, ni socavar la estabilidad y previsibilidad de la estrategia de inversión plurianual, al tiempo que para evitar todo efecto negativo en cuanto a la absorción de los fondos.

Debe asimismo hacerse hincapié en la naturaleza penalizadora de cualquier suspensión de pagos y solicitar de la Comisión que utilice su poder discrecional con la máxima precaución, tras haber considerado todos los elementos derivados del diálogo estructurado y las opiniones expresadas en el mismo.

Acabo; me congratulo de la intención expresada por la Comisión de restringir al máximo las reprogramaciones y suspensiones, innecesarias en el medio plazo, por cuanto que los programas y acuerdos de colaboración adoptados en el actual periodo toman en cuenta la recomendación específica por país y las recomendaciones pertinentes del Consejo.

  La Présidente. – Le débat est clos.

Le vote aura lieu mercredi, le 28 octobre, à 12 heures.

La résolution de la commission du développement régional sera mise aux voix lors d'une prochaine période de session.

Declarations ecrites (article 162)

  Andrea Bocskor (PPE), írásban. – Az EUSAIR a harmadik uniós makro-regionális stratégia, mely építeni tud a balti-tengeri és a Duna-régióra vonatkozó stratégiák tapasztalataira. Az adriai- és jón-tengeri régió több mint 70 millió embernek ad otthont, és nyolc országot fed le, melyek közül négy uniós tagállam (Horvátország, Görögország, Olaszország, Szlovénia), három tagjelölt ország (Albánia, Montenegró, Szerbia), Bosznia-Hercegovina pedig potenciális tagjelölt ország.

Véleményem szerint a jelentéstervezet megalapozott, mivel az EUSAIR jó lehetőséget teremt a régió országai számára a fenntartható fejlődés serkentésére. A Stratégia pillérei („kék növekedés”, a régió infrastrukturális kapcsolatainak fejlesztése, környezetvédelem, fenntartható, versenyképes turizmus) illetve egyéb prioritásai (a nyugat-balkáni országok uniós integrációja, koherencia biztosítása a három uniós makro-regionális stratégia valamint a nemzeti stratégiai projektek között) elősegítik a gazdasági fejlődést, a munkahelyteremtést. Fontosnak tartom azonban hangsúlyozni, hogy minden makro-regionális stratégia esetében az eredmények átfogó értékelésére van szükség. Biztosítani kell, hogy a stratégiák valóban európai hozzáadott értéket képviseljenek, és valós, kézzelfogható pozitív hatásokkal járjanak az érintett régióban.

  Andor Deli (PPE), írásban. – Az adriai- és jón-tengeri térségre vonatkozó uniós stratégia, egy új európai makrorégiót szabályoz, amely 8 országot foglal magában, EU-tagállamokat (Olaszország, Szlovénia, Horvátország és Görögország) és tagjelölt országokat egyaránt (Szerbia, Montenegró, Albánia és Bosznia és Hercegovina). Nagyon jelentős lépés ez, hiszen lehetőséget nyújt a régiónak a gyorsabb fejlődésre, gazdasági fellendülésre, az összeköttetés fejlesztésére és elsősorban a jó kapcsolatok megőrzése érdekében a szorosabb együttműködésre. A jelentéshez beadott módosítóimmal fontosnak tartottam kihangsúlyozni, hogy természeti csapások esetén ezen országoknak gyors és megfelelő segítséget kell nyújtanunk, hogy minél hamarabb helyreállítsák az elszenvedett károk következményeit. Közlekedési szempontból és a jobb összeköttetés érdekében nélkülözhetetlen, hogy ezen országok sikeresen be legyenek kapcsolva a TEN-T közlekedési hálózatba, valamint hogy a stratégia által még szorosabb együttműködés jöjjön létre a régió országai között.

  Момчил Неков ( S&D), в писмена форма. – Преразглеждането на стратегията „Европа 2020“ се случва в ключов момент за Европа. Последните няколко години бяха белязани от политики на строга икономическа дисциплина заради финансовата и икономическа криза, от която ЕС все още се опитва да се възстанови.

За съжаление, в периоди на криза националните правителства правят икономии, като орязват бюджета за образование и култура. Истината е, че инвестициите в образование често се възприемат като допълнителен товар, а не като дългосрочна инвестиция в човешки капитал. От това пък са засегнати в най-голяма степен младите хора, сред които нивата на безработица са най-високи.

Все още сме много далеч от постигането на набелязаните цели в Стратегията. Постигането на интелигентен, устойчив и приобщаващ растеж минава през ясен ангажимент за инвестиране в качествено и достъпно образование за всички, както и през осигуряване на възможности за реализация на младите хора в Европа. Това е единственият начин да предотвратим процеса на „изтичане на мозъци“.

  Ева Паунова (PPE), в писмена форма. – Политиката на сближаване на ЕС и стратегията „Европа 2020“ доскоро бяха основните инструменти за постигането на интелигентен, устойчив и приобщаващ растеж на страните в Съюза.

Днес обаче имаме още един силен помощник в това начинание – Европейският фонд за стратегически инвестиции. Радвам се, че ролята на ЕФСИ е отразена в доклада на колегата Руас.

Бих искала да оборя притесненията на някои от колегите, че разликите между европейските структурни и инвестиционни фондове и ЕФСИ могат да възпрепятстват политиката на сближаване.

Напротив – ЕФСИ допълва тези фондове чрез създаване на по-висока степен на полезно взаимодействие и добавена стойност. Също така, именно според предложение на Европейския парламент, сред индикаторите за измерване на успеха на ЕФСИ е постигането на целите за икономическо и социално сближаване.

Бих искала да насърча всички компетентни европейски и национални органи да поставят взаимодействието между европейските структурни и инвестиционни фондове и ЕФСИ в основата на бъдещата политика на сближаване.

  Remo Sernagiotto (ECR), per iscritto. – Quando parliamo di Regione adriatica e ionica, parliamo di un'area che interessa otto paesi e che coinvolge oltre 70 milioni di abitanti. Bastano forse questi due dati per farci comprendere la necessità e l'importanza di far fronte comune per rispondere alle sfide attuali che incidono in maniera considerevole sullo sviluppo economico e sociale di questa macroregione. Lo sfruttamento sostenibile delle risorse ittiche, la salvaguardia dell'ecosistema marittimo, il miglioramento della connettività nel settore dei trasporti e dell'energia non possono tradursi in volani per la crescita senza una progettualità ambiziosa. La strategia europea può, infatti, rappresentare una notevole opportunità di sviluppo solo se alla volontà politica di stringere legami di cooperazione seguirà l'impegno operativo da parte sia dei governi che delle autorità regionali e locali. Mi auguro che il nuovo programma di cooperazione transnazionale ADRION dia un primo importante impulso in tal senso. È il momento della concretezza e dell'azione. Lavorare di concerto tra tutti i paesi dell'area è la migliore strategia anche per rilanciare l'economia del settore ittico e dare sostegno a chi lavora nella pesca. Vorrei far presente che l'acquacultura e la maricoltura rappresentano un potenziale di business che aspetta solo di essere sfruttato in maniera efficace e sostenibile.

  Milan Zver (PPE), pisno. – Kohezijska politika je eno najpomembnejših investicijskih orodij, ki prispevajo k doseganju ciljev strategije Evropa 2020.

V novi perspektivi 2014–2020 je kohezijska politika s t.i. tematsko pogojenostjo in partnerskimi sporazumi, ki določajo cilje naložb, še posebej osredotočena na doseganje ciljev Evropa 2020.

Strinjam se s kolegom Ruasom, ki je pripravil odločno poročilo, da je za doseganje teh ciljev še posebej pomembna okrepitev upravljanja na več ravneh. V prihodnje pa bo pomembna tudi uporaba resnično ozemeljskih pristopov k strategiji Evropa 2020, da bi javne ukrepe in naložbe prilagodili različnim ozemeljskim značilnostim in posebnim potrebam.

In končno, tudi t.i. Junckerjev naložbeni načrt (EFSI) bi moral biti jasno povezan s strategijo Evropa 2020 ter pri tem prevzeti dopolnilno vlogo evropskim strukturnim in investicijskim skladom (ESI), saj bi z izborom uresničljivih in trajnostnih projektov lahko pomembno prispeval k izvajanju strategije.

A o tej sinergiji bomo najbrž razmišljali tudi pri snovanju prihodnje kohezijske politike.