Doslovno izvješće

Četvrtak, 4. veljače 2016. - Strasbourg

5. Otoci (rasprava)

  Presidente. – L'ordine del giorno reca la discussione sull'interrogazione con richiesta di riposta orale alla Commissione sulla condizione di insularità, a nome della commissione per lo sviluppo regionale (O-000013/2016 - B8-0106/2016) (2015/3014(RSP)).

  Искра Михайлова, автор. – Уважаеми г-н Председател, уважаема г-жо Комисар, дами и господа, колеги, островните региони в Европейския съюз имат общи и специфични постоянни характеристики и особености, които ясно ги разграничават от континенталните територии. Член 174 от Договора за функционирането на ЕС изрично признава, че островните региони като цяло се характеризират с постоянно неблагоприятни условия. Както е посочено в Шестия доклад относно икономическото, социално и териториално сближаване, въздействието на кризата сериозно засегна възможностите за развитие на много региони в неблагоприятно положение, включително и островните региони.

Островите в Европейския съюз са и периферни региони, разположени на външните граници на Съюза. Това ги прави особено уязвими спрямо предизвикателствата, пред които в момента е изправена Европа, като глобализацията, демографските тенденции, изменението на климата, енергийните доставки, и по-специално при южните райони – излагането на увеличаващите се миграционни потоци.

Свързаността на островните региони с континента е основен фактор за развитието на пълния им потенциал. Ето защо особен акцент в развитието им трябва да се постави върху транспортните връзки, интермодалния транспорт и устойчивата мобилност, както и върху развитието на цифровия капацитет, което е жизненоважно за компенсиране на неблагоприятните условия по отношение на свързаността.

Поради тези и други фактори, ЕС би трябвало да приеме специфични мерки за подобряване на социалната, икономическа и териториална кохезия на островните региони. Въпреки това, при подготовката на програмния период 2014 – 2020 година островните региони на ЕС не получиха никакво специално финансиране, а само възможност за модулация на ставките на съфинансиране за някои видове острови.

В този контекст, от името на комисията за регионално развитие, бих искала да попитам Европейската комисия: Може ли Европейската комисия да предостави ясно определение за вида на постоянните неблагоприятни природни или демографски условия съгласно член 174 от Договора за функционирането на ЕС, пред които се очаква да бъдат изправени островните региони на ниво NUTS 2 и NUTS 3? Какви специални инструменти и ресурси на политиката на сближаване са на разположение за справяне с неблагоприятните условия, произтичащи от островния характер на тези територии? Какви действия ще предприеме в бъдеще Комисията във връзка със спазването на член 174 от Договора за функционирането на ЕС по отношение на признаването на постоянните неблагоприятни условия, пред които са изправени островните региони на ниво NUTS 2 и NUTS 3, като постоянни препятствия, които могат да повлияят на постигането на целите на политиката на сближаване?

Счита ли Европейската комисия, че би могло да се вземат предвид и други показатели освен БВП, които не се ограничават до измерването на икономическото производство и отчитат особеностите на островите, например индексът за регионална конкурентоспособност, с оглед по-добро отразяване на икономическата и социалната уязвимост, дължащи се на постоянните неблагоприятни природни условия, пред които са изправени тези региони?

Очаквам отговорите на Комисията.

  Corina Crețu, Membră a Comisiei. – Domnule președinte, stimați membri ai Parlamentului European, doamnă președintă Mihaylova, dragi colegi, aș dori să încep prin a aduce mulțumiri Comisiei pentru dezvoltare regională a Parlamentului European pentru această întrebare orală referitoare la sprijinul pentru insule, regiuni restrânse din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene.

Aș vrea să spun încă de la început că mă preocupă în mod special acest subiect. Anul trecut am avut două reuniuni: reuniunea anuală din Guadelupa și o altă reuniune în Réunion, iar în sesiunea trecută din Strasbourg am avut o întâlnire, împreună cu colegul meu, comisarul Karmenu Vella, cu toți cei nouă membri ai Parlamentului European care provin din cadrul regiunilor ultraperiferice, tocmai în ideea de a vedea în ce măsură putem, la începutul perioadei de programare 2014-2020, să ajutăm aceste regiuni, care, așa cum și dumneavoastră ați spus, pe lângă faptul că sunt foarte departe de Europa, au o serie de probleme specifice.

După cum știți, fondurile noastre, fondurile europene au o tradiție de lungă durată și de succes în sprijinirea regiunilor cu caracteristici geografice specifice, incluzând aici și regiunile insulare care se confruntă cu diverse provocări sociale, economice și de mediu și care necesită o abordare specifică de la caz la caz. Aceste aspecte se regăsesc, după părerea mea, în noul regulament, cel care privește perioada de programare 2014-2020, care solicită statelor membre, acolo unde este cazul, să stabilească în cadrul acordurilor de parteneriat o abordare integrată, pentru a se adresa nevoilor specifice ale regiunilor care se confruntă cu handicapuri severe și uneori permanente.

Iată de ce o serie de insule beneficiază deja de o derogare în ceea ce privește concentrarea tematică a investițiilor din Fondul European de Dezvoltare Regională. Alte insule beneficiază de o mai mare flexibilitate în a ține cont de nevoile lor specifice. În plus, regiunile ultraperiferice care sunt toate insule beneficiază, de asemenea, de o serie de excepții și de condiții specifice, încercând, astfel, să compensăm pentru constrângerile grave și permanente cu care se confruntă.

Dar, bineînțeles, așa cum ați subliniat și dumneavoastră, și eu cred că putem face mai mult. Comisia monitorizează situația din regiunile NUTS-2 și NUTS-3. Comisia a creat o serie de indicatori sintetici care au în vedere, de exemplu, indicele de competitivitate regională sau indicele de dezvoltare umană. Din păcate, datele pe care le avem și de care dispunem nu sunt suficient de precise pentru moment pentru a reflecta caracteristicile specifice ale tuturor regiunilor insulare, însă continuăm să investim în colectarea de date și previziuni, ceea ce ne va permite ca în cadrul următorului raport privind coeziunea să prezentăm o analiză mai detaliată a situației din aceste regiuni.

  Salvatore Cicu, a nome del gruppo PPE. – Signor Presidente, onorevoli colleghi, oggi per me è un giorno importante, perché la mia iniziativa – grazie naturalmente alla procedura che prevede il Parlamento e che prevede la Commissione – arriva in Aula. Si tratta di un tema centrale. Io vorrei però rivolgermi alla signora Commissario per farle alcuni esempi concreti e per far capire meglio e di più come, in qualche modo, anche la sua riflessione, seppur apprezzabile, sia un po' distante dalla realtà.

Le isole non hanno accesso al mercato. Le isole oggi si trovano con l'handicap e lo svantaggio di parlare solo un linguaggio, quello che l'Unione deve decidere se i sostegni che vengono loro dedicati si chiamano aiuti di Stato e sono legittimi. Le compagnie low cost scappano dalle isole, le multinazionali scappano dalle isole. Questo significa mancanza di continuità territoriale, significa mancanza di possibilità di concorrenza rispetto al prezzo dell'energia. Le isole non possono, con le loro piccole e medie imprese, raggiungere il processo di internazionalizzazione perché sono strategicamente abbandonate.

Io credo che sia fondamentale capire che, quando si parla di trasporto merci e persone, noi abbiamo il monopolio delle compagnie e quando si parla di sistema turistico, il sistema turistico non può essere sostenuto perché non c'è una destagionalizzazione. Tutto questo va riferito al fatto che le isole non hanno finanziamenti dedicati. Quindi, signora Commissario, questi regolamenti di cui lei parlava sono deboli e sono sicuramente da rivedere, da valutare e da rafforzare. Noi abbiamo degli obiettivi strategici importanti da definire per territori che sono abbandonati. Quindi io le chiedo di dedicarsi a rivedere questa posizione rispetto al quadro strategico della futura programmazione.

  Michela Giuffrida, a nome del gruppo S&D. – Signor Presidente, onorevoli colleghi, io ringrazio i colleghi per il lavoro svolto in questa risoluzione che abbiamo promosso e ringrazio la signora Commissario per la sua presenza a questo dibattito e per l'attenzione che sta dando alla condizione delle isole.

Io ci tengo in particolare. Sono un parlamentare che viene dalla Sicilia e noi isolani sappiamo bene la condizione che si vive. Le isole sono tra i territori con le maggiori debolezze; le caratteristiche strutturali e naturali rappresentano la loro straordinaria ricchezza ma anche la loro enorme debolezza. Oggi chiediamo alla Commissione con forza di definire queste debolezze e di definire le carenze che impediscono e ostacolano la crescita e lo sviluppo economico delle nostre isole. È un'amara realtà: la mobilità nelle isole è ridotta, il carburante costa di più, i produttori hanno maggiori difficoltà ad esportare e i turisti anche difficoltà ad arrivare. Questi svantaggi possono però diventare risorse. Serve una programmazione dedicata che tenga conto delle specificità delle isole. Per questo è fondamentale che la Commissione istituisca uno sportello isole composto da esperti con il compito di coordinare e valutare le politiche per le regioni insulari. Le isole hanno tanto da offrire: il mare diventa crescita blu, le risorse naturali energie rinnovabili, i prodotti agricoli agricoltura biologica. Chiediamo alla Commissione con forza di sostenere le isole.

  Ruža Tomašić, u ime kluba ECR. – Gospodine predsjedniče, život na otoku nije uvijek lagan. Kao stanovnica hrvatskog otoka Korčule, to često osjetim na vlastitoj koži. Prometna izoliranost i nedostupnost raznih proizvoda i usluga, prije svega u području zdravstva i obrazovanja, samo su neki od izazova s kojima se otočno stanovništvo suočava.

Manjak radnih mjesta zbog drastičnog pada proizvodnih kapaciteta i odljev mladog stanovništva dodatno doprinose teškoj slici otoka. No, izazovi s kojima se otoci suočavaju ne smiju biti uzrok očajavanja nego poticaj da se iskoriste svi potencijali. Da bismo to ostvarili, moramo na otoke privući ulagače i radnu snagu, a to je moguće samo poticajnim poreznim politikama, deregulacijom i infrastrukturnim ulaganjima u suradnji s privatnim sektorom.

Vjerujem da se u ovome svi slažemo, pa vas ovim putem molim da na glasovanju podržite amandmane koje sam s kolegom Lewerom priložila u ime ECR grupe.

  Ivan Jakovčić, u ime kluba ALDE. – Gospodine predsjedniče, poštovana povjerenice, otoci nisu samo statistička kategorija. Otoci su život, ali nažalost danas uglavnom život u jednosmjernoj ulici, jer se s otoka odlazi. A da otoci nisu samo statistička kategorija NUTS 2 ili NUTS 3, želim istaknuti zbog mnogo malih otoka, zbog malih i srednjih otoka, na kojima je život još daleko teži, nego na velikim otocima.

Hrvatska je jedna od tih zemalja koja ima zaista iznimno velik broj nastanjenih malih i srednjih otoka. I u tom kontekstu, život na otocima je zaista iznimno izazovan, iznimno težak u svim segmentima. Želim istaknuti, na kraju, da ako izgubimo identitet naših otoka, izgubit ćemo identitet mnogih zemalja članica, a na kraju ćemo izgubiti identitet Europe koja je u velikoj mjeri nastala i na mnogim otocima.

  Δημήτριος Παπαδημούλης, εξ ονόματος της ομάδας GUE/NGL. – Κυρία Crețu το άρθρο 174 παραμένει κενό γράμμα στην εφαρμογή πολιτικών που να ενισχύουν τη συνοχή στις νησιωτικές περιοχές και η Επιτροπή πρέπει να κάνει περισσότερα για τα νησιά της Ευρώπης και ιδιαίτερα για τα νησιά του Αιγαίου.

Η Λέσβος, ένα από τα ελληνικά νησιά στο Αιγαίο, έχει πληθυσμό 85000. Το 2015 υποδέχθηκε 500000 πρόσφυγες. Κάτοικοι της Λέσβου, μαζί με την εθελόντρια και γνωστή ηθοποιό Susan Sarandon, έχουν προταθεί για Νόμπελ Ειρήνης, γιατί σε αυτούς τους πρόσφυγες του πολέμου έδειξαν ανθρωπιά και αλληλεγγύη, καλύπτοντας τα ελλείμματα της Ευρώπης.

Αλλά, και εσείς πρέπει να κάνετε περισσότερα, ως Επιτροπή, γιατί αυτά τα νησιά είναι χώροι σημαντικού τουριστικού ενδιαφέροντος, με μεγάλα ελλείμματα υποδομών για τους κατοίκους, με τεράστιο κόστος μεταφορών και αποτελούν την εμπροσθοφυλακή της Ευρώπης στην αντιμετώπιση του προσφυγικού προβλήματος. Όχι μόνο λόγια, λοιπόν, αλλά έργα.

  Rosa D'Amato, a nome del gruppo EFDD. – Signor Presidente, onorevoli colleghi, signora Commissario, grazie per essere qui ad affrontare questo problema importante, importante anche per il mio paese. Noi condividiamo la maggioranza di quanto espresso nella proposta di risoluzione, come l'opportunità di usare altri indicatori oltre al PIL. Facciamo un esempio, la Sardegna. Secondo l'Unione europea gode di buona salute e ha un PIL del 77%, per cui è esclusa dai fondi per le aree svantaggiate, ma allo stesso tempo ha una disoccupazione elevatissima. Possiamo benissimo dire che l'Unione sarà anche vigile, ma a me pare che sia anche affetta da strabismo.

È finito il tempo delle parole, dobbiamo affrontare la realtà e dare delle soluzioni, a questo ci chiamano i cittadini. Uno dei problemi delle isole sono i trasporti e l'energia. Bene, la Sicilia ha un tasso di assorbimento dei fondi molto basso, a causa dell'incapacità amministrativa dei governi regionali, e un sistema di trasporti non all'altezza dei governi dei paesi sviluppati. Ma tutti i governi, da Berlusconi a Renzi, dobbiamo dirlo, vagheggiano su un ponte sullo Stretto, che è inutile, dannoso e per di più in una zona sismica. Si potrebbe invece avviare la transizione verso una terza rivoluzione industriale, che realizzi un modello di sviluppo basato su fonti rinnovabili, trasporti sostenibili, Internet delle cose. Infine, come si concilia quanto scritto nella proposta di risoluzione in materia di energia e di occupazione con le scelte dissennate di vari governi nazionali e locali sul petrolio, con le trivelle nel canale di Sicilia, le royalties ridicole e le concessioni varie fatte all'ENI?

  Matteo Salvini, a nome del gruppo ENF. – Signor Presidente, onorevoli colleghi, signora Commissario, un conto è quello che voi valutate, un conto è la realtà. Sardegna e Sicilia hanno una disoccupazione giovanile che supera il 50%, i giovani scappano. Sardegna e Sicilia sono trattate come colonie, prima dallo Stato italiano e oggi da Bruxelles. Esempi concreti dimostrano che non solo non vengono aiutate ma vengono danneggiate. Le normative europee sulla pesca sono un totale disastro visto che hanno bloccato in porto migliaia di lavoratori. Le normative europee sull'agricoltura sono demenziali visto che hanno avvantaggiato l'importazione di prodotti che arrivano dall'altra parte del Mediterraneo, facendo chiudere migliaia di aziende e lasciando incolti centinaia e centinaia di campi e territori. Sui trasporti siamo al ridicolo. Qua si parla di ambiente e di inquinamento, ma in Sicilia l'80% della rete ferroviaria è a binario unico e la metà dei treni viaggia a gasolio! Mentre voi volete lasciare a piedi altre persone, c'è la Regione Sicilia che ha la metà dei treni che viaggiano a gasolio. Per quanto riguarda la Sardegna, non parliamo neanche della rete ferroviaria e lì manca addirittura un'autostrada.

E poi la Commissione manda delle infrazioni facendo scappare vettori e aerei e permettendo il monopolio sulle tratte marittime. Insomma, meno fate meglio è. Vi chiedo, a nome degli isolani d'Italia e d'Europa, di lasciar perdere, di lasciare che le isole si autogestiscano e sviluppino il proprio lavoro e il proprio territorio, a meno che la Commissione non ritenga che le isole debbano fondare il proprio futuro e la propria ricchezza sull'accoglienza degli immigrati. Se così fosse, dovrete passare prima sui nostri corpi.

  Rosa Estaràs Ferragut (PPE). – Señor Presidente, en primer lugar, quiero decir que es muy bienvenida esta Resolución sobre la situación especial de las islas y dar la enhorabuena a Salvatore Cicu y a todos los ponentes que han colaborado en esta Resolución.

Yo provengo de Mallorca, una de las Islas Baleares pertenecientes a España, y hemos luchado desde hace mucho tiempo ya ―desde el Tratado de Ámsterdam― por un reconocimiento en los Tratados de la insularidad ―no solamente de la insularidad, sino también de la doble y la triple insularidad, como es el caso de Menorca o de la propia Formentera―.

La insularidad genera sobrecostes en la agricultura y en el transporte, dificultades en la conectividad, dificultades en la sanidad, en la educación, y, por lo tanto, tiene que ser compensada. Eso es así ―lo reconoce el Tratado en su artículo 174 y también cuando habla de la cohesión económica, social y territorial―, pero es verdad que luego, cuando vamos al presupuesto, hay dificultades.

Aquí yo aplaudo la propuesta de la Comisión, y también la propuesta de la propia Resolución, de que se cree una Agenda para las islas de la Unión Europea y un Libro Blanco para el desarrollo de estas islas, al igual que una «islands desk». Es muy importante la ayuda para poder tener la misma competitividad en todos los sectores estratégicos y poder tener las mismas oportunidades que el resto de territorios continentales.

  Δημήτρης Παπαδάκης ( S&D). – Κύριε Πρόεδρε, σε μία Ευρώπη όπου ο σεβασμός στην ποικιλομορφία αποτελεί βασική αρχή, δεν αρκεί απλώς να γνωρίζουμε περιοχές με μόνιμες ιδιαιτερότητες και μειονεκτήματα. Τα προβλήματα των νησιωτικών περιοχών είναι πολλά και πρέπει να αποτραπεί η απομόνωσή τους. Χρειάζονται στοχευμένες πρωτοβουλίες, ούτως ώστε να ξεπεραστούν τα χρόνια προβλήματα που αντιμετωπίζουν και σε πολλές περιπτώσεις οδηγούν σε προβλήματα πρόσβασης σε βασικά αγαθά, όπως το νερό, καθώς και στη στέρηση βασικών υπηρεσιών, όπως της υγειονομικής περίθαλψης. Έχουμε το παράδειγμα των μικρών νησιών στην Ελλάδα.

Επίσης, πρέπει να εκμεταλλευτούμε στο έπακρο τα συγκριτικά πλεονεκτήματα των νησιωτικών περιοχών, όπως εκμετάλλευση ποικίλων μορφών ανανεώσιμων πηγών ενέργειας. Η μη ένταξη αυτών των περιοχών κάτω από ένα συγκεκριμένο πλαίσιο στην τρέχουσα προγραμματική περίοδο 2014-2020 θα αποτελέσει χαμένη ευκαιρία για σωστές και στοχευμένες επενδύσεις.

Τέλος, να σημειώσω πως δεν θα πρέπει να χρησιμοποιηθεί ο ορισμός της Eurostat αφού η μονόπλευρη προσέγγιση που υπάρχει με τη χρήση ενός και μόνο κριτηρίου, του κατά πόσο μία νησιωτική περιοχή είναι νησιωτικό κράτος η μη, δεν δίνει βαρύτητα σε άλλα σημαντικά ζητήματα, όπως το πληθυσμιακό και την απόσταση της νησιωτικής περιοχής από την ηπειρωτική Ευρώπη.

  Νικόλαος Χουντής ( GUE/NGL). – Κυρία Επίτροπε, μιλώντας σήμερα για νησιωτικότητα, δηλαδή για την ανάγκη πολύπλευρης στήριξης των ευρωπαϊκών νησιών, αυτό, τουλάχιστον για τη δική μου χώρα, για τα ελληνικά δηλαδή νησιά, δεν ισχύει. Έχει καταργηθεί στην πράξη. Έχει καταργηθεί, πρώτον, διότι και τα ελληνικά νησιά πληρώνουν τις συνέπειες των μνημονιακών πολιτικών, των πολιτικών της λιτότητας. Καταργήθηκαν ειδικά φορολογικά καθεστώτα που εφαρμόζονται σε άλλα ευρωπαϊκά νησιά, όπως ο μειωμένος ΦΠΑ, προκειμένου να αντιμετωπιστούν οι ιδιαιτερότητες που γνωρίζουμε πως έχουν τα ελληνικά νησιά. Ξεπουλήθηκαν τα αεροδρόμια σε ιδιωτικά και ξένα συμφέροντα, με συνέπεια να είναι αμφίβολο, αν θα μπορέσει να επέλθει μείωση του κόστους των μεταφορών, που ξέρετε ότι είναι κρίσιμο όσον αφορά τις μεταφορές στα νησιά. Και τέλος, υφίστανται τις συνέπειες της πολύπλευρης προσφυγικής κρίσης, ιδιαίτερα τα νησιά του Αιγαίου και της ανύπαρκτης Ευρωπαϊκής πολιτικής αλληλεγγύης.

Θα εκτιμούσα, λοιπόν, με την ευκαιρία αυτή, κυρία Επίτροπε, αν μου δίνατε μία απάντηση σε ένα ερώτημα που σας έχω υποβάλει εδώ και τέσσερις μήνες σχετικά με το τι ειδικά μέτρα παίρνετε στα πλαίσια της πολιτικής συνοχής, στα πλαίσια της νησιωτικότητας, για τα ελληνικά νησιά που υφίστανται σήμερα και δέχονται, το μεγαλύτερο προσφυγικό βάρος τόσο όσον αφορά τη διαχείριση των ανθρώπων όσο και την καταγραφή των προσφύγων καθώς και την αντιμετώπιση αυτού του προβλήματος.

  Giovanni La Via (PPE). – Signor Presidente, onorevoli colleghi, grazie ai colleghi che hanno voluto questa discussione in Aula e grazie alla signora Commissario per essere qui a rispondere alle nostre domande. Le vorrei fare una domanda. Oggi le isole vivono una condizione di marginalità che non è solo fisica, ma è anche economica e sociale. Sino adesso la Commissione europea è intervenuta e ha proposto azioni per le regioni ultraperiferiche senza tener conto che di isole nell'ambito dell'Unione europea ce ne sono molte di più e che vivono tutta questa condizione di marginalità. Le chiedo che cosa intende fare l'Unione europea per favorire l'integrazione territoriale, per favorire la continuità, per far sì che ci sia un'agenda vera e propria per superare le condizioni di insularità, che è marginalità economica, che è arretratezza, che non è condizione di sviluppo. Per arrivare qui prendo tre aerei semplicemente perché vengo da un'isola che sicuramente è meno servita di tante altre e sono sicuramente più fortunato di tanti altri che il biglietto lo devono pagare di tasca propria. Questa marginalità come intende superarla l'Unione europea? La Commissione cosa intende fare per favorire l'integrazione e per abbassare i costi dei trasporti e per far sì che le nostre merci possano arrivare sui mercati al pari delle altre?

  Presidente. – Passiamo ora al "catch-the-eye". Ci sono molte richieste di intervento. Durante il dibattito sono stato flessibile date l'importanza dell'argomento e la sensibilità della questione delle isole per molti parlamentari. Se volete intervenire tutti, però, è assolutamente indispensabile che gli oratori del "catch-the-eye" parlino soltanto un minuto, altrimenti sarò poi costretto a tagliare il numero degli interventi.

Procedura "catch-the-eye"

  Ivana Maletić (PPE). – Gospodine predsjedniče, pozdravljam povjerenicu i zahvaljujem kolegi Salvatoreu Cicu na ovoj inicijativi. Kao zastupnica koja dolazi iz zemlje tisuću otoka, moram izraziti svoj strah za opstojnost otoka, zbog sve prisutnijeg trenda depopulacije otoka. Moramo na razini Europske unije, ali isto tako i na nacionalnoj razini, razvijati bolje politike usmjerene na jačanje gospodarskih projekata na otocima.

Ono što trenutno imamo priliku vidjeti je da se samo većim stopama sufinanciranja financiraju projekti financirani iz kohezijske politike, a treba nam puno više od toga. Zašto državne potpore ne bi bile fleksibilnije kada su u pitanju gospodarski projekti na otocima? Zašto ne bi mogli većim stopama financirati, bez obzira na to u kojoj NUTS 2 regiji se nalaze otoci, gospodarske projekte, projekte poduzetnika koji će otvoriti radna mjesta, jer ćemo u protivnom otoke samo gledati, a nitko na njima neće živjeti.

  Tonino Picula (S&D). – Gospodine predsjedniče, gospođo povjerenice, puno je problema s kojima se nose stanovnici otoka, od podataka da otoci u prosjeku zaostaju petinom GDP-a za kopnom, preko depopulacije, loše povezanosti i dostupnosti zdravstvene skrbi do visokih troškova života, pristupa obrazovanja itd. Ali, GDP nije kriterij stanja otoka jer ne obuhvaća druge parametre koji život na otoku čine složenijim i težim.

Međutim, svaki je otok jedinstvena, prirodna, kulturna i gospodarska cjelina. Možemo raspravljati o različitim definicijama, no mislim da za europske otoke nismo učinili dovoljno da ostvarimo obveze iz članka 174. Lisabonskog sporazuma. U institucijama Europske unije politike prema otocima nikad nisu zaživjele u punom smislu.

Dolazim iz Hrvatske, zemlje s preko 1 200 otoka i pridružujem se pozivima Komisiji da napravi analizu troškova života na otocima i tome prilagodi financijske potpore i programe. Trebamo strateški program i posebnu EU agendu za otoke da im barem dijelom nadoknadimo sve propušteno i pomognemo da ostvare svoje pune potencijale.

  Νότης Μαριάς ( ECR). – Κύριε Πρόεδρε, το άρθρο 174 της Συνθήκης για τη λειτουργία της Ευρωπαϊκής Ένωσης αναγνωρίζει ότι οι νησιωτικές περιοχές στο σύνολό τους αντιμετωπίζουν μόνιμα μειονεκτήματα που χρήζουν ιδιαίτερης προσοχής. Τα μειονεκτήματα αυτά έχουν σχέση με τη δημογραφική τους κατάσταση, αλλά και τη φυσική τους θέση. Αυτό είχε σαν αποτέλεσμα τα νησιά να αντιμετωπίζουν προβλήματα ανταγωνιστικότητας, αλλά και κοινωνικής συνοχής.

Στην Ελλάδα τα νησιά αποδείχτηκαν ιδιαίτερα ευάλωτα στην οικονομική κρίση. Αντί όμως να τύχουν στήριξης, η Τρόικα κατάργησε το ειδικό φορολογικό καθεστώς των νησιών του Αιγαίου και αύξησε το ΦΠΑ από 13% στο 23%. Επίσης, η Τρόικα δρομολόγησε το ξεπούλημα στη Fraport των πιο σημαντικών νησιωτικών περιφερειακών αεροδρομίων. Επιπλέον, τα νησιά του Αιγαίου πλήττονται πλέον από τις τεράστιες προσφυγικές ροές καθώς πάνω από 600000 πρόσφυγες φιλοξενήθηκαν σε πρώτη φάση στα νησιά του Αιγαίου το 2015.

Όμως, η έλευση αυτού του τεράστιου αριθμού προσφύγων και η έλλειψη υποδομών δημιουργούν κοινωνικά προβλήματα και έπληξαν την τουριστική εικόνα των νησιών. Απαιτούνται λοιπόν μέτρα, συγκεκριμένα, για τα νησιά του Αιγαίου και κατάργηση του ΦΠΑ από το 23%, ή μείωση τουλάχιστον στο 13%.

  António Marinho e Pinto (ALDE). – Senhor Presidente, Senhora Comissária, sou de um país que tem duas regiões autónomas em pleno Oceano Atlântico. Uma delas, a Região Autónoma dos Açores, é constituída por nove ilhas, o que cria um problema novo, o da dupla insularidade, o da deslocação das populações entre essas ilhas. Essa região tem milhares de emigrantes, sobretudo nos Estados Unidos e no Canadá. Alguns desses emigrantes demoram menos tempo dos Estados Unidos e do Canadá à principal ilha dos Açores do que depois a circular entre elas. Além disso, ambas as regiões autónomas têm grandes dificuldades, dados os custos elevados nos transportes, para aceder ao continente. O ano passado, convidei duas escolas da Região Autónoma dos Açores, e, de uma delas, algumas crianças tiveram de apanhar quatro aviões para chegar a Bruxelas.

Peço à Comissão que tome medidas para apoiar os habitantes dessas duas regiões, porque não haverá verdadeira Europa, verdadeira construção europeia, sem coesão, sem que essas pessoas possam circular no seu país e na própria União Europeia.

  Miguel Viegas (GUE/NGL). – Senhor Presidente, hoje, as populações da Europa sofrem as consequências das políticas de austeridade, de apoio ao setor financeiro e dos grandes grupos económicos, e é neste quadro que as regiões insulares são mais penalizadas porque são aquelas que partem em desvantagem no quadro da completa liberalização da economia.

Em Portugal, temos dois arquipélagos, os Açores e a Madeira, que sofrem duplamente com a insularidade e com os efeitos da troica e o seu programa de ajustamento dos últimos anos. Nos Açores e na Madeira, as populações têm procurado vencer as adversidades, continuando a produzir e tentando sobreviver neste mundo liberalizado.

Contudo, e como tivemos a oportunidade de verificar diretamente através de uma visita da Comissão de Agricultura deste Parlamento, não é possível continuar a fingir que vamos resolver o problema, criando um ano europeu das ilhas ou acreditando que o turismo irá resolver todos os problemas. Em nome da coesão territorial, são necessárias políticas específicas de apoio às atividades produtivas, designadamente ao nível dos transportes, por forma a que as populações insulares possam ter as mesmas oportunidades relativamente aos outros povos da Europa.

  Λευτέρης Χριστοφόρου ( PPE). – Κύριε Πρόεδρε, πρωτίστως οφείλω να ευχαριστήσω τον αγαπητό συνάδελφο, τον Salvatore Cicu, και να τον συγχαρώ, όπως επίσης και τους άλλους συναδέλφους που πραγματικά άγγιξαν το ζήτημα των νησιών μας. Ευρώπη είναι και τα νησιά μας. Πρωτίστως, είναι τα νησιά μας. Φανταστείτε μία Ευρωπαϊκή Ένωση και μία Ευρώπη χωρίς τα νησιά! Αλλά πιστεύω ότι είναι η εποχή που πρέπει να τερματιστούν τα λόγια και να αρχίσουν οι πράξεις. Τα νησιά είναι απομονωμένα και το αναγνωρίζουν όλοι

Πιστεύω συγκεκριμένα ότι τα νησιά πρέπει να βγουν από την απομόνωση. Έχουμε συγκεκριμένες προτάσεις. Πρέπει να γίνει ένα αντίστοιχο πακέτο, όπως ήταν το πακέτο Delors και το πακέτο Juncker ειδικά για τα νησιά προκειμένου να στηριχθούν. Μιλούμε για απομόνωση. Θα μπορούσε η Ευρωπαϊκή Ένωση να στηρίξει την πρωτοβουλία μας για δημιουργία δωρεάν δικτύου Wi-Fi για όλα τα νησιά. Θα μπορούσε να ενισχυθεί η στήριξη για την επικοινωνία, τις μεταφορές στα νησιά. Θα μπορούσαν να δώσουν κίνητρα ούτως ώστε τα νησιά να μπορούν να ανταπεξέλθουν όσον αφορά τα βασικά κοινωνικά αγαθά. Θα μπορούσαν αυτά τα νησιά, τα οποία εκπροσωπούν την Ευρωπαϊκή Ένωση επάξια, να γίνουν πραγματικά νησιά που μπορούν να προσφέρουν, αλλά και να πάρουν από αυτήν την Ευρωπαϊκή Ένωση. Πιστεύω ότι το δικαιούνται, κύριε Πρόεδρε.

  Juan Fernando López Aguilar (S&D). – Señor Presidente, Comisaria, participo con enorme interés en este debate sobre regiones insulares en mi condición de eurodiputado nacido y residente en una región insular, las Islas Canarias, al ver la Estrategia Europa 2020—2030 como una enorme oportunidad para dar un impulso a esa compensación a la insularidad en ámbitos enormemente sensibles.

El primero, naturalmente, es el empleo: se trata de regiones afectadas por tasas insoportables de paro. Es necesario potenciar la cualificación y la capacitación de la mano de obra local para acceder a puestos de trabajo que puedan impulsar esa economía pero, también y sobre todo, hay que modificar el criterio del PIB como único criterio exclusivo y excluyente de medición del desarrollo económico de esas regiones, para contemplar la sostenibilidad social, demográfica y ecológica.

Y, en definitiva, hay que imprimir un impulso a esa sinergia y a la solidaridad del conjunto de la Unión Europea para la integración de las políticas insulares en el conjunto de las políticas europeas.

  Andreas Schwab (PPE). – Herr Präsident, liebe Kolleginnen und Kollegen! Ich habe die Debatte mit großer Aufmerksamkeit verfolgt. Ich komme nicht aus einer Inselregion. Allerdings gibt es viele Probleme, die hier beschrieben wurden, auch auf dem europäischen Festland. Ich glaube, dass sich natürlich auf den Inseln Schwierigkeiten bei der Bürokratie oder bei der Verwaltungsabwicklung stärker und nachteiliger auf die Menschen auswirken, als dies in anderen Bereichen Europas der Fall ist. Insofern ist dies auch ein Appell an die Inseln, sich ihrer Verantwortung zu stellen.

Die Flüchtlingskrise momentan zeigt, wie wichtig die Bedeutung funktionierender Infrastrukturen auf den Inseln Europas ist. Deswegen sollte man die Möglichkeit, die jetzt mit der Krise besteht, dazu nutzen, hier für zügige Verwaltungsprozesse und für Infrastrukturen zu sorgen, die den Menschen dort helfen, die Probleme noch besser zu bewältigen. Ich glaube, dass da die Solidarität des Zentrums der Europäischen Union auch mit den Inseln ist.

  Renato Soru (S&D). – Signor Presidente, onorevoli colleghi, è importante l'iniziativa della commissione REGI che ci permette di portare stamattina questa discussione in Aula davanti al Commissario. In pochi secondi vorrei lasciarle questo messaggio, signora Commissario: ricordi che il terzo rapporto sullo stato di coesione, che è stato già citato stamattina, ci ricorda che la crisi recente ha colpito maggiormente le isole e che è maggiormente difficile dalle isole superare un ritardo di sviluppo e finalmente acchiappare quella crescita che permetta di dare piena attuazione al progetto di coesione dell'economia europea.

Vorrei ricordarle un punto: oggi è importante essere in rete. L'insularità si supera se si è in rete. Fate subito qualche iniziativa particolare affinché ogni isola sia in rete nelle reti digitali, ogni isola sia in rete nelle reti energetiche – e non ci sia più un'isola come la Sardegna che è scollegata dalla rete del gas –, ogni isola sia in rete per quanto riguarda le condizioni del trasporto e ad ogni isola venga pienamente garantito il diritto alla mobilità. Signora Commissario, poche cose ma fatte subito.

  Mercedes Bresso (S&D). – Signor Presidente, onorevoli colleghi, dal dibattito che abbiamo sentito emerge, signora Commissario, una cosa: da una parte, le isole sono caratterizzate da similarità, perché tutte le isole hanno dei problemi maggiori del continente e delle altre aree della nostra Unione, ma, dall'altra, in realtà ci sono forti differenze fra isole e isole, in ordine alle dimensioni, alla distanza, ai problemi che si trovano ad affrontare. Io le chiederei, avendo sentito quali sono tutti i problemi, se deciderà di fare il Libro bianco, di tenere conto di queste differenze e quindi di considerare le grandi isole, le isole piccole, le isole che hanno problemi di insularità fra loro perché costituiscono un arcipelago, nonché le zone ultraperiferiche che quando hanno caratteristiche insulari hanno evidentemente ancora maggiori problemi. Quindi questo è il mio appello e mi auguro che verrà raccolto.

  Maria Grapini (S&D). – Doamnă comisar, domnule președinte, stimați colegi, deși nu trăiesc într-o țară insulară, așa cum spunea și colegul Schwab, înțeleg foarte bine problema pe care o au insulele, așa cum o au de fapt și țările din zona de est a Uniunii Europene. Până la urmă, piața internă a Uniunii Europene trebuie să ajungă la politici de coeziune care să aducă standardele de viață la nivel apropiat și cred, doamnă comisar, că ceea ce ați spus aici – și, în primul rând, vă mulțumesc că participați la dezbatere – că vă gândiți la niște indici, de exemplu indicele de dezvoltare umană, pentru că orice politică de coeziune trebuie să aibă ca scop creșterea calității vieții, sunt indicatori bineveniți și vă sugerez să țineți cont de politicile de coeziune și în țările de est, unde avem, de asemenea, probleme similare cu cele din insule.

Cred că e bine subliniată aici – felicit Comisia REGI – importanța administrațiilor locale și regionale în parteneriatul public-privat pe care trebuie să-l facă pentru dezvoltarea și aplicarea fondurilor de coeziune.

(Fine della procedura "catch-the-eye")

  Presidente. – Non sono mancati le sollecitazioni e anche gli interventi forti. Ora tocca alla Commissione rispondere alle sollecitazioni del Parlamento.

  Corina Crețu, Membră a Comisiei. – Domnule președinte, stimați membri ai Parlamentului European, dragi colegi, vă mulțumesc foarte mult pentru contribuțiile dumneavoastră. Am vrut să vă asigur încă de la început în legătură cu preocuparea mea constantă în legătură cu problemele specifice cu care se confruntă insulele, regiunile ultraperiferice.

Așa cum spuneam, anul trecut am participat la reuniunea anuală din Guadelupa. Anul acesta, reuniunea anuală a regiunilor ultraperiferice va avea loc în Madeira. Luna trecută – acum două săptămâni, de fapt – la Strasbourg, m-am întâlnit cu o serie dintre dumneavoastră care sunteți membri ai Parlamentului European reprezentând regiuni ultraperiferice și am ținut să vină alături de mine și comisarul pentru schimbări climatice, domnul Karmenu Vella, pentru că știu că o serie dintre dumneavoastră aveți probleme specifice în legătură cu politicile de pescuit, politicile maritime și așa mai departe.

Așa cum vă spuneam încă de la început, aceste regiuni ultraperiferice și, în general, insulele aparțin unor state membre și, din acest punct de vedere, eu m-am bucurat că, chiar în decembrie, Curtea Europeană de Justiție a dat un comunicat și a obligat statele membre să țină cont de regiunile ultraperiferice în cadrul programelor operaționale și de specificitățile acestor regiuni ultraperiferice. Vă mărturisim că avem un dialog permanent cu statele membre, pentru a acorda o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice, insulelor și celor care au o situație deosebită.

Așa cum spuneam și la început, cadrul financiar și politic pentru fondurile structurale și de investiții europene pentru perioada 2014-2020 este un pas important pentru a răspunde mai bine nevoilor specifice ale regiunilor insulare. Vreau să vă asigur că le-am recomandat și guvernatorilor acestor insule, guvernatorilor regiunilor ultraperiferice să aibă un rol mai activ, mai proactiv, pentru că nu este suficient ca noi, de la Comisia Europeană, să mergem o dată pe an într-o insulă. Așa cum spuneați, nu avem cum să cunoaștem realitatea, dacă nu există un dialog reciproc, constant în a ne aduce în atenție problemele cu care se confruntă. Din acest punct de vedere, puteți conta pe mine, pe Comisie.

În ceea ce privește Grecia, știți foarte bine, anul trecut am fost aici, în fața dumneavoastră, solicitând măsuri extraordinare pentru o situație extraordinară. Am reușit să schimbăm regulamentele și avem 100 % cofinanțare – deci, de fapt, nu se mai poate numi cofinanțare. Practic, din acest punct de vedere, cred că, din punctul nostru de vedere, am făcut tot ceea ce se putea pentru Grecia. Împărtășesc ceea ce s-a spus aici. Mai mult de 880 000 de oameni au venit în Grecia numai în anul 2015. Este o povară imensă și vă asigur că Comisia lucrează foarte îndeaproape cu autoritățile grecești pentru a sprijini Grecia în legătură cu această provocare imensă.

Dar aș vrea să vă spun că totul ține și de capacitatea administrativă. Ați pomenit insula Lesbos. M-am întâlnit cu doamna guvernator de acolo, i-am explicat în ce măsură ar putea folosi fondurile europene. Din păcate, Grecia este una dintre țările care nu dorește să folosească fondurile europene pentru această problemă a migrației, deși există posibilități ca, cu o mică parte din sumă, să facă spitale mobile, grădinițe și așa mai departe. Italia este singura țară care a solicitat schimbarea programelor operaționale și deja Comisia Europeană a transferat 220 de milioane de euro către Italia, tocmai în acest scop.

În orice caz, știu problemele pe care le are Grecia și vreau să vă asigur că, în general, în legătură cu insulele, facem tot ce putem pentru a răspunde nevoilor specifice.

Foarte multe state membre, din păcate, nu doresc ca aceste regiuni să fie tratate separat. Grecia, de pildă, în tratatul de aderare dorește să fie considerată ca o singură țară și în programele operaționale și în acordul de parteneriat nu face nicio particularitate legată de condițiile deosebite ale insulelor, așa cum, de pildă, Franța specifică în acordul de parteneriat faptul că există regiuni ultraperiferice ca Réunion, Guyana Franceză, Guadelupa ș.a.m.d., care necesită politici aparte. Deci, așa cum spuneam, aici este vorba despre o responsabilitate împărțită și, mai ales în ceea ce privește implementarea fondurilor europene, eu cred că aici este 100 % responsabilitatea statelor membre.

Așa cum am menționat anterior, avem o serie de instrumente specifice și derogări care sunt în vigoare. Provocarea pentru noi toți în perioada care urmează este de a îmbunătăți politica regională în așa fel încât să răspundă cât mai bine nevoilor tuturor regiunilor și provocărilor viitoare. Vreau să vă asigur de disponibilitatea mea. Am solicitat și poate reușim să organizăm la Bruxelles în acest an o reuniune pe acest subiect. Trebuie să ne asigurăm, așa cum spuneați, că regiunile insulare nu numai că fac față provocărilor cu care se confruntă în prezent, dar și că, în baza particularităților lor europene, contribuie mai bine la realizarea obiectivelor Uniunii Europene. Vreau să vă asigur că lucrăm îndeaproape cu regiunile ultraperiferice, cu insulele. Așa cum spuneam, am vizitat și în Italia câteva insule, Sicilia. Dorim ca fondurile europene să fie folosite în mod cât mai optim, pentru a avea un impact pozitiv în aceste economii, în particular în ceea ce privește lupta împotriva șomajului și, bineînțeles, folosirea resurselor energetice.

Există o mare problemă pe care și dumneavoastră ați ridicat-o aici în legătură cu conexiunile de transport. Înțeleg foarte bine. Spunea cineva aici că schimbă patru avioane. Aici lucrăm împreună. Este suveranitatea statelor membre, așa cum spuneam. De pildă, Franța contribuie cu bani de la buget pentru a ajuta cetățenii din aceste regiuni ultraperiferice să aibă un cost mai mic. Alte țări, ca Spania, de pildă, solicită Comisiei Europene să aducă subvenții costurilor biletelor pentru acești cetățeni, ceea ce nu stă în puterea noastră din punctul de vedere al capacităților.

Deci, cred că trebuie să discutăm mai mult despre problemele specifice ale insulelor, sunt absolut convinsă că este o problemă majoră, sunt absolut convinsă că avem nevoie de derogări. Tocmai de aceea, așa cum spuneam mai devreme, am o discuție permanentă atât cu doamna comisar Vestager, în ceea ce privește ajutorul de stat, cât și cu domnul Vella, pentru că sunt conștientă că, așa cum avem o politică foarte strictă în ceea ce privește politica de pescuit, avem nevoie de derogări pentru aceste insule, care se confruntă cu probleme majore.

Deci, din acest punct de vedere, cred că perioada de programare 2014-2020, pe care dumneavoastră ați adoptat-o în calitate de colegislator, aduce un pas important dar, pe de altă parte, mai sunt multe de făcut și vă stau la dispoziție pentru a aduna împreună ideile cele mai bune și a discuta cum să procedăm mai departe.

  Presidente. – Comunico di aver ricevuto una proposta di risoluzione conformemente all'articolo 128, paragrafo 5, del regolamento.

La discussione su questo argomento di così stringente attualità è chiusa.

La votazione si svolgerà oggi alle 12.00.

Dichiarazioni scritte (articolo 162)

  Therese Comodini Cachia (PPE), in writing. – Whereas EU funding could boost the standard of living on islands, the latter could not just rely on EU funding. Member States need to support sustainable projects and work to come up with tangible and innovative ideas and projects to improve connectivity to tackle the insularity challenge. Islands by their very own nature were characterised by a number of challenges, mainly insularity. In a global world it is difficult to speak of insularity but due to bad policies adopted by certain Member States, a number of islands were facing insularity challenges more than ever before, mostly because of connectivity issues. At times services by which islands are connected to mainland are deteriorating in terms of standard or frequency. This is evident in Malta and Italy. One could look at insularity as a resource and a characteristic that could attract to islands new economic sector case in point sustainable and high-quality tourism. Member States need to heavily invest in a sustainable manner in islands and the Commission has to identify innovative instruments to improve connectivity and tackle insularity and at the same time seek ways and means how to further implement the Treaty to make more EU funding available for islands.

  Alyn Smith (Verts/ALE), in writing. – Scotland’s islands are some of our bonniest spots, but they face some of the toughest conditions in the country too, and not just thanks to the weather. There is much to be welcomed in this Resolution, most particularly the call for an increase in digital connectivity for islands, better maritime access routes and better education opportunities. Steps like these will help to reduce disparities between islands and the mainland, and maintain the population in areas where it is at risk. As this Resolution illustrates so well, one size does not always fit all, and this is especially the case with Europe’s islands: even just in Scotland our islands face many different challenges and are extremely diverse places, let alone if you start to consider the differences with Greek, Italian or Danish islands. This is why it is so vital that European laws reflect this diversity and make appropriate allowances for it. I hope this Resolution demonstrates to the European Commission that they must act on some of these very sensible suggestions in order to better help our island communities face the future and the challenges it will no doubt bring.