Ausführliche Sitzungsberichte

Montag, 12. März 2018 - Straßburg

20. Strukturschwache Gebiete in der EU (kurze Darstellung)

  La Présidente. – L’ordre du jour appelle la brève présentation du rapport de Michela Giuffrida sur les régions en retard de développement dans l’Union européenne (2017/2208(INI)) (A8-0046//2018).

  Michela Giuffrida, relatrice. – Signora Presidente, signora Commissario, onorevoli colleghi, vorrei innanzitutto ringraziare per il sostegno e per l'appoggio dimostratomi durante la stesura di questa relazione sulle regioni in ritardo di sviluppo nell'Unione europea. Una relazione che evidenzia le gravi ripercussioni della crisi economica e finanziaria che hanno danneggiato gravemente la crescita di queste regioni: sono 47 in otto Stati membri, dove vivono ben 83 milioni di persone.

La relazione rappresenta la continuità di un'iniziativa cruciale, avviata nel 2015 dal Commissario Crețu, che ha come obiettivo quello di portare ad una migliore comprensione della complessità delle sfide cui devono far fronte queste regioni, caratterizzate da debolezza strutturale interna che le rende, o almeno dovrebbe renderle, le maggiori beneficiarie della politica di coesione.

Il percorso che abbiamo intrapreso è stato arduo, in quanto le posizioni dei vari gruppi politici differivano ampiamente, ma credo siamo riusciti comunque ad approdare a un ottimo risultato, pur sacrificando alcuni passaggi in sede di negoziati, per contemperare ovviamente l'interesse di tutti. Siamo partiti dalla consapevolezza che il quadro macroeconomico ha un impatto significativo sulla crescita regionale e che gli squilibri della crisi attuale rischiano non solo di indebolire le economie, ma anche di vanificare lo spirito di solidarietà che caratterizza il contesto europeo e lo stesso principio della politica di coesione, che vedrebbe così minimizzati i suoi sforzi, soprattutto in queste regioni.

Abbiamo cercato di porre all'attenzione della Commissione una serie di buone pratiche, che puntino a favorire e ad incrementare la crescita in queste regioni, soprattutto per quanto riguarda la specificità territoriale. Questo rientra, a mio parere, nell'ambito della rivendicazione del nostro ruolo politico, e prefigura soluzioni diverse da quelle individuate dalla Commissione.

Se vogliamo essere utili, dunque, dobbiamo superare gli steccati ideologici in cui siamo a volte intrappolati, e per questo la relazione delinea tre punti per raggiungere questo equilibrio, un equilibrio che rischia di essere compromesso altrimenti tra politica ed economia, tra coesione e governance economica.

Il vero nodo che abbiamo cercato di sciogliere è la definizione del rapporto tra politica di coesione e politica economica europea, il principio della condizionalità macroeconomica che avalla simmetrie interne ed esterne tra varie regioni, e che dovrebbe essere riformato in un'ottica positiva e costruttiva per incentivare e stimolare le riforme, con l'obiettivo proprio di investire in quei territori che presentano le maggiori difficoltà strutturali.

Discutiamo il rapporto tra politica di coesione e semestre europeo, che dovrebbe fornire raccomandazioni specifiche per paese come stimolo alla crescita e non, al contrario, sotto forma di vincolo. Dobbiamo continuare a ribadire e ad evidenziare l'importanza che ricopre la politica di coesione, strumento essenziale per correggere squilibri di competitività, e che dovrebbe continuare ad elargire finanziamenti ambiziosi a beneficio di queste regioni, rappresentando una priorità per l'Unione europea.

In quest'ottica, gli Stati membri devono giocare un ruolo fondamentale, anche adottando strategie nazionali pensate ad hoc per la crescita di queste regioni penalizzate da carenze strutturali gravi. Come afferma la relazione, bisogna quindi continuare a investire in infrastrutture e in istruzione, ampliando e migliorando le relazioni tra imprese ed istituti di educazione. Le condizionalità dovrebbero essere incentrate, prima che sul rispetto dei parametri macroeconomici, sul rispetto dei valori fondamentali della convivenza e della solidarietà. Ciò è fondamentale per creare un effettivo valore aggiunto europeo per i cittadini grazie ad azioni volte a rafforzare la coesione economica, sociale e territoriale, che deve essere sempre il nostro obiettivo.

Nel ringraziarvi, e ancor prima del voto in plenaria, attendo le vostre osservazioni.

Interventions à la demande

  Μαρία Σπυράκη (PPE). – Κυρία Πρόεδρε, οι υστερούσες περιφέρειες της Ευρωπαϊκής Ένωσης, όπως αυτές ορίζονται στη σχετική έκθεση της Κομισιόν, αποτελούν μια εξαιρετικά δύσκολη περίπτωση και χρειάζονται άμεσες πολιτικές πρωτοβουλίες. Προέρχομαι από μια χώρα, την Ελλάδα, για την οποία, αν δείτε τον χάρτη της παρουσίασης, θα καταλάβετε ότι όλες οι περιφέρειες περιλαμβάνονται σε αυτή την ειδική κατηγορία· χαμηλό εισόδημα, χαμηλή ανάπτυξη –και ο μόνος τρόπος να αντιμετωπιστούν αυτά τα προβλήματα είναι εξειδικευμένες στρατηγικές–, υψηλό κόστος δανεισμού, περιορισμένη πρόσβαση σε κεφάλαια για μικρές και μεσαίες επιχειρήσεις, αδυναμία των περιφερειών αυτών να έχουν υψηλής κατάρτισης δυναμικό και ανθρώπινο κεφάλαιο και ανεργία.

Τι μπορούμε να κάνουμε; Μπορούμε να εντείνουμε την προσπάθεια στο πλαίσιο της έξυπνης εξειδίκευσης, να συνδυάσουμε τις εθνικές στρατηγικές με τις ειδικές στρατηγικές ανά περιφέρεια, να αναδείξουμε τα ανταγωνιστικά πλεονεκτήματα των περιοχών αυτών, να στηρίξουμε την επιχειρηματικότητα σε επίπεδο θεσμικού πλαισίου μέσω έξυπνων παραγωγικών, ακόμη και κρατικών ενισχύσεων, και κυρίως να αξιοποιήσουμε την πολιτική συνοχής. Μόνο έτσι θα σταματήσουμε τον αναπτυξιακό κατήφορο.

  Nicola Caputo (S&D). – Signora Presidente, onorevoli colleghi, gli squilibri macroeconomici causati dalla crisi rischiano di vanificare decenni di sforzi attuati con la politica di coesione, in particolare nelle regioni a bassa crescita e dove i livelli preoccupanti di debito pubblico e privato ne impediscono lo sviluppo. Nel difficile rapporto tra politica di coesione e politica economica europea, è necessario che la condizionalità macroeconomica, che dovrebbe vincolare i fondi di coesione al rispetto delle norme di governance economica europea, venga declinata esclusivamente in un'ottica positiva, al fine di incentivare e stimolare le riforme, con l'obiettivo di investire in territori che presentano maggiori difficoltà strutturali.

È sempre più evidente la necessità che gli Stati membri giochino un ruolo fondamentale per una migliore declinazione degli strumenti di politica di coesione, adottando, di concerto con la Commissione, strategie nazionali per la crescita delle lagging regions, penalizzate da carenze strutturali anche gravi, investendo massicciamente nelle infrastrutture, ma anche nell'istruzione, e sfruttando il potenziale delle attività tradizionali che contribuiscono a definire l'identità territoriale.

  Νότης Μαριάς (ECR). – Κυρία Πρόεδρε, οι παρεμβάσεις που πρέπει να γίνουν για τη στήριξη των περιφερειών οι οποίες υστερούν είναι συγκεκριμένες, τις γνωρίζουμε όλοι. Το θέμα είναι να υπάρξει πολιτική βούληση και φυσικά πόροι. Η Ελλάδα είναι μια χώρα της οποίας σχεδόν όλες οι περιφέρειες υστερούν. Έχουμε πάρα πολλά προβλήματα, τα οποία έχουν ενταθεί και λόγω της μνημονιακής πολιτικής.

Θέλω όμως, κυρία Crețu, να αναφερθώ σ’ ένα ειδικό θέμα που αφορά τα νησιά Λέσβο, Χίο, Σάμο, Ικαρία και Λέρο, τα οποία έχουν πάρει, μέχρι το τέλος Ιουλίου του 2018, μια ρύθμιση για να διατηρήσουν χαμηλό φόρο προστιθέμενης αξίας. Είναι μια ρύθμιση που ίσχυε πάντα, και αυτά τα νησιά επελέγησαν να εξαιρεθούν, γιατί αντιμετωπίζουν τεράστια προβλήματα λόγω των μεταναστευτικών ροών. Το θέμα είναι όμως ότι πρέπει να συνεχιστεί αυτή η εξαίρεση για όλα τα νησιά του Αιγαίου, να έχουν δηλαδή χαμηλό φόρο προστιθέμενης αξίας, για να μπορέσουν να περάσουν στην ανάπτυξη. Είναι κάτι που πρέπει να εξετάσετε.

  Rosa D'Amato (EFDD). – Signora Presidente, onorevoli colleghi, la relazione sulle regioni cosiddette in ritardo di sviluppo contiene diverse indicazioni positive, ma anche alcune criticità.

Positiva è la messa in evidenza della necessità di un approccio realmente solidale nell'ambito della sfida migratoria, in mancanza della quale il contributo di fondi di coesione, che già di per sé non dovrebbero essere destinati all'immigrazione, non sarà efficace. Positivo è sottolineare gli effetti estremamente negativi della crisi economica ed i relativi tagli imposti dal patto di stabilità, così come la proposta di valutare l'impatto che l'esclusione del cofinanziamento nazionale e regionale dei fondi strutturali dal calcolo del deficit avrebbe sugli investimenti pubblici.

Non possiamo però essere d'accordo con un'impostazione troppo timida e diversa dalla bozza iniziale sulle riforme strutturali. Non è possibile asserire che le riforme possono aiutare gli Stati membri e le regioni a raggiungere migliori risultati, se la Commissione prima non ne chiarisce lo scopo e la definizione. A causa dell'opposizione della maggioranza di altri gruppi, non vi è alcuna menzione sul pericolo della proposta della Commissione di usare la riserva di performance – 21 miliardi – per destinare queste risorse a privatizzazioni o a interventi di precarizzazione del mercato del lavoro.

  Κωνσταντίνος Παπαδάκης (NI). – Κυρία Πρόεδρε, η έκθεση για τις λεγόμενες υστερούσες περιφέρειες της Ευρωπαϊκής Ένωσης εμφανίζει μια εικονική πραγματικότητα δήθεν προβληματικών εξαιρέσεων –ανάμεσά τους και η Ελλάδα– σε μια ευημερούσα κατά τ’ άλλα Ευρωπαϊκή Ένωση. Όμως το παραμύθι της λεγόμενης σύγκλισης, που για χρόνια προβάλλατε, έχει χρεοκοπήσει. Η πολιτική συνοχής σας είναι η ζούγκλα που ζουν ήδη οι εργαζόμενοι απ’ άκρη σ’ άκρη στην Ευρωπαϊκή Ένωση. Είναι οι επιδοτήσεις, όλες ιδρώτας των εργατών, για τα κέρδη των επιχειρηματικών ομίλων, με προϋπόθεση τα σκληρά αντεργατικά μέτρα διαρκείας στο όνομα της ανάπτυξης.

Στην έκθεση προκλητικά θεωρείτε ως δυσκαμψία ακόμα και τις συλλογικές διαπραγματεύσεις, δηλαδή στοχοποιείτε ακόμα και την υποψία υπογραφής συλλογικής σύμβασης εργασίας. Κριτήριό σας το Ευρωπαϊκό Εξάμηνο και το Σύμφωνο Σταθερότητας, τα μνημόνια διαρκείας της Ευρωπαϊκής Ένωσης και των κυβερνήσεων, που προβλέπονται και μετά την τυπική έξοδο από τα μνημόνια. Στις 88 νέες θυσίες-προαπαιτούμενα της τέταρτης αξιολόγησης οι εργάτες στην Ελλάδα με τα συλλαλητήρια τους στις 20 του μήνα απαντούν και διεκδικούν συλλογικές συμβάσεις με αυξήσεις στους μισθούς και βελτίωση των συνθηκών δουλειάς.

  Fernando Ruas (PPE). – Senhora Presidente, queria apenas sublinhar o esforço de compromisso da relatora e, muito concretamente, o facto de se ter aproximado das ideias defendidas pelo PPE no que respeita às políticas direcionadas para as regiões menos desenvolvidas e ao futuro do Semestre Europeu.

Assim, a relatora fez aprovar, em sede de Comissão REGI, um relatório bastante equilibrado e de longo alcance, mas, ao mesmo tempo, afirmativo, que expressa de uma forma bem clara a posição do Parlamento Europeu relativamente à estratégia para as regiões com menor crescimento ou com menores rendimentos da nossa União, ou seja, a regiões menos desenvolvidas.

Do conteúdo do relatório, e além da inclusão da proposta relativa à criação para o período pós-2020 de um sistema de incentivos positivos, destacaria mais duas das nossas propostas, que são a ideia da necessidade de um financiamento ambicioso sobre a política de coesão, em vez da expressão inicial “financiamento adequado”, e a ideia de que deverão ser criados programas, estratégias e planos de ação específicos, ou seja, feitos à medida para estas regiões através da governação participativa e multinível, de forma a estimular com maior eficácia o emprego e o crescimento e o desenvolvimento sustentado das regiões.

  Maria Gabriela Zoană (S&D). – Doamnă președintă, în Uniunea Europeană există mari decalaje în ceea ce privește veniturile și oportunitățile regiunilor. Un număr de 47 de regiuni din 8 state membre au fost calificate fie regiuni cu creștere economică scăzută, fie regiuni cu venituri mici, ele fiind diferențiate de nivelul PIB-ului pe cap de locuitor.

În multe din aceste regiuni, agricultura rămâne un factor economic important și o sursă de venit esențială. De aceea, politica agricolă comună reprezintă un instrument de finanțare esențial pentru impulsionarea creșterii economice și are o contribuție importantă la stimularea creșterii durabile, la crearea de locuri de muncă, contribuind în același timp la conservarea spațiului rural și la combaterea depopulării zonelor rurale.

De asemenea, o importanță deosebită o au fondurile destinate dezvoltării rurale în stimularea competitivității acestor regiuni, prin intermediul unor proiecte personalizate și bazate pe abordări ascendente.

Prin urmare, consider importantă și binevenită contribuția grupurilor de acțiune locale în dezvoltarea strategiilor locale, sprijinirea colaborării în rețea a părților interesate și validarea și aprobarea proiectelor LEADER individuale.

  Maria Grapini (S&D). – Doamnă președintă, doamnă comisar, raportul de astăzi arată o realitate - avem, și e bine că recunoaștem, regiuni mai puțin dezvoltate. Avem chiar regiuni sărace, dacă ar fi să fim sinceri. Ce trebuie făcut?

Eu cred că raportul a arătat linii importante, pe care trebuie să le urmăm, dar cred că concluzia de astăzi, după dezbaterea raportului și sper și să fie votat, este că trebuie să păstrăm fondurile de coeziune și după anul 2020. Nu am ajuns să nu avem disparități în Uniunea Europeană, avem populație săracă, avem zone rurale unde venitul pe cap de locuitor este foarte mic. Responsabilitatea, evident, este foarte mare - a statelor membre, a responsabililor regionali și a administrației locale - însă, cred că, exemplu de bună practică, ceea ce faceți deja doamnă comisar trebuie să continue, pentru a putea să creăm aceleași condiții de viață în spațiul european.

  Ruža Tomašić (ECR). – Gospođo predsjednice, regije koje zaostaju ne trebaju milostinju niti žele biti paraziti koji će neplanski trošiti novac tuđih poreznih obveznika. Od onih razvijenijih prvenstveno trebaju znanje i najbolje prakse na temelju kojih će se samostalno razvijati u smjeru u kojem njihovi stanovnici žele.

Nužni infrastrukturni projekti kao temelj novog rasta mogu se financirati kroz kohezijsku politiku Unije i zato je jako važno da je sačuvamo u trenutnom obliku i iza 2020.

Ključna je preporuka u ovom izvješću ona o specijalizaciji strategija za pojedine regije jer se njihove potrebe i izazovi razlikuju. Univerzalna rješenja u pravilu ne daju dobre rezultate i drago mi je da smo to konačno prepoznali.

Ova je inicijativa zasad fokusirana na 47 regija u osam država, među kojima nema Hrvatske. Budući da se i neki dijelovi naše države suočavaju s rapidnim odlaskom mladih, padom prihoda i rastućim siromaštvom, tražim, gospođo Crețu, da ih se pri definiranju regija koje zaostaju na razini NUTS III uvrsti na ovu listu.

  Момчил Неков (S&D). – Г-жо Председател, регионите с нисък растеж или ниски доходи не трябва да бъдат възприемани като бреме за държавите членки, нито за Европейския съюз. Напротив, политиката на сближаване има много важна роля в даването на точно тези региони и на техните граждани възможност да станат по-конкурентоспособни, по-проспериращи, от което ще спечелят всички. Поради тази причина силно вярвам, че политиката на сближаване трябва да се запази в сегашния формат и със сегашния бюджет в новата многогодишна финансова рамка.

В моята страна продължаваме да виждаме несправедливости и разширяваща се ножица между столицата и почти всички останали региони и градове. За целта е необходимо държавата да застане зад хората от тези региони, като стане гарант и стимулатор за нисколихвени кредити и инвестиции: инвестиции в цифрова инфраструктура, инвестиции в бъдещето и новите възможности. Няма да има Европа на две скорости, когато няма и държави на две скорости.

  Daniel Buda (PPE). – Doamnă președintă, doamnă comisar, regiunile cu decalaje semnificative de dezvoltare și cele cu venituri reduse se confruntă cu provocări comune, respectiv rate de productivitate, de ocupare a forței de muncă și de frecventare a școlii mai scăzute decât în alte regiuni.

De asemenea, scăderea constantă a populației în mediul rural, cauzată în special de migrația tinerilor și a forței de muncă calificate către regiunile mai atractive, a generat în principal o lipsă acută de lucrători în sectorul agricol.

Consider că reducerea decalajelor existente implică măsuri de sprijin în vederea creșterii conectivității, creșterii accesului pe piețele de desfacere, asigurării serviciilor de bază în regiunile rurale, precum și a serviciilor de consiliere profesională și financiară. Totodată, trebuie elaborate politici concentrate pe atragerea tinerilor în agricultură, concomitent cu prioritizarea investițiilor în infrastructura de bază.

Atrag însă atenția asupra consecințelor pe care Brexit-ul le poate avea asupra regiunilor rămase în urmă, deoarece posibilele tăieri ale finanțărilor vor avea efecte devastatoare din cauza vulnerabilităților cu care se confruntă aceste zone.

(Fin des interventions à la demande)

  Corina Crețu, Member of the Commission. – Madam President, dear rapporteur Michela Giuffrida, first of all I would like to congratulate you as rapporteur, but also the Members of the Committee on Regional Development (REGI) for this initiative on this report. The discussion I heard here in Parliament is very meaningful to me. Firstly, because most of you know that lagging regions were one of my top priorities since I became Commissioner so I think it is very important to underline that in the Treaty we have this goal to fill the gaps to reduce disparities, and that is why we are creating these studies on lagging regions to see why so many regions are still stagnating despite the economic growth, despite the fact that we have lower unemployment. We still have regions which are not growing and we do not see results in creating jobs and growth.

I very much welcome the main finding of these reports. It favourably echoes what the Commission strives to underline in its own report on lagging regions and, after listening to the debate, I think overall we share the same views that the social and economic situation of these lagging regions is multi—faceted. It cannot be addressed through a one—size—fits—all policy. On the contrary, as you said here, it requires regionally—differentiated investments and policy responses.

This is why, as you know, in the analysis carried out, two groups of lagging regions were identified: low-income regions, mostly in the eastern periphery of the European Union, and low-growth regions in southern Europe. The pilot project we launched in parallel to complement the analytical strength, namely in test regions in Poland and in Romania, have allowed us to propose hands-on solutions to tackle structural bottlenecks. In Poland, the ‘Catching Up’ region initiative has helped, for example, to improve the conditions for starting a business, the management of financial instruments, or special planning practices. In Romania, tailor—made specialisation strategies and action plans were elaborated, as well as project pipelines in sectors like biomedicine or agro—food.

I have followed closely all the discussions REGI Committee on our report and on the results of the pilot project. I know that there was a heated debate on our recommendation to strengthen the link between European Structural and Investment Funds and the European Semester. I understand very well that some of you may think that we are demanding too much but, on the other hand, we all know that challenges in the quality of governance hinder the performance of public investments. So if we manage to ensure a link with the European Semester, which is more proportionate and more operational, I believe it will help foster the essential structural changes in the areas which have been targeted with our pilot actions, such as business environment, innovation ecosystems, vocational education or training.

This also means going towards a structural reform system based on incentives. For the next Multiannual Financial Framework we are reflecting on a mechanism which would provide positive incentives to the Member States. In the meantime, the work continues. The pilot actions tested in some regions, as I said, will be extended this year to other regions of both countries and in other countries. I fully agree with you that we need more cohesion than ever because, as I said, reducing disparities is our main goal.

To the idea that you raised, I do not need to underline once again my support for the equal development of all the regions. I fully agree that we are side by side with all the regions. We were with the island of Lesbos, with Madeira, after the earthquake in Italy, so we are with the Solidarity Fund wherever it is needed. You raised a point about EMU and taxes which is not under my responsibility, but I stand ready to come to Parliament every time to provide information on the outcome of the actions we have on the ground everywhere in Europe in all the 290 regions.

  La Présidente. – Le débat est clos.

Le vote aura lieu mardi 13 mars 2018.

Déclarations écrites (article 162)

  Laurenţiu Rebega (NI), în scris. – Consider că politica de coeziune trebuie să aibă un rol esențial în promovarea unei dezvoltării armonioase a întregii Uniuni, prin reducerea disparităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni. Mare parte din teritoriul României se află printre cele 47 de regiuni rămase în urmă identificate în raportul Comisiei Europene. Pentru a asigura dezvoltarea acestor zone, este nevoie de măsuri și programe specifice, adaptate pentru fiecare regiune, care să țină seama de tendințele și disparitățile subregionale.

În acest sens, Comisia Europeană trebuie să renunțe la impunerea de condiționalități macroeconomice și de reforme structurale, iar PIB pe cap de locuitor trebuie să rămână în continuare principalul indicator pentru alocarea fondurilor în cadrul politicii de coeziune, în condițiile în care regiunile cu întârzieri în dezvoltare se confruntă deja cu dificultăți în ceea ce privește accesul la finanțare, precum și cu întârzieri birocratice și administrative care împiedică absorbția fondurilor UE.

  Adam Szejnfeld (PPE), na piśmie. – Polityka spójności – realizowana za sprawą Europejskiego Funduszu Rozwoju Regionalnego, Europejskiego Funduszu Społecznego (EFS) i Funduszu Spójności – jest główną polityką Unii Europejskiej w dziedzinie inwestycji, wzrostu i rozwoju. Jej celem jest redukcja rozbieżności gospodarczych, społecznych i terytorialnych pomiędzy regionami Wspólnoty. Szczególnie ważny jest fakt, iż polityka spójności urzeczywistnia jedną z najbardziej fundamentalnych wartości Unii Europejskiej, czyli solidarność europejską. W przededniu rozpoczęcia negocjacji nt. kolejnych wieloletnich ram finansowych UE należy podkreślić z całą stanowczością, iż polityka spójności w dalszym ciągu powinna stanowić priorytet Unii i być odpowiednio wspierana przez ambitne finansowanie, nawet w świetle presji na budżet UE. Polityka spójności to główne narzędzie europejskiej polityki gospodarczej na rzecz inwestycji publicznych i prywatnych uwzględniających terytorialną, społeczną i gospodarczą specyfikę regionów.

  Claudiu Ciprian Tănăsescu (S&D), în scris. – Cunoscut este faptul că există în UE regiuni cu întârziere în dezvoltare (adică „regiuni cu creștere economică scăzută” și „regiuni cu venituri scăzute”), datorită impactului negativ asupra creșterii economice la nivel regional al crizei economice și al celei financiare prelungite. Aceasta situație se manifestă chiar dacă politica de coeziune a contribuit cu aproximativ o treime din bugetul UE pentru a favoriza creșterea și ocuparea forței de muncă și a reduce disparitățile dintre regiunile UE.

În acest context, se impune o analiză a cofinanțării regionale și naționale din cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI), precum și a impactului acesteia asupra deficitelor naționale. Regiunile cu întârziere în dezvoltare se caracterizează adesea prin lipsa reformelor structurale, stagnarea economică fiind cauzată de scăderea investițiilor publice și private.

De asemenea, suntem de acord cu faptul că aceste regiuni se confruntă adesea cu exodul tinerilor și al forței de muncă calificate, ambele fiind resurse necesare pentru revitalizarea economică și socială a zonelor respective, făcând ca aceste regiuni să devină și mai puțin atrăgătoare în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și investițiile.