Doslovný zápis z rozpráv

Štvrtok, 25. októbra 2018 - Štrasburg

10. Ochrana finančných záujmov EÚ – vymáhanie finančných prostriedkov a aktív od tretích krajín v prípadoch podvodu (stručná prezentácia)

  Przewodniczący. – Kolejnym punktem porządku dziennego jest krótka prezentacja sprawozdania sporządzonego przez Cătălina Sorina Ivana w sprawie ochrony interesów finansowych UE – Odzyskiwanie środków pieniężnych i aktywów od państw trzecich w przypadkach nadużyć finansowych 2018/2006(INI) (A8-0298/2018).

  Cătălin Sorin Ivan, Rapporteur. – Domnule președinte, doamna comisar, acest raport trebuie văzut din trei perspective. În primul rând, o perspectivă socială - aproape 70 % din cetățenii Uniunii Europene spun că țările lor sunt afectate grav și foarte grav de corupție. Apoi, dintr-o perspectivă economică - pentru că între 700 și 1 800 de miliarde de euro reprezintă valoarea banilor spălați la nivel mondial. Din păcate, nu avem o cifră la nivelul Uniunii Europene. Între 2 și 5 % din produsul global brut reprezintă bani spălați. Și trei, dintr-o perspectivă politică - pentru că la nivel european, în acest moment, nu există voință politică în niciun stat membru al Uniunii Europene ca problema recuperării averilor ilegale scoase în afara Uniunii Europene să fie soluționată.

Nu există această voință politică și este foarte ușor de înțeles, pentru că în multe state membre foarte mulți politicieni și-au construit cariera politică prin bani proveniți din afaceri ilegale, au ajuns în funcții foarte importante în statele respective și au spălat această proveniență a banilor, câștigând niște alegeri prin mecanismele democratice pe care le știm, iar acum controlează guverne, controlează parlamente, dau legi care protejează corupția în state membre ale Uniunii Europene. În acest context, întrebarea pe care cei aproape 70 % dintre cetățenii Uniunii Europene ne-o pun este: Uniunea Europeană luptă cu corupția? Uniunea Europeană are politici reale, eficiente, concrete pentru a stopa acest fenomen al corupției?

În acest raport noi venim în completarea unor pași deja făcuți de Uniunea Europeană și propunem câteva lucruri concrete. În primul rând, propunem ca la nivelul Uniunii Europene să existe o hartă de risc a legislațiilor statelor membre a acelor „scăpări” din legislațiile naționale - spun „scăpări” între ghilimele pentru ele sunt gândite bine de multe ori - prin care banii sunt scoși în afara Uniunii Europene în diferite țări.

În al doilea rând, cerem o bază de date sau baze de date interconectate cu date colectate într-un mod standardizat, o comunicare reală între statele membre ale Uniunii Europene, astfel încât să știm în timp real informații din toate aceste state membre. Avem state în Uniunea Europeană unde există două sau trei oficii de recuperare a banilor și a bunurilor ilegale, dar aceste oficii nu comunică între ele. Dacă ele nu comunică între ele la nivel de stat membru, cum o să comunice la nivel european?

În al treilea rând, cerem ca Uniunea Europeană să vorbească pe o singură voce cu statele terțe atunci când vine vorba de recuperarea acestor averi ilegale. În acest moment, Uniunea Europeană are doar patru parteneriate semnate: cu Japonia, cu Statele Unite, cu Norvegia și cu Liechtenstein. Este foarte, foarte puțin. Cerem, de asemenea, ca acest mecanism european pe care vrem să îl construim, pe care trebuie să îl construim ca să vorbim pe o singură voce, să aibă în centrul său Parchetul European.

Și, nu în ultimul rând - nu este prevăzut în raport, dar eu cred că este un pas important în viitor, pentru că dacă vrem să stopăm corupția, atunci trebuie să recuperăm acești bani - este ca la nivel european să luăm o dată pentru totdeauna decizia ca faptele de corupție să nu se prescrie niciodată și peste 10 și peste 15 și peste 20 de ani, dacă aflăm de fapte de corupție, să recuperăm averile provenite din aceste fapte de corupție, indiferent că le-am aflat la a doua sau la a treia generație. Cei care fură din bani publici să știe că nu vor scăpa niciodată de ochiul vigilent al legii.

Zgłoszenia z sali

  Maria Grapini (S&D). – Domnule președinte, doamna comisar, stimați colegi, păcat că la așa o dezbatere suntem atât de puțini, pentru că ne întoarcem în statele noastre și reclamăm că există foarte multă fraudă, foarte multă evaziune. Se încearcă acum - eu spun timid - de la nivel de Uniune Europeană să găsim o soluție. Soluția este foarte clară.

Pe de o parte, ar trebui să existe în toate parlamentele naționale, în toate statele o lege foarte clară de confiscare a averilor, nu să umplem pușcării, nu să construim din buget noi închisori, ci să recuperăm banii de la cei care fac fraudă. Pentru asta trebuie să avem un sistem informațional foarte bine pus la punct între state, pentru că, din nefericire, nu funcționează acest sistem informațional, deși avem o groază de agenții, instituții și Europol și altele.

Pe de altă parte, nu avem stabilit un cadru foarte clar la nivel de Uniune Europeană în relația cu statele terțe și atunci există un refugiu al banilor în aceste în state terțe. Cred că aici trebuie să acționeze Comisia Europeană cu propuneri de reglementări foarte serioase la nivel european pentru a avea mecanisme prin care să supraveghem, să fotografiem toată piața internă din punct de vedere al evaziunii fiscale, al criminalității economice, nu să avem un mecanism MCV la două state și cu asta nu am rezolvat nimic.

  Νότης Μαριάς (ECR). – Κύριε Πρόεδρε, η διαφθορά βρίσκεται στην ημερήσια διάταξη σε πάρα πολλά κράτη μέλη της Ευρωπαϊκής Ένωσης και, βεβαίως, πρέπει να παταχθεί. Πρέπει να χτυπηθεί στη ρίζα της. Αυτό σημαίνει ότι πρέπει να κλείσουν οι διάφοροι τρόποι και δρόμοι για μεταφορά των προϊόντων εγκλήματος σε τρίτες χώρες. Στη βάση αυτή, πρέπει να αναπτυχθεί μια συγκεκριμένη πολιτική διότι έχουν αφεθεί τα πράγματα στην τύχη τους. Το γεγονός, βέβαια, ότι σε επίπεδο Ευρωπαϊκής Ένωσης έχουμε μόνο τέσσερις διεθνείς συμφωνίες αμοιβαίας συνδρομής δείχνει ότι βρισκόμαστε πάρα πολύ πίσω, μόνο με Ιαπωνία Ηνωμένες Πολιτείες Νορβηγία και Λιχτενστάιν. Τι γίνεται με την Ελβετία, όπου εκεί μεταφέρονται τα παράνομα κτηθέντα χρήματα; Πρέπει, λοιπόν, να υπάρξει μία ρήτρα, ούτως ώστε καμία εμπορική συμφωνία της Ευρωπαϊκής Ένωσης να μη γίνεται, εάν δεν υπάρχει η ρήτρα συνδρομής για την καταπολέμηση της απάτης. Με αυτό τον τρόπο μόνο, μπορούμε πρακτικά να περιορίσουμε τη διαφθορά και να χτυπήσουμε αποτελεσματικά όσους προχωρούν με προϊόντα εγκλήματος τα οποία μεταφέρουν στο εξωτερικό.

  Γεώργιος Επιτήδειος (NI). – Κύριε Πρόεδρε, είναι γεγονός ότι επί σειρά ετών εταιρείες, ευρωπαϊκές και μη, αλλά και μεμονωμένοι ιδιώτες, μεταφέρουν περιουσιακά στοιχεία και χρήματα προς τρίτες χώρες. Τα περισσότερα από αυτά τα χρήματα είναι προϊόντα απάτης. Η όλη διακίνηση γίνεται με τη συνδρομή χρηματοπιστωτικών φορέων, οι οποίοι δρουν πολλές φορές με δόλιο και αδιαφανή τρόπο. Βεβαίως, γίνεται και το αντίθετο. Πολλά χρήματα από τρίτες χώρες έρχονται με δόλιο τρόπο στην Ευρωπαϊκή Ένωση. Όταν, μάλιστα, αυτή η διακίνηση χρημάτων συνδυάζεται με τις δραστηριότητες της διεθνούς τρομοκρατίας, αντιλαμβάνεστε ότι οι κίνδυνοι για την Ευρωπαϊκή Ένωση είναι πολύ μεγαλύτεροι από τους κινδύνους μιας απλής απάτης. Για να αντιμετωπιστεί αυτή η κατάσταση, τα κράτη δεν πρέπει να επαφίενται μόνο στις διμερείς σχέσεις που συνάπτουν με τις τρίτες χώρες. Πρέπει να παρέμβει και η Ευρωπαϊκή Ένωση για να αντιμετωπίσει τη διαφθορά, να συνάψει και αυτή διάφορες συμφωνίες με τις τρίτες χώρες, μέσω των οποίων θα μπορούν να δεσμεύονται χρήματα και περιουσιακά στοιχεία, τα οποία είναι προϊόντα απάτης, και να επιστρέφονται στη χώρα από την οποία κινήθηκαν προς τις τρίτες χώρες.

(Koniec zgłoszeń z sali)

  Elżbieta Bieńkowska, Member of the Commission. – Mr President, I would like to thank Mr Ivan for his report. It is again timely. As we all know, it is our shared duty to protect the financial interests of the European Union. We need to ensure that misused funds and assets are recovered in the most efficient and most effective way, including, of course, from third countries.

I am convinced, like you, Mr Ivan, that the European Public Prosecutor’s Office (EPPO) which is currently being set up, will be a game changer in our fight against criminals and fraudsters. The EPPO will not only change the way Member States cooperate inside the EU, but will also have a major impact on the way the EU and Member States cooperate with partners in third countries.

The Commission agrees that this is essential to strengthen the effectiveness of international cooperation in asset recovery and supports the development of CARIN, a network of operational law enforcement and judicial contact points on asset recovery, which covers more than 150 countries and jurisdictions. There is a strong complementarity between the Commission’s anti-corruption work and that of the Council of Europe Group of States Against Corruption (GRECO). The Commission continues the discussion with the EU Council on the choice of the appropriate legal framework for the EU accession to GRECO and we truly welcome very much the pragmatic approach of the GRECO plenary.

Finally, EU level mutual legal assistance agreements can be good vehicles for judicial cooperation in criminal matters and they can also complement the existing agreements Member States have in place. At the same time, EU level mutual legal assistance agreements, as we all know, are lengthy to negotiate and to enter into force. They also require a high degree of trust in judicial systems. This means that standards in third countries, third states, as regards, for example, the rule of law, independence of the judiciary, fundamental rights, the fight against corruption, fair trial – the judiciary should first be compatible with EU standards before the EU engages in negotiations on such agreements.

Eurojust also plays an important role here. It has just concluded various agreements with third countries such as Ukraine, Montenegro, and most recently Albania. This facilitates close and swift judicial cooperation in relation to third countries and ensures that the financial interests of the Union are protected and misused funds can be recovered in a proper way.

  Przewodniczący. – Zamykam debatę.

Głosowanie odbędzie się po zakończeniu debat.

(Posiedzenie zostało zawieszone o godz. 10.45 w oczekiwaniu na głosowanie)

Oświadczenia pisemne (art. 162)

  Fabio Massimo Castaldo (EFDD), per iscritto. – Nessuno degli strumenti previsti in seno all'UE per la tutela degli interessi finanziari può applicarsi ai paesi terzi, per questo è necessario trovare un modo efficace per tutelare i soldi dei cittadini europei. La risoluzione tenta quindi di introdurre elementi atti a trovare un rimedio alla situazione. Importantissimi sono ovviamente gli accordi con i paesi terzi in merito, e l'inclusione di clausole specifiche negli accordi internazionali che possono esserne toccati. Altrettanto importante però è lo scambio di dati e informazioni, al fine di individuare il trasferimento di attività fraudolente nei paesi terzi. L'obiettivo in questo senso deve essere anche la creazione di una banca dati centrale che raccolga lo storico e tracci le vie più utilizzate dai frodatori.

PRESIDENZA DELL'ON. ANTONIO TAJANI
Presidente