Doslovný záznam ze zasedání

Pondělí, 16. prosince 2019 - Štrasburk

14. Připomínka 30. výročí rumunské revoluce, k níž došlo v prosinci 1989 (rozprava)

  President. – The next item is the debate on the Commission statement on the Commemoration of the 30th anniversary of the Romanian revolution of December 1989 (2019/2989(RSP)).

I remind you that it’s possible to request catch-the-eye and blue cards using both the standard registration and the electronic system. Instructions are available at the entrance of the Hemicycle.

  Adina-Ioana Vălean, Member of the Commission. – Madam President, I am honoured to be here before you today to commemorate with you this important event for Romania and Europe at large.

În urmă cu treizeci de ani, pe 16 decembrie 1989, Revoluția română a început la Timișoara. Acesta a fost primul pas spre reîntoarcerea României și a românilor în Europa, după decenii de izolare impusă bazată pe diviziuni artificiale între est și vest. Revoluția română a fost cel din urmă act al mișcărilor populare anticomuniste din Europa Centrală și de Răsărit și cel mai sângeros: peste o mie de oameni au plătit prețul vieții în acele zile.

În acea iarnă din 1989, românii au luptat pentru libertate, drepturi fundamentale, domnia legii și democrație. Aceste valori constituie fundamentul Europei noastre așa cum o știm astăzi, dincolo de diferențele de limbă, de rasă sau tradiții. Ne-au adus împreună, de la nord la sud, de la est la vest, iar perpetuarea acestor valori, a drepturilor fundamentale, a domniei legii trebuie să constituie în continuare un motor al unității europene.

Violența cu care regimul comunist a încercat să reprime aspirațiile românilor spre libertate și democrație, precum și greutățile perioadei de tranziție par astăzi la ani-lumină față de 1989, pentru România ─ parte a Uniunii Europene.

Îmi amintesc ca experiență personală ─ aveam 21 de ani, eram în ultimul an de facultate în momentul revoluției ─ acele zile din decembrie vor rămâne pentru totdeauna în sufletul meu și în memoria colectivă a poporului român. Am trăit apoi tranziția către democrație, ani de tranziție care au condus sau au culminat cu aderarea țării mele la Uniunea Europeană.

Știm, însă, că nimic nu este peren. Trebuie să ne asigurăm că nimeni nu va mai cunoaște regimuri totalitare, penurie și izolare și de aceea trebuie să privim către viitor și să aplicăm aceste principii, în primul rând în relația cu țările din imediata vecinătate.

Mai este încă un drum de parcurs. Călătoria noastră către o convergență deplină cu nucleul Uniunii Europene este în plină desfășurare. Monitorizăm în continuare situația statului de drept...

But Romania is resourceful. The economy continues growing healthily, the country excels in developing skills, notably in new technologies and the digital economy. I am sure we will continue in the years to come.

The recently-adopted European Green Deal has set an ambition to leave nobody behind. As Transport Commissioner, it will be my task to ensure our mobility systems, which are the foundation of our economy and our daily lives, remain accessible and provide development opportunities for all across Europe.

In Romania, support for the EU stands at record levels, with 72% of Romanians saying nowadays they benefited from their country’s membership of the EU and turned out for the last European elections in higher numbers than the EU average.

In December 1989, as the blurred images of the revolution hit all news channels worldwide, Romania was back, and there isn’t a better place than the European Parliament to celebrate the 30 years of the comeback of Romania and of the entire Central and Eastern Europe at the heart of the European family.

  Traian Băsescu, în numele Grupului PPE. – Doamnă președintă, în primul rând mulțumesc colegilor europarlamentari, grupurilor parlamentare care au fost de acord ca această dezbatere să aibă loc în epicentrul democrației europene.

Astăzi sărbătorim 30 de ani, exact astăzi, de la momentul în care Timișoara a răbufnit într-un incident aparent banal, pe 16 decembrie 1989. Pe 17 decembrie, regimul criminal al lui Ceaușescu trăgea în populație prin Armata poporului. Revoluția s-a extins de la Timișoara în toate orașele țării. Milioane de români au fost în stradă.

Brutalitatea regimului a fost materializată în peste 1 142 de români împușcați, 3 200 de români răniți, 700 de români torturați. Cu toate acestea, oricare dintre milioanele de români care au ieșit în stradă a fost în fața gloanțelor Armatei române întoarse împotriva propriului popor.

Dorința românilor de a reveni într-o Europă a valorilor, acolo de unde au fost smulși cu tancurile sovietice, a fost mult mai puternică decât teama de represiune. Este un moment în care românii au spus „nu” hotărât, cu sacrificiul vieții lor, comunismului și au revenit în familia europeană. Astăzi sunt în NATO, sunt în Europa, sunt acolo unde le este locul.

Aș încheia spunând că Uniunea Europeană nu este numai despre pace în Europa, Uniunea Europeană este și despre interdicția dictaturilor pe teritoriul Uniunii Europene.

  Cristian Terheş, în numele Grupului S&D. – Doamnă președintă, stimați colegi, Revoluția din decembrie 1989 a pus capăt unui regim comunist totalitar, criminal și odios în România. Diferit de alte țări foste comuniste, revenirea de la comunism la democrație în România s-a făcut prin jertfă umană.

Peste o mie de persoane au murit pentru libertate și alte mii au fost rănite. Miile de jertfe umane din decembrie 1989 se adaugă sutelor de mii de români de toate etniile și confesiunile din România, care de la instaurarea comunismului în România în 1946, au luptat și au militat pentru apărarea libertății, democrației și drepturilor fundamentale ale omului.

Mulți dintre aceștia au luptat cu arma în mână ca partizani în munți, alții au fost închiși de comuniști și au murit în pușcării insalubre, iar alții au luat calea exilului. Alte mii de români au fost împușcați la frontiera României când au încercat să scape spre vest din marea închisoare în care comuniștii au transformat România.

Pentru că a refuzat să slujească instituțional Partidul Comunist, Biserica Greco-Catolică din România a fost scoasă în afara legii în 1948, iar episcopii ei, împreună cu sute de preoți și mii de credincioși, au fost aruncați în pușcării, unde mulți au murit.

Alături de preoți greco-catolici, au fost închiși în pușcăriile comuniste preoți ortodocși, pastori protestanți și neoprotestanți, ba chiar persoane fără o confesiune anume și de etnii diferite, pentru că au refuzat să slujească Partidul Comunist ori s-au opus ideologiei comuniste. Acestora li se adaugă milioane de familii de români cărora Statul comunist le-a confiscat pământul și orice altă proprietate mai aveau, distrugându-le sursele de subzistență.

Revoluția din 1989 din România a fost apogeul luptei pentru reinstaurarea libertății și democrației în România, duse de peste 40 de ani. La 30 de ani de la revoluția anticomunistă, comemorăm acest eveniment și ne bucură faptul că toți reprezentanții României în acest Parlament își dau mâna pentru a duce mai departe libertatea pentru ei și pentru generațiile care vor veni după noi.

  Dacian Cioloş, în numele Grupului Renew. – Doamnă președintă, exact acum 30 de ani, la 16 decembrie 1989, la Timișoara, se aprindea scânteia Revoluției române. Câteva sute de oameni au îndrăznit atunci să se opună regimului totalitar. Lor li s-au alăturat în orele și zilele care au urmat alte sute, apoi mii, de persoane și revoluția s-a extins la București, la Brașov, la Cluj, la Arad și în toată țara.

În Timișoara, s-au tras primele focuri de armă. Oamenii aceia nu își făceau iluzii că vor fi iertați de regim, știau că își riscă viața, și totuși au ieșit în stradă, au ales libertatea, au avut curajul să denunțe dictatura, opresiunea, lipsa de libertate, lipsurile economice, într-unul din cele mai dure regimuri comuniste din lume.

Azi, în Parlamentul European, omagiem curajul acestor oameni. Curajul lor este ceea ce a făcut posibilă revenirea României la valorile democrației, pluralismului, statului de drept, a libertății. Este ceea ce ne-a readus pe harta Europei libere, democratice și unite.

În acele zile, oameni obișnuiți au devenit eroi. Mulți, prea mulți dintre ei nu s-au mai întors acasă în viață. O mamă povestea cum pe 22 decembrie, după ce stătuse o zi și o noapte în stradă, în București, fiul ei s-a întors acasă cu cămașa plină de sânge pentru că un prieten de-al lui cu care protestase îi murise în brațe. Omul a plecat la serviciu pe 22 după-amiază și mama l-a regăsit pe 26, venind acasă în sicriu.

Copii care, după 30 de ani, au azi vârsta părinților pe care i-au pierdut atunci. Anul trecut când numele eroilor au fost arborate pe gardul Palatului Regal, în Piața Revoluției din București, un asemenea copil, care era deja adult, a venit și a scris, alături de numele tatălui său, „Te iubesc, tati”.

Acei copii se întreabă zi de zi care este sensul sacrificiului părinților lor. Și ei, în primul rând, dar și ceilalți au dreptul să afle adevărul despre ceea ce s-a întâmplat atunci și noi trebuie să luptăm pentru ca niciodată oamenii să nu iasă în stradă și să moară pentru libertatea lor, nici acum și nici în generațiile viitoare.

  Reinhard Bütikofer, im Namen der Verts/ALE-Fraktion. – Frau Präsidentin, sehr geehrte Kolleginnen und Kollegen! Vor denjenigen, die in der rumänischen Revolution ihr Leben geopfert haben oder verwundet wurden, vor den Familien, die Opfer zu beklagen haben, können wir uns nur verneigen. Ich glaube, es gehört mit zu dem wertvollsten Erbe, das wir in Europa teilen, dass wir so viele Beispiele dafür haben, wie in unseren Ländern engagierte, mutige, tapfere Männer und Frauen sich immer wieder für die Freiheit und für die Demokratie engagiert haben, auch um einen hohen persönlichen Preis. Ich glaube, dieses Parlament hat an diesem Punkt einen großen Konsens.

Keinen Konsens haben wir allerdings von meiner Fraktion mit dem Bemühen, jetzt im Europäischen Parlament eine neue Praxis einzuführen, dass Stück für Stück Entschließungen zur Geschichte Europas verfasst werden und dann jeweils festgelegt wird, was „die Wahrheit“ über Europas Geschichte ist. Wer die Wahrheit sucht, muss die Vielfalt suchen, wer die Wahrheit sucht, muss sich in die Auseinandersetzung begeben, wer die Wahrheit sucht, soll ins Haus der Geschichte gehen, aber es ist nicht die Aufgabe eines Parlaments, per Mehrheit zu beschließen, was jeweils die Wahrheit über historische Ereignisse ist.

Ich glaube, das ist nicht hilfreich, egal, von welcher Seite es kommt – aus der Mitte, von links oder von rechts. Ich glaube, es ist ein Holzweg, auf den wir uns begeben würden, und deswegen bittet unsere Fraktion alle anderen, noch einmal zu überlegen, ob wir wirklich auf diesem Weg weitergehen sollen. Es gibt Formen, den Respekt zu äußern, ohne in diese Sackgasse zu laufen.

  Nicola Procaccini, a nome del gruppo ECR. – Signora Presidente, onorevoli colleghi, oggi celebriamo l'ultimo atto di quella straordinaria stagione di popolo e di libertà che abbiamo vissuto in Europa nel 1989.

Celebriamo il coraggio di migliaia di uomini e donne, che in Romania hanno sacrificato la loro vita affinché i loro figli potessero vivere in una nazione finalmente libera dall'oppressione comunista.

E voglio per questo citare le parole di un grande intellettuale ed artista cristiano rumeno, Camilian Demetrescu: “Eravamo rassegnati a vivere per sempre fuori dalla nostra terra in questo Occidente che non poteva o non voleva capire che l'utopia comunista era già condannata dalla storia, non rimaneva che la sconcertante ipotesi del miracolo. Per questo, in quei giorni in tutto il paese si accesero candele alle finestre.” Ebbene, il miracolo avvenne, ma fu intriso di sangue ed è giusto che la mozione chieda conto, anche se sono passati molti anni.

Infine, perché non sia solo retorica, perché i valori germogliati dalla rivoluzione rumena continuino a fiorire nel mondo, voglio rivolgere un pensiero ai giovani di Hong Kong, perseguitati oggi dal regime comunista cinese nel disinteresse del mondo. Di nuovo sognatori coraggiosi, al pari dei giovani di Timisoara e di Bucarest, al pari dei giovani di piazza Tienanmen in quello straordinario 1989.

  Siegfried Mureşan (PPE). – Doamnă președintă, stimați colegi, pe 16 decembrie 1989, în urmă cu exact 30 de ani, mii de români au ieșit, pentru prima dată, în stradă, iar lor le-au urmat sute de mii de români în zilele următoare. Aceste evenimente cunoscute drept „Revoluția română” au dus la înlăturarea comunismului în România și au dus la revenirea României și a poporului român în Europa.

Prin Revoluția română s-au deschis porțile pentru milioane de români, pentru a spune ce gândesc, și-au câștigat libertatea de exprimare, pentru a citi ce doresc, pentru a își vedea, pentru prima dată, rudele, membrii familiei plecați în străinătate și pe care poate unii dintre ei nu i-au putut vedea deloc până atunci. România și poporul român și-au câștigat, prin acele sacrificii din zilele Revoluției române, locul în Europa.

Cuvântul-cheie, doamnă președintă, stimați colegi, al dezbaterii de astăzi trebuie să fie „comemorare”. Trebuie astăzi să ne gândim, mai mult decât oricând, la cei 1 142 de români care și-au pierdut viața în zilele Revoluției române. În timp ce, în alte țări europene, regimul comunist a putut fi înlăturat pe cale pașnică, la noi, în România, acest lucru a necesitat sacrificiul vieții a 1 142 de persoane, multe dintre acestea fiind tineri. Aceștia au luptat pentru democrație, pentru libertate, pentru libertatea de exprimare și astăzi trebuie să ne gândim la ei.

De-a lungul ultimilor 30 de ani, mereu, românii au continuat această luptă. Au luptat pentru valori europene și pentru recâștigarea locului României în Uniunea Europeană. Doamnă președintă, consider că noi, toți cei 751 de membri ai Parlamentului European din toate cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, avem datoria să apărăm valorile pentru care românii și-au pierdut viața în decembrie 1989 ─ democrație, libertate, libertate de exprimare, dreptate ─ și să continuăm să facem toate eforturile pentru continuarea procesului de integrare europeană și pentru conviețuirea pașnică a tuturor națiunilor în interiorul Uniunii Europene.

  Adrian-Dragoş Benea (S&D). – Doamnă președintă, doamnă comisară, onorați deputați, în iarna anului 1989, în România, băcăuanul Gheorghe Dorel Nechita avea toată viața înainte. Familia sa îi pregătea căsătoria, programată pentru anul următor, 1990. Într-o oarecare zi de marți, 22 decembrie, un glonț rătăcit a străpuns inima bravului George, așa cum îi spuneau cei din familia sa, ucigându-l pe loc.

Pentru tânărul cercetător de la Institutul de Fizică Atomică, totul s-a sfârșit înainte de a începe, la doar 29 de ani. George avea să nu mai vină niciodată acasă, la familia sa, în Bacăul pe care îl avea în inima străpunsă de glonțul ucigaș. Azi își doarme somnul de veci în cimitirul orașului natal, Bacău, și, în fiecare an, la 22 decembrie, mama sa caută răspuns la o întrebare care i-a frământat zilele și nopțile ultimilor 30 de ani: „Cine mi-a ucis băiatul?”

Jertfa de sânge a celor peste 5 200 de victime ale Revoluției, din care peste 1 100 decedați, cere dreaptă judecată. Eroii Revoluției au deschis drumul democrației și statului de drept în România. De aceea, dincolo de a le cinsti în permanență memoria, trebuie să facem tot ce ține de noi pentru aflarea adevărului și elucidarea crimelor. Cei responsabili trebuie să răspundă. Niciodată nu este prea târziu pentru un asemenea deziderat.

  Vlad-Marius Botoş (Renew). – Doamnă președintă, stimați colegi, luna aceasta se împlinesc 30 de ani de la Revoluția din 1989, din România. A fost singura țară unde regimul comunist a luptat să rămână la putere, în ciuda opoziției clare din partea românilor. Au pierit peste o mie de oameni, au fost rănite câteva mii în cele aproape zece zile de frământări și confruntări între populație și forțele de ordine. O mare parte dintre aceste victime au fost din Timișoara, orașul în care a început Revoluția, exact acum 30 de ani.

Este, și acum, incredibil, curajul lor de a se ridica în fața regimului comunist, știind că ar putea fi singuri, și totuși nu puteau concepe că autoritățile vor trage în oameni neînarmați, în femei, în copii. Tragedia a fost că au început să tragă. Chiar și așa, timișorenii au rezistat. Poate părea prea dramatic să spunem că au rămas în stradă sub focul gloanțelor și aceasta este cea mai clară imagine pe care o puteți avea când vă gândiți la Revoluția română din 1989.

Oamenii care au stat acolo, în piață, pe străzi, își vedeau prietenii căzând lângă ei și puteau alege să plece, să se salveze, dar nu au făcut-o. Aradul, orașul meu, al doilea oraș care s-a alăturat Revoluției, a avut partea sa de luptă, de morți și de răniți. Ne aducem aminte de ei și astăzi, după 30 de ani, și îi omagiem, așa cum merită.

Revoluția din 1989 este acel moment din istoria noastră care ne arată forța pe care o au oamenii atunci când luptă împreună pentru principii. În Timișoara, în Arad, în București, în toate celelalte orașe unde oamenii au ieșit în stradă, acest „împreună” le-a dat puterea de a dărâma muntele totalitarismului.

Recunoștința noastră nu este suficientă. Omagiul nostru nu este destul. Trebuie să cerem, așa cum o facem de 30 de ani, adevărul. Trebuie să cerem dreptate pentru ei și pentru toți cei care și-au riscat viața în acele zile, pentru familiile victimelor. Este momentul ca Statul român să trateze cu celeritate acest capitol întunecat din viața României și, oricât de mult ar durea, să ne prezinte adevărul. Trebuie să știm cine sunt principalii vinovați pentru măcelul din 1989 pentru ca eroii noștri să se odihnească în pace.

  Kinga Gál (PPE). – Elnök asszony! 30 évvel ezelőtt, december 15-én Temesvárról, a Mária térről indult el a romániai forradalom. Tőkés László temesvári lelkész jogtalan kitelepítése ellen tiltakoztak, magyarok, románok, németek, szerbek, reformátusok, katolikusok, baptisták, ortodoxok és más felekezetűek közösséget vállaltak az embertelen kommunizmus ellen. Ne feledjük, hogy az emberek azért álltak a tankok elé, mert nem akarták többé elviselni a terrort, a megaláztatást, a rettegett Securitate, a kommunista titkosszolgálat orwelli módszereit. A magyar református lelkész egyházmegyéjével egyetemben, eredetileg a Ceaușescu őrült falurombolási terve ellen tiltakozott. Nemzeti és vallási közösségük érdekében kockáztatták életüket, családjukat, a szabadságért harcoltak. Ez a forradalom és az általa a kivívott szabadság egyformán értékes románnak, magyarnak.

Fejet kell hajtanunk Tőkés László, és minden egyes személy bátorsága előtt, aki mert ellenállni. A Temesvárral kezdődő, egész Romániát egyként megmozgató forradalom ledöntötte a kommunizmust, és megteremtette Romániában is a szabadságot. Bár a forradalomban elkövetett emberieség ellenes bűncselekmények, tarthatatlan módon, mindmáig büntetlenek maradtak. A romániai forradalomban a kommunista karhatalom által meggyilkolt, több mint ezerkétszáz áldozatra is emlékezünk ezért ma. Ez a forradalom, a romániai forradalom, egyike a történelem azon pillanatainak, amelyben Európa egymásnak feszülő népei együtt tudtak küzdeni a szabadságért, és együtt tudtak örülni kivívott szabadságnak. Közös európai identitásunk része ez a szabadság. A temesvári forradalom, a romániai forradalom szellemisége közös európai érték. Becsüljük meg, és ápoljuk emlékét!

(A felszólaló hozzájárul egy „kékkártyás” kérdés megválaszolásához (az eljárási szabályzat 171. cikkének (8) bekezdése))

  Александър Александров Йорданов (PPE), въпрос, зададен чрез вдигане на синя карта. – Вземам думата по повод на изказването, само за да благодаря и да кажа, че наистина това е памет и поклон пред паметта на загиналите – това, което днес отбелязваме. Същевременно да напомня като евродепутат от България, че два дни по-рано, на 14 декември 1989 година, гражданите на София бяха блокирали българския парламент с искане за падане на член първи от Конституцията за ръководната роля на комунистическата партия. България избяга .... (Председателят прекъсва оратора.)

  President. – Dear colleague, I’m sorry but if it is a blue card then it must be a question. I do not hear your question. If you have a question for Ms Gál, please refer to her now otherwise we will continue with other speakers.

Do you have a question for Ms Gál?

  Александър Александров Йорданов (PPE), въпрос, зададен чрез вдигане на синя карта. – Въпросът ми е убедена ли е, че и днес, когато има диктаторски режими, е необходимо да работим така, да направим така, че да не се стига до кървави революции за тяхното сваляне? Европейският съюз да намери други инструменти, с които да потисне и да отстрани диктаторските режими, които при това не са толкова далеч от нашия свят.

  Kinga Gál (PPE), Kékkártyás válasz. – Képviselő úr, ahogy az imént mondtam, közös európai identitásunk része ez a szabadság, és ezt nem szabad elfelejtenünk. És ez a forradalom, amire ma emlékszünk, a temesvári forradalom, a romániai forradalom szellemisége közös európai érték, és azért vagyunk itt, és ezért kell tennünk a jövőben is, hogy ezt megbecsüljük, és ápoljuk ennek emlékét.

  Bogusław Liberadzki (S&D). – Pani Przewodnicząca! Pani komisarz Vălean! Witam Panią w nowej roli. Jako jeden z nielicznych nie jestem z Rumunii, jestem z Polski, i to w Polsce czterdzieści lat temu, w sierpniu 1980 roku, rozpoczęła się erozja systemu. To w Polsce trzydzieści lat temu, w czerwcu 1989 roku, rozpoczął się upadek systemu i w zasadzie w listopadzie już nie mieliśmy muru berlińskiego. Zostały wtedy trzy państwa, które były wierne starej ideologii: Rumunia, Korea Północna i Kuba. I dlatego właśnie szczególnie popieram postanowienia tej rezolucji mówiące o pokazaniu prawdy, potępiające zbrodniczy charakter tego reżimu, bo był czas, żeby na to zareagować. Jednocześnie mamy świadomość, że od tego czasu Rumunia przebyła długą drogę. Należy się hołd ofiarom, należy się także oddanie honorów tym, którzy wtedy walczyli i teraz tworzą sukces Rumunii. Przyjęliśmy wszyscy z wielkim zadowoleniem członkostwo Rumunii w Unii Europejskiej. Kierujemy najlepsze życzenia, a ja ze swojej strony życzyłbym sobie, żeby Rumunia jak najszybciej dołączyła do strefy Schengen.

  Dan-Ştefan Motreanu (PPE). – Doamnă președintă, anul acesta se împlinesc 30 de ani de la Revoluția română, prima revoluție televizată din istorie și milioane de oameni din țară, din Europa și nu numai au văzut foarte clar violențele împotriva cetățenilor care își doreau înlăturarea unui regim totalitar.

Iată de ce ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989, în România, nu a fost exclusiv o trăire doar a românilor, ci și a europenilor care și-au arătat, și în acele momente, solidaritatea și atașamentul față de poporul român și, evident, la fel ca românii, au așteptat să afle adevărul despre aceste evenimente.

Însă de atunci au trecut trei decenii și an de an poporul român așteaptă un răspuns privind ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Așteaptă un final în care toți vinovații să fie judecați și condamnați potrivit faptelor, complicităților și culpabilităților fiecăruia dintre ei. Există încă, în societatea românească, o temere că această așteptare poate continua încă pe atât dacă nimeni și nimic nu va reuși să impulsioneze justiția din România să stabilească adevărul și până atunci vor dispărea fizic actorii sau martorii principali și chiar și urmașii și apropiații celor căzuți, iar acest dosar va rămâne într-un sertar cu rezoluția „autor necunoscut”. Pentru că da, adevărul este clar și simplu descris în dosarul Revoluției, se spune exact cine și cum a acționat, la ordinul cui s-a acționat, cunoscându-se, în foarte multe cazuri, autorul fiecare crime.

Stimați colegi, și România are nevoie de adevăr. România nu se poate vindeca și chiar desprinde în totalitate de trecut atât timp cât nu sunt cunoscuți oficial vinovații din decembrie 1989. Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese întotdeauna la suprafață, însă câteodată este prea târziu. De data aceasta, nu vrem să fie din nou prea târziu.

Iată scopul acestei rezoluții în Parlamentul European, ca decembrie 1989 să nu devină un moment al uitării, ci un moment al memoriei, al libertății, iar pentru aceasta avem nevoie de adevăr cât mai repede și pentru totdeauna.

(Vorbitorul a acceptat să răspundă unei întrebări adresate în conformitate cu procedura „cartonașului albastru” (articolul 171 alineatul (8) din Regulamentul de procedură)

  Tomislav Sokol (PPE), pitanje koje je postavio podizanjem plave kartice. – Poštovani zastupniče Motreanu, spomenuli ste nerazjašnjena pitanja o tome tko je odgovoran za smrti velikog broja ljudi za vrijeme rumunjske revolucije.

Ja bih proširio tu temu pa bih Vam postavio pitanje. Znamo da je Ceauşescuov režim pao, znamo što se i s diktatorom dogodilo, ali je li pad Ceauşescua značio pad samog režima?

Jesu li ili još uvijek postoje ili su postojali nakon same revolucije i dalje komunistički kadrovi koji su ostali utjecajni na politiku, u medijima, na sveučilištima, stari kadrovi Securitate itd., koji su zapravo bili odgovorni za te zločine, a koji su, nažalost, ostali nekažnjeni?

Ima li još takvih kadrova danas? Smatrate li da je to problem za Vašu državu u ovom trenutku?

  Dan-Ştefan Motreanu (PPE), Răspuns la o întrebare adresată în conformitate cu procedura „cartonașului albastru”. – Din păcate încă, astăzi, în România, nu se știe adevărul absolut al acestei Revoluții și există o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului care a cerut să se facă dreptate, care a cerut să se găsească vinovații, să se acorde despăgubiri celor care au suferit și a cerut, în concluzie, un adevăr pentru întreaga națiune română.

Am spus și în intervenția mea că România a suferit foarte mult pentru că acei vinovați nu au fost descoperiți încă de la începutul anilor 1990 și o parte din cei care au avut o contribuție nefastă la această revoluție s-au perpetuat în funcții publice în România.

  Carmen Avram (S&D). – Doamnă președintă, personal, ca om care a trăit o jumătate din viață într-un regim opresiv, cred că nu e nimic mai periculos și mai umilitor pentru o ființă umană decât dictatura. Mai cred că distanța dintre democrație și dictatură e uneori despărțită doar de o fracțiune de secundă, acea fracțiune de secundă în care alegi să taci în loc să vorbești.

Victimele Revoluției au fost ucise de gloanțe, dar în fapt, destinul lor tragic a fost decis de tăcerea criminală a celor care au lucrat pentru sau s-au complăcut în sistemul opresiv pentru liniștea și foloasele proprii. Este bine că adevărul din 1989 să fie știut. În plus, însă, este obligația noastră să fim atenți și să vorbim răspicat, ferm, la timp, pentru a putea salva acei oameni pe care altfel i-am omagia post mortem. Să fim cu toții atenți la primele semne de dictatură, pentru că astăzi ea este mult mai subtilă, ascunzându-se uneori chiar în spatele unei aparențe democratice și putând perverti prin manipulare chiar și minți luminate.

O formă de dictatură începe să se construiască încă de atunci când descoperi că nu-ți mai poți afirma opțiunea politică fără a fi agresat verbal și izolat, inclusiv de cercul de prieteni sau de familie, sau când țara ta se împarte ideologic în două tabere dispuse să se sfâșie între ele până când nu mai rămâne decât una. Adevărul e deci important, dar trebuie să vedem și semnele și în acea fracțiune de secundă decisivă să alegem să vorbim.

  Loránt Vincze (PPE). – Doamnă președintă, doamnă comisară, acum 30 de ani, pe măsură ce regimurile comuniste se prăbușeau în toată Europa și reformele democratice măturau estul Europei, dictatorul Nicolae Ceaușescu părea de neclintit, dar evacuarea, de către poliție, în data de 15 decembrie, a pastorului reformat maghiar László Tőkés, a dat scânteia unui foc sălbatic ce a cuprins toată țara în câteva zile. Îndârjirea sa de a denunța public încălcarea drepturilor omului, cât și de a se opune planului de sistematizare a satelor a precedat izbucnirea Revoluției.

Deși activitatea sa politică ulterioară ridică multe semne de întrebare, retragerea distincției pentru meritele domnului Tőkés, fost deputat al acestui Parlament, este o imensă nedreptate. Nicio autoritate vremelnică nu îi poate înlătura statutul de simbol al Revoluției ori a-i diminua recunoștința colectivă.

Dragi colegi, a mai rămas mult de făcut în dosarul Revoluției. Este extrem de trist că niciun român, în afara soților Ceaușescu, nu a fost găsit vinovat de susținere a terorii comuniste. Din păcate, România nu a adoptat o lege a lustrației. Foștii colaboratori au acces la posturi din administrația centrală. Într-un mod abuziv, retrocedarea bunurilor confiscate de regimul comunist trenează de ani buni.

Din respect pentru cele peste o mie de persoane care și-au pierdut viața în timpul Revoluției și a regimului comunist, la 30 de ani după Revoluție, nicio clipă nu mai trebuie pierdută pentru tragerea la răspundere a celor vinovați și pentru a repara crimele și pagubele produse de regimul comunist. Pentru ca azi să putem trăi într-o societate sănătoasă, trebuie să avem curajul să înfruntăm propriul nostru trecut.

  Tudor Ciuhodaru (S&D). – Doamnă președintă, astăzi este vorba despre omagierea României, despre curajul poporului român și al țării mele de a se opune unui regim dictatorial draconic, de a se lupta cu frica, foametea și frigul, în niște condiții pe care alții nu și le-ar fi putut închipui. Să nu uităm să spunem că, pe 14 decembrie, acel manifest către toți românii de bună credință de la Iași a deschis scânteia către această revoluție și că, dacă nu ar fi fost intervenția brutală a Miliției și a Securității, s-ar fi ajuns la o altfel de situație.

Eu vă spun astăzi că fiica mea are vârsta Revoluției. I-am povestit despre acele zile, a crescut uitându-se și văzând cum intrăm în Uniunea Europeană și în NATO și, pentru ca aceste valori europene să continue, avem obligația, cum am făcut-o astăzi toți parlamentarii români, să facem ca și celelalte ziduri să cadă mai departe.

Așa că astăzi, dacă totuși aducem onoarea acestei Revoluții, vă cer și eu să omagiem România, să îi omagiem pe toți făcând și ca lucrurile importante pentru noi să devină realitate. Așa că astăzi, din nou, după 30 de ani, onorată Comisie, vă reamintesc faptul că îndeplinim toate condițiile și să vă cer să intrăm în Schengen.

  Maria Grapini (S&D). – Doamnă președintă, doamnă comisară, stimați colegi, vin de la Timișoara. Exact acum 30 de ani, eram pe stradă, la Timișoara, alături de cetățenii Timișoarei și pentru adevăr, vă rog să înțelegeți că Revoluția nu este a unei persoane sau a unui grup de persoane. Revoluția este a românilor, a timișorenilor care au aprins flacăra și care au dus această flacără, așa precum strigau „Azi în Timișoara, mâine în toată țara!”

Acesta este adevărul despre Revoluție: a fost o revoltă populară, au ieșit oamenii din fabrici, din toate fabricile, din toate colțurile Timișoarei. Am început să sunăm în alte orașe: „Ieșiți pe stradă!”, pentru că nu se cunoștea încă, la București, ce este la Timișoara. Dați-mi voie, că este comemorare, să fac o plecăciune în fața miilor de morți, în fața timișorenilor, care s-au sacrificat primii, în fața românilor care au ieșit fără arme, cu brațele deschise în fața celor care au venit să îi împuște, pur și simplu să îi împuște.

Cred că avem datoria, dragi colegi și instituțiile europene, să respectați poporul român. Poporul român este proeuropean. Nu vă luați după informații și după anumiți conducători. Poporul român este proeuropean. Locul nostru este în Uniunea Europeană și din respect, acum, la 30 de ani, vă cer, Comisiei, Consiliului, Parlamentului, să respectați drepturile românilor, cetățeni europeni. Dați-ne credibilitate pentru că da, în 30 de ani, în România s-a schimbat mult. Poate nu știți cât, dar vă invităm acasă la noi și români dragi, oriunde veți trăi, vă cer unitate, solidaritate și iubiți-vă țara.

Catch-the-eye procedure

  Eugen Tomac (PPE). – Doamnă președintă, în urmă cu 30 de ani, milioane de români au înfruntat frica, au ieșit în stradă pentru a cere ca România să se rupă definitiv de un regim criminal; milioane de români împotriva cărora s-au tras peste 12 milioane de gloanțe au strigat în stradă „Libertate, te iubim! Ori învingem, ori murim!”.

Aceste voci nevinovate au exprimat o stare de dorință de libertate pentru ceea ce România urma să obțină: democrație și un drum ireversibil pe calea integrării europene. România, în acea perioadă, s-a rupt definitiv de o perioadă dură în care sute de mii de oameni au murit în închisori comuniste, iar astăzi, datorită acestui sacrificiu ─ și vă mulțumesc pentru că în plenul Parlamentului European le aducem omagiu acestor eroi ─. Eroii nu mor niciodată și mă înclin în fața lor. Vă mulțumesc pentru acest moment unic și important pentru națiunea mea.

  Robert Hajšel (S&D). – Vážená pani predsedajúca, naozaj pred tridsiatimi rokmi vypuklo veľké ľudové povstanie v Rumunsku a Rumuni sa tak isto zbavili diktatúry, zbavili sa totalitárneho komunistického režimu súdruha Ceausesca. Treba povedať, že odvtedy Rumunsko prešlo veľkú cestu, nebola ľahká, Rumunsku ubudol počet obyvateľov a ešte stále je ďaleko, podobne ako aj naše štáty, Česko alebo Slovensko, čo sa týka životnej úrovne v porovnaní napríklad s Nemeckom.

Aj v demokracii máme, samozrejme, pri budovaní demokracii slabiny a máme slabiny aj v ďalších oblastiach. Musíme však pracovať na tom aj spoločne s Európskou úniou, aby sme tieto slabiny odstraňovali aj za pomoci nástrojov, ktoré tu máme, aby sme budovali a posilňovali právny štát, a preto aj využívajme všetky legislatívne nástroje, aby sme hodnotili a správne a spravodlivo hodnotili aj situáciu v oblasti ľudských práv, dodržiavania právneho štátu a dodržiavania aj práv menšín vo všetkých štátoch rovnako, pretože všade máme chyby, niektorí ich robia viac, niektorí menej.

  Clare Daly (GUE/NGL). – Madam President, I was a student leader in Ireland 30 years ago and, inspired by the heroism of Romanian students and workers, I travelled to Bucharest and Timișoara and spent over a month there in the midst of those revolutionary days. I have to say that it was one of the most defining experiences of my youth to witness the overthrow of Ceaușescu’s brutal totalitarian regime, an elite which enriched themselves at the expense of the population and developed a vicious secret police and state apparatus to do so. It was an absolutely incredible experience. To feel the hopes of the population for the future, for democracy, for a say in their lives and for a more stable economic experience was very humbling.

But we have to be honest as well, because what did they get? In many ways they got much of the same elite in new clothes, combined also with a new elite – a new neoliberal elite – and many people have unresolved issues there. We have to ask why Romania has got the second biggest diaspora in the world, second only to Syria – five million driven out of that country. There is a lot of corruption still to tackle. So I stand continually in solidarity with those people. The revolution has not been completed there.

  Iuliu Winkler (PPE). – Elnök asszony! A romániai kommunista-ellenes forradalom Temesváron kezdődött. Amikor december 15-én temesvári emberek, magyarok és románok, összegyűltek a református templom előtt, hogy megvédjék Tőkés László lelkészt és családtagjait, akiket a kommunista hatóságok erőszakkal akartak kilakoltatni. Azokon a véres decemberi napokon az emberi szolidaritás olyan mélységet öltött, amelyet azóta sem sikerült megismételni Romániában. Ma a demokrácia politikai fegyvereit használva elkötelezetten küzdünk egy olyan jogállamért, amelyben minden állampolgár és minden közösség egyenlő jogokat és egyenlő védelmet élvez. Az RMDSZ Strasbourgban és Bukarestben is határozottan kiáll amellett, hogy a 30 évvel ezelőtt leszögezett célkitűzéseket kell maradéktalanul megvalósítani. Ehhez arra van szükségünk, hogy a társadalom megismerje az igazságot az 1989. decemberi események kapcsán, és hogy az igazságszolgáltatás vonja felelősségre azokat a vétkeseket, akik miatt ártatlanok vesztették életüket.

  Julie Ward (S&D). – Sorry, Madam President, I can see a colleague here waving a blue card. Do you want to address this before I speak?

  President. – No, we will not allow a blue card during catch-the-eye. The floor is yours.

  Julie Ward (S&D). – Madam President, I represent the North West of England, where there is a large Romanian population with whom I work very closely, and I’m happy to call many of them my friends. They are doctors, nurses, teachers, artists, entrepreneurs. Many of them remember the Romanian revolution and the cruel dictatorship that preceded it. Now, not only are Romanians free in their own country, but since 2007 they have also enjoyed the benefits of the EU membership.

However, Brexit presents a frightening prospect for the Romanian diaspora in the UK, who are increasingly on the receiving end of often violent racist abuse. Indeed, over night of 23 June 2016, a group of Romanian children who regularly played out on the streets in Manchester were called indoors by their parents, who were worried for their safety in the increasingly hostile environment. To my knowledge, those children are still deprived of the freedom to play out with other children. It’s a sad indictment of Brexit Britain that people who suffered under totalitarianism now feel anxious and unwelcome in their adopted home.

(End of catch-the-eye procedure)

  Adina-Ioana Vălean, Member of the Commission. – Thank you very much, Madam President. There’s not much more to say for me at this stage, but to thank those who brought the topic to the debate. Those who supported and participated in the debate.

I wish the House good luck with the resolution on Thursday and I take it that for the Romanians, for those like you and like myself, working in Europe, for the good of all people, there is a huge responsibility lying in the future. Because we are bearing with us the hopes of those people back in 1989 hoping for a better life and a better Europe.

  President. – The debate is closed.

The vote will take place on Thursday, 19 December 2019.

Written statements (Rule 171)

  Sandra Kalniete (PPE), in writing. – Thirty years ago, a violent uprising in Romania ended the communist regime of Ceaușescu and opened up the country’s path towards the EU, NATO and the democratic world. Years of shortages, food and fuel rationing, power cuts and stifling surveillance had driven Romanians to breaking point. This was the most violent of all the uprisings leading to the fall of communism in the states behind the Iron Curtain. Romania had the only revolution that saw the perpetrator sentenced to death and executed, but there are still many questions that remain unanswered. Last month, a Bucharest court opened preliminary hearings into allegations that Iliescu and two associates committed crimes against humanity in December 1989, leading to the deaths of 862 people and injury to 2 150 after Ceaușescu fled. There were 700 hundred people queuing for hours to attend the hearing. That queue is the best proof that Romanians still want justice. I call on Romania to boost its efforts to clarify the truth of the past, to do its utmost to ensure the crimes of communist regimes are remembered and guarantee such crimes will never be committed again. It is an absolute necessity for the country, the Romanian people, and the EU.

  Mihai Tudose (S&D), în scris. – La 30 de ani de la Revoluția română, Parlamentul European omagiază cea mai dramatică dintre răsturnările de regim comunist din 1989. La temelia libertății recâștigate de români stă sacrificiul de sânge al celor 1 116 morți și 4 089 de răniți, mulți în împrejurări încă neelucidate. Cunoașterea adevărului despre evenimentele din decembrie ’89 reprezintă o apăsătoare obligație morală și juridică. Este esențial, totodată, să înțelegem semnificațiile tragice ale istoriei atât de apropiate, mai ales fiindcă ne aflăm într-un punct de răscruce pentru proiectul european.

Acum trei decenii, românii s-au eliberat prin jertfă de sub dictatura impusă de ocupația sovietică și acceptată de statele occidentale. Dacă persistă fractura est-vest în cadrul UE, atunci este și din cauza neasumării acestei responsabilități istorice. În fața agresivității revizioniste din vecinătatea imediată și a derapajelor populist-naționaliste ce subminează unitatea europeană, avem o singură șansă: solidaritatea statelor UE, în numele atașamentului cetățenilor pentru libertate și democrație.

Solidaritatea europeană efectivă presupune un dublu efort: pentru depășirea clivajelor întreținute de ambiții egoiste și pentru reducerea decalajelor de dezvoltare, moștenite dintr-o istorie injustă. Vechile state membre au o datorie în acest sens. Spiritul de sacrificiu al românilor din 1989 arată cât de dureros este prețul libertății. Să nu o risipim, așadar!