Strategia „De la fermă la consumator” - rolul-cheie al fermierilor și al zonelor rurale (dezbatere)
Daniel Buda (PPE). – Doamna președintă, domnule comisar, dragi colegi, strategia Farm to Fork poate să reprezinte mecanismul prin intermediul căruia să fie atinse mai multe obiective: alimente de calitate, prețuri accesibile ori combaterea schimbărilor climatice.
Sectorul agricol nu poate fi considerat însă singurul responsabil de declinul biodiversității sau epuizarea resurselor naturale. Această responsabilitate o avem cu toții.
Fermierii trebuie să fie văzuți ca fiind parte a soluției și nicidecum parte a problemei în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice.
Succesul strategiei Farm to Fork depinde dacă suntem sau nu ancorați în realitatea din teren și capabili să înțelegem care sunt vulnerabilitățile, dar și oportunitățile din acest sector.
O politică eminamente verde, care nu ține cont de capacitatea de adaptare a acestuia la noile condiționalități, va pune presiune atât pe fermieri, cât și pe consumatori, care se vor vedea nevoiți să plătească mai mult pentru alimente.
În final, vor pierde atât consumatorii, cât și fermierii. Nu vreau să îmi imaginez ce ar putea însemna un fenomen precum Vestele Galbene din partea fermierilor la nivelul întregii Uniuni Europene.
Acordul verde și strategia Farm to Fork trebuie să fie transformate în oportunități pentru agricultură dacă vrem să reușim cu adevărat.
Este nevoie însă de o finanțare consistentă din partea statelor membre. Trebuie să se înțeleagă un lucru clar: nu se poate face mai mult cu bani mai puțini.
Accesul la cercetare, la o agricultură de precizie ca o garanție a durabilității sectorului agricol trebuie însă să fie distribuit în egală măsură între fermierii din statele membre.