La 30 octombrie 2018, autoritățile de la Copenhaga au acuzat serviciile de informații ale Iranului că planifică un asasinat pe teritoriul danez. Prim-ministrul Lars Løkke Rasmussen a declarat că astfel de acte sunt „total inacceptabile” și că „vor fi discutate la nivelul UE o serie de măsuri împotriva Iranului”.

Atacul dejucat din Danemarca este doar cel mai recent dintr-o serie de comploturi teroriste ale Iranului în Europa din acest an. În ianuarie, poliția germană a percheziționat 10 persoane suspectate de a fi agenți iranieni și de a fi spionat de potențiale ținte de atac israeliene și evreiești, printre care o serie de grădinițe evreiești. În aceeași lună, Germania l-a convocat pe ambasadorul Iranului la Berlin, după ce un bărbat pakistanez a fost condamnat pentru că spiona pentru Iran un politician german, ca posibilă țintă de asasinat. La 10 octombrie, Belgia a acuzat un diplomat iranian acreditat în Austria de planificarea unui atentat cu bombă în Franța. Cu o zi înainte, Republica Cehă a descoperit un atac de spionaj cibernetic al Hezbollahului, organizație apropiată Iranului. În plus, conform unor rapoarte publice ale serviciilor de informații germane, Teheranul utilizează moscheile ca „instrumente ale statului iranian”, promovând „exportul revoluției iraniene”.

1. Recunoaște UE că terorismul iranian de stat și grupările din șiiți care acționează la ordinele Iranului - cum ar fi Hezbollah - reprezintă o amenințare pentru securitatea europeană?

2. De ce SEAE nu a condamnat public recentele comploturi teroriste sau de ce nu și-a exprimat cel puțin solidaritatea cu statele membre vizate? De ce nu a fost convocat ambasadorul iranian la UE? Ce măsuri ia UE, dacă ia, pentru a contracara activitățile criminale și teroriste ale Iranului în Europa?

3. Intenționează UE să interzică Garda Revoluționară Islamică (IRGC) și Hezbollah în ansamblul său, pentru a împiedica Iranul să comită alte atacuri în Europa?