Strategia europeană pentru drepturile copilului: împotriva "dis-criminării" copiilor şi a excluderii persoanelor care suferă de afecţiuni cu prefixul "dis"
18.9.2007
ÎNTREBARE ORALĂ URMATĂ DE O DEZBATERE O-0062/07
în conformitate cu articolul 108 din Regulamentul de procedură
de Anna Záborská, Amalia Sartori şi Marie Panayotopoulos-Cassiotou, în numele Grupului PPE-DE , Roberta Angelilli, în numele Grupului UEN , Zita Gurmai, în numele Grupului PSE , Adamos Adamou, în numele Grupului GUE/NGL , Hiltrud Breyer şi Raül Romeva i Rueda, în numele Grupului Verts/ALE , Elizabeth Lynne, în numele Grupului ALDE , Kathy Sinnott, în numele Grupului IND/DEM
Comisiei
Peste 10% din copii suferă de afecţiuni cu prefixul „dis” (disfazie, dispraxie, dislexie, discalculie sau deficit de atenţie etc.). Însă acest tip de handicap „dis”, care îngreunează comunicarea începând de la o vârstă foarte fragedă, trece neobservat în mai multe state membre. Singura modalitate de a preveni „dis-criminarea” ulterioară a copiilor afectaţi este să li se ofere un tratament special, precoce, intensiv, multidisciplinar, în structuri corespunzătoare (de preferinţă într-un mediu şcolar normal, care oferă servicii speciale de asistenţă adaptate).
Dispune Comisia de date statistice precise pentru problemele „dis”? Dacă nu, ar putea să le colecteze? Intenţionează Comisia să ia iniţiative pentru a favoriza identificarea şi recunoaşterea problemelor „dis” ca handicapuri sau dificultăţi de învăţare? Poate Comisia să faciliteze accesul la informaţii, să adopte măsuri rapide pentru a detecta, depista, diagnostica şi trata sistematic aceste tulburări la un stadiu incipient?
Pe lângă proiectul Neurodys, poate Comisia să finanţeze alte linii de cercetare privind alte probleme „dis” sau preconizează să o facă pe viitor?
Ce măsuri ar putea promova statele membre pentru persoanele care au grijă zilnic, în mod informal, de persoane cu handicap care prezintă o problemă „dis”, astfel încât să se evite orice formă de discriminare socioprofesională şi să li se permită acestora concilierea vieţii de familie cu cea profesională, beneficiind totodată de recunoaşterea muncii lor în calitate de „îngrijitori”?
A introdus Comisia iniţiative pentru a se asigura că programele educaţionale finanţate de Uniunea Europeană (TIC, e-învăţare, învăţarea pe tot parcursul vieţii) sunt concepute şi puse în aplicare ţinându-se cont în mod corespunzător de persoanele care suferă de afecţiuni „dis”?
Cum poate asigura Comisia o punere în aplicare eficientă a directivei privind ocuparea forţei de muncă, în vederea garantării lipsei de discriminare împotriva lucrătorilor care suferă de afecţiuni „dis”, încurajând totodată statele membre să contribuie la îmbunătăţirea şanselor de angajare ale acestor lucrători?
Consideră Comisia util să creeze o reţea pentru promovarea schimbului de bune practici la nivel european şi să instituie o cartă în favoarea copiilor care suferă de afecţiuni „dis”? Cum ar putea Comisia să promoveze şi să încurajeze crearea unei reţele multidisciplinare europene privind handicapurile specifice de învăţare şi, în acest mod, să colecteze şi să analizeze informaţii şi să promoveze coordonarea acţiunilor transfrontaliere, precum şi un dialog instituţional?
Depunere: 18.09.2007
Transmitere: 20.09.2007
Data limită: 27.09.2007