Orientări în privința ajutoarelor de stat pentru industriile energofage
21.6.2011
Întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000158/2011
adresată Comisiei
Articolul 115 din Regulamentul de procedură
Mario Pirillo, Rosario Crocetta, Gianni Pittella, Guido Milana, Rita Borsellino, Pier Antonio Panzeri, Andrea Cozzolino, Sergio Gaetano Cofferati, Salvatore Caronna, Patrizia Toia, Silvia Costa, David-Maria Sassoli, Gianluca Susta, Roberto Gualtieri, Leonardo Domenici, Francesco De Angelis, Oreste Rossi, Ioan Enciu, Paolo Bartolozzi, Giommaria Uggias, Amalia Sartori, Aldo Patriciello, Alfredo Antoniozzi, Giancarlo Scottà, Matteo Salvini, Clemente Mastella, Barbara Matera, Elisabetta Gardini, Vincenzo Iovine, Gabriele Albertini, Antonio Cancian, Cristiana Muscardini, Pavel Poc, Jo Leinen, Potito Salatto, Salvatore Tatarella, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Iuliu Winkler, Paolo De Castro, Rovana Plumb, Sebastian Valentin Bodu, Crescenzio Rivellini, Iosif Matula, Roberta Angelilli, Cristian Silviu Buşoi, Carlo Fidanza
Decizia Comisiei 2011/278/UE din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE, modificată prin directiva 2009/29/CE prevede alocarea de cote gratuite numai pentru emisiile directe până la un anumit plafon maxim definit printr-un sistem de etaloane. Din domeniul de aplicare al acestei decizii sunt excluse circa 70% din emisiile furnalelor electrice, emisii indirecte produse de centralele termoelectrice care alimentează furnalele. Transferarea impactului emisiilor de CO2 asupra prețului energiei electrice va afecta sistemul industrial, penalizând sectoarele cu un consum de energie mai ridicat (printre care siderurgia).
Comisia Europeană, prin Decizia 2010/2/UE din 24 decembrie 2009 a recunoscut că sectorul producției de oțel este un sector expus la un risc crescut de relocare a emisiilor de carbon, având drept consecință pierderea unei cote importante de piață în beneficiul unor combinate mai puțin eficiente din punct de vedere al emisiilor de carbon situate în afara UE, ceea ce prefigurează o pierdere de competitivitate a sistemului industrial european față de principalele țări din afara UE care pun mai puțin accent pe protecția mediului. Directiva 2003/87/CE prevede la articolul 10a alineatul (6) că statele membre pot să adopte măsuri financiare în favoarea sectoarelor considerate expuse la un risc ridicat de relocare a emisiilor de CO2 pentru a compensa costurile aferente emisiilor de gaze cu efect de seră transferate în prețurile la energia electrică (costuri indirecte), cu condiția ca aceste măsuri financiare să fie conforme cu normele privind ajutoarele de stat.
În cadrul viitoarelor orientări privind ajutoarele de stat prevăzute în cadrul noului sistem de tranzacționare a cotelor de emisie din UE, are de gând Comisia să adopte măsuri menite să garanteze că industria producătoare de oțel (și de produse laminate) în furnale electrice este recunoscută printre sectoarele eligibile pentru măsurile compensatorii menționate la articolul 10a alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE și că măsurile compensatorii amintite sunt proporționale cu costurile suportate?
Depunere: 21.6.2011
Trimisă: 24.6.2011
Termen pentru răspuns: 1.7.2011