Tehnologiile de modificare a genomului: oportunități și riscuri
24.6.2016
Întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000097/2016
adresată Comisiei
Articolul 128 din Regulamentul de procedură
Sylvie Goddyn, Mireille D'Ornano, Jean-François Jalkh, Dominique Martin, Dominique Bilde, Marie-Christine Arnautu, Bernard Monot, Steeve Briois, Jean-Luc Schaffhauser, Mylène Troszczynski, Marie-Christine Boutonnet, Marine Le Pen, Matteo Salvini, Mara Bizzotto, Mario Borghezio, Lorenzo Fontana, Stanisław Żółtek, în numele Grupului ENF
Noile tehnologii de modificare genetică, precum CRISPR-Cas9 sau NgAgo, permit modificarea cu ușurință a ADN-ului (înlocuire, ștergere, adăugare de secvențe), chiar și uman, la costuri reduse. Aceste tehnologii sunt recunoscute drept „descoperirea secolului” de către cei mai mulți oameni de știință.
Deși aceste tehnologii pot fi de folos în domenii precum agricultura și sănătatea, creând noi oportunități de piață, ele ridică totodată importante probleme etice, de exemplu în restricționarea utilizării lor asupra oamenilor.
În decembrie 2015, la Washington, a avut loc un important congres privind modificarea genetică, ce a reunit oameni de știință din întreaga lume spre a dezbate aspecte de natură științifică, etică și administrativă ale cercetării în modificare genetică umană. Între timp, Suedia și Marea Britanie au autorizat experimentele pe embrioni umani modificați genetic.
În Statele Unite, o ciupercă rezistentă la oxidare realizată cu CRISPR a fost considerată de structurile administrative ca nereglementată. Porcii servesc și ca sursă de recoltare de organe umane.
Deși Comisia întârzie în a-și comunica poziția cu privire la sisteme deja depășite de modificare genetică, precum nucleaze „deget de zinc” (ZFN) și nucleaze cu efect de activatori ai transcripției, noile tehnici de modificare genetică își fac cu repeziciune apariția.
În acest context, intenționează Comisia să propună reglementarea produselor și a alimentelor obținute prin modificare genetică, produse în UE sau în afara acesteia? Intenționează Comisia să dezbată aspectele etice cu statele membre?