Situația apărătoarelor drepturilor omului și sprijinul acordat acestora de către UE
21.12.2017
Întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000101/2017
adresată Comisiei
Articolul 128 din Regulamentul de procedură
Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Barbara Matera, Dubravka Šuica, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Rosa Estaràs Ferragut, în numele Grupului PPE
Iratxe García Pérez, Soraya Post, în numele Grupului S&D
Malin Björk, în numele Grupului GUE/NGL
Arne Gericke, în numele Grupului ECR
Terry Reintke, Ernest Urtasun Domènech, în numele Grupului Verts/ALE
Angelika Mlinar, Izaskun Bilbao Barandica, Hilde Vautmans, în numele Grupului ALDE
Sprijinul acordat apărătorilor drepturilor omului este un element cu tradiție și o prioritate majoră a politicii externe a UE privind drepturile omului. Parlamentul European pledează de multă vreme în favoarea unei politici cuprinzătoare a UE privind apărătorii drepturilor omului și a contribuit la conturarea acesteia prin numeroase rezoluții, cel mai recent prin Raportul anual 2016 al PE privind drepturile omului și democrația în lume. În prezent, sprijinul acordat de UE este cu atât mai important cu cât mediul în care activează apărătorii drepturilor omului este din ce în ce mai restrictiv, spațiul societății civile și politice se reduce în multe state, iar apărătorii drepturilor omului se confruntă cu amenințări din ce în ce mai numeroase.
Apărătoarele drepturilor omului se confruntă, în activitatea lor, cu obstacole și amenințări specifice, legate de gen. Acestea pot porni de la faptul că familiile sau comunitățile lor se opun rolului de lidere al acestora, din cauza stereotipurilor privind activitatea femeilor și locul lor în societate, și pot conduce la un acces inegal la resurse, la rețele și la sisteme economice și sociale destinate protecției lor și sprijinirii activității lor. Mai mult, apărătoarele drepturilor omului se confruntă adesea cu tipurile de atacuri îndreptate în general împotriva femeilor, de exemplu violul, campaniile de defăimare cu tentă sexuală și atacurile cu acid, și, de asemenea, cu amenințări sau violență la adresa copiilor sau familiilor lor și cu agresiuni din partea partenerilor sau comunităților lor. În toate regiunile lumii, participarea femeilor la viața socială și politică este periclitată de discriminare și violență, și cu atât mai mult când este vorba de apărătoare ale drepturilor omului. Apărătorii drepturilor omului se află la confluența dintre eforturile destinate dezvoltării sustenabile și cele destinate rezilienței societale, de aceea este esențial să se implementeze strategii de sprijin pentru apărătoarele drepturilor omului care să țină cont de dimensiunea de gen. De asemenea, Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului recunosc faptul că sprijinul acordat acestora necesită o perspectivă de gen.
Ce mecanisme și politici a instituit Comisia pentru a garanta că protecția și sprijinul destinate apărătoarelor drepturilor omului aflate în pericol țin cont de dimensiunea de gen?
În contextul revizuirii IEDDO și al viitorului CFM, cum intenționează Comisia să acorde prioritate investițiilor menite să sprijine și să protejeze apărătorii drepturilor omului, și mai ales apărătoarele drepturilor omului, acordându-le susținere politică vizibilă și recunoaștere, în special prin intermediul unor granturi de urgență în cadrul fondului de urgență al IEDDO pentru apărătorii drepturilor omului aflați în pericol?