Contribuția UE la un instrument obligatoriu al ONU privind corporațiile transnaționale în ceea ce privește drepturile omului

27.6.2018

Întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000075/2018
adresată Comisiei
Articolul 128 din Regulamentul de procedură
Linda McAvan, în numele Comisia pentru dezvoltare
Bernd Lange, în numele Comisia pentru comerț internațional
Pier Antonio Panzeri, în numele Comisia pentru afaceri externe

Prin Rezoluția 26/9 a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din 26 iunie 2014, s-a instituit un grup de lucru interguvernamental deschis (GLIG) privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi în relația cu drepturile omului. Mandatul său constă în elaborarea unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu care să reglementeze, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi. Până acum au avut loc trei reuniuni ale GLIG: la primele două s-a deliberat cu privire la conținutul, domeniul de aplicare, natura și forma viitorului instrument internațional, iar la cea de-a treia, ținută în octombrie 2017, grupul a început pregătirea unor elemente pentru proiectul de instrument obligatoriu din punct de vedere juridic. Cea de a patra reuniune a GLIG este prevăzută să aibă loc în octombrie 2018.

În pofida sprijinului acordat de Parlamentul European procesului GLIG și a solicitării sale ca UE să se implice efectiv, UE s-a arătat preocupată de modul în care s-a derulat procesul GLIG până în prezent și pare să întâmpine în continuare obstacole care o împiedică să se angajeze în procesul de negociere. Până în prezent, UE nu dispune de un mandat oficial care să servească drept bază pentru negocieri.

Care sunt principalele motive care au împiedicat UE și statele sale membre să ia parte activ la acest proces? Are UE în vedere o poziție comună pentru sesiunea din octombrie 2018 a GLIG și, în caz afirmativ, ce proces va fi urmat pentru a ajunge la această poziție comună și cum va intra UE în dialog cu părțile interesate și cu Parlamentul European?

Ce eforturi s-au făcut pentru a se ajunge la o abordare coerentă în întreaga UE în privința accesului la căi de atac pentru victimele încălcărilor drepturilor omului legate de activitățile întreprinderilor din UE? Consideră Comisia ca fiind o idee bună să se elaboreze orientări privind accesul la căile de atac puse la dispoziția victimelor de instanțele naționale? Raportul Comisiei din 25 ianuarie 2018 privind implementarea Recomandării din 2013 referitoare la mecanismele de recurs colectiv din statele membre evidențiază disponibilitatea inegală a acestor mecanisme în UE. Ce rol pozitiv ar putea juca un tratat al ONU în această privință?