PROPUNERE DE REZOLUŢIE COMUNĂ
17.1.2007
- –Philip Dimitrov Dimitrov, Konstantin Dimitrov, Martin Dimitrov, Stefan Sofianski, Geoffrey Van Orden, Luisa Fernanda Rudi Ubeda, Simon Busuttil şi Simon Coveney, în numele Grupului PPE-DE
- –Kristian Vigenin, Georgi Bliznashki, Evgeni Kirilov, Marusya Lyubcheva, Mladen Chervenyakov, Atanas Paparizov, Jan Marinus Wiersma, Pasqualina Napoletano, Catherine Guy-Quint, Alexandra Dobolyi, Hannes Swoboda, Elena Valenciano şi Pierre Schapira, în numele Grupului PSE
- –Filiz Hakaeva Husmenova, Graham Watson, Adrian Cioroianu, Stanimir Ilchev, Tchetin Kazak, Antonyia Parvanova, Nedzhmi Ali, Christina Christova, Lydia Shouleva, Frédérique Ries şi Marios Matsakis, în numele Grupului ALDE
- –Brian Crowley, Cristiana Muscardini, Eoin Ryan, Roberta Angelilli şi Ģirts Valdis Kristovskis, în numele Grupului UEN
- –Hélène Flautre, Raül Romeva i Rueda, Kathalijne Maria Buitenweg, Cem Özdemir şi Elly de Groen-Kouwenhoven, în numele Grupului Verts/ALE
- –Vittorio Agnoletto, André Brie şi Willy Meyer Pleite, în numele Grupului GUE/NGL
- –GUE/NGL (B6‑0024/2007)
- –PSE (B6‑0025/2007)
- –ALDE (B6‑0026/2007)
- –UEN (B6‑0027/2007)
- –Verts/ALE (B6‑0028/2007)
- –PPE-DE (B6‑0029/2007)
Rezoluţia Parlamentului European privind condamnarea şi detenţia de către Libia a cinci asistente medicale bulgare şi a unui medic palestinian
Parlamentul European,
– având în vedere rapoartele anuale ale Uniunii Europene privind drepturile omului, în special cele pentru anii 2005 şi 2006,
– având în vedere rezoluţiile sale privind aderarea Bulgariei la Uniunea Europeană şi, în special, rezoluţiile sale din 30 noiembrie 2006 (punctul 25), din 15 decembrie 2005 (punctul 32) şi din 13 aprilie 2005 (punctul 39),
– având în vedere concluziile Consiliului pentru afaceri generale şi relaţii externe din 11 octombrie 2004, prin care se exprimă puternica îngrijorare faţă de situaţia cadrelor medicale şi având în vedere decizia sa de a acorda asistenţă serviciilor de sănătate libiene, având în vedere declaraţia Preşedinţiei UE privind hotărârea Curţii Penale libiene de a condamna la moarte cinci asistente medicale bulgare şi un medic palestinian şi având în vedere declaraţia Comisarului Ferrero-Waldner privind verdictul Curţii Penale libiene asupra cazului de la Benghazi din 19 decembrie 2006, precum şi declaraţiile Preşedintelui Parlamentului European din 30 noiembrie şi 20 decembrie 2006,
– având în vedere rapoartele Preşedinţiei Consiliului Uniunii Europene prezentate Consiliului European cu privire la punerea în aplicare a parteneriatelor strategice ale UE cu statele mediteraneene din decembrie 2005 şi decembrie 2006,
– având în vedere orientările UE privind sentinţa la moarte,
– având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât, la 9 februarie 1999, autorităţile libiene au luat în detenţie un număr de cadre medicale bulgare, care lucrau în spitalul „Al-Fatih” din Benghazi, şi întrucât, la 7 februarie 2000, la Tribunalul Popular al Libiei a început un proces împotriva a şase resortisanţi bulgari, a unuia palestinian şi a nouă libanezi, acuzaţi că ar fi infectat în mod deliberat câteva sute de copii cu virusul HIV;
B. întrucât, la 6 mai 2004, tribunalul a condamnat cinci asistente medicale şi un medic palestinian la moarte prin împuşcare de către plutonul de execuţie; întrucât, la 25 decembrie 2005, Curtea Supremă a Libiei a emis o hotărâre privind apelul legat de condamnarea la moarte şi a ordonat începerea unui nou proces; întrucât, la 11 mai 2006, a început un alt proces, care, la 19 decembrie 2006, a confirmat sentinţele la moarte;
C. întrucât există dovezi foarte clare că, în închisoare, s-a recurs la torturarea acuzaţilor pentru le a smulge mărturii false; întrucât au mai fost comise numeroase alte încălcări flagrante ale drepturilor acestora;
D. întrucât, în 2003, în urma unei solicitări a autorităţilor libiene, experţi de renume în domeniul HIV/SIDA au întocmit un raport conform căruia răspândirea virusului HIV s-a datorat, în mod categoric, unei infecţii intraspitaliceşti, care se declanşase înainte de sosirea acuzaţilor în Libia; întrucât publicaţii recente aduc dovezi ştiinţifice solide legate de originea şi cronologia epidemiei din Benghazi; întrucât toate aceste dovezi solide ale nevinovăţiei acuzaţilor au fost neglijate şi nu au fost luate în considerare;
E. întrucât, în noiembrie 2004, Uniunea Europeană a lansat un „Plan de acţiune împotriva HIV pentru Benghazi”, ce cuprinde asistenţă tehnică şi medicală pentru copiii infectaţi şi familiile afectate, precum şi sprijin pentru autorităţile libiene în lupta împotriva SIDA; întrucât 2,5 milioane de euro au fost alocate din bugetul comunitar pentru finanţarea acestui plan; întrucât punerea în aplicare a acestui plan de acţiune se află într-un stadiu avansat, cu sprijinul Comisiei şi al statelor membre UE; întrucât un număr mare de copii infectaţi au primit îngrijiri în spitale din statele membre;
F. întrucât, în ianuarie 2006, s-a înfiinţat un Fond Internaţional pentru Benghazi, organism fără scop lucrativ şi neguvernamental, creat pentru a contribui la dezvoltarea infrastructurilor medicale locale din Benghazi în vederea îmbunătăţirii tratamentului pacienţilor şi a acordării de asistenţă familiilor afectate;
1. condamnă verdictul Curţii Penale din Libia din 19 decembrie 2006, care, în urma unui al doilea proces, îi declară vinovaţi şi condamnă la moarte cinci asistente medicale bulgare, Kristiana Vulceva, Nasea Nenova, Valentina Siropulo, Valea Cerveneaşka, Snejana Dimitrova şi un medic palestinian, Ashraf al-Haiui, care a petrecut deja opt ani în închisoare în legătură cu cazul HIV/SIDA din 1999 de la spitalul din Benghazi;
2. îşi reafirmă opoziţia radicală faţă de pedeapsa cu moartea şi reaminteşte că Uniunea Europeană consideră că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la creşterea respectului demnităţii umane şi la dezvoltarea progresivă a drepturilor omului; subliniază, în acelaşi timp, faptul că UE merge acum dincolo de angajamentul său şi preconizează abolirea pedepsei cu moartea atât în statele sale membre, cât şi în ţările terţe;
3. îşi reafirmă profunda îngrijorare cu privire la baza urmăririi judiciare a acuzaţilor, la tratamentul care li s-a aplicat în timpul detenţiei, precum şi la tergiversarea procesului;
4. subliniază că, începând din ianuarie 2007, procesul de la Benghazi îi priveşte în mod direct pe cinci cetăţeni ai Uniunii Europene;
5. invită autorităţile libiene implicate să ia măsurile necesare pentru a revizui şi anula pedeapsa cu moartea şi să deschidă calea în vederea unei soluţionări rapide a cauzei pe o bază umanitară, în aşa fel încât să se creeze condiţiile necesare pentru continuarea politicii comune de angajament cu Libia;
6. îl invită pe Preşedintele Kaddafi să îşi exercite prerogativele şi să asigure de urgenţă eliberarea personalului medical aflat în detenţie;
7. invită Comisia şi Consiliul să intervină pe lângă guvernul libian pentru a asigura eliberarea rapidă a personalului medical aflat în detenţie;
8. îşi exprimă solidaritatea deplină cu victimele infectării cu HIV/SIDA din Benghazi şi ia act de măsurile luate de comunitatea internaţională pentru a oferi asistenţă copiilor;
9. invită Comisia, Consiliul şi statele membre să ofere, în continuare, asistenţă pentru punerea în aplicare a unui plan de acţiune împotriva HIV şi să susţină Fondul Internaţional pentru Benghazi, în vederea alinării suferinţelor copiilor infectaţi şi ale familiilor acestora şi a sprijinirii autorităţilor libiene în prevenirea şi combaterea răspândirii infectării cu HIV în ţară;
10. îşi subliniază hotărârea de a urmări îndeaproape cazul şi invită Comisia şi Consiliul să ţină la curent Parlamentul European cu privire la evoluţia situaţiei;
11 invită Comisia şi Consiliul să ia în considerare, în eventualitatea în care cazul nu ar avea o soluţionare pozitivă, o revizuire a politicii comune de angajament cu Libia, în toate domeniile pe care Uniunea le consideră adecvate;
12. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Guvernului şi Adunării Populare a Libiei, Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Consiliului Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului.