PROPUNERE DE REZOLUŢIE COMUNĂ
25.4.2007
- –Geoffrey Van Orden şi Michael Gahler, în numele Grupului PPE-DE
- –Margrietus van den Berg şi Glenys Kinnock, în numele Grupului PSE
- –Thierry Cornillet, Marios Matsakis, Johan Van Hecke şi Fiona Hall, în numele Grupului ALDE
- –Ryszard Czarnecki şi Eoin Ryan, în numele Grupului UEN
- –Marie-Hélène Aubert şi Frithjof Schmidt, în numele Grupului Verts/ALE
- –PPE-DE (B6‑0162/2007)
- –UEN (B6‑0165/2007)
- –PSE (B6‑0166/2007)
- –Verts/ALE (B6‑0169/2007)
- –ALDE (B6‑0188/2007)
Rezoluţia Parlamentului European privind Zimbabwe
Parlamentul European,
– având în vedere Rezoluţiile sale din 15 decembrie 2003, 16 decembrie 2004, 7 iulie 2005 şi 6 septembrie 2006,
– având în vedere Reuniunea de urgenţă la nivel înalt a SADC din 28-29 martie 2007 organizată la Dar es Salaam, în Tanzania,
– având în vedere Declaraţia Biroului Adunării parlamentare comune ACP-UE din 21 martie 2007 privind tratamentul necorespunzător aplicat parlamentarului opoziţiei din Zimbabwe, Nelson Chamisa,
– având în vedere Poziţia comună a Consiliului 2007/120/PESC din 19 februarie 2007 privind prelungirea măsurilor restrictive împotriva Zimbabwei până la 20 februarie 2008,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 236/2007 al Comisiei din 2 martie 2007 de lărgire a listei persoanelor din Zimbabwe care fac obiectul măsurilor restrictive,
– având în vedere Declaraţia Forumului societăţii civile africane 2007 privind Zimbabwe din 24 martie 2007,
– având în vedere raportul Grupului Internaţional de Criză din 5 martie 2007 intitulat „Zimbabwe: ieşirea din impas”,
– având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât în această lună se sărbătoreşte cea de-a 27-a aniversare a independenţei Republicii Zimbabwe, însă populaţia din Zimbabwe încă trebuie să îşi câştige libertatea;
B. întrucât persoane, membri ai partidelor de opoziţie şi ai societăţii civile din Zimbabwe sunt atacaţi, arestaţi în mod arbitrar şi devin victime ale brutalităţii poliţiei şi serviciului de securitate ale guvernului, într-un climat de violenţă politică sistematică care urmăreşte distrugerea structurilor opoziţiei şi a societăţii civile înaintea alegerilor din 2008;
C. întrucât după dispersarea violentă a adunării opoziţiei din 11 martie 2007, în timpul căreia au fost ucise două persoane, mai mult de trei sute de membri ai societăţii civile şi ai partidelor de opoziţie au fost arestate;
D. întrucât Biroului Adunării parlamentare comune ACP-UE a condamnat în cei mai duri termeni atacul brutal asupra colegului său Nelson Chamisa;
E. întrucât situaţia politică şi economică din ţară se deteriorează deja de opt ani şi locuitorii din Zimbabwe continuă să treacă printr-o gravă penurie de alimente, iar Programul Alimentar Mondial a furnizat ajutoare alimentare de urgenţă pentru 1,5 milioane de locuitori ai Zimbabwe în primele trei luni din 2007, dar în condiţiile în care 4,5 milioane de persoane suferă de malnutriţie;
F. întrucât speranţa de viaţă în Zimbabwe este una dintre cele mai reduse din lume, de 37 de ani pentru bărbaţi şi 34, pentru femei, 20% dintre adulţi sunt seropozitivi şi peste 3.200 persoane pe săptămână mor din cauza bolii, creând, astfel, cel mai ridicat indice de copii orfani din lume;
G. întrucât 80% din populaţie trăieşte sub limita sărăciei, ţara are o rată de şomaj de 80% în sectorul oficial, iar puţinii angajaţi din Zimbabwe nu au venituri care să le asigure măcar necesităţile de bază, suferind de o accentuată necalificare, corupţie, taxe de şcolarizare prohibitive şi colapsul sistemului sanitar şi al serviciilor de primă necesitate;
H. întrucât o treime din cetăţenii din Zimbabwe locuiesc pe teritoriul ţărilor vecine, iar milioane de zimbabweni au părăsit deja ţara şi, actualmente, 50 000 de zimbabweni părăsesc ţara în fiecare lună;
I. întrucât în regiune se înmulţesc semnalele de alarmă privind repercusiunile dezastrului economic din Zimbabwe asupra ţărilor vecine;
J. întrucât orice formă de întrunire a mai mult de trei persoane trebuie să fie aprobată în prealabil de poliţie, în conformitate cu legea ordinii şi siguranţei publice, ca urmare a modificării Constituţiei de către Mugabe înainte de februarie, întrucât legile privind presa sunt represive şi legea electorală este nedemocratică;
K. întrucât mulţi locuitori din Zimbabwe nu au informaţii privind violenţa dezlănţuită de forţele de securitate asupra opoziţiei şi reprezentanţilor societăţii civile, din cauza absenţei cotidianelor şi mass-mediei independente, dar, întrucât poveştile victimelor violenţei sunt răspândite,
L. întrucât, conform FMI, toate ţările africane vor beneficia de creştere economică în 2007, cu excepţia Republicii Zimbabwe, a cărui economie a scăzut cu 40% în ultimul deceniu şi va mai scădea cu 5,7% anul acesta; întrucât Zimbabwe a intrat în situaţie de hiperinflaţie, definită ca atare din punct de vedere tehnic, când rata inflaţiei anuale a ajuns în martie la 2 200% şi întrucât, conform FMI, această rată ar putea depăşi 5 000% până la sfârşitul anului;
M. întrucât, conform Camerei Minelor din Zimbabwe, sectorul mineritului aurifer, care este cel mai important exportator al ţării şi deţine 52% din producţia de minereu, este pe cale să intre în colaps; întrucât industria tutunului din Zimbabwe care reprezintă aproximativ 50% din comerţul exterior al ţării este într-o situaţie similară, deoarece începutul campaniei de comercializare a tutunului pentru 2007 se amână; şi, întrucât, productivitatea agriculturii a scăzut cu 80% din 1998;
N. întrucât dezvoltarea Africii este o prioritate pentru democraţiile occidentale, iar ajutorul în sine nu poate da decât rezultate reduse, guvernele africane trebuie să se angajeze pe drumul democraţiei, al statului de drept şi al drepturilor omului;
O. întrucât Uniunea Africană (AU), Comunitatea pentru dezvoltare din Africa de Sud (CDAS) şi, în special, Africa de Sud, au roluri vitale în rezolvarea crizei şi întrucât reuniunea CDAS a reprezentat un important pas înainte în această direcţie,
1. condamnă ferm dictatura lui Mugabe pentru opresiunea necruţătoare asupra zimbabwenilor, partidelor de opoziţie, grupurilor societăţii civile şi pentru distrugerea economiei Republicii Zimbabwe, care a mărit nefericirea a milioane de zimbabweni;
2. salută concluziile Consiliului din 23 aprilie în care îşi exprima profunda preocupare referitoare la deteriorarea rapidă a situaţiei din Zimbabwe şi la amploarea încălcărilor drepturilor omului care au încă loc în ţară şi îndeamnă guvernul din Zimbabwe să îşi respecte angajamentele, ca parte semnatară a Tratatului SADC şi a protocoalelor acestuia, a Actului Constitutiv al Uniunii Africane şi a Cartei Africană privind drepturile omului şi ale cetăţenilor şi principiile Noului Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii (NEPAD), în special respectarea principiilor democratice, ale drepturilor omului şi ale statului de drept;
3. deplânge faptul că, în ciuda situaţiei din ţară, a criticilor regionale şi internaţionale şi ale autorităţii exersate de 27 de ani, dl Mugabe a fost din nou numit de către Comitetul Central candidat Zanu-PF la preşedinţie în 2008 şi că o campanie de sensibilizare are deja loc pentru a distruge structurile opoziţiei şi ale societăţii civile şi pentru a asigura câştigarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale;
4. solicită din nou lui Robert Mugabe să îşi respecte promisiunea de a abandona puterea, cât de curând posibil, acest lucru fiind decizia cea mai importantă în vederea restabilirii societăţii, politicii şi economiei din Zimbabwe;
5. condamnă ferm reprimarea violentă a marşului pentru rugăciune din cadrul campaniei „Salvaţi Zimbabwe”, organizat la 11 martie 2007 de către opozanţii lui Mugabe; condamnă, în special, crimele şi îşi exprimă profunda durere faţă de moartea lui Gift Tandare, activist din opoziţie, care a fost împuşcat şi al cărui cadavru a fost luat şi îngropat în secret, fără ştirea familiei, a lui Itai Manyeruke, care a murit o zi mai târziu după ce a fost bătut cu cruzime de către poliţie, precum şi faţă de moartea jurnalistului Edmore Chikomba, survenită la 30 martie;
6. condamnă ferm atacurile împotriva liderilor opoziţiei şi arestarea ulterioară a lui Morgan Tsvangirai, preşedintele MDC („Mişcarea pentru schimbare democratică”), precum şi a lui Nelson Chamisa, Grace Kwinjeh, Lovemore Madhuku, William Bango, Sekai Holland, Tendai Biti, Arthur Mutambara şi mulţi alţii, tratamentul brutal aplicat de către forţele de poliţie şi interzicerea recurgerii la îngrijiri medicale în afara Zimbabwe; regretă mult faptul că o serie de alţi participanţi la manifestaţie au fost asaltaţi cu sălbăticie de către poliţia din Zimbabwe; îşi exprimă profunda consternarea faţă de faptul că, cu aceeaşi ocazie, ministrul informaţiei din Zimbabwe, dl Ndlovu, a respins rapoartele privind brutalitatea şi actele de tortură ale poliţiei, acuzând, în schimb, opoziţia că a atacat forţele de poliţie;
7. protestează faţă de rearestarea membrilor MDC, inclusiv a lui Morgan Tsvangirai şi a altor persoane la 28 martie, detenţia continuă a multor activişti din opoziţie, inclusiv a lui Ian Makone, reluarea atacurilor împotriva membrilor MDC, procesele periodice cu care aceştia se confruntă şi care se bazează pe acuzaţii nefondate, precum şi arestările şi răpirile continue ale membrilor suspectaţi din opoziţie;
8. consideră inacceptabil atacul împotriva lui Nelson Chamisa, care a avut loc în timp ce acesta se deplasa spre aeroport, de unde urma să ia un avion pentru a participa la reuniunea Adunării parlamentare comune ACP-UE;
9. este profund îngrijorat de ştirea conform căreia cincizeci de femei din ONG-ul „Mişcarea femeilor din Zimbabwe” (WOZA) au fost arestate la 23 aprilie şi zece dintre copiii acestora au fost închişi împreună cu ele;
10. condamnă ferm violenţele iraţionale ale poliţiei şi armatei împotriva civililor, aşa cum s-a întâmplat în ajunul sărbătorii de Paşti, când forţe înarmate ale poliţiei au luat cu asalt populaţia care aştepta mijloacele de transport pentru a merge în destinaţii de vacanţă, acest lucru vizând în mod clar instaurarea terorii;
11. solicită guvernului din Zimbabwe să restabilească statul de drept şi să pună imediat capăt atacurilor violente împotriva opoziţiei, a grupurilor societăţii civile şi a cetăţenilor, precum şi dispariţiilor şi detenţiilor arbitrare, torturii şi abuzurilor împotriva deţinuţilor; solicită totodată respectarea instanţelor judecătoreşti şi a membrilor cu profesii juridice, precum şi respectarea şi apărarea dreptului la libertatea de exprimare şi de întrunire;
12. solicită guvernului din Zimbabwe să înceapă imediat un proces de încetare a crizei din ţară, căzând de acord asupra unei foi de parcurs credibile pentru o tranziţie democratică, restabilirea imediată a statului de drept, un cadru pentru alegeri libere şi corecte sub supraveghere internaţională, precum şi garanţii provizorii ale controlului imparţial asupra celor mai importante instituţii de stat, precum armata şi poliţia;
13. solicită, în continuare, aplicarea unor schimbări constituţionale necesare, precum şi mandatarea adecvată a comisiei electorale în calitate de veritabil organism independent, capabil să supravegheze desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte printr-un sistem transparent şi consideră că o parte esenţială a acestui proces va fi controlul deplin al buletinelor electorale, auditate corespunzător de la început până la sfârşit, cu o evidenţă fiabilă a numărului de buletine imprimate, distribuite fiecărui district şi corect folosite;
14. oferă, în acest sens, asistenţă pentru realizarea oricărui proces convenit care va pune bazele unor alegeri libere şi corecte, inclusiv trimiterea unei misiuni UE de observare a alegerilor şi consideră că alte organizaţii, precum Commonwealth-ul, vor fi, de asemenea, invitate să trimită observatori electorali;
15. salută noua unitate în acţiune a partidelor şi grupurilor din opoziţie, din Zimbabwe, inclusiv toate elementele MDC, bisericile şi congresul uniunilor sindicale şi hotărârea lor de a lucra împreună în ciuda opresiunii guvernului, pentru a oferi cetăţenilor democraţie şi libertate;
16. salută faptul că SADC a recunoscut existenţa unei crize în Zimbabwe şi numirea preşedintelui Republicii Africa de Sud, Thabo Mbeki, în vederea facilitării dialogului dintre Zanu-PF şi opoziţia MDC; sprijină evaluările reale ale situaţiei din Zimbabwe de către preşedintele Republicii Zambia, Levy Mwanawasa, preşedintele Republicii Ghana, John Kuffour, arhiepiscopul Desmond Tutu şi arhiepiscopul Pius Ncube din Bulawayo; subliniază faptul că nu există sancţiuni economice împotriva Republicii Zimbabwe, ci doar măsuri restrictive îndreptate către regimul Mugabe; salută iniţiativa SADC de găsire a unei soluţii de pe urma căreia să beneficieze atât cetăţenii Republicii Zimbabwe, cât şi întreaga regiune şi îndeamnă întreaga comunitate internaţională, în special naţiunile africane, să profite de această oportunitate;
17. are încredere că preşedintele Mbeki, va pune capăt actualului val de violenţă şi intimidare fără de care mandatul său de facilitare a dialogului dintre opoziţie şi guvernul din Zimbabwe şi un amplu dialog naţional dincolo de Zanu PF şi MDC, inclusiv conducătorii bisericii, oamenii de afaceri, sindicaliştii şi alţi actori ai societăţii civile nu poate fi dus la bun sfârşit în mod adecvat;
18. sprijină mişcarea studenţească din Zimbabwe, ai cărei lideri şi activişti sunt, în permanenţă, arestaţi, agresaţi şi hărţuiţi şi campania actuală pentru iniţiativa Congresului uniunilor sindicale din Zimbabwe (ZCTU) şi salută curajul acestora de a decreta „o sărbătoare naţională” de două zile, denunţând incapacitatea lui Mugabe de a pune capăt colapsului economic al ţării, în ciuda faptului că s-au raportat violenţe ale poliţiei şi că liderii ZCTU au fost luaţi sever cu asalt de poliţie după ultima demonstraţie din 2006; regretă că un angajament constructiv nu se poate realiza cu un guvern violent;
19. deplânge reînnoirea declaraţiei de intenţie a guvernului din Zimbabwe de hărţuire şi închidere a ONG-urilor pe care le consideră că sprijină opoziţia şi schimbările politice şi consideră că această ameninţare indică reaua credinţă a guvernului referitor la găsirea unei soluţii pentru ţară;
20. solicită Consiliului să se asigure că toate statele membre pun în aplicare, cu rigurozitate, măsurile restrictive existente, inclusiv embargoul asupra armelor şi interdicţia de călătorie, subliniind faptul că situaţia din Zimbabwe nu poate fi tratată separat de relaţiile extinse ale UE cu Africa; solicită, prin urmare, Consiliului să se asigure că nicio persoană pentru care s-au emis restricţii nu este invitată şi nu va participa la reuniunea la nivel înalt dintre Africa şi UE care urmează să aibă loc la Lisabona anul acesta în decembrie; consideră că insuficienţele în aplicarea sancţiunilor vizate subminează grav politica UE privind Zimbabwe şi dezamăgeşte foarte mult acele persoane din Zimbabwe care doresc să sprijine comunitatea internaţională;
21. solicită Consiliului să continue lărgirea domeniului de aplicare al măsurilor restrictive vizate şi să mărească lista persoanelor interzise pentru a cuprinde şi mai mult din structura de putere a lui Mugabe, inclusiv miniştrii guvernului, parlamentarii şi guvernatorii, militarii, CIO şi forţele de poliţie, guvernatorul Băncii de rezervă a Republicii Zimbabwe;
22. constată că UE este cel mai important donator al Republicii Zimbabwe, cu o finanţare totală de 193 milioane euro în 2006, din care finanţarea totală a statelor membre se ridică la 106,9 milioane euro, finanţarea totală a Comisiei la 86,1 milioane euro; dintre aceste fonduri 94,7 milioane euro sunt destinate ajutorului pentru alimente, umanitar şi de urgenţă şi 49,9 milioane euro sunt destinate dezvoltării umane şi sociale; cu toate acestea, regretă profund că regimul lui Mugabe manipulează un astfel de sprijin, în special ajutorul pentru alimente, folosindu-l ca armă politică cu care să-i pedepsească pe cei care îndrăznesc să se opună regimului;
23. insistă ca tot ajutorul pentru Zimbabwe să fie acordat prin intermediul unor veritabile organizaţii neguvernamentale şi să ajungă la persoanele pentru care este destinat, fără a fi interceptat în niciun fel de agenţii regimului Mugabe;
24. solicită Regatului Unit, care a deţinut preşedinţia Consiliului de Securitate în această lună, să treacă problema din Zimbabwe pe ordinea de zi a Consiliului şi anticipează că Africa de Sud va juca un rol constructiv ca membru nepermanent al Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite;
25. îşi reiterează cererea ca regimul lui Mugabe să nu obţină niciun beneficiu financiar sau valoare propagandistică fie din perioada premergătoare Cupei Mondiale din 2010, fie din competiţia propriu-zisă; în această privinţă, solicită Africii de Sud, naţiunea gazdă şi FIFA să interzică Republicii Zimbabwe participarea la meciurile de calificare la Cupa Mondială, la cele amicale internaţionale sau găzduirea echipelor naţionale implicate în acest eveniment;
26. salută iniţiativa ACP-UE JPA de trimitere a unei delegaţii comune în Zimbabwe pentru a clarifica situaţia la faţa locului, solicită JPA să realizeze o anchetă cât mai curând posibil, iar guvernului din Zimbabwe să ofere tuturor membrilor unei astfel de delegaţii acces în Zimbabwe; subliniază faptul că delegaţia ar trebui să aibă acces la toate domeniile societăţii civile şi să nu fie obligată să se întâlnească numai cu grupurile guvernamentale organizate; solicită Comisiei să facă o vizită în Zimbabwe şi îndeamnă autorităţile din Zimbabwe să coopereze în acest sens;
27. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului şi parlamentului din Zimbabwe, guvernului şi parlamentului din Africa de Sud, Secretarului General al Comunităţii pentru dezvoltare din Africa de Sud, co-preşedintelui Adunării parlamentare comune ACP-UE, preşedinţilor Comisiei şi ai Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Secretarului General al Commonwealth-ului, Secretarului General al Naţiunilor Unite, guvernelor ţărilor G8 şi preşedintelui FIFA;