PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE

26.9.2007

depusă, în conformitate cu articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul de procedură, de

• –Karl von Wogau, Stefano Zappalà, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Hubert Pirker şi Bogdan Klich, în numele Grupului PPE-DE
• –Ana Maria Gomes, Alain Hutchinson şi Marie-Arlette Carlotti, în numele Grupului PSE
• –Annemie Neyts-Uyttebroeck, Philippe Morillon şi Thierry Cornillet, în numele Grupului ALDE
• –Ryszard Czarnecki şi Ģirts Valdis Kristovskis, în numele Grupului UEN

în locul propunerilor de rezoluţie depuse de următoarele grupuri:

• –ALDE (B6‑0362/2007)
• –UEN (B6‑0364/2007)
• –PSE (B6‑0366/2007)
• –PPE-DE (B6‑0367/2007)

privind operaţiunea PSAC în Ciad şi în Republica Centrafricană

Rezoluţia Parlamentului European privind operaţiunea PSAC în Ciad şi în Republica Centrafricană

Parlamentul European,

–  având în vedere conflictul din Darfur şi efectele sale asupra întregii regiuni, îndeosebi asupra părţii de est a Ciadului şi a celei de nord a Republicii Centrafricane,

–  având în vedere Rezoluţia 1706 a Consiliului de Securitate al ONU din 31 august 2006, care consideră că aspectele regionale ale problemelor de securitate trebuie soluţionate, în vederea obţinerii unei păci durabile în Darfur,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri generale şi relaţii externe din 23 şi 24 iulie 2007, în cadrul cărora Consiliul „solicită instanţelor sale competente continuarea planificării în vederea unei eventuale decizii privind o operaţiune de tranziţie, realizată în cadrul Politicii Europene de Securitate şi Apărare, în sprijinul prezenţei multidimensionale a Naţiunilor Unite în estul Ciadului şi în nord-estul Republicii Africane Centrale, pentru sporirea securităţii în aceste regiuni”,

–  având în vedere Rezoluţia 1769 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU din 31 iulie 2007, care prevede instituirea, pentru o perioadă iniţială de 12 luni, a unei operaţiuni hibride UA/ONU în Darfur (UNAMID),

–  având în vedere raportul prezentat la 10 august 2007 de Secretarul General al ONU, în care se recomandă desfăşurarea unei prezenţe multidimensionale în estul Ciadului şi în nord-estul Republicii Africane Centrale, pentru sporirea securităţii populaţiilor refugiate şi strămutate, facilitarea oferirii de ajutor umanitar şi crearea condiţiilor pentru realizarea lucrărilor de reconstrucţie şi dezvoltare în aceste zone,

–  având în vedere reuniunea de la Arusha pentru pacea în Darfur, care a avut loc în perioada 3-6 august 2007,

–  având în vedere semnarea, la N'Djamena, la 13 august 2007, în prezenţa comunităţii internaţionale şi a preşedintelui Idriss Deby Itno, preşedintele Republicii Ciad, a acordului politic în vederea consolidării procesului democratic în Ciad de toate partidele politice importante din Ciad, atât cele aparţinând majorităţii, cât şi cele aparţinând opoziţiei,

–  având în vedere Declaraţia Preşedintelui Consiliului de Securitate al ONU din 27 august 2007, prin care se confirmă disponibilitatea sa de a institui o misiune a ONU în Ciad şi se salută intenţia UE de a oferi sprijin sub forma unei misiuni militare PSAC,

–  având în vedere adoptarea, la 10 septembrie, de către Consiliu, prin procedură scrisă, a „conceptului de gestionare a crizelor”,

–  având în vedere rezoluţia sa din12 iulie 2007 privind situaţia din Darfur,

–  având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.  extrem de preocupat de înrăutăţirea situaţiei umanitare în Ciad unde, din cauza conflictului din Darfur şi a consecinţelor sale transfrontaliere, în jur de 238 000 de refugiaţi din Sudan, 44 600 de refugiaţi din Republica Africană Centrală şi 170 000 de persoane strămutate intern se află în 12 tabere de-a lungul frontierei orientale a Ciadului cu Sudan;

B.  preocupat de situaţia privind securitatea din estul Ciadului, care s-a deteriorat din 2006, din cauza ciocnirilor dintre forţele de securitate şi rebelii din Ciad, precum şi a incursiunilor miliţiilor Janjaweed şi a grupurilor armate originare din Sudan, la care se adaugă banditismul şi atacurile împotriva organizaţiilor umanitare;

C.  întrucât populaţiile civile din nord-estul Republicii Africane Centrale au cunoscut, la rândul lor, atacuri ale forţelor rebele din Sudan;

D.  întrucât este esenţial să se contribuie la securizarea acestei regiuni afectate de conflictul din Darfur, în cadrul unei abordări globale şi regionale;

E.  întrucât stabilitatea pe termen lung în Sudan, Ciad şi Republica Centrafricană implică respectarea drepturilor omului, a statului de drept şi a bunei guvernări;

F.  salutând Rezoluţia 1769 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU, prin care se autorizează desfăşurarea în Darfur a unei forţe UA/ONU de 26 000 de militari, care va contribui la pacificarea întregii regiuni, conjugată cu desfăşurarea unei forţe de poliţie a Naţiunilor Unite şi cu operaţiunea PSAC prevăzută a avea loc în estul Ciadului şi în nordul Republicii Centrafricane;

G.  întrucât autorităţile din Ciad şi Republica Africană Centrală i-au confirmat Secretarului General al ONU acordul lor cu privire la desfăşurarea acestei prezenţe multidimensionale a Uniunii Europene;

H.  sprijinind eforturile depuse de Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon, în vederea găsirii unei soluţii negociate pentru conflictul din Darfur prin favorizarea contactelor între autorităţile sudaneze şi diferitele grupări rebele;

I.  salutând semnarea, la N'Djamena, la 13 august 2007, de toate partidele politice din Ciad, a unui acord care vizează consolidarea procesului democratic în Ciad;

J.  luând act de eforturile depuse de actorii regionali în vederea găsirii unei soluţii pentru conflictul intern din Ciad împreună cu grupurile care nu au semnat acordul precedent,

1.  reaminteşte că nicio misiune de menţinere a păcii în estul Ciadului şi în nordul Republicii Centrafricane nu poate fi încununată de succes în absenţa unui veritabil proces de reconciliere;

2.  invită, prin urmare, Consiliul, Comisia şi Naţiunile Unite să îşi coordoneze eforturile pentru a contribui la crearea condiţiilor care să permită diferitelor părţi participante la conflictul din zona extinsă cuprinzând Darfurul, estul Ciadului şi nordul Republicii Centrafricane să găsească o soluţie politică pentru a pune capăt insecurităţii şi catastrofei umanitare rezultate, facilitând astfel întoarcerea refugiaţilor şi a persoanelor strămutate în localităţile lor de origine;

3.  îşi dă acordul în legătură cu lansarea unei operaţiuni PSAC cu o durată de un an în estul Ciadului şi în nordul Republicii Centrafricane, însă supune acordul său următoarelor condiţii:

• (a)misiunea forţei europene (EUFOR) constă în crearea condiţiilor necesare pentru un mediu sigur, propice îndeplinirii sarcinilor forţei de poliţie a ONU, întoarcerea persoanelor strămutate intern, oferirea de sprijin umanitar, libera circulaţie a personalului din cadrul misiunilor umanitare şi continuarea dialogului dintre forţele politice din regiune;
• (b)este extrem de important ca EUFOR să fie considerată imparţială; componenţa EUFOR ar trebui să fie diversă, iar statele membre ar trebui să pună la dispoziţie, în cel mai scurt timp, trupele necesare;
• (c)în acelaşi timp, şi pentru a evita ca ea însăşi să devină o ţintă, EUFOR trebuie să rămână neutră în raport cu situaţia politică complexă din regiune, refuzând să intervină în luptele care opun autorităţile guvernamentale grupărilor rebele;
• (d)în conformitate deplină cu principiile dreptului umanitar internaţional, EUFOR nu ar trebui să ia parte la sarcinile îndeplinite de ONG-urile prezente în Ciad şi Republica Centrafricană, nici să se amestece în acestea, pentru a nu pune în pericol respectivele organizaţii;
• (e)EUFOR trebuie să instituie o coordonare efectivă cu UNAMID pentru a securiza, în modul cel mai eficace, teritoriul aflat în responsabilitatea sa;
• (f)EUFOR trebuie să aibă un rol disuasiv, ceea ce înseamnă că trebuie să dispună de un mandat solid, în conformitate cu capitolul VII din Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi de reguli clare de angajament care să permită recursul la forţă dacă este cazul, îndeosebi pentru evitarea unor atacuri împotriva civililor, a taberelor, a satelor, a lucrătorilor din cadrul misiunilor umanitare şi a agenţilor de poliţie ONU, dar şi în caz de legitimă apărare;
• (g)pentru descurajarea tuturor agresorilor potenţiali, EUFOR trebuie să dispună de numărul necesar de trupe şi trebuie să aibă în dotare echipamentele adecvate; aceasta trebuie să fie capabilă să asigure protecţia liniilor sale de aprovizionare şi să efectueze misiuni de patrulare cu rază lungă de acţiune cu vehicule blindate, elicoptere (inclusiv de transport şi de luptă) şi avioane de recunoaştere;
• (h)EUROFOR trebuie considerată o forţă „de tranziţie” cu un mandat temporar. Înainte de începerea desfăşurării, o strategie de retragere clară, care să prevadă înlocuirea EUFOR cu o operaţiune care să îi succeadă (UA, ONU sau forţă hibridă) trebuie deci definită, pentru a face posibilă încheierea cu succes a misiunii sale şi întoarcerea în timp util a trupelor angajate;

4.  regretă că, din numeroase motive, această operaţiune PSAC nu poate fi dirijată de la nivelul centrului de operaţiuni al Uniunii Europene, înfiinţat recent la Bruxelles;

5.  subliniază că aprobarea sa definitivă a operaţiunii va fi supusă condiţiei de a fi pe deplin informat în legătură cu diferitele etape ale pregătirii operaţiunii (conceptul de gestionare a crizelor, acţiunea comună, conceptul de operaţiune, planul de operaţiune şi procesul de constituire a forţei);

6.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Uniunii Africane, Secretarului General al ONU şi preşedinţilor, guvernelor şi parlamentelor Republicii Ciad, Republicii Centrafricane şi Republicii Sudan.