PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE
16.1.2008
- –Ari Vatanen, Laima Liucija Andrikienė, Bernd Posselt, Eija-Riitta Korhola şi Tadeusz Zwiefka, în numele Grupului PPE-DE
- –Pasqualina Napoletano, Josep Borrell Fontelles, Alain Hutchinson, Marie-Arlette Carlotti, Glenys Kinnock, Elena Valenciano, în numele Grupului PSE
- –Marios Matsakis, Frédérique Ries şi Renate Weber în numele Grupului ALDE
- –Brian Crowley, Adam Bielan, Hanna Foltyn-Kubicka, Ryszard Czarnecki, Ewa Tomaszewska, Konrad Szymański, Mieczysław Edmund Janowski, Marcin Libicki şi Ģirts Valdis Kristovskis, în numele Grupului UEN
- –Marie-Hélène Aubert, Margrete Auken, Raül Romeva i Rueda, Hiltrud Breyer, Carl Schlyter şi Jean Lambert, în numele Grupului Verts/ALE
- –Feleknas Uca şi Gabriele Zimmer, în numele Grupului GUE/NGL
- –Verts/ALE (B6‑0022/2008)
- –GUE/NGL (B6‑0030/2008)
- –ALDE (B6‑0035/2008)
- –UEN (B6‑0037/2008)
- –PPE-DE (B6‑0043/2008)
- –PSE (B6‑0044/2008)
Rezoluţia Parlamentului European privind situaţia din Republica Democrată Congo şi violul - crimă de război
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind încălcările drepturilor omului în Republica Democrată Congo (RDC),
– având în vedere rezoluţia Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 22 noiembrie 2007,
– având în vedere Statutul de la Roma prin care se instituie Curtea Penală Internaţională, adoptat în 1998 şi în special articolele 7 şi 8 ale acestuia, în care violul, sclavia sexuală, prostituţia forţată, sarcinile forţate şi sterilizarea forţată sunt definite drept crime împotriva umanităţii şi crime de război şi echivalate cu o formă de tortură şi o crimă gravă de război, fie că aceste acte sunt sau nu comise în mod sistematic în timpul conflictelor internaţionale sau interne,
– având în vedere cel de-al 24-lea raport al Secretarului General al Naţiunilor Unite privind Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Democrată Congo din 14 noiembrie 2007,
– având în vedere declaraţia Misiunii Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Democrată Congo din 27 iulie 2007,
– având în vederea publicaţia Human Rights Watch intitulată „Renewed Crisis in North Kivu” („Reizbucnirea crizei în Kivu de Nord”) din octombrie 2007,
– având în vedere publicaţia Human Rights Watch intitulată „Seeking Justice The Prosecution of Sexual Violence in the Congo War („În căutarea dreptăţii - Urmărirea penală a violenţelor sexuale comise în timpul războiului din Congo”) din martie 2005,
– având în vedere Raportul Amnesty International din 2007,
– având în vedere Planul de acţiune umanitară 2008 pentru Republica Democrată Congo finanţat de ONU din 11 decembrie 2007,
– având în vedere publicaţia „Humanitarian News and Analysis” („Ştiri şi analize din domeniul umanitar”) a Oficiului Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) din 13 decembrie 2007,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât războiul şi tulburările din estul Republicii Democrate Congo au avut ca rezultat un nivel generalizat şi alarmant al violenţelor sexuale împotriva femeilor, comise de grupările armate rebele, precum şi de forţele guvernului, armatei, şi de forţele de poliţie;
B. întrucât, în partea de est a Republicii Democrate Congo, atacurile asupra femeilor sunt comise în mod sistematic şi au o frecvenţă fără precedent, iar potrivit subsecretarului general pentru probleme umanitare al ONU, nivelul violenţei sexuale din Congo este cel mai ridicat din lume;
C. întrucât se comit violuri, de asemenea, în taberele destinate persoanelor strămutate, în care mulţi civili şi-au căutat un adăpost pentru a se proteja de violenţele care au determinat, numai în 2007, peste 400 000 de persoane să îşi părăsească locuinţele şi satele;
D. întrucât, potrivit reprezentantului special al ONU, atrocităţile comise împotriva femeilor îmbracă cel mai adesea forma violului, violului în grup, sclaviei sexuale şi a crimei, având consecinţe pe termen lung care includ subminarea integrităţii fizice şi psihologice a femeilor;
E. întrucât, potrivit Planului de acţiune umanitară 2008 pentru Republica Democrată Congo, au fost semnalate 32.353 de cazuri de viol în anul 2007, ceea ce reprezintă, cel mai probabil, numai o parte din totalitatea cazurilor;
F. întrucât Rezoluţia 1325 a Consiliului de Securitate al ONU subliniază responsabilitatea tuturor statelor de a pune capăt impunităţii şi de a dispune urmărirea penală în cazul persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii şi de crime de război, inclusiv de crime constând în acte de violenţă sexuală şi de alt tip împotriva femeilor şi fetelor;
G. întrucât violul pare să fie folosit drept o modalitate de a umili femeile în faţa familiilor acestora şi a comunităţilor din care fac parte şi de a submina, astfel, integritatea, moralul şi coeziunea comunităţilor respective;
H. îngrijorat de faptul că femeile şi fetele care au fost victime ale violului sunt supuse unei discriminări sociale generalizate şi sunt respinse de familiile lor şi de comunităţile din care fac parte, în timp ce autorii faptelor se bucură de impunitate, aceasta reprezentând un alt motiv pentru care numai un procent redus dintre cazurile de viol sunt raportate de către victime;
I. profund preocupat de ineficienţa eforturilor de a întreprinde anchete minuţioase asupra acestor crime, de absenţa măsurilor de protecţie a martorilor, a victimelor şi a familiilor victimelor, de lipsa de informaţii privind cazurile şi de lipsa îngrijirilor medicale adecvate destinate victimelor;
J. întrucât noua lege privind violenţele sexuale, adoptată de parlamentul RDC în 2006, care era menită să grăbească procesul de urmărire penală în cazurile de viol şi să impună pedepse mai severe nu a avut eficienţa dorită până în acest moment;
K. întrucât declaraţia comună a Rwandei şi a RDC a fost semnată la Nairobi la 10 decembrie 2007 în favoarea unei soluţii cuprinzătoare pentru prezenţa grupurilor armate în Kivu de Nord şi Kivu de Sud, responsabile de violenţă sexuală şi alte încălcări ale drepturilor omului;
L. întrucât lungii ani de conflict armat au avut ca rezultate directe şi indirecte 4 milioane de victime directe şi indirecte şi au cauzat mutarea a cel puţin 1,5 milioane de persoane, majoritatea femei şi copii, precum şi distrugerea infrastructurilor socio-economice ale RDC,
1. condamnă cu fermitate folosirea violului ca armă de război şi reaminteşte că astfel de acte ţin de jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale, precum şi de jurisdicţia Republicii Democrate Congo;
2. îndeamnă în mod deosebit ca autorii actelor de violenţă sexuală împotriva femeilor să fie denunţaţi, identificaţi, condamnaţi şi pedepsiţi conform legii penale naţionale şi internaţionale;
3. invită guvernul RDC să pună capăt impunităţii şi să pună în aplicare noua lege adoptată de parlamentul său care condamnă violenţa sexuală şi care stabileşte pedepse mai aspre pentru autorilor violenţei sexuale;
4. îndeamnă comunitatea internaţională să facă toţi paşii necesari pentru a sprijini autorităţile naţionale competente să investigheze aceste acte şi să îi judece pe cei responsabili;
5. invită UE să aloce fonduri substanţiale pentru a furniza asistenţă medicală, juridică şi socială victimelor abuzului sexual şi pentru sprijini femeile şi fetele ca o modalitate de a preveni alte abuzuri sexuale;
6. invită toate forţele participante la conflictele din estul RDC să respecte drepturile omului şi legislaţia umanitară internaţională, să înceteze toate atacurile asupra femeilor şi asupra altor civili şi să permită agenţiilor umanitare să acorde asistenţă victimelor;
7. invită UE şi ONU să recunoască în mod oficial violul, fecundarea forţată, sclavia sexuală şi orice alte forme de violenţă sexuală ca fiind crime împotriva umanităţii, crime grave de război şi o formă de tortură, indiferent dacă acestea au loc sau nu într-o manieră sistematică;
8. invită toate statele membre ale ONU să trimită reprezentanţi la misiunea de menţinerii a păcii MONUC pentru a urmări toate acuzaţiile de abuz şi exploatare sexuală, în mod deosebit pe cele care implică minori, şi să trimită în justiţie cât mai curând posibil persoanele care au comis abuzuri sexuale; solicită, în acest sens, ca mandatul misiunii MONUC cu privire la protecţia civililor împotriva violenţei sexuale să fie mai puternic;
9. invită ONU, Uniunea Africană, UE şi ceilalţi parteneri ai RDC să facă tot posibilul să instituie un mecanism eficace de monitorizare şi documentare privind violenţa sexuală în RDC şi să ofere ajutor şi protecţie eficientă şi adecvată pentru femei, mai ales în estul RDC;
10. îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că violenţa cauzează un exod rural imens şi subliniază că violenţa sexuală sistematică, precum şi o „cultură de violenţă sexuală” generalizată distruge toate legăturile sociale şi reprezintă o adevărată ameninţare naţională;
11. salută deschiderea conferinţei despre pace, securitate şi dezvoltare din Goma (Kivu de Nord) şi speră că încetarea ostilităţilor în timpul desfăşurării conferinţei este primul pas spre consolidarea încrederii între beligeranţi; îndeamnă participanţii să pună în discuţie problemele de violenţă sexuală împotriva femeilor şi fetelor şi să se angajeze să îi aducă pe autorii violenţelor sexuale în faţa justiţiei;
12. invită Comisia Europeană să acorde sprijin, inclusiv ajutor financiar, pentru organizarea conferinţei de pace în Kivu, cu scopul de a permite populaţiei să participe la căutarea de soluţii durabile;
13. invită guvernul RDC şi Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Democrată Congo (MONUC) să asigure un nivel corespunzător de securitate pentru membrii organizaţiilor umanitare;
14. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Comisiei, guvernelor statelor membre ale UE, guvernului RDC şi cel al ţărilor din regiunea Marilor Lacuri din Africa, instituţiilor Uniunii Africane şi Secretarului General al ONU.