Propunere comună de rezoluţie - RC-B7-0090/2009Propunere comună de rezoluţie
RC-B7-0090/2009

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE privind libertatea de informare în Italia și în Uniunea Europeană

19.10.2009

în conformitate cu articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură
în locul propunerilor de rezoluție depuse de următoarele grupuri:
Verts/ALE (B7‑0090/2009)
GUE/NGL (B7‑0092/2009)
S&D (B7‑0093/2009)
ALDE (B7‑0094/2009)

Monika Flašíková Beňová, Claude Moraes, David-Maria Sassoli în numele Grupului S&D
Niccolò Rinaldi, Sonia Alfano, Luigi de Magistris, Sophia in 't Veld, Jeanine Hennis-Plasschaert, Sarah Ludford, Sylvie Goulard, Renate Weber, Ivo Vajgl, Louis Michel, Olle Schmidt, Johannes Cornelis van Baalen, Giommaria Uggias, Gianni Vattimo, Vincenzo Iovine, Pino Arlacchi în numele Grupului ALDE
Daniel Cohn-Bendit, Judith Sargentini, Raül Romeva i Rueda, Rebecca Harms în numele Grupului Verts/ALE
Lothar Bisky, Rui Tavares, Patrick Le Hyaric, Willy Meyer, Cornelis de Jong, Eva-Britt Svensson, Nikolaos Chountis în numele Grupului GUE/NGL


Procedură : 2009/2688(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
RC-B7-0090/2009
Texte depuse :
RC-B7-0090/2009
Dezbateri :
Texte adoptate :

Rezoluția Parlamentului European privind libertatea de informare în Italia și în Uniunea Europeană

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele referitoare la respectarea, promovarea și protecția drepturilor fundamentale, precum și articolele 6, 22, 43, 49, 83, 87, 95 și 151 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 10 din Convenția europeană privind drepturile omului, referitoare la libertatea de exprimare și informare și dreptul la pluralismul mass-mediei,

–   având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune,

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei privind pluralismul mass-mediei în statele membre UE (SEC(2007)0032),

–   având în vedere abordarea în trei etape, definită de Comisie, a pluralismului mass-mediei și studiul independent efectuat de Universitatea Catolică din Leuven - ICRI, Universitatea Central Europeană - CMCS și Jönköping International Business School – MMTC, împreună cu firma de consultanță Ernst & Young Belgia, studiu comandat de Comisie și finalizat în 2009,

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 septembrie 2008 privind concentrarea și pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană[1],

–   - având în vedere Rezoluția sa din 22 aprilie 2004 privind riscurile de încălcare a libertății de exprimare și de informare în Uniunea Europeană și în special în Italia[2],

–   având în vedere declarațiile Comisiei și dezbaterea care a avut loc în Parlamentul European la 8 octombrie 2009,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Uniunea Europeană garantează și promovează libertatea de exprimare și de informare, consacrate în articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale și articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, a căror condiție esențială o reprezintă libertatea și pluralismul mijloacelor de informare și întrucât aceste drepturi includ libertatea de a exprima opinii și libertatea de a primi și comunica informații fără imixtiuni sau presiuni din partea autorităților publice;

B.  întrucât, în pofida solicitărilor repetate ale Parlamentului European de elaborare a unei directive privind pluralismul informației și concentrarea mijloacelor de informare, Comisia Europeană nu a inclus aceste chestiuni în revizia Directivei „televiziune fără frontiere”, în schimb s-a angajat să stabilească, pe această temă, o foaie specifică de parcurs în trei etape, cuprinzând redactarea unui document de lucru (publicat în 2007), definirea unor indicatori de nivel al pluralismului (inclusă într-un studiu independent, publicat în iulie 2009) și o propunere de comunicare referitoare la acești indicatori (programată abia în 2010);

C. întrucât Parlamentul a solicitat în repetate rânduri Comisiei, printr-o serie de rezoluții, să ia măsuri în vederea garantării pluralismului și să se ocupe de problema concentrării în domeniul mijloacelor de informare, să publice urgent o comunicare referitoare la protecția pluralismului mijloacelor de informare și concentrarea mijloacelor de informare în statele membre și să finalizeze de urgență cadrul de reglementare cu o propunere de directivă privind aceste chestiuni, bazată pe temeiul juridic oferit în mod clar de tratate;

D. întrucât există semnale că pluralismul mijloacelor de informare este amenințat în mai multe state membre; întrucât „Freedom House”, în raportul său anual referitor la libertatea presei, a plasat Italia pe locul 73, menționând, de asemenea, situația critică din România și Bulgaria; întrucât Înaltul Reprezentant al OSCE pentru libertatea mass-mediei și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la situația din Italia, într-o scrisoare din 20 septembrie adresată autorităților italiene, precum și Federației Naționale a Presei din Italia;

E.  întrucât în Italia, în ultimele câteva luni, îngrijorările au devenit din ce în ce mai mari, datorită unui prelungit conflict de interese legat de proprietatea primului-ministru asupra mass-mediei și controlul politic exercitat asupra principalelor mijloace de informare private și publice, inclusiv controlul asupra alocării resurselor publicitare; întrucât guvernul a exercitat, de asemenea, puternice ingerințe în serviciul de difuzare a televiziunii publice, în special în ceea ce privește definirea programelor, numirea directorilor, a redactorilor-șefi și a jurnaliștilor, fapt ce a avut un puternic impact asupra pluralismului mijloacelor de informare, așa cum a evidențiat principalul institut italian de monitorizare a mass-mediei, Centrul de Monitorizare din Pavia; întrucât primul-ministru italian a intentat procese împotriva unor publicații italiene și europene și a solicitat, de curând, ca purtătorii de cuvânt ai Comisiei Europene să se abțină de la furnizarea oricărei informații,

1.  este convins de faptul că libertatea de a primi și a comunica informații, fără imixtiuni din partea autorităților publice, precum și pluralismul mijloacelor de informare, reprezintă principii fundamentale aflate la baza Uniunii Europene și elemente esențiale ale democrației, amândouă fiind consacrate în articolul 11 al Cartei drepturilor fundamentale; reiterează faptul că Uniunea Europeană are obligația politică și juridică față de cetățenii săi de a garanta, în domeniile sale de competență, respectarea acestor drepturi;

2.  consideră că trebuie căutată o cale de remediere a oricărei anomalii constând în conflicte de interese între puterea politică, cea economică și cea a mass-mediei, precum și în concentrarea controlului direct sau indirect asupra mass-mediei publice și private și subliniază necesitatea de a garanta, în toate statele membre, independența și protecția operatorilor publici împotriva ingerințelor exercitate de către autoritățile guvernamentale;

3.  este deosebit de preocupat de situația din Italia și consideră că aceasta ar putea avea consecințe asupra întregii Europe, neluarea unor măsuri de către UE riscând să îi reducă acesteia credibilitatea în stabilirea, în cadrul relațiilor externe și al procesului de aderare, a unor criterii privind drepturile fundamentale;

4.  deploră presiunile și intimidările exercitate împotriva unor publicații italiene și europene de către autoritățile guvernamentale italiene, se alătură solicitărilor adresate de Reprezentantul OSCE autorităților italiene de a înceta aceste presiuni și consideră neavenită orice imixtiune a autorităților publice în libertatea de informare în scopul controlării serviciului public de difuziune TV;

5.  reafirmă, în acest sens, că actualul cadru legislativ al UE în domeniul pluralismului și concentrării mijloacelor de informare rămâne neadecvat și, de aceea, Uniunea Europeană trebuie să își exercite cât mai curând competențele în legătură cu politicile în domeniile pieței interne, politicii audiovizuale, concurenței, telecomunicațiilor, ajutoarelor de stat, obligațiilor serviciilor publice și drepturilor fundamentale ale cetățenilor, pentru a defini cel puțin condițiile esențiale minime ce trebuie respectate de către toate statele membre pentru a asigura, garanta și promova libertatea de informare și un nivel adecvat al pluralismului mass-mediei; solicită, în acest context, Comisiei să analizeze riscurile reprezentate de către trusturile și concentrările mass-media în UE;

6.  îndeamnă Comisia să elaboreze de urgență o propunere de directivă privind concentrarea mass-mediei și protecția pluralismului, colaborând pe deplin cu viitorul comisar responsabil pentru drepturile fundamentale și definind în prealabil, într-o comunicare pe această temă, indicatorii adecvați pentru determinarea nivelurilor de pluralism al informației și independență a mass-mediei aflate în serviciul public, lucru solicitat deja în repetate rânduri de Parlament și anunțat chiar de către Comisie;

7.  solicită comisiilor competente și Agenției pentru Drepturi Fundamentale să urmărească această chestiune și să prezinte în ședința plenară concluziile cu privire la libertatea de informare, concentrarea mass-mediei și pluralismul mass-mediei în UE;

8.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului Europei, precum și guvernelor și parlamentelor naționale ale statelor membre, Agenției pentru Drepturi Fundamentale și OSCE.