PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la o strategie europeană pentru regiunea Dunării
20.1.2010
în locul propunerilor de rezoluție depuse de următoarele grupuri:
S&D (B7‑0031/2010)
ALDE (B7‑0032/2010)
Verts/ALE (B7‑0033/2010)
GUE/NGL (B7‑0034/2010)
PPE (B7‑0036/2010)
Lambert van Nistelrooij, Danuta Maria Hübner, Marian-Jean Marinescu, Richard Seeber, Manfred Weber, Elisabeth Jeggle, Jan Olbrycht, Theodor Dumitru Stolojan, Elena Băsescu, Andrey Kovatchev, Tamás Deutsch, Elena Oana Antonescu, Iosif Matula, Csaba Sógor, Petru Constantin Luhan, Iuliu Winkler în numele Grupului PPE
Silvia-Adriana Țicău, Constanze Angela Krehl, Victor Boștinaru, Brian Simpson, Saïd El Khadraoui, Hannes Swoboda, Evgeni Kirilov, Georgios Stavrakakis, Ivailo Kalfin în numele Grupului S&D
Michael Theurer, Ramona Nicole Mănescu, Filiz Hakaeva Hyusmenova în numele Grupului ALDE
Eva Lichtenberger, Michael Cramer în numele Grupului Verts/ALE
Oldřich Vlasák, Tomasz Piotr Poręba în numele Grupului ECR
Jaromír Kohlíček, Miloslav Ransdorf în numele Grupului GUE/NGL
Rezoluția Parlamentului European referitoare la o strategie europeană pentru regiunea Dunării
Parlamentul European,
– având în vedere articolul 192 și articolul 265 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere întrebarea din 3 decembrie 2009 adresată Comisiei referitoare la o strategie europeană pentru regiunea Dunării (O-0150/09 – B7-0240/2009),
– având în vedere concluziile Consiliul European din 18 și 19 iunie 2009, prin care Comisia este invitată să elaboreze, până la sfârșitul lui 2010, o strategie europeană pentru regiunea Dunării,
– având în vedere strategia UE pentru regiunea Mării Baltice,
– având în vedere programul Consiliului, elaborat de președințiile spaniolă, belgiană și maghiară,
– având în vedere Forumul Dunării, constituit în cadrul Parlamentului European, și lucrările acestuia,
– având în vedere rezoluția sa din 24 martie referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune,
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat „O strategie UE pentru spațiul dunărean” din octombrie 2009,
– având în vedere Convențiile de la Espoo, Aarhus și Berna privind protecția mediului,
– având în vedere directiva-cadru privind apa și Convenția de la Helsinki,
– având în vedere Convenția de la Belgrad de reglementare a navigației pe Dunăre,
– având în vedere declarația comună privind „Dezvoltarea navigației interioare și protecția mediului în bazinul Dunării”, adoptată de Comisia Dunării, Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) și Comisia Internațională pentru Bazinul Râului Sava (ISRBC),
– având în vedere Conferința de la Stockholm privind strategia macroregională, desfășurată sub președinția suedeză,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât Tratatul de la Lisabona recunoaște calitatea coeziunii teritoriale de obiectiv al Uniunii Europene (articolul 3 din TUE);
B. întrucât strategiile macroregionale urmăresc o mai bună utilizarea a resurselor existente în vederea soluționării aspectelor legate de dezvoltarea teritorială și identificarea unor răspunsuri comune la provocări comune;
C. întrucât Strategia pentru Marea Baltică a furnizat deja un model de coordonare a politicilor UE și de finanțare a unităților teritoriale geopolitice – macroregiunile –, definit pe baza unor criterii specifice; întrucât o Strategie UE pentru regiunea Dunării elaborată după modelul Strategiei pentru Marea Baltică dispune de potențialul necesar pentru a promova cooperarea regională și transfrontalieră, în vederea continuării procesului de creștere economică și a identificării unor răspunsuri comune la provocări comune;
D. întrucât Dunărea leagă zece țări europene – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina –, șase dintre ele fiind state membre ale UE, iar într-un context teritorial mai larg regiunea include și Republica Cehă, Slovenia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru;
E. întrucât spațiul dunărean este un important punct de răscruce, în care programele desfășurate în cadrul politicii de coeziune a UE se intersectează cu programele destinate țărilor incluse în politica europeană de vecinătate și celor cu statut de candidat potențial la aderare și, în consecință, reprezintă o zonă ce permite dezvoltarea unor puternice sinergii între diferite politici ale UE: coeziune, transporturi, turism, agricultură, pescuit, dezvoltare socială și economică, energie, mediu, politica de vecinătate și extindere;
F. întrucât strategia UE pentru regiunea Dunării trebuie să fie dezvoltată în următoarele domenii de cooperare: protecție și dezvoltare socială, dezvoltare economică durabilă, infrastructură energetică și de transport, protecția mediului, cultură și educație,
G. întrucât strategia UE pentru regiunea Dunării ar putea contribui substanțial la o mai bună coordonare între autoritățile locale și regionale și organizațiile care își desfășoară activitatea în regiunea Dunării și ar putea aduce bună-stare, dezvoltare durabilă, locuri de muncă și securitate în zonă;
H. întrucât cooperarea din regiunea Dunării cunoaște o istorie îndelungată: Comisia Europeană a Dunării, înființată inițial la Galați (România), la 30 martie 1856, a fost una dintre primele instituții europene, sediul său actual aflându-se la Budapesta (Ungaria);
I. întrucât, în urma extinderii din 2007, Dunărea a devenit, aproape integral, o cale de navigație interioară; întrucât regiunea danubiană poate aduce o contribuție substanțială la încurajarea evoluțiilor ulterioare extinderii;
J. întrucât Dunărea este un curs de apă ce permite efectiv navigația chiar și dincolo de limitele statelor membre și, împreună cu canalul Main și fluviul Rin, leagă Marea Nordului cu Marea Neagră și dispune de potențialul necesar pentru a consolida poziția geostrategică a regiunii Mării Negre;
K. întrucât regiunea danubiană este un spațiu de interconectare, cu capacități economice eterogene; întrucât zona danubiană, considerată drept o macroregiune unică, ar putea facilita depășirea diferențelor regionale existente în ceea ce privește performanțele economice și contribui la o dezvoltare integrată;
L. întrucât, din 1991, Delta Dunării face parte din patrimoniul mondial al UNESCO, iar spațiul danubian cuprinde mai multe zone speciale de protecție și zone speciale de conservare în cadrul Natura 2000; întrucât Dunărea și Delta Dunării constituie un ecosistem unic și fragil, care adăpostește specii de plante rare, amenințate din cauza poluării;
1. solicită Comisiei să lanseze, cât de curând posibil, ample consultări cu toate țările situate de-a lungul Dunării, astfel încât să acopere diverse aspecte ale cooperării regionale și să prezinte Strategia europeană pentru regiunea Dunării cel târziu până la finele anului 2010;
2. consideră că o strategie europeană pentru regiunea Dunării reprezintă un instrument adecvat pentru o mai intensă dezvoltare teritorială, prin intensificarea cooperării în domenii politice clar definite, în care toți partenerii guvernamentali au identificat o reală valoare adăugată europeană, și solicită dezvoltarea acestei strategii ca parte a obiectivului de cooperare teritorială europeană;
3. subliniază că este imperativ ca toate strategiile macroregionale să fie incluse în politica regională a UE, ca o politică coordonată pentru tot teritoriul UE; de asemenea, scoate în evidență necesitatea unei analize a valorii adăugate a acestei strategii pentru implementarea obiectivului coeziunii teritoriale pe întreg teritoriul Uniunii;
4. subliniază că în procesul de pregătire trebuie să fie implicate toate părțile interesate relevante din regiunea dunăreană, de la nivel regional ca și de la nivel local, pentru a identifica în mod clar necesitățile, atât în ceea ce privește dezvoltarea echilibrată și durabilă a teritoriilor, cât și edificarea capacităților, cu scopul de a găsi soluții la provocările comune, de a implementa eficient proiectele concrete și de a oferi un mecanism de bună guvernanță și îndeamnă guvernele să sprijine și să faciliteze adoptarea măsurilor vizând informarea și consultările cu ONG-urile, asociațiile profesionale și societatea, pentru instituirea strategiei și pentru implementarea în viitor a acesteia;
5. invită Comisia să identifice în mod clar „structura guvernanței” din cadrul unei viitoare politici privind regiunea Dunării; opinează că implementarea acestei strategii nu trebuie să încalce responsabilitățile guvernelor regionale și locale;
6. sprijină dezvoltarea economică și socială a regiunii danubiene ca spațiu UE prioritar și promovarea unei integrare mai profunde în această zonă, ceea ce ar constitui o componentă dinamică a unui spațiu economic și politic european mai larg;
7. solicită îmbunătățirea statutului ecologic al fluviului Dunărea, care este în prezent un curs de apă poluat, precum și măsuri pentru a reduce poluarea și a împiedica, în viitor, deversările de petrol și alte substanțe toxice și nocive;
8. constată că responsabilitatea pentru poluarea regiunii danubiene revine atât statelor membre, cât și celorlalte țări riverane pe care Dunărea le traversează; subliniază că protecția mediului în bazinul Dunării constituie un aspect important, cu consecințe asupra dezvoltării agricole și rurale din regiune și îndeamnă statele riverane să acorde o prioritate maximă amplasării unor stații hidrologice și de control al calității apei comune;
9. încurajează Comisia și statele membre ca, în contextul luptei împotriva schimbărilor climatice, să acorde o atenție deosebită și să coopereze în vederea protejării ecosistemelor locale și îndeamnă Comisia să sprijine activitatea de cercetare și dezvoltare axată pe noile tehnologii destinate să îmbunătățească capacitatea de previzionare și de răspuns în caz de inundații, secetă gravă și poluare accidentală;
10. subliniază necesitatea protejării și măririi stocurilor de pește din Dunăre; solicită Comisiei să pregătească un plan cuprinzător de conservare și refacere a populațiilor naturale de sturioni din Dunăre;
11. invită Comisia să învețe din experiența operațională câștigată prin strategia pentru Marea Baltică; solicită, prin urmare, realizarea unui plan de acțiune pentru completarea documentului; consideră că planul de acțiune ar trebui să conțină, printre altele, următoarele elemente: utilizarea ecologică a Dunării în scopul navigației interne, intermodalitatea cu alte sisteme de transport de-a lungul Dunării prin îmbunătățirea tuturor infrastructurilor (acordându-se prioritate mai bunei utilizări a infrastructurii existente) și prin crearea unui sistem de transport multimodal de-a lungul fluviului, utilizarea ecologică a hidroenergiei de-a lungul Dunării, prezervarea și ameliorarea calității apei Dunării în conformitate cu directiva-cadru privind apa, cele mai ridicate standarde de siguranță pentru nave, dezvoltarea ecoturismului și îmbunătățirea educației, cercetării și coeziunii sociale;
12. pune accentul pe necesitatea diversificării surselor de energie și invită Comisia și toate țările riverane să-și intensifice cooperarea în domeniul energetic, să promoveze și să implementeze proiecte comune privind eficiența energetică și resursele regenerabile de energie, având în vedere potențialul regiunii ca sursă de bioenergie, și să încurajeze folosirea energiei solare, eoliene, hidraulice sau pe bază de biomasă;
13. subliniază că toate proiectele de infrastructură din domeniul transportului și energiei trebuie precedate de evaluări strategice și de impact asupra mediului adecvate, inclusiv de evaluări ale efectelor asupra întregului ecosistem al fluviului, astfel încât să se garanteze respectarea normelor internaționale de protecție a mediului, după consultarea acelor parteneri care ar putea fi afectați de aceste decizi
14. relevă interdependența economică cu totul deosebită a statelor din regiunea Dunării și sprijină înființarea unor rețele de dezvoltare comercială și a unor organisme neguvernamentale de promovare a comerțului, în măsură să coordoneze și să promoveze oportunitățile ce vor apare în viitor în ceea ce privește dezvoltarea, în special pentru IMM-uri, pentru asigurarea unei creșteri eficiente și sustenabile și stimularea dezvoltării economiei verzi în întreaga macroregiune dunăreană;
15. propune integrarea sistemelor de transport ale UE cu cele ale țărilor învecinate cu aceasta din regiunea Dunării și subliniază importanța elaborării unor dispoziții privind proiectele de comodalitate;
16. consideră că sistemele de căi de navigație interioare reprezintă un aspect important pentru dezvoltarea transporturilor în regiune și recunoaște totodată că navigația interioară a scăzut, în principal din cauza gravei recesiuni economice, și îndeamnă la eliminarea urgentă a blocajelor de pe axa fluvială Rin/Meuse-Main-Dunăre și la îmbunătățirea întregului sistem de transport intermodal de-a lungul Dunării, acordând îndeosebi atenție combinației constând din porturi interioare și logistică mai bune, navigație interioară și transport feroviar, luând totodată în considerație posibilitățile suplimentare oferite de transporturile maritime pe distanțe scurte;
17. propune perfecționarea rețelei transeuropene, în vederea îmbunătățirii intermodalității în întreaga regiune și a ridicării gradului de conectivitate cu Marea Neagră prin intermediul căilor de transport rutier și feroviar (culoare de transport al mărfurilor și căi ferate rapide);
18. invită Comisia să promoveze utilizarea la scară mai largă a tehnologiilor moderne din domeniul comunicațiilor și informației și să ia toate măsurile necesare pentru realizarea cât mai rapidă a unui sistem de norme de navigație pe Dunăre unificat și eficient;
19. consideră că turismul sustenabil este un instrument important de promovare a creșterii economice în regiune, luând act, de exemplu, de oportunitățile pe care le oferă ecoturismul și potențialul economic al pistelor pentru ciclism aproape de-a lungul întregului curs al Dunării;
20. sprijină programele care urmăresc îmbunătățirea mediului multicultural danubian prin promovarea mobilității multinaționale, a dialogului cultural, prin creații artistice, modalități de comunicare și formare și prin înființarea unor incubatoare de afaceri în aceste sectoare, precum și prin protejarea patrimoniului cultural și istoric și stimularea noilor industrii culturale;
21. sprijină programele de schimburi academice din regiune și sugerează ca universitățile din zonă să constituie rețele, pentru promovarea unor centre de excelență de nivel internațional;
22. invită Comisia și statele membre să îmbunătățească măsurile administrative pentru a reduce sarcina administrativă inerentă dezvoltării mai eficiente și punerii în aplicare a Strategiei europene pentru regiunea Dunării;
23. solicită Comisiei să conlucreze îndeaproape cu Parlamentul European la definirea priorităților de dezvoltare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării, precum și să-l informeze și să-l consulte regulat în privința stadiului de implementare a acestei strategii;
24. subliniază necesitatea unei abordări coordonate, care să urmărească o absorbție mai eficientă și în mai mare măsură a tuturor fondurilor UE disponibile în statele situate de-a lungul Dunării, pentru a putea îndeplini obiectivele strategiei;
25. încurajează folosirea programelor operaționale existente pentru finanțarea proiectelor în cadrul acestei strategii; îndeamnă toate părțile interesate să exploreze și alte instrumente de natură non-financiară care ar facilita implementarea acestei strategii și ar avea un efect pozitiv imediat la fața locului;
26. propune ca, în urma unor consultări cu părțile interesate de la nivel local și regional, la fiecare doi ani să fie organizat un summit UE-regiunea danubiană, concluziile acestuia urmând a fi prezentate Consiliului European și Parlamentului;
27. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și celorlalte instituții relevante.