PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la Filipine

20.1.2010

în conformitate cu articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
în locul propunerilor de rezoluție depuse de următoarele grupuri:
ALDE (B7‑0043/2010)
EFD (B7‑0044/2010)
PPE, ECR (B7‑0046/2010)
S&D (B7‑0047/2010)
GUE/NGL (B7‑0049/2010)
Verts/ALE (B7‑0050/2010)

Martin Kastler, Mario Mauro, Cristian Dan Preda, Bernd Posselt, Monica Luisa Macovei, Eija-Riitta Korhola, Tunne Kelam, Jean-Pierre Audy în numele Grupului PPE
Véronique De Keyser, Marc Tarabella în numele Grupului S&D
Marielle De Sarnez în numele Grupului ALDE
Barbara Lochbihler, Christian Engström, Emilie Turunen, Raül Romeva i Rueda, Gerald Häfner în numele Grupului Verts/ALE
Charles Tannock, Adam Bielan, Ryszard Czarnecki, Tomasz Piotr Poręba, Ryszard Antoni Legutko în numele Grupului ECR
Marie-Christine Vergiat, Rui Tavares în numele Grupului GUE/NGL
Fiorello Provera, Rolandas Paksas, Juozas Imbrasas în numele Grupului EFD

Rezoluția Parlamentului european referitoare la Filipine

Parlamentul European,

–   având în vedere declarația din 25 noiembrie 2009 a președinției UE privind execuțiile din provincia Maguindanao, Filipine, și declarația din 2 decembrie 2009 a lui Philip Ashton, raportorul special al ONU pentru execuții extrajudiciare,

–   având în vede Pactul ONU cu privire la drepturile civile și politice și Protocolul adițional la acesta, la care Filipine este parte semnatară,

–   având în vedere documentul de strategie de țară al Comisiei 2007-2013 pentru Filipine,

–   având în vedere Acordul de finanțare pentru Programul de sprijinire a justiției UE-Filipine, semnat în octombrie 2009 și al cărui scop este accelerarea procedurilor judiciare împotriva autorilor execuțiilor extrajudiciare,

–   având în vedere alegerile prezidențiale, parlamentare și locale care vor avea loc în Filipine luni, 10 mai 2010,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Filipine,

–   având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât execuțiile extrajudiciare și disparițiile, în special ale membrilor organizațiilor din opoziție, jurnaliștilor, activiștilor în domeniul drepturilor omului și ale liderilor religioși sunt în continuare foarte răspândite în Filipine și întrucât organizațiile din domeniul drepturilor omului menționează peste 1000 de crime și dispariții din motive politice în ultimii zece ani;

B.  întrucât nepedepsirea autorilor și incapacitatea guvernului de a combate în mod eficient violența din motive politice în țară fac foarte dificilă aducerea în fața justiției a celor responsabili, în ciuda angajamentelor asumate de guvern, ca parte din revizuirea sa periodică universală din 2008;

C. întrucât sute de mii de oameni rămân strămutați în interiorul țării în urma conflictului dintre guvern și Frontul Islamic de Eliberare Moro și Noua Armată Populară, care rămâne activă în întreaga țară, precum și în urma operațiunilor militare împotriva grupărilor criminale, cum ar fi gruparea Abu Sayyaf din provinciile insulare Sulu și Basilan din vestul Mindanao;

D. întrucât la 23 noiembrie 2009, 100 de bărbați înarmați din cadrul miliției locale, conduse de familia Ampatuan, care cuprinde oficiali din forțele poliției locale, au torturat și ucis cu cruzime 57 de membri ai unui convoi din care făceau parte rude de sex feminin ale lui Esmail Mangudadatu, unele dintre acestea fiind violate, precum și avocați și 30 de jurnaliști, care se deplasau pentru a prezenta candidatura lui Mangudadatu la postul de guvernator al provinciei Maguindanao din Mindanao;

E.  întrucât acest masacru, care a produs cel mai mare număr de victime în rândul jurnaliștilor înregistrat vreodată în lume, într-un singur incident, a arătat într-un mod șocant în ce măsură șefii militari locali, corupția forțelor de securitate și impunitatea pentru cele mai barbare crime au pus stăpânire pe Filipine;

F.  întrucât ancheta inițială cu privire la acest incident a evidențiat toate caracteristicile unui sistem judiciar disfuncțional, prin sosirea târzie a forțelor de securitate la fața locului, investigații amânate, analiza necorespunzătoare a locului crimei și reticența de a-i interoga pe militarii și personalul din rândul poliției suspectați de a fi implicați în incident, precum și intimidarea martorilor și a procuraturii; întrucât acest lucru a avut ca urmare demisia, la 16 decembrie 2009, a primului judecător, desemnat să se ocupe de acest caz;

G. întrucât, la 24 noiembrie 2009, guvernul filipinez a declarat stare de urgență în cele două provincii în cauză, însărcinând armata cu asigurarea legii și ordinii, a invitat experții legiști internaționali să sprijine ancheta și a declarat la 4 decembrie 2009, pentru o săptămână, legea marțială în Maguindanao, prima astfel de decizie din 1972;

H. întrucât această măsură a dus la arestarea șefilor familiei Ampatuan și la acuzarea acestora de crime multiple și la descoperirea unui arsenal impresionant de arme și a mii de certificate de alegător ascunse, care indică frauda electorală masivă în favoarea Partidului Lakas-Kampi-CMD al președintei Arroyo;

I.   întrucât alegerile din Filipine au fost dominate în trecut de frecvente execuții extrajudiciare ale opozanților politici, comise de armatele și milițiile private, multe dintre acestea înarmate cu arme puse la dispoziție de guvern, și care au fost angajate de familiile influente din punct de vedere politic;

J.   întrucât uciderea, în cursul campaniei electorale din 2007, a aproximativ 60 de candidați , iar în campania din 2004, a 41 de candidați, dă naștere unor temeri cu privire la creșterea numărului crimelor în rândul activiștilor politici în intervalul de timp premergător alegerilor din mai 2010;

K. întrucât crimele barbare din Maguindanao reprezintă un pas înapoi major pentru pacea și democrația din Filipine și că acestea vor complica negocierile de pace dintre guvernul filipinez și Frontul Islamic de Eliberare Moro care au fost reluate la 8 decembrie 2009 în Kuala Lampur, fiind facilitate de guvernul malaiezian,

1.  condamnă ferm masacrul din Maguindanao din 23 noiembrie 2009 și își exprimă solidaritatea cu familiile celor decedați;

2.  salută răspunsul guvernului filipinez la masacru, regretând în același timp întârzierile inițiale, și subliniază că investigația poliției trebuie să fie completă și independentă și că aceasta trebuie urmată de urmăriri penale eficiente – inclusiv a membrilor forțelor de securitate suspectați de a fi implicați în acest incident;

3.  este profund preocupat de faptul că legăturile personale pe care membri ai administrației le întrețin cu familia Ampatuan ar putea împiedica, mai degrabă decât ajuta, investigarea imparțială a crimelor și solicită supunerea familiei Ampatuan la un interogatoriu de către Biroul Național de Investigații;

4.  solicită luarea de măsuri urgente pentru protejarea martorilor, judecătorilor, avocaților și procurorilor implicați în investigație și procese;

5.  solicită țărilor donatoare să acorde asistență și sprijin medico-legal, în materie de investigare și juridic Ministerului justiției din Filipine;

6.  invită guvernul filipinez să ia măsuri decisive pentru a pune capăt execuțiilor extrajudiciare și disparițiilor, să elibereze toate persoanele dispărute care se află încă în captivitate și să facă lumină în toate celelalte cazuri nesoluționate, inclusiv cel al lui Jonas Burgos, care a dispărut în aprilie 2007; îndeamnă guvernul filipinez să ratifice Convenția ONU privind disparițiile forțate;

7.  invită guvernul filipinez să adopte măsuri decisive pentru a stopa imediat toate finanțările private și publice ale grupărilor auxiliare polițienești și militare și pentru a desființa forțele paramilitare și milițiile locale; salută declarația președintei Arroyo din 9 decembrie 2009 referitoare la această chestiune și o invită pe dna Arroyo să revoce ordinul de execuție 546;

8.  salută, în acest sens, embargoul asupra armelor impus recent de Comisia pentru alegeri, în pregătirea scrutinului din 10 mai 2010

9.  salută semnarea, în octombrie 2009, a Acordului de finanțare pentru Programul de sprijinire a justiției UE-Filipine (EPJUST), care alocă 3,9 milioane de euro pentru sprijin, asistență și formare în vederea consolidării sistemului de justiție penală și a sprijinirii activității Comisiei pentru drepturile omului și a grupurilor societății civile; așteaptă cu interes rapoartele privind activitatea sistemului de monitorizare, care va fi creat în cadrul EPJUST, și care va fi responsabil de urmărirea progreselor înregistrate în combaterea execuțiilor extrajudiciare și a abuzurilor legate de acestea;

10. își exprimă îngrijorarea că declararea de către președintă a stării de urgență, dublată de conferirea unor competențe sporite forțelor armate, care au fost implicate în trecut în numeroase execuții extrajudiciare, nu va împiedica sau reduce violența legată de alegeri în provincia Mindanao;

11. invită guvernul filipinez să-și intensifice eforturile în vederea eliminării cazurilor de violență din motive politice, pentru a garanta viitorul democrației în Filipine; solicită, în special, autorităților să instituie un grup operativ la nivel înalt care să beneficieze de un sprijin politic larg, pentru a pune în aplicare urgent măsuri de prevenire a cazurilor de violență legate de alegeri în lunile care precedă alegerile din mai și să ia măsuri pentru a proteja mass-media și libertatea de exprimare, în general;

12. salută decizia Curții Supreme de a permite participarea lui Ang Ladlad la alegerile din mai, o decizie care anulează refuzul inițial al Comisiei pentru alegeri (COMLEC), din „motive morale”;

13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, președintelui și guvernului Republicii Filipine, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului și guvernelor statelor membre ale ASEAN.