Propunere comună de rezoluţie - RC-B7-0191/2010Propunere comună de rezoluţie
RC-B7-0191/2010

    PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la legalizarea pedepsei cu moartea în Coreea de Sud

    10.3.2010

    depusă, în conformitate cu articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
    în locul propunerilor de rezoluţie depuse de următoarele grupuri:
    ALDE (B7‑0191/2010)
    S&D (B7‑0193/2010)
    PPE (B7‑0194/2010)
    GUE/NGL (B7‑0197/2010)
    Verts/ALE (B7‑0198/2010)

    Christian Ehler, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Cristian Dan Preda, Bernd Posselt, Eija‑Riitta Korhola, Monica Luisa Macovei, Filip Kaczmarek, Sari Essayah, Mario Mauro, Laima Liucija Andrikienė, Tunne Kelam, Martin Kastler în numele Grupului PPE
    Hannes Swoboda, David Martin, George Sabin Cutaş, Peter Simon în numele Grupului S&D
    Marielle De Sarnez în numele Grupului ALDE
    Barbara Lochbihler, Gerald Häfner, Heidi Hautala, Sandrine Bélier în numele Grupului Verts/ALE
    Marie-Christine Vergiat în numele Grupului GUE/NGL

    Procedură : 2010/2603(RSP)
    Stadiile documentului în şedinţă
    Stadii ale documentului :  
    RC-B7-0191/2010
    Texte depuse :
    RC-B7-0191/2010
    Texte adoptate :

    Rezoluţia Parlamentului European referitoare la legalizarea pedepsei cu moartea în Coreea de Sud

    Parlamentul European,

    –   având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la abolirea pedepsei cu moartea şi necesitatea unui moratoriu imediat asupra execuţiilor în acele ţări în care se aplică în continuare pedeapsa cu moartea,

    –   având în vedere Rezoluţia 62/149 din 18 decembrie 2007 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind un moratoriu asupra aplicării pedepsei capitale (adoptată pe baza raportului Comitetului III (A/62/439/Add.2)),

    –   având în vedere versiunea revizuită şi actualizată a Orientărilor UE privind pedeapsa cu moartea, adoptată de Consiliu la 3 iunie 1998,

    –   având în vedere declaraţia finală adoptată de cel de-al patrulea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, organizat la Geneva în perioada 24-26 februarie, prin care se solicită abolirea universală a pedepsei cu moartea;

    –   având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

    A. întrucât Uniunea Europeană îşi exprimă angajamentul ferm de a aboli pedeapsa cu moartea şi depune eforturi pentru ca acest principiu să fie universal acceptat;

    B.  întrucât, la 25 februarie 2010, Curtea Constituţională a Republicii Coreea a statuat cu o majoritate de cinci la patru dintre membri că pedeapsa capitală este constituţională, şi întrucât, cu toate acestea, judecătorii au subliniat că această chestiune privind menţinerea sau abolirea pedepsei cu moartea ar trebui să fie dezbătută mai degrabă în cadrul Adunării Naţionale decât în cursul unei proceduri constituţionale;

    C. întrucât decizia Curţii Constituţionale a fost adoptată cu 5 voturi pentru şi 4 împotrivă, şi întrucât decizia din 1996 a fost adoptată cu 7 voturi pentru şi 2 împotrivă;

    D. întrucât decizia Curţii Constituţionale a fost pronunţată ca răspuns la petiţia adresată de un cetăţean coreean în vârstă de 72 de ani condamnat pentru uciderea a patru turişti în 2007, care a susţinut că pedeapsa capitală constituie o încălcare a dreptului său constituţional la demnitate;

    E.  întrucât în Republica Coreea se află peste 55 de deţinuţi ale căror condamnări la moarte au fost confirmate;

    F.  întrucât, în Republica Coreea, ultima execuţie a avut loc în decembrie 1997; întrucât, sub noul regim al preşedintelui Kim Dae-jung, care a fost el însuşi condamnat la moarte în 1980 pentru ca apoi să fie graţiat, pedeapsa capitală nu a mai fost aplicată, şi întrucât, în ultimii 13 ani, Republica Coreea a făcut parte din grupul ţărilor „aboliţioniste în practică”;

    G. întrucât, în 2006, Comisia naţională pentru drepturile omului a propus un proiect de lege privind abolirea pedepsei cu moartea;

    H. întrucât, la 18 decembrie 2007, Adunarea Generală a ONU a adoptat, cu o largă majoritate, o rezoluţie prin care se solicită ţărilor care aplică pedeapsa capitală să „instituie un moratoriu asupra execuţiilor în vederea abolirii pedepsei cu moartea”, al cărui conţinut a fost reafirmat într-o rezoluţie ulterioară adoptată la 18 decembrie 2008,

    1.  recunoaşte faptul că, din 1998, în Republica Coreea nu au mai avut loc execuţii, această ţară devenind de facto o ţară aboliţionistă; salută progresele pe care aceasta le-a înregistrat în ceea ce priveşte protecţia şi promovarea drepturilor omului;

    2.  îşi exprimă profunda dezamăgire cu privire la decizia Curţii Constituţionale a Republicii Coreea de a menţine pedeapsa cu moartea, dar constată că decizia a fost adoptată de o foarte mică majoritate, spre deosebire de decizia din 1996 adoptată cu 7 voturi pentru şi 2 împotrivă;

    3.  îşi exprimă sprijinul pentru mişcările care luptă pentru abolirea pedepsei cu moartea în Republica Coreea;

    4.  îşi reafirmă în general opoziţia faţă de pedeapsa cu moartea, care vine în contradicţie cu un sistem modern de justiţie penală şi care, contrar părerii comune, nu reduce rata criminalităţii;

    5.  încurajează Republica Coreea să instituie un moratoriu legal asupra tuturor execuţiilor până la adoptarea de către Parlament a unei legi de abolire a pedepsei cu moartea;

    6.  solicită guvernului Republicii Coreea să sprijine rezoluţia ONU privind abolirea pedepsei cu moartea şi să cosponsorizeze sau să voteze în favoarea unei rezoluţii care să fie prezentată Adunării Generale;

    7.  constată cu satisfacţie că, în prezent, marea majoritate a ţărilor lumii, care reprezintă mai mult de două treimi din comunitatea internaţională, au abolit de jure pedeapsa capitală sau au instituit de facto un moratoriu asupra execuţiilor;

    8.  încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Vicepreşedintei Comisiei/Înaltei Reprezentate a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, guvernului Republicii Coreea şi Comisiei naţionale pentru drepturile omului din Coreea (NHRCK).