Procedură : 2011/2650(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : RC-B7-0236/2011

Texte depuse :

RC-B7-0236/2011

Dezbateri :

PV 06/04/2011 - 12
CRE 06/04/2011 - 12

Voturi :

PV 07/04/2011 - 6.2
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :


PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE
PDF 158kWORD 110k
6.4.2011
PE459.772v01-00}
PE459.773v01-00}
PE459.778v01-00}
PE459.779v01-00}
PE459.780v01-00} RC1
 
B7-0236/2011}
B7-0237/2011}
B7-0241/2011}
B7-0242/2011}
B7-0243/2011} RC1

depusă în conformitate cu articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură

în locul propunerilor de rezoluție depuse de următoarele grupuri:

PPE (B7‑0236/2011)

S&D (B7‑0237/2011)

ALDE (B7‑0241/2011)

Verts/ALE (B7‑0242/2011)

GUE/NGL (B7‑0243/2011)


referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia


Corien Wortmann-Kool, Pilar del Castillo Vera, Peter Liese în numele Grupului PPE
Marita Ulvskog în numele Grupului S&D
Lena Ek, Fiona Hall, Leonidas Donskis, Jorgo Chatzimarkakis în numele Grupului ALDE
Rebecca Harms, Daniel Cohn-Bendit în numele Grupului Verts/ALE
Marisa Matias, Kartika Tamara Liotard, Bairbre de Brún, Marie-Christine Vergiat în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la concluziile privind siguranța nucleară în Europa care se impun în urma accidentului nuclear din Japonia  

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194,

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2007 privind evaluarea Euratom - 50 de ani de politică europeană în domeniul energiei nucleare(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011 privind situația din Japonia, inclusiv alertele privind centralele nucleare(2) și cea din 7 octombrie 1999 privind accidentul nuclear din Japonia (Tokaimura)(3),

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la cea de-a 10-a și cea de-a 15-a comemorare a dezastrului de la Cernobîl,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât accidentul nuclear major de la centrala nucleară Fukushima Daiichi, ce a urmat cutremurului devastator și tsunami-ului rezultat din acesta, la 11 martie 2011, care au provocat moartea sau dispariția a mii de oameni, are, pe lângă prejudiciile materiale provocate, consecințe pe termen lung asupra sănătății și contaminării mediului și alimentelor, ale căror dimensiuni exacte sunt încă necunoscute;

B.  întrucât acest accident, precum și accidentele anterioare din Japonia și din alte părți ale lumii, au adus în atenție necesitatea stringentă de a revizui modul de abordare a siguranței nucleare în Europa și în lume;

C. întrucât, din multiple cauze, și în special a penei de curent, instalațiile de răcire n-au mai funcționat, ceea ce a condus la supraîncălzirea unora dintre elementele de combustibil nuclear și la topirea unor părți din miezul reactorului;

D. întrucât la 26 aprilie, se împlinesc 25 de ani de la dezastru nuclear de la Cernobîl, ale cărei consecințe se mai simt încă și astăzi,

E.  întrucât Tratatul Euratom este în vigoare de mai bine de 50 de ani, fără să fi fost substanțial revizuit;

F.  întrucât, spre sfârșitul lui 2008, Agenția Internațională pentru Energia Atomică (AIEA) a avertizat că normele privind siguranța centralelor nucleare din Japonia erau depășite, un cutremur mai mare de 7.0 grade pe scara Richter putând ridica probleme serioase,

G. întrucât consecințele unui accident nuclear depășesc granițele naționale și, prin urmare, este necesară o strânsă cooperare, coordonare și o informare regulată în cadrul Uniunii Europene și între aceasta și țările terțe învecinate, pentru a consolida siguranța nucleară și a asigura transparența și coordonarea în eventualitatea unui accident nuclear;

H. întrucât Directiva privind siguranța nucleară oferă numai un cadru limitat pentru acțiunile UE în acest domeniu; întrucât, având în vedere aceste evenimente, standardele europene și internaționale de siguranță nucleară ar trebui să fie cât mai ridicate;

I.   întrucât dezvoltarea unor proiecte nucleare noi în Belarus și Rusia (în regiunea Kaliningrad) generează temeri serioase privind normele de siguranță nucleară și respectarea obligațiilor asumate prin convențiile internaționale (cum ar fi Convenția de la Aarhus și Convenția de la Espoo); întrucât aceste temeri privesc nu numai statele membre care se învecinează cu Belarus și cu regiunea Kaliningrad, ci întregul continent european, impunându-se astfel ca UE, inclusiv actorii relevanți din Comise, să conlucreze în spiritul principiului solidarității;

J.   întrucât în Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la Regiunea Mării Baltice și rolul macroregiunilor în viitoarea politică de coeziune, se afirmă că: „având în vedere extinderea dorită a energiei nucleare în regiunea Mării Baltice, țările din UE trebuie să respecte standardele de siguranță și de mediu cele mai stricte, iar Comisia Europeană trebuie să urmărească și să monitorizeze dacă în țările învecinate se respectă aceeași abordare și aceleași convenții internaționale, în special în țările care intenționează să construiască centrale nucleare în apropierea granițelor externe ale UE”(4),

K. întrucât este în mod clar necesar un dialog public deschis privind energia nucleară în toate statele membre, astfel încât să crească nivelul de conștientizare al opiniei publice cu privire la efectele energiei nucleare înainte de adoptarea oricărei decizii politice;

L.  întrucât, în prezent, organizarea muncii în sectorul industriei nucleare din Europa se bazează adesea pe subcontractare, și întrucât trebuie oferită o formare profesională adecvată, în special în privința nivelurilor periculoase de expunere a lucrătorilor și a controlului real asupra fiabilității în etapele critice ale proceselor;

M. întrucât Tratatul Euratom a fost semnat în 1957 și se dovedește necesară reanalizarea așteptărilor legate de energia nucleară care și-au găsit expresia cu cinci decenii în urmă în Tratatul Euratom,

1.  își exprimă solidaritatea cu victimele dezastrelor naturale și ale accidentului nuclear ulterior, își exprimă admirația pentru toți cei care își riscă propriile vieți pentru a preveni dezastrul nuclear, precum și pentru solidaritatea, curajul și hotărârea poporului japonez și a autorităților în fața acestui dezastru; invită Uniunea și statele sale membre să continue să ofere Japoniei și regiunilor afectate de dezastru întregul său sprijin umanitar, tehnic și financiar;

2.  solicită autorităților japoneze, AIEA și TEPCO, deținătorul centralei nucleare de la Fukushima, să dea dovadă de transparență și să furnizeze informații corecte, în timp real, în legătură cu evoluția situației de la Fukushima, și în special cu privire la nivelurile de radioactivitate din interiorul și din afara zonei de excludere;

3.  își exprimă îngrijorarea față de relatările conform cărora compania care administrează centrala de la Fukushima a informat autoritățile de reglementare cu privire la o serie de deficiențe constatate în cursul inspecțiilor cu puțin timp înainte de producerea accidentului nuclear; invită Comisia să analizeze, având în vedere aceste potențiale deficiențe de reglementare, eficacitatea, competențele și independența autorităților de reglementare din Europa și, dacă este cazul, să sugereze îmbunătățiri;

4.  solicită Comisiei să clarifice anunțul făcut de Președintele Barroso în fața Parlamentului, la 5 aprilie 2011, conform căruia Comisia ar avea intenția de a scădea nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a alimentelor și a hranei pentru animale; solicită Comisiei și statelor membre, acționând în temeiul reglementărilor pertinente ale UE, să adopte imediat o serie de niveluri maxime permise universale pentru contaminarea radioactivă a alimentelor în UE, în cazul unui accident nuclear, niveluri care nu ar trebui să treacă dincolo de cele stabilite pentru categoriile cele mai vulnerabile ale populației; solicită Comisiei, de asemenea, să retragă din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 297/2011din 25 martie 2011 al Comisiei(5) dispozițiile care permit importul de produse alimentare și hrană pentru animale originare din anumite provincii japoneze, care sunt contaminate până la nivelurile maxime stabilite în Regulamentul (CE) nr. 3954/87;

5.  consideră că Uniunea Europeană trebuie să-și reevalueze în mare măsură modul de abordare a siguranței nucleare, ținând cont de faptul că energia nucleară va continua să facă parte din configurația energetică a mai multor state pentru o lungă perioadă și sunt deja planificate sau în construcție noi reactoare; invită, între timp statele membre, să impună un moratoriu asupra dezvoltării și punerii în funcțiune de reactoare nucleare noi, cel puțin pentru perioada în care se desfășoară și evaluează simulările de criză („stress tests”);

6.  consideră că, dacă simulările de criză sunt credibile, acestea trebuie să fie obligatorii și să se bazeze pe criterii comune și transparente elaborate de către Comisie, împreună cu Grupul european al autorităților de reglementare în domeniul securității nucleare (ENSREG) și cu experți independenți; consideră că aceste simulări trebuie efectuate sub supervizarea UE și monitorizate de experți independenți, iar evaluarea finală trebuie să fie gata de publicare până la sfârșitul lui 2011;

7.  solicită, în acest context, Comisiei, să prezinte până cel târziu la 15 aprilie un calendar concret și precis, însoțit de numele organismelor și ale experților independenți care vor participa la elaborarea criteriilor precise care se vor aplica acestor simulări de criză;

8.  consideră că aceste simulări trebuie să includă în special:

· toate instalațiile nucleare existente sau proiectate, inclusiv deșeurile radioactive și piscinele de combustibil uzat;

· o revizuire a culturii generale privind siguranța nucleară (de exemplu, lărgirea perimetrului de securitate, rapoarte anuale privind siguranța și oferirea de informații publicului),

· riscurile datorate acțiunilor umane (de exemplu, atacuri teroriste și informatice, prăbușirea avioanelor), impactul fenomenelor naturale excepționale (seisme, inundații, secetă sau alte riscuri specifice anumitor regiuni), ținând cont de schimbările climatice pentru a lua în calcul frecvența și gravitatea extremă a evenimentelor meteorologice;

· efectele generalizate ale unui alt dezastru major, eventual independent, cum ar fi pierderea furnizării de electricitate și apă, pierderea telecomunicațiilor, lipsa unui acces fizic la locul respectiv, criză de mână de lucru sau indisponibilitatea dispozitivelor de siguranță;

· securitatea căilor de transport pentru combustibili,

· o combinare de evenimente excepționale și gradul de pregătire pentru a reacționa (scenariu de catastrofă cu factori multipli),

· alte chestiuni care ar putea fi ridicate de experți;

 

9.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde prioritate simulărilor de criză în acele centrale nucleare care sunt prin natura lor mai periculoase, datorită, de exemplu, a situației lor geografice (într-o zonă seismică , de pildă), și consideră că acestea ar trebui monitorizate rapid și, dacă este necesar, ar trebui ameliorat planul lor structural sau ar trebui dezafectate în conformitate cu un calendar clar;

10. insistă că un rezultat negativ al testului de simulare de criză într-o centrală ar trebui să atragă după sine o reacție adecvată, care ar putea merge până la închiderea imediată a centralei;

11. îndeamnă Comisia și statele membre să depună toate eforturile pentru a se asigura că aceste simulări de criză, precum și standardele ulterioare referitoare la siguranța și securitatea nucleară și la gestionarea deșeurilor nucleare nu vor fi aplicate doar în UE, ci și în centralele nucleare construite sau planificate în țările terțe învecinate cu UE; subliniază, în plus, că simulările de criză ar trebui să includă întreg lanțul de producție, inclusiv transportul și tratarea și depozitarea deșeurilor;

12. reamintește că, în propunerea sa din 2008 privind instituirea unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară(6), Comisia a ratat o oportunitate clară de a propune instituirea unor standarde comune privind garantarea unui înalt nivel de securitate nucleară; reamintește că, în aprilie 2009, Parlamentul a votat în favoarea consolidării Directivei privind siguranța nucleară, de exemplu prin impunerea principiilor de siguranță ale AIEA ca cerință obligatorie, nu facultativă; regretă faptul că statele membre nu au ținut seama de preocupările Parlamentului; remarcă importanța unei cooperări reale în ceea ce privește Directiva privind gestionarea deșeurilor nucleare și a combustibilului nuclear uzat, și invită Consiliul să accepte principalele cerințe ale Parlamentului;

13. așteaptă o revizuire cuprinzătoare de către Comisie a legislației UE referitoare la siguranța nucleară, până la sfârșitul lui 2011, însoțită de propuneri legislative, care ar trebui să transpună Principiile fundamentale de securitate ale IAEA în cerințe mai detaliate sau mai stricte la nivelul UE, pentru a atinge standardele maxime de siguranță, precum și un mecanism obligatoriu de revizuire periodică a aplicării standardelor de siguranță în statele membre, prin intermediul evaluărilor colegiale (peer review) și al unei comisii independente de experți nucleari, sub îndrumarea Comisiei;

14. consideră că siguranța nucleară reprezintă un domeniu care privește întreaga Uniune Europeană, iar principiul subsidiarității de aplică numai parțial; solicită, în consecință, o revizuire a Tratatului EUROATOM, pentru a consolida competențele UE în acest domeniu, pentru a implica Parlamentul European prin procedura legislativă ordinară, astfel încât să rezulte o mai mare transparență, precum și pentru a ține seama de obiectivele politicii energetice comune, prevăzute în Tratatul de la Lisabona;

15. invită Comisia, Consiliul și statele membre să adopte toate măsurile adecvate pentru a garanta că nu se vor construi centrale nucleare în zonele cu riscuri seismice și de inundații ridicate de pe teritoriul UE sau din țările învecinate; consideră că construcția centralelor nucleare la frontierele externe ale UE trebuie să fie în conformitate cu standardele internaționale de siguranță nucleară și cu cele de mediu;

16. invită statele membre să mențină și să crească nivelul de competență al personalului și calitatea condițiilor de muncă aplicabile pe durata de viață a centralelor nucleare, în faza de dezafectare și pentru gestionarea deșeurilor nucleare;

17. subliniază faptul că UE trebuie să elaboreze o strategie care să depășească frontierele sale, cu acțiuni la cel mai înalt nivel politic, pentru a putea asigura siguranța și securitatea nucleară, și să militeze pentru interzicerea globală a centralelor nucleare în zonele seismice, ceea ce ar putea conduce la convenție obligatorie a ONU;

18. îndeamnă statele membre și Comisia să își asume în comun responsabilitatea de a consolida standardele internaționale în domeniul siguranței nucleare și de a urmări implementarea adecvată a acestora, în strânsă cooperare cu AIEA, secretariatul Convenției Espoo și cu alte organizații internaționale relevante; invită Comisia să prezinte, până în iunie 2011, un plan de acțiune cuprinzător, care să conțină măsuri concrete de implementare; îndeamnă Comisia, ca în cooperare cu IAEA, să preseze în mod constructiv Belarusul și Rusia, pentru ca aceste țări să adere la standardele de siguranță internaționale și să coopereze cu experții internaționali în toate etapele de pregătire, construcție și funcționare ale centralelor nucleare; consideră că, în această privință, UE ar trebui să folosească la maximum expertiza oferită de organizațiile și organismele internaționale;

19. invită Comisia să facă un studiu al aspectelor economice generale legate de construirea, funcționarea și scoaterea din funcțiune a centralelor nucleare din Europa, care să includă aspecte legate de intervenția statului în caz de accident/situație de urgență, chestiuni legate de asigurări, precum și ajutorul oferit de stat și aspectele legate de competiție în contextul unei piețe europene energetice unice;

20. reamintește, în acest context, importanța tot mai mare a eficienței energetice și a economiei de energie, precum și necesitatea de a crea un cadru legislativ adecvat și de a oferi sprijinul necesar investițiilor în energii regenerabile și sustenabile, în stocarea energiei și în vederea unei rețele electricitate la nivelul întregii Europe; consideră că, pentru a minimiza riscurile de întrerupere a furnizării, este necesară o rețea de electricitate modernă și inteligentă, care să poată prelua aportul instalațiilor energetice descentralizate;

21. subliniază în special faptul că recentele evenimente la nivel internațional arată clar că atingerea obiectivului de 20% pentru eficiența energetică până în 2020 este mai important și mai urgent acum decât oricând, inclusiv în privința reducerii emisiilor de CO2; subliniază că obiectivele pe termen lung în materie de eficiență energetică și energii regenerabile au, de asemenea, o importanță capitală pentru actorii economici și solicită ca Foaia de parcurs 2050 să cuprindă obiective ambițioase în această privință, atât pentru 2030, cât și pentru 2050;

22. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, EURATOM și ENSREG.

 

(1)

JO C 76E, 27.3.2008, p. 114.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0118.

(3)

Texte adoptate la data respectivă.

(4)

P7_TA(2010)0254.

(5)

JO C 76E, 26.3.2011, p. 5.

(6)

COM(2008) 0790.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate