Propunere comună de rezoluţie - RC-B7-0541/2011Propunere comună de rezoluţie
RC-B7-0541/2011

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la situaţia din Bahrain

26.10.2011

depusă în conformitate cu articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
în locul propunerilor de rezoluţie depuse de următoarele grupuri:
Verts/ALE (B7‑0541/2011)
ECR (B7‑0556/2011)
GUE/NGL (B7‑0558/2011)
S&D (B7‑0559/2011)
ALDE (B7‑0560/2011)
PPE (B7‑0562/2011)

José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Elmar Brok, Mario Mauro, Filip Kaczmarek, Roberta Angelilli, Bernd Posselt, Tunne Kelam, Monica Luisa Macovei, Elena Băsescu, Sari Essayah, Eija-Riitta Korhola, Zuzana Roithová, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Cristian Dan Preda, Thomas Mann, Giovanni La Via, Angelika Niebler, Bogusław Sonik în numele Grupului PPE
Hannes Swoboda, Véronique De Keyser, Richard Howitt, Ana Gomes în numele Grupului S&D
Marietje Schaake, Marian Harkin, Marielle De Sarnez, Sonia Alfano, Anneli Jäätteenmäki, Ramon Tremosa i Balcells, Ivo Vajgl, Edward McMillan-Scott, Alexandra Thein, Izaskun Bilbao Barandica, Kristiina Ojuland, Sarah Ludford, Louis Michel în numele Grupului ALDE
Charles Tannock, Ashley Fox, Ryszard Antoni Legutko, Tomasz Piotr Poręba, Ryszard Czarnecki, Michał Tomasz Kamiński, Adam Bielan în numele Grupului ECR
Rui Tavares, Frieda Brepoels, Alyn Smith, Raül Romeva i Rueda, Barbara Lochbihler, Michail Tremopoulos în numele Grupului Verts/ALE
Marisa Matias, Marie-Christine Vergiat, Willy Meyer în numele Grupului GUE/NGL

Procedură : 2011/2875(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
RC-B7-0541/2011
Texte depuse :
RC-B7-0541/2011
Texte adoptate :

Rezoluţia Parlamentului European referitoare la situaţia din Bahrain

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Siria, Yemen şi Bahrain, în special Rezoluţia din 7 aprilie 2011[1] referitoare la situaţia din Siria, Bahrain şi Yemen şi Rezoluţia din 7 iulie 2011[2] referitoare la situaţia din Siria, Yemen şi Bahrain în contextul situaţiei din lumea arabă şi din Africa de Nord,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 martie 2011[3] referitoare la relaţiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului,

–   având în vedere declaraţia Preşedintelui Parlamentului European din 12 aprilie 2011 privind moartea a doi activişti civici din Bahrain şi declaraţia din 28 aprilie 2011 prin care se condamnă sentinţa cu moartea pronunţată în cazul a patru cetăţeni din Bahrain pentru că au participat la proteste paşnice,

–   având în vedere audierea pe tema situaţiei din Bahrain desfăşurată în Subcomisia pentru drepturile omului din Parlamentul European la 3 octombrie 2011,

–   având în vedere declaraţiile Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant (VP/ÎR) referitoare la Bahrain din 10 martie, 12 martie, 18 martie 2011, 3 mai 2011, 1 iulie 2011, 31 august 2011, 8 şi 30 septembrie 2011, precum şi declaraţiile VP/ÎR privind situaţia din Egipt, Siria, Yemen şi Bahrain realizate la Parlamentul European la 12 octombrie 2011,

–   având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Bahrain din 23 mai, 12 aprilie şi 21 martie 2011,

–   având în vedere declaraţiile din 23 iunie şi din 30 septembrie 2011 ale Secretarului General al ONU referitoare la sentinţele pronunţate în cazul a 21 de activişti politici, apărători ai drepturilor omului şi lideri ai opoziţiei din Bahrain,

–   având în vedere declaraţia privind Bahrainul din 29 septembrie 2011 a celei de-a 66-a Adunare Generală a ONU,

–   având în vedere declaraţia de presă a Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Bahrain din 5 octombrie 2011 şi declaraţia Ministerului Sănătăţii din Bahrain privind condamnările aplicate la 30 septembrie 2011 unor medici, asistente medicale şi cadre sanitare,

–   având în vedere declaraţia de la 23 octombrie 2011 a procurorului general al Bahrainului privind rejudecarea unor medici cercetaţi anterior în cadrul unor procese militare,

–   având în vedere Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 1966, Convenţia ONU împotriva torturii şi a altor tratamente şi pedepse crude, inumane şi degradante, precum şi Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,

–   având în vedere articolul 19 litera (d) din Constituţia Bahrainului,

–   având în vedere orientările UE privind apărătorii drepturilor omului din 2004, astfel cum au fost actualizate în 2008,

–   având în vedere Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948,

–   având în vedere cea de-a patra Convenţie de la Geneva din 1949,

–   având în vedere raportul Human Rights Watch emis în februarie 2010,

–   având în vedere documentul de informare al medicilor intitulat „Serviciile medicale paralizate: atacul forţelor militare asupra pacienţilor în Bahrain din aprilie 2011”,

–   având în vedere articolul 122 din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât, începând cu luna februarie, în Bahrain au avut loc în mod periodic proteste pro-democratice, inspirate din mişcările populare din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu, în cadrul cărora s-au cerut reforme instituţionale, politice, economice şi sociale, care să aibă drept scop realizarea unei democraţii veritabile, combaterea corupţiei şi a nepotismului, asigurarea respectării statului de drept, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi reducerea inegalităţilor sociale şi crearea unor condiţii economice şi sociale mai bune; întrucât aceste demonstraţii paşnice au fost înăbuşite cu o forţă excesivă utilizată de autorităţile din Bahrain, în urma cărora zeci de protestatari au fost ucişi şi la care comunitatea internaţională a reacţionat într-un mod prea lent şi lipsit de fermitate;

B.  întrucât, în urma cererii adresate de guvernul din Bahrain, în ţară au fost desfăşurate forţe străine formate din mii de persoane venite din Arabia Saudită şi din Emiratele Arabe Unite, sub egida Consiliului de Cooperare al Golfului (CCG),

C. întrucât un tribunal militar a reconfirmat la 29 septembrie sentinţele cuprinse între cinci şi cincisprezece ani de închisoare pronunţate în cazul a cel puţin 20 de medici şi de paramedici pentru presupuse activităţi antiguvernamentale desfăşurate în vreme ce aceste persoane şi-au îndeplinit îndatoririle profesionale, au acţionat conform codului etic şi au tratat în mod egal şi fără discriminare pe protestatarii răniţi la începutul acestui an; întrucât, din cauza presiunii internaţionale, procurorul general al Bahrainului, Ali Alboainain, a anunţat miercuri, 5 octombrie, că cele 20 de persoane vor fi rejudecate în faţa unor instanţe civile, iar procesele au reînceput la 23 octombrie 2011;

D. întrucât o parte dintre medicii condamnaţi au fost formaţi în state membre ale UE, fac parte din organizaţiile profesionale medicale cu sediul în UE şi se bucură de o bună reputaţie în rândul colegilor internaţionali;

E.  întrucât represaliile îndreptate asupra medicilor şi paramedicilor au implicaţii serioase asupra muncii organizaţiilor umanitare internaţionale; întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului a condamnat ocuparea de către forţele militare a bazelor medicale şi a declarat că arestările arbitrare şi relele tratamente aplicate personalului medical sunt şocante şi ilegale;

F.  întrucât, la 6 septembrie 2011, instanţa militară numită Tribunalul de Siguranţă Naţională şi Apel a confirmat sentinţele pronunţate împotriva a cel puţin 21 de cunoscuţi activişti pentru drepturile omului şi opozanţi ai regimului, inclusiv împotriva bloggerilor şi activiştilor pentru drepturile omului Dr. Abduljalil Al-Singace şi Abdulhadi Al-Khawaja, toţi civili, pentru că ar fi complotat la răsturnarea regimului; întrucât în acest an aproximativ 60 de civili au fost judecaţi în faţa tribunalelor de siguranţă naţională;

G. întrucât mulţi alţi activişti politici, apărători ai drepturilor omului şi jurnalişti au fost reţinuţi în cursul recentelor proteste pro-reformiste; întrucât, conform organizaţiilor pentru drepturile omului, aceştia au fost torturaţi, supuşi unor rele tratamente şi hărţuiţi de către forţele de securitate;

H. întrucât secretarul general adjunct al Federaţiei Internaţionale a Drepturilor Omului, Nabeel Rajab, preşedintele Centrului pentru drepturile omului din Bahrain, a fost împiedicat să părăsească ţara şi este în continuare ameninţat şi hărţuit de forţele de securitate;

I.   întrucât fosta vicepreşedintă a Organizaţiei profesorilor din Bahrain, Jalila al-Salman, a fost arestată pentru a doua oară la locuinţa sa la 18 octombrie 2011; întrucât la 23 septembrie şaisprezece femei şi patru fete au fost reţinute şi acuzate de „adunare publică ilegală”, revoltă şi „incitare la ură împotriva regimului”;

J.   întrucât, la 22 mai, condamnarea la moarte a lui Ali Abdullah Hassan al-Sankis şi a lui Abdulaziz Abdulridha Ibrahim Hussain, acuzaţi de uciderea a doi poliţişti în cursul protestelor antiguvernamentale din Bahrain, a fost confirmată de Tribunalul de Siguranţă Naţională şi Apel; întrucât cazul celor doi bărbaţi a fost trimis în apel la Curtea de Casaţie din Bahrain, iar sentinţa acestei instanţe este aşteptată pentru 28 noiembrie 2011;

K.  întrucât sute de persoane, inclusiv profesori şi cadre medicale, au fost concediate, arestate sau acuzate de crime imaginare în cadrul unor procese în masă în faţa unor tribunale militare în urma protestelor şi multe dintre acestea nu au fost reîncadrate în muncă după concedierea cauzată de sprijinirea protestelor, în ciuda solicitării regelui în acest sens;

L.  întrucât peste 40 de persoane au fost ucise de la începutul protestelor antiguvernamentale, printre care se află şi Ahmed al-Jaber al-Qatan, împuşcat, se pare, în timp ce participa la un protest antiguvernamental la 6 octombrie în apropiere de capitala Manama, caz în care a fost începută o anchetă;

M. întrucât starea de siguranţă naţională din Bahrain a fost ridicată la 1 iunie 2011, iar la 2 iulie 2011 Regele Hamad Bin Isa al-Khalifa a lansat un dialog naţional care să abordeze preocupările cetăţenilor din Bahrain în lumina recentelor evenimente; întrucât recomandările rezultate din dialog au fost înaintate regelui;

N. întrucât la 29 iunie 2011 a fost înfiinţată de Regele Hamad Comisia independentă de anchetă din Bahrain, cu o componentă internaţională independentă, pentru a investiga gravele încălcări ale drepturilor omului în decursul recentelor represiuni ale autorităţilor faţă de protestatarii pro-reformişti, comisie care îşi va prezenta concluziile la 23 noiembrie 2011;

O. întrucât la 24 septembrie au avut loc alegeri pentru camera inferioară a parlamentului pentru ocuparea a 18 locuri eliberate de Al-Wefaq, un partid de opoziţie, care s-a retras din legislativul acestei ţări din Orientul Mijlociu pentru a protesta împotriva tratamentului aplicat demonstranţilor în cursul manifestaţiilor de la începutul acestui an,

1.  condamnă represiunea exercitată asupra cetăţenilor din Bahrain, care a provocat moartea şi rănirea a zeci de persoane şi solicită să fie eliberaţi imediat şi necondiţionat toţi demonstranţii paşnici, activiştii politici, apărătorii drepturilor omului, medicii şi asistenţii, precum şi bloggerii şi jurnaliştii şi îşi exprimă solidaritatea cu familiile tuturor victimelor;

2.  solicită forţelor de securitate şi autorităţilor din Bahrain să pună capăt violenţelor, represiunii şi detenţiei demonstranţilor paşnici şi să dea dovadă de o prudenţă maximă atunci când adoptă măsuri pentru a ţine protestele sub control; îndeamnă autorităţile să acţioneze în strictă conformitate cu legislaţia din ţara lor şi cu obligaţiile lor internaţionale;

3.  îşi reia observaţia potrivit căreia demonstranţii şi-au exprimat aspiraţiile democratice legitime şi invită guvernul din Bahrain să iniţieze un dialog autentic, relevant şi constructiv cu opoziţia, fără întârzieri suplimentare şi fără impunerea altor condiţii prealabile, pentru a asigura aplicarea reformelor necesare, a încuraja reconcilierea naţională şi a restabili consensul social în ţară;

4.  îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la prezenţa în Bahrain a unor trupe străine aflate sub egida CCG şi solicită retragerea imediată a acestora; îşi reiterează apelul ca CCG să aibă o contribuţie constructivă şi să medieze în interesul reformelor paşnice din Bahrain;

5.  condamnă utilizarea tribunalelor militare speciale în procesele intentate împotriva civililor, întrucât aceasta constituie o violare a standardelor internaţionale referitoare la un proces echitabil şi subliniază că procesele împotriva civililor trebuie să se desfăşoare în instanţe civile şi că fiecare deţinut are dreptul la un proces echitabil şi trebuie să beneficieze în mod adecvat de serviciile unui avocat şi de suficient timp pentru a-şi pregăti apărarea; solicită încetarea imediată a proceselor colective intentate civililor în faţa tribunalului militar, Curtea de Siguranţă Naţională;

6.  salută decizia de a rejudeca medicii şi asistenţii în instanţe civile, dar consideră că toate acuzaţiile împotriva acestora ar trebui retrase şi solicită instanţelor civile să dispună eliberarea imediată şi necondiţionată a medicilor şi asistenţilor, întrucât aceştia îşi exercitau îndatoririle profesionale şi au fost acuzaţi de faptul că au oferit îngrijiri medicale unor opozanţi ai regimului care aveau nevoie de acestea, precum şi de infracţiuni grave care par să fie de natură politică şi care nu au fost dovedite prin furnizarea unor dovezi credibile, precum şi eliberarea tuturor celorlalţi activişti politici, jurnalişti, profesori, bloggeri şi apărători ai drepturilor omului, având în vedere natura arbitrară a acuzaţiilor şi a procedurilor în ansamblul lor; îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la pedepsele cu închisoarea pe viaţă la care au fost condamnaţi cel puţin opt activişti din opoziţie şi la pedepsele cu închisoarea de până la 15 ani, la care au fost condamnate cel puţin 13 persoane;

7.  subliniază că asigurarea unui tratament imparţial al răniţilor este o obligaţie legală fundamentală în conformitate cu legislaţia umanitară şi îndeamnă Regatul Bahrain, în calitate de ţară semnatară a Convenţiilor de la Geneva, să îşi respecte obligaţiile în ceea ce priveşte furnizarea de îngrijiri medicale bolnavilor şi răniţilor;

8.  invită Regatul Bahrain să permită tuturor medicilor să îşi reia activităţile profesionale şi să asigure accesul tuturor medicilor şi al echipelor de apărare ale acestora la rapoartele de examinare medicală întocmite de către Comisia independentă de anchetă din Bahrain, responsabilă de examinarea medicilor aflaţi în detenţie;

9.  avertizează asupra posibilităţii de a abuza de legislaţia naţională în domeniul securităţii;

10. invită autorităţile să restabilească şi să respecte drepturile omului şi libertăţile fundamentale în ansamblul lor, inclusiv pluralismul mijloacelor de informare în masă, atât al celor online cât şi al celor offline, libertatea religioasă, drepturile femeii şi egalitatea de gen, precum şi măsurile de combatere a discriminării şi să pună capăt cenzurii; invită autorităţile din Bahrain să accepte vizita solicitată de către Înaltul Comisar al ONU pentru drepturile omului;

11. constată că mii de angajaţi şi-au pierdut locul de muncă datorită participării acestora la protestele antiguvernamentale paşnice; solicită autorităţilor naţionale şi întreprinderilor europene implicate să dispună reîncadrarea imediată în muncă a acestor persoane şi să asigure că acestea sunt compensate pentru pierderile de venituri;

12. ia act cu satisfacţie de decizia Regelui Hamad de a institui o comisie independentă care să investigheze încălcările drepturilor omului comise de forţele de securitate în cursul represaliilor aplicate de guvern protestatarilor pro-reformişti paşnici; solicită o imparţialitate şi o transparenţă deplină în lucrările comisiei şi invită guvernul din Bahrain să nu intervină în activitatea acesteia şi să garanteze faptul că autorii crimelor şi toate persoanele responsabile de represaliile violente răspund în faţa justiţiei şi sunt supuse unei proceduri judiciare adecvate;

13. salută înfiinţarea unui Minister pentru Drepturile Omului şi Dezvoltare Socială în Bahrain şi solicită acestui minister să acţioneze în conformitate cu normele şi obligaţiile internaţionale în materie de drepturi ale omului;

14. solicită să se permită participarea observatorilor internaţionali la procesele prizonierilor politici, precum şi monitorizarea de către aceşti observatori a activităţii comisiei independente de investigare a încălcărilor drepturilor omului, pentru a asigura obiectivitatea în conformitate cu standardele internaţionale;

15. invită autorităţile din Bahrain şi regele Bahrainului să comute pedeapsa cu moartea la care au fost condamnaţi Ali ‘Abdullah Hassan al-Sankis şi ‘Abdulaziz ‘Abdulridha Ibrahim Hussain; îşi reiterează opoziţia fermă faţă de aplicarea pedepsei cu moartea şi îndeamnă autorităţile din Bahrain să declare un moratoriu imediat;

16. consideră că investigaţiile lansate în cazul tânărului de 16 ani, Ahmed al-Jaber al-Qatan, care şi-a pierdut viaţa în timp ce participa la un protest antiguvernamental trebuie să fie independente, rezultatele acestora trebuie să fie făcute publice şi responsabilii trebuie să fie aduşi în faţa justiţiei;

17. subliniază importanţa reconcilierii, un element esenţial pentru a face posibilă reforma şi stabilitatea în cadrul societăţii diverse din Bahrain, în care drepturile fiecărui cetăţean ar trebui garantate în mod egal, atât prin litera legii, cât şi prin aplicarea acesteia;

18. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Vicepreşedintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi guvernului şi parlamentului Regatului Bahrain.