Propunere comună de rezoluţie - RC-B7-0006/2012Propunere comună de rezoluţie
RC-B7-0006/2012
Parlamentul European

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE referitoare la dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente

18.1.2012

depusă în conformitate cu articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură
în locul propunerilor de rezoluție depuse de următoarele grupuri:
PPE (B7‑0006/2012)
ALDE (B7‑0008/2012)
Verts/ALE (B7‑0009/2012)
S&D (B7‑0010/2012)
GUE/NGL (B7‑0013/2012)

Maria do Céu Patrão Neves, Esther Herranz García, Albert Deß în numele Grupului PPE
Luis Manuel Capoulas Santos, Paolo De Castro, Luís Paulo Alves în numele Grupului S&D
George Lyon în numele Grupului ALDE
José Bové în numele Grupului Verts/ALE
Alfreds Rubiks, Patrick Le Hyaric în numele Grupului GUE/NGL
Rolandas Paksas


Procedură : 2011/2904(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului :  
RC-B7-0006/2012
Texte depuse :
RC-B7-0006/2012
Dezbateri :
Voturi :
Texte adoptate :

Rezoluția Parlamentului European referitoare la dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la viitorul politicii agricole comune după 2013[1], Rezoluția sa din 18 ianuarie 2011 referitoare la recunoașterea agriculturii ca sector strategic în contextul securității alimentare[2], Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la PAC în perspectiva anului 2020: Cum răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și teritorii[3] și Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă[4]

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591) și diferitele documente de lucru anexate la această comunicare, precum și Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa[5] și Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la lanțul de aprovizionare cu factori de producție agricolă[6],

–   având în vedere Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale[7],

–   având în vedere Decizia Comisiei din 30 iulie 2010 de instituire a unui forum la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente (2010/C 210/03),

–   având în vedere recomandările finale ale Grupului la nivel înalt pentru competitivitatea industriei agroalimentare din 17 martie 2009, precum și concluziile din 29 martie 2010 cu privire la îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa,

–   având în vedere datele Eurostat privind indicii prețurilor pentru factorii de producție agricolă (costurile de intrare) și indicii prețurilor produselor agricole (prețurile de producție)[8],

–   având în vedere Declarația sa din 19 februarie 2008 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană[9] și Rezoluția sa din 26 martie 2009 referitoare la prețurile la alimente în Europa[10],

–   având în vedere raportul din 2008 al Centrului Comun de Cercetare intitulat „Sisteme de producție agricolă cu consum redus: o șansă de dezvoltare a agriculturii durabile”[11],

–   având în vedere raportul intitulat „Agroeconomia și dreptul la alimentație” al raportorului special al ONU pentru dreptul la alimentație,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.  întrucât în Comunicarea Comisiei intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM (2009)0591) sunt identificate dezechilibre semnificative în ceea ce privește puterea de negociere, care se materializează prin practici comerciale neloiale, cum ar fi plăți întârziate, modificări unilaterale ale contractelor, condiții contractuale inechitabile, restricționarea accesului pe piață, lipsa de informații privind formarea prețurilor, distribuția inegală a marjelor de profit în lanțul de aprovizionare cu alimente, abuzuri de putere de piață comise de furnizori sau cumpărători (de exemplu, cartelurile și menținerea prețurilor de revânzare), alianțe de cumpărare etc.;

B.  întrucât nivelul de concentrare înregistrat în rândul distribuitorilor cu amănuntul de foarte mari dimensiuni din Uniunea Europeană are un impact negativ asupra producătorilor și a altor furnizori, deoarece cauzează dezechilibre din ce în ce mai mari de putere între părțile contractante; întrucât producătorii și procesatorii de produse agricole își pierd progresiv puterea de negociere în ceea ce privește stabilirea prețurilor de-a lungul lanțului valoric, de la producția primară, la procesare și, în final, la consumatorul final; întrucât concentrarea excesivă duce la pierderi în ceea ce privește diversitatea produselor, patrimoniul cultural, unitățile de desfacere, locurile de muncă și mijloacele de subzistență;

C.  întrucât probleme de venituri ale agricultorilor sunt tot mai mari, iar prețurile plătite de consumatori pentru produse nu se reflectă în prețurile plătite agricultorilor pentru produsele lor, ceea ce subminează capacitatea agricultorilor de a face investiții și i-ar putea determina să renunțe la activitate;

D.  întrucât pierderea puterii de negociere, creșterea costurilor de producție și imposibilitatea de a recupera aceste costuri de-a lungul lanțului alimentar poate să pericliteze supraviețuirea exploatațiilor agricole, putând astfel să reducă potențialul de producție pe termen lung în statele membre și să sporească dependența acestora de piețele externe;

E.  întrucât existența unor relații comerciale echilibrate nu ar îmbunătăți doar funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente, ci ar aduce beneficii agricultorilor, printr-o competitivitate sporită, și, în final, consumatorilor;

F.  întrucât recenta volatilitate a prețurilor produselor alimentare și a produselor de bază a generat preocupări grave legate de funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente la nivel european și mondial și a generat nesiguranță cu privire la veniturile din sectorul agricol și la investițiile pe termen lung ale agricultorilor;

G.  întrucât nici măcar consumatorii nu beneficiază de prețurile mici la poarta exploatațiilor agricole generate de pierderea treptată a puterii de negociere a agricultorilor în lanțul alimentar, deoarece cerințele de calitate, dreptul muncii și standardele de mediu și de bunăstare a animalelor - pe care trebuie să le respecte agricultorii europeni – adesea nu se aplică la fel produselor agricole importate;

H.  întrucât autoritățile din domeniul concurenței din câteva state membre au constatat că există patru domenii cheie în care dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente sunt deosebit de problematice: impunerea unilaterală a termenilor contractuali, practicile legate de discounturi, penalitățile și condițiile de plată,

1.  subliniază faptul că problema dezechilibrelor din lanțul de aprovizionare cu alimente are o evidentă dimensiune europeană, care necesită o soluție europeană specifică, având în vedere importanța strategică a lanțului agroalimentar pentru Uniunea Europeană; subliniază faptul că lanțul de aprovizionare cu alimente, agricultura, industria agroalimentară și distribuția de alimente reprezintă 7% din totalul locurilor de muncă din UE și valorează 1 400 de miliarde de euro pe an – mai mult decât în orice alt sector de producție din UE – și că ponderea valorii adăugate agricole din lanțul de aprovizionare cu alimente a scăzut în UE-25 de la 31% în 1995 la 24% în 2005;

2.  atrage atenția asupra activității desfășurate în prezent de către forumul la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, în special asupra platformei sale pentru contacte între întreprinderi; solicită să fie informat în mod oficial și cu regularitate cu privire la activitatea forumului și la deciziile luate;

3.  sprijină activitatea de calitate a platformei experților asupra practicilor contractuale dintre întreprinderi, realizată în cadrul forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente, în special definirea, identificarea și evaluarea practicilor comerciale evident neloiale, pe baza unor date și exemple concrete; solicită sprijinirea cu fermitate a inițiativelor care promovează dialogul dintre părți în aceste probleme; salută faptul că părțile interesate au convenit asupra principiilor care stau la baza bunelor practici în forma prezentată forumului la nivel înalt la 29 noiembrie 2011 și le solicită să adopte măsurile de aplicare;

4.  invită Comisia să înainteze propuneri legislative solide la nivelul UE, în cazurile în care acest lucru este necesar și fără a denatura buna funcționare a piețelor, pentru a asigura relații echitabile și transparente între producătorii, furnizorii și distribuitorii de produse alimentare, precum și să pună corect în aplicare normele aflate deja în vigoare, nu în ultimul rând fiindcă ultimele cifre ale Eurostat privind veniturile din agricultură arată că, din 2009, veniturile agricultorilor au scăzut cu 11,6% la nivelul UE, în timp ce costurile totale de intrare ale fermierilor au crescut în medie cu aproape 40% între 2000 și 2010;

5.  invită Comisia și statele membre să se ocupe în continuare urgent de problema distribuției inechitabile a profiturilor în lanțul alimentar, în special pentru a asigura venituri adecvate pentru agricultori; recunoaște că, pentru a stimula sistemele de producție durabile, agricultorii trebuie să fie compensați pentru investițiile pe care le fac și pentru angajamentele pe care și le asumă în aceste domenii; subliniază faptul că, în locul luptelor pentru putere, trebuie stabilite raporturi de colaborare;

6   subliniază faptul că politica agricolă trebuie să permită agricultorilor mici și mijlocii, inclusiv fermelor familiale, să obțină venituri rezonabile, să producă suficiente alimente de o calitate adecvată la prețuri accesibile, să creeze locuri de muncă, să promoveze dezvoltarea rurală și să asigure protecția mediului și dezvoltarea durabilă;

7.  insistă ca statele membre să joace un rol activ în sprijinirea forurilor consultative existente și în crearea unora noi, în care să fie reprezentate în mod adecvat părțile implicate în lanțul alimentar, astfel încât să se promoveze dialogul și să se elaboreze orientări pentru a stabili relații mai echitabile și mai echilibrate; atrage atenția asupra faptului că astfel de consultări oficiale contribuie la protejarea producătorilor și a furnizorilor și la evitarea măsurilor de represiune din sectorul de distribuție;

8.  invită autoritățile europene și naționale din domeniul concurenței, precum și alte autorități de reglementare implicate în producție și comerț să ia măsuri împotriva practicilor abuzive ale cumpărătorilor dominanți angro și cu amănuntul, care pun sistematic agricultorii într-o poziție de negociere inegală;

9.  solicită cu fermitate să se elaboreze o definiție clară, riguroasă și obiectivă a practicilor abuzive și neloiale, inclusiv definiții mai stricte ale conceptelor și o delimitare mai clară, în conformitate cu mandatul conferit Comisiei în Rezoluția Parlamentului referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă, astfel încât aceste practici să fie supuse unor reglementări specifice, supravegherii și unor sancțiuni obiective;

10. atrage atenția asupra următoarei liste neexhaustive de practici despre care producătorii consideră că ridică probleme în funcționarea lanțului de aprovizionare cu alimente:

     I) Accesul la comercianții cu amănuntul:

i) plăți în avans pentru a avea acces la negocieri;

ii) taxe de listare;

iii) comisioane de intrare;

iv) taxa de raft;

v) impunerea promoțiilor;

vi) întârzierea plăților;

vii) stabilirea prețurilor de vânzare;

          viii) clauza clientului celui mai favorizat.

     II) Condiții contractuale neloiale sau modificări unilaterale ale clauzelor contractuale:

i) modificări unilaterale și retroactive ale obligațiilor contractuale;

ii) încălcarea unilaterală a contractului;

iii) clauze/onorarii de exclusivitate;

iv) impunerea unei contribuții „forțate” pentru mărcile private;

v) impunerea unor contracte tip;

vi) practici represive;

vii) acorduri contractuale nescrise;

viii) recuperarea marjelor;

ix) discounturi globale;

x) întârzierea plăților;

xi) impunerea de plăți pentru procesarea/colectarea deșeurilor;

xii) achiziții în grup/negocieri comune;

xiii) licitații inverse;

xiv) termene de livrare nerealiste;

xv) impunerea utilizării unui (anumit) furnizor de ambalaje sau de materiale de ambalare;

xvi) impunerea utilizării unei (anumite) platforme logistice sau a unui (anumit) operator logistic;

xvii) plăți pentru acoperirea promoțiilor (care nu au fost convenite în prealabil);

xviii) comenzi supradimensionate pentru produsele destinate promoțiilor;

xix) plăți pentru nerealizarea anumitor niveluri de vânzări;

xx) impunerea asupra furnizorilor a unor discounturi suplimentare pentru vânzări care depășesc un anumit nivel;

xxi) retragerea unilaterală a produselor de pe rafturile magazinelor;

xxii) impunerea returnării necondiționate a mărfii (nevândute);

xxiii) impunerea asupra furnizorilor a costurilor pentru pierderile sau furturile de produse;

          xxiv) impunerea asupra furnizorilor a unor costuri nerezonabile legate de reclamațiile adresate de clienți.

11. solicită instituirea unui cadru pentru controlul eficace al acestor practici, în primul rând prin demararea unei anchete în întregul sector, prin mijloace administrative sau judiciare, și, în al doilea rând, prin introducerea unui sistem de evaluare și de monitorizare aflat sub controlul statelor membre și coordonat de Comisia Europeană, cu instituirea unor sancțiuni disuasive aplicate în mod eficace și în timp util;

12. solicită, în legătură cu condițiile contractuale și practicile comerciale abuzive, introducerea unor mijloace mai eficace pentru a asigura respectarea termenelor de plată, ținând seama de dispozițiile Directivei privind întârzierea efectuării plăților, și instituirea de noi instrumente pentru a reduce la minimum și a armoniza la nivel european intervalul de timp dintre livrare și momentul în care plata este efectiv primită de furnizor; în acest context, subliniază că este nevoie urgentă de soluții pentru a rezolva probleme specifice întâmpinate de producătorii de produse perisabile cu o durată scurtă de viață pe raft, care se confruntă cu dificultăți serioase în ceea ce privește fluxul de numerar;

13. ia act de măsurile din proiectele de propuneri ale Comisiei privind reforma PAC, menite să consolideze poziția agricultorilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, prin sprijinirea organizațiilor de producători și a organizațiilor intersectoriale și prin promovarea unor lanțuri scurte între producători și consumatori, cum ar fi piețele pentru produsele locale; consideră că, prin consolidarea poziției agricultorilor printr-o mai bună organizare internă și o abordare mai profesionistă, aceștia vor avea posibilitatea de a primi o cotă mai echitabilă din valoarea adăugată;

14. salută recomandarea Comisiei ca statele membre să coopereze prin schimburi de bune practici cu privire la notificarea practicilor comerciale și pregătirea de seturi de contracte standard;

15. invită Comisia să îmbunătățească instrumentul european de monitorizare a prețurilor și să dezvolte o interfață ușor de utilizat și transparentă, care să fie disponibilă în mai multe limbi, să permită consumatorilor și părților interesate să compare prețurile produselor alimentare de bază la fiecare nivel al lanțului de aprovizionare cu alimente atât în cadrul unui anumit stat membru, cât și între statele membre, și care să țină cont, de asemenea, de diferențele dintre costul vieții în diverse state membre;

16. invită Comisia să clarifice aplicarea regulilor de concurență în agricultură, cu scopul de a oferi agricultorilor și organizațiilor intersectoriale ale acestora instrumentele necesare pentru îmbunătățirea poziției lor de negociere; solicită ca legislația europeană existentă în materie de concurență să fie evaluată și modificată pentru a se lua mai mult în considerare efectele negative ale concentrării verticale asupra întregului lanț de aprovizionare cu alimente, în loc să se țină seama doar de pozițiile relative ale diverselor companii pe piață și să se analizeze denaturările concurenței doar din punctul de vedere al efectelor negative pentru consumatori;

17. solicită Comisiei să îmbunătățească coordonarea activității diverselor sale servicii pentru a putea juca un rol mai eficace în monitorizarea prețurilor de-a lungul lanțului alimentar și în monitorizarea dinamicii vânzărilor cu amănuntul și a cotelor relative de piață pe teritoriul UE; solicită înființarea unui mediator independent al comerțului cu alimente care să asigure legătura dintre autoritățile competente în materie comercială și de concurență și mediatorii naționali din domeniul comerțului cu alimente din fiecare stat membru, pentru a asigura coordonarea acestora și schimbul de informații; consideră,de asemenea, că mediatorul european și mediatorii naționali ar trebui să fie responsabili de asigurarea respectării legislației relevante și de recomandarea unor sancțiuni oportune și adecvate;

18. solicită Comisiei să realizeze un studiu aprofundat cu privire la diferențele de abordare dintre cele 27 de autorități și politici naționale din domeniul concurenței și să încurajeze soluții care să implice toți partenerii din cadrul lanțului de producție alimentară și să prevină crearea unei poziții dominante într-una sau câteva părți din lanțul de materii prime sau de producție, poziții care intervin, adeseori, în detrimentul producătorilor agricoli;

19. consideră că ar trebui să se acorde prioritate organizării unei campanii de informare la nivelul UE prin care agricultorii să fie informați despre drepturile lor contractuale, despre cele mai frecvente practici contractuale și comerciale ilegale, neloiale și abuzive, precum și despre mijloacele de care dispun pentru a semnala abuzurile;

20. consideră că soluția pentru remedierea dezechilibrelor din lanțul de aprovizionare cu alimente include autoreglementarea, dar necesită, de asemenea, reglementări și ajustări ale dreptului concurenței; insistă ca statele membre să promoveze dezvoltarea celor mai bune practici și/sau a unor coduri de conduită în parteneriat cu toate părțile interesate, cu cooptarea producătorilor, industriei, furnizorilor, comercianților cu amănuntul și reprezentanților consumatorilor, utilizându-se în mod optim sinergiile existente;

21. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

 

Aviz juridic - Politica de confidențialitate