Procedură : 2012/2681(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : RC-B7-0308/2012

Texte depuse :

RC-B7-0308/2012

Dezbateri :

PV 14/06/2012 - 16.2
CRE 14/06/2012 - 16.2

Voturi :

PV 14/06/2012 - 17.2

Texte adoptate :

P7_TA(2012)0264

PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUŢIE
PDF 132kWORD 1388k
13.6.2012
PE489.338v01-00}
PE491.949v01-00}
PE491.950v01-00}
PE491.951v01-00}
PE491.952v01-00}
PE491.953v01-00}
PE491.954v01-00} RC1
 
B7-0308/2012}
B7-0330/2012}
B7-0331/2012}
B7-0332/2012}
B7-0333/2012}
B7-0334/2012}
B7-0335/2012} RC1

depusă în conformitate cu articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură

în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:

ECR (B7‑0308/2012)

EFD (B7‑0330/2012)

Verts/ALE (B7‑0331/2012)

S&D (B7‑0332/2012)

ALDE (B7‑0333/2012)

PPE (B7‑0334/2012)

GUE/NGL (B7‑0335/2012)


referitoare la cazurile de impunitate din Filipine (2012-2681(RSP))


Cristian Dan Preda, Mario Mauro, Bernd Posselt, Tunne Kelam, Roberta Angelilli, Monica Luisa Macovei, Eija-Riitta Korhola, Sari Essayah, Elena Băsescu, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Giovanni La Via, Laima Liucija Andrikienė, Csaba Sógor în numele Grupului PPE
Véronique De Keyser, Marc Tarabella, Pino Arlacchi în numele Grupului S&D
Marietje Schaake, Robert Rochefort, Annemie Neyts-Uyttebroeck, Marielle de Sarnez, Kristiina Ojuland, Izaskun Bilbao Barandica, Gesine Meissner, Jelko Kacin, Ramon Tremosa i Balcells, Sonia Alfano, Wolf Klinz, Johannes Cornelis van Baalen, Anneli Jäätteenmäki în numele Grupului ALDE
Barbara Lochbihler, Rui Tavares, Raül Romeva i Rueda în numele Grupului Verts/ALE
Charles Tannock, Ryszard Antoni Legutko, Tomasz Piotr Poręba, Adam Bielan, Ryszard Czarnecki, Paweł Robert Kowal în numele Grupului ECR
Fiorello Provera în numele Grupului EFD
Willy Meyer în numele Grupului GUE/NGL

Rezoluția Parlamentului European referitoare la cazurile de impunitate din Filipine (2012-2681(RSP))  

Parlamentul European,

–   având în vede Pactul internațional privind drepturile civile și politice și Protocolul adițional la acesta, la care Filipine este parte semnatară,

–   având în vedere documentul de strategie de țară al Comisiei 2007-2013 pentru Filipine,

–   având în vedere Acordul financiar pentru programul de sprijin pentru justiție UE-Filipine, semnat în octombrie 2009, destinat accelerării procedurilor judiciare împotriva autorilor de execuții extrajudiciare, precum și noul program „Justiție pentru toți”,

–   având în vedere recenta ratificare de către Filipine a Statutului de la Roma al CPI și a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante,

–   având în vedere raportul din 31 mai 2012 privind Filipine al Grupului de lucru al ONU pentru evaluare periodică universală (EPU),

–   având în vedere declarația ÎR/VP Catherine Ashton din 24 aprilie 2012,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Filipine, în special cea din 21 ianuarie 2010,

–   având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât Esmail Amil Enog, un angajat al familiei Ampatuan din Maguindanao, a dispărut în martie 2012, după ce a depus mărturie în instanță că a condus membri ai miliției armate la locul unde au fost ucise 57 de victime, în 2009; întrucât corpul dezmembrat al acestuia, purtând urme de tortură, a fost găsit la 31 mai 2012;

B.  întrucât, în mod neașteptat, principalii membri ai familiei Ampatuan acuzați de organizarea masacrului de la Maguindanao au fost arestați după evenimentele din 23 noiembrie 2009, iar 28 dintre membrii clanului și-au văzut activele și conturile bancare înghețate;

C. întrucât procesul persoanelor acuzate de comiterea masacrului din Maguindanao a început la 8 septembrie 2010, la Manila; întrucât Andal Ampatuan și unii dintre fiii săi sunt judecați pentru masacru, în timp ce alți aproximativ 100 de suspecți sunt încă în libertate;

D. întrucât Esmail Enog este al treilea martor ucis de la începutul procesului, în 2010, iar rudele altor martori au declarat că au fost atacate, amenințate, hărțuite sau că li s-a oferit mită;

E.  întrucât moartea violentă a dlui Enog constituie o dovadă clară a climatului de impunitate încă prezent în această țară, climat care a făcut posibil masacrul de la Maguindano;

F.  întrucât, conform informațiilor din presa internațională, patru jurnaliști au fost uciși în 2012, iar Filipinele sunt considerate de către organizațiile de monitorizare a drepturilor omului o țară periculoasă pentru media;

G. întrucât numărul execuțiilor extrajudiciare și al disparițiilor forțate a scăzut semnificativ de la venirea la putere a Președintelui Aquino; întrucât, cu toate acestea, capacitatea guvernului de a combate efectiv impunitatea larg răspândită în țară a autorilor acestor fapte și de a opri violențele motivate politic rămâne insuficientă;

H. întrucât, conform organizațiilor pentru drepturile omului, dintre sutele de cazuri de execuții extrajudiciare din ultimul deceniu, doar șapte, implicând 11 acuzați, au făcut obiectul unei urmăriri penale soldate cu o condamnare, însă niciuna nu a avut loc în timpul președinției Aquino;

I.   întrucât, după masacrul de la Maguindano, guvernul a înființat o Comisie independentă de combatere a armatelor private, cu scopul de a desființa milițiile private, care nu a produs până acum nici un rezultat concret;

J.   întrucât, conform raportului din mai 2011 al Comisiei independente pentru combaterea armatelor private, în țară există cel puțin 72 de grupuri armate private active;

K. întrucât cea mai recentă EPU referitoare la Filipine și-a reiterat recomandările din 2008, și anume: eliminarea impunității pentru execuțiile extrajudiciare, disparițiile forțate și tortură și aducere în justiție a celor responsabili; intensificarea acțiunilor în vederea interzicerii totale a torturii, execuțiilor extrajudiciare și a disparițiilor forțate; încetarea impunității și aducerea vinovaților în fața justiției; și asigurarea unei protecții adecvate a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului;

L.  întrucât legea privind disparițiile forțate sau involuntare a fost adoptată de Senatul Filipinelor în iunie 2011 și de Camera reprezentanților în mai 2012,

1.  condamnă ferm uciderea celui de-al treilea martor al masacrului de la Maguindanao și asasinarea a patru jurnaliști și își exprimă solidaritatea cu familiile celor decedați;

2.  își exprimă profunda îngrijorare în legătură cu independența sistemului judiciar și cu condamnările lente în cazurile de încălcare a drepturilor omului din această țară și solicită efectuarea imediată a unei anchete judiciare independente cu privire la asasinatele recente;

3.  solicită guvernului Filipinelor să ia măsuri suplimentare pentru a pune capăt impunității în cazul execuțiilor extrajudiciare, disparițiilor forțate și torturii și a-i aduce pe cei responsabili în fața justiției, inclusiv pe autorii masacrului de la Maguindanao care sunt încă în libertate; solicită, de asemenea, eliberarea tuturor persoanelor dispărute care se află încă în captivitate și elucidarea cazurilor încă nesoluționate;

4.  salută punerea sub acuzare a 196 de persoane în legătură cu masacrul de la Maguindanao, dar regretă faptul că, până acum, procesul nu a avansat practic deloc;

5.  solicită guvernului Filipinelor să ratifice Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate și să promulge legea privind disparițiile forțate sau involuntare;

6.  solicită guvernului Filipinelor să asigure o protecție adecvată a apărătorilor drepturilor omului, a sindicaliștilor și a jurnaliștilor, să investigheze efectiv și să instrumenteze cauzele privind atacurile împotriva jurnaliștilor, precum și să introducă în dreptul intern legi stricte care să interzică astfel de acte și să prevadă sancțiuni penale;

7.  solicită insistent autorităților să creeze, în cadrul Comisiei pentru drepturile omului, un program specializat de protecție a martorilor și a victimelor, care să includă și protecția familiilor victimelor, pentru cazurile de încălcări grave ale drepturilor omului, în special atunci când există informații că autorii acestora ar fi soldați, polițiști sau funcționari ai statului;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că utilizarea torturii și maltratarea suspecților aflați în custodia poliției continuă să fie o practică răspândită și solicită autorităților Filipinelor să-și intensifice eforturile de a combate cu strictețe încălcările legii antiterorism din 2009;

9.  solicită insistent guvernului să interzică imediat și să desființeze forțele paramilitare (inclusiv în cazurile în care activitatea paramilitară este supervizată prin comandament militar) și milițiile locale, și să instituie un control militar și polițienesc total asupra unităților civile armate, în special asupra unităților geografice ale forțelor armate civile și a organizațiilor de voluntari civili;

10. solicită guvernului să ia măsuri concrete pentru a pune în practică recomandările adresate Filipinelor în recenta EPU; solicită insistent guvernului să revoce imediat ordinul executiv 546, pentru a interzice armatele private;

11. salută ratificarea de către Filipine, la 30 august 2011, a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale și la 17 aprilie 2012, a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane sau degradante;

12. salută progresele importante realizate de guvernul Filipinelor în tentativa sa de a împiedica uciderile și a aduce autorii acestora în fața justiției, precum și lansarea noii forțe operative compuse din procurori specializați, care să se ocupe de cazurile de execuții extrajudiciare și de dispariții forțate;

13. salută implementarea reușită a programului EPJUST și noul program de sprijin pentru justiție UE-Filipine „Justiție pentru toți”, care va fi lansat în curând și pentru care se vor aloca 10 milioane EUR în perioada 2012-2015, cu scopul promovării unui acces echitabil la justiție și la funcționarea eficientă a acesteia pentru toți cetățenii, în general, și în special pentru persoanele sărace și dezavantajate, pentru femei, copii, minorități și pentru populația indigenă, precum și pentru activiștii din domeniul drepturilor omului și din cel social;

14. solicită guvernului Filipinelor să permită vizita Raportorului special al ONU, pentru a evalua situația drepturilor omului din țară;

15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, președintelui și guvernului Filipinelor, Comisarului ONU pentru drepturile omului și guvernelor statelor membre ASEAN.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate