PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Republica Democratică Congo
11.9.2013 - (2013/2822(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
ECR (B7‑0390/2013)
PPE (B7‑0391/2013)
S&D (B7‑0398/2013)
ALDE (B7‑0403/2013)
GUE/NGL (B7‑0404/2013)
Verts/ALE (B7‑0405/2013)
Mariya Gabriel, Cristian Dan Preda, Bernd Posselt, Filip Kaczmarek, Tunne Kelam, Roberta Angelilli, Eija-Riitta Korhola, Monica Luisa Macovei, Philippe Boulland, Jean Roatta, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Giovanni La Via, Eduard Kukan, Sari Essayah, Petri Sarvamaa, Laima Liucija Andrikienė, Zuzana Roithová, Jarosław Leszek Wałęsa, Krzysztof Lisek, Anne Delvaux, Michèle Striffler, Martin Kastler, Tadeusz Zwiefka, Bogusław Sonik în numele Grupului PPE
Véronique De Keyser, Ricardo Cortés Lastra, Ana Gomes, Liisa Jaakonsaari, Norbert Neuser, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Joanna Senyszyn, Mitro Repo, Mojca Kleva Kekuš, Antigoni Papadopoulou în numele Grupului S&D
Marietje Schaake, Alexander Graf Lambsdorff, Graham Watson, Sarah Ludford, Ramon Tremosa i Balcells, Robert Rochefort, Izaskun Bilbao Barandica, Hannu Takkula, Johannes Cornelis van Baalen în numele Grupului ALDE
Isabelle Durant, Judith Sargentini, Barbara Lochbihler, Nicole Kiil-Nielsen, Bart Staes, Raül Romeva i Rueda, Jean Lambert în numele Grupului Verts/ALE
Charles Tannock, Jan Zahradil, Adam Bielan în numele Grupului ECR
Marie-Christine Vergiat, Patrick Le Hyaric în numele Grupului GUE/NGL
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Republica Democratică Congo
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare,
– având în vedere declarația din 30 august 2013 a lui Catherine Ashton, Înaltul Reprezentant al UE, privind situația din Kivu de Nord, precum și declarațiile sale din 7 iunie 2012 și 10 iulie 2012 privind situația din estul R.D. Congo,
– având în vedere Rezoluția Adunării parlamentare paritare ACP-UE privind instabilitatea și lipsa siguranței în regiunea Marilor Lacuri și, în special, în estul Republicii Democratice Congo (R.D. Congo), adoptată în cadrul reuniunii din Paramaribo (Suriname) din 27-29 noiembrie 2012,
– având în vedere concluziile Consiliului din 22 iulie 2013 privind regiunea Marilor Lacuri și, respectiv, concluziile din 10 decembrie, 19 noiembrie și 25 iunie 2012 privind situația din estul R.D. Congo,
– având în vedere Rezoluția Consiliului de Securitate al ONU nr. 2053 (2012) privind situația din R.D. Congo, Rezoluțiile 1925 (2010), 1856 (2008) care specifică mandatul Misiunii ONU în R.D. Congo (MONUSCO) și Rezoluția 2098 (2013) care a reînnoit mandatul MONUSCO,
– având în vedere Raportul din 28 iunie 2013 al Secretarului General al Națiunilor Unite privind Misiunea Organizației Națiunilor Unite pentru stabilizare în Republica Democratică Congo,
– având în vedere Declarația din 25 iulie 2013 a președintelui Consiliului de Securitate al ONU privind situația din regiunea Marilor Lacuri,
– având în vedere Decizia Consiliului pentru pace și securitate al Uniunii Africane (UA) privind situația din regiunea Marilor Lacuri, în special în partea de est a Republicii Democratice Congo (R.D. Congo), luată în cadrul celei de-a 393-a reuniuni din 28 august 2013,
– având în vedere Declarațiile din 6 august 2013 și 24 noiembrie 2012 ale șefilor de state și de guvern ai statelor membre ai Conferinței internaționale privind regiunea Marilor Lacuri (ICGRL) referitoare la situația din R.D. Congo în materie de securitate,
– având în vedere Rezoluția Organizației Internaționale a Francofoniei (OIF), redactată în cadrul celui de-ai XIV-lea summit al francofoniei din 13 și 14 octombrie 2012, privind situația din Republica Democratică Congo,
– având în vedere Acordul de parteneriat de la Cotonou semnat în iunie 2000,
– având în vedere Rezoluțiile 1325 (2000), 1820 (2008), 1888 (2009) și 1960 (2010) ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea;
– având în vedere articolul 3 din Convenția de la Geneva din 1949 și Protocolul II la aceasta, care interzic execuțiile sumare, violul, recrutarea forțată și alte atrocități,
– având în vedere Convenția internațională cu privire la drepturile copilului din 20 noiembrie 1989, care, în special, interzice implicarea copiilor în conflicte armate,
– având în vedere Protocolul facultativ la Convenția internațională cu privire la drepturile copilului privind implicarea copiilor în conflicte armate, care a fost ratificat de țările din regiunea Marilor Lacuri,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948 și Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,
– având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, ratificată de R.D. Congo în 1982,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât din luna iulie anul trecut violența din estul Republicii Democratice Congo a crescut constant odată cu reluarea ostilităților dintre M23 și trupele guvernamentale, lucru care a dus la pierderea a mii de vieți, precum și la un număr extrem de ridicat de răniri, inclusiv de atacuri asupra civililor și a trupelor ONU de menținere a păcii; întrucât situația umanitară rămâne critică;
B. întrucât, din cauza conflictului armat recurent, regiunea Kivu a suferit atrocități și acte de violență, inclusiv jaf, violență sexuală și de gen, răpiri și recrutarea forțată a copiilor de grupuri armate, precum și violări ale drepturilor omului, care continuă să fie un flagel care subminează eforturile Consiliului de Securitate al ONU și ale organismelor regionale de a pune capăt conflictului;
C. întrucât un membru al trupelor ONU de menținere a păcii a fost ucis iar alții zece au fost răniți la 28 august 2013 în timpul unui atac al grupului rebel M23 în înălțimile Kibati din regiunea Kivu de Nord, dat fiind că MONUSCO a sprijinit forțele armate congoleze (FARDC) pentru protejarea zonelor populate de civili din Goma;
D. întrucât peste 2,7 milioane de persoane strămutate în interiorul țării (PSI) au fost forțate să fugă din căminele lor, din care peste un milion de persoane doar în 2012, iar mai bine de 440 000 de refugiați congolezi au fugit spre alte țări africane, în jur de 6,4 milioane de persoane având nevoie de hrană și de ajutor de urgență, în momentul de față supraviețuind în condiții precare în urma luptelor și violărilor recurente atât a drepturilor omului, cât și a dreptului internațional umanitar în estul R.D. Congo;
E. întrucât neurmărirea în justiție de către R.D. Congo a persoanelor responsabile de încălcarea drepturilor omului și de crime de război promovează un climat de impunitate și încurajează comiterea de noi crime;
F. întrucât negocierile dintre grupurile rebele și statul R.D. Congo au fost întrerupte începând cu luna mai 2013; reamintind că rebelii M23 care au fost incluși în armată în urma unui acord de pace din 2000 au pornit o revoltă în aprilie 2012, iar M23 constituie unul dintre doisprezece grupuri armate care luptă în această regiune bogată în resurse;
G. întrucât al șaptelea summit al CIRML a început la 5 septembrie 2013 și a solicitat redeschiderea și încheierea rapidă a negocierilor de pace;
H. întrucât Rezoluția 2098 (2013) a Consiliului de Securitate al ONU din 28 martie 2013 a extins până în 31 martie 2014 mandatul MONUSCO și a creat, în mod excepțional, o „brigadă de intervenție” specializată în cadrul forței existente de 19 815 persoane a operațiunii;
I. întrucât în 2012 statele membre ale CIRML au instituit un mecanism comun de verificare (MCV) care urmărește monitorizarea mișcărilor de trupe în estul R.D. Congo și detașarea forței internaționale neutre preconizate;
J. întrucât grupul de experți ai ONU a publicat dovezi care arată legătura dintre Rwanda și rebeli, iar Statele Unite au solicitat capitalei Kigali să nu mai sprijine rebelii; întrucât Rwanda a negat în repetate rânduri existența oricărei legături cu M23;
K. întrucât recursul la violența sexuală și multiplicarea cazurilor de utilizare a violului ca armă de război au consecințe extrem de grave, cum ar fi distrugerea fizică și psihologică a victimelor, și trebuie să fie considerate crime de război; întrucât autoritățile naționale și comunitatea internațională au investit mult în consolidarea sistemului judiciar, în special în ceea ce privește forțele militare, precum și prin încurajarea deschiderii de anchete și de proceduri judiciare în privința violenței sexuale; întrucât au avut loc procese, însă hotărârile judecătorești nu au fost puse în aplicare, în multe cazuri persoanele declarate vinovate putând să evadeze, și întrucât se depun prea puține eforturi pentru a compensa victimele;
L. întrucât este necesar să se abordeze consecințele conflictului, în special prin demilitarizarea, demobilizarea și reintegrarea foștilor combatanți, revizuirea guvernanței locale, repatrierea refugiaților, reinstalarea persoanelor strămutate în interiorul propriei țări și punerea în aplicare a unor programe viabile de dezvoltare;
M. întrucât Uniunea Europeană contribuie la restaurarea justiției și a sectoarelor de securitate (poliție și armată) și urmărește să le ajute să funcționeze bine prin asistența sa financiară și tehnică și prin formarea personalului din cadrul misiunilor EUSEC RD și EUPOL RD;
N. întrucât problema exploatării ilegale a resurselor naturale ale țării, dintre care unele ajung într-un fel sau altul în alte țări, este unul dintre factorii care alimentează și exacerbează conflictul din R.D. Congo și rămâne o sursă de insecuritate pentru întreaga regiune;
O. întrucât șomajul în creștere, criza socială, criza alimentară, caracterul inadecvat al serviciilor de bază, sărăcirea populației și degradarea mediului în R.D. Congo au, de asemenea, partea lor de vină pentru instabilitatea țării și a regiunii Marilor Lacuri;
P. întrucât în ultimele luni nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește proiectul de lege privind protecția apărătorilor drepturilor omului, a crescut represiunea activiștilor din domeniul drepturilor omului și a jurnaliștilor, aceștia fiind arestați și intimidați în mod arbitrar; întrucât nu s-au luat măsuri pentru a aduce persoanele responsabile în fața justiției,
Q. întrucât după reluarea, pe 9 aprilie 2013, a apelului în fața Curții Militare Supreme privind uciderea în iunie 2010 a lui Floribert Chebeya, director executiv al fundației Voice of the Voiceless (VSV - Vocea celor neauziți) și membru al adunării generale a Organizației Mondiale Împotriva Torturii (OMCT) și a lui Fidèle Bazana, membru al VSV, avocații apărării, Peter Ngomo Milambo, Emmanuel Ilunga Kabengele și Regine Sesepe au primit amenințări;
R. întrucât pe 7 august 2013, în localitatea Kawakolo din regiunea Pweto, provincia Katanga, Godfrey Mutombo, membru al organizației neguvernamentale Libertas, a fost asasinat cu brutalitate de către membri ai grupărilor rebele ce răspândesc teroare în unele sate din nordul provinciei încă din 2011,
1. își exprimă grava îngrijorare cu privire la multiplicarea recentă a violențelor din estul R.D. Congo, cu grave consecințe politice, sociale, economice, umanitare și în materie de securitate în R.D. Congo și în întreaga regiune, într-un context deja fragil și volatil;
2. condamnă cu fermitate recentele violențe ce au izbucnit în estul R.D. Congo, în special atacurile aleatorii cu mortiere întreprinse de gruparea armată M23 și de alte grupări armate, printre care Forțele Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDER), care au produs morți, răniți și pagube în rândul populației civile; condamnă atacurile grupărilor rebele îndreptate împotriva MONUSCO, soldate cu mai mulți morți, printre care un soldat din Tanzania ce aparținea trupelor de menținere a păcii, precum și cu mai mulți răniți; îndeamnă toate părțile implicate să permită accesul agențiilor umanitare care oferă asistență populației civile aflate în suferință, asigurându-le totodată protecția necesară;
3. solicită încetarea imediată a tuturor abuzurilor împotriva drepturilor omului, mai ales a violențelor sexuale și de gen, abuzuri extrem de răspândite și cu caracter îngrijorător [Rezoluția 1820 (2008) a Consiliului de Securitate al ONU din 19 iunie 2008] și solicită și încetarea practicii regretabile de a recruta și folosi minori în forțele armate; își exprimă solidaritatea cu populația R.D. Congo afectată de război;
4. solicită insistent tuturor autorităților relevante să ia imediat măsuri privind inițierea unei investigații imparțiale și aprofundate privind toate încălcările actuale sau din trecut ale drepturilor omului și să coopereze pe deplin cu Tribunalul Penal Internațional; solicită să se ia măsuri pentru ca persoanele care s-au făcut vinovate de încălcări ale drepturilor omului, de crime de război, de crime împotriva umanității, de violență sexuală împotriva femeilor și de recrutarea de copii-soldați să fie raportate, identificate, urmărite în justiție și pedepsite în conformitate cu dreptul penal național și internațional;
5. condamnă cu fermitate orice formă de ajutor extern acordat grupării M23 sau altor grupări rebele din R.D. Congo și solicită încetarea imediată și permanentă a acestor forme de sprijin;
6. sprijină misiunea brigăzii de intervenție a MONUSCO, constituite în vederea unei acțiuni ofensive împotriva grupărilor armate, printre care și M23, și salută măsurile active întreprinse de MONUSCO în vederea îndeplinirii mandatului său, mai ales în ceea ce privește protecția populației civile, și încurajează continuarea acestor eforturi; îndeamnă mai ales Consiliul de Securitate al ONU să întreprindă toate măsurile necesare conform rezoluției 2098 (2013) a Consiliului de Securitate pentru a proteja populația civilă din partea de est a R.D. Congo;
7. solicită anchetarea minuțioasă de către mecanismul comun extins de verificare a originii bombelor și muniției lansatoarelor de grenade trase de pe teritoriul R.D. Congo și care ajung pe teritoriul statului vecin Rwanda; solicită mai multă transparență și regularitate în ceea ce privește rapoartele emise de mecanismul comun extins de verificare;
8. subliniază faptul că orice intervenție directă din partea statelor vecine ale R.D. Congo nu poate decât să agraveze situația; recomandă tuturor actorilor regionali implicați să dea dovadă de cea mai mare reținere și să se abțină de la declarații și acțiuni care ar putea avea drept consecință o nouă deteriorare a situației; invită statele vecine să asigure deplina respectare a suveranității Republicii Democratice Congo și a integrității sale teritoriale;
9. salută eforturile statelor membre ale ICGRL, ale Uniunii Africane și ale ONU, precum și măsurile și inițiativele lor care vizează o rezolvare politică a crizei care să fie durabilă, structurală și pașnică; solicită respectarea tuturor dispozițiilor prevăzute de acordul-cadru privind pacea, securitatea și cooperarea (PSC);
10. invită țările din regiunea Marilor Lacuri să se angajeze, ca urmare, în special, a angajamentelor luate în februarie 2013 în cadrul acordurilor de la Addis Abeba, în vederea promovării în comun a păcii, a stabilității și a securității pentru a consolida dezvoltarea economică regională, acordând o atenție deosebită reconcilierii, respectării drepturilor omului, luptei împotriva impunității, instituirii unui sistem judiciar imparțial și a unei capacități mai mari de a trage la răspundere guvernul;
11. salută discuțiile de la Kampala pentru pace în regiune, care au avut loc la data de 5 septembrie 2013, sub auspiciile președintelui ICGLR, președintele Ugandei Yoweri Museveni; încurajează toți actorii implicați să participe și îndeamnă autoritățile congoleze să susțină dialogul dintre comunități, în special între cele care sunt afectate de acest conflict;
12. invită UA și țările din regiunea Marilor Lacuri să ia măsuri suplimentare pentru a combate exploatarea ilicită a resurselor naturale și comerțul cu acestea – unul dintre motivele proliferării și traficului cu arme, care se numără printre principalii factori care alimentează și agravează conflictele din regiunea Marilor Lacuri;
13. invită comunitatea internațională, inclusiv UE, UA și ONU, să ia în continuare toate măsurile posibile pentru a oferi un ajutor mai coordonat și mai eficient populației din estul R.D. Congo și pentru a contribui la eforturile de reacție la dezastrul umanitar;
14. salută mobilizarea de către Comisie a unei sume suplimentare de 10 milioane EUR pentru a furniza de urgență sprijinul atât de necesar pentru 2,5 milioane de persoane din R.D. Congo, ceea ce ar face ca suma finală a ajutorului de urgență acordat de UE R.D. Congo și regiunii Marilor Lacuri să se ridice la 71 milioane EUR în 2013, UE devenind cel mai mare donator umanitar al țării;
15. insistă ca guvernul R.D. Congo să finalizeze reforma sectorului de securitate și solicită să se depună eforturi atât la nivel național, cât și la nivel internațional pentru a întări autoritatea statului și statul de drept în R.D. Congo, în special în domeniile guvernanței și securității, inclusiv în strânsă colaborare cu misiunea Uniunii Europene de asistență militară (EUSEC) și cu misiunea Uniunii de asistență polițienească (EUPOL), care ar trebui să fie prelungite cu scopul de a consolida pacea și securitatea, atât în țară, cât și în regiunea Marilor Lacuri;
16. încurajează parlamentul, senatul și președintele R.D. Congo, Joseph Kabila, să pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a consolida democrația și a asigura participarea reală la guvernarea țării a tuturor forțelor politice care reprezintă voința națiunii congoleze, pe baza atât a normelor constituționale și legale, cât și a unor alegeri libere și corecte; reamintește să se ia în considerare recomandările emise de misiunea UE de observare a alegerilor în 2011, să se pună în aplicare reformele indispensabile pentru monitorizarea ciclului electoral, inclusiv prin garantarea organizării de alegeri locale;
17. invită autoritățile congoleze să garanteze, în toate circumstanțele, integritatea fizică și psihologică a apărătorilor drepturilor omului și să deschidă o anchetă rapidă, completă, imparțială și transparentă pentru a identifica pe toți cei responsabili cu amenințarea, atacarea sau asasinarea mai multora dintre acești apărători;
18. subliniază importanța adoptării mult-așteptatelor acte legislative, inclusiv a legii privind protecția apărătorilor drepturilor omului și a legii privind conformitatea legislației naționale cu Statutul de la Roma;
19. recomandă ca, pe perioada celei de a 24-a sesiuni, Consiliul Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului să adopte o rezoluție fermă care să reinstituie un mecanism oarecare de monitorizare a situației drepturilor omului în R.D. Congo, și care să solicite Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului să prezinte un raport cu privire la situația drepturilor omului în R.D. Congo;
20. îndeamnă autoritățile congoleze să asigure crearea efectivă a unei curți specializate mixte care să contribuie la combaterea impunității și la judecarea persoanelor care s-au făcut vinovate de încălcări grave ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional în R.D. Congo, inclusiv de violență sexuală împotriva femeilor;
21. consideră că accesul transparent și controlul asupra resurselor naturale ale R.D. Congo și redistribuirea echitabilă a acestora prin intermediul bugetului de stat sunt indispensabile pentru dezvoltarea durabilă a țării; prin urmare, invită Uniunea Africană și țările din regiunea Marilor Lacuri să ia măsuri suplimentare pentru a combate exploatarea ilicită a resurselor naturale și comerțul cu acestea și invită Uniunea Europeană și întreaga comunitate internațională să-și intensifice cooperarea cu R.D. Congo în acest domeniu;
22. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Uniunii Africane, guvernelor țărilor din regiunea Marilor Lacuri, Președintelui, prim-ministrului și Parlamentului R.D. Congo, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Reprezentantului Special al ONU pentru combaterea violenței sexuale în conflictele armate, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, precum și Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.