PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost
13.1.2014 - (2013/2994(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
PPE (B7‑0008/2014)
ALDE (B7‑0009/2014)
S&D (B7‑0010/2014)
Verts/ALE (B7‑0011/2014)
Csaba Őry în numele Grupului PPE
Alejandro Cercas, Pervenche Berès în numele Grupului S&D
Niccolò Rinaldi în numele Grupului ALDE
Karima Delli în numele Grupului Verts/ALE
Cristiana Muscardini
Rezoluția Parlamentului European referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost
Parlamentul European,
– având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2 și 3,
– având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 9, 14, 151 și 153,
– având în vedere Carta socială europeană (revizuită) a Consiliului Europei, în special articolul 31,
– având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 34 și 36,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758),
– având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică[1],
– având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),
– având în vedere declarația sa din 22 aprilie 2008 privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă[2],
– având în vedere Conferința de consens european din decembrie 2010,
– având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost[3],
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii - inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),
– având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 20 februarie 2013 intitulat „Combaterea lipsei de adăpost în Uniunea Europeană” (SWD(2013)0042),
– având în vedere Rezoluția sa din 11 iunie 2013 referitoare la locuințele sociale din Uniunea Europeană[4],
– având în vedere cele șase principii convenite la Masa rotundă a miniștrilor privind problema persoanelor fără adăpost, care a avut loc la Leuven la 1 martie 2013, la inițiativa Președinției irlandeze,
– având în vedere articolul 110 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi, iar statele membre au responsabilitatea de a promova și a garanta aceste drepturi;
B. întrucât lipsa de adăpost constituie o încălcare a demnității umane și a drepturilor omului; întrucât a avea o locuință constituie o nevoie umană de bază și o condiție necesară pentru o viață decentă și pentru incluziunea socială;
C. întrucât combaterea lipsei de adăpost a devenit o prioritate a politicii UE de eradicare a sărăciei în cadrul Strategiei Europa 2020 și al inițiativei sale emblematice „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziuni sociale”, precum și al pachetului UE pentru investiții sociale; întrucât nivelurile actuale ale sărăciei și excluziunii sociale periclitează obiectivul Strategiei Europa 2020 de a reduce cu cel puțin 20 de milioane numărul de persoane aflate în situație de sărăcie și excluziune socială sau care riscă să ajungă într-o astfel de situație;
D. întrucât lipsa de adăpost reprezintă cea mai gravă formă de sărăcie și precaritate și întrucât în ultimii ani acest fenomen a luat proporții în aproape toate statele membre;
E. întrucât în statele membre cele mai afectate de criza economică și financiară s-a înregistrat o creștere fără precedent a numărului de persoane fără adăpost;
F. întrucât profilurile sociale și familiale ale persoanelor care fac apel la locuințe sociale s-au schimbat și, în prezent, există o cerere crescută pentru astfel de locuințe;
G. întrucât unele state membre ale UE se confruntă cu un deficit de locuințe sociale și o nevoie tot mai mare de locuințe accesibile din punct de vedere financiar;
H. întrucât mai multe organisme ale UE, cum ar fi Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (COPSSC), Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic și Social European și Parlamentul European, au solicitat Comisiei să elaboreze o strategie a UE privind persoanele fără adăpost sau un cadru similar;
I. întrucât, fiind prin natura sa o problemă multidimensională, lipsa de adăpost necesită o abordare politică multidimensională;
J. întrucât există din ce în ce mai multe dovezi în sprijinul faptului că abordările axate pe oferirea unor locuințe sunt cele mai eficace;
K. întrucât în cadrul semestrului european se acordă din ce în ce mai multă atenție problema lipsei de adăpost, câteva state membre incluzând-o printre prioritățile legate de combaterea sărăciei în programele naționale de reformă pe 2012 și 2013;
L. întrucât actualul cadru de politică al UE și realitatea socială de pe teren deschid calea pentru acțiuni mai ferme și mai ambițioase la nivelul UE pentru a soluționa problema lipsei de adăpost;
M. întrucât statele membre ale UE dispun de cel mai avansat sistem de protecție socială din lume, înregistrând cele mai ridicate contribuții pentru prestații sociale pentru cetățeni;
N. întrucât responsabilitatea directă pentru tratarea problemei lipsei de adăpost revine statelor membre, în special autorităților regionale și locale, o strategie a UE având un rol complementar;
O. întrucât actualele domenii de competență fac posibilă asumarea unui rol mai important de către Comisie, respectând principiul subsidiarității;
P. întrucât tot mai multe state membre au o strategie holistică privind persoanele fără adăpost, iar cooperarea europeană le-ar putea fi de ajutor pentru a-și dezvolta în continuare politicile;
Q. întrucât sărăcia nu constituie o infracțiune, iar lipsa de adăpost nu este nici o infracțiune, nici o alegere ca stil de viață,
1. subliniază că persoanele fără adăpost se zbat pentru a se descurca și sunt obligate să trăiască în condiții inumane;
2. solicită insistent Comisiei să elaboreze fără întârziere o strategie a UE privind persoanele fără adăpost, urmând liniile stabilite în Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost și în propunerile altor instituții și organe ale UE;
3. consideră că o strategie a UE privind persoanele fără adăpost ar trebui să respecte pe deplin tratatul, care afirmă „rolul esențial și competențele discreționare ample ale autorităților naționale, regionale și locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea serviciilor de interes economic general într-un mod care să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor”; consideră că responsabilitatea pentru combaterea lipsei de adăpost revine statelor membre și că, prin urmare, o strategie a UE privind persoanele fără adăpost ar trebui să sprijine cât mai eficace statele membre în asumarea acestei responsabilități, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității;
4. solicită Comisiei să înființeze un grup de experți la nivel înalt care să asiste Comisia la pregătirea și dezvoltarea ulterioară a unei strategii a UE pentru persoanele fără adăpost;
5. invită Comisia să acorde atenția cuvenită problemei lipsei de adăpost în recomandările specifice fiecărei țări adresate statelor membre în care este imperios necesar să se realizeze progrese în această privință; solicită statelor membre să acorde mai multă atenție problemei lipsei de adăpost în programele lor naționale de reformă;
6. subliniază necesitatea de a colecta date complete și comparabile cu privire la problema persoanelor fără adăpost, fără a stigmatiza aceste persoane; subliniază faptul că colectarea datelor este o condiție necesară pentru dezvoltarea unor politici eficiente, care să conducă în final la eradicarea fenomenului lipsei de adăpost;
7. invită Comisia să utilizeze Programul european pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială ca principală sursă de fonduri pentru o strategie a UE care să finanțeze cercetarea și schimburile transnaționale și să își consolideze în continuare cooperarea cu partenerii europeni-cheie;
8. solicită Comisiei să integreze problema lipsei de adăpost în toate domeniile relevante de politică ale UE;
9. invită Comisia să trateze următoarele elemente ca priorități ale strategiei UE privind persoanele fără adăpost:
• abordări ale problemei persoanelor fără adăpost bazate pe locuințe sau vizând în primul rând asigurarea unei locuințe;
• aspectele transfrontaliere ale problemei persoanelor fără adăpost;
• calitatea serviciilor pentru persoanele fără adăpost;
• prevenirea lipsei de adăpost;
• tinerii fără adăpost;
10. reamintește Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la lipsa de adăpost pentru elementele fundamentale pe care le precizează pentru o strategie UE în domeniu, subliniind în special următoarele aspecte:
• monitorizarea regulată a problemei lipsei de adăpost;
• cercetarea și acumularea de cunoștințe privind politicile și serviciile legate de lipsa de adăpost;
• inovarea socială în politicile și serviciile legate de lipsa de adăpost;
11. îndeamnă statele membre să asigure locuințe sociale accesibile din punct de vedere financiar și adaptate pentru persoanele cele mai vulnerabile pentru a preveni excluziunea socială și lipsa de adăpost;
12. solicită statelor membre să nu încalce tratatele internaționale privind drepturile omului și să respecte pe deplin orice acord pe care l-au semnat, inclusiv Carta drepturilor fundamentale, Pactul internațional al ONU cu privire la drepturile civile și politice și Carta socială europeană (revizuită) a Consiliului Europei;
13. invită statele membre să utilizeze resursele Fondului de ajutor european pentru cele mai defavorizate persoane (FEAD), precum și alte programe, cum ar fi Fondul social european (FSE), pentru a îmbunătăți situația persoanelor fără adăpost și pentru a crea o cale către incluziunea socială și integrarea pe piața forței de muncă;
14. invită statele membre și Președinția UE să organizeze periodic o masă rotundă a miniștrilor din UE responsabili pentru problema persoanelor fără adăpost, în continuarea inițiativei din martie 2013 a Președinției irlandeze a UE; invită Comisia să ofere sprijin practic și financiar pentru această reuniune;
15. invită statele membre să coopereze mai strâns pentru a intensifica schimbul de experiență și bune practici și pentru a construi o abordare politică comună;
16. solicită statelor membre să aplice o abordare holistică pentru elaborarea de strategii comprehensive privind persoanele fără adăpost care să se bazeze pe asigurarea de locuințe și să includă o puternică componentă preventivă;
17. consideră că statele membre și autoritățile lor locale, în colaborare cu organizațiile de chiriași, ar trebui să aplice politici de prevenire eficace, pentru a reduce rata evacuărilor;
18. invită Consiliul să ia în considerare introducerea unei recomandări privind o garanție prin care să se asigure că nicio persoană din UE nu este obligată să doarmă în stradă din cauza lipsei unor servicii (de urgență);
19. invită statele membre să coopereze conform practicilor naționale cu organizațiile umanitare relevante pentru a oferi consiliere și cazare persoanelor fără adăpost;
20. subliniază necesitatea stringentă de a combate orice formă de discriminare împotriva persoanelor fără adăpost și de marginalizare a unor comunități întregi;
21. subliniază că materializarea dreptului la locuință este esențială pentru exercitarea unei serii întregi de alte drepturi, printre care mai multe drepturi politice și sociale;
22. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, Comitetului pentru protecția socială, precum și Consiliului Europei.
- [1] JO L 180, 19.7.2000, p. 22.
- [2] JO C 259 E, 29.10.2009, p. 19.
- [3] JO C 51 E, 22.2.2013, p. 101.
- [4] Texte adoptate, P7_TA(2013)0246.