PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la Bahrain, în special la cazurile care îi implică pe Nabeel Rajab, Abdulhadi al-Khawaja și Ibrahim Sharif
5.2.2014 - (2014/2553(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
PPE (B7‑0100/2014)
S&D (B7‑0130/2014)
ALDE (B7‑0133/2014)
Verts/ALE (B7‑0134/2014)
Tunne Kelam, Cristian Dan Preda, Bernd Posselt, Monica Luisa Macovei, Roberta Angelilli, Petri Sarvamaa, Eija-Riitta Korhola, Giovanni La Via, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Sari Essayah, Krzysztof Lisek, Elena Băsescu, Laima Liucija Andrikienė, Davor Ivo Stier, Salvador Sedó i Alabart în numele Grupului PPE
Véronique De Keyser, Ana Gomes, Richard Howitt, Pino Arlacchi, María Muñiz De Urquiza, Joanna Senyszyn, Liisa Jaakonsaari, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mitro Repo în numele Grupului S&D
Marietje Schaake, Edward McMillan-Scott, Alexander Graf Lambsdorff, Johannes Cornelis van Baalen, Louis Michel, Marielle de Sarnez, Ramon Tremosa i Balcells, Sarah Ludford, Izaskun Bilbao Barandica, Angelika Werthmann, Hannu Takkula, Robert Rochefort în numele Grupului ALDE
Tarja Cronberg, Nicole Kiil-Nielsen, Margrete Auken, Raül Romeva i Rueda, Jean Lambert, Rui Tavares în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la Bahrain, în special la cazurile care îi implică pe Nabeel Rajab, Abdulhadi al-Khawaja și Ibrahim Sharif
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Bahrain, în special cele din 17 ianuarie 2013[1] și 12 septembrie 2013[2],
– având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului[3],
– având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la situația din Bahrain, în special declarațiile din 7 ianuarie, 11 februarie, 1 iulie și 25 noiembrie 2013 și declarația din 16 ianuarie 2014,
– având în vedere declarația locală a UE din 19 septembrie 2013 referitoare la ultimele evoluții ale situației din Bahrain;
– având în vedere vizita în Bahrain a unei delegații a Subcomisiei sale pentru drepturile omului la 19 și 20 decembrie 2012 și declarația de presă emisă de această delegație și având în vedere vizita Delegației pentru relațiile cu Peninsula Arabă, care a avut loc în perioada 27-30 aprilie 2013, și declarația de presă a acesteia,
– având în vedere declarațiile Secretarului General al ONU, în special declarația din 8 ianuarie 2013, și declarația purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 6 august 2013,
– având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și declarația comună din 9 septembrie 2013 referitoare la OHCHR și la situația drepturilor omului din Bahrain,
– având în vedere Consiliul comun și Reuniunea ministerială UE-CCG, care au avut loc la Manama, Bahrain, la 30 iunie 2013,
– având în vedere decizia Consiliului ministerial al Ligii Arabe care s-a reunit la 1 septembrie 2013 la Cairo, de înființare a unui tribunal pan-arab pentru drepturile omului în capitala Bahrainului, Manama,
– având în vedere raportul prezentat de Comisia independentă de anchetă din Bahrain (BICI) în noiembrie 2011, precum și raportul său ulterior din 21 noiembrie 2012,
– având în vedere avizul A/HRC/WGAD/2013/12 al Grupului de lucru al ONU pentru detenția arbitrară din 25 iulie 2013,
– având în vedere Cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația din 25 iunie 2012,
– având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la Strategia privind libertatea digitală în politica externă a UE[4],
– având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume[5],
– având în vedere orientările UE din 2004 privind apărătorii drepturilor omului, actualizate în 2008,
– având în vedere Pactul internațional din 1966 cu privire la drepturile civile și politice, Convenția ONU împotriva torturii și a altor tratamente și pedepse crude, inumane și degradante, precum și Carta arabă a drepturilor omului, la care Bahrainul este parte,
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere Convenția de la Geneva din 1949,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât încălcările drepturilor omului din Bahrain trezesc în continuare o profundă îngrijorare; întrucât numeroase acțiuni recente ale autorităților din Bahrain continuă să încalce și să limiteze drepturile și libertățile unor părți ale populației, în special dreptul persoanelor de a protesta pașnic, libertatea de exprimare și libertatea digitală; întrucât activiștii pentru drepturile omului sunt în mod permanent și sistematic ținte ale intimidării și ale măsurilor de detenție;
B. întrucât Nabeel Rajab, președintele Centrului pentru drepturile omului din Bahrain (BCHR) și secretar general adjunct al Federației Internaționale pentru Drepturile Omului (FIDH), a fost condamnat în august 2012 la trei ani de închisoare pe baza unor acuzații de organizare și participare la „adunări ilegale” și de „tulburare a ordinii publice” în perioada februarie-martie 2011; întrucât, în urma recursului, sentința a fost redusă la doi ani de închisoare; întrucât, înainte de a fi încarcerat, dl Rajab a fost deținut în repetate rânduri pentru faptul că și-a exprimat în mod pașnic critica la adresa guvernului în cadrul protestelor pentru democrație care au izbucnit în Bahrain în 2011;
C. întrucât, vineri, 29 noiembrie 2013, Nabeel Rajab executase deja trei sferturi din sentința sa de doi ani, devenind astfel eligibil, din punct de vedere juridic, pentru a fi eliberat; întrucât avocații lui Nabeel Rajab au depus în instanță la 21 ianuarie 2014 a treia cerere de eliberare anticipată, care a fost respinsă;
D. întrucât Grupul de lucru al ONU pentru detenția arbitrară a descris detenția dlui Nabeel Rajab ca fiind arbitrară;
E. întrucât, la 22 iunie 2011, Abdulhadi-al-Khawaja, fondatorul BCHR și coordonatorul regional al organizației „Apărătorii de Primă Linie”, de cetățenie daneză, și Ibrahim Sharif, secretarul general al Societății Naționale pentru Acțiune Democratică, au fost condamnați de un tribunal militar special la închisoare pe viață; întrucât procedura judiciară s-a încheiat după trei ani de recursuri, sentințele fiind confirmate;
F. întrucât, la 27 ianuarie 2014, Zainab al-Khawaja, fiica lui Abdulhadi-al-Khawaja, a fost condamnată de tribunalul penal de primă instanță din Manama la patru luni de închisoare suplimentare pe baza acuzației de „distrugere a proprietății guvernului”;
G. întrucât, conform raportului Comisiei independente de anchetă din Bahrain (BICI), autoritățile din Bahrain s-au angajat să efectueze reforme; întrucât guvernul nu a pus în aplicare integral recomandările principale ale acestei comisii, în special cea privind eliberarea liderilor protestelor care au fost condamnați pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și la întrunire pașnică;
H. întrucât, la 2 septembrie 2013, Bahrainul a anunțat că va găzdui sediul permanent al Tribunalului arab pentru drepturile omului, în urma aprobării înființării acestei instituții de către o reuniune a Ligii Arabe de la Cairo;
I. întrucât, la 15 ianuarie 2014, Alteța Sa Regală Prințul moștenitor Salman bin Hamad bin Isa Al Khalifa, a organizat, la solicitarea Maiestății Sale Regele Hamad Bin Isa Al Khalifa, pentru prima dată de la evenimentele din februarie 2011, discuții ample cu participanții la Dialogul pentru consens național, inclusiv cu șeicul Ali Salman, secretarul general al Alwefaq,
1. condamnă toate încălcările drepturilor omului din Bahrain și îndeamnă guvernul din Bahrain să pună în practică toate recomandările conținute în raportul BICI și în Evaluarea universală periodică, să pună capăt tuturor abuzurilor în raport cu drepturile omului și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de exprimare, atât online, cât și offline, precum și libertatea de întrunire, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Bahrainului în domeniul drepturilor omului;
2. solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor prizonierilor de conștiință, activiștilor politici, jurnaliștilor, apărătorilor drepturilor omului și a protestatarilor pașnici, inclusiv a lui Nabeel Rajab, Abdulhadi Al-Khawaja, Ibrahim Sharif, Naji Fateel și Zainab Al-Khawaja;
3. își exprimă profunda îngrijorare față de modul în care autoritățile din Bahrain îl tratează pe Nabeel Rajab și pe alți activiști ai drepturilor omului, dincolo de refuzul lor de a-l elibera anticipat, deși are dreptul la eliberare anticipată în conformitate cu legea;
4. solicită să fie ratificată Convenția internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate;
5. subliniază obligația de a proteja apărătorii drepturilor omului și de a li se permite să își desfășoare activitatea fără piedici, intimidare și hărțuire;
6. se opune creării și utilizării unor tribunale speciale și ale unor tribunale militare pentru judecarea infracțiunilor legate de securitatea națională;
7. îndeamnă autoritățile din Bahrain să respecte drepturile minorilor, în conformitate cu Convenția privind drepturile copilului, la care Bahrainul este parte;
8. salută decizia Prințului Salman bin Hamad bin Isa Al Khalifa de a organiza la 15 ianuarie 2014 discuții cu liderii celor cinci grupări de opoziție principale pentru a studia posibilitățile de depășire a dificultăților aflate în calea dialogului național, suspendat de guvern cu câteva zile mai devreme; salută reacția pozitivă a opoziției și așteaptă cu nerăbdare reluarea Dialogului pentru consens național; observă că nu există alte soluții decât una găsită în interiorul țării, bazată pe compromisuri și pe încredere reciprocă; își exprimă speranța că acest pas va contribui la un dialog național serios și cuprinzător, care să pregătească terenul pentru reforme profunde și durabile către reconcilierea națională a societății din Bahrain;
9. se declară încurajat de lansarea operațională a biroului ombudsmanului în cadrul Ministerului de Interne și a unei unități speciale de anchetă în cadrul Parchetului și cheamă aceste instituții să acționeze în mod independent și eficace; salută rolul tot mai activ asumat, după reformarea sa, de Institutul Național pentru Drepturile Omului și crearea Comisiei pentru prizonieri și deținuți, care va monitoriza locurile de detenție pentru a preveni cazurile de tortură și de maltratare; solicită autorităților din Bahrain să îmbunătățească condițiile de detenție și tratamentul prizonierilor și să permită organizațiilor pertinente de la nivel local și internațional să aibă acces la centrele de detenție;
10. ia act de eforturile continue ale guvernului din Bahrain de a reforma codul penal și procedurile judiciare și încurajează continuarea acestui proces; solicită guvernului din Bahrain să ia toate măsurile necesare pentru a garanta desfășurarea unor procese corecte, independența și imparțialitatea puterii judecătorești din Bahrain și să se asigure că acționează în deplină conformitate cu standardele internaționale în materie de drepturi ale omului;
11. încurajează ONU să organizeze rapid o vizită a celor trei raportori speciali pentru dreptul la libertatea de întrunire pașnică și de asociere, pentru combaterea torturii și pentru independența judecătorilor și avocaților;
12. solicită VP/ÎR și statelor membre să colaboreze în vederea elaborării unei strategii clare cu privire la modul în care UE va promova activ, atât în mod public, cât și la nivel privat, eliberarea activiștilor încarcerați și a prizonierilor de conștiință; solicită VP/ÎR să colaboreze cu statele membre pentru a asigura adoptarea concluziilor Consiliului Afaceri Externe referitoare la situația drepturilor omului din Bahrain, în care ar trebui să se conțină un apel special la eliberarea imediată și necondiționată a activiștilor încarcerați;
13. salută decizia Ligii Arabe de a crea un Tribunal arab pentru drepturile omului la Manama și își exprimă speranța că această instanță ar putea acționa ca un catalizator pentru drepturile omului în regiune; îndeamnă guvernul din Bahrain, precum și partenerii săi din Liga Arabă, să asigure integritatea, imparțialitatea, eficiența și credibilitatea acestui tribunal;
14. solicită adoptarea de către Consiliu a unor măsuri corespunzătoare în cazul în care procesul de reformă este întrerupt sau se deteriorează situația drepturilor omului;
15. încurajează instituirea unui moratoriu oficial asupra execuțiilor în vederea abolirii pedepsei cu moartea;
16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Regatului Bahrain.
- [1] Texte adoptate, P7_TA(2013)0032.
- [2] Texte adoptate, P7_TA(2013)0390.
- [3] JO C 247 E, 17.8.2012, p. 1.
- [4] Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.
- [5] Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.