PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la situația din Thailanda
5.2.2014 - (2014/2551(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
S&D (B7‑0122/2014)
PPE (B7‑0123/2014)
ALDE (B7‑0125/2014)
ECR (B7‑0126/2014)
Verts/ALE (B7‑0127/2014)
José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Krzysztof Lisek, Elmar Brok, Cristian Dan Preda, Bernd Posselt, Filip Kaczmarek, Tunne Kelam, Elena Băsescu, Monica Luisa Macovei, Mariya Gabriel, Philippe Boulland, Jean Roatta, Eduard Kukan, Roberta Angelilli, Petri Sarvamaa, Eija-Riitta Korhola, Giovanni La Via, Sergio Paolo Francesco Silvestris, Sari Essayah, Seán Kelly, Joachim Zeller, Laima Liucija Andrikienė, Davor Ivo Stier, Salvador Sedó i Alabart, Jarosław Leszek Wałęsa, Bogusław Sonik în numele Grupului PPE
Véronique De Keyser, Robert Goebbels, Marc Tarabella, Joanna Senyszyn, Ana Gomes, Liisa Jaakonsaari, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Mitro Repo în numele Grupului S&D
Phil Bennion, Marietje Schaake, Alexander Graf Lambsdorff, Louis Michel, Leonidas Donskis, Marielle de Sarnez, Izaskun Bilbao Barandica, Ramon Tremosa i Balcells, Johannes Cornelis van Baalen, Angelika Werthmann, Sarah Ludford, Hannu Takkula, Robert Rochefort în numele Grupului ALDE
Reinhard Bütikofer, Gerald Häfner, Nicole Kiil-Nielsen, Raül Romeva i Rueda, Rui Tavares în numele Grupului Verts/ALE
Charles Tannock, Adam Bielan în numele Grupului ECR
Rezoluția Parlamentului European referitoare la situația din Thailanda
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Thailanda din 5 februarie 2009[1], 20 mai 2010[2] și 17 februarie 2011[3],
– având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948,
– având în vedere revizuirea universală periodică referitoare la Thailanda și recomandările sale, prezentate Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 5 octombrie 2011,
– având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al Înaltului Reprezentant al UE, Catherine Ashton, din 26 noiembrie 2013 privind situația politică din Thailanda, din 13 decembrie 2013 și 23 ianuarie 2014 privind evenimentele recente din Thailanda și din 30 ianuarie 2014 privind viitoarele alegeri,
– având în vedere declarația delegației Uniunii Europene prezentată în acord cu șefii misiunii UE în Thailanda la 2 decembrie 2013,
– având în vedere conferințele de presă ale purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului din 26 decembrie 2013 și din 14 ianuarie 2014,
– având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (ICCPR) din 1966,
– având în vedere Principiile de bază ale Organizației Națiunilor Unite din 1990 cu privire la recurgerea la forță și la utilizarea armelor de foc de către agenții de aplicare a legii,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât demonstrațiile au început în noiembrie 2013, după ce camera inferioară a parlamentului thailandez a adoptat o lege de amnistiere introdusă de Partidului Pheu Thai (PTP), aflat la putere, pentru diverse fapte comise începând din anul 2004 de către lideri politici și oficiali guvernamentali, printre care se numără fratele prim-ministrului Yingluck Shinawatra și Thaksin Shinawatra, fost prim-ministru; întrucât fostul prim-ministru se află în exil autoimpus încă din 2008 pentru a evita o pedeapsă de doi cu închisoarea în urma unei condamnări într-un caz de corupție;
B. întrucât, în semn de protest față de legea de amnistiere propusă, la 11 noiembrie 2013, la Bangkok, au început demonstrații pașnice conduse de fostul prim-ministru adjunct Suthep Thaugsuban, liderul grupării antiguvernamentale Comitetul Popular pentru Reformă Democratică (PDRC), întrucât protestele de stradă au continuat în ciuda respingerii legii de amnistiere de către Senatul Thailandei;
C. întrucât, la 20 noiembrie 2013, Curtea Constituțională a respins o propunere de amendament la Constituție prin care Senatul urma să fie transformat într-un organ ales în întregime și, de asemenea, a respins o petiție din partea opoziției de dizolvare a Partidului Pheu Thai, ceea ce a condus la intensificarea protestelor antiguvernamentale;
D. întrucât prim-ministrul adjunct Suthep Thaugsuban a acuzat guvernul că este ilegitim și a propus ca parlamentul să fie înlocuit de un „consiliu al poporului”, care să realizeze reforme politice și instituționale;
E. întrucât, în cursul celor câteva luni de proteste, mai multe persoane au fost ucise și sute de persoane au fost rănite, printre care și Kwanchai Praipana, un lider al facțiunii proguvernamentale thailandeze, care a fost împușcat și rănit la 22 ianuarie 2014, precum și Suthin Tharatin, un lider al mișcării antiguvernamentale thailandeze, care a fost împușcat mortal la 26 ianuarie 2014;
F. întrucât, la 21 ianuarie 2014, prim-ministrul Yingluck Shinawatra a declarat stare de urgență pentru 60 de zile în capitala Bangkok și în provinciile înconjurătoare, prin care s-au interzis reuniunile publice între mai mult de cinci persoane, s-a permis arestarea persoanelor suspectate de comiterea unor violențe pe o perioadă de până la 30 de zile, s-a autorizat cenzurarea știrilor care incită la violență și s-a acordat imunitate împotriva urmăririi penale pentru agențiile și oficialii guvernamentali implicați în punerea în aplicare a decretului;
G. întrucât, la 24 ianuarie 2014, Curtea Constituțională a hotărât că alegerile pot fi amânate din cauza protestelor, dar guvernul a decis să organizeze alegeri anticipate începând cu 26 ianuarie 2014;
H. întrucât, la 2 februarie 2014, în Thailanda au avut loc alegeri generale, iar votarea a început la 26 ianuarie 2014, în ciuda apelului Comisiei electorale de a amâna scrutinul din cauza protestelor continue;
I. întrucât principalul partid de opoziție, Partidul Democrat, a anunțat că se retrage de la alegerile programate pentru 2 februarie 2014;
J. întrucât, la 26 ianuarie 2014, scrutinul a fost anulat în 83 dintre cele 375 de circumscripții electorale de pe întreb teritoriul țării deoarece protestatarii antiguvernamentali au blocat accesul la secțiile de vot, au blocat accesul oficialilor electorali și au împiedicat alegătorii să își exercite dreptul de vot;
K. întrucât, în ciuda unei participări reduse la vot, în urma unei întâlniri cu Comisia electorală la 28 ianuarie 2014, prim-ministrul a confirmat că se menține data de 2 februarie 2014 pentru organizarea alegerilor;
L. întrucât în nouă provincii alegerile nu au avut loc, iar protestatarii au împiedicat înregistrarea pentru vot și au împiedicat votarea în unele părți din Bangkok și din sudul țării, estimându-se că de aceste impedimente au fost afectate 69 dintre cele 375 de districte ale țării și 8,75 milioane de alegători;
M. întrucât legea thailandeză prevede că legislatura nu se poate redeschide decât dacă cel puțin 95% (sau 475 de locuri) din cele 500 de locuri sunt ocupate; întrucât, prin urmare, în zonele afectate va trebui să se organizeze noi alegeri;
N. întrucât parlamentul nu se va putea întruni și nu se va putea forma un nou guvern, ceea ce amenință să creeze un vid politic, care probabil va cauza prelungirea crizei,
1. își exprimă profunda îngrijorare față de degenerarea diferendelor politice și socioeconomice în ciocniri violente între guvern și opoziție, precum și între demonstranți și forțele de ordine din Thailanda și își exprimă solidaritatea față de poporul thailandez care a suferit din cauza situației tulburi și față de toate familiile ai căror membri au fost uciși sau răniți în ultimele luni;
2. solicită autorităților thailandeze să investigheze temeinic recentele cazuri de violență care au provocat mai mulți morți și răniți și să-i aducă pe cei responsabili în fața justiției;
3. solicită tuturor părților să respecte statul de drept și principiile democratice; subliniază faptul că alegerile trebuie să fie libere și corecte și condamnă acțiunile distructive ale protestatarilor antiguvernamentali care i-au împiedicat pe alegători să își exprime opțiunile de vot pe 26 ianuarie 2014 și 2 februarie 2014;
4. solicită autorităților thailandeze să apere libertatea de expresie, de întrunire pașnică și de asociere; adresează un apel autorităților să revoce imediat starea de urgență deoarece legile existente permit gestionarea situației actuale;
5. solicită atât susținătorilor guvernului, cât și demonstranților împotriva guvernului să se abțină de la orice act de violență politică și să acționeze în continuare în limitele cadrului democratic și constituțional al Thailandei;
6. solicită liderilor Partidului Democrat să permită parlamentului ales de poporul thailandez să își ducă la îndeplinire mandatul;
7. subliniază faptul că propunerea Comitetului Popular pentru Reformă Democratică de a înlocui guvernul cu un „Consiliu al Poporului” neales care să guverneze țara pe o perioadă de până la doi ani este nedemocratică;
8. îndeamnă guvernul, Comisia electorală și opoziția să lanseze imediat un dialog constructiv și să demareze un proces incluziv și încadrat într-un calendar strict de reforme instituționale și politice care ar putea fi aprobat printr-un referendum național și urmat de alegeri incluzive, libere și corecte, desfășurate în condiții de siguranță;
9. salută convocarea de către Comisia Națională pentru Drepturile Omului a unei reuniuni consultative cu participarea unor intelectuali, a unor reprezentanți ai mișcărilor sociale, a unor lideri religioși și a celor patru foști prim-miniștri, Anand Panyarachun, Banharn Silapa-acha, Chavalit Yongchaiyudh și Chuan Leekpai, pentru a căuta și a prezenta o soluție în vederea încheierii crizei;
10. îndeamnă reprezentanții armatei să își păstreze neutralitatea și să joace un rol pozitiv pentru a asigura soluționarea pașnică a crizei actuale;
11. se arată preocupat de ocuparea clădirilor instituțiilor publice și a stațiilor de transmisie de televiziune, de intimidarea presei și de acuzațiile de defăimare de natură penală lansate împotriva a doi jurnaliști din Phuket;
12. reamintește că Principiile de bază ale Organizației Națiunilor Unite privind recurgerea la forță și la utilizarea armelor de foc de către agenții de aplicare a legii stipulează că autoritățile trebuie să aplice, în măsura posibilului, mijloace non-violente înainte de a recurge la utilizarea forței și a armelor de foc și că, de fiecare dată când utilizarea legală a forței și a armelor de foc este inevitabilă, autoritățile trebuie să acționeze moderat și proporțional cu gravitatea infracțiunii;
13. își afirmă dorința de a sprijini democrația în Thailanda, având în vedere relațiile excelente dintre UE și Thailanda și rolul Thailandei ca sursă de prosperitate și stabilitate în regiune; subliniază faptul că negocierile pentru un Acord de Parteneriat și Cooperare dintre UE și Thailanda sunt în curs de desfășurare și că în general acordurile APC care au fost deja încheiate impun celor două părți să își reitereze atașamentul solid față de principiile democratice și drepturile omului;
14. îndeamnă comunitatea internațională să depună toate eforturile pentru a pune capăt violențelor; îndeamnă Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate să monitorizeze îndeaproape situația politică și să își coordoneze acțiunile cu ASEAN și Organizația Națiunilor Unite pentru a promova dialogul și a consolida democrația în Thailanda;
15. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, guvernului și parlamentului Thailandei, Secretarului General al ASEAN și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.