PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la crima de agresiune
16.7.2014 - (2014/2724(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
Verts/ALE (B8‑0066/2014)
S&D (B8‑0067/2014)
GUE/NGL (B8‑0068/2014)
PPE (B8‑0069/2014)
ALDE (B8‑0070/2014)
Andrzej Grzyb, Cristian Dan Preda, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Monica Luisa Macovei, Eduard Kukan, László Tőkés în numele Grupului PPE
Pier Antonio Panzeri, Elena Valenciano Martínez-Orozco, Josef Weidenholzer, Ana Gomes, David Martin, Richard Howitt în numele Grupului S&D
Marietje Schaake, Marielle de Sarnez, Louis Michel, Jean-Marie Cavada, Izaskun Bilbao Barandica, Alexander Graf Lambsdorff, Fernando Maura Barandiarán, Charles Goerens, Ramon Tremosa i Balcells, Annemie Neyts-Uyttebroeck în numele Grupului ALDE
Helmut Scholz, Marie-Christine Vergiat în numele Grupului GUE/NGL
Barbara Lochbihler, Judith Sargentini în numele Grupului Verts/ALE
Rezoluția Parlamentului European referitoare la crima de agresiune
Parlamentul European,
– având în vedere Carta Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale (CPI), în special articolul 5, conform căruia crima de agresiune se află printre crimele cele mai grave care intră în competența Curții Penale Internaționale,
– având în vedere Amendamentele de la Kampala la Statutul de la Roma, care au fost adoptate la Conferința de revizuire care a avut loc la Kampala, Uganda, în 2010 și în special Rezoluția RC/Res. 6 referitoare la crima de agresiune,
– având în vedere Decizia 2011/168/PESC a Consiliului UE și trimiterea la Amendamentele de la Kampala,
– având în vedere Planul de acțiune revizuit adoptat la 12 iulie 2011, în conformitate cu Decizia 2011/168/PESC a Consiliului,
– având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2010 privind Conferința de revizuire a Statutului de la Roma al Curții Penale Internaționale, de la Kampala, Uganda[1],
– având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților[2],
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale privind drepturile omului în lume și politica Uniunii Europene în această privință, inclusiv implicațiile pentru politica strategică a UE în domeniul drepturilor omului,
– având în vedere cel de-al nouălea raport al Curții Penale Internaționale pentru 2012-2013, adresat Organizației Națiunilor Unite,
– având în vedere rezultatul celei de-a 25-a sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din aprilie 2014,
– având în vedere Rezoluția Adunării Generale a Parlamentului Latino-American din 19‑20 octombrie 2013 referitoare la promovarea Curții Penale Internaționale și ratificarea Amendamentelor de la Kampala (AO/2013/07XXIX),
– având în vedere Rezoluția Adunării Statelor Părți la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale din 27 noiembrie 2013 referitoare la consolidarea Curții Penale Internaționale și a Adunării Statelor Părți, care include un apel adresat viitoarelor state părți de a ratifica statutul modificat, un apel adresat tuturor statelor părți de a avea în vedere ratificarea amendamentelor și recunoașterea recentelor ratificări ale amendamentelor de către unele state părți (ICC-ASP/12/Res.8),
– având în vedere Ghidul pentru ratificarea și punerea în aplicare a Amendamentelor de la Kampala la Statutul de la Roma al CPI, elaborat de misiunea permanentă a Principatului Liechtenstein pe lângă Organizația Națiunilor Unite, de Institutul Mondial pentru Prevenirea Agresiunilor și de Institutul din Liechtenstein pentru Autodeterminare de pe lângă Universitatea din Princeton,
– având în vedere Ziua Internațională a Justiției, comemorată la 17 iulie, în care se sărbătorește progresul către o mai mare răspundere pentru crimele împotriva umanității, crimele de război și genocidul,
– având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât statele membre ale UE au fost aliați de nădejde ai CPI încă de la înființarea sa, oferind sprijin financiar, politic, diplomatic și logistic, promovând totodată universalitatea Statutului de la Roma și apărându-i integritatea, cu scopul de a consolida independența Curții;
B. întrucât la 17 noiembrie 2011[3], Parlamentul a salutat adoptarea amendamentelor de la Kampala la Statutul de la Roma, inclusiv a celor referitoare la crima de agresiune, și a invitat toate statele membre să le ratifice și să le introducă în legislația lor națională;
C. întrucât, ulterior, la 18 aprilie 2012, Parlamentul a adoptat rezoluția 2012/0126[4] și a invitat Consiliul și Comisia să folosească autoritatea pe care o au pe plan internațional în scopul asigurării și consolidării caracterului universal al Statutului de la Roma pentru a se ajunge la o definiție convenită pe plan internațional a actelor de agresiune care încalcă dreptul internațional;
D. întrucât ratificarea Amendamentelor de la Kampala la Statutul de la Roma referitoare la crimele de agresiune de către cel puțin 30 dintre statele părți și luarea unei decizii după data de 1 ianuarie 2017 de către o majoritate de două treimi a statelor părți vor permite instituirea unui sistem permanent de răspundere penală internațională prin pedepsirea crimelor de agresiune;
E. întrucât 122 de țări sunt state părți la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;
F. întrucât, până în prezent, 14 state părți au ratificat Amendamentul de la Kampala privind crima de agresiune, dintre care opt state membre ale UE și anume Belgia, Croația, Cipru, Estonia, Germania, Luxemburg, Slovacia și Slovenia; întrucât, în prezent, cel puțin 35 de state părți sunt în curs de a ratifica amendamentele referitoare la crima de agresiune, iar alte state s-au angajat să le ratifice;
G. întrucât, la 8 mai 2012, Liechtenstein a fost prima țară care a ratificat amendamentele referitoare la crima de agresiune, împreună cu amendamentele la articolul 8 (crimele de război), adoptate la Conferința de revizuire a Statutului de la Roma al CPI, care a avut loc la Kampala, Uganda, în 2010;
H. întrucât statele care nu sunt parte la Statutul de la Roma pot ratifica Statutul de la Roma, inclusiv Amendamentele de la Kampala, contribuind astfel la activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune;
I. întrucât Amendamentele de la Kampala sunt pe deplin compatibile cu Carta Națiunilor Unite, deoarece consideră drept fapte penale doar cele mai grave forme de folosire ilegală a forței, în special cele care încalcă în mod manifest Carta ONU prin „caracterul, gravitatea și amploarea lor”;
J. întrucât jurisdicția CPI în ceea ce privește crima de agresiune va contribui la consolidarea statului de drept la nivel internațional și la asigurarea păcii și securității internaționale, descurajând folosirea ilegală a forței și contribuind astfel în mod proactiv la prevenirea acestor crime și la consolidarea unei păci durabile;
K. întrucât ratificarea celor două Amendamente de la Kampala de către state și activarea jurisdicției Curții Penale Internaționale în ceea ce privește crima de agresiune vor permite să se pună capăt impunității persoanelor care comit aceste crime;
L. întrucât ratificarea Amendamentelor de la Kampala și activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune vor contribui la protejarea drepturilor omului, deoarece crima de agresiune va fi considerată faptă penală, aceasta fiind deseori veriga inițială a lanțului de cauzalitate generat de încălcările grave ale drepturilor omului, ale dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului;
M. întrucât incriminarea actelor de agresiune va proteja, totodată, dreptul la viață al combatanților trimiși ilegal la război și al celor din statul atacat, eliminând astfel o lacună din Statutul de la Roma și din dreptul internațional umanitar, în măsura în care, în prezent, acestea vizează doar protejarea civililor și a altor categorii de „persoane protejateˮ;
N. întrucât activarea jurisdicției CPI în ceea ce privește crima de agresiune va contribui la garantarea universalității Statutului de la Roma, deoarece mai multe state ar putea fi interesate să ratifice Statutul de la Roma finalizat, inclusiv Amendamentele de la Kampala, acest lucru contribuind, de asemenea, la atingerea obiectivului de politică națională al acestor state de a descuraja utilizarea ilegală a forței împotriva lor,
1. reiterează sprijinul său deplin pentru activitatea Curții Penale Internaționale de a pune capăt impunității pentru autorii celor mai grave crime care afectează comunitatea internațională;
2. solicită UE să adopte o poziție comună referitoare la crima de agresiune și la Amendamentele de la Kampala;
3. subliniază importanța principiului universalității Statutului de la Roma și îndeamnă UE să își asume rolul de lider pentru a promova intrarea în vigoare a Amendamentului de la Kampala referitor la crima de agresiune, să sprijine eforturile în curs pentru realizarea acestui obiectiv și să încurajeze statele sale membre să ratifice mai întâi amendamentul și, ulterior, să sprijine decizia unică a Adunării Statelor Părți la Statutul de la Roma, odată ce vor exista cele 30 de ratificări necesare, de activare a jurisdicției Curții Penale Internaționale în ceea ce privește crima de agresiune;
4. sprijină nevoia de a promova activ sprijinul acordat CPI, ratificării Statutului de la Roma astfel cum a fost modificat și ratificării ambelor amendamente de la Kampala în toate acțiunile externe ale UE, inclusiv prin intermediul Raportorului special al UE pentru drepturile omului (RSUE) și al delegațiilor UE pe teren, de asemenea, prin acordarea de asistență tehnică statelor care doresc ratificarea și/sau punerea în aplicare a acestor acte; invită, în acest context, UE și statele sale membre să își reînnoiască angajamentele și sprijinul, inclusiv cel financiar, pentru CPI;
5. invită UE să se angajeze în lupta împotriva genocidului, a crimelor împotriva umanității, a crimelor de război și a crimei de agresiune și, de asemenea, solicită ca lupta împotriva impunității pentru încălcări grave ale drepturilor omului să reprezinte o prioritate a acțiunilor externe ale UE și ale statelor membre; încurajează ÎR/VP să intensifice eforturile de promovare a punerii în aplicare și a respectării standardelor dreptului internațional umanitar în general, inclusiv de către grupurile armate nestatale;
6. invită statele membre să își alinieze rapid legislația națională la definițiile din Amendamentele de la Kampala, precum și la celelalte obligații care decurg din Statutul de la Roma, pentru a le permite statelor membre, la nivel național, să investigheze și să urmărească penal infracțiunile și să coopereze cu Curtea;
7. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului și Președintelui Curții Penale Internaționale.
- [1] JO C 161 E, 31.5.2011, p. 78.
- [2] JO C 153 E, 31.5.2013, p. 115.
- [3] Texte adoptate, P7_TA(2011)0507.
- [4] Texts adoptate, P7_TA(2012)0126.