PROPUNERE COMUNĂ DE REZOLUȚIE referitoare la răspunsul UE la epidemia de Ebola
17.9.2014 - (2014/2842(RSP))
în locul propunerilor de rezoluție depuse de grupurile:
ECR (B8‑0107/2014)
Verts/ALE (B8‑0108/2014)
S&D (B8‑0114/2014)
ALDE (B8‑0119/2014)
PPE (B8‑0126/2014)
Davor Ivo Stier, Peter Liese, Giovanni La Via, Bogdan Brunon Wenta, Gabrielius Landsbergis, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Françoise Grossetête, Annie Schreijer-Pierik, Philippe Juvin, Cristian Dan Preda, Mariya Gabriel, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Ivana Maletić în numele Grupului PPE
Knut Fleckenstein, Kathleen Van Brempt, Norbert Neuser, Matthias Groote, Enrique Guerrero Salom, Linda McAvan, Maria Arena, Marlene Mizzi, Tonino Picula, Nicola Caputo, Christel Schaldemose, Gilles Pargneaux, Kashetu Kyenge, Liisa Jaakonsaari, Glenis Willmott, Andi Cristea, Vilija Blinkevičiūtė în numele Grupului S&D
Nirj Deva, Jan Zahradil în numele Grupului ECR
Charles Goerens, Gérard Deprez, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Louis Michel, Marietje Schaake, Javier Nart, Dita Charanzová, Catherine Bearder, Robert Rochefort, Frédérique Ries, Marielle de Sarnez, José Inácio Faria, Nathalie Griesbeck, Ramon Tremosa i Balcells, Juan Carlos Girauta Vidal, Martina Dlabajová, Petr Ježek, Fredrick Federley, Andrus Ansip, Gerben‑Jan Gerbrandy, Ivan Jakovčić, Johannes Cornelis van Baalen în numele Grupului ALDE
Michèle Rivasi, Maria Heubuch, Keith Taylor, Bart Staes, Judith Sargentini, Jean Lambert, Claude Turmes în numele Grupului Verts/ALE
Fabio Massimo Castaldo, Ignazio Corrao
Rezoluția Parlamentului European referitoare la răspunsul UE la epidemia de Ebola
Parlamentul European,
– având în vedere anunțul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 8 august 2014 privind o „urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice”,
– având în vedere foaia de parcurs privind răspunsul la Ebola emisă de OMS la 28 august 2014,
– având în vedere concluziile din 15 august 2014 ale Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene privind criza legată de Ebola în Africa de Vest,
– având în vedere evaluarea riscurilor asociate cu Ebola efectuată de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor la 27 august 2014,
– având în vedere „Declarația privind epidemia de Ebola” în Africa de Vest dată de comisarul pentru sănătate, Tonio Borg, la 8 august 2014,
– având în vedere „Declarația privind răspunsul UE la epidemia de Ebola” dată de comisarul pentru dezvoltare, Andris Piebalgs, și de comisarul pentru ajutor umanitar și răspuns la situații de criză, Kristalina Georgieva, la 5 septembrie 2014,
– având în vedere evenimentul la nivel înalt al Comisiei Europene, care a avut loc la 15 septembrie, de coordonare a răspunsului la epidemia de Ebola din Africa de Vest,
– având în vedere misiunea Uniunii Africane (UA) „AU Support to Ebola Outbreak in West Africa” (ASEOWA) (Sprijinul acordat de către UA în contextul epidemiei de Ebola din Africa de Vest), înființată la 21 august 2014,
– având în vedere „Informarea specială cu privire la Ebola” a Națiunilor Unite, ținută de dr Joanne Liu, președinte internațional al Médecins Sans Frontières, la 2 septembrie 2014,
– având în vedere declarația ministrului liberian al apărării, Brownie Samukai, care a afirmat, în fața Consiliului de Securitate al ONU, că existența țării sale este amenințată de epidemia de Ebola,
– având în vedere reuniunea Consiliului de Securitate al ONU din 18 septembrie, unde criza Ebola va fi prioritară pe ordinea de zi,
– având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât boala virală Ebola (EVD), cunoscută în trecut și sub denumirea de „febră hemoragică Ebola”, este o boală umană gravă, adesea fatală;
B. întrucât, începând din 22 martie 2014, data la care izbucnirea epidemiei de Ebola a fost anunțată oficial în Guineea, această boală s-a răspândit în alte patru țări (Liberia, Nigeria, Sierra Leone și Senegal), a afectat aproape 4 000 de persoane și a cauzat peste 2 000 de decese și întrucât există și cazuri de persoane infectate sau de decese neraportate;
C. întrucât epidemia avansează rapid și se răspândește în regiunea Africii de Vest, deși un focar separat al infecției cu acest virus a fost semnalat în Republica Democratică Congo;
D. întrucât OMS recunoaște că această epidemie a fost subestimată și preconizează că în următoarele trei luni numărul pacienților ar putea depăși 20 000;
E. întrucât OMS a anunțat că actuala epidemie este cea mai gravă dintre cele înregistrate până în prezent, din punctul de vedere al numărului de persoane infectate, al ratei mortalității și al acoperirii geografice, și a declarat că această criză reprezintă o „urgență la nivel internațional în domeniul sănătății publice”, care necesită un răspuns coordonat pe plan internațional;
F. întrucât 4,5 milioane de copii cu vârsta sub cinci ani trăiesc în zonele afectate de virusul Ebola, iar femeile (care reprezintă 75 % din cazuri) au fost afectate de boală în mod disproporționat, deoarece ele sunt cele care asigură îngrijirea familiei;
G. întrucât foaia de parcurs a OMS enumeră o serie de măsuri foarte concrete și urgente, menite să oprească transmiterea bolii virale Ebola la nivel internațional într-un termen cuprins între șase și nouă luni și să permită gestionarea rapidă a consecințelor oricăror cazuri suplimentare de răspândire a virusului la nivel mondial, recunoscând, totodată, necesitatea de a aborda, în paralel, impactul socioeconomic mai amplu al epidemiei;
H. întrucât ONG-urile cele mai active de la fața locului, cum ar fi Médecins Sans Frontières și Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, critică eforturile internaționale depuse până în prezent, calificându-le drept periculos de inadecvate, întrucât capacitățile foarte limitate de pe teren se traduc prin existența unor deficiențe critice în toate aspectele răspunsului internațional: serviciile de asistență medicală, formarea personalului medical, controlul infectării, depistarea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii, supravegherea epidemiologică, sistemele de alertă și de orientare a pacienților, educația și mobilizarea comunitară;
I. întrucât Direcția Generală Dezvoltare și Cooperare (DG DEVCO) și Direcția Generală Ajutor Umanitar și Protecție Civilă (DG ECHO) din cadrul Comisiei Europene au angajat o sumă de peste 147 de milioane EUR pentru ajutorul umanitar și de dezvoltare cu scopul de a opri răspândirea virusului, de a pune la dispoziția persoanelor infectate servicii de îngrijire și echipamentele medicale esențiale și de a permite detașarea experților umanitari;
J. întrucât doar 11,9 milioane EUR din cele 147 de milioane angajate vor fi utilizate pentru măsuri specifice care vizează satisfacerea unora dintre nevoile vitale pe plan umanitar,
K. întrucât toate organizațiile partenere de la fața locului au subliniat că, pentru a izola și a trata pacienții, sunt necesare de urgență nu doar fonduri, ci și capacitate operațională, inclusiv resurse umane calificate și materiale logistice;
L. întrucât Comisia monitorizează situația prin intermediul Centrului său de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC), care ar trebui să servească drept platformă pentru coordonarea asistenței UE;
M. întrucât experți UE în domeniul umanitar au fost trimiși în regiune pentru monitorizarea situației și colaborarea cu organizațiile partenere și autoritățile locale,
N. întrucât statele membre ale UE au capacitatea de a mobiliza de urgență echipe de intervenție pentru a asigura diagnosticarea rapidă, izolarea (cazurilor suspecte și a celor confirmate în săli diferite), monitorizarea persoanelor care au intrat în contact cu bolnavii și depistarea canalelor de transmitere, adoptarea măsurilor care se impun pentru înmormântarea victimelor, educația și sprijinul la nivel local;
O. întrucât țările afectate suferă deja ca urmare a penuriei de alimente și de apă potabilă, a colapsului economic survenit după izbucnirea epidemiei, provocat de perturbarea comerțului, a zborurilor comerciale și a activităților agricole de recoltare, toți acești factori favorizând tulburările sociale, strămutarea populației, haosul, amenințările la adresa ordinii publice și răspândirea în continuare a virusului;
P. întrucât epidemia a scos la iveală deficiențele grave ale sistemelor de sănătate din țările afectate și nevoia urgentă de sprijin în vederea consolidării acestora,
1. deplânge pierderile de vieți omenești în regiunea devastată de epidemia de Ebola și își exprimă sincerele condoleanțe guvernelor țărilor și persoanelor afectate de epidemie;
2. consideră că comunitatea internațională trebuie să joace un rol mai important, iar țările africane trebuie să își asume, la rândul lor, responsabilitățile care le revin, întrucât epidemia de Ebola reprezintă un risc de securitate la nivel global, nefiind doar o problemă a Africii de Vest, ci o problemă la nivel mondial;
3. invită Comisia să își intensifice eforturile și să-și coordoneze acțiunile cu Națiunile Unite pentru a combate epidemia cauzată de virusul Ebola; solicită Consiliului de Securitate al ONU ca, împreună cu țările partenere afectate, să analizeze posibilitatea utilizării resurselor militare și de protecție civilă sub conducerea Secretarului General și cu coordonare din partea Oficiului pentru coordonarea afacerilor umanitare;
4. salută și încurajează majorarea continuă a angajamentului financiar al Comisiei Europene în ceea ce privește ajutorul umanitar și de dezvoltare drept reacție la criză și în special sprijinul său pentru misiunea ASEOWA a Uniunii Africane;
5. adresează laude la adresa activității desfășurate pe teren de către organizațiile partenere în ciuda provocărilor cu care se confruntă și salută călduros contribuția și asistența extraordinară a organizațiilor internaționale la ținerea sub control a epidemiei;
6. reamintește statelor membre că ajutorul financiar oferit țărilor afectate nu ar trebui să justifice reducerea ajutorului pentru dezvoltare pe termen lung, ci ar trebui să fie complementar acestuia;
7. regretă faptul că această criză a fost subestimată de comunitatea internațională, precum și faptul că se înregistrează întârzieri în elaborarea unei strategii coordonate adecvate;
8. salută angajamentele pe care și le-au asumat statele membre în cadrul evenimentului la nivel înalt al Comisiei Europene din 15 septembrie și îndeamnă Consiliul Uniunii Europene să organizeze o reuniune ministerială în cadrul căreia să se stabilească un plan de urgență pentru mobilizarea răspunsului medical și să se cadă de acord asupra acordării de ajutor umanitar din partea statelor membre, sub coordonarea Comisiei;
9. invită Comisia să întocmească evaluări ale nevoilor și planuri specifice fiecărei țări, pentru a stabili și a coordona necesitățile în ceea ce privește personalul medical calificat și mobilizarea acestuia, laboratoarele mobile, echipamentele de laborator, îmbrăcămintea de protecție și centrele de tratament dotate cu saloane de carantină;
10. invită statele membre să își coordoneze zborurile și să stabilească punți aeriene dedicate pentru transportarea personalului și echipamentelor medicale către țările afectate și către regiune și să asigure evacuarea medicală în cazul în care este nevoie;
11. subliniază nevoia de a consolida cooperarea științifică și sprijinul tehnologic în zonele afectate de această epidemie, în vederea instituirii unor infrastructuri clinice, epidemiologice și de diagnostic, inclusiv a unor sisteme de supraveghere și infrastructuri sustenabile, și acordând o atenție deosebită implicării personalului local, inclusiv activităților de formare;
12. invită Comisia ca, prin intermediul ERCC, să colaboreze îndeaproape cu ECDC, OMS și cu statele membre prin intermediul Comitetului pentru securitate sanitară;
13. invită Comisia să introducă sisteme de control pentru a se asigura că întregul buget alocat pentru eradicarea epidemiei de Ebola este utilizat într-adevăr pentru combaterea epidemiei în țările afectate de virus și nu în alte scopuri;
14. consideră că foaia de parcurs privind răspunsul la Ebola emisă de OMS reprezintă baza activităților prioritare, în special în ceea ce privește răspunsul diferențiat în cazul țărilor cu o transmitere pe scară largă a bolii, al primelor cazuri depistate și al țărilor învecinate unde trebuie consolidate măsurile de pregătire pentru intervenție;
15. salută discuțiile privind modalitățile în care eforturile de menținere a păcii ale ONU – însoțite de activități de formare adecvate – pot sprijini în continuare combaterea bolii Ebola în regiune;
16. invită Consiliul și Comisia să sprijine și să încurajeze Uniunea Africană în vederea elaborării unui plan de acțiune holistic, care se dovedește a fi necesar în condițiile în care situația continuă să se înrăutățească rapid, afectând economia și ordinea publică în țările în cauză, întrucât criza Ebola a devenit complexă, în joc fiind implicații politice, economice, sociale și legate de securitate care vor continua să afecteze regiunea și după încetarea actualei urgențe medicale;
17. subliniază că actuala criză nu poate fi soluționată doar de către sistemele de sănătate, fiind necesară, în schimb, o abordare concertată care să implice sectoare diferite (sectorul sănătății, al educației și formării, al salubrității și al ajutorului alimentar) pentru a aborda deficiențele critice care afectează toate serviciile esențiale;
18. consideră că personalul medical local trebuie implicat în tratamentul acordat populației afectate și ar trebui să joace rolul de intermediar între aceasta și personalul medical internațional;
19. solicită să se întreprindă acțiuni de educare și de informare în vederea sensibilizării populației cu privire la simptome și la măsurile profilactice, astfel încât să se câștige încrederea acesteia și să se determine cooperarea populației la măsurile de combatere a virusului Ebola, deoarece informarea și comunicarea constituie un aspect important în lupta împotriva epidemiei de Ebola;
20. subliniază că lupta împotriva virusului Ebola nu trebuie să ducă, în comunitățile sau în țările lor, la stigmatizarea pacienților care au supraviețuit;
21. invită statele membre să pună în aplicare măsuri stricte de control al infecțiilor și, în colaborare cu ECDC, să ofere publicului informații mai detaliate cu privire la riscuri;
22. invită statele membre și Comisia să adopte măsuri pentru coordonarea și sprijinirea cercetărilor medicale și a producției de medicamente și de vaccinuri eficace împotriva Ebola și să accelereze trialurile clinice necesare în cazul tratamentelor potențiale existente;
23. solicită să se facă o distincție clară între testele vaccinurilor contra Ebola și tratamentul oferit persoanelor infectate; solicită ca trialurile clinice ale vaccinurilor contra Ebola să respecte normele OMS aplicabile aflate în vigoare;
24. solicită Comisiei sale pentru dezvoltare să elaboreze recomandări detaliate în vederea atenuării consecințelor pe termen lung ale epidemiei și a consolidării sistemelor de sănătate ale țărilor afectate, cu scopul de a evita izbucnirea unor epidemii similare;
25. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor țărilor din Uniunea Africană, Secretarului General al ONU, precum și Organizației Mondiale a Sănătății.