Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Sudanul de Sud, în special cele din 16 ianuarie(1) și din 13 noiembrie 2014 referitoare la situația din Sudanul de Sud(2),

–   având în vedere încetarea focului și acordul de împărțire a puterii între președintele Salva Kiir și fostul vicepreședinte Riek Machar, încheiat sub egida Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD) la 2 februarie 2015, la Addis Abeba,

–   având în vedere declarația de la 3 februarie 2015 a Secretarului General al ONU, Ban Ki-Moon, privind negocierile de pace în Sudanul de Sud,

–   având în vedere comunicatul de la 10 februarie 2015 al reuniunii la nivel înalt dintre IGAD și Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare, (OCHA) privind crizele umanitare din Sudanul de Sud,

–   având în vedere declarația de la 25 februarie 2015 a Reprezentantului Special al Secretarului General pentru copii și conflicte armate,

–   având în vedere comunicatul comun din octombrie 2014 al Republicii Sudanul de Sud și ONU privind prevenirea violenței sexuale în perioade de conflict,

–   având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite 2155 (2014) și 2206 (2015), care constituie bazele aplicării de sancțiuni împotriva celor care împiedică stabilirea păcii,

–   având în vedere declarația de la 6 martie 2015 a purtătorului de cuvânt al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Federica Mogherini, privind eșecul înregistrat de părțile implicate în conflictul din Sudanul de Sud în încercarea de a încheia un acord de pace,

–   având în vedere reînnoirea în 2012 a planului de acțiune al Sudanului de Sud pentru a pune capăt recrutării și utilizării copiilor în cadrul forțelor armate guvernamentale și altor încălcări grave împotriva copiilor,

–   având în vedere Carta africană a drepturilor omului și popoarelor,

–   având în vedere Convenția Uniunii Africane privind anumite aspecte specifice ale problemei refugiaților în Africa,

–   având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului,

–   având în vedere Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului,

–   având în vedere Convenția ONU împotriva torturii,

–   având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,

–   având în vedere Orientările UE din 2010 privind copiii și conflictele armate,

–   având în vedere Convenția nr. 182 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM), adoptată în 1999, privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor, care menționează „recrutarea forțată și obligatorie a copiilor pentru a fi utilizați în conflictele armate” ca fiind una dintre cele mai grave forme ale muncii copiilor,

–   având în vedere Acordul de la Cotonou,

–   având în vedere Acordul global de pace (AGP) semnat în Sudan în 2005,

–   având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A. întrucât la 15 și 16 februarie 2015, se estimează că 89 de copii și, posibil, alte sute, au fost răpiți în comuna Wau Shilluk din statul Nilul Superior de către o grupare de miliție, care se presupune că este condusă de Johnson Oloni, un comandant în Armata de eliberare a poporului sudanez (SPLA); întrucât, potrivit martorilor, soldați înarmați au înconjurat comunitatea și au verificat toate casele unde locuiau băieți cu vârste de peste 12 ani, pe care i-au luat cu forța;

B.  întrucât în decembrie 2013, conflictul politic din cadrul partidului aflat la guvernare în Sudanul de Sud, Mișcarea Populară de Eliberare a Sudanului (SPLM), s-a transformat într-o confruntare armată în Juba, între forțele loiale președintelui Kiir și cele loiale fostului vicepreședinte, Riek Machar;

C. întrucât, în urma conflictului armat intern, care a izbucnit în decembrie 2013, aproximativ 1,4 milioane de oameni au fost strămutați pe plan intern, 500 000 s-au refugiat în țări vecine, iar aproximativ 12 000 de copii au fost recrutați pentru a activa în forțele armate și în alte grupări; întrucât mii de copii au fost uciși, violați, strămutați și lăsați orfani;

D. întrucât aproximativ 4 milioane de oameni sunt expuși la un risc ridicat de insecuritate și precaritate alimentară, ONU avertizând, în repetate rânduri, că în cazul în care conflictul nu încetează, criza umanitară și foametea se vor agrava; întrucât lipsa asistenței și a infrastructurii medicale contribuie și ele la agravarea permanentă a situației;

E.  întrucât însăși Misiunea ONU din Republica Sudanului de Sud (UNMISS), care oferă adăpost sigur pentru un număr de peste 100 000 de persoane strămutate pe plan intern care se refugiază din calea violențelor, a fost ținta unor atacuri;

F.  întrucât, conform estimărilor ONU, peste jumătate din populația din tabăra de refugiați sunt copii, prin urmare, securitatea fizică, dezvoltarea și bunăstarea lor este grav amenințată; întrucât ratele mortalității infantile înregistrate în Sudanul de Sud sunt printre cele mai ridicate din lume, iar indicatorii nivelului de educație sunt cei mai scăzuți la nivel global; întrucât 400 000 de copii au abandonat școala din cauza conflictului actual;

G. întrucât părțile implicate în conflict au atacat civilii pe motive de apartenență etnică și loialitate politică, au recurs la abuzuri sexuale și au distrus și au jefuit proprietăți la scară largă;

H. întrucât părțile implicate în conflictul din Sudanul de Sud au inițiat negocieri la 7 ianuarie 2014 la Addis Abeba, sub egida Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD); întrucât, în ciuda acordurilor anterioare de încetare a ostilităților, cel mai recent fiind acordul de încetare a focului semnat la 2 februarie 2015 la Addis Abeba, și a eforturilor permanente ale IGAD de a negocia o soluție politică la acest conflict, luptele au continuat, fiind caracterizate de un dispreț total față de drepturile internaționale ale omului și dreptul internațional umanitar și fără ca responsabilii să fie trași la răspundere pentru abuzurile comise în contextul acestui conflict;

I.   întrucât guvernul și rebelii nu au respectat termenul limită de 5 martie 2015, stabilit de IGAD pentru a ajunge la un acord de împărțire a puterilor, iar negocierile de pace au fost prelungite la nesfârșit; întrucât mediatorul-șef al IGAD a anunțat că este posibil ca, acum, ONU și Uniunea Africană (UA) să joace un rol direct în procesele de negociere;

J.   întrucât UA a înființat o comisie de anchetă în martie 2014, însă raportul său final încă nu a fost făcut public, deși acesta a fost trimis Comisiei UA în octombrie 2014;

K. întrucât decizia de a amâna publicarea a generat dezamăgire la scară largă și este văzută, în mare măsură, ca un obstacol în ceea ce privește tragerea la răspundere și încetarea impunității și personalități politice precum Secretarul General adjunct al ONU, Ivan Simonovic, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, Navi Pillay, și membri proeminenți ai organizațiilor societății civile din Sudanul de Sud, și-au exprimat dezamăgirea;

L.  întrucât, la 3 martie 2015, Consiliul de Securitate al ONU a aprobat în unanimitate un sistem cu ajutorul căruia poate impune sancțiuni împotriva persoanelor responsabile pentru continuarea conflictului sau blocarea păcii în Sudanul de Sud, precum și a complicilor lor; întrucât sancțiunile îi vizează și pe cei care atacă civili, spitale, locuri de cult, școli sau locuri unde se refugiază civili și care recrutează sau utilizează copii în forțe sau grupări armate;

M. întrucât, în pofida votului de ratificare al Parlamentului sudanez, Sudanul de Sud nu este încă parte la niciun tratat fundamental internațional sau regional privind drepturile omului, cum ar fi Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, Convenția Uniunii Africane privind anumite aspecte specifice ale problemei refugiaților în Africa, Convenția ONU privind drepturile copilului, Convenția ONU împotriva torturii și Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

N. întrucât, potrivit Statutului Curții Penale Internaționale, recrutarea, înrolarea sau utilizarea în cadrul ostilităților a copiilor cu vârsta sub 15 ani de către forțele naționale armate sau grupări armate constituie o crimă de război;

O. întrucât Parlamentul Sudanului de Sud a examinat un proiect de lege privind organizațiile neguvernamentale care ar limita dreptul la libertatea de asociere, iar înregistrarea organizațiilor ar deveni obligatorie, prin urmare ONG-urile nu ar putea funcționa fără să fie înregistrate, și în temeiul căruia activitățile voluntare desfășurate fără un certificat de înregistrare ar fi considerate infracțiuni;

P.  întrucât școlile sunt utilizate în continuare, printre altele, în scopuri militare, ca zone de ocupație sau ca tabere de recrutare; întrucât, la sfârșitul lui februarie 2015, 30 de școli erau încă folosite în scopuri militare;

Q. întrucât, fără ajutorul umanitar și donații, economia Sudanului de Sud este aproape în totalitate dependentă de sectorul petrolier, exporturile de petrol reprezentând peste 70 % din PIB și aproximativ 90 % din veniturile publice; întrucât veniturile provenite din industria petrolului au alimentat conflicte violente;

R.  întrucât continuarea actelor de violență în Sudanul de Sud prezintă un cost umanitar ce nu poate fi suportat, ONU estimând că pentru 2015 este necesar un ajutor umanitar de 1,81 miliarde USD; întrucât ONU a declarat situația din Sudanul de Sud ca fiind o urgență de gradul 3 – cel mai grav nivel de criză umanitară;

S.  întrucât UE și statele sale membre au acordat în 2014 ajutor umanitar în valoare de aproape 300 de milioane EUR pentru a răspunde crizei umanitare și nevoilor urgente ale refugiaților din Sudanul de Sud aflați în regiune,

1.  este extrem de preocupat de deteriorarea situației umanitare și de securitate în Sudanul de Sud, întrucât aceasta ar putea destabiliza întreaga regiune est-africană; solicită tuturor părților să pună capăt imediat violențelor și încălcărilor drepturilor omului, să formeze un guvern de tranziție de unitate națională și să asigure accesul neîngrădit la asistența umanitară; invită toate părțile să înceteze atacurile asupra clădirilor ce găzduiesc unități de învățământ și asupra clădirilor publice, să nu mai utilizeze școli în scopuri militare și nici pentru recrutarea copiilor soldați; își reiterează, în acest sens, sprijinul pentru Orientările privind protejarea școlilor și a universităților de utilizări în scopuri militare pe durata conflictelor armate;

2.  își exprimă profunda dezamăgire față de faptul că, după mai bine de un an de negocieri sub egida Agenției Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD), nu s-au realizat progrese semnificative; îndeamnă toate părțile la conflict să încheie un acord de partajare a puterii și sprijină pe deplin negocierile aflate în desfășurare, solicitând, totodată, încetarea necondiționată, totală și imediată a focului, a tuturor ostilităților și a recrutării și mobilizării civililor; solicită depunerea de eforturi pentru găsirea unui mod de a asigura pacea și stabilitatea pe termen lung; îndeamnă guvernul și grupările rebele să inițieze un dialog politic necondiționat asupra tuturor aspectelor, cu bună-credință, în vederea încheierii cu succes a negocierilor; îndeamnă Uniunea Africană (UA) și IGAD să depună în continuare eforturi în scopul promovării unui dialog cuprinzător și al medierii favorabile incluziunii;

3.  solicită eliberarea imediată și întoarcerea în condiții de siguranță a tuturor copiilor recrutați de forțele armate de la începutul conflictului, în decembrie 2013; reamintește cu fermitate tuturor părților implicate în conflict că recrutarea și exploatarea copiilor de către forțele și grupările armate reprezintă o încălcare gravă a dreptului internațional;

4.  solicită Armatei de eliberare a poporului sudanez și forțelor de opoziție să verifice în mod amănunțit și transparent că în rândurile lor nu a mai rămas niciun copil și, în cooperare cu ONU, să elaboreze și să pună în aplicare un plan de acțiune pentru oprirea încălcărilor grave ale drepturilor copilului;

5.  reamintește angajamentul asumat de autoritățile din Sudanul de Sud în 2009 și reînnoit în 2012 de a pune capăt recrutării și utilizării copiilor în cadrul conflictelor, de a elibera toți copiii aflați în serviciul forțelor guvernamentale de securitate, de a facilita reîntoarcerea și reintegrarea acestora în familiile lor și de investiga abuzurile grave asupra copiilor; deplânge faptul că acest angajament nu a fost respectat pe deplin; îndeamnă părțile să implementeze pe deplin orientările prezentate în planul de acțiune;

6.  invită Comisia ca, în cooperare cu biroul Reprezentantului special al ONU pentru copii și conflictele armate, UNICEF și alte agenții, să contribuie la mobilizarea de resurse pentru a sprijini reintegrarea pe termen lung a copiilor care au făcut parte din forțele armate și a celor afectați de conflict;

7.  insistă asupra necesității de a reduce decalajul dintre intervenția pentru criza umanitară și cooperarea pentru dezvoltare pe termen lung; în special, consideră că programarea dezvoltării pe termen lung pentru copiii afectați de conflictele armate trebuie să se concentreze, printre altele, asupra sistemelor de protecție a copilului și a programelor educaționale sau de ocupare a forței de muncă; îndeamnă Comisia și statele membre să acorde mai mult ajutor umanitar și să asigure accesul la resurse pentru agricultorii și producătorii locali;

8.  îndeamnă Consiliul pentru pace și securitate al Uniunii Africane să publice Raportul Comisiei de anchetă a Uniunii Africane privind Sudanul de Sud (AUCISS) referitor la încălcările drepturilor omului în această țară și să ia măsuri pe baza constatărilor acestuia fără întârziere;

9.  subliniază faptul că publicarea raportului reprezintă un pas crucial către pace și reconciliere; recunoaște că întreaga populație a Sudanului de Sud are dreptul la dreptate și justiție și că sute de victime ale atrocităților și martori la acestea au depus eforturi personale pentru a colabora cu AUCISS și și-au asumat de multe ori riscuri semnificative la nivel personal împărtășind experiențele dureroase cu care s-au confruntat pentru a oferi o relatare cât mai completă a conflictului;

10. solicită Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să sprijine în mod activ punerea în aplicare a recomandărilor comisiei de anchetă, printre care posibila instituire a unei instanțe mixte pentru tratarea atrocităților, astfel cum a sugerat Secretarul General al ONU;

11. salută adoptarea rezoluției 2206 a Consiliului de Securitate al ONU, care ar impune sancțiuni specifice părților implicate, afectându-i în mod direct pe cei care au generat conflictul, și solicită punerea în aplicare imediată a acesteia; subliniază nevoia de introducere a unui embargou cuprinzător asupra armelor la nivel regional și internațional pentru a bloca furnizarea de armament persoanelor și grupurilor care au comis încălcări grave ale drepturilor omului, crime de război și crime împotriva umanității și pentru a proteja civilii care sunt expuși unor riscuri grave;

12. solicită guvernului Sudanului de Sud să efectueze investigații prompte, detaliate, imparțiale și independente privind încălcările drepturilor omului, pentru a pune sub acuzație și a trage la răspundere persoanele suspectate de săvârșirea unor infracțiuni în temeiul dreptului internațional și încălcării grave ale drepturilor omului, printre care răpirea și recrutarea copiilor în conflicte armate și violența sexuală împotriva femeilor și a copiilor;

13. face trimitere la Protocolul de la 25 august 2014 al IGAD care prevede, în mod expres, că persoanele identificate de AUCISS ca fiind responsabile pentru săvârșirea unor infracțiuni grave nu vor fi eligibile pentru a face parte din guvernul de tranziție;

14. solicită guvernului Sudanului de Sud să introducă imediat amendamente legislative care consideră recrutarea și utilizarea copiilor o infracțiune, să utilizeze această legislație pentru a urmări penal infractorii, să finalizeze procesul de punere în aplicare a acordurilor internaționale, printre care Protocolul facultativ la Convenția privind drepturile copilului din 2002 și să adere la Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;

15. solicită guvernului Sudanului de Sud să respingă actele legislative care impun restricții asupra sectoarelor în care ONG-urile și asociațiile pot să își desfășoare activitatea, ceea ce ar limita dezvoltarea societății și eforturile care asigură ajutorul umanitar;

16. solicită guvernului Sudanului de Sud să-și îndeplinească responsabilitatea de a ajuta populația și să încurajeze donatorii internaționali să sporească sprijinul pentru eforturile de ajutorare și, dată fiind amploarea nevoilor urgente, solicită comunității internaționale să organizeze o nouă conferință a donatorilor pentru Sudanul de Sud când toate condițiile privind stabilirea păcii vor fi respectate și va fi stabilit un mecanism de distribuire corespunzătoare a fondurilor;

17. îndeamnă la gestionarea responsabilă a resurselor naturale ale Sudanului de Sud pentru a garanta faptul că veniturile provenite de pe urma petrolului nu alimentează conflictul; invită părțile care iau parte la negocieri să abordeze în negocierile pentru pace și în eventualul acord final chestiunile transparenței și controlului public în sectorul petrolier, astfel încât veniturile obținute de pe urma acestei resurse să poată fi folosite pentru dezvoltarea durabilă a țării și îmbunătățirea nivelului de trai al populației;

18. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernului Sudanului de Sud, Comisarului pentru drepturile omului din Sudanul de Sud, Adunării Naționale Legislative din Sudanul de Sud, instituțiilor Uniunii Africane, Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare, copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, precum și Secretarului General al ONU.

(1) Texte adoptate, P7_TA(2014)0042. (2) Texte adoptate, P8_TA(2014)0053.